Marius Lungu Rezumat Teza Finala

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
ŞCOALA DOCTORALĂ
RESURSE ŞI RISCURI CLIMATICE

DIN DOBROGEA
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
Prof. Univ. Dr. Sterie Ciulache
Autor
Asist. Univ. Marius Lungu
BUCUREŞTI 2008
CUPRINS
CAPITOLUL 1 - Introducere
1.1. Istoricul cercetărilor climatice din Dobrogea............................................. 1
1.2. Precizarea scopului lucrării......................................................................... 4
1.3 Structura lucrării........................................................................................... 5
CAPITOLUL 2 - Harta bază şi fondul de date
2.1 Harta bază cu staţiile meteorologice............................................................. 7
2.2. Fondul de date utilizat................................................................................ 12
CAPITOLUL 3 - Clima Dobrogei
3.1. Aspecte generale......................................................................................... 13
3.2. Factorii genetici ai climei............................................................................. 13
3.2.2. Factorii climatogeni fizico-geografici..................................................... 14
3.2.3. Factorii climatogeni dinamici .................................................................. 15
3.3. Caracteristicile principalelor elemente climatice....................................... 15
3.3.1. Temperatura aerului................................................................................ 16
3.3.1.1. Temperatura medie anuală................................................................... 16
3.3.1.3. Temperaturile minime absolute ........................................................... 19
3.3.1.4. Temperatura medie a lunii iulie........................................................... 19
3.3.1.5. Temperaturile maxime absolute........................................................... 20
3.3.1.6. Amplitudinea de temperatură medie anuală........................................ 20
3.3.1.7. Variaţia anotimpuală a temperaturii aerului....................................... 21
3.3.2. Umezeala aerului .................................................................................... 23
3.3.3. Nebulozitatea............................................................................................ 27
3.3.4. Durata de strălucire a Soarelui............................................................... 28
3.3.5. Precipitaţiile atmosferice......................................................................... 30
3.3.6. Vântul....................................................................................................... 35
CAPITOLUL 4 - Resursele climatice din Dobrogea
4.1. Aspecte generale......................................................................................... 39
4.2. Resurse climatice energetice..................................................................... 40
4.2.1. Potenţialul solar din Dobrogea............................................................... 40
4.2.1.1. Aspecte generale.................................................................................... 40
4.2.1.2. Noţiunea de potenţial energetic solar şi modul de calcul al acestuia 41
4.2.1.3. Durata de strălucire a Soarelui şi radiaţia globală în Dobrogea........ 43
4.2.1.4. Principalii parametri ai radiaţiei nete în Dobrogea............................ 49
4.2.1.5. Estimarea energiei solare convertite în Dobrogea............................... 53
4.2.1.6. Concluzii finale...................................................................................... 54
4.2.2. Potenţialul eolian din Dobrogea............................................................ 55
4.2.2.1. Scurt istoric al valorificării potenţialului eolian în Dobrogea ........... 55
4.2.2.2. Noţiunea de potenţial energetic eolian şi modul de
calcul al acestuia . ............................................................................................. 59
4.2.2.3. Evaluarea potenţialului eolian din Dobrogea .................................... 62
4.2.2.4. Utilizarea potenţialului eolian în Dobrogea şi condiţii de
amplasare a centralelor eoliene......................................................................... 82
4.2.2.5. Estimarea energiei eoliene convertite pe teritoriul Dobrogei............. 87
4.2.2.6. Concluzii finale..................................................................................... 90
4.3. Potenţialul climato-turistic al Dobrogei................................................... 94

4.3.1. Aspecte generale....................................................................................... 94
4.3.2. Impactul principalelor elemente climatice
asupra activităţilor turistice............................................................................... 94
4.3.2.1. Nebulozitatea. . ..................................................................................... 94
4.3.2.2. Frecvenţa şi intensitatea precipitaţiilor .............................................. 94
4.3.2.3. Temperatura aerului............................................................................. 94
4.3.2.4. Vânturile . ............................................................................................. 94
4.3.3. Evaluarea potenţialului climatic al Dobrogei pe
baza indicelui climatic balnear şi a indicelui climato-turistic......................... 95
4.3.3.1. Indicele climatic balnear (I.C.B).......................................................... 95
4.3.3.2. Indicele climato-turistic (I.C.T)............................................................ 97
4.3.4. Concluzii finale...................................................................................... 100
4.4. Resurse climatice pentru agricultură..................................................... 103
4.4.1. Aspecte generale..................................................................................... 103
4.4.2. Relaţia dintre resursele climatice şi cerinţele
climatice ale principalelor plante de cultură din Dobrogea........................... 105
4.4.2.1. Floarea soarelui.................................................................................. 105
4.4.2.2. Grâul.................................................................................................... 109
4.4.2.3. Porumbul............................................................................................. 113
4.4.2.4. Studiu de caz – Legătura dintre condiţiile climatice şi
producţia de struguri din podgoria Murfatlar, în perioada 1976-2000 ........ 114
4.4.2.5. Studiu de caz – Analiza plantaţiei de kiwi de la Ostrov din
perioada 2005-2006......................................................................................... 117
CAPITOLUL 5 - Riscurile climatice din Dobrogea
5.1. Aspecte generale. Concept şi metodologie............................................. 122
5.1.1. Conceptul noţiunii de risc . ................................................................... 122
5.1.2. Metodologie............................................................................................ 128
5.2. Fenomene climatice de risc din perioada rece a anului........................ 131
5.2.1. Stratul de zăpadă.................................................................................. 131
5.2.1.1. Aspecte generale.................................................................................. 131
5.2.1.2. Definire şi cauze genetice................................................................... 131
5.2.1.3. Principalii parametri care caracterizează stratul de zăpadă............. 131
5.2.1.4. Aspecte de risc..................................................................................... 134
5.2.2. Viscolul................................................................................................... 136
5.2.2.2. Cauzele genetice ale viscolului........................................................... 137
5.2.2.3. Principalii parametri care caracterizează viscolul............................ 137
5.2.2.4. Aspecte de risc..................................................................................... 142
5.2.3. Depunerile de gheaţă............................................................................ 143
5.2.3.3. Principalii parametri care caracterizează
depunerile de gheaţă........................................................................................ 146
5.2.3.4. Aspecte de risc..................................................................................... 149
5.2.4. Îngheţul, dezgheţul şi bruma............................................................... 150
5.2.4.2. Tipuri de îngheţuri şi cauzele genetice ale acestora.......................... 151

5.2.4.3. Cauzele genetice ale dezgheţurilor .................................................... 153
5.2.4.4. Cauzele genetice ale brumelor ......................................................... 153
5.2.4.5. Perioadele de îngheţ şi brumă............................................................ 154
5.2.4.6. Principalii parametri care caracterizează îngheţul,
dezgheţul şi bruma în Dobrogea...................................................................... 154
5.2.4.7. Aspecte de risc..................................................................................... 157
5.2.5. Răcirile masive...................................................................................... 161
5.2.5.2. Principalii parametri ai răcirilor masive........................................... 161
5.2.5.3 Aspecte de risc..................................................................................... 163
5.2.6. Îngheţul la ţărmul dobrogean al Mării Negre.................................... 164
5.2.6.1. Aspecte generale................................................................................. 164
5.2.6.2. Cauzele producerii fenomenului de îngheţ pe litoralul dobrogean.. 165
5.2.6.3. Fenomenul de îngheţ pe ţărmul dobrogean al Mării Negre ........... 167
5.2.6.4. Durata fenomenului de îngheţ pe litoralul dobrogean . ................... 169
5.2.6.5. Aspecte de risc climatic în zona porturilor maritime......................... 169
5.3. Fenomenele climatice de risc din perioada caldă.................................. 171
5.3.1. Grindina................................................................................................. 171
5.3.1.1. Aspecte generale . ............................................................................... 171
5.3.1.2. Originea grindinei............................................................................... 171
5.3.1.3. Principalele etape de dezvoltare a grindinei...................................... 172
5.3.1.4. Parametrii caracteristici grindinei pe teritoriul Dobrogei................. 173
5.3.1.5. Aspecte de risc..................................................................................... 176
5.3.2. Precipitaţiile torenţiale......................................................................... 177
5.3.2.3. Parametrii ploilor torenţiale din Dobrogea....................................... 179
5.3.2.4. Aspecte de risc..................................................................................... 183
5.3.3. Încălzirile masive.................................................................................. 188
5.3.3.2 Parametri principali ai valurilor de căldură din Dobrogea............... 189
5.3.3.3 Aspecte de risc...................................................................................... 193
5.3.4. Tornadele şi trombele marine.............................................................. 194
5.3.4.1. Tornadele............................................................................................. 194
5.3.4.2. Trombele marină................................................................................. 203
5.4. Fenomene climatice de risc posibile în tot anul..................................... 206
5.4.1. Orajele.................................................................................................... 206
5.4.1.2. Cauzele genetice ale orajelor.............................................................. 206
5.4.1.3. Principalii parametri ce caracterizează
orajele din Dobrogea........................................................................................ 206
5.4.1.4. Aspecte de risc..................................................................................... 211
5.4.2. Ceaţa....................................................................................................... 212
5.4.2.1. Aspecte generale . ............................................................................... 212
5.4.2.3. Tipurile de ceaţă................................................................................. 214
5.4.2.4. Principalii parametrii care caracterizează ceaţa în Dobrogea......... 214

5.4.2.5 Aspecte de risc...................................................................................... 217
5.4.3. Vânturile tari......................................................................................... 218
5.4.3.2. Tipurile de circulaţie atmosferică ce determină
vânturile tari din Dobrogea............................................................................. 218
5.4.3.3. Parametrii vânturilor tari ( ≥10 m/s şi ≥15 m/s) din Dobrogea........ 218
5.4.3.4. Vântul de furtună din zona litorală a Dobrogei................................ 224
5.4.3.5. Aspecte de risc..................................................................................... 226
5.4.4. Seceta...................................................................................................... 229
5.4.4.2. Mecanismul secetei............................................................................. 230
5.4.4.3. Abordarea modernă a secetei ............................................................ 230
5.4.4.4. Factorii care determină declanşarea secetei în Dobrogea................ 236
5.4.4.5. Principalii parametri care caracterizează seceta din Dobrogea........ 237
5.4.4.6. Aspecte de risc..................................................................................... 239
5.4.5. Ariditatea............................................................................................... 245
5.4.5.2. Abordarea modernă a fenomenului de ariditate în Dobrogea.......... 245
5.4.5.3. Concluzii finale................................................................................... 257
5.5. Monitoringul riscurilor climatice din Dobrogea.................................. 259
5.5.1. Supravegherea sinoptică a teritoriului.................................................. 259
5.5.2. Gestionarea riscurilor climatice............................................................ 261
5.5.2.1. Metode de prevenire a efectelor îngheţului . ..................................... 261
5.5.2.2. Metode de diminuare a vitezei vântului............................................. 261
5.5.2.3. Metode de diminuare a efectelor grindinii . ...................................... 261
5.5.2.4. Metode de diminuare a efectelor ploilor abundente şi torenţiale...... 262
5.5.2.5. Metode de diminuare şi combatere a ceţii.......................................... 265
5.5.2.6. Metode de diminuare a depunerilor de gheaţă.................................. 265
5.5.2.7. Metode de prevenire şi combatere a efectelor orajelor . ................... 266
5.5.2.8. Combaterea viscolelor......................................................................... 266
6. Concluzii generale....................................................................................... 267
ANEXE............................................................................................................ 274
Bibiografie selectivă........................................................................................ 279

1. INTRODUCERE
Structurată pe şase capitole, teza de doctorat a cărei rezumat

este prezentat în continuare, tratează în principal probleme
fundamentale şi aplicative privind caracteristicile resurselor şi
riscurilor climatice din Dobrogea.
Capitolul al doilea se referă la harta bază cu prezentarea
staţiilor meteorologice şi posturile pluviometrice care au furnizat
date utilizate în prezenta lucrare şi a fondului de date prelucrat, dar
şi procedeele care au stat la baza elaborării materialului grafic.
În capitolul al treilea s-a făcut o prezentare generală a
particularităţilor climatice din teritoriul analizat dar şi factorii
care influenţează determinant repartiţia principalelor elemente
meteorologice.
Capitolul al patrulea este consacrat resurselor climatice
din Dobrogea, cuprinzând estimările potenţialului climatic
pentru principalele sectoare ale economiei (industria energetică,
agricultură, turism). Din această perspectivă s-a evaluat potenţialul
energetic solar şi eolian (teritoriul analizat fiind caracterizat prin
cele mai ridicate valori la nivel naţional), potenţialul climatic
pentru activităţile agricole dobrogene (în special pentru cultura
grâului, porumbului, florii soarelui şi viticultură – pentru aceasta
realizându-se un studiu de caz referitor la influenţa unor factori
climatici asupra producţiei de struguri din Podgoria Murfatlar),
potenţialul climatic pentru activităţile turistice.
Capitolul al cincilea este destinat riscurilor climatice din
Dobrogea. În cadrul acestuia, după un subcapitol în care se discută
şi se precizează terminologia în domeniul calamităţilor naturale,
se studiază detaliat caracteristicile fenomenelor climatice de risc
din spaţiul analizat, se sistematizează şi se sintetizează date orare,
zilnice, anuale, frecvenţa unor anumite aspecte. De asemenea, se
discută efectele mai mult sau mai puţin distrugătoare ale acestora,
se indică metode de supraveghere şi prevenire a riscurilor.
În capitolul al şaselea, sunt prezentate concluziile generale
desprinse din lucrare, evidenţiindu-se, pe scurt, elementele cele
mai importante.
În final lucrarea mai cuprinde bibliografia consultată şi un
set de cinci anexe în care este redată repartiţia teritorială în cadrul

