ACCIDENTE POSIBILE IN ESCALADA SI ALPINISM

02.12.2008 Mladin Smaranda

Masterat KAAL
 INTRODUCERE

       Relaţia om-munte a cunoscut de-a lungul timpului o evoluţie continuă. Această evoluţie
ascendentă s-ar putea reprezenta grafic printr-o curbă ascendentă care plecând de la zero
(momentul apariţiei omului) urcă lin până către sfârşitul secolului al XVIII-lea, pentru a se
avânta brusc, ajungând în numai 200 de ani la diversificarea fabuloasă din zilele noastre.
În sens larg, termenul de alpinism include
orice activitate care presupune ascensiunea unui
munte, originea cuvântului provinind de la
ascensiunile în muntii Alpi. În ziua de astazi
alpinismul se refera mai ales la o escaladare care
include riscuri, pericole, inedit, noutate. Aici
intervine aspectul eroic al activitatii. Este omul în
confruntarea cu fortele naturii. Omul vine cu
tehnologia, cu echipamentul, cu stilul si curajul sau, iar natura îl întâmpina cu fenomenele sale,
de cele mai multe ori imprevizibile si implacabile, cu dificultatea traseului, cu noutatea sa.
Pentru ca fiecare vârf ce nu a fost cucerit înca reprezinta o provocare pentru împatimiti, ca un
ideal, ca o sansa de a iesi din anonimat, de a-si depasi limitele. Din pacate, de foarte multe ori,
muntele îsi cere jertfele sale si multi temerari îsi pierd viata în cautarea absolutului lor.
Alpinismul are multi adepti tocmai prin faptul ca lanseaza o provocare si ca stârneste
adrenalina, lucruri extrem de atractive pentru tinerii în permanenta cautare de senzatii noi.
Alpinismul implica, asadar, nu doar pasiune, daruire, ci si asumare de riscuri .
În practicarea alpinismului şi a escaladei sportive se întâlnesc enorm de multe riscuri care pot
fi reduse la minimum folosind un echipament de bună calitate şi o tehnică de căţărare
corespunzătoare. O persoană care practică aceste activităţi montane trebuie să fie sănătoasă fizic
şi mai ales psihic.
Prudenţa şi îndrăzneala trebuie să fie într-un bun echilibru, îmbinate cu prezenţa de spirit,
hotărârea şi capacitatea de analiză în situaţii critice. Este recomandabil un control medical
amănunţit efectuat cel puţin o dată pe an.
 Foarte importantă este cunoaşterea propriilor noastre limite şi a posibilităţilor fizice.
Traseul se va alege întotdeauna în funcţie de capacitatea echipei. Este indicat să se păstreze
întotdeauna o rezervă de timp pentru cazuri neprevăzute ca: înrăutăţirea vremii, depitonare a
traseului sau accident.
       Echipa de doi este cea mai uzuală, rapidă şi sigură. Escalada se efectuează alternativ, fiecare
partener parcurgând câte o lungime de coardă. De asemenea, fiecare va fi cap de coardă pe rând
cu condiţia ca valoarea partenerilor să fie egală. În caz contrar, cel mai experimentat sau în formă
conduce echipa şi poartă toată răspunderea. Intrarea în traseu se va face numai cu condiţia ca
ambii parteneri să fie echipaţi corespunzător.
Avand in vedere ca alpinismul, escalada sportivă şi în general sporturile practicate la
mare înălţime sunt activităţi periculoase, iar neglijenţa, lipsa de antrenament şi necunoaşterea
unor aspecte teoretice, pot conduce la accidente foarte grave şi chiar la moarte, doresc sa
evidentiez prin prezenta lucrare riscurile la care sunt supusi practicantii acestor sporturi extreme.
 Masuri de siguranta in escalada si alpinism
 

