ATOMUL - alcatuire

Aproape toata masa atomului este concentrata in nucleu. Relatia dintre uam si
gram este
1uam= 1.67x10-24 g

Masa, in uam, pentru particulele importante din nucleu

Particula Sarcina Masa uam

electrica
electron -1 0.000549
proton +1 1.00728
neutron 0 1.00867
1
 ATOMUL – modelele atomice

Modelul lui Thomson

Modelul lui Rutherford

2
 ATOMUL – modele atomice

Conceptul cuantic
In 1900, Max Planck - energia se emite in mod necontinuu, in cuante de
energie
MODELUL LUI BOHR
1913, Neils Bohr – electronii se misca in jurul nucleului ocupand orbite
circulare cu energie distincta.

– Fiecare orbita are o energie specifica. Orbitele cele mai apropitate de

nucleu au energia cea mai mica si energia creste odata cu cresterea
distantei de la orbita la nucleu.

– Atomul de hidrogen contine un singur proton si un singur electron.

Pentru ceilalti atomi nivelele principale de energie (numerotate cu 1, 2,
3, etc) sunt divizate in subnivele energetice care corespund tipurilor de
orbitali s, p, d, si f.
Intr-un subnivel energetic pot exista mai multi orbitali de acelasi fel
1s
3p
5d
7f

3
 ATOMUL - alcatuire

Electronul se misca pe o orbita circulara in jurul nucleului sub influenta atractiei

Coulombiene dintre electron si nucleu, respectand legile clasice ale mecanicii.

L = moment angular orbital

A doua lege a lui Newton pentru un electron care se misca pe o orbita circulara in jurul
nucleului:

forta centrifuga a unui electron de masa m care se misca cu viteza v pe un cerc cu

raza r mv 2
K=
r
forta de atractie electrostatica dintre electron si nucleu , conform legii lui Coulomb :
e−e+
F= 2
r
La echilibru K = F, deci :
mv 2 e − e +
= 2 mv 2 r = e 2
r r
pe o orbita circulara electronul are un moment 2πmvr.
4
 ATOMUL - alcatuire

Sunt permise doar acele orbite al caror moment de rotatie este un multiplu n al constantei
lui Planck h.

2πmvr = nh

ridicam aceasta ecuatie la patrat si

h
mvr = n impartim cu ecuatia

2π
mv 2 r = e 2

n2h2
rn = raza permise
4π 2 me 2
5
 ATOMUL - alcatuire

Din punct de vedere energetic

n2h2
Inlociuim r cu rn =
4π 2 me 2

6
 Ecuatia lui Schrodinger
Descrie evolutia functiei de unda in timp si spatiu. Ecuatia lui Schrodinger reda
cuantificarea energiei unui sistem precum si forma functiei de unda.

7
 Forma radiala a orbitalilor hidrogenoizi

Deoarece energia coulombiana a nucleului este de simetrie sferica, orbitalii

sunt reprezentati matematic in termenii coordonatelor polare sferice r, Ө si ф.

8
Ecuatia care descrie forma orbitalilor este :

Ψn ,l ,ml = Rn ,l ( r )Yl ,ml (θ , Φ )

R=functie radiala
Y=functie de coordonatele unghiulare

Pentru reprezentarea functiilor de unda ce descriu orbitalii, in general se

utilizeaza reprezentari grafice.
Toate functiile de unda descresc exponential la distante suficient de mari fata de nucleu.
Unele functii radiale oscileaza si trec prin zero in apropiere de nucleu avand una sau
mai multe suprafete radiale nodale.
De exmplu orbitalul 3s trece de doua ori prin zero si are doua plane nodale radiale.

