ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI

Facultatea: Management – Administraţie Publică

Prezentarea generală a sistemului

administraţiei publice din România

Autor:
Grupa: 202
Seria: A
 Bucureşti
2008

CUPRINS

1.CLARIFICĂRI TERMINOLOGICE .........................................................................................................3

2.AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ...................................................................................3
2.1.ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ DE STAT ...................................................................................................................4
2.1.1.Guvernul...........................................................................................................................................4
2.1.2.Ministerele........................................................................................................................................5
2.1.3.Autorităţile administrative autonome..............................................................................................6
2.1.4.Serviciile publice deconcentrate......................................................................................................7
2.1.5.Prefectul...........................................................................................................................................7
2.2.ADMINISTRAŢIA PUBLICA LOCALĂ ...................................................................................................................9
2.2.1.Consiliul local .................................................................................................................................9
2.2.2.Consiliul judeţean..........................................................................................................................11
2.2.3.Primarul.........................................................................................................................................12
2.2.4.Serviciile publice locale ................................................................................................................14
2.3.FUNCŢIONARUL PUBLIC ...............................................................................................................................15
2.3.1.Definiţii .........................................................................................................................................15
2.3.2.Clasificare .....................................................................................................................................15
2.3.3.Accesul la funcţia publică .............................................................................................................17
2.3.4.Personal contractual .....................................................................................................................18
3.AUTORITĂŢI RESPONSABILE CU GESTIONAREA CORPULUI FUNCŢIOANRILOR
PUBLICI .........................................................................................................................................................19
3.1.AGENŢIA NAŢIONALĂ A FUNCŢIONARILOR PUBLICI,.........................................................................................19
3.2.INSTITUTUL NAŢIONAL DE ADMINISTRAŢIE.....................................................................................................20

2
1.Clarificări terminologice
Conform Constituţiei1, România este un stat naţional, suveran şi independent,
unitar şi indivizibil ce se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului celor
trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească. Dacă funcţia legislativă în stat este
asigurată de Parlament, iar cea judecătorească de instanţele judecătoreşti, autoritatea
executivă este reprezentată de preşedintele ţării, care are atribuţia de a veghea la
respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, precum şi de Guvern,
care are rolul de a asigura politica internă şi externă a ţării şi de a exercita conducerea
generală a administraţiei publice.
Activitatea executivă are aşadar două componente de bază, respectiv : guvernarea
- trasarea deciziilor esenţiale pentru prezentul şi viitorul unei ţări, inclusiv din perspectiva
relaţiilor cu alte state sau cu organizaţii internaţionale şi administrarea - rezolvarea
nevoilor curente, cotidiene, ale statului respectiv.
Administraţia publică, în mod tradiţional, presupune două elemente de bază:
 Executarea legii – cuvântul “lege” fiind înţeles în accepţiunea “lato sensu”, de act
normativ cu forţa obligatorie şi nu în accepţiunea “stricto sensu”, de act juridic al
Parlamentului.
 Prestarea de servicii publice în limitele legii. Prin serviciul public se înţelege
activitatea organizată sau desfăşurată de o autoritate a administraţiei publice pentru a
satisface nevoi sociale în interes public.

2.Autorităţile administraţiei publice

Autorităţile publice care pun în practică deciziile luate în cadrul activităţii
executive sunt identificate sub numele de „autorităţi ale administraţiei publice”. Acestea
sunt împărţite în autorităţi publice de stat (centrale) şi autorităţi ale administraţiei publice
locale. Pentru realizarea sarcinilor ce le revin acestea au posibilitatea de a folosi forţa
publică a statului cu care sunt înzestrate.
Autorităţile administraţiei publice de stat sunt:3
 Guvernul;
 Administraţia de specialitate: ministerele, autorităţile administrative autonome,
serviciile publice deconcentrate;
 Prefectul.
Autorităţile administraţiei publice locale sunt:4
 Consiliul judeţean;
 Consiliul local;
 Primarul;
 Serviciile publice locale.
Sistemul administraţiei publice româneşti se guvernează după anumite principii
generale care se împart în două categorii:
 1. Principii care se aplică în procedura necontencioasă :
 Legalităţii, oportunităţii şi eficienţei;