Reguli de baza
In escalada sportiva este necesar sa se tina seama de o serie de reguli de baza:
- sa faca incalzire inaintea eforturilor mari;
- sa invate sa descatere;
- a respecta asigurarea carabinierelor;
- a comunica clar cu coechipierul;
- a evita calcarea corzii;
- a asigura toate punctele de ancorare din traseu;
- a nu pune niciodata degetul in punctele de asigurare;
- a urma linia traseului;
- a invata sa aterizeze si sa reactioneze in caz de cadere.
- a se evita frecarea corzilor, folosind bucle independente pentru fiecare coarda;
- a avea grija sa se urmeze linia corecta a traseului, in special in traseele de mai multe lungimi de
coarda (trasee care se insruciseaza sau se apropie)
- sa invate sa prinda (pe cineva care se catara);
- sa curete espadrilele la plecarea intr-un bloc, pentru ameliorarea aderentei si reducerea uzurii
structurii;
- sa verifice daca zona de aterizare nu este ocupata de alte persoane;
- sa curete prizele dupa trecerea sa;

Asigurarea este problema cheie a securitatii in escalada; invatarea prealabila a acestor

tehnici este obligatorie. De asemenea, este foarte important ca practicantii sa aiba un bagaj de
cunostinte generale privind escaladare, sa fie infomati despre locurile si conditiile de escaladare
si nu in ultimul rand, sa utilizeze termeni clari in comunicarea cu ceilalti membrii ai grupului.

Interdictii
- a nu fi niciodata in situatie `neasigurat ` sau `ne-autoasigurat` in perete (regrupare, rapel, etc);
- a nu stationa inutil in calea cataratorilor
- este interzisa frecarea unui echipament de nylon cu un alt echipament de acelasi tip; Exemplu:
    - nu se instaleaza niciodata o mansa pe un anou (bucla) de chinga sau de coarda;
    - nu se instaleaza niciodata 2 corzi in acelasi inel de coborare.
Nerespectarea acestori reguli de baza si interdictii determina de cele mai multe ori
accidentari ale practicantilor si uneori pot conduce chiar la moartea acestora.

Accidentarile in escalada

Cauzele principale ale accidentarilor sunt:

1.  Incalzire insuficienta
2. Tehnica de lucru incorecta
3. Executia miscarilor fara a trece prin toata amplitudinea de miscare
4. Utilizarea in exces a unei articulatii sau a unui tendon (cu sau fara durere prezenta)
5. Dezechilibre articulare (lipsa antremanetului de echilibrare!)
6. Cresterea rapida a greutatii
7. Odihna insuficienta (sau nerepectarea zilelor de pauza: a nu se catara niciodata mai mult de
trei zile fara pauza! Un corp care nu se reface este foarte vulnerabil la orice tip de accidentare)
8. Folosirea tehnicilor de antrenament pentru avansati (daca esti incepator, mai ales)
9. Lipsa concentrarii
10. Alimentatie insuficienta sau de proasta calitate
11. Suprasolicitarea musculaturii prin utilizarea unei greutatii mari (de exemplu sunt foarte multi
cataratori care se antrenaza cu greutati, tractiuni cu o placa de 15 kg. in ideea cresterii fortei
maxime. Corpul uman este construit sa lucreze cu propria greuatate! Folosirea unei greutati in
plus duce, mai devreme sau mai tarziu, la accidentari/suprasolicitari).
12. Supraintinderea tendoanelor si smulgerea partiala sau completa a ligamentelor (ligamentele
nu se pot intinde pentru simplul fapt ca nu sunt elastice. In cazul unei leziuni acestea sunt smulse
fie partial fie complet).
13. Ignorarea durerii acute si localizate (vezi cuvantul de incheiere)
14. Executia unor exercitii multiarticulare (tractiuni, flotari, genuflexiuni etc.) fara incalzire
adecvata (pentru fiecare articulatie in parte).
15. Multe alte cauze pe care le putem combate invatand sa ne ascultam corpul.

