You are on page 1of 72

Magia şi divinaţia

Elena Morariu
Cuprins

1.Cuprins

2.Introducere

3.Teorie

- Magia – note introductive


- Scurt istoric
- Tipuri de magie
- Teorii
- Practici magice
- Divinatia
- Concepte
- Legislatie

4.Concluzii finale

5.Anexe

6.Bibliografie generala
Introducere
• Tema

Practici magice si divinatia

• Perioada practicii

24 iunie 2005 – 12 iulie 2005

• Instituţia

Universitatea „Al. I. Cuza”, facultatea de Filosofie, sectia Sociologie


Magia – note introductive

Definitia magiei. Dupa Marcel Mauss si Henri Hubert, magia cuprinde „orice rit
care nu face parte dintr-un cult organizat, orice rit privat, secret, misterios si tinzand spre
ritul prohibit”.1
Marcel Mauss si Hubert disting magia de religie tocmai pentru a releva unitatea
lor tainica, nevazuta. Aceasta ar consta intr-o forta impersonala numita mana. Aceasta
forta este posedata de anumiti membri ai comunitatii: in genere o detin sufletele mortilor
si toate spiritele.2
In principiu, magia este o stiinta a imaginarului. Magia este o metoda de control al
individului si al maselor bazata pe o cunoastere profunda a pulsiunilor erotice personale
si colective. Nu doar stramosul indepartat al psihanalizei poate fi recunoscut in ea, ci si,
in primul rand, acela al psihologiei aplicate si al psihologiei maselor.
Magicianul renasterii este psihanalist si profet.
Operatiunile fantastice cunoscute in Renastere sunt mai mult ori mai putin
complexe: cea dintai este erosul, care se manifesta deja in natura, fara interventia vointei
umane. Magia nu este decat un eros aplicat, dirijat, provocat de operator. 3
Magia este o operatiune fantastica ce trage folosinta din continuitatea dintre
pneuma individuala si pneuma universala.4
Magia cuprinde agenti, acte si reprezentari: numim magician individul care
indeplineste acte magice, chiar daca nu este un profesionist; numim reprezentari magice
ideile si credintele corespunzatoare actelor magice; cat despre actele in functie de care
definim celelalte elemente ale magiei, pe acestea le numim rituri magice.
Riturile magice si intreaga magie tin inainte de orice, de traditie. Actele in a caror
eficacitate nu crede intregul grup nu sunt nici ele magice. Forma riturilor este
eminamente transmisibila si confirmata de opinia publica. De obicei ritul magic
actioneaza prin el insusi si constrange, in vreme ce ritul religios adora si conciliaza;
primul are o actiune mecanica imediata, celalat actioneaza indirect, printr-un soi de
persuasiune respectuoasa; agentul sau este un mijlocitor spiritual.5
Supozitia comuna a textelor de sociologie a religiilor care descriu actul magic este
urmatoarea: magia este un fenomen social. Pentru ca se constituie in relatie intima cu
stadiul social al societatii. Magia este proprie doar anumitor grupuri, si prin urmare, nu se
poate extrapola la intregul societatii. Studiile si cercetarile sociologice dovedescv ca
magia este disciplina spirituala cu totul aparte.

1
Marcel Mauss, Henry Schubert, Teoria generala a magiei, traducere de Ingrid Ilinca si Silviu Lupescu,
prefata de Nicu Gavriluta, Iasi, ed. Polirom, 1996, p. 6
2
Ibidem, p. 7
3
Ioan Petru Culianu, Eros si magie in Renastere 1484, traducere din franceza de Dan Petrescu, Iasi, ed.
Polirom, 2003, p. 21
4
Ibidem, p 127
5
Marcel Mauss, Henry Schubert, Teoria generala a magiei, traducere de Ingrid Ilinca si Silviu Lupescu,
prefata de Nicu Gavriluta, Iasi, ed. Polirom, 1996, p. 26
Pentru Durkheim, Mauss si Hubert, religia este asociata unor activitati publice si
solemne, iar magia unora private si secrete. Cea dintai se exprima pe deplin in sacrificiu,
cea de-a doua in maleficiu.6
Termenul envoutement „vrajitorie, fermecare” a aparut in limba franceza in plin
Ev Mediu, spre anul 1200, pornind de la cuvantul vout, ce provenea din latinescul vultus,
„chip”. Vraja consta in a reprezenta o persoana printr-o figurina asupra careia se arunca
blesteme, pe baza principiului analogiei care afirma ca tot ce i se va face figurinei i se va
intampla cu adevarat persoanei. Facatorul de farmece mai este numit vrajitor, mag sau
magician.7

6
Ibidem, p. 9
7
Jacques Mandorla, Dezvoltati-va puterile paranormale, traducere din limba franceza de Liviu Radu,
Bucuresti, ed. Nemira, 1999, p. 19
Scurt istoric al magiei

Originile magiei se afla, probabil, in preistorie. In acea epoca, vanatorii vrajeau


viitoarele prazi pictand, alaturi de imagini de animale, anumite simboluri, precum sageata
sau mana. Acest lucru il putem vedea in grote celebre, cum este cea din Lascaux, in
Dordogne.
Mai aproape de vremurile noastre, egiptenii au inventat hieroglifele, a caror
scriere era considerata sacra si rezervata exclusiv preotilor. Simbolurile hieroglifelor,
considerate ca un limbaj al zeilor, aveau valoare de vraja, dupa cum explica textul antic
descoperit in Egipt: Cuvantul este principiul oricarui lucru, izvorul a tot ce iubim si
uram, esenta vietii. Nimic nu exista inainte ca el sa fi fost rostit limpede.
La egipteni, preotii-vrajitori erau cunoscuti dupa privirea lor patrunzatoare, foarte
temuta pentru ca putea aduce nenoroc. Asta a contribuit la credinta in ceea ce a fost numit
ulterior deochi. De aceea, pentru a se proteja de relele deochiului, egiptenii au creat
simbolul ochiului lui Horus, numit dupa zeul solar.8
Egiptenii au reprezentat, probabil, si una din primele civilizatii care au alcatuit un
manual de magie rituala: celebra Carte a mortilor, in care se gasesc numeroase practici
magice stravechi, ca si descrierea a tot ceea ce defunctul va suferi si va intalni in timpul
drumului sau catre cealalta lume.
Mai tarziu, prin secolul al VI-lea i. Chr., in Grecia, matematicianul Pitagora a fost
pasionat de magie. A creat un soi de secta, in care invataturile predate de el aveau
caracater initiatic, inspirat din orfism, religie a misterelor, ai carei adepti credeau, de
exemplu, in metempsihoza. Se povesteste ca Pitagora putea, cu ajutorul unei formule
magice, sa faca un vultur sa coboare din cer, sa imblanzeasca un urs, sa alunge un sarpe
veninos sau sa impiedice un bou sa manance bob.
Dupa filosofia pitagoreica a aparut o alta gandire magica: Cabala (cuvantul
inseamna traditie, in ebraica). Aceasta avea ca scop aducerea spiritelor invizibile in stare
de supunere fata de vrajitor. Tot ritualul Cabalei a fost codificat intr-o lucrare aparuta in
secolul al III-lea d. Chr.: Cartea Creatiei. In aceasta lucrare se afirma ca in spatele
fiecarei litere, fiecarei cifre si fiecarui accent din Pentateuh (primele cinci carti din Tora,
Biblia in ebraica: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii si Deuteronomul) se ascunde un
mesaj secret. Pentru a-l descifra, exista trei metode: gematria, notarikon si temura.9
Cartii Creatiei i-au urmat Clavculele lui Solomon, opera in care fiul lui David
dezvaluie cheile (claviculele) numeroaselor secrete10 magice. Lucrarea a devenit ghidul
cel mai frecventutuilizat de catre vrajitorii Evului Mediu.
Chiar in Evul Mediu au aparut primele vraji pentru dragoste. Vraja este o putere
magica transmisa printr-un obiect care a fost, in pralabil, „incarcat” de un vrajitor.
Astfel, lumanarea este una dintre vrajile cele mai folosite de o femeie
indragostita.
Tot in Evul Mediu, vrajitorii au inventat cercul magic. Trasasu acest cerc pe sol,
cu ajutorul unui cutit sau al unei spade. Apoi, pentru a invoca spiritele,, se asezau in

8
Jacques Mandorla, Dezvoltati-va puterile paranormale, traducere din limba franceza de Liviu Radu,
Bucuresti, ed. Nemira, 1999, p. 20
9
Ibidem, p. 21
10
Ibidem, p. 21
interiorul cercului, despre care se spunea ca-i protejeaza, alcatuind un soi de bariera
spirituala ce impiedica raul sa intre.
Tot in Evul Mediu au aparut numeroase superstitii care mai dainuiesc si azi.
Aceste superstitii se bazeaza pe trei mari principii: forte invizibile actioneaza prin
intermediul evenimentelor din lumea vizibila; aceste forte invizibile pot perturba viata
oamenilor; oamenii se pot apara incercand sa-si faca aceste forte favorabile.
Probabil ca superstitia ce consta in a bate in lemn provine de la gestul pe care-l
faceau primii crestini de a atinge lemnul crucii lui Cristos, considerat cea mai pretioasa
relicva a crestinatatii.11
La fel, potcoava a fost considerata ca aducatoare de noroc, pentru ca era facuta
din fier, metal sacru, si pentru ca avea forma, si ea sacra, a semilunii.
Superstitia ca o oglinda sparta aduce sapte ani de nenorociri provine de la faptul
ca oglinda infatiseaza imaginea celui care o detine, si deci tot ce i se va intampla acelei
imagini reflectate in ea anunta ce i se va intampla in realitate persoanei.
A trece pe sub o scara este o superstitie ce provine, probabil, de pe vremea cand
executiile se faceau prin spanzurrare: condamnatii urcau pe esafod pe o scara.
Superstitia legata de vineri 13 este de doua ori mai puternica, pentru ca ea
combina vineri, ziua mortii lui Iisus, cu numarul 13, care corespunde lui Iuda, cel care a
fost al treisprezecelea comesean la Cina ce de Taina. De retinut ca, in Evul Mediu,
condamnatii erau executati doar vinerea.12

11
Ibidem, p. 22
12
Ibidem, p. 23
Tipuri de magie

Exista rituri care au intodeauna caracter magic: maleficiile. Asa sunt ele
caracterizate in religie si drept. Fiind ilicite, sunt interzise si pedepsite in mod expres. In
acest caz, interdictia evidentiaza formal antagonismul dintre ritul magic si cel religios. Ea
confera maleficiului caracterul magic, deoarece si unele rituri religioase sunt la fel de
daunatoare; asa sunt cazurile de devotio, imprecatiile impotriva dusmanilor cetatii,
impotriva celor ce incalca un juramant sau jefuiesc mormintele, in fine tooate riturile
referitoare la moarte, continand interdictii rituale. Cele doua extreme formeaza cei doi
poli ai magiei si religiei: polul sacrificiului si cel al maleficiului. Magia tinde catre
maleficiu si grupeaza in jurul lui rituri magice, alcatiund imaginea cea mai comuna pe
care oamenii si-au facut-o despre magie.13
Gradul zero al magiei este reprezentat de eros, care prilejuieste constituirea unei
magii erotice.
Chiar in cadrele institutionale existente, principiile psihosociologiei au patruns de
multa vreme. Strabuna acestei discipline a prezentului si a viitorului este, dupa toate
probabilitaile, magia erotica a lui Giordano Bruno.14
Cercetatorul englez D.P. Walker a propus sa se clasifice magia in „subiectiva”
(care opereaza asupra obiectului insusi) si „tranzitiva” (operand asupra lumii
inconjuratoare)15
Ajungem sa conchidem ca exista mai multe forme de magie ce pot fi spirituale si
demonice in acelasi timp, ceea ce lispseste de orice pertinenta aceasta dihotomie.
Intre clasificarile magiei din Renastere, ce mai interesanta este, neindoielnic,
aceea a lui Giordano Bruno. El desprinde nou acategorii: sapientia, magia naturalis
(medicina, chymia), praestdigitatoria, o a doua forma de magie anturala, mathematica
sau occulta si transnaturalis seu metaphysica sau inca theourgia, necromantia,
maleficium (din care veneficium este o subclasa) si divinatio sau prophetia (De Magia,
III, pp. 397-400). Desi criteriile acestei clasificari nu sunt totdeauna limpezi, se pare ca
Bruno a avut mai intai in vedere tipul de auxiliare pe care amgicianul sconteaza sa si le
procure si metoda pe care-o utilizeaza intru aceasta. Schema poate fi, de altfel,
simplificata: primele patru feluri de magie se slujesc de mijloace naturale, magia
matematica – aceea preferat de Bruno – este intermediara, ultimele patru feluri se slujesc
de extra, supra sau transnaturale:
Procedeele celui de-al cincilea fel de magie sunt cuvintele, farmecele, ratiunile
numerelor si ale timpilor, imaginile, figurile, pecetile, simbolurile sau literele. Aceasta
magie este intermediara intre magia naturala si amgia extra sau supranaturala. Numele ce
i se potriveste este acela de magie matematica sau mai curand de filosofie oculta.
Al saselea fel se obtine prin cultul sau invocarea inteligentelor sau a agentilor
externi ori superiori, prin oratii, conjurari, fumigatii, sacrificii, ca si prin alte obiceiuri si
ceremonii care se adreseaza zeilor, demonilor si eroilor. Rezultatul lor este contractia
spiritului in sine insusi, incat spiritul s e transforma in recipient si in instrument si apare
13
Marcel Mauss, Henry Schubert, Teoria generala a magiei, traducere de Ingrid Ilinca si Silviu Lupescu,
prefata de Nicu Gavriluta, Iasi, ed. Polirom, 1996, p. 29
14
Ioan Petru Culianu, Eros si magie in Renastere 1484, traducere din franceza de Dan Petrescu, Iasi, ed.
Polirom, 2003, p. 148
15
Ibidem, p. 150
in posesia intelepciunii lucrurilor; dar aceasta intelepciune poate fi lesne evacuata, in
acelasi timp cu spiritul, de altfel, prin leacuri adecvate. Aceasta este magia disperatilor,
caer devin recipienti ai demonilor rai captati cu ajutorul Artei notorii [Ars notoria].
Scopul ei este de a comanda demonilor inferiori prin autoritatea demonilor superiori; cei
din urma sunt cultivati si atrasi; cei dintai sunt conjurati si constransi. Aceasta forma de
magie este transnaturala sau metafizica si numele ei propriu este theourgia (ibid., p.
398).16
Exista, asadar, doua feluri de categorii fenomenologice care li se aplica
Vrajitoarelor: constante si variabile. Categoriile constante privesc capacitatea
vrajitoarelor de a extrage si de a prepara droguri, sub influenta carora indeplinesc anumite
actiuni fantastice:zboara prin aer, pot sa se preschimbe in alte fiinte si sunt socotite a avea
anumite puteri asupra oamenilor si asupra naturii. Categoriile variabile constau intr-o
anumita ideologie pe care vrajitoarele insesi si-o atribuie sauc are le este atribuita de
contemporanii si de judecatorii lor.
Marele savant Henry Charles Lea a trasat o deosebire – inca valabila, in stadiul
cercetarilo recente – intre sorcery, fenomen care se manifesta in Europa intre secolul al
X-lea si prima jumatate al celui de-al XV-lea, si witchcraft, sau vrajitoria asa cum a fost
considerata si combatuta de Inchizitie in epoca de witchcraze. Sorcery era un fenomen
fara consecinta, pe care contemporanii il interpretau ca fantezie a unor bolnavi si care nu
comporta vreo pedeapsa – cu exceptia unor cazuri izolate. Recunoscand existenta unor
persoane care se credeau vrajitori, autoritatea le nega orice capacitate de a le dauna
apropiatilor lor. Dimpotriva, witchcraft are de-a face cu arsenalul clasic, comportand
prezenta diavolului, a blasfemiei, a sabatului, a liturghiei diabolice. Sorcery era atribuita
ignorantei poporului; witchcraft e transfoormat in erezieinspirata de diavol. Farmacologii
au constatat inca de acum cincizeci de ani ca vrajitoarele stiau sa se slujeasca de mai
multe halucinogene extrase din plante.17
Exista acte religioase individulale si facultative; exista acte magice ilicite. Sunt
actele ocazionale din cultul individual, pe de o parte, si practicile magice asociate
tehnicii, madicinei de pilda, pe de alta parte.18
L –am numit magician peagentul riturilor magice fie el un profesionist sau nu.
Unele rituri magice pot fi savarsite si de nespecialisti. Asa sunt leacurile babesti din
medicina magica si toate practicile rurale indeplinite de mai multe ori pe parcursul vietii
agricole.19
Vraja si descantecele fac parte, ambele, din acelasi domeniu misterios si atragator:
magia.
Prin magie se intelege atat magia alba, care este benefica, cat si magia neagra,
care este malefica.
Unii specialisti au creat chiar cate doua familii in sanul fiecarei magii: magia
inalta si cea joasa. Magia inalta foloseste un cetemonial tip foarte complicat, menit a

16
Ibidem, p. 202
17
Ibidem, p.317, 318
18
Marcel Mauss, Henry Schubert, Teoria generala a magiei, traducere de Ingrid Ilinca si Silviu Lupescu,
prefata de Nicu Gavriluta, Iasi, ed. Polirom, 1996, p. 30
19
Ibidem, p.33
trezi constiinta unei intregi comunitati. Magia joasa reprezinta un ritual individual, pe
care-l executa vrajitorul pentru a obtine un rezultat precis.

