Professional Documents
Culture Documents
Relaţia om-munte a cunoscut de-a lungul timpului o evoluţie continuă. Această evoluţie
ascendentă s-ar putea reprezenta grafic printr-o curbă ascendentă care plecând de la zero
(momentul apariţiei omului) urcă lin până către sfârşitul secolului al XVIII-lea, pentru a se
avânta brusc, ajungând în numai 200 de ani la diversificarea fabuloasă din zilele noastre.
În sens larg, termenul de alpinism include
orice activitate care presupune ascensiunea unui
munte, originea cuvântului provinind de la
ascensiunile în muntii Alpi. În ziua de astazi
alpinismul se refera mai ales la o escaladare care
include riscuri, pericole, inedit, noutate. Aici
intervine aspectul eroic al activitatii. Este omul în
confruntarea cu fortele naturii. Omul vine cu
tehnologia, cu echipamentul, cu stilul si curajul sau, iar natura îl întâmpina cu fenomenele sale,
de cele mai multe ori imprevizibile si implacabile, cu dificultatea traseului, cu noutatea sa.
Pentru ca fiecare vârf ce nu a fost cucerit înca reprezinta o provocare pentru împatimiti, ca un
ideal, ca o sansa de a iesi din anonimat, de a-si depasi limitele. Din pacate, de foarte multe ori,
muntele îsi cere jertfele sale si multi temerari îsi pierd viata în cautarea absolutului lor.
Alpinismul are multi adepti tocmai prin faptul ca lanseaza o provocare si ca stârneste
adrenalina, lucruri extrem de atractive pentru tinerii în permanenta cautare de senzatii noi.
Alpinismul implica, asadar, nu doar pasiune, daruire, ci si asumare de riscuri .
În practicarea alpinismului şi a escaladei sportive se întâlnesc enorm de multe riscuri care pot
fi reduse la minimum folosind un echipament de bună calitate şi o tehnică de căţărare
corespunzătoare. O persoană care practică aceste activităţi montane trebuie să fie sănătoasă fizic
şi mai ales psihic.
Prudenţa şi îndrăzneala trebuie să fie într-un bun echilibru, îmbinate cu prezenţa de spirit,
hotărârea şi capacitatea de analiză în situaţii critice. Este recomandabil un control medical
amănunţit efectuat cel puţin o dată pe an.
Foarte importantă este cunoaşterea propriilor noastre limite şi a posibilităţilor fizice.
Traseul se va alege întotdeauna în funcţie de capacitatea echipei. Este indicat să se păstreze
întotdeauna o rezervă de timp pentru cazuri neprevăzute ca: înrăutăţirea vremii, depitonare a
traseului sau accident.
Echipa de doi este cea mai uzuală, rapidă şi sigură. Escalada se efectuează alternativ, fiecare
partener parcurgând câte o lungime de coardă. De asemenea, fiecare va fi cap de coardă pe rând
cu condiţia ca valoarea partenerilor să fie egală. În caz contrar, cel mai experimentat sau în formă
conduce echipa şi poartă toată răspunderea. Intrarea în traseu se va face numai cu condiţia ca
ambii parteneri să fie echipaţi corespunzător.
Avand in vedere ca alpinismul, escalada sportivă şi în general sporturile practicate la
mare înălţime sunt activităţi periculoase, iar neglijenţa, lipsa de antrenament şi necunoaşterea
unor aspecte teoretice, pot conduce la accidente foarte grave şi chiar la moarte, doresc sa
evidentiez prin prezenta lucrare riscurile la care sunt supusi practicantii acestor sporturi extreme.
Masuri de siguranta in escalada si alpinism
Reguli de baza
In escalada sportiva este necesar sa se tina seama de o serie de reguli de baza:
- sa faca incalzire inaintea eforturilor mari;
- sa invate sa descatere;
- a respecta asigurarea carabinierelor;
- a comunica clar cu coechipierul;
- a evita calcarea corzii;
- a asigura toate punctele de ancorare din traseu;
- a nu pune niciodata degetul in punctele de asigurare;
- a urma linia traseului;
- a invata sa aterizeze si sa reactioneze in caz de cadere.
- a se evita frecarea corzilor, folosind bucle independente pentru fiecare coarda;
- a avea grija sa se urmeze linia corecta a traseului, in special in traseele de mai multe lungimi de
coarda (trasee care se insruciseaza sau se apropie)
- sa invate sa prinda (pe cineva care se catara);
- sa curete espadrilele la plecarea intr-un bloc, pentru ameliorarea aderentei si reducerea uzurii
structurii;
- sa verifice daca zona de aterizare nu este ocupata de alte persoane;
- sa curete prizele dupa trecerea sa;
Interdictii
- a nu fi niciodata in situatie `neasigurat ` sau `ne-autoasigurat` in perete (regrupare, rapel, etc);
- a nu stationa inutil in calea cataratorilor
- este interzisa frecarea unui echipament de nylon cu un alt echipament de acelasi tip; Exemplu:
- nu se instaleaza niciodata o mansa pe un anou (bucla) de chinga sau de coarda;
- nu se instaleaza niciodata 2 corzi in acelasi inel de coborare.