3
 Exercitării obligatorii şi cu bună credinţă a competenţelor legale;
 Egalităţii în faţa administraţiei publice;
 Motivării acţiunii administrative şi a măsurilor dispuse;
 Exercitării ierarhice a recursului;
 Transparenţei în activitatea administraţiei publice şi accesul liber la informaţiile de
interes public;
 Folosirii limbii române în scris şi vorbit, iar după caz, în condiţiile legii, şi a limbii
minorităţilor naţionale;
 Obligativităţii aducerii la cunoştinţă a actelor adoptate/emise şi a măsurilor dispuse;
 Exercitării controlului asupra activităţii executive;
 Celerităţii rezolvării problemelor cetăţenilor;
 Subsidiarităţii;
 Colaborării şi cooperării;
 Responsabilităţii şi răspunderii.
 2. Principii care se aplică în procedura contencioasă:
 Contradictorialităţii;
Independenţei în activitatea administrativ-jurisdicţională;
Garantării dreptului la apărare, reprezentare, precum şi la exercitarea căilor de atac în faţa
jurisdicţiilor administrative şi a instanţelor judecătoreşti;
Stabilităţii şi motivării actului administrativ-jurisdicţional.

2.1.Administraţia publică de stat

2.1.1.Guvernul
Guvernul prin natura activităţii pe care o desfăşoară este parte a sistemului
autorităţilor administraţiei publice, exercitând conducerea generală a administraţiei
publice. Sarcina sa este de a duce la îndeplinire programul de guvernare aprobat de
Parlament şi de a asigura realizarea politicii interne şi externe a ţării.
Atribuţiile Guvernului pot fi împărţite în mai multe categorii:
1. atribuţii generale:
• exercită conducerea generală a administraţiei publice;
• asigură executarea de către administraţia publică a legilor şi a celorlalte dispoziţii
normative date în aplicarea acestora;
• conduce şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale
precum şi a autorităţilor locale ale administraţiei publice;
• asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului.
2. atribuţii în domeniul normativ:
• elaborează proiecte de legi şi le supune spre aprobare Parlamentului şi de asemenea
dezbate propunerile legislative care privesc activitatea executivă primite din partea
Parlamentului;
• emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, ordonanţe în temeiul unei legi
speciale de abilitare şi ordonanţe de urgentă potrivit Constituţiei;
• elaborează proiectul legii bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat
şi le supune spre adoptare Parlamentului.

4
3. atribuţii în domeniul economic :
• aprobă strategiile şi programele de dezvoltare economică a ţării, pe ramuri şi
domenii de activitate şi le supune spre adoptare Parlamentului;
• aprobă balanţa comercială şi de plaţi externe, precum şi planurile de încasări şi
plăţi în numerar;
• aprobă programele pentru modernizarea capacităţilor de producţie ce se realizează
prin subvenţii de stat;
• stabileşte măsuri pentru introducerea şi dezvoltarea mecanismelor economiei de
piaţă;
• asigură reorganizarea activităţii economice, potrivit cerinţelor economiei de piaţă,
precum şi adoptarea măsurilor de privatizare a unor activităţi;
• aprobă regimul preţurilor şi tarifelor la produsele, lucrările şi serviciile pentru care
preţul şi tariful se stabileşte de către Guvern;
• aprobă amplasarea obiectivelor de investiţii şi scoaterea terenurilor din producţia
agricolă ori din fondul forestier, precum şi defrişarea unor suprafeţe împădurite, în
vederea realizării de obiective de investiţii.
4. atribuţii în domeniul social:
• asigură realizarea politicii în domeniul social potrivit Programului de guvernare.
5. atribuţii în domeniul legalităţii şi apărării ţării:
• asigură apărarea ordinii de drept şi liniştii publice, a drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti;
• aduce la îndeplinire măsurile adoptate, pentru apărarea ţării, scop în care
organizează şi înzestrează forţele armate;
• stabileşte măsurile de aplicare a reglementărilor legale privind apărarea secretului
de stat;
• organizează desfăşurarea, în bune condiţii, a alegerilor pentru Preşedintele
României, Parlament şi autorităţile locale.
6. atribuţii în domeniul relaţiilor externe:
• adoptă măsuri cu privire la negocierea de tratate, acorduri şi convenţii
internaţionale, care angajează statul român şi le înaintează Preşedintelui României;
• aprobă acordurile interguvernamentale, care se vor putea semna numai din
împuternicirea primului-ministru.
7. alte atribuţii:
• îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