Dobrogei a potenţialului energetic solar (în kwh/m2) calculat
atât pe baza radiaţiei globale, cât şi a radiaţiei nete, pentru luna
decembrie, iulie, perioada rece (noiembrie-martie), perioada caldă
(aprilie-octombrie) precum şi valorile medii anuale din perioada
1965-2005.
Aspectele teoretice din această teză de doctorat sunt justificate
şi demonstrate de un număr de 51 tabele, 95 harţi, 56 grafice.
Finalizarea tezei în forma actuală s-a realizat sub îndrumarea
permanentă a domnului profesor universitar doctor Sterie Ciulache,
conducătorul ştiinţific al tezei, căruia îi mulţumesc pe această
cale.
2. HARTA BAZĂ ŞI FONDUL DE DATE
Pentru atingerea scopului principal al prezentei teze de

doctorat şi anume acela de a obţine o imagine cât mai completă
asupra resurselor şi riscurilor climatice din Dobrogea, au fost
utilizate o serie de date meteorologice, pe o perioadă suficient de
mare, obţinute fie direct de la staţiile meteorologice analizate, fie de
la institutele de specialitate care se ocupă cu o culegere sistematică
şi cu o clasificare corespunzătoare a diferitelor date meteorologice
furnizate de către staţiile meteorologice dobrogene. Astfel, au fost
obţinute date meteorologice utile, referitoare la zona Dobrogei, de
la Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie (I.N.M.H.) din
Bucureşti, Centrul meteorologic Dobrogea, Institutul de Cercetări
Marine (IRCM) din Constanţa, Staţiunea de Cercetări Marine
şi Fluviale Sfântu Gheorghe din cadrul Facultăţii de Geografie a
Universităţii Bucureşti, Comisiile pentru Situaţii de Urgenţă din
cadrul primăriilor Constanţa şi Tulcea.
Pentru realizarea unei imagini cât mai complete şi apropiate
de realitate asupra resurselor şi riscurilor climatice din Dobrogea,
s-au adunat date brute meteorologice de la 18 staţii situate în
spaţiul analizat (figura 1). În momentul de fata, pe teritoriul
Dobrogei funcţionează un număr de 15 staţii meteorologice care
pot fi grupate în patru categorii, daca ţinem cont de condiţiile
geografice în care sunt amplasate. Astfel, patru dintre ele - Sulina,
Gura Portiţei, Constanta şi Mangalia sunt staţii tipice de litoral,
cinci staţii - Tulcea, Gorgova, Sf. Gheorghe, Jurilovca şi Mahmudia

sunt amplasate în delta, cinci staţii - Corugea, Harsova, Medgidia,
Adamclisi, Cernavoda sunt amplasate pe anumite forme de relief
de pe intinsul podişului dobrogean, şi mai exista staţia meteo.
Gloria, amplasata pe Platforma Marina Centrala, în Marea Neagra.
De asemenea, au mai fost folosite date meteorologice de la alte
trei staţii, care ulterior au fost desfiinţate ( Valu lui Traian, Horia,
Chilia Veche).
În cadrul lucrării de faţă, pentru realizarea unei prezentări a
particularităţilor climatice generale din Dobrogea, a fost analizat
regimul lunar şi anual al principalelor elemente climatice
(temperatura aerului, precipitaţiile atmosferice, vântul, nebulozitatea
etc.) pe baza datelor rezultate din observaţii şi măsurători efectuate
la staţiile meteorologice şi la posturile pluviometrice în perioada
1965 – 2005 (1985-2005 pentru Chilia, Cernavodă şi Gura Portiţei;
1992 – 2005 pentru Mahmudia şi 1988-1997 pentru staţia Horia şi
1988-2005 pentru staţia Gloria).
Figura 1
În vederea caracterizării riscurilor climatice, s-au folosit atât
datele furnizate de staţiile meteorologice şi posturile pluviometrice
(în special pentru studiul ploilor torenţiale), dar şi date preţioase

furnizate de I.N.M.H., I.R.C.M. şi primăriile localităţilor dobrogene
(pentru estimarea obiectivă a pagubelor provocate de aceste
fenomene climatice de risc).
Pentru evaluarea resurselor climatice, s-au analizat atât
datele meteorologice din perioada 1965-2005, dar şi studiile şi
informaţiile oferite de primării, Centrul Viticol Murfatlar (podgorie
pentru care s-a elaborat un studiu de caz referitor la influenţa unor
factori climatici asupra producţiei de struguri), I.R.C.M., Centrul
de Cercetări Costiere şi Protecţia Mediului din cadrul Facultăţii
de Geografie din Bucureşti (pentru analiza potenţialului eolian din
Dobrogea), Centrul de Informare Turistică „INFO LITORAL”,
Centrul de Informare Turistică Tulcea. Pe baza acestor date s-a putut
estima potenţialul climatic pentru diferitele sectoare ale economiei
dobrogene. În funcţie de valorile obţinute pentru potenţialul eolian
şi solar s-a putut face şi o estimare a energiei convertite pentru
întreg teritoriul Dobrogei. În cazul potenţialului eolian, estimarea
s-a făcut în funcţie de tipul de instalaţie utilizat (cu ax orizontal sau
vertical), iar în cazul potenţialului solar, pentru estimarea energiei
convertite (în kwh/m2) s-a avut în vedere atât radiaţia globală dar
şi radiaţia netă.
Pentru elaborarea hărţilor (pe care sunt redate arealele relativ
omogene ale principalilor parametrii studiaţi) s-a realizat interpolarea
valorilor medii prin metoda geostatică kriging (ordinary kriging,
Programul Surfer), folosind modelul variogramei liniare fără pepită
şi prag, corespunzător datelor relativ egal repartizate spaţial. Pentru
o rezoluţie mai bună a izoliniilor calculate şi trasate grafic au fost
folosite funcţii spline cubice din acelaşi program, menţionat anterior.
În ţinutul montan din nord-vestul Dobrogei, la această scară mică a
teritoriului analizat, zonarea altitudinală climatică, expoziţia faţă de
Soare, precum şi microclimatul nu au putut fi luate în consideraţie în
trasarea izoliniilor. Hărţile astfel obţinute au fost ulterior prelucrate
prin programul de grafică CorelDraw. De asemenea, trebuie menţionat
că hărţile astfel obţinute, în cadrul acestei teze de doctorat, reprezintă
aproximaţii ale realităţii bazate pe datele şi poziţia punctelor de
observaţie utilizate. O densitate superioară a acestora, îndeosebi
în zona litorală nordică, va duce cu siguranţă la îmbunătăţirea
reprezentării lor.
10
3. RESURSELE CLIMATICE DIN DOBROGEA
Din România, Dobrogea prezintă cea mai diversificată paletă

de riscuri dar şi de resurse climatice, fenomenul fiind explicat
atât prin faptul că aceasta reprezintă zona de interferenţă sau de
transformare a aerului polar în aer tropical şi a aerului tropical în
aer polar (care explică frecvenţa mare a riscurilor) dar şi datorită
poziţiei geografice şi proximităţii Mării Negre (care determină
multitudinea resurselor climatice).
Resursele climatice intră în categoria resurselor naturale
inepuizabile. Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române prin
termenul de resursă (fr. Ressource) se înţelege totalitatea rezervelor
sau surselor de mijloace susceptibile care pot fi valorificate într-
o împrejurare dată. Pornind de la această definiţie, putem deduce
astfel, că resursele climatice reprezintă totalitatea elementelor şi
fenomenelor climatice care pot fi valorificate. Dobrogea, ţinutul
românesc dintre Dunăre şi Marea Neagră, ocupă un loc important
în sistemul economic naţional, atât ca suprafaţă, cât şi ca activităţi
efectuate de către agenţii economici, care sunt principalii beneficiari
şi concurenţi în exploatarea resurselor climatice. Poziţia geografică
determină resursele radiaţionale, termice, specificul circulaţiei
maselor de aer, procesele atmosferice, complexul climatic în
întregime. Resursele climatice sunt determinate îndeosebi de
circulaţia atmosferică formată în centrele barice la mari distanţe de
teritoriul Dobrogei.
A. Resurse climatice energetice

a. Potenţialul solar din Dobrogea
Potenţialul solar poate fi analizat atât din perspectiva radiaţiei
globale, cât şi a radiaţiei solare nete (potenţial solar efectiv).
Radiaţia solară globală (Rs) se reflectă la suprafaţa pământului
în funcţie de mai mulţi factori: natura, culoarea şi panta suprafeţei,
unghiul de incidenţă a razelor solare etc. Albedoul, sau fracţiunea
din Rs, notat cu α, care este reflectat de suprafaţa activă a pământului,
poate atinge un maximum de cca. 95% în cazul zăpezii proaspete,
respectiv un minimum de 5% pentru un sol nud, ud şi negru. Covorul
vegetal prezintă un albedo cuprins între cca. 20-25%, iarba verde
având o valoare de 23% (Allen ş.a., 1998). Radiaţia solară netă de
11
lungime de undă scurtă (Rns) reprezintă fracţiunea din Rs care nu
este reflectată de suprafaţa activă, iar radiaţia netă de lungime de
undă lungă (Rnl) reprezintă diferenţa dintre radiaţia de undă lungă
emisă şi cea primită de suprafaţa activă a pământului.
Radiaţia solară netă (Rn) reprezintă diferenţa dintre radiaţia
receptată (incoming) şi cea emisă sau reflectată (outgoing) de ambele
lungimi de undă, scurtă şi lungă (MJ m2/zi). Rn este echilibrul dintre
energia absorbită, energia reflectată şi energia emisă de suprafaţa
activă a pământului, sau diferenţa dintre radiaţia netă receptată, de
lungime de undă scurtă (Rns) şi radiaţia netă emisă, de lungime de
undă lungă (Rnl). Rn este, în mod normal, pozitivă în timpul zilei,
respectiv negativă în timpul nopţii. Valoarea totală diurnă pentru Rn
este aproape întotdeauna pozitivă, cu excepţia condiţiilor deosebit
de severe de la latitudini mari. Rn are o importanţă deosebită în
clima unei regiuni, prin aportul major cu care aceasta contribuie,
printre altele, la procesul de evaporaţie diferenţiată a apei de pe
suprafaţa apelor sau a uscatului (evapotranspiraţie). În acest sens, pe
plan internaţional sunt menţionaţi Prescott (1940), care a evidenţiat
corelaţia dintre evaporaţia apei şi radiaţia solară, Doorenbos şi
Pruitt (1977), Allen ş.a. (1998), care au arătat importanţa deosebită
a radiaţiei solare globale şi a celei nete asupra evapotranspiraţiei.
Pentru a determina potenţialul solar (calculat pe baza radiaţiei
globale şi nete) au fost parcurse mai multe etape.
Datele privind durata reală de strălucire a Soarelui (n, ore)
au fost transformate în valori ale radiaţiei solare globale (Rs, MJ
m2/zi) cu ajutorul relaţiei de tip Angstrőm, calibrată pentru partea
de sud-est a ţării (1) (Păltineanu ş.a., 2002):
Rs = (0,24 + 0,50 n/N) Ra (4.1)
unde: N este durata maxim posibilă de strălucire a Soarelui
(h), iar Ra este radiaţia extraterestră (MJ m2/zi), calculate cu
relaţiile prezentate de Allen ş.a. (1998).
Mai departe, Rns (MJ m2/zi) a fost calculată cu relaţia:
Rns = (1 – α) Rs (4.2)
unde: α este albedoul, estimat pentru situaţia cu covor vegetal
în perioada de vegetaţie a plantelor. Rnl (MJ m2/zi) a fost calculată
prin relaţia (4.3) (Allen ş.a., 1998):
Rnl=σ [(Tmax, K4+Tmin, K4)/2][0,34-0,14*sqrt(ea)][1,35*(Rs/
Rso)-0,35] (4.3)
12
unde: σ este constanta Stefan-Boltzmann (σ = 4,903 * 10-9 MJ
K m2/zi), iar Tmax, K, respectiv Tmin, K sunt temperatura maximă,
-4
respectiv minimă absolută în perioada de 24 de ore, în grade Kelvin,

deci pentru valori diurne:
Tmax, K = (˚C + 273,16) (4.4)
Tmin, K = (˚C + 273,16) (4.5)
ea este presiunea reală a vaporilor de apă (kPa), cu
ea = (RHmed/100)*(eTmax + eTmin)/2 (4.6)
unde: RHmed este umiditatea relativă medie (%), eTmax este
presiunea vaporilor saturaţi la temperatura maximă (Tmax, °C)
diurnă (kPa), eTmin este presiunea vaporilor saturaţi la temperatura
minimă (Tmin, °C) diurnă (kPa), cu
eTmax = 0,611*exp[17,27*Tmax/(Tmax+237,3)] (4.7)
eTmin = 0,611*exp[17,27*Tmin/(Tmin+237,3)] (4.8)
Raportul Rs/Rso este dat de relaţia:
Rs/Rso = 0,75 * Ra (4.9)
unde: Rs/Rso este radiaţia relativă de undă scurtă (≤ 1,0), Rs =
radiaţia solară globală (MJ m m2/zi), Rso = radiaţia solară globală
de zi senină (MJ m2/zi).
În fine, radiaţia netă, Rn, ca diferenţa dintre radiaţia receptată
şi cea emisă sau reflectată, de ambele lungimi de undă, scurtă şi
lungă, a fost calculată prin relaţia:
Rn = Rns – Rnl (4.10)
Cu datele medii lunare şi anuale ale Rn şi Rs s-au întocmit hărţi
schematice privind repartiţia sa teritorială din lunile decembrie,
ianuarie, perioada rece, perioada caldă şi mediile anuale (exprimate
atât în MJ/mp dar şi în kwh/mp).
Repartiţia radiaţiei solare globale şi nete, care reflectă
potenţialul solar al Dobrogei, prezintă atât o variaţie temporală
clară, cât şi una spaţială, care depinde de lună, anotimp sau perioadă
de observaţie.
Comparativ cu radiaţia solară globală, radiaţia netă este
o fracţiune care reprezintă aproximativ 25-40% din aceasta în
perioada rece a anului şi cca. 50-60% în sezonul cald, lunile de
primăvară şi toamnă având valori intermediare (40-50%).
În general, valorile radiaţiei globale şi nete descresc din zona
litorală spre partea de vest a teritoriului, îndeosebi în perioada
caldă a anului, influenţa Mării Negre fiind maximă, în timp ce, în
13
sezonul rece, radiaţiei nete variază pe direcţia nord-sud (în cazul
radiaţiei nete) şi sud-nord (în cazul radiaţiei globale).
b. Potenţialul eolian din Dobrogea