Corpul uman are nevoie de mai mult timp pentru a se adapta

oricarui tip de activitate. In cazul escaladei cel mai repede
reactioneaza/se adapteaza muschii, dovada fiind si o foarte rapida
hipertrofie a muschilor dupa cateva saptamani de sala. De foarte
mult timp au nevoie ligamentele (cel putin 2 ani), tendoanele si
incheieturile (cel putin 3 ani). Sunt foarte multe persoane care inca
din primele luni se dau la panou pe pasi foarte grei sau care contin
riglete si mono/bidoixuri! Asemenea prize pot fi folosite in forta maxima doar dupa doi ani de
intarire si antrenament specific, pentru evitarea accidentarilor. In cazul acestora sunt
recomandate toate tipurile de prize ergonomice, gen: scurse, orice tip de priza cu forma
rotunda...care de preferat: nu se inteapa! Sunt recomandate agatari regulate pe prize mici: 10 sec/
5 serii de exemplu, pentru intarire.

Leziunile pot fi impartite in doua mari categorii: accidentari si suprasolicitari.

A. Accidentarile

se produc din diverse motive si sunt in proportie de 99% recuperabile.

A1. Ligamentul inelar (ligamentum annulare):

prezinta probabil cel mai mare procent de
accidentari in escalada. Ligamentul inelar face
legatura intre tendon si os, scopul acestuia este de a
prinde tendonul de os, sub forma circulara.  In
fotografia de jos ligamentul inelar este marcat cu
galben.
Accidentarile se produc in situatii diferite, respectiv:
- alunecarea brusca a picioarelor, intreaga greutate a corpului fiind preluata de o singura mana
care tine cel mai probabil o rigleta sau un mono/bidoix
- inteparea prizelor
- miscari lungi realizate dinamic priza ce urmeaza a fi tinuta fiind o rigleta sau mono/bidoix
- cel mai des se intampla dupa realizarea unui antrenament mai greu, cand corpul este obosit. Nu
de putine ori in aceste circumstante anumite persoane decid ca reusesc efectuarea unui
campusboard (placa Güllich)! Foarte gresit! Amintesc ca antrenamentul pentru coordonarea
intramusculara (antrenamentul la Campusboard) se realizeaza in conditiile in care corpul este
foarte bine odihnit/recuperat si dupa o foarte buna incalzire, in caz contrar riscul producerii
accidentarilor la nivelul degetelor respectiv a umerilor fiind foarte ridicat. Smulgerea completa a
ligamentului inelar produce un zgomot foarte puternic (pocnitura) care poate fi auzit pe o raza de
cativa metri! Recuperarea dupa o asemenea leziune dureaza in medie 8 saptamani, dupa o pauza
completa de 4-16 saptamani (in functie de gravitate). Este foarte dureroasa si necesita folosirea
benzii (TAPE) pentru a proteja ligamentul smuls (partial sau complet).
Asemanatoare rupturii ligamentului inelar se prezinta tendinita la nivelul tendoanelor
degetelor. Aceasta produce dureri acute care pot aparea brusc. Spre diferenta de ruptura de
ligament inelar in cazul tendinitei nu se produce nici o pocnitura, iar durerea poate aparea si in
stare de repaus, fara a fi exercitat nici un fel de efort fizic.

A2. Tendoanele/Muschii: leziuni prin care se pot produce smulgeri ale fibrelor musculare. La
nivelul tendoanelor des intalnite sunt intinderile. In ambele cazuri este nevoie de pauza si
recuperare si folosirea pe perioada determinata a benzii elastice sau a tape-ului, in functie de
leziune.