Se disting trei categorii de vrajitori: categoria inferioara (vrajitori care folosesc


magia neagra), categoria intermediara (care folosesc magia alba) si categoria superioara
(vrajitori care se servesc de secretele lor pentru a descoperi sensul adevarat al vietii).20

20
Jacques Mandorla, Dezvoltati-va puterile paranormale, traducere din limba franceza de Liviu Radu,
Bucuresti, ed. Nemira, 1999, p. 20
Teorii

Ideea pe care omul modern si-o face despre magie e foarte stranie: el nu vede in
magie decat o ingramadire rizibila de retete si de metode ce tin de o conceptie primitiva,
nestiintifica, despre natura.
Ar fi dificil de sustinut ca metoda magiei are ceva de-a face cu metoda stiintelor
naturii din zilele noastre. Structura materiei este complet ignorata, iar fenomenele fizico-
chimice sunt atribuite unor forte ostile activand in cosmos. Ceea ce magia are in comun
cu tehnologia moderna este faptul ca pretinde sa parvina, cu alte mijloace, la aceleasi
rezultate
Stiintele psihologice si sociale de astazi sunt cele ce deriva direct din ea.21
De cele mai multe ori, riturile magice si cele religioase au egenti diferiti, nefiind
savarsire de aceeasi indivizi. Mai exista si alte semne pe care trebuie sa le grupam. Mai
intai alegerea locului de desfasurare a ceremoniei magice. In mod obisnuit, ea nu se
desfasoara intr-un templu sau pe altarul casnic, ci in padure, departe de locuinte, la vreme
de noapte sau pe semiintuneric, ori in cine stie in ce cotlon al casei. In timp ce ritul
religios se desfasoara in public, la lumina zilei, cel magic, nu. Chiar atunci cand este
ilicit, ritul magic se savarseste pe ascuns, ca un maleficiu. Obligat sa actioneze in public
magicianul cauta sa-i scape: el face gesturi pe furis, iar cuvintele ii devin de neinteles.
Ca si secretul, izolarea este un semn aproape perfect al naturii intime al ritului magic.22
Max Weber, caruia i s-a incercat sa i se atribuie un spirit antipuritan (prin
compensatie fata de exagerarile inverse ale familiei sale), a afirmat cel dintai necesitatea
ca observatiile de ordin sociologic si istoric sa fie wertfrei, lipsite de orice judecata de
valoare.23
Magia si stiinta reprezinta in ultima instanta niste nevoi imaginare, iar trecerea
unei societati cu dominanta magica inspre o societate cu dominanta stiintifica se explica
in primul rand printr-o schimbare a imaginarului.
Daca ne putem astazi lauda ca avem la dispozitie cunostiintele stiintifice si
tehnologice care nu existau decat in fantezia magicienilor, trebuie sa recunostem ca, de la
Renastere incoace, facultatile noastre de a opera direct cu propriile noastre fantasme, daca
nu si cu cele ale altora, s-au micsorat. Raportul dintre constient si inconstient s-a
modificat profund, iar capacitatea noastra de a ne domina propriile procese imaginare s-
au redus la zero.24

21
Ioan Petru Culianu, Eros si magie in Renastere 1484, traducere din franceza de Dan Petrescu, Iasi, ed.
Polirom, 2003, p. 21
22
Marcel Mauss, Henry Schubert, Teoria generala a magiei, traducere de Ingrid Ilinca si Silviu Lupescu,
prefata de Nicu Gavriluta, Iasi, ed. Polirom, 1996, p. 31
23
Ioan Petru Culianu, Eros si magie in Renastere 1484, traducere din franceza de Dan Petrescu, Iasi, ed.
Polirom, 2003, p. 23
24
Ibidem, p. 24
Daca exista rituri aflate la indemana turor si a caror practica nu cere o iscusinta
deosebita, aceasta se intampla, de cele mai multe ori, pentru ca s-au vulgarizat prin
repetitie, s-au simplificat prin uzura sau fiindca sunt vulgare prin natura lor.25
Platon, fara indoiala filosoful cu cea mai mare influenta din istoria gandirii
occidentale, desparte sfera iubirii autentice de sferele respective (si care nu se suprapun)
ale sexualitatii si ale reproducerii, dandu-i erosului statutul – foarte important, desi fara
definitie in ordinea ideeala – de legatura intre ceea ce fiinteaza si fiinta in esenta ei, ta
onta ontos. Iubitorul prin excelenta este philosophos, cel ce iubeste intelepciunea, adica
arta de a se ridica pana la Adevarul care este totodata Bunatate si Frumusete, ppracticand
detasarea de lume.
Trupul e numai un instrument, in vreme ce iubirea, chiar aceea cu finalitate
sexuala, tine de puterile sufletului.
Aparatul care serveste ca intermediar intre trup si suflet este alcatuit din aceeasi
substanta – spiritul (pneuma) – din care sunt facute stelele si indeplineste functia de prim
instrument al sufletului in relatia cu trupul intru rezolvarea contradictiei dintre corporal si
incorporal: el este atat de subtil, incat se apropie de natura imateriala a sufletului; si totusi
este corp care poate intra ca atare in contact cu lumea sensibila. Fara aceasta pneuma
astrala, sufletul si trupul ar fi complet inconstiente unul fata de altul, oarbe cum sunt,
fiecare, la domeniul celuilalt. Caci sufletul nu poseda nici-cum vreo deschidere
ontologica ce i-ar ingadui sa priveasca in jos, in vreme ce trupul nu-i decat o forma de
organizare a elementelor naturale, o forma ce s-ar dezgrega imediat fara vitalitatea ce-i
este asigurata de suflet.
Pe de alta parte, trupul ii deschidesufletului o fereastra inspre lume prin cele cinci
organe de simt.
Sub numele de phantasia sau simt intern, spiritul sideral transforma mesajele
celor cinci simturi in fantasme perceptibile sufletului. Caci aceasta nu poate sesiza nimic
care sa nu fi fost convertit intr-o secventa de fantasme; pe scurt, el nu poate intelege
nimic fara fantasme.26
Detinerea anumitor calitati il deosebeste pe magician de ceilalti indivizi. Unele
sunt dobandite altele sunt mostenite; unel ii sunt imprumutate altele le poseda efectiv. Se
sustine ca magicianul ar putea fi recunoscut dupa unele insusiri fizice care il reprezinta si
il descopera daca se ascunde.exista unel credinte despre privirea lui nefireasca care se
intemeiaza in parte pe fapte reale. Oriunde, indivizii cu o privire patrunzatoare, stranie,
echivoca si stralucitoare, „privire de deochi” cum i se spune produc teama si sunt rau
vazuti. Aceasta deja ii recomanda ca magicieni. Asemenea persoane sunt vesnic furioase
si agitate, au o inteligenta anormala fata de mediile mediocre in care se crede in magie.27
Totodata sunt destinati sa devina magicieni, indivizii spre care se indreapta
atentia, teama sau rea-vointa publicului, datorita unor particularitati fizice sau unor
abilitati extraordinare; este suficienta orice infirmitate.
In realitate trebuie sa remarcam ca toti acesti indivizi infirmi si extatici, furiosi
sau comedianti, formeaza un fel de clase sociale. Iar ceea ce le confera virtuti magice nu
25
Marcel Mauss, Henry Schubert, Teoria generala a magiei, traducere de Ingrid Ilinca si Silviu Lupescu,
prefata de Nicu Gavriluta, Iasi, ed. Polirom, 1996, p. 34
26
Ioan Petru Culianu, Eros si magie in Renastere 1484, traducere din franceza de Dan Petrescu, Iasi, ed.
Polirom, 2003, p. 30
27
Marcel Mauss, Henry Schubert, Teoria generala a magiei, traducere de Ingrid Ilinca si Silviu Lupescu,
prefata de Nicu Gavriluta, Iasi, ed. Polirom, 1996, p. 35
este o anumita insusire fizica individuala, ci atitudinea societatii fata de genul caruia ii
apartin. La fel stau lucrurile si cu femeile. Ele nu sunt recunoscute a fi mai apte pentru
magie decat barbatii datorita insusirilor fizice ci, mai curand datorita sentimentelor
sociale determinate de calitatile lor. Perioadele critice din viata lor starnesc uimire si
teama, conferidu-le o pozitie aparte. Ele sunt considerate cu mult mai deosebite fata de
barbati decat sunt in realitate; ele ar reprezenta o buna gazda pentru actiunile magice si,
astfel ar fi inrudite cu puterile magice. Pe de alta parte, femeile fiind excluse de la
majoritatea ceremoniilor de cult sau avand un rol cu totul pasiv atunci cand sunt admise,
singurele practici lasate pe seama lor sunt cele ce aprtin magiei.28
Cand vedem ca magia este pusa pe seama exercitarii unor anumite meserii cum ar
fi cea de medic, frizer, fierar, cioban, actor sau gropar, nu mai incape nici o indoiala ca
puterile magice sunt atribuite nu indivizilor ci unor corporatii. Toti medicii, toti ciobanii,
toti groparii sunt, macar virtual, magicieni.29
Initierea, societatea magica. Cum devine cineva magician pentru ceilalti si pentru
el insusi? Prin revelatie, consacrare si traditie. Toate cele trei moduri de atestare au fost
semnalate de de catre observatori, cat si de magicienii insisi si, de multe ori, ele
determina o diferentiere intre diversele tipuri de vrajitori. Sutra din Patanjali spune ca
„puterile magice provin din nastere, din plante, din formule, din ardoare ascetica sau din
extaz.”30
Puterile magice se dobandesc pe parcursul dedublarii dar, spre deosebire de
samanism unde posedarile si dedublarile trebuiesc reinoite, in cazul magicianului
dedublarile initierii au loc o singura data in viata, castigul fiind de durata.31
Initierea magica produce o schimare de personalitate care, la nevoie, se traduce
prin schimbarea numelui. Ea stabileste un contact intim intre individ si aliatii lui
supranaturali, de fapt o posedare virtuala si permanenta. Adeptul este si se crede un ales.32
De aceea, nu e o mirare ca vocabula care desemneaza vrajitoarea in romaneste
este chiar cuvantul latin: striga. E drept ce el nu mai este un cuvant curent (acesta fiind
vrajitoare); dar, in credintele populare, realitatea vrajitoriei este concentrata in jurul
strigoilor, care sunt niste vrajitori (sau nsite spectre) de ambele sexe.Cuvantul strigoi,
care, in limba moderna, nu mai inseamna decat „fantoma, spirit al unui defunct”, provine,
la masculin singular, din femininul striga, plus sufixul masculin –oi. La plural este
invariabil, dar vrajitoarele sau spectrelefeminime sunt desemnate cateodata ca strigoaica
(singular) si strigoaice (plural), dupa flexiune anormala a sufixului.
In folclorul romanesc exista doua categorii de strigoi: „strigoi vii” – care sunt pur
si simplu niste vrajitori de ambele sexe – si „strigoi morti” – care sunt vampiri, precum
legendarul Dracula.
Strigoii vii sunt barbati si femei nascuti in imprejurari speciale, ale caror
particularitati variaza dupa regiune. Astfel, de pilda, al saptelea sau al doisprezecelea
copil ai carui frati mai mari sunt de acelasi sex – masculin sau feminin – va fi un strigoi.
Dar, in general, ii este suficient sa aiba anumite semne speciale la nastere: un os sacral
asemanator unui rest de coada, par pe corp, sau, indeosebi, sa se fi nascut „cu scufa” sau
„caita”, adica avand capul invelit intr-o portiune din membrana foetala. In anumite
28
Ibidem, p. 35, 36
29
Ibidem, p. 38
30
Ibidem, p. 52
31
Ibidem, p. 54
32
Ibidem, p. 55
cazuri, copilul nu devine strigoi decat daca inghite „scufa”. „Coada” si „scufa” continua
sa formeze una din partile cele mai importante din arsenalul viitorului vrajitor: mai ales in
”coada” inmagazineaza el puterile-i oculte si punandu-si pe cap „scufa” (pe care mama a
pastrat-o, desigur, dupa ce a uscat-o) poate sa se faca nevazut si sa treaca prin usile
inchise. In principiu, strigoii sunt mai degraba rai – mai ales cei morti -, desi nici
unsentiment de oroare nu se desprinde din materialele romanesti pe care le-am consultat.
Ei pot deochea, pot aduce boli oamenilor si animalelor, pot sa inchege laptele vacilor si
au, in general, putere asupra fenomenelor meteorologice. Acestea sunt trasaturi generale
atribuite vrajitoarelor in Europa apuseana inainte ca persecutiile sa inceapa. In cele din
urma, e vorba de niste personaje destul de nelinistitoare, dar spaima colectiva nu trebuie
sa fi depasit niciodata in Romania proprortii foarte rezonabile, de vreme ce nicio urmarire
judiciara nu este inregistrata in afara teritoriului provinciei Transilvania, care a fost, pana
in 1918, sub administratie austro-ungara.
Strigoii romanesti, precum latinele strigae si vrajitoarele din Europa occindentala,
se pot transforma, folosind anumite unsori, in felurite animale sau insecte. Probabil ca
nici de droguri nu se abuza, caci, in majoritatea cazurilor, ”zborul magic” nu este atestat
decat de doua ori pe an, in noaptea de Sfantul Gheorghe (23 aprilie) si in aceea de Sfantul
Andrei (30 noiembrie). Strigoii romanesti erau de asemenea convinsi ca era vorba doar de
o calatorie in spirit si ca trupul le ramanea cuminte acasa pana cand se intorceau. Nu
foloseau mai putin, ca sa zboare, bete de matura, butoaie si alte instrumente prevazute cu
coada usor de calarit: se stie ca aceasta permitea componentilor activi din unsori sa
patrunda in corp prin pielea deosebit de sensibila a vaginului, in cazul femeilor, a
ascrotului si a anusului, in cazul barbatilor. Spiritul astfel eliberat de trup iesea din casa
pe horn sau pe gaura cheii, sau prin crapaturile de la usa si ferestre. Calare pe coada de
matura sau pe cele asemanatoare, se duceau la un loc de intrunire dinainte fixat, unde isi
recapatau forma omeneasca si porneau intre ei lupte – adesea sangeroase – care durau
pana la primul cantat al cocosului. Atunci se retrageau din nou la ei acasa si intrau la loc
in trupuri. Unii informatori adauga chiar ca, daca cineva deplasa in acest rastimp trupul in
stare de catalepsie, spiritul ambulant nu mai putea sa-l gaseasca. Trupul se descompunea,
iar spiritul ramanea in starea de strigoi ratacit. El nu uita sa se razbune pe cei raspunzatori
de aceasta farsa atroce.
In mod special interesant in toate acestea este ca Pliniu si Plutarh inregistraza o
intamplare asemanatoare privindu-l pe medium-ul grec Hermotim (sau Hermodor) din
Clazomene, a carui nevasta i-a incredintat trupul neinsufletit dusmanilor, Cantharizii,
care l-au ars. Spiritul lui Hermotim n-a mai putut sa intre in „teaca” – cum se exprima
Pliniu. Or, caeasta istorie apartine Greciei arhaice, in care Cantharizii erau reprezentanti
ai unei confrerii dionisiace, invidioase pe ispravile extatice ale lui Hermotim. Motiv in
plus ca sa ne miram de trasaturile foarte vechi pe care inca le ami pastreaza credintele
populare romanesti.
Sunt si alte informatii culese in Romania care ne indica faptul ca vrajitoarele – de
asta data, numai femei – nu actioneaza izolat, ci alcatuiesc confrerii. Si nu e greu deloc sa
deducem ca era vorba de confrerii initiatice, de vreme ce numarul vrajitoarelor era redus
fata de numarul de femei dintr-un sat sau un judet; mai mult, suntem asigurati ca anumite
actiuni nu erau indeplinite decat de vrajitoare si se stie de asemenea ca secretul unsorilor
nu era cunoscut decat de ele. Nu-l foloseau decat de doua ori pe an: prima data, in
noaptea de Sfantul Gheorghe, se credea nu numai ca zburau si se duceau la locul de
intrunire generala, ci si ca efectuau anumite practici magice care trebuie sa fi avut un
substrat ritual cu totul real. Se credea indeosebi ca se duceau goale pe camp, cu intentia
de a inmagazina „puterea” semanaturilor vecinilor si a o transfera asupra propriilor lor
semanaturi. Recoltele acestora din urma erau abundente; ale celorlalti ramaneau slabe.
Mai mult decat atat, ele efectuau aceeasi operatiune si in staulele vecinilor, transferand
„puterea” vacilor la propria lor cireada, care producea mai mult lapte si de o calitate ami
buna. Toate acestea seamana mai mult cu un ritual decat cu o activitate ce are loc numai
„in spirit”. Si totusi, exista izvoare care ne informeaza ca vrajitoarele indeplinind aceste
operatiuni asociate in noaptea de Sfantul Gheorghe nu sunt vizibile cu ochiul liber: pentru
a le vedea, trebuie recurs la un procedeu destuld e complicat. Trebuie, anume, sa prinzi
un sarpe si sa-i tai capul cu o moneda de argint; trebuie apoi sa bagi un catel de usturoi in
gura sarepelui si sa-i ingropi capul astfel pregatit sub pragul usii. Acela sau aceea care
mananca sau ia cu sine catelul de usturoi in noaptea de Sfantul Gheorghe va putea sa
vada vrajitoarele in actiune. Nu e de mirare ca strigoii, vii sau morti, au o mare aversiune
fata de usturoi: este o trasatura comuna povestilor cu vampiri.
Corpusul de informatii cu privire la strigoi se opreste aici. Dar exista si alte
credinte care ne arata ca, pe terenul vrajitoriei, romanii au mult mai multe in comun decat
simplul nume de strigae. Intr-adevar, creaturile miraculoase numite zane sunt deosebit de
populare la roamni: or, numele lor deriva de la teonimul latin Diana; la fel ca napolitanul
janara (vrajitoare), sardul jarra, dzana (vrajitoare), albanezul zane (zana) si sarbul yana
(zana), v. prov. Jana si v. prov. fr. Jene. La fel ca Diana, stapana vrajitoarelor din Evul
Mediu, zanele romanesti au o stransa legatura cu o Mesnie Sauvage.33
In societate, exista doua categorii de care este apropiata magia. Pe de o parte
avem tehnicile si stiinta, pe de alta, religia. Magia reprezinta un fel de arta universala sau
o clasa de fenomene analoge religiei? Intr-o arta sau stiinta, principiile si mijloacele de
actiunese elaboreaza colectiv si se transmit prin traditie.34
Prin definitie, magia este obiect al credintei. Nefiind separabile unele de altele si
confundandu-se chiar, elementele magiei nu pot constitui obiectul unor credinte
distincte.35
Asa cum magia este mai reala decat partile ei, tot astfel credinta universala in
magie este mai puternica decat cea ale carei elemente il formeaza obiectul. Magia, la fel
ca religia, reprezinta un bloc, credem in ea sau nu credem deloc.
Credinta intr-un fapt de magie atrage dupa sine credinta in toate faptele posibile.
Invers, o simpla negatie duce la prabusirea intregului edificiu. Prin urmare, este pusa in
discutie insasi existenta magiei. Exista cazuri de necredinta incapatanata sau de credinta
inradacinata care se naruie brusc in cursul unei experiente unice.36
Iata ce se intampla in orice experimentare magica: coincidentele intamplatoare
sunt luate drept fapte normalem iar faptele contradictorii sunt negate.37

33
Ioan Petru Culianu, Eros si magie in Renastere 1484, traducere din franceza de Dan Petrescu, Iasi, ed.
Polirom, 2003, p. 319 - 322
34
Marcel Mauss, Henry Schubert, Teoria generala a magiei, traducere de Ingrid Ilinca si Silviu Lupescu,
prefata de Nicu Gavriluta, Iasi, ed. Polirom, 1996, p. 112
35
Ibidem, p. 115
36
Ibidem, p. 116
37
Ibidem, p. 117
Vrajitorii, acesti oameni inculti, nervosi, inteligenti si usor pervertiti, au dat
dovada de o credinta sincera, foarte perseverenta si de o incredibila fermitate.38
Intotdeauna, iluziile sincere ale magicianului au fost, intr-o oarecare masura,
involuntare.
Magicianul simuleaza pentru ca asta i se cere, pentru ca va fi cautat si i se impune
sa actioneze: nu este liber, ci obligat sa joace fie un rol traditional, fie un rol pe masura
asteptarilor publicului.39
Magicianul era desemnat de catre societate sau initiat de catre un grup restrans,
caruia societatea i-a acordat puterea de a crea magicieni.
Credinta magicianului si ce a publicului nu reprezinta doua lucruri diferite; prima
este reflexul celei de-a doua, de vreme ce stimularea magicianului isi gaseste o ratiune de
a fi numai in increderea publicului. Datorita credintei impartasite de toti ai sai,
magicianul nu se indoieste de magie, in ciuda propriei sale prestidigitatii si a
experientelor nereusite.40