În acest subcapitol s-a evaluat potenţialul eolian pentru staţiile
meteorologice reprezentative din Dobrogea (Sfântu Gheorghe,
Constanţa, Mangalia, Medgidia, Adamclisi), dar şi pentru staţia
de larg Gloria, precum şi pentru întreg teritoriul Dobrogei,
având la bază metode specifice de estimare a potenţialului prin
măsurători, precum şi modele probabilistice de repartiţie a vitezei
vântului. De asemenea, în funcţie de valoarea potenţialului eolian
obţinut, s-a făcut o estimare a energiei convertite (în kwh/mp.)
pentru întreaga regiune analizată.
Această parte a lucrării vine cu scopul de a acoperi un
gol în cercetarea şi literatura de specialitate prin aceea că oferă
specialiştilor din diferitele domenii ale ingineriei vântului date
precise privind caracteristicile vântului şi potenţialul eolian din
stratul limită atmosferic de deasupra Dobrogei.
Studiul de faţă îşi propune să aducă o contribuţie originală
în privinţa aprecierii cât mai corecte şi cât mai complete a
caracteristicilor vântului şi estimării cât mai precise a potenţialului
eolian din Dobrogea. În urma rezultatelor obţinute şi a prelucrării
măsurătorilor efectuate, se poate trage concluzia că Dobrogea este
un spaţiu caracterizat printr-un potenţial energetic eolian ridicat,
ce reprezintă o sursă energetică disponibilă pentru a fi captată prin
implementarea unor centrale eoliene.
Prin compararea valorilor potenţialului eolian obţinut în
cadrul prezentei lucrări cu valorile potenţialului eolian al altor ţări
aparţinând Uniunii Europene, rezultă că Dobrogea dispune de un
potenţial la fel de bun ca cel din multe alte locuri din Europa.
Din analiza situaţiilor sinoptice din Dobrogea care determină
potenţialul eolian, se pot desprinde următoarele concluzii:
– Frecvenţa cea mai mare o are Anticiclonul Azoric, cu
intensităţi ale presiunii relativ constante (1020...1026 mb.),
în comparaţie cu cel Siberian, care prezintă valori ridicate ale
intensităţii doar iarna (1035 mbar) şi foarte scăzute vara (999 mb.),
şi cu valori negative ale gradienţilor barici în lunile de vară.
– Depresiunea Islandeză prezintă intensităţi mai mari ale
14
centrului de acţiune decât depresiunile mediteraneene, de unde
rezultă că acestea din urmă sunt mai active pentru evoluţia
fenomenelor meteorologice din bazinul Mării Negre.
– Regimul vântului la suprafaţa Mării Negre este influenţat
de mişcarea maselor de aer din zona stratului limită atmosferic, de
interacţiunea uscat-suprafaţa mării, de absenţa sau prezenţa unor
obstacole naturale, de aerul tropical continental care pătrunde destul
de rar şi care vine din centrul Asiei, şi de aerul deosebit de cald
şi uscat de origine africană care determină apariţia caniculei şi pe
litoralul românesc. Aerul tropical marin este de origine atlantică
şi pătrunde în Marea Neagră în timpul predominării curenţilor din
sud-vest. Pătrunderea acestui tip de aer în timpul iernii este asociată
cu o încălzire a litoralului românesc al Mării Negre. Propagarea
aerului arctic este determinată de circulaţia nordică, de-a lungul
meridianelor, însă această propagare are o pondere mică deoarece
aerul arctic nu poate să ajungă mereu până în bazinul Mării Negre.
– Dintre procesele sinoptice ce condiţionează cel mai adesea
producerea de accelerări de vânt în Dobrogea, pe direcţiile
predominante menţionate, sunt cele legate de evoluţia ciclonilor
mediteraneeni ce traversează Peninsula Balcanică şi joacă rolul cel
mai important în generarea furtunilor. Am remarcat faptul că viteza
vântului este mai mare în sezonul rece în comparaţie cu sezonul
cald.
– Pentru staţia Constanţa se observă că valoarea cea mai
ridicată a frecvenţei simple de apariţie a vântului se înregistrează
pentru direcţia nord (66,8%) şi corespunde vitezelor de vânt
cuprinse în intervalul modal 5...10 m/s. De asemenea, mai mult de
jumătate (56,7%) din numărul total de măsurători reprezintă valori
ale vântului cuprinse în intervalul 5...10 m/s.
– Pentru staţia Mangalia se remarcă faptul că frecvenţa de
apariţie a vântului cea mai ridicată (77,7%) se înregistrează pentru
direcţia sud-vest de suflu a vântului şi corespunde vitezelor cuprinse
în intervalul 5...10 m/s.
– Zona de larg a Mării Negre reprezintă un spaţiu caracterizat
de un regim al furtunilor extrem de activ. Există o dominaţie a
accelerărilor de vânt din sector nordic atât pentru perioada rece,
cât şi pentru întreg anul. Furtunile cu vânt din sector sudic se
înregistrează în toate anotimpurile, însă frecvenţa cea mai mare
15
se înregistrează primăvara, accelerările din largul mării atingând
valori mari ale vitezei vântului de până la 40 m/s.
– Intensificările de vânt de scurtă durată sunt specifice lunilor
de vară, iulie-august, când viteza vântului are valori cuprinse în
intervalul valoric 14...18 m/s.
– Pentru spaţiul analizat, tipul de furtună care se caracterizează
printr-o creştere lentă a vitezei vântului la începutul declanşării
furtunii, urmată apoi de o scădere moderată a vitezei vântului până
la sfârşitul furtunii, este dominant. Acest tip de evoluţie a vitezei
vântului în timpul unei furtuni prezintă un grad mai redus de
periculozitate deoarece există un mod gradual de evoluţie a vitezei
vântului pe timpul desfăşurării unei furtuni.
– Pentru toate cele trei staţii costiere analizate, la viteze medii
ale vântului de până la 5 m/s, înălţimile medii ale valurilor sunt
aproximativ aceleaşi, independent de direcţia vântului.
– Pentru viteze medii ale vântului depăşind 8 m/s încep să
apară diferenţe sesizabile între înălţimile valurilor corespunzătoare
celor trei staţii, pentru diferite direcţii ale vântului.
– Atunci când vitezele medii ale vântului depăşesc valoarea
de 10 m/s, diferenţele de înălţime de val cresc, atingând valori
importante.
– Valorile cele mai mari ale înălţimilor medii de val, la toate
cele trei staţii costiere, se întâlnesc pentru direcţiile N şi NE.
– Luând în considerare faptul că direcţiile de suflu ale
vântului sunt direcţii principale şi făcând o analiză comparativă a
înălţimilor medii de val la diferite viteze ale vântului, se remarcă
faptul că, pentru aceeaşi viteză a vântului, valorile cele mai mici
ale înălţimilor medii de val au fost determinate la staţia Constanţa,
iar cele mai mari au fost determinate la staţia Sfântu Gheorghe.
– Pentru staţia costieră Sfântu Gheorghe, la viteze ale vântului
de până la 5 m/s, perioadele valurilor sunt foarte apropiate, având
valori de aproximativ 5 s, independent de viteza vântului. La
viteze depăşind 8 m/s diferenţele de perioadă sunt relativ mici, ele
crescând o dată cu creşterea vitezei vântului.
– La staţia costieră Constanţa, pentru viteze ale vântului de
până la 5 m/s, valorile perioadelor valurilor sunt apropiate, având
valori cuprinse între 2,5 s şi 3 s, indiferent de valoarea vitezei
vântului. Pentru viteze ale vântului de peste 8 m/s, diferenţele
16
dintre perioadele valurilor cresc în concordanţă cu creşterea vitezei
vântului.
– Pentru punctul costier Mangalia, la viteze ale vântului de
până la 5 m/s, perioadele valurilor au valori aproximativ apropiate,
fiind cuprinse în intervalul 3,5...4 s, independent de viteza vântului.
Dacă viteza vântului depăşeşte valoarea de 8 m/s, diferenţele de
perioadă ale valurilor sunt mici, ele crescând o dată cu creşterea
vitezei vântului.
– La toate cele trei staţii, apar valori importante ale creşterilor
relative de perioadă a valurilor şi pentru direcţia NE.
– Pentru domeniul de viteze ale vântului analizat, perioadele
valurilor variază în intervalul 2...6,5 s la staţia Constanţa, în
intervalul 3,5...8 s la staţia costieră Mangalia şi în intervalul 4...9
s la punctul costier Sfântu Gheorghe. Valoarea medie a perioadei
de val la staţia Constanţa este cea mai mică, valoarea cea mai mare
aparţinând staţiei Sfântu Gheorghe.
– Pentru aceleaşi valori ale vitezei vântului, la oricare dintre
direcţiile de suflu ale vântului, valorile cele mai mici ale perioadelor
de vânt sunt la Constanţa, iar cele mai mari au fost determinate la
Sfântu Gheorghe. Această ordine de variaţie a perioadelor de val
este aceeaşi cu ordinea de variaţie a înălţimilor de val;
– Intervalul general pentru perioada valului, la cele trei staţii
din spaţiul litoralului românesc al Mării Negre, fiind de 2...9 s,
este evident faptul că valurile studiate aparţin categoriei de valuri
gravitaţionale obişnuite, caracterizate prin perioade cuprinse între
1 s şi 30 s.
– Pentru viteze ale vântului de până la 10 m/s, la toate cele
trei staţii costiere analizate, înălţimile medii locale ale valurilor au
valori foarte apropiate între ele.
– Pentru viteze ale vântului de peste 10 m/s, diferenţele
absolute între înălţimile medii locale ale valurilor la cele trei staţii
încep să crească ajungând ca la viteza de 20 m/s diferenţele absolute
să atingă valorile maxime.
– Pentru toată gama de viteze ale vântului de până la 20 m/s,
diferenţele absolute între perioadele medii locale ale valurilor, la
cele trei staţii, rămân practic constante.
– Metoda de calcul cea mai precisă care poate fi utilizată în
evaluarea potenţialului eolian pe diferite direcţii de suflu ale vântului
17
şi la diferite înălţimi, la staţiile costiere Sfântu Gheorghe, Constanţa,
Mangalia şi Gloria, precum şi pentru întreg litoralul românesc al
Mării Negre, este, în mod evident, metoda pe bază de măsurători.
Valorile ridicate ale potenţialului eolian din Dobrogea se
înregistrează pentru un vânt din sectorul nordic sau nord-vestic.
Deşi aceste instalaţii nu sunt poluante, iar energia generată de ele
nu afectează mediul, totuşi există proteste cum că aceste acţiuni ar
putea afecta ecosistemul Deltei Dunării. Ornitologii argumentează
că terenurile concesionate investitorilor sunt habitatul a peste 372
de specii de păsări protejate, dar şi zona de iernat a peste 1 milion
de păsări migratoare, care ar putea fi afectat de instalarea unor
astfel de turbine.
B. Potenţialul climato-turistic al Dobrogei

În acest subcapitol s-a urmărit evaluarea potenţialului climatic
pentru activităţile turistice din Dobrogea, astfel încât valorificarea
serviciilor din acest domeniu de activitate să fie cât mai rentabilă.
Dacă relieful asigură suportul material al tuturor activităţilor
recreative, climatul impune „starea“ lor de desfăşurare. El
generează „atmosfera“ favorabilă sau nefavorabilă actului
recreativ, catalizând sau, dimpotrivă, inhibând derularea acestuia.
Majoritatea absolută a turiştilor reduc importanţa climei la „timpul
frumos“, a cărui frecvenţă şi durată sunt definitorii pentru recreere
şi odihnă. S-a constatat astfel că impactul climatului asupra
turismului se manifestă, în primul rând, la nivelul psihologiei
individului, vremea urâtă devenind, prin inconvenientele sale, un
prag peste care opţiunea turistului trece rareori. Aceasta, în ciuda
faptului că toate celelalte elemente implicate în satisfacerea nevoii
de agrement sau cură sunt funcţionale, începând de la obiectivele
atractive la infrastructură sau produs turistic. În definirea „timpului
frumos“ sunt implicate o serie de elemente climatice, cum ar fi:
nebulozitatea, frecvenţa precipitaţiilor şi starea lor de agregare,
temperatura aerului, vânturile etc.
Din multitudinea de indici folosiţi pe Glob, pentru realizarea
acestui studiu climato-turistic al Dobrogei, am ales indicele
climato-turistic (stabilit de R. Clausse şi A. Guérout) şi indicele
climatic balnear (al lui L. Burnet), întrucât aceştia pot evalua
obiectiv teritoriul analizat în această teză de doctorat.
18
a) Indicele climatic balnear (I.C.B)
Acest indice, elaborat în anul 1963 de L. Burnet, evaluează
calitatea turistică în sezonul estival prin formula:
ICB = N / T
unde: N = numărul de zile ploioase din cele patru luni
caracteristice sezonului estival (mai, iunie, iulie şi august); T =
temperatura medie a aerului în perioada respectivă.
Dacă valoarea indicelui este mai mică de 3, regiunea
respectivă are un potenţial turistic ridicat, dacă este între 3 şi 8,
potenţialul este apreciat ca fiind satisfăcător, iar dacă este mai mare
de 8, potenţialul este scăzut.
Principalele dezavantaje pe care le prezintă acest indice sunt:
– valoarea indicată este un număr arbitrar, fără o semnificaţie
absolută, respectiv nu se poate concluziona că într-o regiune
activităţile turistice sunt, de exemplu, de cinci ori mai favorabile
decât în alta, ci doar că există condiţii favorabile;
– nu ia în considerare alte elemente climatice, drept pentru
care în afara zonei temperate poate da rezultate eronate.
În Dobrogea, în urma analizării datelor referitoare la numărul
de zile ploioase şi la temperaturile medii ale aerului din sezonul
estival din perioada 1965-2005, pe baza cărora s-a determinat
indicele climatic balnear, am constatat faptul că se întâlneşte un
potenţial turistic ridicat (valoarea acestui indice fiind, la toate
staţiile meteorologice, mai mic de 3), figura 2.
Figura 2
19
b) Indicele climato-turistic (I.C.T)
Interdependenţa dintre elementele meteorologice şi
variabilitatea lor în spaţiu şi timp a condus la necesitatea calculării
unui indice climato-turistic. O expresie a acestuia ne-o oferă
Clausse şi Guérout (după Fărcaş şi colab., 1968), care iau în
considerare trei elemente principale, şi anume: durata strălucirii
Soarelui, temperatura şi durata precipitaţiilor într-o regiune dată,
pe care le asociază în următoarea formulă:
unde: I = indicele climato-turistic;

S = durata de strălucire a soarelui (în ore);
T = temperatura medie a aerului (°C); D
= durata medie a precipitaţiilor din timpul
zilei (ore) (considerând că o oră cu ploaie valorează cât cinci ore
cu soare).
Acest indice permite evidenţierea duratei optime a sezonului
turistic şi a curelor în aer liber, în perioada caldă a anului. Pentru
evidenţierea potenţialului climato-turistic din Dobrogea, m-am oprit
în special asupra acestui indice, întrucât acesta ia în considerare
acei parametri meteorologici care au impactul cel mai ridicat asupra
desfăşurării activităţilor turistice estivale (principalul tip de turism
din teritoriu analizat), figura 3.
Figura 3
20
C. Resurse climatice pentru agricultură
Cunoaşterea acţiunii factorilor climatici, a direcţiei şi intensităţii
lor în acţiune este de o reală utilitate în perfecţionarea dezvoltării
producţiei agricole, îmbunătăţirea repartizării teritoriale, aplicarea
diferenţiată a sistemelor de cultură, a măsurilor agrofitotehnice,
precum şi pentru organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii.
Dobrogea aparţine în totalitate zonei agroclimatice I – caldă-
secetoasă – caracterizată, la modul cel mai general, ca regiunea cu
resursele termice cele mai generoase, dar şi cu resursele hidrice
cele mai sărace.
Cele două elemente climatice majore, temperatura şi
precipitaţiile, deşi prezintă unele diferenţieri în ce priveşte repartiţia
teritorială, nu influenţează în mod deosebit nivelul recoltelor, cel
puţin la sortimentul de specii cultivate nu numai în Dobrogea, dar şi
pe ansamblul întregii zone agroclimatice I (sud-estul ţării). Cel mult
pentru unele specii pomicole sau pentru viţa de vie pot fi identificate
expoziţii mai însorite sau lipsite de curenţii reci primăvara.
Temperatura. Media anuală este cuprinsă între 10,4oC în
partea de nord-vest a judeţului şi 11,4oC în partea de sud-est. Sub
aspect termic, zona litorală, ceea ce înseamnă o fâşie de 10-15
km la vest de ţărmul mării, beneficiază de temperaturile medii
cele mai mari, peste 11oC, dar mai ales de o umiditate atmosferică
mai ridicată. Aceasta din urmă atenuează, într-o oarecare măsură,
arşiţele de la sfârşitul lunii iunie şi începutul lunii iulie, favorizând
maturarea normală a cerealelor păioase de toamnă, dar şi procesele
de legare (polenizarea şi fecundarea la porumb şi floarea-soarelui).
De asemenea, aceeaşi fâşie litorală beneficiază, toamna, de efectul
termostatic al mării, prelungind sezonul de vegetaţie cu 10-15
zile şi favorizând în acest fel cultivarea unor hibrizi de porumb şi
floarea-soarelui, mai tardivi, deci mai productivi. Acelaşi fenomen
fereşte culturile legumicole de brumele timpurii de toamnă. Toate
aceste diferenţe spaţiale în ce priveşte distribuţia resursei termice
nu exclud încadrarea teritoriului agricol al Dobrogei în marea zonă
agroclimatică I, caldă-secetoasă, ai cărei parametri termici sunt
cuprinşi între 3.700-4.300oC – suma temperaturilor mai mari de
0oC, şi 1.400-1.750oC – suma temperaturilor efective mai mari de
10oC. La nivelul întregului teritoriu dobrogean, această amplitudine
a resursei termice permite, cu toate acestea, o diferenţiere
zonală suficient de mare, care la rândul ei să se materializeze în
productivităţi distincte ale teritoriilor respective.
21
Precipitaţiile. Aşa cum reiese din capitolul trei, în ansamblul
său, teritoriul Dobrogei este secţionat de la nord la sud de izohieta
400 care separă aceeaşi zonă litorală de restul teritoriului judeţului.
La est de această linie precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse
între 350-400 mm anual, iar la vestul acesteia între 400-450 mm
anual. În plan transversal, la est de izohieta 400 precipitaţiile scad
pe direcţia vest-est, iar la vest de izohieta 400 precipitaţiile cresc de
la est spre vest. Cu toate acestea, distribuţia spaţială a precipitaţiilor
nu este atât de liniară ca şi aceea a temperaturilor.
Pe teritoriul Dobrogei, pe fondul condiţiilor pedoclimatice
existente, principalele plante de cultură sunt grâul, porumbul şi
floarea-soarelui. Alături de acestea se mai cultivă, pe suprafeţe
mult mai mici însă, rapiţa, sfecla de zahăr, soia, viţa de vie, pomii
fructiferi, cartoful etc. Pe baza celor afirmate am elaborat un studiu
referitor la corelaţia dintre potenţialul climatic existent (în special
termic şi pluviometric) şi cerinţele climatice ale grâului (figura 5),
porumbului (figura 6) şi florii-soarelui (figura 4). De asemenea,
la sfârşitul acestui subcapitol, pentru a sublinia atât importanţa
decisivă pe care clima o are asupra productivităţii, dar şi rolul
determinant pe care l-a avut la constituirea singurei plantaţii de kiwi
din România, am introdus două studii de caz referitoare la „relaţia
dintre principalele elemente climatice şi producţia de struguri din
podgoria Murfatlar, în perioada 1976-2000” şi „analiza plantaţiei
de kiwi de la Ostrov din perioada 2005-2006”.
Figura 4
22
Figura 5
Figura 6
Riscurile climatice din Dobrogea
Din România, Dobrogea prezintă cea mai diversificată paletă