A3. Articulatiile: cele mai frecvente accidentari sunt la nivelul articulatiei cotului, umarului si a
genunchiului (meniscul);

- cot: caderi necontrolate pot duce la smulgerea ligamentelor in cazul unei entorse de exemplu. Si
in acest caz partenerul poate asigura o cadere controlata (prin dirijarea corpului cu mainile, astfel
incat cel care catara sa aterizeze cu piciorele pe saltea)
- umar: umarul este probabil cea mai complexa articulatie din corp, si cea care sufera cel mai
mult in escalada, fie datorita dezechilibrului produs la nivelul muschilor
(protagonisti/antagonisti) fie datorita unei tehnici neadecvate, fie datorita unor caderi
necontrolate “in umar”. Exemplul clasic este executarea gresita a tractiunilor, pe partea negativa
(coborare) nefiind indicat lasarea pana jos, respectiv sprijinirea intregii greutati a corpului in
articulatia umarului.  Un numar mare de accidentari se produce din nou in antrenamentul pentru
coordonare intramusculara (fie el la campusboard fie la panou – deplasarea din priza in priza fara
picioare), respectiv la coborare, unde, fie din cauza epuizarii fie din cauza lipsei fortei necesare
multi sportivi, nu controleaza aproape deloc coborarea, fiecare miscare putand cauza ruperea
capsulei articulare.  

- genunchi: in acest caz intalnim doua tipuri de accidentari: ale ligamentelor (caderi necontrolate)
si ale meniscului (cele mai frecvente). Leziunile la nivelul meniscului se datoreaza folosirii unor
tehnici de genul: Lolot, Egipteanul si intoarcerea. Tensiunea creata prin intoarcerea genunchiului
este foarte mare, apasand direct pe menisc. Din ce in ce mai multi cataratori sufera datorita
utilizarii acestor tehinici, multi dintre ei necesitand interventie chirurgicala.

Intoarcerea

A4. Laba piciorului: accidentarile se produc de cele mai

multe ori in cazul unei caderi necontrolate (mai ales in
escalada de bloc – boulder), si asta ori datorita lipsei
saltelelor adecvate, ori datorita caderii pe margine ori langa
saltea. Aceste accidentari pot fi de cele mai multe ori evitate
in conditiile in care partenerii de antrenament intervin/ajuta
la controlarea caderii.  
          

Recuperarea: In cazul in care totusi v-ati accidentat

trebuie urgent aplicata metoda RICE (Rest-Ice-Compression-Elevation) sau pe romaneste PGCR
(Pauza-Gheata-Compresie-Ridicare). Metoda poate fi aplicata in cazul accidentarilor la nivelul
muschilor, articulatiilor, tendoanelor si ligamentelor, ajutand la diminuarea durerii si la o
recuperarea mai rapida.
PAUZA:  (incetarea completa a oricarei activitati) – nu trebuie sa subestimam nici un fel de
accidentare. La scurt timp dupa producerea unei leziuni corpul reactioneaza prin producerea unei
cantitati mai mari de endorfine care are ca efect calmarea durerilor. Acest lucru ne impiedica
cateodata sa evaluam gravitatea leziunii, nu este in nici un caz un motiv sa continuam activitatea!

GHEATA: (racirea zonei lezate) – pentru e evita tumefierea excesiva a zonei lezate este indicat
sa aplicam cat mai repede posibil gheata, ori orice corp rece pe leziune (in ideea ca nu este vorba
de o rana deschisa) (sic!).Ideal ar fi o punga cu gheata. Foarte important este sa nu aplicam
gheata direct pe piele. Punga cu gheata se impacheteaza de preferinta intr-un prosop, sau ceva
asemanator. Aplicare directa a ghetii pe piele poate duce la o scadere prea brusca a temperaturii
in zona respectiva, in corp producandu-se o suprairigare cu sange a zonei afectate in ideea
prevenirii unei hipotermii. Aceasta suprairgare cu sange va avea ca efect o augumentare/agravare
a tumefierii. Gheata va fi mentinuta 20 minute (10-15 minute in cazul copiilor).