2.1.2.Ministerele
Ministerele sunt organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care
realizează politica guvernamentală în domeniile de activitate ale acestora. Acestea se
organizează şi funcţionează numai în subordinea Guvernului.
Miniştrii reprezintă ministerele în raporturile cu celelalte autorităţi publice şi
răspund de întreaga activitate a ministerului.
Miniştrii au următoarele atribuţii:7
• organizează, coordonează şi controlează aplicarea legilor, ordonanţelor şi
hotărârilor Guvernului, a ordinelor şi instrucţiunilor emise potrivit legii, cu respectarea

5
 limitelor de autoritate şi a principiului autonomiei locale a instituţiilor publice şi a
agenţilor economici;
• iniţiază şi avizează proiecte de lege, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului, în
condiţiile stabilite prin metodologia aprobată de Guvern;
• acţionează pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrată celei de
dezvoltare economico-socială a Guvernului;
• fundamentează şi elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează
Guvernului;
• urmăresc proiectarea şi realizarea investiţiilor din sistemul ministerului, în baza
bugetului aprobat;
• reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme internaţionale, în
conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu alte înţelegeri
stabilite în acest scop, şi dezvoltă relaţii de colaborare cu organe şi organizaţii similare
din alte state şi cu organizaţii internaţionale ce interesează domeniul lor de activitate;
• iniţiază şi negociază, din împuternicirea Preşedintelui României sau a Guvernului,
în condiţiile legii, încheierea de convenţii, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale sau
propun întocmirea formelor de aderare la cele existente;
• urmăresc şi controlează aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care
România este parte şi iau măsuri pentru realizarea condiţiilor în vederea integrării în
structurile europene sau în alte organisme internaţionale;
• coordonează şi urmăresc elaborarea şi implementarea de politici şi strategii în
domeniile de activitate ale ministerului, potrivit strategiei generale a Guvernului;
• avizează, în condiţiile legii, înfiinţarea organismelor neguvernamentale şi
cooperează cu acestea în realizarea scopului pentru care au fost create;
• colaborează cu instituţiile de specialitate pentru formarea şi perfecţionarea
pregătirii profesionale a personalului din sistemul lor;
• aprobă, după caz, editarea publicaţiilor de specialitate şi informare.

2.1.3.Autorităţile administrative autonome

Autorităţile administrative autonome se înfiinţează numai prin lege organică şi sunt
independente faţă de Guvern, aflându-se în afara sistemului administraţiei guvernamentale.
În România funcţionează următoarele autorităţi administrative autonome, înfiinţate
conform prevederilor constituţionale:
• Avocatul Poporului;
• Consiliul Legislativ;
• Consiliul Suprem de Apărare a Ţării;
• Consiliul Superior al Magistraturii;
• Curtea de Conturi;
• Serviciul Român de Informaţii.
De asemenea au mai fost înfiinţate prin legi organice următoarele autorităţi
administrative autonome:
• Agenţia Româna de Presa ROMPRES;
• Autoritatea Electorală Permanentă;
• Banca Naţională a României;

6
 • Comisia de supraveghere a Asigurărilor;
• Comisia Naţională a Valorilor Imobiliare;
• Consiliul Concurenţei;
• Consiliul Economic Social;
• Consiliul Naţional al Audiovizualului;
• Consiliul Naţional de Evaluare Academică;
• Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor;
• Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Aceste autorităţi administrative autonome exercită o activitate executivă ce are ca
obiect organizarea executării şi executarea în concret a legii, asigurarea funcţionării unor
servicii publice şi exercitarea unor competenţe administrativ-jurisdicţionale, încadrându-se
în categoria organelor executive ale statului.