de riscuri climatice. Fenomenul se explică prin faptul că aceasta
reprezintă zona de interferenţă sau de transformare a aerului polar
în aer tropical şi a aerului tropical în aer polar. Este domeniul
susceptibil în permanenţă de invazii ale maselor de aer foarte reci
23
şi uscate de origine arctică sau polară, care atrag după sine întregul
cortegiu de riscuri climatice de iarnă (răciri masive, viscole, îngheţuri
şi brume etc.), ca şi de invazii ale maselor de aer fierbinte tropical
dinspre tropice care aduc cu sine cortegiul riscurilor climatice de
vară (încălziri masive, secete prelungite, ariditate etc.). În cazul
interferenţei acestor mase de aer, pot avea loc fenomene deosebit de
spectaculoase în diferite sezoane din an prin modul de manifestare
şi consecinţe (ninsori abundente, viscole violente etc.)
Ele sunt cu atât mai periculoase cu cât se produc mai mult în
afara sezonului lor caracteristic, limitând perioada de vegetaţie.
Evoluţia sezonieră şi multianuală a acestor fenomene are un
caracter neperiodic şi, de aceea, nu totdeauna pot fi prevăzute şi
preîntâmpinate.
A. Fenomene climatice de risc din perioada rece a anului
În perioada rece a anului toate fenomenele climatice de risc

au o caracteristică comună şi anume temperaturile negative. În
categoria acestora, pe teritoriul Dobrogei am identificat şi carac-
terizat : viscolul; depunerile de gheaţă; îngheţurile, dezgheţurile şi
brumele; stratul de zăpadă, valurile de frig.
1. Stratul de zăpadă
Stratul de zăpadă, un fenomen specific intervalului rece al
anului, când temperatura solului şi a aerului înregistrează valori
negative pentru câteva zile consecutive. Formarea stratului de
zăpadă este condiţionată de existenţa temperaturilor negative în aer
şi la sol, de ninsori în cantitate suficientă şi de existenţa calmului
atmosferic. Chiar dacă predomină calmul atmosferic, rareori
se întâmplă ca stratul de zăpadă să se formeze la prima zăpadă,
deoarece primele ninsori care se produc la începutul sezonului
rece, când temperatura aerului nu este suficient de coborâtă, se
caracterizează prin cantităţi reduse de precipitaţii, iar pe sol,
datorită oscilaţiilor termice în jurul valorii de 0°C, nu este posibilă
acumularea zăpezii. Din aceste motive, în general, stratul de zăpadă
se produce mai târziu, când există condiţii optime de formare, iar
primăvara dispare mai repede (Bogdan, Niculescu, 1999).
24
2. Viscolul
O atenţie deosebită am acordat-o viscolului, pornind de la
faptul că pe teritoriul României, cel mai mare număr mediu anual
de zile cu viscol se înregistrează în regiunile estice şi sudice, „aici se
înregistrează cele mai ridicate valori medii anuale, între 5 şi 7 zile“
(Beşleagă N., 1962), din cauza efectului de canalizare determinat de
obstacolul orografic al Carpaţilor de Curbură şi cel termic reprezentat
de Marea Neagră. Cele mai multe viscole se produc, de regulă, în
luna ianuarie, dar cu totul întâmplător se pot produce şi în noiembrie-
decembrie sau februarie-martie (Ciulache S., 1998). Viscolele
reprezintă, pentru latitudinile medii la care se află Dobrogea,
fenomene atmosferice de iarnă cu o mare spectaculozitate.
Viscolul reprezintă spulberarea puternică a zăpezii de către
vânt, care determină o scădere accentuată a vizibilităţii şi troieneşte
căile de comunicaţie. Atunci când viscolul este însoţit de căderea
zăpezii, acesta este denumit viscol cu ninsoare.
Este unul din fenomenele meteorologice de risc puţin studiate
la noi în ţară. Elementele care concură la definirea acestuia sunt atât
vântul, cât şi cantitatea de zăpadă căzută. Tocmai de aceea viscolul
se numără printre „fenomenele meteorologice complexe“ (Bălescu
O., Beşleagă N., 1958). În unele instrucţiuni de lucru din ţară şi
din străinătate, viscolul este definit ca „un fenomen de ninsoare cu
vânt mai mult sau mai puţin puternic“, iar în altele se pune accentul
pe mişcarea pe care vântul o poate imprima zăpezii, fie că aceasta
cade din nori, fie că este ridicată de la sol. Se va semnala viscol
numai când „din cauza zăpezii răscolite puternic de la sol, se poate
întâmpla să nu se vadă cerul şi nici să se poată distinge dacă zăpada
cade din nori sau este spulberată de către vânt“ – I.N.M.H.
Asupra vânturilor puternice ce afectează zonele din est şi
nord-est ale României, a viscolelor, în special, s-au făcut observaţii
şi însemnări încă din cele mai vechi timpuri (Sadoveanu M., în
romanul său „Viaţa lui Ştefan cel Mare“).
La producerea acestui hidrometeor de risc stau două elemente
mai importante: viteza vântului şi cantitatea de zăpadă căzută. Ca
fenomen climatic de risc, viscolul se poate produce în plin sezon de
iarnă, dar şi foarte de timpuriu toamna, sau foarte târziu primăvara,
când efectele lui sunt asociate cu îngheţul, iar pagubele produse
culturilor pot fi şi mai mari.
25
În funcţie de complexitatea fenomenului, se pot deosebi mai
multe tipuri de viscole: viscol general, viscol cu ninsoare, viscol cu
transport de zăpadă la sol, viscol cu zăpadă în altitudine.
Viscolul general este fenomenul cel mai complex, care include
toate elementele: ninsoare, vânt tare, spulberarea şi transportul
zăpezii atât la sol, cât şi în altitudine; uneori nu se poate distinge
dacă are loc ninsoarea sau este spulberată numai zăpada de pe sol.
Viscolul cu ninsoare este fenomenul în timpul căruia sunt
asociate ninsoarea cu viteza mare a vântului.
Viscolul cu transport de zăpadă la sol este fenomenul în
care vântul bate tare, spulberând zăpada de pe sol, fără să ningă în
timpul lui.
Viscolul cu transport de zăpadă în altitudine este fenomenul
în care vântul este atât de puternic, încât zăpada este spulberată la
altitudini mari.
Trebuie precizat că nu orice viscol poate fi considerat un
fenomen climatic de risc, deoarece viteza vântului şi cantitatea de
zăpadă căzută în timpul lui sau spulberată în timpul căderii ninsorii
din aer ori de pe sol variază foarte mult atât în timp, cât şi în spaţiu.
Adesea, zăpada proaspăt căzută poate fi spulberată de vânturi cu
viteze sub 10 m/s, fără a fi considerate riscuri climatice. Acestea
sunt viscole moderate. Efectul acestora îl constituie acumularea
zăpezii pe la adăposturi şi dezvelirea culturilor, care, în absenţa
stratului de zăpadă, sunt supuse îngheţurilor din timpul iernii.
Viscolul intră în categoria riscurilor climatice, în primul rând,
datorită vitezei vântului (viteze de peste 11 m/s – viscole puternice,
sau de peste 15 m/s – viscole violente), dar şi datorită căderilor
abundente de zăpadă, care pot forma strat de zăpadă de 25-50 cm
grosime, sau troiene de 1-2 m înălţime sau mai mari, perturbând
activităţile economice.
Aşadar, viscolul, ca fenomen climatic de risc, trebuie să
îndeplinească mai multe condiţii:
– vânturi cu viteze tari şi ninsori abundente în sezonul de
iarnă;
– viscole foarte timpurii (toamna) şi respectiv foarte târzii
(primăvara), în extrasezon.
26
3. Depunerile de gheaţă
Depunerile de gheaţă rezultă fie dintr-un singur fenomen
meteorologic de iarnă (brumă, chiciură, polei, măzăriche, lapoviţă,
zăpadă umedă), fie dintr-o combinaţie de depuneri formate succesiv,
în diferite condiţii de timp, specifice pentru fiecare, condiţii care le
avantajează. Acţiunea lor asupra mediului se exercită în două moduri:
pe de o parte, prin temperaturile negative în care ele însele se menţin
şi pe care le întreţin asupra vegetaţiei (provocând îngheţarea sucului
celular şi distrugând ţesuturile vegetale), fie prin acţiunea mecanică
exercitată asupra tuturor obiectelor din aer (ramuri, mai ales cele
tinere, corzile viţei de vie, cablurile aeriene de toate felurile etc.)
care, sub influenţa greutăţii, provoacă ruperea acestora, întrerupând
transportul de energie electrică, telecomunicaţiile, transportul
feroviar electric, funicularele, transportul de turişti cu telecabina şi
telescaunul etc., ca şi pe cel rutier.
În unele perioade ale anului, datorită producerii unor fenomene
deosebite (chiciură, polei, viscol) este afectat sistemul energetic
naţional printr-un număr foarte mare de avarii şi incidente pe liniile
electrice aeriene, de înaltă şi medie tensiune situate în partea de
sud-est a României, inclusiv în zona Dobrogei. Astfel, se impune
necesitatea elaborării unor studii privind depunerile de chiciură,
polei şi luarea unor măsuri de combatere a efectelor depunerilor de
gheaţă pe conductoarele liniilor electrice aeriene.
Ca fenomene climatice de risc, nu interesează orice fel
de depunere, ci numai depunerile masive caracterizate prin doi
parametri de bază: greutate mare şi durată mare.
4. Îngheţul, dezgheţul şi bruma

În meteorologie se consideră ca fiind zile cu îngheţuri cele
în care temperatura minimă este mai mică sau egală cu 0°C .
Dezgheţurile se caracterizează ca stări de încălzire a vremii din
perioada rece a anului, când temperatura aerului creşte până la 0°C
sau depăşeşte această valoare. Dacă intervalul cu îngheţuri este
acceptat ca existând de la prima şi până la ultima zi cu temperatură
minimă < 0°C, asupra duratei intervalului cu dezgheţuri nu există
o părere unanimă. În lucrarea de faţă, intervalul cu dezgheţuri a
fost considerat conform cercetărilor, care acceptă că se poate vorbi
de un început al dezgheţurilor după ce îngheţurile s-au stabilizat,
27
adică după ce temperatura maximă < 0°C s-a înregistrat consecutiv
într-un anumit număr de zile, iar ca sfârşit al dezgheţurilor atunci
când temperatura medie zilnică a trecut permanent peste pragul de
0°C (Hairulin, 1969). Bruma, în schimb, este fenomenul meteoro-
logic care se produce sub forma unui depozit de gheaţă, cu aspect
cristalin, deseori sub formă de solzi, ace de gheaţă, pene, evantai
(Tâştea, 1965).
5.2.5. Răcirile masive

Poziţia geografică a Dobrogei, într-o zonă de interferenţă a
principalilor centri barici care se succed pe tot parcursul anului,
a căror activitate constituie motorul care pune în acţiune întregul
angrenaj al circulaţiei atmosferice, face ca în evoluţia temporară
şi spaţială a elementelor şi fenomenelor climatice să apară abateri
pregnante faţă de situaţiile medii multianuale luate ca normale.
Poziţia arealelor de maximă şi minimă presiune atmosferică,
ca şi frecvenţa şi intensitatea proceselor de răcire facilitează
pătrunderea pe teritoriul Dobrogei a unor mase de aer geroase şi
uscate, ce introduc mari abateri, perturbaţii de la regimul lor normal.
Ele reprezintă variaţii neperiodice ale climei, a căror intensitate
se amplifică sau se diminuează în raport direct cu caracteristicile
structurii suprafeţei subiacente.
Toate aceste abateri neperiodice, dat fiind producerea lor
ocazională, se înscriu ca singularităţi climatice în cadrul teritoriului
dobrogean.
Apariţia unor răciri masive de amploare, ca şi consecinţele lor,
au fost consemnate de-a lungul timpului de o serie de călători străini
aflaţi în trecere prin Dobrogea. Primele informaţii referitoare la
valurile de frig fost furnizate de Orudj bin Adel în „Cronici turceşti
privind Ţările Române” (Bucureşti, 1965, p.52) consemnează despre
iarna 1436 - 1437 că a fost o „iarnă foarte geroasă din care pricină
multor oameni le-au degerat mâinile şl picioarele”.
Mai târziu, Constantin Mihailovici din Ostraviţa în „Călători
străini despre Ţările Române” (Edit.Şt., Bucureşti, 1968, vol.I,
p.126), referindu-se la iarna 1462 se arata: Dunărea era îngheţată
şi a trecut voevodul (Dracul cel Tânăr, n.n.) peste Dunăre cu toţi
oamenii săi (cu toată oastea, n.n.). Toate acestea au fost, însă , date
subiective.
28
Date obiective se găsesc după 1770 când apar primele staţii
meteorologice, sau mai exact după 1884 când se înfiinţează
Institutul Meteorologic Central.
Din nenumăratele cazuri de singularităţi termice negative
au fost analizate în detaliu numai cele mai semnificative pentru
teritoriul Dobrogei.
B. Fenomenele climatice de risc din perioada caldă
Fenomenele climatice de risc care se produc în perioada