Nerespectarea acestori reguli de baza si interdictii determina de cele mai multe ori
accidentari ale practicantilor si uneori pot conduce chiar la moartea acestora.
Accidentarile in escalada
1. Incalzire insuficienta
2. Tehnica de lucru incorecta
3. Executia miscarilor fara a trece prin toata amplitudinea de miscare
4. Utilizarea in exces a unei articulatii sau a unui tendon (cu sau fara durere prezenta)
5. Dezechilibre articulare (lipsa antremanetului de echilibrare!)
6. Cresterea rapida a greutatii
7. Odihna insuficienta (sau nerepectarea zilelor de pauza: a nu se catara niciodata mai mult de
trei zile fara pauza! Un corp care nu se reface este foarte vulnerabil la orice tip de accidentare)
8. Folosirea tehnicilor de antrenament pentru avansati (daca esti incepator, mai ales)
9. Lipsa concentrarii
10. Alimentatie insuficienta sau de proasta calitate
11. Suprasolicitarea musculaturii prin utilizarea unei greutatii mari (de exemplu sunt foarte multi
cataratori care se antrenaza cu greutati, tractiuni cu o placa de 15 kg. in ideea cresterii fortei
maxime. Corpul uman este construit sa lucreze cu propria greuatate! Folosirea unei greutati in
plus duce, mai devreme sau mai tarziu, la accidentari/suprasolicitari).
12. Supraintinderea tendoanelor si smulgerea partiala sau completa a ligamentelor (ligamentele
nu se pot intinde pentru simplul fapt ca nu sunt elastice. In cazul unei leziuni acestea sunt smulse
fie partial fie complet).
13. Ignorarea durerii acute si localizate (vezi cuvantul de incheiere)
14. Executia unor exercitii multiarticulare (tractiuni, flotari, genuflexiuni etc.) fara incalzire
adecvata (pentru fiecare articulatie in parte).
15. Multe alte cauze pe care le putem combate invatand sa ne ascultam corpul.
A. Accidentarile
A2. Tendoanele/Muschii: leziuni prin care se pot produce smulgeri ale fibrelor musculare. La
nivelul tendoanelor des intalnite sunt intinderile. In ambele cazuri este nevoie de pauza si
recuperare si folosirea pe perioada determinata a benzii elastice sau a tape-ului, in functie de
leziune.
A3. Articulatiile: cele mai frecvente accidentari sunt la nivelul articulatiei cotului, umarului si a
genunchiului (meniscul);
- cot: caderi necontrolate pot duce la smulgerea ligamentelor in cazul unei entorse de exemplu. Si
in acest caz partenerul poate asigura o cadere controlata (prin dirijarea corpului cu mainile, astfel
incat cel care catara sa aterizeze cu piciorele pe saltea)
- umar: umarul este probabil cea mai complexa articulatie din corp, si cea care sufera cel mai
mult in escalada, fie datorita dezechilibrului produs la nivelul muschilor
(protagonisti/antagonisti) fie datorita unei tehnici neadecvate, fie datorita unor caderi
necontrolate “in umar”. Exemplul clasic este executarea gresita a tractiunilor, pe partea negativa
(coborare) nefiind indicat lasarea pana jos, respectiv sprijinirea intregii greutati a corpului in
articulatia umarului. Un numar mare de accidentari se produce din nou in antrenamentul pentru
coordonare intramusculara (fie el la campusboard fie la panou – deplasarea din priza in priza fara
picioare), respectiv la coborare, unde, fie din cauza epuizarii fie din cauza lipsei fortei necesare
multi sportivi, nu controleaza aproape deloc coborarea, fiecare miscare putand cauza ruperea
capsulei articulare.
- genunchi: in acest caz intalnim doua tipuri de accidentari: ale ligamentelor (caderi necontrolate)
si ale meniscului (cele mai frecvente). Leziunile la nivelul meniscului se datoreaza folosirii unor
tehnici de genul: Lolot, Egipteanul si intoarcerea. Tensiunea creata prin intoarcerea genunchiului
este foarte mare, apasand direct pe menisc. Din ce in ce mai multi cataratori sufera datorita
utilizarii acestor tehinici, multi dintre ei necesitand interventie chirurgicala.
Intoarcerea
GHEATA: (racirea zonei lezate) – pentru e evita tumefierea excesiva a zonei lezate este indicat
sa aplicam cat mai repede posibil gheata, ori orice corp rece pe leziune (in ideea ca nu este vorba
de o rana deschisa) (sic!).Ideal ar fi o punga cu gheata. Foarte important este sa nu aplicam
gheata direct pe piele. Punga cu gheata se impacheteaza de preferinta intr-un prosop, sau ceva
asemanator. Aplicare directa a ghetii pe piele poate duce la o scadere prea brusca a temperaturii
in zona respectiva, in corp producandu-se o suprairigare cu sange a zonei afectate in ideea
prevenirii unei hipotermii. Aceasta suprairgare cu sange va avea ca efect o augumentare/agravare
a tumefierii. Gheata va fi mentinuta 20 minute (10-15 minute in cazul copiilor).