2.1.4.Serviciile publice deconcentrate

Serviciile publice deconcentrate sunt structurile teritoriale prin care ministerele şi
celelalte organe centrale îşi realizează competenţa la nivel naţional, pe întreg teritoriul ţării
şi îşi îndeplinesc în mod concret atribuţiile conferite de lege. Atribuţiile şi structura
organizatorică a acestora se aprobă prin ordin al ministrului sau al conducătorului
organului de specialitate în subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea, după caz.
Ministerele pot avea servicii publice deconcentrate la nivelul judeţelor, oraşelor şi
respectiv, sectoarelor, şi chiar al comunelor. Exemple:
• inspectoratele judeţene de poliţie;
• inspectoratele judeţene de protecţie civilă;
• inspectoratele şcolare judeţene;
• direcţiile generale de finanţe publice;
• direcţiile sanitar-veterinare;
• direcţiile judeţene de statistică;
• direcţiile judeţene pentru sport;
• direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială;
• comisariatele judeţene ale Gărzii de mediu;
• agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă
• casele judeţene de pensii;
• oficiile judeţene pentru protecţia consumatorului;
• oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.

2.1.5.Prefectul
Prefectul este un reprezentant al statului, mai exact al executivului central, care are
rolul de a veghea asupra aplicării legii de către autorităţile administraţiei publice locale.
Începând cu 1 ianuarie 2006 prefectul face parte din categoria înalţilor funcţionari
publici, aşa cum este precizat în Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, art. 9
alin. 1.
Conform Legii nr. 340/2004, prefectul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

7
 • asigură, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, realizarea
intereselor naţionale, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi
hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice;
• acţionează pentru realizarea în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti, a
obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare, şi dispune măsurile necesare pentru
îndeplinirea lor, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce îi revin, potrivit legii;
• conduce, prin compartimentele proprii de specialitate, activitatea serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale din unităţile administrativ-teritoriale;
• acţionează pentru asigurarea climatului de pace socială, menţinerea unui contact
continuu cu toate nivelurile instituţionale şi sociale, acordând o atenţie constantă
prevenirii tensiunilor sociale;
• stabileşte, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene,
priorităţile de dezvoltare teritorială;
• verifică legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autorităţile
administraţiei publice locale şi judeţene, cu excepţia actelor de gestiune;
• asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, pregătirea şi aducerea la
îndeplinire, în condiţiile stabilite prin lege, a măsurilor de apărare care nu au caracter
militar, precum şi a celor de protecţie civilă;
• dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgentă,
măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora şi foloseşte, în acest
sens, sumele special prevăzute în bugetul propriu cu această destinaţie;
• utilizează, în calitate de şef al protecţiei civile, fondurile special alocate de la
bugetul de stat şi baza logistică de intervenţie în situaţii de criză, în scopul desfăşurării
în bune condiţii a acestei activităţi;
• dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea
drepturilor şi a siguranţei cetăţenilor, prin organele legal abilitate;
• asigură realizarea planului de măsuri pentru integrare europeană şi intensificarea
relaţiilor externe;
• dispune măsuri de aplicare a politicilor naţionale hotărâte de Guvern şi a politicilor
de integrare europeană;
• hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituţii similare din ţară
şi străinătate, în vederea promovării intereselor comune.
Tot prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi,
în calitatea sa de ordonator de credite propune bugetele acestora. Prefectului îi revine
dreptul de a propune numirea şi eliberarea din funcţie a conducătorilor serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale
din unităţile administrativ-teritoriale.
În exercitarea atribuţiei cu privire la verificarea legalităţii actelor administrative ale
autorităţilor administraţiei publice locale ori judeţene, prefectul poate ataca, în faţa
instanţei de contencios administrativ, aceste acte, dacă le consideră nelegale, cu excepţia
actelor de gestiune. Actul atacat este suspendat de drept.