caldă a anului pe teritoriul Dobrogei au în comun temperaturile
pozitive.
Gradul diferit de încălzire, fie de natură radiativă, fie prin
pătrunderea de aer cald tropical (continental sau maritim ),
constituie principala cauză a genezei şi diferenţierii teritoriale a
riscurilor climatice din perioada caldă.
Astfel, de intensitatea convecţiei termice depind producerea
ploilor abundente şi torenţiale, a furtunilor cu grindină etc.
Aportul de aer cald tropical pe seama advecţiilor continentale
determină încălzirile masive, acestea, asociate cu convecţia
termică, pe fondul unui timp predominant anticiclonic, generează
secete episodice (de primăvară, vară, toamnă).
Trebuie să menţionez faptul că sunt şi cazuri când, fenomenele
de uscăciune şi secetă indiferent de regimul termic de iarnă sau
de vară. Astfel, în perioada caldă a anului, pe teritoriul Dobrogei
am identificat urătoarele fenomene climatice de risc : grindina,
precipitaţiile torenţiale, încălzirile masive la care se adaugă
tornadele şi trombele marine.
1. Grindina
Grindina reprezintă o formă de precipitaţii solide alcătuite din
granule transparente sau opace de gheaţă, de diferite forme (sferice
sau colţuroase), mărimi (cu diametre variabile între 0,5 şi 50 mm)
şi greutate (de la câteva grame, la peste 300 grame), care cad în
timpul averselor de ploaie, însoţite de fenomene orajoase (tunete
şi fulgere) şi vânt tare, luând aspect de furtună (Instrucţiuni pentru
staţii şi porturi meteorologice, 1963).
29
Dintre toţi hidrometeorii solizi (ninsoare, lapoviţă, măzăriche
moale, măzăriche tare, zăpadă grăunţoasă, granule de gheaţă, ace
de gheaţă, polei etc.), grindina este un risc climatic care, deşi este
rar întâlnit, poate produce în scurt timp calamităţi naturale de mari
proporţii, locale sau regionale, în funcţie de traiectoria norului
Cumulonimbus care a generat-o.
Din cercetările de teren şi din literatura de specialitate rezultă
că aproape toate cazurile de grindină din Dobrogea au provocat
pierderi importante, în special, agriculturii.
Având loc în perioada caldă a anului, grindina surprinde
culturile agricole, viţa de vie şi pomii fructiferi în diferite stadii
de dezvoltare, afectând ciclul biologic. Este suficient un singur
caz de grindină într-o fază critică de dezvoltare a plantei pentru ca
întreaga recoltă să fie compromisă.
Grindina poate avea şi efecte minime, în condiţiile în care
dimensiunile ei şi densitatea boabelor căzute sunt mai mici, durata
mai redusă şi faza de vegetaţie mai înaintată.
Având în vedere caracterul aleator al producerii ei, grindina
este considerată, incontestabil, un fenomen climatic de risc,
caracteristic pentru teritoriul Dobrogei.
2. Precipitaţiile torenţiale
Ploile torenţiale cad în perioada caldă a anului ca urmare a
intensificării activităţii Anticiclonului Azoric, precum şi a celei
ciclonice oceanice şi mediteraneene. Acestea generează cantităţi
mari de apă care cad într-un interval de timp foarte scurt, deci
au intensitate mare şi determină viituri foarte mari care pot avea
urmări grave asupra construcţiilor şi aşezărilor omeneşti, precum şi
procese de eroziune accelerată pe versanţii mai mult sau mai puţin
dezgoliţi de vegetaţia forestieră.
Procesele fundamentale care conduc la dezvoltarea
formaţiunilor noroase, capabile să producă mari cantităţi de
precipitaţii atmosferice, sunt, aşa cum se cunoaşte, convecţia şi
schimbul turbulent din interiorul maselor de aer.
În Dobrogea precipitaţiile din anotimpul de vară sunt de
natură frontală şi se produc de obicei ziua, având, frecvent, caracter
de aversă.
Curba de corelaţie dintre distanţa faţă de Marea Neagră a
punctelor pluviometrice şi cantităţile maxime zilnice de precipitaţii
30
(24 ore), căzute în fiecare dintre lunile de vară, are un aspect
similar cu cel al cantităţilor medii de precipitaţii de pe teritoriul
Dobrogei, în perioada caldă a anului (lunile aprilie-octombrie)
(Mihăilescu, 1997). Cantităţile maxime de precipitaţii (24 ore) scad
treptat dinspre uscat, de la distanţa de 30-35 km, cu tendinţa de a
atinge cele mai mici valori pe litoralul Mării Negre. Coeficientul
semnificativ de corelaţie dintre distanţa faţă de mare şi cantităţile
maxime zilnice de precipitaţii (24 ore) confirmă influenţa lor
evidentă asupra repartiţiei precipitaţiilor din Dobrogea.
În perioada caldă a anului şi mai ales în lunile de vară,
dispunerea longitudinală a izohietelor, conform cu orientarea
ţărmului mării şi creşterea rapidă a valorii lor în interiorul uscatului,
cuprinde o suprafaţă mai întinsă în Dobrogea de Sud, unde,
comparativ cu Dobrogea de Nord, există un relief mai fragmentat.
În Dobrogea de Sud, frontul brizelor marine, care pătrunde în
interiorul uscatului, este slab perturbat de podişul stepic, datorită
altitudinii mici şi fragmentării relativ reduse a acestuia.
O particularitate a distribuţiei teritoriale a precipitaţiilor
maxime zilnice (24 ore) este aceea că, în lunile de vară, cantităţile
cele mai mari se înregistrează la distanţa de 30-35 km de ţărmul
Mării Negre, adică la distanţa unde creşterea valorii izohietelor în
interiorul uscatului dispare sau este foarte redusă datorită atenuării
influenţei brizelor marine.
3. Încălzirile masive
La polul opus al răcirilor masive generate de advecţiile aerului
polar se situează încălzirile masive, generate de advecţiile aerului
tropical.
Dobrogea, fiind situată în zona climei temperate şi într-o arie
continentală cu multiple influenţe climatice, asupra ei se deplasează,
ca şi în primul caz, valuri de călduri tropicale care determină abateri
pozitive mari ale temperaturii aerului faţă de normală, uneori cu
valoare de unicat sau de record climatic (Bogdan, 1992, 1994,
Bogdan, Niculescu, 1992).
Asemenea situaţii extreme de încălziri care au avut un
impact negativ asupra mediului înconjurător au fost consemnate în
numeroase publicaţii, cum sunt:
- Meşmed Neşri în Cronici turceşti privind ţările Române
31
(Bucureşti, 1965), vorbind despre vara anului 1965 arată: “arşiţa
soarelui era aşa puternică încât pe veşmântele de zale ale gaziilorse
putea face chebap”.
- Ionescu Gion în Călătoriile lui Carol al Xll-lea, regele
Suediei, prin Ţara Românească (Bucureşti, 1891, p.17), vorbind
despre vara anului 1714 arată: “Seceta bântuise lunile lui cireşar
şi ale lui cuptor, nici grâul, nici orzul, nici fânul nu se făcuse din
belşug”...
Date obiective apar după 1770, când din grija unor marcante
personalităţi ale timpului se fac primele observaţii meteorologice
instrumentale şi mai exact, după 1884, anul înfiinţării Institutului
Meteorologic Central al României, având în fruntea sa pe marele
savant de reputaţie mondială Ştefan C. Hepites, care a organizat
reţeaua meteorologică naţională, în cadrul căreia s-au efectuat
observaţii sistematice mai bine de un secol.
Sunt generate de :
- advecţiile de aer cald tropical continental (sau a aerului cald
tropical maritim ajuns în Dobrogea deja continentalizat şi lipsit de
precipitaţii), generate de anticiclonii continentali care se dezvoltă
în sud - estul Europei, pe teritoriul Asiei de sud-vest, în bazinul
Mării Negre, Peninsula Balcanică, în nord-vestul continentului
african etc.
- extinderea, masele de aer fierbinte tropical antrenate la
periferia cicionilor oceanici, peste Europa Centrala şi de Est;
alteori, masele de aer din sud sunt antrenate de depresiunile barice
cu caracter retrograd care acoperă sud-estul României (Clima
R.P.R, 1,1962).
Atunci cânt se remarcă o persistenţă a arealelor de maximă
presiune atmosferică, se intensifică procesele locale de insolaţie,
care participă, alături de advecţiile aerului tropical, la creşterea
gradului de încălzire şi de uscăciune, accentuând valoarea
singularităţilor termice pozitive.
După temperaturile medii ale lunilor cele mai calde (iulie
şi august), cele mai intense încălziri sunt cele ≥ 25°C; după
temperaturile maxime absolute (lunare, sau anuale), sunt cele care
au depăşit 30°C (zile tropicale), iar după temperaturile minime
nocturne, cele de ≥ 20°C (nopţi tropicale), figura 7.
32
Figura 7
În perioada 1965-2005, în Dobrogea, au existat numeroase
situaţii în care temperaturile maxime absolute au depăşit 30°C
în lunile cele mai calde ale anului (iulie, august) şi chiar din mai
până în septembrie. Dar nu orice zi tropicală poate fi expresia unor
încălziri accentuate. Aceasta depinde de persistenţa masei de aer
anticiclonic care determină frecvenţa zilelor tropicale şi frecvenţa
proceselor de încălzire.
Pentru problema studiată au fost luate în considerare numai
temperaturile maxime absolute ≥30°C de la staţiile meteorologice
dobrogene, din perioada 1965-2005, pe care le-am numit încălziri
masive. Desigur că, din acest calcul scapă o serie de valori ≥ 30°C
care însă, deşi s-au produs, nu au devenit maxime absolute pe
întreaga perioadă de observaţii de la fiecare staţie, fiind depăşite
de alte valori mai mari; dar aceasta nu înseamnă că ele nu pot fi
considerate ca făcând parte din încălzirile masive.
4. Tornadele şi trombele marine

4.1. Tornadele
Termenul de „tornadă“ provine din latinescul „tonare” care
înseamnă „a tuna”. Tornadele sunt perturbaţii atmosferice violente,
de dimensiuni reduse, cu un caracter turbionar, sub aspectul unei
33
coloane înguste care se roteşte foarte repede sau al unei pâlnii
întoarse care atinge nivelul solului.
Nu există absolut niciun fenomen natural atât de îngrozitor ca
tornadele. „Vârtejurile“, după cum mai sunt denumite, apar aproape
fără niciun fel de avertisment, la orice oră din zi sau din noapte.
Tornadele variază în diametru, de la câteva zeci de metri
până la aproximativ 2 km, diametrul mediu fiind de aprox. 50 de
metri, însă s-au înregistrat şi tornade de dimensiuni mult mai mari.
Majoritatea tornadelor din emisfera nordică formează vânturi care
se învârt invers acelor de ceasornic, în jurul unui centru de presiune
extrem de joasă, numite tornade anticiclonice, iar în emisfera sudică
vânturile se învârt în general în sensul acelor de ceasornic, numindu-
se tornade ciclonice. Viteza vântului la nivelul solului este cuprinsă
între 60 km/h şi 500 km/h, acestea din urmă fiind devastatoare.
Pentru a considera un vârtej – un vânt în spirală, în formă de
pâlnie – drept o tornadă, acesta trebuie să fie în contact cu solul şi cu
norul care produce furtuna. Când această pâlnie vine în contact cu
solul, se produce o zonă concentrată de distrugere. Aria vârtejului
nu are de obicei o lungime mai mare de 250 de metri, dar poate
avea o lăţime de până la 2 km.
În Dobrogea, tornade s-au produs şi înainte de perioada avută în
vedere (1990-2005), dar nu erau aduse la cunoştinţa publicului, mai
ales înainte de 1989. Dintre tornadele cele mai recente care au adus
mari prejudicii economiei dobrogene, demne de menţionat sunt:
– 30 iulie 2002 din zona satului Rahmanu din Delta Dunării;
– 12 august 2002 în partea central-vestică (cunoscută în
literatura de specialitate şi sub numele de „tornada de la Făcăeni“),
care va fi tratată în studiul de caz următor;
– 7 mai 2005, atunci când au avut loc nu mai puţin de 9
tornade în arealul: Hârşova (sat Ciobanu), Olimp, Cernavodă,
Nicolae Bălcescu, Topolog;
– 21 aprilie 2008 – Centrala (CNE) de la Cernavodă a fost
deconectată marţi seara de la Sistemul Energetic Naţional, din cauza
unor furtuni violente din zona Cernavodă ce au indus perturbaţii în
sistemul de evacuare a puterii electrice.
4.2. Trombele marine

Fenomenul de trombă poate fi inclus în categoria fenomenelor
climatice de risc din Dobrogea.
După modul de manifestare, trombele fac parte din categoria
34
fenomenelor dăunătoare cu declanşare rapidă şi extindere locală.
Acestea sunt vânturi violente ce pot avea consecinţe dramatice
asupra securităţii persoanelor şi asupra bunurilor. Interesul pentru
cunoaşterea condiţiilor în care aceste fenomene se produc, precum
şi caracteristicile lor trebuie cercetate pentru a lua măsurile de
protecţie necesare.
Tromba reprezintă un fenomen constituit dintr-un turbion de
vânt, a cărui prezenţă se manifestă printr-o coloană noroasă sau un
con noros răsturnat, cu formă de pâlnie, care iese din baza unui nor
Cumulonimbus printr-un „tufiş“ format din picături de apă ridicate
de la suprafaţa mării şi, în cazul în care ajunge la uscat, din particule
de praf, nisip sau diferite resturi şi obiecte ridicate de pe sol.
Acest fenomen este considerat un hidrometeor, din cauza
prezenţei picăturilor de apă din baza noroasă şi din suprafaţa mării,
sau a altor suprafeţe de apă peste care trece.
În principal, producerea acestui fenomen poate fi caracterizată
ca fiind un turbion sau o coloană în care mişcarea de rotaţie rapidă
a maselor de aer are formă ascendentă şi convergentă. Viteza de
deplasare laterală este redusă, coincizând cu viteza de deplasare
a norului Cumulonimbus sub care se formează. În interiorul lui,
deplasarea conului format poate avea o viteză de rotaţie foarte
mare, atingând 100 m/s.
Axa coloanei noroase poate fi verticală, înclinată sau sinuoasă,
în funcţie de gradul de forfecare vertical al vântului în stratul de aer
în care se manifestă fenomenul. Câteodată, coloana se uneşte cu
organismul format la suprafaţa solului, aerul din interiorul trombei
având o mişcare turbionară rapidă în sens ciclonic. Diametrul
coloanei noroase poate avea zeci de metri, dar poate ajunge până
la sute de metri.
Pentru a se evita confuziile dintre tornade şi trombe, precizăm
că trombele se formează pe suprafeţe acvatice, pe când tornadele
iau naştere pe uscat.
Ca mecanism de formare sunt aproape identice, numai că
forţa tornadelor este mult mai puternică.
O trombă este alcătuită dintr-o masă de aer instabil care se
roteşte în jurul unei zone limitate cu presiunea atmosferică scăzută.
Circulaţia convergentă din apropierea solului, la care se adaugă şi
instabilitatea termodinamică, explică ridicarea în altitudine a aerului
35
turbionar, ce poate fi însoţită de curenţi puternici. Instabilitatea
este dată de circulaţia aerului cald şi umed din straturile inferioare,
asociat cu aerul rece şi uscat din altitudine.
Rezultatul interacţiunii dintre circulaţia convergentă din
straturile inferioare şi divergenţa din altitudine provoacă aspirarea
aerului şi a particulelor de nisip, dar pot angrena uneori şi vietăţi
(peşti, broaşte).
C. Fenomene climatice de risc posibile în tot anul