COMPRESIE: (aplicarea unei benzi elastice)  - un efect la fel de bun ca si gheata il poate avea
aplicare unei benzi elastice in zona lezata. Este foarte important ca aceasta sa fie usor stransa
pentru a nu bloca irigarea cu sange a membrului respectiv. In cazul in care apar dureri mari, este
recomandata inalturarea benzii si bandajarea mai lejera. Foarte important: a nu se dormi cu
banda elastica aplicata!

RIDICARE: (ridicarea membrului lezat) – este foarte important ca imediat dupa accidentare
membrul lezat sa fie ridicat, si tinut in aceasta pozitie timp de 30 minute. Prin ridicare profitam
de efectul gravitatiei pentru eliminarea lichidelor ce se produc in cazul unei leziuni.

B. Suprasolicitarile

Suprasolicitarile apar in urma unei disproportii intre capacitate si cantitate. Provocate in

general de antrenamente intensive, folosirea gresita a unei tehnici sau ignorarea unor accidentari
mai vechi, respectiv nerespecatarea timpului necesar vindecarii, acestea duc la o recidiva a
leziunii. In cazul acestor leziuni avem de-a face cu efecte deosebit de grave, de cele mai multe
ori recuperarea fiind imposbila fara pauza completa, de multe ori pe perioade nedeterminate.
 Exemplul clasic in escalada sunt suprasolicitarile in zona umarului, cotului/antebratului,
tendoanelor.

B1. Articulatiile

Cotul: la nivelul cotului pot aparea dureri destul de intense care se intind pe o perioda
indelungata de timp. Cel mai adesea cauzele acestor dureri sunt provocate de doua afectiuni
numite:
- Epicondylitis humeri radialis/ epicondilita laterala (mana/cot de jucator de Tenis): inflamarea
extensorului incheieturii mainii si a degetelor
- Epicondylitis ulnaris humeri / epicondilita mediala (mana/cot de jucator de Golf): inflamarea
flexorului incheieturii mainii si a degetelor.
Aceste doua tipuri de afectiuni pot aparea datorita suprasolicitarii musculaturii antebratului,
datorata miscarilor extreme sau repetate in zona respectiva. 

Umarul: La nivelul umarului pot aparea instabilitati datorate dezvoltarii protagonistilor in 
detrimentul antagonistilor, in acest caz a muschilor rotatori externi ai umarului. De cele mai
multe ori este recomandata pauza completa pana la recuperarea completa, sau purtarea unei benzi
elasitce speciale si antrenarea in paralel a muschilor rotatori exteriori (antrenament de
echilibrare). Genul acesta de suprasolicitare apare in cazul cataratorilor care se antreneaza mult
in surplomba si tavan. In general este nerecomandata pauzarea cu mana complet extinsa (in
timpul catararii).

Tendinita, bursita si sindromul de compresie a

umarului sunt in stransa legatura si pot aparea fie
singure, fie in combinatie. Daca muschii rotatori
externi ai umarului (rotund mare, rotund mic si
infrascapularul) si bursa umarului sunt iritate,
inflamate si edematiate (umflate), acestea pot fi prinse
intre capul humerusului si acromion. Miscarile
repetate care implica bratul sau procesul de
imbatranire ce implica miscari la nivelul umarului
timp de multi ani, pot de asemenea irita si conduce la uzura tendoanelor, muschilor si structurilor
invecinate. Tendinita reprezinta inflamatia (inrosire, durere si umflare) tendonului. In tendinita
umarului, rotatorii externi ai umarului si/sau tendonul bicepsului devin inflamate, de obicei ca
urmare a ciupirii de catre structurile invecinate. Traumatismul poate varia de la o usoara
inflamatie pana la implicarea tuturor muschilor ce produc rotatia umarului. Pentru stabilizarea
umarului este recomandata intarirea muschilor rotatori externi prin executarea regulata a
antrenamentului de echilibrare, respectiv fluturari cu gantere, ridicarea greutatilor cu plecare de
la ceafa, ridicari laterale ale ganterelor etc.