9
 Functia de distributie
radiala Ψ2 reprezinta
probabilitatea de a gasi
electronul intr-un nivel
sferic la o distanta r
fata de nucleu.
Reprezenatrea acestei
functii este redata cu rosu.

functiile de unda pentru n = 1 si n=3

10
• Un orbital s are aceasi
amplitudile la o distanta
oarecare de nucleu indiferent
de coordonatele sale
unghiulare. Acest orbital se
reprezinta printr-o sfera cu
nucleul in centru.
• Toate celelalte tipuri de orbitali
au amplitudiea care variaza cu
unghiul.
• Amplitudinile pozitiva si
negativa a functiilor de unda
sunt reprezentate prin semnele
+ si -. Fiecare orital real are un
plan nodal in care
probabilitatea de a gasi
electronul este zero. Planele
nodale trec prin nucleu si
separa regiunile amplitudine
pozitia de cele cu amplitudine
negativa.

11
Tipuri de orbitali
-Orbitali de tip s

-Orbitali de tip p

-Orbitali de tip d

12
 Pentru a cunoaste probabilitatea de a gasi electronul intr-un
anumit punct al unui element de volum dτ, se evalueaza densitatea de probabilitate Ψ 2
in acel punct si se multiplica cu marimea elementului de volum obtinundu-se Ψ 2 dτ

.Probabilitatea totala de a gasi electonul undeva in spatiu este dat de suma tuturor probabilitatilor
de a gasi electronul in toate elementele de volum:
∫Ψ 2 dτ = 1

Semnul functiei de unda

Functia de unda reprezinta regiuni cu amplitudine pozitiva si negativa (ca orice alta functie).
Amplitudinea pozitiva sau negativa in cazul functiei de unda nu inseamna ca probabilitatea
de a gasi electronul este mai mare sau mai mica, deci nu are o semnificatie fizica directa.
Semnul functiei de unda se foloseste direct doar atunci cand vorbim despre
densitatea de probabilitate. Ψ 2

Regiunea in care amplitudinea unei functii de unda este

pozitiva si se adauga la o alta regiune cu amplitudine pozitiva inseamna ca acolo
probabilitatea de a gasi electronul este mult mai mare. Acest aspect al functiei de
unda este important in conceptul de legatura chimica.
Dimportiva daca se adauga unei regiuni cu o functie de unda de amplitudine pozitiva ,
una de amplitudine negativa, probabilitatea de a gasi electronul este nula.
Marimea suprafetei pe care cele doua functii de unda interfera se masoara
prin asa numita integrala de suprapunere S:
S = ∫ Ψ1 Ψ2 dτ

Daca cele doua functii sunt departate in spatiu atunci S=0.

Daca cele doua functii sunt asemanatoare si apropiate si au acelasi semn in regiunea in
care se suprapun, S are valaorea maxima (se apropie de 1)
Doua functii de unda pentru care suprapunerea este 0 se numesc functii ortogonale.

13
Cand atomul primeste energie, electronul trece
pe o orbita corespunzatoare unei energii cu valoare mai mare.
La trecerea electronului inapoi pe o orbita cu cu energie mai mica,
se produce o emisie de energie. Daca notam cu E1 si E2 energiile
corespunzatoare celor doua nivele energetice, energia
radianta atunci cand electronul revine de pe orbita 2 pe 1 este data de relatia :
E 2 − E1 = hν
Frecventa cuantei de lumina ν are o valoare bine determinata.
Diferite cuante corespunzatoare salturilor de electroni de pe orbita
pe alta corespund liniilor din spectrul de hidrogen.
Cu ajutorul teoriei lui Bohr se pot calcula cu mare precizie liniile
spectrale ale hidrogenului.

14
Energia nivelului

Emisie de lumina
En

Excitare electronica
Pierderea energiei unui electron

Em
Absorbtie de lumina

ΔE = |En-Em| = hν
15
 Stare ionizata

Tranzitii electronice

Nivel excitat

Nivel fundamental

16
n=1 Nivelul E1= -13,6eV
fundamenta, cu
energia cea mai
mica
n=2 Primul nivel E2= -3,4eV
excitat

n=3 Al doilea nivel E3= -1,51eV

excitat

17
Seriile energetice pentru hidrogen

18
 λ = c/υ c = 3.108 m.s-1

Lumina este alcatuita din particule elementare

(fotoni) proiectate in linie dreapta cu viteza luminii.
Razele luminoase = traiectoriile acestor corpusculi