Dintre riscurile climatice întâlnite pe teritoriul Dobrogei,
mediul înconjurător este afectat în toate anotimpurile de : oraje,
ceaţă, vânturi tari, secetă şi ariditate.
1. Orajele
Orajele sunt definite ca fiind electrometeori ce constau din
descărcări electrice repetate între două părţi ale aceluiaşi nor,
între doi nori sau între nori şi suprafaţa terestră, însoţite de tunete
(Ciulache, Sterie, Ionac, Nicoleta, 2003).
Datorită reliefului variat al teritoriului Dobrogei, activitatea
orajoasă prezintă o repartiţie neuniformă, evidenţiată prin numărul
de zile cu oraje, însoţite de tunete. Tunetele şi fulgerele sunt asociate
norilor de convecţie, fiind însoţite, în general, de precipitaţii sub
formă de ploaie, ninsoare sau grindină. Manifestarea luminoasă se
produce fie între doi nori, fie în interiorul aceluiaşi nor, determinând
câmpuri magnetice de 2.500-3.000 V în cazul fulgerului.
Fenomenele orajoase se produc în urma dezvoltării norilor
Cumulonimbus, în condiţiile unei stratificări instabile a aerului, la
care se adaugă prezenţa unei cantităţi mari de vapori de apă. Orajele
iau naştere datorită încălzirii puternice a maselor de aer, în funcţie
de direcţia de deplasare a acestora, de caracteristicile reliefului.
Orajele frontale se produc frecvent în fronturile reci, dar se pot
întâlni şi însoţind frontul cald. În cadrul frontului cald, orajele se
produc atunci când aerul cald, instabil, se ridică deasupra aerului
rece care se retrage. Sunt mai puţin frecvente decât orajele frontului
rece. În cadrul frontului rece se produc oraje atunci când o masă de
aer rece pătrunde într-o masă de aer instabil şi mai cald, care este
silit să urce rapid pe panta aerului rece. Norii Cumulonimbus astfel
formaţi se întind pe sute de kilometri lungime şi pe câteva zeci de
kilometri lăţime, cu spaţii largi, mai puţin turbulente între celulele
36
orajoase. În aceeaşi masă de aer, orajele au dezvoltarea maximă
vara şi depind de mărimea instabilităţii şi de grosimea stratului
atmosferic instabil.
2. Ceaţa
Aerul atmosferic este compus din aer uscat, reprezentat în
primul rând prin azot şi oxigen, precum şi din vapori de apă sub
formă de gaz invizibil. Uneori se găseşte în suspensie şi apa în
stare lichidă sub formă de picături microscopice (micropicături).
Scăderea temperaturii aerului sub punctul de rouă determină con-
densarea şi/sau sublimarea vaporilor de apă, dând naştere unor
picături fine de apă, unor cristale de gheaţă sau unui amestec de
picături şi cristale care dacă reduc vizibilitatea orizontală între 1 şi
10 m formează aerul ceţos, iar dacă aceasta scade sub 1 km, parti-
culele respective formează ceaţa.
Ceaţa este un fenomen meteorologic care constă în aglomerarea
la sol a unui număr foarte mare de picături fine de apă şi cristale
de gheaţă (100-600 particule/cm) formate prin condensarea sau
sublimarea vaporilor de apă care reduc vizibilitatea sub 1 km. Dacă
vizibilitatea este redusă între 1 şi 10 km se numeşte aer ceţos.
Ceaţa se formează prin condensarea vaporilor de apă, la
temperaturi cuprinse între -5 şi 5 C, umezeală relativă peste 100%
şi vânt slab (sub 4 m/s) sau la umiditate relativă de 80 - 100%,
când există a numeroase nuclee de condensare sau prin sublimarea
vaporilor de apă la temperaturi de -30°C şi umezeală relativă mai
mică de 80% (Măhăra, 2001).
Frecvenţa cetii este mai mare noaptea, în special în primele
ore după apusul Soarelui şi înainte de răsăritul lui. Apare mai rar în
orele de la amiază şi vara.
3. Vânturile tari
În meteorologie, vânturile tari se definesc ca fiind fenomenele
atmosferice caracterizate prin curenţi aerieni cu viteza ≥15 m/s
(calculată pentru un interval de timp de 2’). În activitatea sinoptică,
viteza medie a vânturilor ≥10 m/s (calculată pentru un interval de
timp de 10’) este inclusă în categoria „mesajelor de avertizare“,
proprii fenomenelor meteorologice periculoase. La vânturile în
rafale (vânturi care timp de 1’-20’, au o viteză ≥5 m/s în comparaţie
cu valoarea medie înregistrată în intervalul prevăzut), „mesajele de
avertizare“ se transmit atunci când viteza este ≥12 m/s.
Dacă viteza medie creşte şi devine ≥15 m/s, iar rafala maximă
este ≥16 m/s, se transmite aşa-numitul „mesaj de agravare“ a
37
fenomenului meteorologic periculos. Vântul în rafale este cu atât
mai accentuat, cu cât sunt mai mari instabilitatea masei de aer şi
viteza curentului aerian.
4. Seceta
Potrivit unei definiţii clasice, seceta reprezintă o perioadă
îndelungată din sezonul cald al anului (primăvară, vară, toamnă),
în condiţii de temperatură ridicată a aerului, cu precipitaţii având
valori cu mult sub valoarea normală pentru respectiva regiune.
Însă aceasta este o definiţie puţin precisă. În aceste condiţii,
rezervele de apă din râuri, lacuri şi sol se micşorează mult, ceea
ce creează premise nefavorabile dezvoltării normale a plantelor şi
aprovizionării cu apă a oamenilor.
Condiţiile favorabile pentru manifestarea secetei sunt create
atunci când un anticiclon, îndeosebi de natură continentală, stagnează
o perioadă însemnată deasupra unei ţări sau a unui anumit teritoriu,
împiedicând ca acestea să fie traversate de perturbaţiile ploioase.
Seceta este un eveniment deosebit de dramatic pentru
societatea dobrogeană. Dacă perioada cu deficit în precipitaţii
durează, ea poate provoca un dezechilibru hidric important, care se
exprimă prin pierderi de recoltă sau restricţii în consumul de apă,
şi creează o întreagă serie de probleme economice.
Figura 9
38
Termenul de secetă în accepţiunea clasică este propriu
perioadelor uscate şi calde, durabile, cum ar fi de exemplu, un
interval de 21 de zile, în care cade mai puţin de 30% din cantitatea
obişnuită de precipitaţii. Un deficit de umezeală, definit ca secetă
într-o regiune, poate să nu fie considerat secetă în altă regiune şi,
de asemenea, poate fi mai puţin grav pentru un anumit sezon decât
pentru altul.
5. Ariditatea
Ariditatea reprezintă un risc climatic permanent major pentru
o teritoriul Dobrogei. Resursele de apă şi calitatea acesteia sunt în
continuă scădere, iar aceste aspecte constituie un factor limitativ
sever, atât pentru Dobrogea, cât şi pe plan internaţional, îndeosebi
o dată cu creşterea aridităţii datorate încălzirii globale, prognozată
de unele scenarii climatice.
Cunoaşterea aridităţii este necesară şi pentru explicarea
caracteristicilor peisajului geografic şi pentru utilizarea raţională
a resurselor de apă.
39
Bibiografie selectivă
1. Allen, R.G., Pereira, L.S. Raes, D., Smith, M. (1998), Crop
evapotranspiration. Guidelines for computing crop water requirements, FAO
Irrigation and Drainage Paper 56, Rome, 301 pp.
2. Alexandrescu, Mihaela (1991), Particularităţi ale regimului
precipitaţiilor în Dobrogea de Nord, SCG., XXXVIII, p. 51-58, 3 fig., 1 tab.,
res.
3. Asslender, I., Musteţea, C. (1977), Structura termică a troposferei în
timpul perioadelor cu vânt puternic ce afectează vestul Mării Negre, Institutul de
Meteorologie şi Hidrologie, Bucureşti.
4. Bacinschi, D., Cazacu, Gabriela, Dăneţ, A., Rădulescu, E. (1986),
Câteva consideraţii climatologice asupra iernii anului 1985 (lunile ianuarie
şi februarie) comparativ cu aceleaşi luni din ultimii 35 ani, Studii şi Cercet.,
Meteorologie, I.M.H., Bucureşti, p. 167-181.
5. Bandoc, G., Degeratu, M. (2003), Estimarea potenţialului energetic
eolian la staţia costieră Constanţa, Comunicări de Geografie, vol. VII, Editura
Universităţii Bucureşti, Bucureşti.
6. Bandoc, G. (2005), Potenţialul eolian al litoralului românesc al Mării
Negre, Edit. Matrix Rom, Bucureşti.
7. Barry, R.G, Chorley, R.J. (2003), Atmosphere, weather and climate,
Eight edition, Routledge, London & New York.
8. Bălescu, O., Beşleagă, N.N. (1962), Viscolele în R.P.R., CSA, IM,
Bucureşti, 120 p.
9. Bălescu, O. (1962), Condiţiile sinoptice care favorizează depunerile de
gheaţă în R.P.R., MHGA, VII, 4, Bucureşti, p. 250-251.
10. Bălescu, O., Militaru, Florica (1966), Studiul grindinei în R.P.R., Cul.
Lucr. ale IM/1964, Bucureşti, p. 95-102.
11. Bălteanu, D. (1992), Natural hazards in Romania, Rev. Roum. de
Géogr., 36, p. 47-55.
12. Bălteanu, D., Alexe, Rădiţa (2001), Hazarde naturale şi autropogene,
Edit. Corint, Bucureşti.
13. Bălteanu, D., Trandafir, P. şi colab. (2004), Tornada de la Făcăeni,
12.VIII.2002. Cauze, consecinţe, percepţie şi management, Hazarduri naturale şi
tehnogene, Edit. Telegrafia, Bucureşti, 55 p.
14. Berbecel, O., Eftimescu, M., Mihoc, C., Socor, Elena, Cusursuz,
B. (1984), Cercetări privind resursele agroclimatice ale R.S. România, Buletin
Informativ ASAS, nr. 13.
15. Berbecel, O., Mihoc, Cornelia, Eftimescu, Maria (1986), Potenţialul
resurselor agroclimatice ale României pentru culturile succesive, Studii şi Cercet.,
Meteorologie, IMH, Bucureşti, p. 311-328.
16. Bethemont, J. (1991), Sur la nature des evenements extremes:
catrastophe et cataclysme, Rev. Geogr., Lyon, 66, 3-4, p. 139-142.
17. Bogdan, Octavia (1969), Variaţia temperaturii aerului în stratul
microclimatic pe câteva profile din lungul văii Dunării, SCGGG-Geogr., XIV, 2.
18. Bogdan, Octavia, Neamu, Gh., Mihai, Elena, Teodoreanu, Elena
(1972), Le potentiel climatique des plaines de Roumanie, RRGGG – Geogr., 16,
2.
40
19. Bogdan, Octavia, Mihai, Elena (1972), Ceaţa. Condiţii de formare şi
tipuri genetice, BSSGR, Serie nouă, I, (LXXI), p. 243-248, res.
20. Bogdan, Octavia (1974), Asupra noţiunii „Resurse climatice”, SCGGG
– Geogr. XXI, 1,
p. 89-93, res.
21. Bogdan, Octavia, (1975), Le regime des precipitations dans la periode
pluvieuse 1969-1972 qui a determine l’exces d’humidite de la plaine Roumanie
d’est, RRGGG-Gegr., XIX,2.
22. Bogdan, Octavia (1978), Fenemone climatice de iarnă şi de vară,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
23. Bogdan, Octavia (1983), Bruma, Geografia României, I, Geografia
Fizică, Edit. Acad. Rom., Bucureşti, p. 254-256, 1 tab.
24. Bogdan, Octavia (1983), Clima şi agricultura, Geografia României, I,
Geografia Fizică, Edit. Acad. Rom., Bucureşti, p. 273-277, 1 tab.
25. Bogdan, Octavia (1992), Asupra noţiunilor de hazarde, riscuri şi
catastrofe meteorologice şi climatice, S.C. Geografic, t. XXXIX, Bucureşti, p.
99-105.
26. Bogdan, Octavia, Iliescu, M.C., Neamu, Gh., Niculescu, E. (1993),
Variaţiile seculare ale temperaturii şi precipitaţiilor pe litoralul românesc al
Mării Negre, Analele Universităţii Oradea, tom III, Oradea.
27. Bogdan, Octavia (1994), Noi puncte de vedere pentru studiul hazardelor
climatice, Lucr. Sesiunii Anuale/ 1993, Inst. Geogr., Bucuresti, p. 68-71.
28. Bogdan, Octavia , Un caz excepţional de grindină la Constanţa (1 iulie
1992), SC Geografic, XLII, p. 81-89.
29. Bogdan, Octavia (1996), Regionalization of climatic risk phenomena
in Romania, RR Geogr., 40, p. 41-50.
30. Bogdan, Octavia (1997), Caracteristici ale fenemenelor de uscăciune şi
secetă pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Comunicări de geografie,
43-49, Bucureşti.
31. Bogdan, Octavia (2001), Individualitatea climatică a Podişului
Dobrogean, Rev. Geografică/2000, VII, Bucureşti, p. 76-86.
32. Bogdan, Octavia (2003), Fenomenele de uscăciune şi secetă, cele mai
tipice riscuri climatice din Dobrogea, Analele Univ. Ovidius - seria Geografie,
Constanţa, vol. I, nr. 1, p.214-223.
33. Bogdan, Octavia (2005), Natural and Anthropogenic Hazards – Mediul
Ambiant. Caracteristici ale hazardurilor / riscurilor climatice de pe teritoriul
României, Institutul de Geografie al Academiei Române, Bucureşti, Nr. 5 (23)
octombrie 2005.
34. Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena (1992), Phénomènes climatiques
extrêmes pendant le dernier siecle en Roumanie, RR - Géogr., 36, p. 57-62.
35. Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena (1999), Riscurile climatice din
România, Academia Română, Institutul de Geografie, Tipar Compania Sega
International, Bucureşti, 280 p.
36. Bogdan, Octavia (2001), Individualitatea climatică a Podişului
Dobrogean, Rev. Geogr., VII, serie nouă.
37. Bondar, C., Podani, M. (1979), Furtuna maritimă din februarie 1979
şi efectele ei asupra litoralului românesc, Hidrotehnica, vol. 24, nr. 9/1979,
Bucureşti.
41
38. Bordei-Ion, Ecaterina, Drăghici, I. (1983), Câteva consideraţii
privind o încălzire masivă a vremii în România la sfârşitul lunii noiembrie, 1979,
Studii şi Cercet., Meteorologie, IMH, Bucureşti, p. 53-62.
39. Braşoveanu, Marcela (2005), Le gel au bord Roumain de la Mer
Noire, Analele Universităţii Ovidius – seria Geografie, Constanţa, vol. I, nr.2, p.
118-133.
40. Brătescu, C. (1928 a), Pământul, clima, fitogeografia şi solurile
Dobrogei, Anal. Dobrogei, IX(I), în vol. Festiv Dobrogea, Cincizeci de ani de
viaţă românească (1878-1928), Edit. Cult. Naţ., Bucureşti.
41. Budan, C., Chiţu, E., (1994), Elaborarea şi validarea unei noi formule
de estimare indirecta a evapotranspiraţiei potenţiale de referinţă, Lucrările
ştiinţifice ale ICPP Pitesti-Maracineni, vol. XVII, Bucureşti, p. 99-108.
42. Canarache, A., Dumitru, S. (2002), Impact of soil/land properties
on the effects of drought and on soil rating,. Proceedings, Central and Eastern
European Workshop on Drought Mitigation, 12-15th of April, 2000, Budapest-
Felsögöd, Hungary.
43. Canarache, A. (2004), Indicatori climatici şi regimuri de umiditate şi
temperatură a solului, Stiinta Solului, Seria III, SNRSS, No. 1-2, vol. XXXVIII,
p. 66-78.
44. Cernescu N. (1961), Clasificarea solurilor cu exces de umiditate,