38
Ibidem, p. 120
39
Ibidem, p. 121
40
Ibidem, p. 122
Practici magice

Iubire este numele dat fortei ce asigura continuitatea lantului neintrerupt de fiinte;
pneuma este numele dat substantei comune si unice care pune aceste fiinte in relatie
mutuala. Datorita erosului si prin el, natura intreaga se transforma intr-un mare
magician.41
Magia este o operatiune fantastica ce trage folosinta din continuitatea dintre
pneuma individuala si pneuma universala.
Cunoasterea „legaturilor” (vincula) potrivite ii ingaduie magicianului sa-si
realizeze visul de Stapan universal: va putea dispune dupa plac de natura si de societatea
umana. Operatiune care, totusi, se dovedeste expusa unor dificultati aproape de netrecut.42
Printul lui Machiavelli era stramosul aventurierului politic, a carui figura e pe cale
de disparitie. Dimpotriva, magicianul din De vinculis este prototipul sistemelor
impersonale de mass-media, al cenzurii indirecte, al manipularii globale si al brain-
trusturilor ce-si exercita controlul ocult asupra maselor occidentale. El nu este, fara
indoiala, modelul urmat de propaganda sovietica: caci nu-i lipseste nicidecum
subtilitatea, asa cum se intampla cu aceasta din urma.
Spre a-si atasa un individ, magicianul lui Bruno trebuie sa se tina seama de
complexitatea asteptarilor subiectilor. De aceea manipularea bruniana necesita o
cunoastere perfecta a subiectului si a dorintelor sale, fara de care nu poate exista
„legatura”, vinculum.
Se vede ca magia erotica bruniana isi propune propriul scop sa-i permita unui
manipulator sa controleze indivizi izolati si mase.43
Actiunea magica are loc printr-un contact indirect, prin sunete si figuri care-si
exercita puterea asupra simturilor vazului si auzului. Trecand prin deschizaturile
simturilor, ele imprima imaginatiei anumite efecte de atractie sau de repulsie, de placere
sau de dezgust.
Sunetele si figurile nu sunt alese la intamplare; provin din limbajul ocult al
spiritului universal (De Magia, III, p. 411). Dintre sunete, manipulatorul trebuie sa stie
ca armoniile tragice provoaca mai multe pasiuni decat celle comice (ibid., p. 433), fiind
capabile de a actiona asupra sufletelor bantuite de indoiala (ibid., p. 411). Si de aici,
trebuie tinut cont de personalitatea subiectului, caci acolo unde exista oameni usor de
influentat, exista si altii care reactioneaza in mod neasteptat la magia sunetului, precum
acel imparat barbar care, ascultand o muzica instrumentala foarte sofisticata, a inteles ca
este vorba de nechezaturi de cai (ibid., p. 33).
La randul lor, figurile sunt capabile sa provoace prietenia sau ura,
41
Ioan Petru Culianu, Eros si magie in Renastere 1484, traducere din franceza de Dan Petrescu, Iasi, ed.
Polirom, 2003, p. 126
42
Ibidem, p. 127
43
Ibidem, p. 129
pierzania ori disolutia (ibid., p. 411).
Vazul si auzul nu sunt decat portile secundare prin care „vanatorul de
suflete” (animum venator), magicianul, isi poate introduce „legaturile” („inlantuirile”) si
momelile (De vinculis in genere, III, p.669).44
Intrarea principala a tuturor operatiunilor magice este fantezia (De Magia, III, p.
452), singura poarta a tuturor efectelor interne si „legatura a legaturilor” (ibid. p. 453).
Puterea imaginarului este dublata de interventia facultatii cognitive: ea este capabila sa
subjuge sufletul (ibid.). Ramane totusi absolut obligatoriu ca legatura sa treaca prin
fantezie, caci „nu exista nimic in ratiune care sa nu fi fost in prealabil perceput de simturi
si nu exista nimic care, plecand de la simturi, sa poata ajunge la ratiune fara mijlocirea
fanteziei” (Theses de Magia, XLIII, vol. III, p. 48).
Adevaratul manipulator magic trebuie sa fie capabil „de a ordona, a indrepta si a
randui fantezia, de a-i alcatui felurile dupa voia sa”. (Theses de Magia, XLVIII, vol. III,
p. 485)45
Ca sa exerciti controlul asupra altora, trebuie mai intai sa fii la adapost de orice
control provenind de la altii (Theses de Magia, XLVIII).
Totul este manipulabil, nu exista absolut nimeni care sa poata scapa raporturilor
intersubiective, fie ca-i vorba de un manipulator, de un manipulat ori de un instrument
(De vinculis, III, p. 654). Teologia insasi, credinta crestina si orice alta credinta nu sunt
decat niste convingeri de masa instaurate prin operatiuni de magie.
Credinta este conditiaprealabila a magiei
„Credinta este legatura majora, legatura legaturilor [vinculum vinculorum], careia
toate celelalte ii sunt, ca sa zicem asa, progenituri: speranta, iubirea, religia, evlavia,
teama, rabdarea, placerea [...], indignarea, ura, mania, dispretul si asa mai departe [...].”
(Theses de Magia, LIII, vol. II, p. 490). „Este necesar ca operatorul sa posede o credinta
activa, iar pacientul operatiunii – o credinta pasiva. Indeosebi cea din urma e necesara
oricarui subiect, caci fara ea nici un operator, ca-i antural, ratonal ori divin, nu poate
savarsi nimic [...]” (ibid.).46
Consecinta cea mai evidenta a speculatiilor lui Bruno este ca orice religie e o
forma de manipulare a maselor. Folosind tehnici eficace, intemeietorii de religii au stiut
sa influenteze intr-un mod durabil imaginatia maselor ignorante, sa le canalizeze
emotiile, sa se slujeasca de ele provocand sentimente de abnegatie si de autosacrificiu pe
care ele nu le-ar fi manifestat in mod natural.
Totul este manipulabil, invata Bruno; Insa manipualtorul nu are dreptul sa se
slujeasca de puterea sa asupra maselor in scopuri egoiste.47
Actele. Toate actele magicianului sunt rituri.48
Este determinat cu precizie momentul in care ritul trebuie indeplinit. Unele
ceremonii trebuie sa se desfasoare noaptea sau la anumite ore din noapte, la miezul
noptii, de exemplu; altele la anumite ore din zi, la asfintitul sau la rasaritul soarelui,
momante cu semnificatie magica. Nici zilele din saptamana nu sunt indiferente, de

44
Ibidem, p. 130
45
Ibidem, p. 131
46
Ibidem, p. 132
47
Ibidem, p. 133
48
Marcel Mauss, Henry Schubert, Teoria generala a magiei, traducere de Ingrid Ilinca si Silviu Lupescu,
prefata de Nicu Gavriluta, Iasi, ed. Polirom, 1996, p. 57
exemplu vinerea, in ziua de sabat, sau in alte zile. I s-a rezervat ritului si o anumita zi din
luna, de preferinta in functie de fazele lunii.
Locuri predilecte pentru magie sunt cimitirile, raspantiile situate in padure, mlastinile si
grotele cu detritus, locurile bantuite de demoni si strigoi. Magia se practica la hotarul
dintre sat si ogor, pe pragul casei, langa camin, pe acoperis, pe grinda, strazi, drumuri,
ruine, in orice alt loc avand o determinare oarecare. Minima conditie e ca respectivul loc
sa aiba cat de cat legatura cu ritul; in lipsa oricarei alte determinari, magicianul traseaza
in jurul lui un cerc sau un patrat magic, un templum, si isi desfasoara activitatea acolo. Pe
terenul magiei, substantele si instrumentele folosite nu sunt nici ele alese la intamplare.
Alegerea si prepararea lor fac obiectul unor rituri fiind in mod special supuse unor
conditionari de timp si spatiu.49
In ceea ce-i priveste pe magician si pe clientul sau, ei se situeaza fata de ritul
magic in aceeasi pozitie pe care o au sacrificatorul si cel ce aduce jertfa fata de sacrificiu:
trebuie sa se supuna unor rituri preliminarii referitoare fie la ei fie la familia sau grupul
din care fac parte. Printre alte prescriptii, trebuie sa ramana casti, puri, sa faca ablutiuni
prealabile, sa posteasca, sa se imbrace cu un vestmant special etc. Sunt necesare credinta
si seriozitatea.50

Rituri manuale. Cel dintai grup de rituri cu un pronuntat caracter magic este cel al
riturilor de tip simpatic sau simbolic. (...) procedeul simpatiei este folosit in toate
sistemele magice si de intreaga omenire si daca exista chiar si adevarate rituri simpatice,
in general, magicienii nu le-au speculat, ei preocupandu-se mai putin de mecanismul
riturilor decat de traditia care a transmis respectivele mituri si de caracterul lor formal sau
de exceptie.51
Dar in magie nu exista doar rituri simpatice. Exista in primul rand o intreaga clasa
de rituri echivalente, celor de sacralizare si de desacralizare religioase. Sistemul
purificarilor este atat de important incat experienta la hindusi pare sa fi constituit
specialitatea brahmanilor. (...) Purificarile sunt realizate prin fumigatii, bai de abur,
treceri prin foc, apa, etc. O parte importanta din riturile curative si de implorare sunt
alcatuite din asemenea practici.
Apoi, exista riturile de sacrificiu. (...) astfel, descantecul impotriva sagetii se
executa pe un rug din lemn pentru sageti, considerat sacrificial (...). Imaginea sacrificiului
s-a impus intr-atata in magie, incat a devenit o directie dupa care se ordoneaza mental
toate operatiile; astfel, in cartile grecesti de alchimie, vom intalni in mai multe randuri
explicata transmutarea corpului in aur printr-o alegorie de tip sacrificial.52
In cazul riturilor magice, se intampla ca substantele tratate sa se transforme si sa
fie divinizate cu adevarat.53
Ne aflam in prezenta unei mari clase de practici definite necorespunzator, dar care
ocupa un loc foarte important atat in magie, cat si i doctrinele sale; ele se apropie de
folosirea unor substante ale caror virtuti se transmit prin contact; cu alte cuvinte,
practicile respective ne ofera un mijloc de a intrebuinta asociatiile cu caracter simpatic
sau de a utiliza pe cale simpatica diferitele obiecte. Foarte ciudate si totodata de folosinta
49
Ibidem, p. 59, 60
50
Ibidem, p. 62
51
Ibidem, p. 65
52
Ibidem, p. 66
53
Ibidem, p. 67
universala, bizareria lor confera culoare magiei in ansamblu si defineste una dintrasaturile
esentiale ale imaginii ei populare. Altarul magicianului este un ceaun magic. Arta
magicianului consta din a potrivi, a prepara amestecuri si a le face sa fermenteze.
Produsele sunt zdrobite, mjacintae, malaxate, diluate, transformate in parfumuri, bauturi,
infuzii, coca, in diferite forme curioase de prajituri, figurine, fiind apoi afumate, baute,
ingurgitate sau pastrate ca amulete. Aceasta bucatarie, chimie sau farmacie, nu serveste
doar la a face utilizabile diferitele lucruri magice, ea le da si forma rituala care sa le
asigure eficacitatea. Prepararea devine ea insasi rit, unul formal si traditional; actele din
care este alcatuita sunt ritualice.
Prepararea substantelor si confectionarea altor produse constituie obiectul
principal si central al unor ceremonii complete, incluzand si riturile de intrare si iesire.54

Rituirile orale. Indeobste, riturile orale cu caracter magic sunt desemnate cu


termenul generic de incantatii.

Arareori ni se ofera o idee suficienta referitoare la proportia celor doua mari clase
de rituri, asa cum procedeaza Skeat pentru magia din Malaezia sau Mooney pentru ce a
indienilor cherokee.
Ritualurile sau cartile magicienilor ne arata ca, de obicei, unele au valoare doar
laolalta cu celelalte. Ele sunt asociate intr-o asemenaea masura, incat, pentru a ne forma o
parere corecta asupra ceremoniilor magice, ar rtebui sa le studiem concomitent. Daca una
dintre cele doua clase tinde sa aiba o pozitie dominanta, aceasta este cea a incantatiilor.
Ne putem indoi ca ar fi existat rituri cu adevarat mute, dar este sigur ca un mare numar de
rituri au fost exclusiv orale.
In magie, intalnim aproapetoate formele de rituri orale cunoscute de religie:
juraminte, legaminte, urari, rugi, imnuri, interjectii, formule simple.55
Exista un grup de incantatii ce corespund la ceea ce am numit ritualuri simpatice.
Unele actioneaza ele insele prin simpatie. Anumite acte sau lucruri sunt numite,
suscitandu-le astfel prin simpatie.
Pe langa sacrificii, magia mai contine rugaciuni, imnuri si, in mod special,
rugaciuni adresate zeilor.56
Faptul ca sistemul riturilor orale cu caracter religios s-a raspandit intr-atat in
magia moderna nu trebuie sa ne mire.
Ceea ce ritualurile manuale nu pot realiza in mod obisnuit in magie, este sa evoce
miturile.
Dimpotriva, exista un al treilea grup de ritualuri magice, al incantatiilor mitice.57
Vrajile mitice se marginesc la simpla pronuntare a unui nume propriu sau
comun.58
Faptul ca orice incantatie reprezinta o formula si ca orice rit manual contine o
formula virtuala demonstreaza deja caracterul formalist al oricarei magii. In ceea ce
priveste incantatiile, nimeni nu apus vreodata la indoiala ca ele au fost rituri, fiind
traditionale, formale si investite cu o putere sui generis.
54
Ibidem, p. 68
55
Ibidem, p. 69
56
Ibidem, p. 70
57
Ibidem, p. 71
58
Ibidem, p. 72
In realitate insa, cele doua serii de rituri au aceleasi caracteristici si dau loc
acelorasi observatii. Ambele se petrec intr-o lume anormala.
Incantatiile sunt rostite intr-un limbaj special, un limbaj al zeilor si al spiritelor,
adica al magiei.
Peste tot au figurat arhaismele, termenii bizari sau de neintaeles. Inca de la
inceput, magia mormaie formule ca abracadabra, asa cum vedem in Australia, in zilele
noastre.59
Ciudatenia si bizareria riturilor manuale corespund enigmelor si bolboroselilor din
riturile orale. Departe de a fi o simpla exprimare a emotiei individuale, magia obliga in
fiecare clipa la efectuarea unor gesturi si pronuntarea anumitor locutiuni.
Atat in Satapatha brahmana cat si la Origene, vedem ca vedem ca intonatia poate
deveni mai importanta decat cuvantul propriu-zis. Nici gestul nu este fixat cu mai putina
precizie. Magicianul il executa ritmic, ca pe un dans: ritualul ii spune cu ce mana si cu
care deget trebuie sa-l savarseasca, ce picior trebuie miscat mai intai; (...). Nu avem de-a
face cu numere oarecare, ci cu acelea magice sau sacre: 3, 4, 5, 7, 9, 11, 13, 20, etc.60
Practicile magice nu sunt lipsite de sens. Ele corespund unor reprezentari, adesea
foarte bogate, care formeaza cel de-al treilea element al magiei. Orice ritual constituie un
fel de limbaj; prin urmare, el traduce o idee.
Orice act magic comporta o reprezentare minima si anume, cea a propriului
61
efect.
Magia este arta schimbarilor, cum spun hindusii.
In afara de o asemenea conceptie cu totul formala, in ideea unui ritual magic
exista deja elemente concrete. Lucrurile vin si pleaca: sufletul revine, febra este alungata.
Cel vrajit este un bolnav, un mutialat sau un prizonier. I s-au zdrobit oasele, maduva i-a
disparut sau a fost jupuit. Imaginea preferata este cea a legaturii pe care o facem sau o
desfacem: <<legatura de deochi aducatoare de rau s-a innodat>>, <<legatura desenata pe
pamant>>, etc.62
Clasificarea acestor reprezentari este in personale si impersonale, dupa cum ele
includ sau nu ideea de fiinte individuale. Cele din urma pot fi abstracte sau concrete,
celelalte fiind, fireste, doar concrete.

1.Reprezentarile impersonale abstracte. Legile magiei.


Reprezentarile magice impersonale sunt constituite de legile impuse in mod
implicit sau explicit de magie.
S-a crezut ca magia ar fi dominata doar de ele si, de aici, s-a concluzionat, in mod
firesc, ca magia ar fi un fel de stiinta; si asta intrucat spunand lege, spunem stiinta. Intr-
adevar, magia pare a fi o uriasa variatiune pe tema principiului cauzalitatii.63
Din amalgamul de expresii variabile putem distinge trei legi dominante. Pe toate
le-am putea legi ale simpatiei, daca prin cuvantul simpatie intelegem si antipatie. Cele
trei legi sunt a contiguitatii, a similaritatii si a contrastului: lucrurile aflate in contact sunt

59
Ibidem, p. 73
60
Ibidem, p. 74
61
Ibidem, p. 77
62
Ibidem, p. 78
63
Ibidem, p. 80
sau raman unite, asemanatorul produce asemanator, contrarul actioneaza asupra
contrarului.64
In magie, esenta unui obiect apartine si in egala masura partilor si intregului.
Mai mult, fiecare obiect contine in totalitate principiul esential al speciei careia ii
apartine: orice flacara contine focul, etc.
Legea contiguitatii comporta si alte dezvoltari. Orice vine in contac nemijlocit cu
persoana, vesmintele, urma pasilor, urma corpului pe iarba sau in pat, scaunul, etc., sunt
asimilate cu parti separate ale copilului.
Exercitata asupra resturilor de alimente, magia porneste de la ideea ca exista
continuitate, identiaite absoluta intre ceea ce ramane de la masa, alimentele ingerate si cel
ce mananca devenind astfel de aceeasi substanta cu alimentele. Intre individ si familie
exista o relatie asemanatoare de continuitate; actionand asupra rudelor, se actioneaza cu
siguranta si asupra individului.65
Ideea continuitatii magice, realizata fie printr-o relatie prealabila a partii cu
intregul, fie printr-un contact accidental, implica ideea de contagiune. Insusirile, bolile,
viata, soarta, orice influx magic sunt concepute ca putandu-se transmite prin lanturi de tip
simpatic.66
Ori de cate ori functioneaza notiunea abstracta de contiguitate magica, asociatiile
de idei sunt dublate de transferuri de sentimente, de fenomene de abstractizare si de
concentrari exclusive, de dirijare a intentiei, fenomene ce se petrec in constiinta,
obiectivate insa din acelasi motiv ca insesi asociatiile de idei.67

2.Reprezentari impersonale concrete.