E = hυ = hc/λ
E : energia fotonului (in joule J)
h: constanta lui Planck = 6,626068 × 10-34 m2 kg /
s
υ: frecventa de unda (in hertz Hz)

19
Prin descompunerea luminii emise de o sursa luminoasa, putem obtine diferite
tipuri de spectre care depind de caracteristicile sursei luminoase. Un element
important il constitue temperatura alaturi de presiune si compozitia chimica.

Spectrul continuu

20
Un gaz cald la presiune scazuta produce un spectru petru cateva culori specifice lui,
adica pentru anumite lungimi de unda. Aceste raze luminoase formeaza spectrul
de emisie. Fiecare element chimic are propriul sau spectru luminos.

Spectru de emisie

21
 Un gaz rece la presiune scazuta absoarbe anumite culori, producand un spectru de
absorbtie.
Atomii care constitue respectivul gaz absorb selectiv lumina, ceea ce se traduce prin
aparitia in spectru a unor linii negre (benzi de absorbtie). Aceste se observa la
aceleasi lungimi de unda ca si razele de emisie pentru gazul considerat, ceea ce
inseamna ca in spectrul unui atom dat razele de absorbtie sunt plasate in acelasi loc
ca si cele de emisie. Cele doua spectre sunt complementare.

Spectru de absorbtie

22
 NUMERE CUANTICE

n2h2
E=
8ml 2
Energiile permise pentru un atom hidrogenoid depind
numai de numarul cuantic principal n.
Numarul cuantic principal n defineste o serie de nivele ale
atomului cu energie egala.

Orbitalii care apartin fiecarui nivel sunt clasificati in subnivele .

Fiecare subnivel al unui nivel se caracterizeaza printr-un numar cuantic l,
numit numar cuantic al momentului unghiular orbital.
Numarul cuantic secundar descrie apartenenta electronilor la un anumit subnivel
energetic.
l poate lua valorile 0≤l≤n-1, adica in total n valori diferite.

De exemplu nivelul n=2 este alcatuit din doua subnivele de orbitali caracterizate de
l=0 si l=1.

23
Momentul unghiular este o masura a momentului unei particule care se invarte
in jurul nucleului. Este o marime cuantificata. Poate lua valorile l (l + 1)h
Pentru orbitalul s , momentul unghiular orbital este zero.
Momentul unghiular orbital creste cu l.
Un subnivel cu numarul cuantic l este format din 2l+1 orbitali individuali.
Acesti orbitali se caracterizeaza prin numarul cuantic magnetic ml care poate lua
2l + 1 valori:
ml = l,...., -l valori.
Astfel un nivel d al unui atom cu l=2 este format din cinci orbitali atomici
individuali caracterizati prin numerele magnetice ml = -2, -1, 0, 1, 2.

Numarul cuantic magnetic m descrie situatia impulsurilor de rotatie a electronilor in

camp magnetic si prin aceasta orientarea spatiala a orbitalilor.
Pentru a defini complet starea unui electron intr-un atom trebuie indentificata distributia
Spatiala a electronului in atom.

Momentul unghiuar de spin se defineste prin numarul cuantic de spin s de marime

si ms ia valoarea egala cu s ( s + 1)hAceste doua stari de spin ale electronului sunt
reprezentateprin sageti si simbolizeaza prin semne orientarea spinilor elelctronici intr-un
orbital

Straturile caracterizate prin n au aceasi energie. Substaturile cu acelasi

nr l au energie egala.
24
n=1
l = 0, subnivelul s

n=2
l=0, subnivelul s
l=1 subnivelul p

n=3 l ia valorile 0≤l≤n-1, adica in total n valori diferite;

l=0, subnivelul s Fiecare subnivel energetic este alcatuit dintr-un tip
l=1 subnivelul p de orbitali.
l=2 subnivelul d

n=4
l=0, subnivelul s
l=1 subnivelul p
l=2 subnivelul d
l=3 subnivelul f

25
 SOMMERFELD introduce conceptul de orbite eliptice. Pentru fiecare valoare a
lui n exista un numar de stari energetice de diferite foeme eliptice
caracterizate de diferite valori ale momentului angular orbital l.