8
2.2.Administraţia publica locală
2.2.1.Consiliul local
Consiliile locale sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct,
secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Consiliul
local se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz
de război sau de catastrofă.
Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în toate problemele de interes local, cu
excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi publice, locale sau
centrale.
Conform Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, consiliul local are
următoarele atribuţii:
• alege din rândul consilierilor viceprimarul, respectiv viceprimarii, după caz;
stabileşte, în limitele normelor legale, numărul de personal din aparatul propriu;
• aprobă statutul comunei sau al orasului, precum şi regulamentul de organizare şi
funcţionare a consiliului;
• avizează sau aprobă, după caz, studii, prognoze şi programe de dezvoltare
economico-socială, de organizare şi amenajare a teritoriului, documentaţii de
amenajare a teritoriului şi urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare
judeţeană, regională, zonală şi de cooperare transfrontalieră, în condiţiile legii;
• aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite şi modul de utilizare a
rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciţiului bugetar; stabileşte impozite
şi taxe locale, precum şi taxe speciale, în condiţiile legii;
• aprobă, la propunerea primarului, în condiţiile legii, organigrama, statul de funcţii,
numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriu
de specialitate, ale instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi ale regiilor autonome de
interes local;
• administrează domeniul public şi domeniul privat al comunei sau oraşului;
• hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate
publică a comunei sau oraşului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes
local, în condiţiile legii;
• hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a
comunei sau orasului, după caz, în condiţiile legii;
• înfiinţează instituţii publice, societăţi comerciale şi servicii publice de interes local;
urmăreşte, controlează şi analizează activitatea acestora; instituie, cu respectarea
criteriilor generale stabilite prin lege, norme de organizare şi funcţionare pentru
instituţiile şi serviciile publice de interes local; numeşte şi eliberează din funcţie, în
condiţiile legii, conducătorii serviciilor publice de interes local, precum şi pe cei ai
instituţiilor publice din subordinea sa; aplică sancţiuni disciplinare, în condiţiile legii,
persoanelor pe care le-a numit;
• hotărăşte asupra înfiinţării şi reorganizării regiilor autonome de interes local;
exercită, în numele unităţii administrativ-teritoriale, toate drepturile acţionarului la
societăţile comerciale pe care le-a înfiinţat; hotărăşte asupra privatizării acestor
societăţi comerciale; numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, membrii
consiliilor de administraţie ale regiilor autonome de sub autoritatea sa;

9
• analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului
şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în
vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni
de apărare împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor
meteorologice periculoase;
• stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea
drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri apartinând căilor de
comunicaţii de interes local;
• aprobă, în limitele competenţelor sale, documentaţiile tehnico-economice pentru
lucrările de investiţii de interes local şi asigură condiţiile necesare în vederea realizării
acestora;
• asigură, potrivit competenţelor sale, conditiile materiale şi financiare necesare
pentru buna funcţionare a instituţiilor şi serviciilor publice de educaţie, sănătate,
cultură, tineret şi sport, apărarea ordinii publice, apărarea împotriva incendiilor şi
protecţia civilă, de sub autoritatea sa; urmăreşte şi controlează activitatea acestora;
• hotărăşte, în localităţile cu medici sau cu personal sanitar în număr insuficient,
acordarea de stimulente în natură şi în bani, precum şi de alte facilităţi, potrivit legii, în
scopul asigurării serviciilor medicale pentru populaţie; asemenea facilităţi pot fi
acordate şi personalului didactic;
• contribuie la organizarea de activităti ştiinţifice, culturale, artistice, sportive şi de
agrement;
• hotărăşte cu privire la asigurarea ordinii publice; analizează activitatea gardienilor
publici, poliţiei, jandarmeriei, pompierilor şi a formaţiunilor de protecţie civilă, în
condiţiile legii, şi propune măsuri de îmbunătăţire a activităţii acestora;
• acţionează pentru protecţia şi refacerea mediului înconjurător, în scopul creşterii
calităţii vietii; contribuie la protecţia, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a
monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor şi rezervaţiilor naturale, în
condiţiile legii;
• contribuie la realizarea măsurilor de protectie şi asistenţă socială; asigură protecţia
drepturilor copilului, potrivit legislaţiei în vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea
locuinţelor sociale; înfiinţează şi asigură funcţionarea unor instituţii de binefacere de
interes local;
• înfiinţează şi organizează târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţie, baze
sportive şi asigură buna funcţionare a acestora;
• atribuie sau schimbă, în condiţiile legii, denumiri de străzi, de piete şi de obiective
de interes public local;
• conferă persoanelor fizice române sau străine, cu merite deosebite, titlul de
cetăţean de onoare al comunei sau al oraşului;
• hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române
sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali, în vederea
finanţării şi realizării în comun a unor actiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes
public local; hotărăşte înfrăţirea comunei sau oraşului cu unităţi administrativ-
teritoriale similare din alte ţări;
• hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi ale
administraţiei publice locale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii

10
 naţionale şi internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale, în vederea
promovării unor interese comune;
• sprijină, în condiţiile legii, activitatea cultelor religioase;
• asigură libertatea comerţului şi încurajează libera initiativă, în condiţiile legii. Â