Prin urmare, gandirea magica nu poate trai doar cu abstractii. Cand alchimistii
vorbeau despre natura in general, intelegeau prin aceasta o natura particulara. Pentru ei,
ea nu insemna o idee pura, cuprinzand legile simpatiei, ci o reprezentare foarte distincta a
unor proprietati eficace.
Ritualurile magice se explica mult mai dificil prin aplicarea unor legi abstracte
decat prin transferurile unor proprietati ale caror actiuni si reactiuni sunt cunoscute in
prealabil.68
Prin definitie, riturile de contiguitate constituie simple transmiteri de propriuetati;
copilului care nu vorbeste i se transmite locvacitatea papagalului; celui suferind de dureri
de dinti, rezistenta dintilor de soareci.
Riturile de contrarietate nu presupun altceva decat luptele dintre proprietatile de
acelasi gen, dar apartinand unor specii contrarii: focul reprezinta opusul apei si, drept
urmare, alunga ploaia.
In fine, riturile de similaritate nu sunt astfel decat prin faptul ca se reduc la
contemplarea unica si acaparatoare a unei singure proprietati; focul magicianului face sa
apara soarele, intrucat soarele inseamna foc.
Ca si in religie, in magie, individul nu rationeaza sau rationamentele sale sunt
inconstiente.69
64
Ibidem, p. 81
65
Ibidem, p. 82
66
Ibidem, p. 83
67
Ibidem, p. 85
68
Ibidem, p. 94, 95
69
Ibidem, p. 95
Un fapt care demonstreaza importanta notiunii de proprietate in magie este acela
ca una dintre preocuparile principale consta din determinarea modului de intrebuintare si
a puterilor specifice, generice sau universale, ale fiintelor, lucrurilor si chiar ale ideilor.
Magicianul este individul care, prin har, experienta sau revelatie, cunoaste natura
si firea lucrurilor; practica lui este determinata de cunostiintele ce le poseda. Prin aceasta
se apropie cel mai mult magia de stiinta. Dintr-un asemenea punct de vedere, uineori ea
devine foarte savanta, daca nu cu adevarat stiintifica. Mare parte dintre cunostiintele
amintite aici sunt dobandite si verificate experimental. Primii utilizatori de otrava, primii
chirurgi au fost vrajitorii; se stie cat de dezvoltata era chirurgia la popoarele primitive.
Mai stim ca magicienii au facut adevarate descoperiri in metalurgie.
In opozitie cu teoreticienii care au comparat magia cu stiinta datorita reprezentarii
abstracte a simpatiei, fapt regasit uneori in magie, noi ii atribuim un caracter stiintific
datorita speculatiilor si observatiilor sale asupra proprietatilor concrete ale lucrurilor.70
Legile magiei mai sus discutate nu constituiau decat un fel de filosofie magica, o
serie de forme goale si gaunoase – de altfel, intotdeauna rau formulate – tinand de legea
cauzalitatii. Prin notiunea de proprietate, ne aflam in prezenta unor legi stiintifice
rudimentare, adica in fata unor legaturi necesare si pozitive presupuse a exista intre
lucrurile determinate.
Magicienii au ajuns la ideea unei cauzalitati, care nu mai e mistica nici macar
atunci cand se refera la proprietati neexperimentale. Si numai plecand de aici au ajuns ei
sa-si inchipuie in mod mecanic virtutile cuvintelor si ale simbolurilor.
Pe de o parte, constatam ca fiecare sistem de magie a fost obligat sa alcatuiasca
pentru sine un catalog de plante, minerale, animale, parti ale corpului, etc. Cu scopul de a
inregistra proprietati stiintifice sau nu, experimentale sau nu. Pe de alta parte, fiecare s-a
preocupat sa codifice proprietatile lucrurilor abstracte: figuri geometrice, numere, insusiri
morale, moartea, viata, sansa, etc.71
Obiectele, miscarile, fiintele, numerele, evenimentele, insusirile, pot fi considerate
asemanatoare doar intrucat apartin aceleiasi familii. Facand parte din aceeasi clasa, ele
pot actiona unele asupra altoara, deoarece se considera ca in ele exista o natura comuna
clasei.
De altfel, magia este posibila numai pentru ca actioneaza cu specii clasificate.
Speciile si clasificarile reprezinta ele insele fenomene colective, fapt dovedit de
caracterul lor arbitrar si de numarul redus de obiecte alese la care se limiteaza.72
Intre semnul magic si lucrul semnificat nu exista decat legaturi stranse, dar ireale,
de numar, sex, imagine s, in general, de insusiri cu totul imaginare, insa imaginate de
societate.
In magie exista si alte reprezentari impersonale si, in acelasi timp, concrete, dar
care nu se refera la proprietati. Sunt reprezentari ale puterii ritului si alemodului sau de
actiune. Mai exista apoi reprezentarile puterii magicienilor si ale modului lor de actiune:
puterea din privire, forta, greutatea, puterea de a se face nevazut, insubmersibilitatea,
puterea de a se transporta, de a actiona direct la distanta, etc.73

3.Reprezentari personale. Demonologie.


70
Ibidem, p. 96
71
Ibidem, p. 97
72
Ibidem, p. 99
73
Ibidem, p. 100
Intre notiunile de spirit si ideile concrete sau abstracte amintite mai sus nu exista o
discontinuitate reala. Intre ideea de spiritualitate a actiunii magice si ideea de spirit, pasul
este mic. Din acest punct de vedere, ideea unui agent personal poate fi considerata ca un
tel spre care tind in mod necesar toate eforturile facute in vederea reprezentarii concrete a
eficacitatii magice specifice riturilor si insusirilor. De fapt, demonologia a ajuns sa fie
socotita drept un mijloc de figurare a fenomenelor magice.74
Din aceasta perspectiva, notiunea de demon nu se opune altor notiuni, fiind
oarecum una suplimentara, destinata explicarii jocului legilor si al calitatilor. Pur si
simplu, ea inlocuieste ideea unei persoane-cauza cu aceea de cauzalitate magica.
Toate reprezentarile magiei pot sfarsi prin reprezentari personale. Dublura
magicianului si animalului ajutator constitutie reprezentari personificate ale puterii si ale
modului ei de actiune.
Plantelor cu anumite virtuti le corespund demonii care vindeca bolile ori le
provoaca. Demonii balneari din magia greaca au luat nastere din utilizarea in scop
malefic a unor obiecte pentru baie.75
Introducerea notiunii de spirit nu modifica in mod necesar ritul magic. In
principiu, in magie, spiritul nu este o putere libera, el se supune ritului ce-i indica directia
in care trebuie sa actioneze. Este posibil ca nimic sa nu-i tradeze prezenta, nici chiar
mentionarea in incantatie. Totusi, spiritul auxiliar poate detine un loc, si inca unul
important, in ceremoniile magice. Asa se petrec lucrurile atunci cand este realizata
imaginea unui geniu sau a animalului auxiliar. In ritualuri, exista rugi, incantatii,
prescriptii de ofrande si sacrificii neavand alt obiect decat evocarea si satisfacerea
spiritelor personale.76
Se poate intampla ca exorcismele sa fie incluse complet in sacrificiu sau in
rugaciunea adresata fie demonului ce trebuie alungat, fie zeului care il alunga.
Ori de cate ori este vorba de asemenea rituri, ideea de spirit constituie axul in
jurul caruia ele pivoteaza. Pentru operator, ideea de demon este anterioara oricarei alteia,
atunci cand el se adreseaza unui zeu – asa cum se intampla in magia greco-egipteana –
rugandu-l sa-i trimita un demon care sa actioneze pentru el.
Spiritul este un servitor autonom, reprezentand hazardul dintr-o operatiune
magica. Magicianul sfarseste prin a recunoaste ca stiinta sa nu este infailibila si ca dorinta
poate sa nu i se indeplineasca. Astfel, spiritul cand este supus, cand liber, confundandu-se
cu ritul, dar si deosebindu-se de acesta. S-ar parea ca ne aflam in fata uneia dintre acele
confuzii antinomice care abunda atat in istoria magiei, cat si in cea a religiei. Solutionarea
acestei contradictii aparente tine de teoria raporturilor dintre magie si religie. Majoritatea
faptelor de magie sunt cele in care ritul pare sa constranga, fara a nega existenta altora.

Iata o clasificare sumara a spiritelor, care sa ne arate cum si-a recrutat magia
armatele sale de spirite.

I) Prima categorie de spirite magice o formeaza sufletele mortilor.77

In India antica si moderna sunt invocati stramosii divinizati; dar, in maleficii, sunt
74
Ibidem, p. 100, 101
75
Ibidem, p. 101
76
Ibidem, p. 102
77
Ibidem, p. 103
invocate mai ales spiritele defunctilor pentru care nu au fost indeplinite toate riturile
funerare, ale celor neinhumati, ale celor decedati in urma unei morti violente, spiritele
femeilor care au decedat la nastere, ale copiilor nascuti morti.

II) A doua categorie de fiinte magice o reprezinta demonii.

Bineinteles ca demon nu este pentru noi sinonim cu diavol, ci cu geniu, djinn, etc.
Demonii sunt spirite, usor deosebite de sufletele mortilor, pe de o parte, iar pe de alta,
care nu au fost divinizate ca zei. Desi personalitatea lor este destul de terna, demonii
reprezinta deja ceva in plus fata de simpla personificare a unor ritualuri magice, a unor
insusiri sau obiecte.
Exista demoni de ambele sexe, de diverse tipuri si consistente, unii fiind
localizati, altii populand atmosfera.
Magia greaca are o preferinta deosebita pentru ingerii vechilor evrei.78
Ea cuprinde arhangheli, ingeri, arhontii, demonii si eonii, alcatuind un adevarat
panteon magic ierarhizat. El a fost mostenit de magia medievala, asa dupa cum Extremul
Orient a mostenit panteonul magic hindus. Demonii au devenit insa diavoli.
Rezumand, functiile demonice nu sunt incompatibile cu cele divine; de altfel,
existenta unor demoni specializati nu interzice magiei sa recurga la alte spirite, facandu-
le sa detina momentan un rol demonic. Astfel ca, in orice sistem magic, vom observa zei,
si sfinti in cazul magiei crestinje, figurand ca auxiliare spirituale.79
In Europa, intr-un numar mare de incantatii, in farmece mitice in particular,
figureaza numai Fecioara, Hristos si sfintii.80
Caracterul nedefinit si multiform al puterilor spirituale, cu care magicienii intra in
relatie, apartine intregii magii. Unii confunda magia cu tehnicile si stiintele, altii o
asimileaza cu religiile. Ea se afla undeva la mijloc si nu se defineste nici prin scopuri, nici
prin procedee, nici prin notiuni. In urma analizei, ea apare mai ambigua si mai
nedeterminata ca niciodata. Seamana cu tehnicile laice din finalitatile ei practice, din
caracterul mecanic al unui mare numar din aplicatiile ei, prin aerul fals experimental al
catorva din notiunile ei principale.81
Se deosebeste profund de tehnici cand recurge la agenti speciali, la intermediari
spirituali, cand se implica in acte de cult82 si se apropie de religie prin imprumuturile pe
care i le face. Aproape ca nu exista rit religios fara echivalent in magie; gasim chiar si
notiunea de ortodoxie, asa cum dovedesc acuzatiile magice de rituri impure ale magiei
greco-egiptene.
Exista motive pentru a afirma ca magia formeaza un intreg real. Magicienii
prezinta caracteristici comune; in ciuda diversitatii nelimitate, efectele produse prin
operatiile magice au intotdeauna ceva in comun.
Nu exista magician onorific si inactiv. Pentru a fi magician, trebuie sa faci magie;
invers, oricine indeplineste un act magic devine, chiar in momentul respectiv, magician.83

78
Ibidem, p. 105
79
Ibidem, p. 106
80
Ibidem, p. 107
81
Ibidem, p. 108
82
Ibidem, p. 108
83
Ibidem, p. 109
Diversele elemente ale magiei sunt create si calificate de catre colectivitate.
Astfel, inregistram un al doilea folos real. Magicianul este acreditat deseori de catre
societatea magica din care face parte si intotdeauna de catre societate in ansamblu.
Nu este absurd si contradictoriu sa se presupuna ca magia este prin esenta ei, un
fenomen colectiv, in timp ce, pentru a o opune religiei, au fost alese tocmai aceste
trasaturi care o proiecteaza in afara vietii normale a societatilor. Ea pare prea putin
sociala, daca fenomenul social se recunoaste prin caracterul general, obligatoriu si
restrictiv.84
Mai ramane sa aprofundam definitia magiei ca fiind o operatiune spirituala. Este
vorba, in orice caz, de un postulat tranzitiv, ceea ce ne ingaduie sa spunem ca orice alta
operatiune spirituala este, in acelasi timp, magica.
Toate fenomenele erotice sunt in acelasi timpfenomene magice in caer individul
joaca fie rolul de manipulator, fie pe acela de manipulat, fie de instrument de manipualre.
Ca un subiect sa participe la operatiuni magice, nu e nevoie ca ideea insasi de
magie sa depaseasca pragul constiintei sale. In fond, de vreme ce nu exista act care sa nu
implice, intr-un fel sau altul, o miscare a pneumei, se poate spune chiar ca intreaga
existenta a unui individ se oranduieste in sfera magiei naturale
Societatea umana, la toate nivelurile sale, nu este ea insasi decat magie in actiune.
Chiar fara a fi constienta, fiecare fiinta care, datorita alcatuirii lumii, este inserata intr-un
releu intersubeictiv, participa la un proces magic. Operatorul este singurul care, avand
constiinta ansamblului acestui mecanism, se constituie mai intai ca observator al relatiilor
intersubiective, ralizand simultan o cunoastere din care intelege mai apoi sa traga profit.
„Procesul de transfer” insemna pentru Jacques Lacan ca lumea insasi nu e decat
un imens aparat de schimburi intersubiective.85
Odata cu specializarea si cu delimitarea competentelor, am tinde sa spunem ca
ceilalti doi practicieni ai magiei bruniene, magicianul propriu-zis si profetul, au disparut
in zilele noastre. Este insa mai probabil ca ei s-au camuflat pur si simplu sub niste
aparente sobre si legale, dintre care aceea de analist nu este decat una si, pana la urma, nu
cea mai importanta. Magicianuls e ocupa astazi de relatii publice, de propaganda, de
prospectarea pietei, de anchete sociologice, de publicitate, informatie, contra-informatie
si dez-informatie, de cenzura, de operatiuni de spionaj si chiar de criptografie, aceasta
stiinta fiind, in veacul al XVI-lea, o ramura a magiei.
Pe nedrept istoricii au tras concluzia disparitiei magiei o data cu aparitia „stiintei
cantitative”. Aceasta n-a facut decat sa se substituie unei aprti amagiei, prelungindu-i de
altfel visurile si scopurile prin mijlocirea televiziunii.86
Dimpotriva, nimic n-a inlocuit magia pe terenul ce-i era propriu, acela al relatiilor
intersubiective. In masura in care au intotdeauna o parte operationala, sociologia,
psihologia si psihosocilogia aplicate reprezinta, in zilele noastre, prelungiri directe ale
magiei renascentiste.87

84
Ibidem, p. 111
85
Ioan Petru Culianu, Eros si magie in Renastere 1484, traducere din franceza de Dan Petrescu, Iasi, ed.
Polirom, 2003, p. 143
86
Iidem, p. 144
87
Ibidem, p. 145
Divinatia

In dialogul „Phaidros”, Platon distinge doua forme ale divinatiei: divinatia


intuitiva extatica sau profetica, inspirata direct de divinate si considerata de el cel mai util
dar al zeilor, manifestata prin nebunia divina si divinatia inductiva sau artificiala,
constand in interpretarea semnelor divine – forme indirecte de manifestare a divinitatii pe
baza unor deprinderi formate si perpetuate prin observatie si experienta, care dusesera la
constituirea unei arte divinatorii.88
Sufletele pot ajunge in starea de exaltare propice divinatiei, fara interventia
ratiunii sau stiintei, ci prin propriul lor impuls, eliberate si nedtanjenite de trup, in doua
moduri: in starea de delir profetic si in cea de vis.89
Prima aparitie a cuvantului clarvazator a avut loc in 1552, dar cuvantul
clarviziune a aparut abia duipa trei sute de ani (1829).
Clarviziunea se defineste drept fiind capacitatea pe care o au anumite persoane de
a prezice viitorul. Aceste persoane, despre care se spune ca in limbajpopular audarul
dublului vaz, sunt desemnate prin calificative foarte variate: magi, ghicitori, haruspicii,
auguri, magicieni, oracole, vizionari, profeti, pitii, futurologi, astrologi, vrajitori, tigani,
druizi, samani, dervisi, fetisori, oedipi, sibile, vaticinatori, etc.
Specialistii in parapsihologie utilizeaza termeni diferiti, dupa spatiu-timpul in care
se petrece perceptia:
-retrocognitie, pentru evenimentele din trecut;
-clarviziune, pentru evenimentele din prezent;
-precognitie (sau profetie) pentru evenimentele din viitor.
Este interesant sa notam ca termenul profetie exista si in Biblie, unde putem gasi:
Cel care are darul profetiei, sa profeteasca.
Prima clarvazatoare din istorie a fost, probabil, Cassandra. Fiica a lui Priam,
regele Troiei, Cassandra primise puterea de la zeul Apollo, care i-o daruise cu gandul de
a o seduce. Intrucat tanara i-a respins avansurile, Apollo s-a razbunat, blestemand-o pe
printesa sa nu-i creada nimeni previziunile. Atunci cand Cassandra a anuntat ca darul
grecilor, calul de lemn, adus, lasfatul lui Ulise, in fata cetatii Troia, de armata greaca,
reprezenta un pericol de moarte, tatal ei n-a crezut-o. Se cunoaste finalul tragic al
povestii.90
Daca in somn sufletul e slobod de insotirea si legatura sa cu trupul, atunci isi aminteste
trecutul, vede prezentul si prevede viitorul. Corpul celui adormit zace nemiscat ca la unui
mort, insa sufletul este viu si treaz si mai viu va fi el dupa moartea trupului, cand se va
elibera cu totul. De aceea, la apropierea mortii sufletul este mai profetic.(...) Se crede ca
88
Marcus Tullius Cicero, Despre divinatie, editie bilingva, traducere de Gabriela Haja si Mihaela
Paraschiv, Iasi, ed. Polirom, 1998, p. 17
89
Ibidem, p. 43
90
Jacques Mandorla, Dezvoltati-va puterile paranormale, traducere din limba franceza de Liviu Radu,
Bucuresti, ed. Nemira, 1999, p. 201
oamenii viseaza sub influenta zeilor in trei feluri: unul e atunci cand sufletul, intrucat se
inrudeste cu divinitatea, prin natura lui emite preziceri cu de la sine putere; al doilea e
atunci cand aerul din jur este plin de suflete nemuritoare, care poarta in ele pecetluite
semnele adevarului; si in al treilea rand, atunci cand zeii insisi stau de vorba in vis cu cei
adormiti.91
Divinatia, numita de greci mantica, adica o anume capacitate de a presimti si a
cunoaste viitorul, are o origine straveche; datand din timpurile eroilor mitici. Datorita ei,
natura umana, desi muritoare, s-ar putea apropia foarte mult de puterea providentiala a
divinitatii.92
Divinatia e definita ca presimtirea si prezicerea acelor lucruri socotite
intamplatoare.93
Exista doua feluri de divinatie, unul ce tine de arta, altul de natura (...) prezicerile
haruspiciilor, ale interpretilor de minuni sau fulgere, ale astrologilor sau de cele ale
sortilor (cam astea tin de divinatie ca arta); si profetiile onorice sau oraculare (acestea
fiind forme de divinatie naturala)94
In Vechiul Testament figureaza numerosi profeti, faimosii nabhi („profeti
inspirati de Dumnezeu”), care aveau sarcina sa indrume poporul, sa-i dea curaj si sa-l
faca sa se teama de Dumnezeu.95
Cei mai celebri au fost Ezechiel (care a prezis distrugerea Ierusalimului de catre
Nabucodonosor, in 587 i.Chr.) si, mai ales, Iosif. Acesta din urma, aflat in captivitate in
Egipt, a interpretat visul faraonului Putifar (sapte vaci slabe, sapte vaci grase),
considerand ca el anunta sapte ani rodnici, urmati de sapte ani de foamete. Faraonul a
tinut cont de prezicere si a stocat graul, ceea ce i-a permis sa-si salveze poporul.
La grecii antici, clarviziunea era practicata de celebrele pitii de la Delfi.
Intermediare ale zeului Apollo in relatiile cu oamenii, pitiile se scaldau in fantana din
Castilia (pe frontul careia se poate citi si azi: O picatura ii ajunge unui bun pelerin. Cat
despre cel rau, nici oceanul nu-l spala de pacate), apoi se instalau in centrul templului
consacrat lui Apollo si faceau profetii. Acestea, afirma textele din vechime, s-au verificat
deseori.
In Evul Mediu, clarvazatorul cel mai celebru a fost Sfantul Cesarius din Arles
(470-542), primat al Galiei, care, cu o mie de ani inainte de Nostradamus, a prezis
aparitia unor personaje iesite din comun, precum Carol Martel: Un ciocanar viguros a
lovit cu ciocanul, lasand unui ilustru imparat gloria de a-i potoli pe arabi; Henri al IV-
lea: Intors de la erezie la credinta catolica, conducatorul bearnez a facut sa apara
splendoarea adevarului. Lovitde-un pumnal, acest parinte devotat poporului a murit; sau
Ludovic al XIV-lea, Regele Soare: Asa cum lumineaza pretutindeni soarele stralucitor,
la fel sub un monarh puternic Galia va domina lumea, iar granitele sale se vor dilata.
Sfantul Malachie (1094-1148), preot irlandez, primat de Armagh, s-a consacrat
profetiilorreferitoare la papi, profetii pe care le-a redactat in timpul unui pelerinaj la
Vatican, in 1139. Sub forma unor devize in latina, mentioneaza 112 viitori papi ai
91
Marcus Tullius Cicero, Despre divinatie, editie bilingva, traducere de Gabriela Haja si Mihaela
Paraschiv, Iasi, ed. Polirom, 1998, p. 77
92
Ibidem, p. 41
93
Ibidem, p. 45
94
Ibidem, p. 47
95
Jacques Mandorla, Dezvoltati-va puterile paranormale, traducere din limba franceza de Liviu Radu,
Bucuresti, ed. Nemira, 1999, p. 201
Bisericii Catolice, de la Cgelestin al II-lea (papa in 1143) la Petrus Romanus, considerat
de Malachie primul papa. Sfarsitul papalitatii ar fi deci aproape, pentru ca au mai ramas
de ales doar doi papi. Ultimul va vedea sfarsitul Vaticanului si al Romei: In ultima
persecutie a sfintei Biserici Romane se va afla Petru Romanul, care-si va paste oile in
mijlocul a numeroase framantari.96 Dupa trecerea acestora, cetatea cu sapte coline va fi
distrusa si teribilul judecator isi va judeca poporul.
O consideram pe Ioana D’Arc (1412-1431) o clarvazatoare de exceptie, cand ea a
anuntat din timp infrangerea invadatorilor englezi si restaurarea regatului Frantei „O voce
mi-a vestit sa-i izgonesc pe englezi din Franta si sa-l incoronez pe Delfin.
Alte personalitati care par sa fi avut acest dar sunt Leonardo da Vinci (1452-
1519), care a desenat elicopterul, parasuta si mitraliera, cu secole inainte de fabricarea
lor, precum si Francis Bacon (1561-1626), care, in cartea sa, Noua Atlantida, a prezis
inventarea telefonului si a frigiderului.
Dar clarvazatorul cel mai celebru din Franta este, incontestabil, Nostradamus
(1503-1566), numele sau adevarat fiind Michel de Nostradame, coleg de studii al lui
Rabelais, medicul lui Caril al IX-lea, alchimist, fabricant de creme pentru frumusete,
redactor de almanahuri.
In manastirea Cordilierilor din Salon, Provence, se afla un mormant fara
oseminte, pe care se poate citi urmatorul epitaf, intocmit de vaduva sa (ramasitele
prezicatorului se gasesc, chiar din 1566, de la moartea sa, in capela Fecioarei din biserica
din San Lorenzo): Aici se odihnesc oasele lui Michel Nostradamus, singurul dintre
muritori demn sa scrie, cu o pana aproape divina, despre marile evenimente care, in
viitor, se vor intampla in Univers, conform influentei astrelor. A trait saizeci si doi de
ani, sase luni si saptesprezece zile. Posteritate, nu-i invidia odihna. Anne Ponce Gemelle
din Salon ii doreste sotului ei fericire vesnica.
Nostradamus este cunoscut indeosebi pentru Centuriile Astrologice, lucrare
alcatuita din 942 de catrene, adica 4780 de versuri (strofele sunt grupate cate o suta, de
unde si numele de Centurii). Viitorul este prevazut pana in anul 3797.
Catrenul cel mai celebru este cel de-al treizeci si cincilea din primaCenturie, care
descrie moartea regelui Henri al II-lea in 1559, catren publicat in 1555:

Leul cel tanar pe cel batran il va invinge,


Pe camp de lupta in duel, In cusca de aur ochii ii vor crapa
Doua clase una, apoi va muri, moarte cruda.97

Henri al II-lea, fiul lui Francois I, a fost grav ranit in data de 28 iunie 1559, in
cursul unui duel cu contele de Montgomery, a carui lance i-a gaurit viziera si i-aspart un
ochi. Regele a murit pe 10 iulie. Nostradamus nu se inselase. Aceasta prezicere i-a
asigurat un renume exceptional in tot regatul.
Cele doua preziceri importante ale lui Nostradamus referitoare la sfarsitul acestui
secol arata ca: 1) papa Ioan Paul al II-lea va muri in 1995 (afirmatie falsa); 2) ii vor
succeda doar alti doi papi, inainte de prabusirea definitiva a Bisericii de la Roma (gasim,
in mod ciudat, aceeasi profetie emisa de sfantul Malachie, din care s-a inspirat cu

96
Ibidem, p. 202
97
Ibidem, p. 203
certitudine Nostradamus). Acest eveniment va avea loc in 1999, anul celui de-al treilea
razboi mondial si al Anticristului, dupa cum prezice clarvazatorul in catrenul urmator:
Anul o mie noua sute nouazeci si noua, luna sapte
Din cer va veni un Mare Rege al groazei
Inviat Marele Rege d’Angolmais
Inainte ca, dupa Marte, sa domneasca in fericire.
Principalul repros adus lui Nostradamus se refera la multitudinea interpretarilor
posibile ale Centuriilor sale, care pot fi citite efectiv in moduri diferite.
Dar Nostradamus a fost atat de popular incat, la scurt timp dupa moartea
clarvazatorului, Biserica s-a speriat. La Conciliul din Bourges, din 1584, ea a emis o lege
ce interzicea consultara clarvazatorilor, pedeapsa incalcarii fiind moartea: Orice
persoana care va consulta un ghicitor va fi pedepsita cu moartea.
Mai aproape de noi, in secolul al XVIII-lea, clarvazatorul cel mai celebru a fost o
femeie, domnisoara Lenormand. Printre clientii ei s-au aflat personalitati precum
Robespierre, despre care a scris: L-am facut sa tremure pe monstru, dar putin a lipsit sa
nu devin victima lui. Sau Napoleon Bonaparte, care a relatat: Mi-a desenat insula Sfanta
Elena pe lemnaria din apartamentul ei, pe cand eram in culmea puterii. Se mai vorbeste
si azi despre domnisoara Lenormand, datorita cartilor sale de tarot, foarte utilizate de
clarvazatorii profesionisti.98
Prin observarea si descrierea unor evenimente care s-au intamplat de atatea ori la
fel, de aceleasi semne fiind ele precedate, s-a nascut stiinta divinatiei.99(p. 57) – istoric

In secolul al XIX-lea, doi scriitori au avut un adevarat dar al premonitiei: Jules


Verne si Morgan Robertson.100

Jules Verne (1828-1905), parintele literaturii science fiction, a relatat in romanul


sau De la Pamant la Luna (1865) zborul unui obuz, numit Columbiad, cu un echipaj de
trei oameni, lansat din Florida, care a avut nevoie de 97 de ore si 13 minute pentru a
ajunge la satelitul Pamantului. Aceasta aminteste de primul pas pe Luna al unui
pamantean, dus de o nava Apollo (ai carei urmasi vor fi navetele Columbia). Evenimentul
a avut loc pe 30 iulie 1969, dupa un zbor de 97 de ore si 39 de minute, dupa ecolarea din
Florida (Cap Canaveral).
Jules Verne a descris foarte bine decalajul ce poate exista intre ideile premonitorii
si concretizarea lor: Ceea ce-si imagineaza un om poate fi realizat de un altul.
Un contemporan al lui Veerne, americanul Morgan Robertson, a scris, in 1898, o
lucrare ce l-a facut celebru... peste paisprezece ani. Cartea, Naufragiul Titanului, a aparut
intr-o atmosfera de indiferenta generala. Nimeni nu era interesat de povestirea unui
pachebot britanic – Titan – luing de 243 de metri, cu un deplasament de 75000 t, cu trei
elice si 24 barci de salvare, care s-a lovit de un aisberg in calatoria inaugurala si s-a
scufundat.
Nu s-a vorbit de aceasta carte decat in 1912, an in care, la 14 aprilie, cel mai
modern pachebot construit de om – Titanic – s-a scufundat langa Terra Nova, in cursul
98
Ibidem, p. 204
99
Marcus Tullius Cicero, Despre divinatie, editie bilingva, traducere de Gabriela Haja si Mihaela
Paraschiv, Iasi, ed. Polirom, 1998, p. 57
100
Jacques Mandorla, Dezvoltati-va puterile paranormale, traducere din limba franceza de Liviu Radu,
Bucuresti, ed. Nemira, 1999, p. 204
primei sale calatorii, facand 1500 de victime. Titanicul avea o lungime de 250 m, 66000
t, trei elice si 22 barci de salvare. Robertson imaginase drama traita cu paisprezece ani
inainte, iar povestea Titanului era foarte apropiata de cea reala a Titanicului.
In secolul al XX-lea, doamna Fraya (1871-1954), al carui nume adevarat este
Valentine Dencausse, a exercitat o influenta sigura asupra vietii politice dintre cele doua
razboaie. A avut drept clienti mii de celebritati de epoca, printre care Pierre Loti,
Raymond Poincare, Aristide Briand, Alexandre Millenard. Ea a practicat chiromantia –
cititul si interpretarea liniilor mainii. Am descoperit, in semnele palmei, secrete ale vietii
noastre interioare si reactii provocate de evenimente exterioare asupra sensibilitatii
noastre.101
E-adevarat ca, uneori, ceea ce a fost prezis nu se intampla. Ce stiinta insa nu are
asemenea deceptii? Se poate refuza medicinei titlu de stiinta? Si totusi se inseala si ea in
multa privinte.102
Caci blestemele ca si celelalte auspicii, precum prevestirile si semnele, nu sunt
responsabile de ceea ce se intampla, ci doar te avertizeaza la ce poti sa te astepti, daca nu
iei seama.103
Pentru ambele forme de divinatie exista o unica explicatie, pe care o da de obicei
Gratip: ca sufletele oamenilor provin dintr-o dimensiune exterioara trupului si ca ele au
fost asimilate apoi de trupuri.
Aceste forme de divinatie care se bazeaza pe intuitii sau pe observarea si
inregistrarea unor evenimente, nu sunt naturale, ci artificiale; intre acestea numarandu-se
arta haruspiciilor, a augurilor, a talmacitorilor.104

101
Ibidem, p. 205
102
Marcus Tullius Cicero, Despre divinatie, editie bilingva, traducere de Gabriela Haja si Mihaela
Paraschiv, Iasi, ed. Polirom, 1998, p. 55
103
Ibidem, p. 59
104
Ibidem, p. 81
Concepte

Amuleta: obiect vrajit, destinat deturnarii unei energii anume;


Cerc magic: un cerc de protectie, trasat de vrajitorul – magician fie cu bagheta, fie cu
carbune;
Conjurare: act care permite indepartarea celor mai diverse rele;
Contravraja: formule si obiecte folosite de vrajitor pentru a lupta impotriva unei vraji;
Daghida: suport din ceara sau argila, reprezentand persoana asupra careia actioneaza
vrajitorul;
Deochi: manifestarea unei persoane care poseda puterea de vraji cu ajutorul privirii;
Descantec: actiune constand in deprogramarea imaginilor mentale sau reale folosite de
autorul unei vraji si care au o actiune nefasta asupra victimei;
Descantator:persoana care poseda mijloacele de a lupta impotriva unei vraji;
Evocare demonica: operatiune prin care sunt chemati demoni, prin farmece sau magie
Exorcism: actiune de izgonire a demonilor dintr-un corp sau dintr-un loc prin cuvinte
magice;
Exorcist: persoana care face un exorcism;
Familiar: animal cu care o vrajitoare are o legatura aparte, de natura magica, si care o
ajuta in anumite interventii ale sale;
Farmec: efect magic nefast legat de o persoana si rezultand din anumite operatiuni
vrajitoresti;
Fiertura sabatului: amestec facut de vrajitoare in ziua sabatului, din carne de om
spanzurat, copii morti, mei negru, broaste si diferite prafuri magice;
Filactera: talisman care se poarta la gat, constand doar dintr-o formula scrisa. Filactera
cea mai celebra este aceea care contine formula Abracadabra, ce inseamna: „O, Doamne,
trimite fulgerul tau pana la moarte.”
Formula magica: expresie sau semn secret, folosit de vrajitori pentru a face bine sau rau;
Incantatie: ansamblu de cuvinte ce permit vrajirea sau fermacarea;
Invocatie: rugaciune destinata sa solicite manifestarea puterilor magice;
Incarcatura: putere magica transmisa unui obiect;
Liturghie neagra: ceremonie dedicata lui Belzebuth, compusa din trei parti: negarea
crestinismului, sacrificiul sangeros pe corpul gol al unei femei si orgia finala;
Magie: ansamblu de procedee ce permit stapanirea fortalor oculte sau supranaturale;
Magie alba: magie oficiala, care respecta ordinea stabilita;
Magie neagra: magie secreta, opunandu-se ordinei stabilite;
Pact diabolic: actiunea de vindere a sufletului catre diavol;
Patrat (careu) magic: alcatuit din minim opt casute, poate fi umplut cu cifre sau litere. In
general, serveste la apararea casei impotriva incendiilor. Pentru asta e suficient sa fie
gravat pe usa de la intrare. Toate careurile magice sunt concepute dupa aceleasi principiu:
daca-i vorba de litere, lectura poate sa se faca atat pe orizontala cat si pe verticala; daca-i
vorba de cifre, totalul fiecarei linii orizontale, verticale sau digonale este acelasi;
Pentaclu: talisman al carui simbol principal este o figura geometrica avand cinci colturi;
Posedare: actiune telepsihica, prin care o persoana se afla sub controlul alteia, cea de-a
doua persoana traind in stare de dedublare, in trupul fizic al celei dintai;
Praf de mostenire: nume dat unei otravi, deseori pe baza de cianura, pe care o preparau
anumite vrajitoare, pentru ca unele sotii sa scape de barbati si sa-i mosteneasca;
Rugaciuni misterioase: formule de conjurare, destinate sa usureze durerile;
Sabat: ceremonie demonica a vrajitoarelor;
Salamandra umana: persoana despre care se crede ca rezista, precum batracienii
respectivi, la temperaturi foarte inalte;
Talisman: obiect vrajit, destinat sa atraga o energie anume;
Vraja sau farmec: obiect incarcat; lucrare vrajitoreasca;
Vraja: 1.operatie magica destinata obtinerii unei schimbari favorabile; 2. actiune
telepsihica a unui individ (vrajitor) pentru a influenta la distanta, psihic sau fizic, un alt
individ (vrajit). Vrajitorul mai este denumit si aruncator de blesteme. Desvrajirea
(descantarea0 se face de un preot exorcist.
Vraja de dragoste: este destinata de a face o persoana sa se indragosteasca fara voia ei;
Vraja de influenta: este destinata obtinerii unor avantaje de la o persoana;
Vraja de ura: este destinata sa faca rau cuiva;
Vrajitor: persoana care practica vrajitoria;
Vrajitorie: act magic ce acorda o mare importanta practicilor secrete, interzise sau
inspaimantatoare.

Divinatie ( gr. manteia):


Acutomantie: clarviziunea prin studierea unui numar impar de ace cu gamalie;
Aeromantie: prin observarea fenomenelor atmosferice;
Alectriomantie: prin urmarirea numarului de graunte ciugulite de un cocos;
Alfitomantie: prin mancarea unei paini din faina de orz, coapta cu scopul de a obtine
clarviziunea;
Antropomantia: prin sacrificii umane si studierea strigatului victimelor;
Apantomantia: prin intelesul intalnirii cu un animal( ex pisica neagra)
Austromantie: prin studierea vantului;
Astrologie: studiul semnelor zodiacale;
Axinomantie: prin punerea unei pietre in echilibru pe o secure inrosita in foc;
Bibliomantie: prin studierea textului unei pagini intr-o carte deschisa la intamplare;
Betanomantie: arzand tije de iarba-neagra sau de verbina;
Cafedomantie: prin interpretarea figurilor din zatul de cafea;
Cartomantia:studiul cartilor de tarot;
Catopromantie: prin interpretarea demonilor intr-o oglinda;
Cefalomantie: prin fierberea capatanii unui magar;
Ceromantie: prin examinarea formelor luate de picaturile de ceara topita lasata sa cada in
apa;
Calacomantie: prin interpretarea sunetelor obtinute lovind niste recipiente din arama;
Chiromantia: studiul liniilor mainii;
Cresmomantie: prin studierea strigatelor unei persoane aflate in transa;
Cristalomantia: prin studierea cristalelor;
Cromniomantie: prin observarea cresterii unor cepe alese in acest scop;
Cilicomantia: prin citirea unui vas plin cu apa;
Dafnomantia: prin ascultarea trosnetului foilor de dafin ce ard;
Encromantia: studierea petelor de cerneala;
Felidomantie: prin observarea comportarii pisicilor;
Filorhodomantie: prin iterpretarea sunetului petalelor de trandafir frecate in maini;
Floromantie: prin studierea florilor sau plantelor;
Gelomantie: prin interpretarea rasetelor isterice;
Geomantie: prin examinarea pietrelor sau a desenelor de pe nisip;
Giromantie: prin interpretarea mormaitului dansatorilor in transa;
Halomantie: prin aruncarea de sare in foc;
Hipomantie: prin observarea mersului cailor la o parada;
Hidromantie: prin citirea in apa unui izvor;
Ihtiomantie: prin examinarea pestilor vii sau morti;
Keromantie: prin studierea cerii lichide;
Litomantie: prin observarea reflectarii luminii lumanarilor in pietre pretioase;
Lihnomantie: prin observarea flacarilor a trei lumanari asezate in triunghi;
Maharomantie: folosind sabii, pumnale si cutite;
Margaritomantie: examinand o perla intr-un recipient inchis;
Metopomantie:prin studierea ridurilor de pe fruntea unei persoane;
Miomantie: prin studierea reactiilor soarecilor sau sobolanilor;
Necromantie: prin evocarea mortilor;
Nefelomantie: prin studierea deplasarii norilor;
Numerologia: studiul literelor din nume si prenume, legate de cifre;
Oenomantie: prin interpretarea culorii, aspectului si gustului vinului;
Omfalomantie: prin contemplarea propriului buric;
Oniromantie: prin interpretarea viselor si a viziunilor nocturne;
Onihomantie: prin examinarea reflectarii soarelui pe unghii;
Ovomantie: lasand sa cada in apa albusul unui ou;
Podomantie: prin examinarea talpilor picioarelor;
Piromantie: prin citirea in fum sau in flacari;
Scapulomantie: prin cercetarea urmelor de pe omoplatul unui animal;
Sciomantie: prin observarea marimii, formei si evolutiei umbrelor mortilor;
Selenomantie: prin studierea lunii;
Sideromantie: prin cercetarea formei luate de paie aruncate pe un fier incins;
Splanhomantie: prin examinarea maruntaielor animalelor sacrificate;
Sicomantie: prin uscarea frunzelor de smochin;
Taxomantie: prin citirea frunzelor de ceai;
Transtaumantie: prin interpretarea evenimentelor neprevazute;
Tiromantie: prin observarea felului in care se incheaga branza;
Uromantie: prin examinarea urinei;
Xilomantie: prin interpretarea pozitiei ramurilor cazute dintr-un copac sau a ramurilor ce
ard intr-un camin;
Zoomantie: prin intermadiul animalelor reale sau imaginare.
Legislatie
Codul Deontologic al Astrologului din Romania

Cap.1 – Rolul si obligatiile

Art.1 – Astrologul este o persoana fizica sau juridica autorizata, care isi cunoaste foarte
bine profesia dobandita prin studii.