l orbital
0 s
1 p
2 d
3 f
4 g

Pentru atomii cu mai multi electroni se introduc si celelalte nuemre cuantice

26
 NUMERE CUANTICE
Nivel n l m s Z
energetic (2n2)
1 1 0 0 +1/2 -1/2 2
2 2 0 0 +1/2 -1/2 8
1 -1 +1/2 -1/2
0 +1/2 -1/2
1 +1/2 -1/2
3 3 0 0 +1/2 -1/2 18
1 -1 +1/2 -1/2
0 +1/2 -1/2
1 +1/2 -1/2
2 -2 +1/2 -1/2
-1 +1/2 -1/2
0 +1/2 -1/2
1 +1/2 -1/2
2 +1/2 -1/2

27
 Regula lui Slater

Constanta de ecranare
Reprezinta
Interactiunile dintre
electronii unui orbital
sau ai unui nivel energetic
Pentru a calcula constanta de ecranare
pentru un electron din nivelul n trebuie
tinut cont de contributia fiecarui electron in
functie de pozitia lui. Astfel:
-Contribuie cu 0 electronii de energie superioara electronului considerat;
-Cu 0.35 electronii din acelasi tip de orbital caracterizati de acelasi n;
-Cu 0.85 electronii din orbitali s sau p din nivelul n-1;
-Cu 1 electronii de tip d sau f din nivelul n-1;
-Cu 1 toti electronii din nivel n-2 si inferioare acestuia.

28
 Regula lui Slater

Permite evaluarea sarcinii efective resimtita de un electron din invelisul electronic.

Exemplu de calcul al constantei de ecranare

29
Exemplu

Sarcina nucleara efectiva resimtita de un electron periferic din Fe3+

Pentru atomul de Fe , Z=26, configuratia electronica este

Electronul periferic este unul 4s, deci constanta de ecranare rezultata este

De aici, sarcina nucleara efectiva

La ionizarea unui atom de Fe sunt expulzati mai intai electronii 4s si NU cei 3d.

30
 Exemplu de calcul Zefectiv in cazul Zn

Efectul de ecranare asupra unui electron 4s

σ = (10 x 1,00) + (18 x 0,85) + (1 x 0,35) = 25,65
De unde
Zefectiv = 30 - 25,65 = 4,35

Efectul de ecranare asupra unui electron 3d

σ =(18 x 1,00) + (9 x 0,35) = 21,15
Z* = 30 - 21,15 = 8,85

Efectul de ecranare asupra unui electron s este superior celui asupra unui electron d.
Prin urmare sarcina efectiva pentru 4s va fi mai mica decat in cazul 3d.

In general un electron ns din nivelul de valenta este mai putin

ecranat decat un electron np, iar un electron np este mai putin ecranat
decat un electron nd.
Ca rezultat al penetrarii si ecranarii ordinea nivelelor de energie in atomi este
ns<np<nd<nf

31
32
Ocuparea cu electroni a nivelelor energetice

Denumire Nr de e- max Denumire Nr max

Z=2n2 de e-
Z=4l+2

1 2 1s 2
2 8 2s 2
2p 6
3 18 3s 2
3p 6
3d 10

4 32 4s 2
4p 6
4d 10
4f 14

33
Ordinea cresterii energiei nivelelor si subnivelelor intr-un atom este redata in
schema urmatoare:

34
4
4f
4d
4p
3 3d
4s
3p

3s
2p
2

2s
1
1s

35
Regula de ocupare a nivelelor energetice
cu electroni propusa de Klechkowski

Principiul de constructie Aufbau

36
 Configuratii electronice

Distributia electronilor pe straturi, substraturi si orbitali

poarta numele de configuratie electronica.
In realizarea configuratiilor electronice corecte se tine cont de
principiul lui Pauli si de regula lui Hund.