B2. Laba piciorului: incredibil dar adevarat. E o adevarata manie in randul populatiei

cataratoare. Hai sa ne luam papuci. Dar ce fel de papuci?? Si mai ales ce nr.? Hm, am auzit de la
Fane, vecinu’ de la 3, ca daca vrei sa stai calumea la stanca, si daca vrei cocotz de calitate...tre’
sa fie cel putin cu trei numere mai mici ! Marfa!!! ...Aiurea... in aceste conditii incepe lungul
proces de deformare al labei piciorului, ma refer la sistemul osos, fara sa mai amintesc de
kilogramele de bataturi si basicile omniprezente! Nu mai vorbesc de durerea de la stanca, mai
ales vara cand piciorul oricum se umfla datorita retentiei de apa in corp, cand soarele bate asa
fain pe talpa..deh..neagra! Hm..intrebare: suntem maso’??  Unele afectiuni nu mai pot fi
vindecate nici dupa interventie chirurgicala. Nu de mult am cumparat o pereche de papuci unui
prieten. De la Five.Ten. Nu fac reclama dar sunt singurii care scriu pe ambalaj ca, cumpararea
unor papuci mai mici este o prostie si duce la deformarea picioarelor! Deci ...decizia va apartine!

B3. Tendoanele: sunt afectate de Tendinita: o inflamatie a tendoanelor - fascicule fibroase care
fixeaza muschii pe oase. Afectiunea provoaca durere si slabiciune la nivelul articulatiilor si
afecteaza in general umerii, coatele, genunchii, soldurile, calcaiul si incheietura mainii.
Daca tendinita este severa si provoaca ruperea tendonului, tratamentul chirurgical poate
deveni necesar. Dar, in majoritatea cazurilor, tratamentul consta doar in repaus si medicamente
care calmeaza durerea si inflamatia cauzate de tendinita. Se recomanda luarea unor masuri pentru
a preveni tendinita si pentru a evita consecintele acestei afectiuni -limitarea miscarilor
articulatiilor.
O alta afectiune poate fi reprezentata de sindromul de compartiment / Kompartment,
afectiune acuta severa datorata cresterii presiunii masei musculare intr-un compartiment inchis
inextensibil, delimitat de fascia musculara. Sindromul de compartiment survine dupa
traumatisme sau dupa interventii chirurgicale, si este cel mai frecvent la nivelul antebratului si
gambei. Fara tratament prompt, se produce necroza musculara si moartea (leziuni ireversibile)
nervilor ce traverseaza compartimentul respectiv. Simptomele acestui sindrom sunt durerea
severa, insotita de tulburari nervoase (parestezie), paralizie, si rar absenta pulsului. Tratamentul
este o urgenta si consta in fasciotomia larga chirurgicala.
In afara de accidentarile si suprasolicitarile prezentate mai exista: afectiuni ale coloanei
vertebrale, sindromul outlet la nivelul toracelui, artroza la nivelul incheieturii degetelor,
ingrosarea incheieturii degetelor, intarirea muschilor(Myogelosen/Noduri), afectiuni ale
ligamentului lateral la nivelul incheieturii degetelor, etc.
Orice tip de durere e un semnal de alarma (mai putin durerile musculare specifice fiecarei
activitati sportive). Corpul incearca sa ne avertizeze asupra unei probleme existente la nivelul
unui muschi, ligament, tendon. Nu de putine ori auzim motto-ul: daca doare, trage si mai tare!.
Este adevarat in cazul durerilor musculare specifice disciplinei sportive respective, dar de
celelalte tipuri de dureri trebuie sa tinem cont. Sunt de parere ca un sportiv desavarsit este acela
care-si cunoaste foarte bine corpul si care stie sa- si asculte corpul! Cu o asemenea atitudine
putem evita foarte multe leziuni. Castigam in primul rand sanatate si apoi timp. Avem un singur
corp! Sa avem grija de el !