Art.2 – El are obligatia de a nu pricinui sub nici o forma si in nici un mod, vreun rau
persoanelor care se prezinta la el.

Art.3 – Are obligatia de a-si pune in slujba individului si a comunitatii toate cunostintele
de specialitate.

Art.4 – Are indatorirea de a se instrui permanent pentru cresterea si dezvoltarea


capacitatilor sale, pentru cunoasterea noutatilor si a tehnicilor avansate, in domeniul sau.

Art.5 – Are obligatia confidentialitatii, pastrarea secretului profesional fiind obligatorie in


orice situatie. El poate fi absolvit de aceasta in cazuri penale sau daca cel consultat ii da
dezlegare de la aceasta obligatie.

Art.6 – Are indatorirea de a evita sa induca celui consultat teama de viitor, de persoane
sau de situatii si, de asemenea, are indatorirea de a nu crea o situatie de dependenta a
acestuia fata de el.

Art.7 – El nu-si obliga clientii la plati suplimentare, limitandu-se la plata legala a


serviciilor sale.

Art.8 – Astrologul isi cunoaste limitele profesionale in asemenea masura, incat poate sa-
si evalueze corect capacitatile, iar in cazul in care crede ca nu poate sa acorde consultatia,
sa-l indrepte pe acesta catre un alt coleg.

Art.9 – Isi alege acele metode, tehnici si procedee de lucru care sa-i faciliteteze
ascultarea, chestionarea, evaluarea corecta a cazurilor si luarea deciziilor potrivite. In
toata acestea se aplica principiul propriei autonomii.

Art.10 – Va dovedi respect fata de cel consultat, delimitand viata personala de cea
profesionala.
Cap.2 – Relatiile cu cei consultati
Art.11 – Astrologul nu foloseste in scopuri personale, informatiile sau datele celor pe
care-i consulta sau altele despre care ia cunostinta in cursul consultatiei.

Art. 12 – Dovedeste responsabilitate in relatiile cu cei consultati. Nu le propune altceva


decat ceea ce acestia pot accepta, in concordata cu sistemul lor de valori, cu mentalitatea
si credinta lor.

Art.13 - Asigura o ambianta placuta, o atmosfera calma si un mediu empatic in cadrul


consultatiilor. Concentrarea pe subiect si corectitudinea metodelor trebuie sa fie la nivel
maxim de exigenta profesionala.

Art.14 – In relatia cu subiectii nu face discriminari directe sau subantelese vi-a-vis de:
religie, etnie, nationalitate, sex, aparteneta sau stare social – economica.

Art.15 – Tactul, diplomatia si profesionalismul guverneaza toate activitatile sale.


Informatiile pe care le transmite sunt clare, limpezi si usor de asimilat.

Art.16 – Foloseste un limbaj coerent, nelasand loc pentru confuzii.

Art.17 – Astrologul este liber sa refuze cazurile neconcludente.

Art.18 – Consultatia are caracter de transparenta prin factori favorizanti : atentie, reactii
de confirmare, intrebari dezinhibatoare, cum si prin evitarea factorilor perturbatori: ton
ridicat, persiflare, lipsa de intelegere s.a.m.d.

Art. 19 – Astrologul aplica o schema precisa a consultatiei :


-cunoasterea preliminara a subiectilor si a problemelor lor;
-stabilirea unei legaturi de natura biunivoca intre el si cel consultat;
-informarea celui in cauza asupra duratei si numarului sedintelor de consultatie necesare.

Cap.3 – Relatiile cu colegii

Art.20 – Astrologul sustine si respecta autonomia colegilor de breasla.


Autonomia nu exclude colaborarea.

Art.21 - Pe astrolog, trebuie sa-l caracterizeze recpectul si solidaritatea fata de colegii sai.

Art.22 – Nu isi denigreaza colegii: nici in mod public, nici in fata celor consultati.

Art.23 – Va evita eventualele polemici care pot afecta imaginea astrologului, respectiv
astrologia.
Cap.4 – Conduita in societate

Art.24 – In toate activitatile publice astrologul isi respecta demnitatea profesionala.

Art.25 – In activitatile didactice, formatoare, dezvolta si stimuleaza interesul cursantilor


si publicului pentru metodele si tehnicile astrologiei.

Art.26 – Conduita sa profesionala si morala trebuie sa fie demna. Coopereaza cu


organismele de profil si cu mass-media.

Art.27 – Astrologul isi face o publicitate explicita si decenta.

Art.28 – Promoveaza noutatile in domeniu.

Cap.5 – Relatiile cu Biserica si Statul

Art.29 – Astrologul respecta legile Statului Roman. Are bune relatii cu organismele
administratiei locale si centrale.

Art. 30 – Respecta Biserica Ortodoxa Romana si, in acelasi timp, respecta apartenenta
subiectilor la alte culte, dupa cum si traditiile si obiceiurile lor.

Art.31 – Aderand la Codul Deontologic al Astrologului din Romania, acesta isi face o
datorie de onoare din a-l respecta intru totul.105

105
Cod autentificat la data de 11.05.2005, in temeiul art.8, litera b din Legea nr. 36/1995.
Autor: Astrologul Radu Botez, Presedintele Asociatiei de Astrologie si
Parapsihologie "Ely Star"
Concluzii finale

Nivelul de credinta in magie cel mai ridicat se intalneste la clasa mijlocie si la cei
cu grad de scolarizare mediu;
Interesul este foarte puternic la tineri.

Intr-un esantion de 70 de persoane care au fost intervievate in legatura cu actele


magice si prezicerile s-a remarcat:

-46 % cred in cunoasterea caracterului prin astrologie;

-19 % cred in farmece si vraji;

-24 % cred in prezicerile clarvazatorilor;

-16 % cunosc sau doresc sa cunoasca practici divinatorii.


Obiective
Interesul oamenilor legat de practicile si fenomenele magice;

Veridicitatea existentei fenomenelor magice;

Cat de mult cred oamenii in divinatie si in ce masura apeleaza acestia la asemenea


practici;

Ce rituri magice se practica in societatea contemporana.

Ipoteze
In ciuda faptului ca societatea zilelor noastre a atins un nivel de dezvoltare
stiintific si tehnologic inalt, totusi practicarea magiei reprezinta o reminiscenta a
practicilor oculte din vechime
Datorita dorintei de a afla si a fi pregatiti pentru surprizele rezervate de viitor,
oamenii recurg la practicile divinatorii (ori apeland la prezicatori, ori practicand singuri
divinatia).
De mai mult timp, interesul oamenilor pentru magie este in continua crestere, in
masura in care posibilitatile de a actiona in diferite campuri de activitate sunt diminuate,
magia reprezentand pentru unii un mod optim de a manipula anumite situatii.
Universitatea “Al. I. Cuza”

Departamentul: Sociologie

Chestionar de opinie

Buna dimineata, buna ziua, buna seara, ma numesc………………………


si sunt student(a) la Sociologie.
Am dori sa cunoastem opiniile (parerile) oamenilor in diferite probleme sau
schimbari din viata de zi cu zi. Pentru a discuta aceste aspecte, dumneavoastra
ati fost ales la intamplare, ca intr-o loterie. Daca sunteti de acord sa ne
raspundeti la intrebari, speram sa nu va rapim mai mult de 10 minute.
Raspunsurile pe care le vom obtine nu le vom comunica nimanui in
aceasta forma. Ne intereseaza numararea persoanelor care au o parere sau alta.

1. Credeti in fenomenele magice?


1.da; 2.nu; 3.ns./nr.

2.Ce inseamna pentru dv. magia?

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

3. Considerati ca magia exista?


1.da; 2. nu; 3.ns/nr.

4.Credeti in prezicerile clarvazatorilor?


1.da; 2. nu; 3. ns./nr.
5.Credeti ca fenomenele paranormale pot fi explicate cu ajutorul stiintei?
1.da; 2.doar unele; 3.nu; 4.ns./nr.

6. Ati apelat vreodata la servicerile prezicatorilor?


1.da; 2.nu; 3.ns./nr.

7. Considerati ca se poate cunoaste caracterul unei persoane cu ajutorul


astrologiei?
1.da; 2.nu; 3.ns./nr.

8. Cunoasteti vreo practica magica?


1.da; 2.nu; 3.ns./nr.

9. (Daca da) Ce practici magice cunoasteti?


1.vraji de dragoste;
2.vraji de ura;
3 vraji de dezlegare;
4.descantece de deochi;
5.altele(care)………………………………………………………………………

10. Dv. credeti ca ati fost vreodata vrajit sau fermecat?


1. da; 2.nu; 3.ns./nr.

11.Dar deochiat credeti ca ati fost vreodata?


1. da; 2.nu; 3.ns./nr.

12. (Daca la 11. si la12. s-a raspuns cu 1) Ati incercat sa luati masuri in privinta
asta?
1.da; 2.nu; 3.ns./nr.

13.(Daca da) Ce anume?

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………
14.Va place sa vizionati la televizor (sau altundeva) spectacole de magie date de
acei magicieni ce fac fel de fel de trucuri?
1. intodeauna;
2. uneori;
3. rareori;
4. niciodata;
5. ns./nr.

15.Considerati ca acele acte de magie din cadrul spectacolelor sunt reale?


1.da; 2.nu; 3.ns./nr.

16.V-ar interesa sa cunoasteti practici divinatorii?


1.da; 2.nu; 3.ns./nr.

17.(Daca da) Cunoasteti vreo practica divinatorie?


1.da; 2.nu; 3.ns./nr.

18.(Daca da) Care?

………………………………………………………………………………………………

19.Sex:
1. masculin
2. feminine

20.Varsta:…………………………..

21.Status principal:
1.elev/student 6.lucreaza cu carte de munca
2.casnic(a) 7.persoana in incapacitate de munca
3.somer inregistrat 8.lucreaza cu carte de munca
4.somer neinregistrat 9.patron cu angajati
5.pensionar(a) 10.lucreaza cu ziua sau la negru

22.Ultima institutie de invatamant de invatamant absolvita:


1. fara scoala; 4. ucenici; 7. postliceala;
2. sc. primara (1-4); 5. profesionala; 8. univ. scurta durata-colegiu;
3. gimnaziu (5-8); 6. liceu; 9. univ. lunga durata.
Fisa de esantionare

Q Strada Nr. Bl. Sc. Et. Ap. Vizita Vizita Telefon Motivul
1 2 neaplicarii
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
Q Strada Nr. Bl. Sc. Et. Ap. Vizita Vizita Telefon Motivul
1 2 neaplicarii
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
Q Strada Nr. Bl. Sc. Et. Ap. Vizita Vizita Telefon Motivul
1 2 neaplicarii
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
Anexa 2
Ce este magia?

"Orice act intentionat este un act magic" - spunea odata Aleister Crowley. In sensul
sau cel mai exact, cuvantul "magie" desemneaza o serie de actiuni destinate sa exploateze
puterile naturale, mentale si psihice ale unei persoane pentru indeplinirea unui scop
anume.

A nu se confunda magia cu vrajitoria!!! Deoarece magia este o stiinta pe care o


dobandesti dupa ce studiezi toate disciplinele ezoterice timp de 10-15 ani, pe cand
vrajitoria este o practica a magiei inferioare, care se preteaza la orice in numele banului si
a speculatiilor de orice natura.
Magia reprezinta fortele in miscare ale universului, care se resping sau se atrag si de aici
rezultatele uimitoare. Magia inseamna studierea temeinica a astrologiei, numerologiei,
alchimiei, hipnozei, telepatiei, telechineziei, radiesteziei, bioenergiei, Tarotului etc.
Vrajitoria inseamna sacrificarea de animale, folosirea unor elixiruri din plante,
componente de la persoane decedate, sange, efectuarea de "papusi" pentru a face rau unei
persoane, farmece de orice natura, legarea cununiilor sau a unei persoane impotriva
vointei si a firii, superstitii, excrocherii s.a.

Magia isi propune sa ofere omului o stare mai buna, nu una mai rea.

Magia nu poate fi alba sau neagra (gri etc.). Ea este doar MAGIE.
Adresa Utila: http://www.astromagie.com/ce este magia.html

Ce sunt farmecele? Cum se dezleaga?

Foarte multi oameni duc dupa ei blesteme, vraji, farmece...

Oamenii fac rau din gelozie, invidie, ura, din orice motiv, intemeiat sau nu.

Va blesteama, platesc slujbe la biserica pentru distrugerea dumneavoastra, apeleaza la


vrajitori aparuti din senin ca ciupercile dupa ploaie si care tot ce stiu este ca au nevoie de
bani - de banii dumneavoastra evident sau de ai dusmanului dumneavoastra - nu
conteaza.

Simptomele unei persoane care are farmece, vraji, deochi sau blesteme, sunt:
- o stare de nervozitate si profunde dureri de cap
- somn agitat, plin de cosmaruri
- stare de confuzie si deprimare
- caderea parului
- banii vin dar nu stau la dumneavoastra
- sunteti o persoana deosebita dar de mult timp fara partener de viata
- nimic nu va iese si aveti senzatia ca sunteti urmariti de ghinioane

Daca aveti cel putin doua simptome din cele descrise mai sus atunci puteti fi siguri ca
aveti niste farmece care le-ati contactat pe parcursul vietii, intrand in conflict cu cineva
sau le-ati mostenit de la parintii dumneavoastra sau de la ai partenerului de viata,
deoarece se transmit pana la al saptelea neam, din generatie in generatie.
Foarte multi din oameni sunt de parere ca: "Eu nu am facut rau la nimeni". Nimic mai
fals! O persoana care s-a razbunat astfel s-a simtit ofensata si a platit pe cineva sa faca
rau.

Foarte multi spun: "Am fost la Biserici si Manastiri, dar fara rezultate...". Este normal: o
paine nu se face doar cu faina, mai trebuie apa, drojdie, sare, cartofi pentru a iesi painea.
Asa stau lucrurile si cu dezlegarile, trebuie sa mergeti intai la preot si la Biserica. Daca
farmecele sunt minore se vor dezlega, daca insa nu se intampla nimic dupa slujbe, aveti
nevoie de mai mult, adica "cu o mana de femeie s-au facut farmecele si tot asa vor fi
dezlegate" - mai trebuie ca si dumneavoastra sa faceti un ritual la o anumita ora, intr-o
anumita zi.

O alta intrebare pusa frecvent este: "Cine mi-a facut rau?". De obicei, cine va asteptati
mai putin, insa nu are mare importanta cine v-a facut rau... Important este sa
constientizati ce vi se intampla si sa va eliberati pentru totdeauna de aceste lucruri
malefice care va blocheaza viata, fericirea, prosperitatea, linistea etc.

Dupa dezlegari va veti simti din nou cu adevart puternici, plini de energie, va va reveni
increderea in dumneavoastra si in oameni, va va disparea frica si teama de orice si
oricine.

Rupeti cercul negativ din jurul dumneavoastra si efectele nu vor intarzia sa apara... Curaj!
Adresa Utila: http://www.astromagia.com/ce sunt farmecele.html

Ritualuri
Dorim sa va expunem in continuare mai multe ritualuri care au fost experimentate si care
au dat rezultate surprinzatoare. Cele mai importante elemente pentru realizarea dorintelor
sunt urmatoarele:
1- Credinta nelimitata ca Dumnezeu va va ajuta sa duceti la bun sfarsit ceea ce incepeti
acum.
2- Un rol deosebit de important il joaca autosugestia.
3- Concentrarea si respectarea riguroasa a ritualului.
4- Gandul este cea mai puternica forta existenta pe aceasta planeta, el este impulsul care
pune totul in miscare, creeaza si anihileaza. Se spune ca "esti ceea ce gandesti"; deci
ATENTIE! la gandurile pe care le emiteti.

Daca v-ati inarmat cu credinta, curaj si aveti sufletul curat este timpul sa vizualizati
elementul dorintei dumneavoastra si sa va apucati de lucru. Succes! Trebuie sa stiti ca
aceste ritualuri cu lumanari au o insemnatate deosebita si este foarte important sa
cunoasteti semnificatia culorilor pentru fiecare lumanare.

Lumanarea albastra - se utilizeaza pentru a cere protectie in domeniul legii sau al


afacerilor in care sunt in joc foarte multi bani.

Lumanarea galbena - poate fi folosita pentru toate domeniile sau sectoarele profesionale
si stimuleaza creativitatea.
Lumanarea aurie - este ideala pentru cei care folosesc energia pozitiva si doresc
influente benefice in viata lor.

Lumanarea purpurie - functioneaza ca un stimulator si este bine sa o folositi atunci


cand ati dori sa stiti mai multe despre o activitate sau actiune.

Lumanarea verde - este foarte utila in ritualurile legate de bani este culoarea vietii si
este recomandata pentru toate problemele legate de sanatate si bani.

Lumanarea argintie - se utilizeaza in ritualurile de protectie deoarece indeparteaza


energiile negative.

Lumanarea roza - are o mare putere spirituala si se utilizeaza in problemele legate de


inima, pasiune si dragoste.

Lumanarea alba - este simbolul pacii si o puteti utiliza atunci cand v-ati certat cu o
persoana si doriti sa va impacati.

Lumanarea rosie - se foloseste in cazuri urgente in care trebuie luata o decizie imediata
de care va este teama.

Lumanarea neagra - se utilizeaza pentru ritualuri de razbunare si ura.

Pentru a fi siguri ca energiile negative sau alte neajunsuri nu vor impiedica succesul
ritualului pe care vreti sa-l incepeti, faceti mai intai o baie reconfortanta, abia apoi
asezati-va comod.
Etapa urmatoare consta in aceea ca trebuie sa va concentrati asupra propriei energii, a
vointei si a dorintei dumneavoastra; asta este esential pentru a obtine ceea ce va doriti
imediat.