Printr-un aport energetic, electronii pot trece de pe un nivel energetic pe altul ;

spunem ca atomul respectiv trece din stare fundamentala in stare excitata.

Configuratia electronica pentru un anumit atom se poate scrie fie completand

toate nivelele energetice in ordinea cresterii lui n, cu subnivele si orbitali,
fie trecand explicit doar configuratia stratului de valenta sau a ultimului nivel
energetic avand in fata, intre paranteze drepte trecut simbolul gazului rar care
il precede.

37
H 1s1

He 1s2

Li 1s2, 2s1

Be 1s2, 2s2

B 1s2, 2s2, 2p1

C 1s2, 2s2, 2p2

N 1s2, 2s2, 2p3

O 1s2, 2s2, 2p4

F 1s2, 2s2, 2p5

Ne 1s2, 2s2, 2p6

38
 Configuratii electronice - exemple

21Sc [Ar] 3d1 4s2 18Ar 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6

21Sc 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d1 4s2

23V [Ar] 3d3 4s2

24Cr [Ar] 3d5 4s1

25Mn [Ar] 3d5 4s2

28Ni [Ar] 3d8 4s2 [Ar] 3d9

29Cu [Ar] 3d10 4s1 [Ar] 3d10

30Zn [Ar] 3d10 4s2 [Ar] 3d10 4s1

39
 Radioactivitate-Notiuni generale

In 1896, Henri Becquerel lucrand cu compusi cu uraniu constata ca filmul fotogrfic

se voaleaza cand acesta este expus in apropierea compusilor cu uraniu.
Acest lucru inseamna ca elemente ca uraniul emit anumite unde luminoase si sunt
supuse fenomenului de dezintegrare radioactiva.

In 1899, le Rutherford descopera ca sistemele ce contin uraniu produc trei tipuri de

raze care in functie de capacitatea lor penetranta se impart in α, β, γ. Particulele α
corespund nucleelor 4He. Particulele β sunt electroni emisi de nucleu cu mare viteza.
De exemplu izotopul 14C este instabil, el emite un electron si se transforma in 14N.
14C ----> 14N + e- + ν

Razele g sunt de natura electromagnetica si apar ca urmare a redistributiei sarcinii electr

in nucleu.

40
 REACTII NUCLEARE
FISIUNE
FUZIUNE

n + 235U -> 141Ba + 92Kr + 3n; p + p -> 2 H + e+ + n + 42 MeV,

Din doua nuclee ‘parinte’

Dintr-un nucleu rezulta rezulta un nou nucleu
mai multe nuclee

41
42
 •232Th 90 -> α + 228Ra 88 -> β + 228Ac 89 -> β + 228Th 90 ->
α + 224Ra 88 -> α + 220Rn 86 -> α + 216Po 84

Particulele α = He Particule β =
electron (β−) sau poziton (β+) accelerate,
emise de anumite nuclee radioactive ,
mai ales 40K.

238U92→ 234Th90 + 2He2+

238U → 234Th + α
(β-)
n0 → p+ + e− + νe

(β+)
energie + p+ → n0 + e+ + νe

43
 Reaction Energy yield
p + p -> 2 H + e+ + ν .42 MeV
FUZIUNE
e+ + e- -> γ 1.02 MeV
2H + p -> 3He + γ 5.49 MeV
3He + 3He -> 4He + p + p 12.86 MeV
total 26.72 MeV
Procesele de ardere solare
Reaction Energy yield
3He + 4He -> 7Be + γ 1.59 MeV
7Be + p -> 8B + γ . 13 MeV
8B -> 8Be + e+ + ν 10.78 MeV
8Be -> 4He + 4He .095 MeV
total 12.595 MeV