Cercetări de pedologie. Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, p. 223-250.
45. Chardon, M. (1990), Quelques reflexions sur lea catastrophes naturelles
en montagne, Rev. Geogr. Alpine, LXVIII,1,2,3.
46. Cheval, S. (1997), Variabilitatea şi tendinţa de evoluţie a precipitaţiilor
pe intervale agricole caracteristice la câteva staţii meteo din sudul României,
Geographica Timisiensis, VI, p. 47-57, 8 fig., 1 tab., abstr.
47. Ciulache, S. (1973), Meteorologie, manual practic, Universitatea din
Bucureşti, Facultatea de Geologie – Geografie, 715 p.
48. Ciulache, S. (1992), The wind on the romanian shore of the Black Sea,
Analele Universităţii Bucureşti, an II XL-XLI, Bucureşti.
49. Ciulache, S. (1995), Factorii de risc, Edit. Universităţii din Bucureşti,
Bucureşti.
50. Ciulache, S., (1997). Clima Depresiunii Sibiu. Edit. Universităţii,
Bucureşti, p. 152.
51. Ciulache, S., Ionac, N. (1995). Fenomene atmosferice de risc şi cata-
strofe climatice. Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 180 p.
52. Ciulache, S., Ionac, Nicoleta (1995), Fenomene atmosferice de risc,
Edit. Şt., Bucureşti.
53. Ciulache, S. (2000), Meteorologie şi climatologie, Edit. Univ.
Bucureşti.
54. Ciulache, S., Ionac, Nicoleta (2005), Core set indicators assessing
the influence of environmental radiation on human health, Analele Universităţii
Ovidius – seria Geografie, Constanţa, vol. I, nr.2, p. 168-177.
55. Ciulache, S., Torică, V. (2003), Clima Dobrogei, Analele Universităţii
Bucureşti, anul LII.
56. Ciulache, S., Ionac, Nicoleta (2003), Dicţionar de meteorologie şi
climatologie, Edit. Ars Decendi, Bucureşti.
42
57. Collins, M., and the CMIP Modelling Groups (2005), El Niño- or La
Niña-like climate change?, Clim. Dyn., 24, 89-104. 19.
58. Cordoneanu, A., Soci, E., C. (2003), A strong, long-track, Romanian
tornado, Atmospheric Research 67-68, Elsevier, pp. 391-416.
59. Crowe, P.R. (1971), Concepts in climatology, London, UK: Longman.
135 pp.
60. Crozier, M., (1988), The Terminology of Natural Hazards Assessment,
New Zeeland Journal of Geogr., October.
61. Davy, Lucette (1991), Catastrophes et risques naturels, Bulletin de la
Societe Languedocienne de geogr., Univ. Paul Valery, Montpellier.
62. Davenport, A.G. (1961), The application of statistical concepts to wind
loading of structures, Proc. Instn. Civ. Engng., London 19, 449-472.
63. Degeratu, M. (1987), Contribuţii la ingineria vântului, Teza de docto-
rat, U.T.C.B., Bucureşti.
64. Degg, M. (1992), Natural Disaster: Recent Trend and Future Prospects,
Geography, 336, 77, 3.
65. De Martonne, E. (1926), Une nouvelle fonction climatologique, L 
indice d aridité, La Meteorologie, p. 449 - 458.
66. Diaconescu, Gh. (1954), Caracterul anormal al viscolului din februa-
rie 1954, Rev. transporturilor, 3.
67. Do Ó A. (2005), Regional Drought Analysis and Mitigation Using the
SPI. CD-Rom, ICID 21st European Regional Conference, Topic 4. 15-19 May
2005 - Frankfurt (Oder) and Slubice - Germany and Poland.
68. Donciu, C. (1928), Perioade de uscăciune şi secetă în România, Bul.
Meteor. Lunar, II, III, 3, IM, Bucureşti.
69. Doorenbos, J., Pruitt, W.O. (1977), Guidelines for predicting crop
water requirements,. FAO Irrigation and Drainage Paper No 24, FAO Rome, Italy,
156 pp.
70. Dragotă, Carmen, (2000), Repartiţia cantităţilor maxime de precipitaţii
căzute în 24 de ore pe teritoriul României, Alma Mater, Bucurestiensis, Seria
Geographia, vol. IV, Edit. Universităţii din Bucureşti, p. 217-220.
71. Dragotă, Carmen, Bălteanu, D. (1999), Intensitatea precipitaţiilor
extreme pe teritoriul României, Rev. Geogr., VI, p. 12-14, 1 tab., 1 fig.
72. Drăghici, I. (1988), Frontul de coastă al Mării Negre în timpul verii,
Studii şi Cercetări, Meteorologie, 2, serie nouă, IMH, p. 7-19.
73. Edwards, D.C., McKee, T.B. (1997), Characteristics of the 20th
century drought in the United States at multiple time scales, Climatology Report
Number 97-2, Fort Collins, Colorado, Dept. of Atmospheric Science, Colorado
State University.
74. Enciu, M., Ploaie, V. (1983), Irigarea porumbului în Dobrogea,
Staţiunea de Cercetări pentru culturi irigate Dobrogea – Valu lui Traian –
Constanţa, Lucrări ştiinţifice, vol. VIII, p. 169-201.
75. Erhan, Elena (1986), Fenomenul de grindină în Moldova, ASUCI, s.
II, Geol. – Geogr., XXXII, p. 77-79.
76. Erhan, Elena (1990), Particularităţile meteorologice ale anilor 1989-
1990 în România, Lucr. Seminar Geol. – Geogr. „D. Cantemir”, 10, Iaşi, p. 39-
45.
77. Giddings, L., Soto, M., Rutherford, B.M., Maarouf, A. (2005),
43
Standardized precipitation index zones in Mexico, Atmósfera, p. 33-56.
78. Gâştescu, P. (1974), Caracteristicile hidrochimice ale lacurilor din
Câmpia Română Orientală, SCGGG-Geogr., XXI,1.
79. Ghinea, D. (1996), Enciclopedia geografică a României, Vol. I, Edit.
Enciclopedică, Bucureşti.
80. Grecu, F. (1997), Fenomene naturale de risc. Geologie şi geomorfologie,
Edit. Univ. din Bucureşti, 144 p.
81. Grumeza, N., Kleps, C., Dumitrache, Elena (1989), Prognoza şi
progamarea aplicării udărilor în sistemele de irigaţie, Ed. Ceres, 367 p.
82. Grumeza, N., Kleps, C., Dumitrache, Elena (2004), Interrelaţiile
dintre mediu şi plantele de cultură în legătură cu folosinţa irigaţiilor în diferite
condiţii de climă şi sol din România, Agricultorul român, Bucureşti, 5 p.
83. Grumeza, N., Kleps, C., Vasilica, Carmen, Dumitrache, Elena
(2004), Producţiile culturilor agricole irigate şi neirigate în diferite condiţii,
Cereale şi Plante Tehnice nr. 1, Bucureşti, 8 p.
84. Grumeza, N., Kleps, C.(2005), Amenajările de irigaţii din România,
Edit. Ceres, Bucureşti.
85. Gugiuman, I., Chiriac, V. (1956), Furtuna cu grindină de la 4 august
1950 din regiunea Iaşi, ASUCI, secţiunea I, II, 1-2.
86. Guttman, N.B. (1999), Accepting the Standardized Precipitation Index:
a calculation algorithm, Journal of the American Water Resources Association,
35, pp. 311-322.
87. Hagman, G. (1984), Prevention Better than Cure: Report on Human
and Natural Disasters in the Third World, Swedish Red Cross, Stockholm.
88. Hargreaves, G.H. (1989) ,Accuracy of estimated reference crop
evapotranspiration. J. Irrig. and Drain. Engng., ASCE, 115(6), p. 1000-1007.
89. Hargreaves, G.H. (1994) , Defining and using reference
evapotranspiration. J. Irrig. and Drain. Engng., ASCE, 120(6), p. 1132-1139.
90. Hargreaves, G.H., Samani, Z.A. (1985), Reference crop
evapotranspiration from temperature, Applied Engng. in Agric., 1(2), p. 96-99.
91. Hepites, C.Şt. (1906), Secetele în România, BSGR, 1, XXVII,
Bucureşti, p. 83-126.
92. Iancu, Iulica (2000), Factorii genetici ai climei şi rolul lor în geneza
riscurilor climatice, Referat în cadrul stagiului de doctorat, Institutul de Geografie,
Bucureşti.
93. Iancu, Iulica (2002), Frecvenţa ceţii pe Canalul Dunăre-Marea
Neagră, Analele Univ. “Spiru Haret”, nr. 4, p. 169-178.
94. Ianoş, I. (1993) , Riscul geoecologic urban, Revista mediului
înconjurător, IV, 4, p. 67-72.
95. Ianoş, I. (1994). Riscul în sistemele geografice, SC Geogr., XLI, p. 19-
26.
96. Ionescu, Pr. (1976), Studiu privind efectul irigării piersicului în
condiţiile din Dobrogea, Teză de doctorat, ASAS, Bucureşti.
97. Ionescu - Siseşti, G. (1946). Seceta anului 1946, Bul. Fac. Agronom.,
Bucureşti, An II, 3-4.
98. Ioan, C. (1929). Indici de ariditate in Romania. Bul. Meteo al Inst.
Meteorologic, vol. 9, seria 2.
99. Iulian, C., Lazăr, P.D (1985), Energia eoliană-captare şi conversie,
44
Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
100. Jelev, I. (1992), Conferinţa Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare,
Rio de Janeirio, iunie 1992, Mediul Înconjurător, III, 3, p. 3-8.
101. Jensen, M.E., Burman, R.D., Allen, R.G. (Eds.) (1990),
Evapotranspiration and irrigation water requirements, ASCE manual 70, New
York, NY, 332 pp.
102. Keyantash, J., Dracup, J.A. (2002), The Quantification of Drought:
an Evaluation of Drought Indices, Bulletin of the American Meteorological
Society, August, pp. 1167-1180.
103. Köppen, W.P. (1931), Grundriss der Klimakunde, 2nd ed., Berlin:
Walter de Gruyter.
104. Lemon, L.R., Stan-Sion, A., Soci, C, Cordoneanu, E. (2003), A
strong, long-track, Romanian tornado, Atmospheric Research 67-68, Elsevier,
pp. 391-416.
105. Măhăra Gh., Fenomenul de îngheţ pe teritoriul României, Terra, nr.
3-4.
106. Măhăra Gh. (1979), Circulaţia aerului pe Glob, Editura Ştiinţifică şi
enciclopedică, Bucureşti.
107. Măhăra Gh. (2001), Meteorologie, Editura Universităţii din Oradea.
108. Manea, Laura (1976), Condiţii aerosinoptice de apariţie a poleiului,
Studii şi Cercet., I / 1, Meteorologia, IMH, Bucureşti, p. 393-401.
108. Marosovic, A. (1967), Formules theoretiques pour le calcul de
l`evapotranspiration. Tel-Amara, Liban.
110. Marica, A.C., Busuioc, A. ,(2004), The potential of climate change on
the main components of water balance relating to maize crop, Romanian Journal
of Meteorology, vol. 6, no, 1-2, Bucharest, Romania, p. 50-57.
111. Mason, S.J., Goddard, L., Graham, N.E., Yulaeva, E., Sun, L.,
Arkin, P.A. (1999) The IRI Seasonal Climate Prediction System and the 1997/98
El Niño Event, Bulletin of the American Meteorological Society, 80, (1999),
1853-1873.
112. McKee, T.,B., Doesken, N.,J., Kleist, J. (1993), The relationship
of drought frequency and duration to time scales. In: 8th Conference on Applied
Climatology. Amer. Meteor. Soc., Boston, p. 179-184.
113. McKee, T.B., Doesken, N.J., Kleist, J. (1995), Drought monitoring
with multiple time scales, In: 9th Conference on Applied Climatology, Am.
Meteor. Soc., Boston, pp. 233-236.
114. McGuinness, J.L., Bordne, E.F. (1972), A comparison of lysimeter-
derived potential evapotranspiration with computed values, Technical bulletin,
No 1452, Agric. Research Service U. S. Dep. of Agric., 71 pp.
115. Mihăilescu, C.D. (1997), Evoluţia mediului geografic al zonei de stepă
din nord-vestul Mării Negre şi ritmicitatea manifestării calamităţilor naturale
pe parcursul ultimelor milenii, Autoreferatul tezei de drd. Abilitat în ştiinţe
geografice, Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, Inst. Geogr., Chişinău,
p.25.
116. Mihăilescu, I.F. (1997), Aspects de l`influence de la Mer Noire sur
les differenciations climatiques de Dobroudja (Roumanie), Proceedings of the
Sessions de Climatology of the 28 th International Geographical Congress,
Commission ou Climatology, Canada, p. 56-67.
45
117. Mihăilescu, I.F., Bucşă, I. Costea, D. (1995), Contribuţiila cunoaşterea
influenţei Mării Negre asupra regimului temperaturii aerului din Dobrogea, Anal.
“Univ. Al. I. Cuza”, Iaşi, p. 13-14.
118. Mihăilescu, I.F., Andreiaşi, N., Bucşă, I., Torică, V. (2001), Fenomene
climatice de risc din Dobrogea. Implicaţii ecopedologice şi economice, Revista
Geografică, Instit. de Geogr., Acad. Română, T VII, 2000 – Serie Nouă, Bucureşti,
p. 178-185.
119. Mihăilescu, I.F., Torică, V., Albu, Anca (2001), Repartiţia teritorială
a unor hidrometeori de risc din Dobrogea, în perioada rece a anului, Com. Geogr.
– UB,V.
120. Mihăilescu, I.F., Pavel, M. (1993), Probleme de agrotopoclimatologie,
cu aplicaţie în Dobrogea Centrală şi de Sud, Analele Acad. Rom., Seria Geofiz.,
121. Militaru Florica (1967), Consideraţii asupra unor fenomene
meteorologice deosebite, Hidrotehnica, 12, 7, p. 371-374.
122. Monteith, J.L. (1965), Evaporation and the environment, In: The
state and movement of water in living organisms, XIXth Symposium Soc. for
Exp. Biol., Swansea, Cambridge University Press, p. 205-234.
123. Neacşa, O., Dobre, I. (1969), Potenţialul climatic al litoralului
românesc al Mării Negre, Lucrările Congresului Internaţional de thalassoterapie-
mai, Eforie Nord.
124. Neagu, Elena, Popa, Anestina (1976), Depunerile de gheaţă de pe
conductorii aerieni în intervalul 1 iulie 1972-30 iunie 1973 pe teritoriul României,
Studii şi Cercet., I/2, Meteorologie, IMH, Bucureşti, p. 585-597.
125. Neamu, Gh., Teodoreanu, E. (1972), Clima Dobrogei. Studii şi
cercetări de Geografie aplicată a Dobrogei, Volum festiv, 25 de ani de la moartea
geografului Constantin Brătescu, Constanţa.
126. Negrilă, C. (1999), Teza de doctorat – Contribuţii privind optimizarea
relaţiei apă-producţie la irigarea în condiţii de stres a culturilor de câmp în zona
semiaridă din Dobrogea, ASAS Bucureşti, 139 p.
127. Niculescu, Elena (1993), Răciri şi încălziri masive în ultimul secol în
România, SC Geogr., XL, p. 73-81.
128. Niculescu, Elena (1997), Extreme pluviometrice pe teritoriul României
în ultimul secol, SC Geogr., XLIV, p. 63-67.
129. Nur, I.M. (1992), Secherease, desertification et infestation de Criquets
en Afrique, Stop – Disaster, 9 :6-8, Bulletin IDNDR, Obss. VESUVIANU.
130. Ochiambo, Th. (1992), Les problemes des Criquets dans les environ-
nements exposes a la Secheresse, Stop – Disasters, 9 , p. 3-4, Bulletin IDNDR,
Obss. VESUVIANO.
131. Oprescu, Alexandra, Pătăchi, Iulia (1983), Analiza climatologică
a perioadelor secetoase din Dobrogea, Studii şi Cercet. Meteor., I.N.M.H.,
132. Păltineanu, CR., Mihăilescu, I.F., Seceleanu, I. (2000), Dobrogea
- condiţiile pedoclimatice, consumul şi necesarul apei de irigaţii pentru principa-
lele culturi agricole, Edit. ExPonto, Constanţa.
133. Păltineanu, Cr. (2002), Aspecte de metodică privind cercetarea în
climatologie şi hidrologie, Editura Ovidius University Press, Constanţa, 239 p.
134. Păltineanu, Cr., , Mihailescu, I.F. (2005), Aridity distribution and
46
irrigation water requirements for the main fruit trees in Romania, International
Commission on Irrigation and Drainage, 21st European Regional Conference
– Integrated land and water resources management: towards sustainable rural
development. 15-19 May 2005, CD Rom, ERC2005PDF, Frankfurt (Oder),
Germany and Slubice (Poland), Topic 4–Drought and drought management: 11
p.
135. Păltineanu, Cr., Mihăilescu, I.F., Seceleanu, I. (2000), Dobrogea,
condiţiile pedoclimatice, consumul şi necesarul apei de irigaţie ale principalelor
culturi agricole, Editura EX PONTO, Constanta, 258 p.
136. Păltineanu, Cr., Mihailescu, I.F, Torica, V., Albu, Anca (2002) Cor-
relation between sunshine duration and global solar radiation in south-eastern
Romania. International Agrophysics, Vol. 16, No 2, Lublin, Poland, p. 139-145.
137. Păltineanu, Cr., Mihailescu, I.F., Dragotă, Carmen, Vasenciuc,
Felicia, Prefac, Zoia, Popescu, M. (2005), Corelaţia dintre indicele de ariditate
şi deficitul de apă climatic şi repartiţia geografică a acestora în România, Analele
Universităţii Spiru Haret, nr. 8, Editura România de mâine, Bucureşti, Seria
Geografie, p. 23-28.
138. Păltineanu, Cr., Mihailescu, I.F., Seceleanu, I., Dragotă, Carmen
(2006) Repartiţia teritorială a indicelui de ariditate Thornthwaite în România,
Lucrările Conf. Naţ. Române de Ştiinţa Solului, Cluj Napoca.
139. Păltineanu, Cr., Mihailescu, I.F., Dragotă, Carmen, Vasenciuc,
Felicia, Prefac, Zoia, Popescu, M. (2007), Geographical distribution of the
aridity indexes in Romania, Analele Universităţii Ovidius – Seria Geografie, vol.
III, nr. 1, Ovidius University Press, Constanţa, p. 21-30.
140. Păltineanu, Cr., Mihailescu, I.F., Seceleanu, I., Dragota,Carmen,
Vasenciuc, Felicia (2007), Ariditatea, seceta, evapotranspiraţia şi cerinţele de
apă ale culturilor agricole în România, Editura Ovidius University Press, 319 p.
,Constanţa.
141. Păltineanu, Cr., Mihailescu, I.F., Seceleanu, I., Dragota, Carmen,
Vasenciuc, Felicia, (2007), Using aridity indexes to describe some climate and
soil features in Eastern Europe: a Romanian case study, Theoretical and applied
climatology, Springer Velag Vienna, Volume 90, no. 3-4, p. 263-274.
142. Păltineanu, Cr., Zoia, Prefac, Popescu, M. (2008), Aridity and ex-
treme drought in Dobrogea, Romania, Proceedings of the Conference on Deserti-
fication, Gent, Belgium.
143. Pătăchie, Iulia, Călinescu, Niculina (1973), Cantităţi excepţionale
de precipitaţii înregistrate în secolul XX pe teritoriul României, Studii şi Cercetări
Meteorologice, I.M.H Bucureşti.
144. Pătăchie, Iulia, Călinescu, Niculina (1984), Umezeala relativă a
aerului în Dobrogea, Studii şi Cercetări Meteorologice, I.M.H, Bucureşti.
145. Pech, P. (1988), Methode statistique pour la cartographie des zones
exposees a des risques ( L’exemple d’Ossola – Italie du Nord - 46°N), Rev. De
geomorphologie dynamique, 2.
146. Pereira, L.S., Paulo, Ana, A., Rosa, R.D. (2005), A Modification of
the Palmer Drought Stress Index for Mediterranean Environments, CD-Rom.
ICID 21st European Regional Conference, Topic 4. 15-19 May 2005 - Frankfurt
(Oder) and Slubice - Germany and Poland.
147. Platagea, Gh. (1959), Studiul ploilor torenţiale pe teritoriul RPR şi
47
influenţa lor asupra scurgerii, MHGA, IV, 4, p. 21-28.
148. Podani, M., Zăvoianu, I. (1971), Considérations sur les inondations
catastrophiques de Roumanie de l’année 1970, RRGGG – Géogr., 15, p. 41-51.
149. Podani, M., Zăvoianu, I. (1992), Cauzele şi efectele inundaţiilor
produse în luna iulie 1991 în Moldova, SC Geogr., XXXIX, p. 61-68.
150. Povară, Rodica (2000), Riscul meteorologic în agricultură, Ed.
Economică, p. 248.
151. Priestley, C.H.B., Taylor, R.J. (1972), On the assessment of surface
heat flux and evaporation using large scale parameters, Mon. Weath. Rev., 100,
p. 81-92.
152. Rădulescu, N., Al. (1964), Consideraţii geografice asupra fenomenelor
de secetă din RPR, Natura, Geol. – Geogr., XVI, 1, p. 27-35.
153. Redmond, K. (2002), The depiction of drought - a commentary,
Bulletin of the American Meteorological Society 83(8):1143-1147, 2002.
154. Rosenfeld, Ch. L. (1994), The Geographical Dimensions of Natural
Disasters, IGU, Bulletin, 44.
155. Rossi, G. (2003), An integrated approach to drought mitigation in
Mediterranean Regions, in: Tools for Drought Mitigation in Mediterranean
Regions, edited by G. Rossi et al., Dordrecht (the Netherlands), Kluwer Academic
Publishers, pp. 3-18.
156. Săndica, Hîrsescu, Dragotă, Carmen (2005), The coupling of the
maximum precipitation, intensities with the maximum winspeeds in Dobroudja
– an indicator to the management of the precipitation – wind climatic, Analele
Universităţii Ovidius – seria Geografie, Constanţa, vol. I, nr.2, p.22-35.
157. Schwartz, P., Randall, D. (2003), An Abrupt Climate Change Scenario
and its Implications for United States National Security, 22 p.
158. Smith, M. (1992), CROPWAT-A computer program for irrigation
planning and management. FAO Irrigation and Drainage Paper 46, Rome, 126
pp.
159. Stăncescu, I., Goţi, Virginia (1992), Condiţiile meteorologice care
au determinat ploile deosebit de abundente din luna iulie 1991, SC Geogr.,
XXXIX, p. 51-59.
160. Stănescu, V.Al., Adler, M.J., Cusursuz, B., Tuinea, P., Burcea, G.,
Ciuntu, A. (1994), Study of droughts in Romania for the assessment of aridization
and desertification trends, Rom. Journal of Hidrology and Water Resources, vol.
I, nr. 2
161. Ştefan, V., Bechet, Şt., Tomiţă, O., Titz, L. (1981), Îmbunătăţiri
funciare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 343 p.
162. Stoenescu, Şt., M., Ţepeş, Elena, Bocorodiţă, Nadia, Ivanov, Maria
(1966), Repartiţia chiciurei, poleiului şi lapoviţei pe teritoriul RS România, Cul.
lucr. IM/1964, Bucureşti, p. 319-328.
163. Teodoreanu, Elena (1994), Caracteristici bioclimatice, ale perioadei
reci a anului, SCG, XLI, p. 67-74, 5 fig., res.
164. Teodoreanu, Elena (1995), Thermal confort in Romania as a function
of solar radiation, RR-Geogr., 39.
165. Teodoreanu, Elena (1996), Caracteristici bioclimatice, ale perioadei
calde a aerului în România, Rev. geogr., II-III, serie nouă, Institutul de Geografie,
p. 48-52, res.
48
166. Teodoreanu, Elena (2002), Bioclimatologie umană, Edit. Academiei
Române, Bucureşti.
167. Teodoreanu, Elena (2002), Le potentiel therapeuthique des facteurs
naturels de la Mer Noire, Dokum. Geogr. Nr. 29, Warszawa.
168. Teodoreanu, Elena (2004), Geografie medicală, Edit. Academiei
Române, Bucureşti.
169. Torică, V. (2004), Condiţiile climatice şi influenţa lor asupra mediului,
Teza de Doctorat, Universitatea din Bucureşti, 324 p.
170. Torică, V. (2003), Tromba marină, Analele Univ. “Ovidius”, Seria
Geografie, Volumul 3, nr. 1.
171. Torică, V., Potra, Adelina. (2007), The exceptional rain fallen in
Constanta district end on the Black Sea coast on the 28th of August 2004, Analele
Univ. “Ovidius”, Seria Geografie, Volumul 3, nr. 1, p. 138-143.
172. Trenberth, K.E, Caron, J.M, Stepaniak, D.P, Worley S.
(2002), Evolution of El Niño – Southern Oscillation and global atmospheric
surface temperatures. Journal of Geophysical Research, 107, DOI:
10.1029/2000JD000298
173. Thornthwaite, C.W. (1948), An approach toward a rational
classification of climate, The Geographical Rev., 38(1), p. 55-94.
174. Topor, N. (1957), Meteorologie turistică, Edit. Ceres, Bucureşti, 153
p.
175. Topor, N. (1964), Ani ploioşi şi secetoşi, CSA, IM, Bucureşti, 301 p.
176. Topor, N. (1970), Cauzele unor ploi cu efect catastrofal în România,
Hidrotehnica, XV, 11, p. 584-592.
177. Ţâştea, D., Bacinschi, D., Radu, N. (1965), Dicţionar meteorologic,
CSA, IMH, Bucureşti, 320 p.
178. Ţâştea, D., Sârbu, V., Raţ, T. (1969), Scurtă caracterizare a climei
Dobrogei cu referire specială la zona de litoral, Culegere de lucrări, IM/1967,
Bucureşti.
179. Ţâştea D., Dragotă C. (1989), Zonarea indicelui de intensitate pluvio-
eoliană, ca parametru de calcul în proiectarea noilor tipuri de acoperişuri, Studii
şi cercetări de meteorologie, I.N.M.H., Bucureşti.
180. Văduva, Iulica (2005), Maximum quantities of raifall registered in
24 hours in the South Dobroudja Plateu, Analele Universităţii Ovidius – seria
Geografie, Constanţa, vol. I, nr.2, p. 43-50.
181. Vasenciuc, Felicia, Dragotă, Carmen (1997), Cantităţile
de precipitaţii deosebite căzute în intervalul 28 martie-2 aprilie 1997 în partea
sudică a ţării, mss., Comunicare, Sesiunea Şt., Univ. de Vest, Timişoara.
182. Zăvoianu, I., Dragomirescu, Ş. (1994), Asupra terminologiei folosite
în studiul fenomenelor naturale extreme, SC Geogr., XLI, p. 59-65.
183.*** (1962, 1966) - Clima R..P.R / R.S.R., CSA, IMH, Bucureşti, I: 165;
II: 285.
184.*** (1966) - Clima R.S.R., vol. II, Date climatologice, Comitetul de Stat
al Apelor de pe lângă Consiliul de Miniştri, Institutul Meteorologic, Bucureşti.
185.*** - (1965-2005), Tabelele TM1, Arhiva I.N.M.H., Bucureşti,
186.*** - Dictionarul Explicativ al Limbii Române (DEX), 1996. Ediţia a
II-a. Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, Bucureşti, 1194
p.
49
187.*** (1983) - Geografia României, I, Geografia fizică, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti.
188.*** (2005) - Geografia României, V, Editura Academiei Române,
Bucureşti.
189.*** (2008) - Strategia naţională privind reducerea efectelor secetei,
prevenirea şi combaterea degradării terenurilor şi deşertificării, pe termen scurt,
mediu şi lung, MADR. Bucureşti.
190.*** (1980) – Judeţul Tulcea. Monografie, Editura Sport – Turism,
Bucureşti.
191.*** (1981) – Judeţul Constanţa. Monografie, Editura Sport – Turism,
Bucureşti.
192.*** (2005) – Program de punere în funcţiune a amenajărilor pentru
sezonul de irigaţii 2007, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale,
Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare.
193.*** (1995) – Instrucţiuni pentru staţiile meteorologice, I.N.M.H.,
Bucureşti.
194.*** (2005) – Buletin Meteorologic, Anul VIII, nr. 5-10, Administraţia
Naţională de Meteorologie, Bucureşti.
195.*** (1979) – UNESCO. 1979. Map of the world distribution of arid
regions: Explanatory note, MAP Technical Notes 7, UNESCO, 54 pp + map,
Paris.
196.*** – Surfer 8 Program, Surface Mapping System, Golden Software
Inc 2002, www. Goldensoftware.com.
197.*** – Rev. Tehnica Instalaţiilor, nr. 5, 2003.
198.*** – Anuare meteorologice.
50