Aprindeti apoi lumanarea care trebuie sa aiba o culoare apropiata dorintei dumneavoastra
(vedeti culorile de mai sus) si invocati-l pe Dumnezeu, pe ingerul dumneavoastra pazitor,
precum si fortele naturii.

Pentru a va reusi aceste ritualuri este neaparata nevoie de liniste, importanta pentru
concentrarea dumneavoastra.

Precizari

Stiati ca felul in care arde o lumanare va poate spune foarte multe si va poate oferi un
raspuns precis?
Flacara lumanarii va poate spune multe secrete din domeniul sentimental si profesional.
Pentru a obtine o anumita informatie, trebuie sa aprindeti o lumanare (vezi culoarea
adecvata) puneti lumanarea jos intre un pahar cu apa si o gramajoara de tamaie; apoi
concentati-va cateva minute asupra intrebarii; daca vreti sa puneti o a doua intrebare
trebuie sa aprindeti o alta lumanare. In cazul in care raspunsul este pozitiv lasati
lumanarea sa arda complet. In cazul in care raspunsul este negativ stingeti lumanarea si
aruncati-o pe o apa curgatoare din apropiere.

Cum identificati natura raspunsului? Foarte simplu:

a) Flacara lumanarii normala si stabila spune ca va urma armonie cu prietenii, fericire in


dragoste, pace si liniste.

b) Flacara lumanarii mica si care se stinge frecvent spune sa fiti atenti la incurcaturile
amoroase; datorii si incertitudini sau anturajul nu va acorda atentia cuvenita.

c) Flacara lumanarii care se prelinge vorbeste despre decizii care sunt sortite esecului,
atentie la infidelitati; abandonati orice proiect pentru mai tarziu.

d) Flacara lumanarii clara si stralucitoare care creste in inaltime spune ca vor veni multe
bucurii si ca este timpul sa luati decizii importante; posibile angajamente serioase.

e) Flacara lumanarii tremuratoare, care fumega va avertizeaza ca nu este momentul sa fiti


agresivi; ca riscati dispute; partenerul nu este sincer, probleme de sanatate

f) Flacara lumanarii cu tente albastrui, va puteti baza pe ajutorul celor din jur;va veti
atinge scopul propus

g) Flacara lumanarii cu tente rosiatice va avertizeaza asupra unor conflicte emotionale.

I: Ritual pentru bani


Daca situatia dumneavoastra financiara este foarte proasta si doriti sa o imbunatatiti,
trebuie sa stiti ca prin acest ritual, veti putea obtine suma de bani strict necesara pentru
dorintele dumneavoastra Daca deja aveti o situatie materiala buna si doriti cresterea
veniturilor, acest ritual nu va va ajuta.

Sfaturi de baza:
- Nu faceti acest ritual intr-o zi de duminica, este de preferat sa alegeti zilele de luni si joi.
- Trei zile inainte de ritual nu dormiti cu nici un chip in timpul zilei.
- La inceputul si la sfarsitul ritualului spuneti "Tatal nostru"

Alegeti o camera cu fata spre rasarit, asigurati-va ca pe timpul desfasurarii ritualului


nimic nu va perturba (telefon, sonerie etc.) Alegeti o zi de luni sau de joi intre orele
14.15-16.15, sau ora 24.00 . Aceste intervale de ore constituie perioada care
caracterizeaza curentul cosmic verde, responsabil de circulatia banilor. Stropiti camera cu
apa sfintita (aghiasma) si ardeti tamaie sau betisoare parfumate. Asezati-va in genunchi in
centrul camerei inconjurati-va sub forma unui cerc de 7 lumanari (neaparat de culoare
verde) . Relaxati-va si alungati orice gand din mintea dumneavoastra. Spuneti "Tatal
nostru" avand in fata o icoana (de preferat a Sfintei Paraschiva - ocrotitoarea saracilor).
Apoi incantati de 3 ori cu voce tare mantra "AUM" (care reprezinta simbolul lui
Dumnezeu) . Vizualizati cu ochii mintii suma de bani care va este necesara iesirii din
impas.

Exemplu: "Ca sa-mi platesc toate datoriile as avea nevoie de zece milioane de lei".
Veti vizualiza aceasta suma cum o numarati, fiecare hartie in parte, cum ii faceti pachete
de cate 1.000.000 lei, si repetati urmatoarea formula:
"Doamne, Dumnezeul meu, fii alaturi de mine
Si ajuta-ma sa ies din impasul financiar in care am intrat
Doamne, Dumnezeul meu chem asupra mea binecuvantarea ta
Si te rog ajuta-ma ca norocul sa mi se schimbe, sa se ridice greutatea care ma apasa,
Si norocul sa se intoarca din nou la mine"

Recitati psalmii 47, 32, 57 si 110 din Biblie.


Acest ritual se practica 9 zile de luni si 9 zile de joi.,deci noua saptamani consecutiv.

Precizare!
Acest ritual are efect foarte mare cand este luna plina sau cand luna se afla in berbec, rac,
leu, varsator si pesti.
Exemplu: In Decembrie luna se afla in berbec in 6 si 7; luna se afla in rac in 12 si 13,
luna se afla in varsator in 28 si 29 iar in pesti in 30 si 31. SUCCES!

II: Ritual pentru obtinerea unui loc de munca


Daca ati ramas fara servici indiferent daca ati fost dat afara sau nu v-ati gasit pana acuma
un loc unde sa lucrati si nu stiti ce sa faceti, daca toate incercarile dumneavoastra de pana
acum au dat gres recurgeti la acest ritual. Nu trebuie sa recurgeti la acest ritual daca
lucrati undeva si vreti sa mai castigati in plus, nici daca sunteti manat de ganduri
necurate.

III: Ritual pentru a reusi la un examen


Aveti de dat un examen si nu stiti daca veti reusi? Aveti mari emotii, si din cauza lor este
posibil sa ratati. Acest ritual va va reda incredere in dumneavoastra si va va ajuta sa
reusiti la examen. Acest ritual se efectueaza trei zile consecutive inaintea examenului.

IV: Ritual pentru protectie


Foarte multi dintre noi ne creem protectii de tot felul, ne protejam impotriva naturii
imbracandu-ne adecvat si construind case, ne protejam impotriva unor oameni incuind
usile, pastram banii la Banca sau la CEC , in locuri sigure. Si totusi foarte putini oameni
isi dau seama ca au nevoie si de o altfel de protectie, mai subtila si invizibila care
functioneaza la un nivel diferit de cel fizic.

V: Ritual pentru intarirea cuplului


In orice cuplu exista momente cand balanta incepe sa se dezechilibreze, momente de
rutina, neincredere si suspiciune. Ce aveti de facut? Acest ritual va schimba situatia.

VI: Ritual pentru intoarcerea persoanei iubite


Daca iubiti pe cineva foarte mult si aceasta persoana s-a indepartat de dumneavoastra va
recomand un ritual care are menirea de al aduce inapoi. Atentie! Nu aveti voie sa
recurgeti la acest ritual daca reintoarcerea persoanei iubite va afecta intr-un fel pe
altcineva (familie). In caz contrar ritualul se intoarce definitiv impotriva dumneavoastra,
indepartandu-l pe cel iubit.

VII : Ritual pentru a intoarce acasa un barbat care v-a parasit pentru o alta femeie
Se intampla deseori ca un barbat casatorit de multi ani sa se indragosteasca de o alta
femeie si sa se indeparteze de familie. Daca doriti sa-l aduceti acasa aveti de efectuat
acest ritual.

VIII : Ritual pentru a indeparta sentimentele de vinovatie


Daca va simtiti vinovati de o fapta oarecare si va faceti prea multe procese de constiinta
va recomand un ritual care va va aduce linistea.
IX: Ritual pentru a pune capat singuratatii
Daca sunteti singuri de prea multa vreme si nu gasiti o explicatie de ce omul mult asteptat
nu apare in viata dumneavoastra va recomand un ritual de chemare a ursitului (persoana
lasata de Dumnezeu pe pamant ca pereche a dumneavoastra) Acest ritual se efectueaza
doar in noptile cu luna plina.

X: Ritual pentru a va face iubiti


Cea mai importanta luna pentru ritualul de acest gen este luna aprilie - deoarece
reprezinta din cele mai vechi timpuri o perioada de reflectie si de sarbatoare. Precizez
inca o data ca acest ritual se poate face doar in luna aprilie, cand succesul este garantat.

XI: Ritual pentru intoarcerea norocului


Daca in ultimul timp v-au mers toate prost si ati fost urmariti de ghinioane, acest ritual va
va ajuta sa puneti capat o data pentru totdeauna ghinioanelor.

XII: Ritual pentru insanatosirea dumneavoastra sau a altei persoane


Daca in ultimul timp va simtiti rau fara o cauza concreta, sau daca cineva din familia
dumneavoastra nu se simte bine si vreti sa o ajutati ar trebui sa efectuati urmatorul ritual.

XIII: Ritual pentru a va indeplini orice dorinta


Pentru a va indeplini orice dorinta sau cand nu aveti alta rezolvare in situatii deosebit de
critice va sfatuiesc sa recurgeti la acest ritual.
XIV: Ritual pentru dezlegari de drumuri
Daca in ultimul timp ati tot incercat sa plecati undeva (in tara sau in strainatate) si ati
intampinat tot felul de probleme. Este clar ca cineva "v-a legat drumurile". Va este
recomandat acest ritual care are menirea de a va ajuta sa plecati la un drum... oricare ar fi
el si oricare ar fi destinatia.

XVI: Ritual pentru femeile care nu raman insarcinate


Daca va doriti foarte mult un copil si acest lucru nu se intampla in mod normal, poate este
timpul sa apelati si la aceasta metoda.

XVII: Ritual pentru alcoolici


Daca va doriti sa scapati de acest viciu si nu stiti ce sa mai faceti, va recomand acest
ritual.

XVIII: Ritual pentru a renunta la fumat


Daca va doriti sa renuntati la fumat dar nici una din metodele incercate nu a dat rezultate,
a sosit timpul sa va apucati de un ritual magic.

XIX: Ritual pentru dezlegari de farmece de dragoste


Daca nu ai avut succes in nici o relatie din viata ta, acum este timpul sa-ti faci dezlegarile
de farmece.
Adresa Utila: http://www.astromagia.com/ritualuri.html

SARBATORI OCULTE

1. Sarbatoarea Intampinarii Domnului

2. 14 februarie - Sf. Valentin - Patronul indragostitilor - in aceasta seara se fac


ritualuri pentru indragostitii care sunt certati sau pentru unirea cuplurilor, ritualuri bazate
pe petale de trandafiri rosii si lumanari in forma de inima rosii. Seara favorabila tuturor
ritualurilor legate de planul sentimental.

3. Echinoctiul de primavara - 21 martie

4. Duminica Tomei - prima duminica dupa Pastele ortodox

5. Rusalii - a opta duminica dupa Pasti

6. Beltane - 1 mai - Noaptea Valpurgiei

7. Solstitiul de vara - 1 august

8. Echinoctiu de toamna - 21 septembrie


9. Halloween - 31 octombrie (incepe Anul nou vrajitoresc - cea mai sacra zi a anului din
punctul de vedere al magiei)
In aceasta noapte se deschide usa invizibila catre lumea de dincolo si puterile stramosilor
ating apogeul. Se poate comunica foarte bine cu spiritele mortilor, deoarece portile vietiii
si ale mortii sunt deschise. Se ard diverse plante magice si se fac sedinte de spiritism.

10. Noaptea de Sfantul Andrei - 30 noiembrie


In noaptea de 29 spre 30 noiembrie se fac diverse ritualuri de protectie.
Se spune din batrani ca usturoiul este cel mai bun mijloc de aparare impotriva spiritelor
necurate, a magiei, a farmecelor si a deochiului. In serile de Sf. Andrei si Sf. Vasile se
spune ca umbla mai mult pe la casele oamenilor spiritele malefice: strigoii, duhurile
necurate.
Se ung cu usturoi usile si geamurile, in crucis, se ung animalele, grajdurile, pentru
protectia lor.
Daca aveti bolnavi a caror boala considerati ca li se trage de la farmece, magie, vraji, va
recomand o reteta foarte eficienta: in seara de Sf. Andrei luati 9 capatani mari de usturoi
si pe 7 dintre ele le pisati marunt, ungeti bolnavul cu usturoi pe tot corpul, apoi il inveliti
si il lasati sa doarma doua-trei ore asa - nu inainte de a inghiti trei catei din cea de-a opta
capatana.
Apoi bolnavul se spala si se presupune ca daca boala este din cauza farmecelor, se va
vindeca. Mai trebuie sa apindeti trei lumanari in jurul bolnavului, una alba, una verde,
una albastra, si sa spuneti de trei ori Psalmul 50 si Tatal Nostru.
Cu cel de-al noualea usturoi procedati astfel: infigeti in el noua ace, pe toate partile, apoi
a doua zi aruncati-l pe o apa curgatoare.
In seara zilei de 29 noiembrie se mananca usturoi iar in 30 noiembrie se mananca usturoi
si peste, deoarece Sf. Andrei a fost pescar.

11. Solstitiul de iarna - 21 decembrie


Adresa Utila: http:\\www.astromagia.com\sarbatori_oculte.html

Arte divinatorii

"[...] orice lucru de pe fata pamantului poate povesti istoria tuturor lucrurilor. Daca
deschidea o carte la orice pagina, sau privea mainile oamenilor, sau carti de ghicit,
sau zbor de pasare sau orice altceva, orice om avea sa descopere o legatura cu lucrul
pe care tocmai il traia. In realitate, nu lucrurile aratau ceva: oamenii erau aceia care,
daca priveau spre lucruri, descopereau felul in care se patrundea in Sufletul Lumii."
(Paulo Coelho, Alchimistul)

AEROMANTIE - Arta prezicerii viitorului prin observarea atmosferei, aerului, a cerului


sau a fenomenelor atmosferice.

ASTROLOGIE - magie divinatorie (considerata stiinta) bazata pe relatia dintre toate


corpurile materiale ale universului, pe influenta corpurilor celeste asupra indivizilor,
societatilor si evenimentelor de orice ordin. Are la baza un [rincipiu fizic real: atractia
universala si legea lui Newton: corpurile se atrag cu o forta direct proportionala cu masa
lor si invers proportionala cu patratul distantei. Tehnica de studiu al caracterelor umane
avand la baza astromantia (vezi astromantie). Astrologia babiloniana interpretra destinul
omului dupa pozitia astrelor in momentul nasterii, precum si dupa miscarile, intalnirile si
gradatiile culorilor acestor astre. Zodiacul traditional s-a nascut in Babilon, dar era un
studiu mult mai aprofundat decat horoscoapele rudimentare din zilele noastre.

ASTROLOGIE ELECTIVA - Interpretarea horoscopului pentru a determina cele mai


potrivite momente pentru a incee o anumita activitate: alegerea zilei casatoriei, alegerea
zilei de botez, alegerea zilei de schimbare a locului de munca, alegerea zilei pentru o
calatorie etc.

APANTOMANTIE - Metoda a divinatiei in care previziunile se fac cu ajutorul unor


semne bazute la intamplate reprezentand animale, pasari sau alte creaturi. Se zice ca in
acest fel a fost fondat orasul Mexico City pe locul unde divinatorii vechilor azteciau
vazut un vultur zburand de pe un cactus ducand in cheare un sarpe viu.

ANTROPOMANTIE - Derivat din grecescul "anthropos" (om) si "manteia" (divinatie),


aceasta este o metoda de divinatie cu ajutorul organelor interne ale mortilor sau
muribunzilor condamnati la sacrificiu. Aceasta practica barbara este foarte veche, fiind
ilegala in cele mai vechi timpuri. Heliogabalus (imparatul roman Varius Avitus
Bassanius, 205-221 AD, cunoscut si cu numele de Elagabalus, omorat impreuna cu mama
sa de catre garzile pretoriene) a fost unul dintre practicantii acestei metode de divinatie.
Iulian Apostatul (Flavius Claudius Julianus, 332-363 AD, alt imparat roman, nepot al lui
Constantin cel Mare) practica si acest gen de divinatie, declansand astfel moartea unui
mare numar de copii supusi sacrificiului doar pentru a putea practica aceasta metoda de
interpretare a organelor interne.
ASPIDOMANTIE - O metoda de divinatie putin cunoscuta avand la baza sfaturile date
practicantului de catre Diavolul insusi. Practicantul se aseaza in centrul unui cerc si prin
conjuratii, invoca pe consilierul satanic. Vrajitorul intra in transa, in timpul careia intra in
legatura cu regele Infernului. La iesirea din transa, practicantul transmite clientului
sfaturile primite.

ARITMOMANTIE / ARITMANTIE - Deriva din grecescul "arithmos" (numar) si


"manteia" (divinatie), referindu-se la divinatia prin numere; se refera la corespondentele
dintre zeim oameni si numere. Vechii Caldeeni, precum si platonistii si pitagoreenii, au
practicat aritmantia. Face parte si din vechea stiinta a Kabalei. Asemanatoare
numerologiei.

ALEUROMANTIE - Deriva din grecescul "aleuron" (faina) si "manteia" (divinatie),


fiind o metoda de divinatie cu ajutorul fainii. Sunt scrise fraze pe bucati de hartie, sunt
introdu-se in mici bile de faina dupa care sunt coapte. Dupa ce s-au copt, se amesteca de
noua ori, dupa care se impart in mod egal participantilor, acre se spune ca astfel isi afla
soarta. O ala metoda este amestecarea fainii cu cu apa intr-un castron, interpretand astfel
desenele ramase pe marginea castronului. O ramasita a vechiului obicei sunt placintele cu
ravase.

ALECTROMANTIE - Deriva din grecescul "alectruon" (cocos) si "manteia" (divinatie),


fiind o metoda de divinatie cu ajutorul cocosilor si gainilor asezati intr-un cerc de grane
in care mai sunt plasate litere ale alfabetului. Alipind literele din dreptul carora gaina sau
cocosul din cerc ciugulesc boabele de grau se spune ca reies raspunsuri la intrebari. Daca
se cere numai un raspuns afirmativ sau unul negativ la intrebarile practicantilor, se vor
folosi numai doua gramajoare de boabe. Aceasta metoda trebuie practicata doar cand
Soarele sau Luna se afla in zodia Berbecului sau a Leului. Aceasta metoda era intens
practicata in Roma antica. O alta metoda a alectromantiei era interpretarea cantecului
cocosului, tinand cont si de perioadele din zi in care acesta se auzea. O alta metoda era
recitarea literelor din alfabet, pana cand cocosul canta, notand astfel literele alese.

ALFITOMANTIE - Deriva din grecescul "alphitomantis" (divinatie cu orz),fiind o


metoda straveche pentru determinarea vinovatiei sau nevinovatiei unei persoane
suspectate, prin hranirea persoanei respective cu o paine special preparata din orz. Daca
persoana capata o indigestie sau i se pare ca painea este gretoasa, acesta este considerat
un semn de vunovatie. Se zice ca undeva langa Lavinium se afla o padure sacra unde se
practica aceasta metoda pentru a afla daca femeile mai sunt sau nu pure. Preotul tinea un
sarpe in scorbura unui copac. In anumite zile ale anului, tinerele femei erau trimise acolo
legate la ochi tinand in maini cu o placinta facuta din miere si orz. Se zice ca sarpele
manca din placintele celor pure, in timp ce cele vinovate erau refuzate.