44
Schema simplificată a unui reactor nuclear

1.bară pentru oprire de urgenţă

2.bare de control
3.combustibil
4.protecţie biologică
5.ieşirea vaporilor
6.intrarea apei
7.protecţie termică

45
 Sistemul periodic al elementelor

dupa un anumit proprietatile unui

E1’
numar de elemente element se pot
E1
proprietatile acestora deduce dupa cele
Eb’ Eb Ea Ec Ec’
se repeta periodic ale vecinilor sai de
E2
ordinul I sau de ordinul II
E2’
CONTRIBUTII SP

1869 – Mendeleev-prima varianta a SP alcatuita din linii verticale si orizontale

1905 se definitiveaza forma scurta a SP
Forma lunga a SP se datoreaza lui Rang si Werner.
Elementele sunt asezate in blocuri de elemente dupa electronii de valenta.
Cele 4 blocuri de elemente din SP sunt
Blocul s
Blocul p (grupele 16-18 din SP)
Blocul d electronul de valenta se afla intr-un orbital d interior
Blocul f electornul distinctif se gaseste intr-un substrat (n-2)f

46
47
 7 14
N Numarul
Numarul de ordine Azot de masa
= numarul atomic Z A=Z+N
= numarul de electroni
din invelisul electronic Denumirea
= numarul de protoni elementului
din nucleu

48
49
 Elementele din sistemul periodic sunt aranjate in :
-grupe
-perioade
Grupele : sirurile verticale din sistemul periodic.
Se impart in grupe principale si grupe secundare.
Grupele principale
contin elemente care au electronul distinctiv intr-un orbital de simetrie s sau p.
Grupele secundare
au electronul distinctiv intr-un orbital de simetrie d
iar lantanoidele si actinoidele intr-un orbital de simetrie f.

Elementele unei grupe principale contin acelasi numar de electroni

pe stratul de valenta.
Numarul electronilor din ultimul strat este egal cu numarul grupei .
De exemplu daca luam grupa 6-a :
O 1s2, 2s2 2p4 ;
S 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p4
Se 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6 3d10, 4s2 4p4
Te 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6 3d10, 4s2 4p6 4d10, 5s2 5p4
Po 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6 3d10, 4s2 4p6 4d10 4f14, 5s2 5p6 5d10, 6s2 6p4

50
Perioada: Sirul orizontal din sistemul periodic care cuprinde elemente
care au acelasi numar de straturi electronice ocupate, sau care au
stratul exterior, in curs de completare, caracterizat de acelasi n.
Ex : Consideram elementele :

toate elementele
au stratul al 4-lea
in curs de
completare ceea
ce inseamna ca
aceste elemente
apartin perioadei 4

51
 Numarul grupei principale si valenta acestora

Valenta maxima a atomilor elementelor din grupele principale fata de oxigen

corespunde numarului grupei principale cu exceptia oxigenului, fluorului si a
gazelor rare. Fata de hidrogen valenta elementelor din grupele principale 1 – 4
este egala cu numarul grupei, iar pentru grupele 4-8 este egala cu
8 - numarul grupei.

Atomii elementelor din grupele principale prefera numerele de oxidare

in care se realizeaza configuratii electronice de energie scazuta.

52
53
 SP-Proprietati periodice

Legea periodicitatii. Proprietati periodice

Proprietatile chimice ale unui element depind esential de electronii de valenta care
sunt cei mai energetici, deci cei mai reactivi. Cum in SP , elementele sunt asezate in
functie de structura lor electronica este normal ca elementele aceleasi grupe sa aiba
proprietati chimice similare; dar ca aceste proprietati sa varieze (periodic)
de-a lungul unei perioade.

54
Raza atomica RM
RM a unui element este definita ca mijlocul
distantei dintre doi atomi vecini a aceluiasi element in conditii standard.

RM scade de a lungul unei perioade de la stanga la dreapta si

creste pe masura ce coboram in grupe.