Marius Lungu Rezumat Teza Finala

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Marius Lungu Rezumat Teza Finala

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

RESURSE ŞI RISCURI CLIMATICE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Structurată pe şase capitole, teza de doctorat a cărei rezumat

2. HARTA BAZĂ ŞI FONDUL DE DATE

Pentru atingerea scopului principal al prezentei teze de

Din România, Dobrogea prezintă cea mai diversificată paletă

A. Resurse climatice energetice

respectiv minimă absolută în perioada de 24 de ore, în grade Kelvin,

b. Potenţialul eolian din Dobrogea

B. Potenţialul climato-turistic al Dobrogei

unde: I = indicele climato-turistic;

Riscurile climatice din Dobrogea

Din România, Dobrogea prezintă cea mai diversificată paletă

A. Fenomene climatice de risc din perioada rece a anului

În perioada rece a anului toate fenomenele climatice de risc

4. Îngheţul, dezgheţul şi bruma

5.2.5. Răcirile masive

B. Fenomenele climatice de risc din perioada caldă

Fenomenele climatice de risc care se produc în perioada

4. Tornadele şi trombele marine

4.2. Trombele marine

C. Fenomene climatice de risc posibile în tot anul

44. Cernescu N. (1961), Clasificarea solurilor cu exces de umiditate,

You might also like