ASTROMANTIA - ghicirea dupa pozitia astrelor

AUSTROMANTIE - Divinatie ce are la baza studierea vanturilor si interpretarea formei


norilor. Asemanatoare aeromantiei.
ALTE PRACTICI MANTICE: ghicitul in scrum de tigara, in fum, in zat de cafea, in
frunze de ceai, in foc, in albus de ou, in nisip, in flacara lumanarii, in ceara sau plumb
topit aruncate in apa rece.

BIBLIOMANTIE - divinatie avand la baza prezicerea de evenimente cu ajutorul bibliei,


prin alegerea la intamplare a unui pasaj biblic ce se presupune ca ofera un raspuns
problemelor subiectului. Totodata, este o metoda de divinatie prin care se afla daca o
persoana era sau nu vinovata de practicarea vrajitoriei. Metoda consta in cantarirea
suspectului in comparatie cu greutatea celei mai mari Biblii din biserica locala. Daca
suspectul cantarea mai putin decat biblia, era considerat nevinovat.

BELOMANTIE - Divinatie cu ajutorul sagetilor cu pene. Se atasau de sageti unele


bucati de hartie pe care erau insemnate sfaturi date de oracol. Era luat in consideratie
sfatul de pe sageata care ajungea cel mai departe. Aceasta metoda era practicata de catre
Babilonieni, de catre sciti, greci si arabi. Totodata mai era practicata o metoda: se arunca
in aer un numar de sageti si directia catre care acestea o luau la cadere era directia pe care
practicantul trebuia sa o apuce.

BOTANOMANTIE - Metoda de divinatie ce avea la baza arderea frunzelor si ramurilor


de copac.

CARTEA UMBRELOR - Termen ce desemneaza o carte de ritualuri, retete, reguli, legi


si alte documente magice importante in arta vrajitoriei. Fiecare carte a umbrelor difera de
la un practicant la altul.

CAPNOMANTIE - Forma de divinatie ce are la baza interpretarea miscarii fumului


ridicat de la foc, mai ales in cazul focului la care se aduceau sacrificii. Metoda prezicea
lucruri bune daca fumul se ridica usor deasupra altarului si ajungea direct la nori. Acelasi
nume il poarta metoda de divinatie cu ajutorul transei induse de inghitirea fumului scos
prin arderea unui drog special preparat.

CARTOMANTIE - Metoda de divinatie sau prezicere a viitorului cu ajutorul cartilor. Isi


trage originea din ghicitul cu cartile de tarot. Cartomantia este practicata cu cartile de
Tarot, cu Rhune.

CATOPTROMANTIA - forma de divinatie ce are la baza utilizarea oglinzilor


indreptate spre luna pentru a reflecta lumina lunara. Raspunsurile apareau de regula sub
forma unor urme de sange aparute pe fata lunii sau in reflectia sa in oglinda. Este cea mai
straveche forma a cristaloscopiei. O alta metoda folosita pentru a oferi diagnostice
medicale cerea agatarea unei oglinzi de o ata deasupra unei fantani sau a unui bazin cu
apa. Dupa ce oglinda era coborata incet pana la suprafata apei, erau aprinse unele esente
de plante si se spuneau rugaciuni. Se spunea ca cel a carui fata se reflecta in oglinda urma
sa moara sau, dimpotirva, sa se insanatoseasca. Daca fata din oglinda era proaspata si
sanatoasa, aducea insanatosire. Daca arata un aspect fantomatic, arunci era prevestita
moartea iminenta.
CUASIMOMANTIE - Forma a divinatiei avand la baza o tehnica de aruncare a
obiectelor in foc. Daca nu luau foc sau ardeau foarte lent, era un semn bun.

CEFALOMANTIE - Forma a divinatiei ce folsea craniul sau capul unui magar sau al
unei capre.

CHIROMANTIE / CHIROGNOMONIA / CHIROLOGIA - cunoasterea caracterului


oamenilor dupa liniile si formele palmelor.

CITIREA IN FRUNZE DE CEAI SAU ZAT DE CAFEA - Descifrarea modelelor


lasate de frunzele de ceai sau de zatul de cafea pe peretii cestii dupa consumarea
lichidului din interior.

CLEDONOMANTIE - Metoda a divinatiei in care practicantul gasea anumite


semnificatii unor lucruri luate la intamplare.

CLEIDOMANTIE - Deriva din grecescul "kleis" (cheie) si "manteia" (divinatie), termen


care se refera la un numar mare de metode de prezicere a viitorului cu ajutorul unei chei.
Una din metoda avea la baza scrierea unei intrebari pe o cheie, dupa care aceasta era
introdusa intre foile Bibliei. Cheia era mai apoi agatata in asa fel incat sa i se permita sa
se invarta — directia de miscare dicta raspunsul. Uneori cheia si biblia erau agatate
deasupra inelarului unei fecioare, care recita de trei ori anumite cuvinte magice, intr-o zi
cand soarele sau luna se aflau in zodia Fecioarei. O alta metoda cerea asezarea cheii in
pumnul strans. Se cerea apoi unei femei gravide sa aleaga dintre cele doua maini ale celui
acre tinea cheia mana in care credea ca este ascunsa cheia. Daca femeia gravida ghicea,
atunci copilul ce avea sa vina pe lume urma sa fie fata.

CLEROMANTIE - Forma a divinatiei cu zaruri. Candva aceasta metoda desemna orice


varianta a aruncarii oricarui gen de obiecte asemanatoare zarurilor: boabe de fasole,
pietricele, mici betigase sau oase. Aceasta metoda de divinatie era raspandita in Roma si
in Egipt.

CRISTALOSCOPIE - ghicirea in sfera de cristal, care se bazeaza pe starea de


halucinatie voluntara. Forma de divinatie bazata pe meditatia intr-o suprafata
reflectorizanta (oglinda, sticla, cristal, luciul apei) pentru a obtine informatii paranormale.

CRITOMANTIE - Forma a divinatiei ce avea la baza studiul placintelor din orz. Aluatul
placintelor ce erau oferite ca ofranda era examinat cu multa atentie, zicandu-se ca
raspunsurile erau date prin decifrarea semnelor care erau trase pe faina care era
imprastiata deasupra.

COSCINOMANTIE - Forma de divinatie similara cleidomantiei, cheia fiind inlocuita


aici cu o sita.

CICLOMANTIE - Forma de divinatie ce interpreta semnele ce se formau prin rotirea


rotilor.
DAFNOMANTIE - Metoda de divinatie ce interpreta sunetul scos de ramurile unui laur
aruncate in foc. Cu cat sunetele erau mai intense, cu atat erau mai bune prezicerile. Daca
lemnul nu scotea nici un sunet, prezicerile erau sumbre.

DEMONOMANTIE - Metoda de divinatie cu ajutorul anumitor demoni.

DENDROMANTIA - ghicirea viitorului dupa freamatul copacilor si fosnetul frunzelor.

EMPYROMANTIA - ghicirea in foc, fum, flacari, zgomote.

FIZIOGNOMONIA - interpretarea formei si trasaturilor fetei

FRENOLOGIE - citirea caracterului si mentalitatii umane prin studierea formei


craniului persoanei respective.

GHICIT - diferite practici de prezicere a viitorului. Varianta a divinatiei.

GEOMANTIE - sistem de divinatie ce implica interpretarea de linii si corpuri


geomoetrice; consta in proiectia unui numar de pietre intr-un patrat divizat in doua,
desenat pe o suprafata presarata cu nisip. Pozitia pietrelor determina figuri pentru care
exista 12 tipuri generale pe care geomantul le interpreteaza. Procedeu raspandit in lumea
araba.

GIROMANTIE - Deriva din grecescul "giros" (cerc) si "manteia" (divinatie). Metoda de


divinatie in care divinatorul mergea in jurul unui cerc pe care erau inscriptionate litere
pana cand incepea sa ameteasca. Literele in dreptul carora divinatorul cadea sau directia
in care acesta se prabusea crea un mesaj profetic.

GRAFOLOGIA - Studiul scrisului de mana.

HIDROMANTIA - ghicirea in apa, dupa cercuri, valuri, limpezime, colorit. Una din
tehnici avea la baza utilizarea unui bazin plin cu apa care, la comanda divinatorului, era
activat de spirite, intrand in vibratie si scotand anumite sunete. Divinatorul descria
formele ce se reflectau pe suprafata apei, interpreta culoarea apei, miscarile apei intr-o
fantana sau valurile create de aruncarea unui obiect intr-o apa.

HIEROMANTIA / HIEROSCOPIA - interpretarea aspectului maruntaielor animalelor


de sacrificiu.

I CHING - straveche practica chinezeasca "cartea schimbarilor", ce descrie 64 de


hexagrame (constand in combinatii de cate sase linii continue __ sau intrerupte - -)
folosite in practica divinatorie. Raspunsurile oferite de I-Ching implica o profunda
filosofie chinezeasca.

METEOROMANTIA - interpretarea fenomenelor atmosferice


METOPOSCOPIA - interpretarea semnelor fruntii

NECROMANTIE - forma a divinatiei ce avea la baza comunicarea cu mortii, metoda a


magiei negre.

NUMEROLOGIE - metoda de divinatie bazata pe interpretarea numerelor si a


calculelor.

ONIROLOGIE/ONIROMANTIE - modalitate de interpretare a viselor pe baza unui


sistem de simboluri onirice sau a psihologiei.

ONOMANTIA - interpretarea literelor care compun numele unei persoane

ORACOL - raspunsuri primite la o intrebare, considerate a veni de la zei. Metoda de


divinatie si profetie prin care erau consultati zeii sau spiritele, prin intermediul unui
medium uman. Cele mai faimoase oracole au fost cele de la Dodua, unde Zeus oferea
raspunsuri prin fosnetul stejarilor, sau cel de la Delphi, unde Apollo dadea raspunsuri
prin intermediul unei preotese. In ambele cazuri, raspunsurile oracolelor erau atat de
ambigue, incat era dificil sa se ateste veridicitatea lor.

ORNITOMANTIA - ghicirea dupa specia, zborul sau comportamentul pasarilor.

PENDULUL SIDERIC - Metoda de divinatie cu ajutorul pendulului, excelenta pentru


raspunsuri cu da si nu. Pendulul sideric este un obiect greu agatat de o ata care se
considera ca poate localiza un anumit obiect sau loc sau poate oferi raspunsuri la intrebari
personale. Folosit, inca de pe vremea romanilor, pendulul a fost impus in 1802 de catre
profesorul Gerboin din Strassburg. Consta dintr-o bila sau o greutate oarecare, uniforma
(intre 40-100 grame), atarnata de un fir. Inainte, multi isi utilizau chiar ceasul de buzunar
pe post de pendul. Astazi se prefera greutatile din cristal, ebonita sau fildes, atarnate de
fire de in sau de lantisoare. Pendulul se tine intre degetul mare si aratator. Pendulul poate
sta nemiscat sau poate capata o oscilatie liniara. Cand indica o descoperire (a unui obiect
cautat sau a raspunsului asteptat), el trece in miscare circulara, fie in sensul acelor de
ceasornic, fie invers. Nu numai amplitudinea miscarii are valoare informationala, ci si
directia. S-a stabilit ca sensul miscarii face parte dintr-o conventie informationala stabilita
de ghicitor. Daca el decide ca raspunsul afirmativ este descris de miscarea in sensul
acelor de ceasornic, sau invers, pendulul se va supune conventiei.

PIROMANTIE - Forma a divinatiei in foc. Mesajul era bun daca flacarile erau viguroase
si ardeau repede ofranda oferita ca sacrificiu, dar daca erau lente si ofranda ardea incet,
mesajul era de rau augur. Acest tip de divinatie era practicat in templul Minervei din
Atena. O alta metoda se refera la observarea modului in care ard tortele. Daca flacara
froma un singur varf, era un semn bun, daca se formau doua varfuri, era semn rau. Daca
se stingeau brusc, prevesteau dezastre.

RHUNE - Metoda de divinatie cu ajutorul unor pietre sau bucati de ceramica


inscriptionate cu un alfabet magic de origine germanica, scandinava sau norvegiana.
SPODOMANTIE - Metoda de divinatie cu ajutoru cenusei ramase de la focurile de
sacrificiu.

SPIRITISM - doctrina religioasa ce are la baza posibilitatea celor vii de a intra in


legatura cu cei morti prin intermediul unui medium.

STIHOMANTIE - prezicerea viitorului prin interpretarea unor pasaje aleatorii din mari
carti ale literaturii universale.

TAROT/TAROLOGIE - un pachet special de 78 de carti folosit in divinatie.

XILOMANTIE - Divinatie cu ajutorul lemnului, practicat mai ales in Slavonia. Metoda


pleaca de la interpretarea pozitiei micilor bucati de lemn gasite in calea cuiva. Acelasi stil
de interpretare se refera la asezarea lemnelor in foc, la felul in care ard etc.

Adresa Utila: http://www.acvaria.com/arte_divinatorii.htm


Tarot

Exista nenumarate tipuri de tarot (cel putin 250 studiate pana in prezent), printre care
amintim: Arista, Balbi, Basc, Belline Grand, al Bisericii Luminii, Comas, Dante,
Egiptean, Exotic, Tartul de la Marsilia, Picini, Palladini, Tarotul lui Morgan Robbins,
Angel, Simplificat, Arborele vietii, Mayas, medieval Scapini, tarotul Vrajitoarelor, al
Varsatorului (Aquarian), Karmic, Ermetic, al Renasterii, Rider-Waite etc.

Cele mai cunoscute sunt Tarotul de la Marsilia si Rider-Waite.

Tarotul Rider-Waite - Acesta este pachetul clasic de carti, mult mai cunoscut si mai
raspandit in toata lumea. Contine 22 de arcane majore si 56 de arcane minore si carti de
curte, un total de 78 de carti. Este potrivit oricarui tip de divinatie, mai ales pentru
intrebari in domenii necunocute sau de natura mistica, potrivit oricarui domeniu al vietii
cotidiene. Dr. Arthur Edward Waite (1857-1942) a studiat ocultismul. A scris prima
carte despre simbolismul tarotului in 1910. Tarotul Waite provine de la inceputul
secolului 20.

Tarotul Palladini - A fost creat de David Palladini, un proiect ce a durat 25 de ani pana
a fost dus la indeplinire. Palladini a creat acest pachet de carti ca "o punte intre timpurile
stravechi si viitor", folosind elemente medievale, egiptene si moderne deopotriva cu
intentia de a da nastere unui instrument de introspectie, "o oglinda a evolutiei fiecaruia
dintre noi". Contine 22 arcane majore si 58 arcane minore, un total de 80 de carti.
Tarotul Cat People - Acest tip de tarot a fost creat de Karen Kuykendall, avand la baza
o viziune picturala avangardista si fantastica. Acest pachet de carti este instrumentul
perfect pentru visatori si idealisti, un mod aparte de a diviniza creativitatea si imaginatia
umana.

Tarotul William Blake - exploreaza indeosebi viziunea mistica si artistica a picturii si


poeziei engleze. Acest pachet de carti de tarot isi gaseste cel mai mult raspuns in
explorarea aspectelor legate de productiile creative ale individului cu veleitati artistice.
Tarotul Renasterii

Adresa Utila: http://www.acvaria.com/tarot-tipuri.htm


Incursiune in numerologie

NUMEROLOGIA, sau magia numerelor, este o stiinta straveche care se ocupa cu analiza
numerica a vietii - a vietii dumneavoastra si a celor din jurul dumneavoastra. Fiind o
stiinta bazata pe calcule matematice este deci o cale mai buna de cunoastere.

Ce este Numerologia?

Numerologia este de fapt "sora mai mica a astrologiei". Ea va ajuta sa stiti care sunt
punctele forte si cele slabe; sa va imbogatiti cunostintele despre oamenii cu care veniti in
contact! De exemplu numarul destinului stabileste predispozitiile dumneavoastra, in timp
ce analiza numelui evalueaza ceea ce persoana respectiva a realizat pornind de le genetic.

Studiile numerologice au ca baza raportarea fiecarei litere la un numar, iar aceste numere
vorbesc despre dvs. Cifrele au putere asupra intregului univers, tot ce exista pe pamant, in
cosmos si in om, se raporteaza la un numar. Numerologia accepta ca fiecare din fortele
naturii se manifesta intr-un mod miraculos daca sunt trezite nu numai de conditiile fizice
dar si de actiunile favorabile ale pozitiilor corpurilor ceresti. Din acest motiv
numerologia a colaborat tot timpul cu astrologia.

Numerologia este la fel de veche ca si astrologia, dar ea a si ramas vreme de secole o


stiinta secreta, destinata doar celor initiati. Astazi stiinta numerelor isi face intrarea in
viata moderna… E timpul s-o descoperiti si dumneavoastra!
Cum ne poate ajuta NUMEROLOGIA?

Am stabilit mai sus ca numerele ne informeaza cu precizie asupra personalitatii celui sau
celei care il poarta. Numerele ne permit sa ne descoperim punctele slabe si forte si in
felul acesta sa cunoastem aspectele asupra carora trebuie sa intervenim pentru a ne
influenta destinului.

Omul actioneaza in functie de ceea ce este, ce gandeste si in functie de aspiratiile sale.


Iata de ce analiza numelui este extrem de utila in cercetarea destinului. Data nasterii
indica traseul existentei, cu alte cuvinte "parcursul combatantului" impreuna cu liniile
sale directoare, cu virajele, raspantiile, precum si obstacolele mai greu sau mai usor de
depasit. Esentialul este sa stim ce tip de drum trebuie sa urmam si la ce fel de obstacole
ne putem astepta.

Pornind de la data nasterii, NUMEROLOGIA ne permite sa trasam "drumul de viata" si sa


prevedem modul in care se va comporta un individ pe parcursul acesteia, in functie de
potentialitatile sale. NUMEROLOGIA nu este numai o stiinta a preziceii si a
previziunilor. Ea constituie intrucatva un adevarat ghid al intelegerii, caci numerele
trebuie intelese si ameliorate in raport cu sine. Cand este vorba de numere nu exista
limite…

Studiul complet al graficelor destinului poate constitui obiectul unei ample lucrari.
Drumul vietii este stabilit de la nastere si nimeni nu se poate sustrage influentei sale. Nu
puteti evita parcursul care va fost harazit. In schimb modul de deplasare pe acest drum
poate fi schimbat. In consecinta aspectele negative ale unui numar pot fi foarte mult
atenuate sau contracarate, multumita unei schimbari de atitudine. Un studiu numerologic
face lumina in toate aspectele din destinul dumneavoastra.

Adresa Utila: http://www.astromagia.com/numerologie.html


Bibliografie generala

1. Culianu, Ioan Petru, Eros si magie in Renastere 1484, traducere din franceza de
Dan Petrescu, Iasi, ed. Polirom, 2003
2. Mandorla, Jacques, Dezvoltati-va puterile paranormale, traducere din limba
franceza de Liviu Radu, Bucuresti, ed. Nemira, 1999
3. Mauss, Marcel si Schubert, Henry, Teoria generala a magiei, traducere de Ingrid
Lupescu, Ilinca si Silviu, prefata de Nicu Gavriluta, Iasi, ed. Polirom, 1996
4. Tullius, Marcus Cicero, Despre divinatie, editie bilingva, traducere de Gabriela
Haja si Mihaela Paraschiv, Iasi, ed. Polirom, 1998

You might also like