55
 Raza atomica

Grupa
56
La elementele din grupele principale razele atomice in cadrul unei perioade scad
odata cu cresterea numarelui de ordine Z iar in grupe cresc odata cu cresterea
acestuia. Odata cu razele atomice variaza si volumele atomice.
Valorile cele mai mari ale volumelor atomice se gasesc la elementele alcaline.
Ex: Cum creste volumul si raza atomica in grupa.

Li ))
Na)))
K ))))
Rd)))))
Cs))))))
Fr))))))))

Raza atomica creste odata cu numarul de straturi. La fel si volumul unui atom.

57
 Raza ionica dupa Pauling pentru speciile alcaline M+ - in picometri 10 -12 m

Raza ionica dupa Pauling pentru speciile tranzitionale M 2+ - in picometri

Raza ionica scade cu

cresterea lui Z

Raza covalenta – perioada a doua in picometri

58
Potentialul de ionizare
Potentialul de ionizare I1 reprezinta energia care se furnizeaza unui atom in stare gazoasa
pentru smulgerea unui elentron. Energia de ionizare are valoare pozitiva si se exprima in eV
sau kJ/mol.

59
La elementele din blocul s si p energia de ionizare a atomilor in cadrul unei perioade
care este necesara pentru eliberarea unui sau mai multor electroni creste odata cu
Z iar in grupe scade in acelasi sens

Se observa cresterea energiei primei stari ionizate,

in fiecare peroada,cu mici iregularitati legate de modul de
ocupare cu electroni a orbitalilor in nivele si subnivele energetice.

60
Energia de ionizare (I) pentru primele 10 elemente ale SP

Elementele situate in partea stanga ionizeaza usor (pierde electroni cu

usurinta) in timp ce gazele nobile ionizeaza foarte greu.

61
Afinitatea electronica
Afinitatea electronica Ae a unui element este energia libera consumata cand acest
atom capteaza un electron.
Ae are valoare negativa in general deoarece reactia de atasare de electroni este
exoterma. Se exprima in eV sau kJ/mol.

Ae creste de la stanga la dreapta de a lungul unei perioade dar variaza foarte putin in grupe.
Pentru captarea celui de al doilea electron exista o alta valaore a afinitatii electronice
(la fel ca si in cazul potentialului de ionizare).

Grupa

62
Exemple de valori ale Ae

63
Electronegativitatea

Electronegativitatea χ unui element reprezinta tendinta pe care o posed acest

element de a atrage electroni.
Notiunea de potential de ionizare si afinitate electronica sunt legate de un
singur atom.
Electronegativitatea se utilizeaza in cazul in care atomul in cauza se gaseste
asociat de alti atomi.
Elementele chimice participante la formarea unei legaturi chimice nu au
aceasi electronegativitate. Se produce o polarizare a legaturilor datorata
nesimetriei norului electronic. Un element va avea excedent de sarcina
negativa in timp ce, celalalt va fi partial incarcat pozitiv.

Electronegativitatea creste in perioada cu numarul atomic Z, in timp ce in grupa

scade cu cresterea lui Z. Elementul cu electronegativitatea cea mai mare este F,
iar cel mai electropozitiv este Fr. Elementele cu electronegativitate scazuta sunt
cele tipic metalice iar cele cu electronegativitatea mai mare de 2.0 sunt
nemetalele sau semimetalele.
Consideram ca o legatura este polara daca diferenta de electronegativitate dintre
elementele participante este mai mare de 0.5; daca este inferioara acestei valori
legatura este considerata ca fiind nepolara sau slab polara, deci covalenta. Daca
acesta valoare este peste 1.50, legatura este considerata ca fiind ionica. 64
Formula de calcul a electronegativitatii, introduisa de Mulliken este :

χ = 0.168 (I1 + Ae) - 0.207

(Calculeaza electronegativitatea ca fiind o valoare teoretica in functie de potentialul

de ionizare si afinitatea electronica)
Acesta formula permite stabilirea unei scale a electronegativitatii elemetelor.