COMPRESIE: (aplicarea unei benzi elastice) - un efect la fel de bun ca si gheata il poate avea
aplicare unei benzi elastice in zona lezata. Este foarte important ca aceasta sa fie usor stransa
pentru a nu bloca irigarea cu sange a membrului respectiv. In cazul in care apar dureri mari, este
recomandata inalturarea benzii si bandajarea mai lejera. Foarte important: a nu se dormi cu
banda elastica aplicata!
RIDICARE: (ridicarea membrului lezat) – este foarte important ca imediat dupa accidentare
membrul lezat sa fie ridicat, si tinut in aceasta pozitie timp de 30 minute. Prin ridicare profitam
de efectul gravitatiei pentru eliminarea lichidelor ce se produc in cazul unei leziuni.
B. Suprasolicitarile
B1. Articulatiile
Cotul: la nivelul cotului pot aparea dureri destul de intense care se intind pe o perioda
indelungata de timp. Cel mai adesea cauzele acestor dureri sunt provocate de doua afectiuni
numite:
- Epicondylitis humeri radialis/ epicondilita laterala (mana/cot de jucator de Tenis): inflamarea
extensorului incheieturii mainii si a degetelor
- Epicondylitis ulnaris humeri / epicondilita mediala (mana/cot de jucator de Golf): inflamarea
flexorului incheieturii mainii si a degetelor.
Aceste doua tipuri de afectiuni pot aparea datorita suprasolicitarii musculaturii antebratului,
datorata miscarilor extreme sau repetate in zona respectiva.
Umarul: La nivelul umarului pot aparea instabilitati datorate dezvoltarii protagonistilor in
detrimentul antagonistilor, in acest caz a muschilor rotatori externi ai umarului. De cele mai
multe ori este recomandata pauza completa pana la recuperarea completa, sau purtarea unei benzi
elasitce speciale si antrenarea in paralel a muschilor rotatori exteriori (antrenament de
echilibrare). Genul acesta de suprasolicitare apare in cazul cataratorilor care se antreneaza mult
in surplomba si tavan. In general este nerecomandata pauzarea cu mana complet extinsa (in
timpul catararii).
B3. Tendoanele: sunt afectate de Tendinita: o inflamatie a tendoanelor - fascicule fibroase care
fixeaza muschii pe oase. Afectiunea provoaca durere si slabiciune la nivelul articulatiilor si
afecteaza in general umerii, coatele, genunchii, soldurile, calcaiul si incheietura mainii.
Daca tendinita este severa si provoaca ruperea tendonului, tratamentul chirurgical poate
deveni necesar. Dar, in majoritatea cazurilor, tratamentul consta doar in repaus si medicamente
care calmeaza durerea si inflamatia cauzate de tendinita. Se recomanda luarea unor masuri pentru
a preveni tendinita si pentru a evita consecintele acestei afectiuni -limitarea miscarilor
articulatiilor.
O alta afectiune poate fi reprezentata de sindromul de compartiment / Kompartment,
afectiune acuta severa datorata cresterii presiunii masei musculare intr-un compartiment inchis
inextensibil, delimitat de fascia musculara. Sindromul de compartiment survine dupa
traumatisme sau dupa interventii chirurgicale, si este cel mai frecvent la nivelul antebratului si
gambei. Fara tratament prompt, se produce necroza musculara si moartea (leziuni ireversibile)
nervilor ce traverseaza compartimentul respectiv. Simptomele acestui sindrom sunt durerea
severa, insotita de tulburari nervoase (parestezie), paralizie, si rar absenta pulsului. Tratamentul
este o urgenta si consta in fasciotomia larga chirurgicala.
In afara de accidentarile si suprasolicitarile prezentate mai exista: afectiuni ale coloanei
vertebrale, sindromul outlet la nivelul toracelui, artroza la nivelul incheieturii degetelor,
ingrosarea incheieturii degetelor, intarirea muschilor(Myogelosen/Noduri), afectiuni ale
ligamentului lateral la nivelul incheieturii degetelor, etc.
Orice tip de durere e un semnal de alarma (mai putin durerile musculare specifice fiecarei
activitati sportive). Corpul incearca sa ne avertizeze asupra unei probleme existente la nivelul
unui muschi, ligament, tendon. Nu de putine ori auzim motto-ul: daca doare, trage si mai tare!.
Este adevarat in cazul durerilor musculare specifice disciplinei sportive respective, dar de
celelalte tipuri de dureri trebuie sa tinem cont. Sunt de parere ca un sportiv desavarsit este acela
care-si cunoaste foarte bine corpul si care stie sa- si asculte corpul! Cu o asemenea atitudine
putem evita foarte multe leziuni. Castigam in primul rand sanatate si apoi timp. Avem un singur
corp! Sa avem grija de el !