Diferenta de electronegativitate intre doi atomi A si B : Δχ = χ(A) - χ(B)

Electronegativitatea se mai poate exprima

dupa Pauling - energia de legatura A-B este superioara in valoare absoluta
mediei aritmetice sau geometrice a legaturilor A-A si B-B, deci |EAB|>1/2|EAA+EBB|
sau | EAB|>|EAAxEBB| 0.5 (ital.in tab) ]
dupa Allred si Rochow - tin seama de contributiile electronilor situati intre
electronul periferic si nucleu (bold in tab)]

65
66
Concluzii

1) χ creste de la stanga la dreapta intr-o periada si scade pe masura

ce coboram in grupa.

2) Elementele situate in coltul din stanga, jos al SP au tendinta de a

ceda usor electronii de valenta la un partener in timpul formarii
legaturii chimice.
Spunem despre ele ca sunt electropozitive.

3) Elementele situate in coltul din dreapta , sus al SP au tendinta de a

accepta usor electroni in timpul formarii legaturii chimice.
Aceste elemente se numesc electronegative.

67
Consecinta a electronegativitatii -
-polarizarea legaturii chimice- prezenta momentului de dipol μ.
Momentul de dipol este reprezentat printr-un vector orientat dinspre polul
pozitiv al legaturii spre cel negativ.
Pentru o molecula poliatomica momentul dipolar al legaturii este dat de
suma vectorilor momentelor dipolare a legaturilor.

Caracterul ionic al unei legaturi se determina prin compararea

momentului de dipol determinat experimental cu valaorea ipotetica de 4.8
considerata pentru o legatura 100% ionica. Lungimea unei legaturi se
masoara in angstrom (A) iar momentul dipolar in debye D.

68
Variatia caracterului metalic si nemetalic
Caracterul metalic al elementelor in grupe creste odata cu cresterea lui Z,
iar caracterul nemetalic scade in acelasi sens.
In perioada caracterul metalic al substantelor scade o data cu cresterea lui Z
iar caracterul nemetalic creste in perioade cu cresterea lui Z.
La tranzitia dintre metale si nemetale se afla substantele care prezinta caracter
atat metalic cat si nemetalic. Aceste elemente se numesc semi-metale.

Proprietatile oxizilor elementelor din grupele principale

Proprietatile bazice ale oxizilor cresc in grupa de sus in jos odata cu cresterea
caracterului metalic.
In perioada caracterul bazic al oxizilor creste de la grupa VII spre grupa I.
Caracterul acid al oxizilor creste in grupa de jos in sus si in perioada de la grupa I
spre grupa VII.

69
• Examen partial Student
• Bazele Chimiei Mediului Nume Prenume
• Grupa
• Definiti notiunile:
• -Atom
• -Valenta
• -Numarul lui Avogadro
• -Orbital atomic
• -Spectrul de emisie
• -Potentialul de ionizare

• Fie urmatoarele seturi de numere cuantice:

• n=4, l=1, ml=-1, s=-1/2
• n=3, l=2, ml=1, s=+1/2
• -Schematizati diagramele nivelelor si subnivelelor energetice si popularea acestora cu
electroni , inclusiv cu cel caracterizat de seturile de numere cuantice date.
• -stabiliti tipul orbitalului in care este gazduit electronul descris de cele doua seturi de
numere cuantice
• -desenati forma orbitalului respectiv.

• Scrieti configuratia electronica pentru elementele caracterizate de numarul atomic Z=17,

Z=32, Z=29
• Stabiliti locul acestor elemente in SP (grupa, perioada)
• Ce tipuri de ioni pot forma aceste elemente. Cum explicate formarea acestora.

• BAREM
• 1 pct oficiu
• 3 pct 1 (0.5 pct pentru fiecare notiune correct definite)
• 3 pct 2 (0.5 pct pentru fiecare cerinta correct rezolvata)
• 3 pct 3(1 pct – configuratii; 1 pct pentru enumerarea ionilor , 1 pct pentru explicarea modului de formare
al acestora.
• Timp de lucru 1,5 h