2.2.2.Consiliul judeţean
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel
judeţean, pentru coordonarea activităţilor consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea
realizării serviciilor publice de interes judeţean. Acesta este compus din consilieri aleşi
prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea
privind alegerile locale. Consiliul judeţean se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate
fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
Potrivit Legii nr. 215/2001, consiliul judeţean, ca autoritate deliberativă a
administraţiei publice locale constituită la nivel judeţean, îndeplineşte următoarele atribuţii
principale:
• alege din rândul consilierilor un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi;
• aprobă, la propunerea preşedintelui, regulamentul de organizare şi funcţionare a
consiliului judeţean, numărul de personal în limitele normelor legale, organigrama,
statul de funcţii, regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriu de
specialitate, a instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi a regiilor autonome de
interes judeţean;
• adoptă strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială a judeţului
sau a unor zone din cuprinsul acestuia pe baza propunerilor primite de la consiliile
locale, dispune, aprobă şi urmăreşte, în cooperare cu autorităţile administraţiei
publice locale comunale şi orăseneşti interesate, măsurile necesare, inclusiv cele de
ordin financiar, pentru realizarea acestora;
• coordonează activitatea consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor în vederea
realizării serviciilor publice de interes judeţean;
• aprobă bugetul propriu al judeţului, împrumuturile, virările de credite şi modul de
utilizare a rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciţiului bugetar;
stabileşte impozite şi taxe, precum şi taxe speciale, în condiţiile legii; hotărăşte
repartizarea pe comune, oraşe şi municipii a cotei din sumele defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat sau din alte surse, în condiţiile legii;
• administrează domeniul public şi domeniul privat al judeţului;
• hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate
publică a judeţului sau, după caz, a serviciilor publice de interes judeţean, în
condiţiile legii; hotărăşte cu privire la vânzarea, concesionarea şi închirierea
bunurilor proprietate privată a judeţului, în conditiile legii;
• hotărăşte înfiinţarea de instituţii publice şi de servicii publice de interes judeţean, în
condiţiile legii; numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, conducătorii
instituţiilor şi serviciilor publice pe care le-a înfiinţat şi le aplică, dacă este cazul,
sancţiuni disciplinare, în condiţiile legii;
• hotărăşte asupra reorganizării regiilor autonome de interes judeţean; exercită în
numele unităţii administrativ-teritoriale toate drepturile acţionarului la societăţile

11
 comerciale pe care le-a înfiinţat; hotărăşte asupra privatizării acestor societăţi
comerciale;
• stabileşte, pe baza consultării autorităţilor administraţiei publice locale comunale şi
orăseneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de
dezvoltare urbanistică generală a judeţului şi a unităţilor administrativ-teritoriale
componente; urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităţile
administraţiei publice locale comunale şi orăşeneşti implicate;
• aprobă construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a
întregii infrastructuri apartinând căilor de comunicaţii de interes judetean; acordă
sprijin şi asistenţă tehnică de specialitate autorităţilor administraţiei publice locale
comunale şi orăşeneşti pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor
comunale şi orăşeneşti; în acest sens consiliul judeţean poate înfiinţa servicii publice
specializate;
• aprobă documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes
judeţean, în limitele şi în condiţiile legii;
• asigură, potrivit competenţelor sale, condiţiile materiale şi financiare necesare în
vederea bunei funcţionări a instituţiilor de cultură, a instituţiilor şi serviciilor publice
de educaţie, ocrotire socială şi asistenţă socială, a serviciilor publice de transport de
sub autoritatea sa, precum şi a altor activităţi, în condiţiile legii;
• asigură sprijin financiar pentru actiuni culturale sau desfăşurate de cultele
religioase, precum şi pentru activităţi educativ-ştiinţifice şi sportive;
• înfiinţează instituţii sociale şi culturale, precum şi pentru protecţia drepturilor
copilului şi asigură buna lor funcţionare, prin alocarea fondurilor necesare;
• analizează propunerile făcute de autorităţile administraţiei publice locale comunale
şi orăşeneşti, în vederea elaborării de prognoze şi programe de dezvoltare
economico-socială sau pentru refacerea şi protecţia mediului înconjurător;
• atribuie, în condiţiile legii, denumiri de obiective de interes judeţean;
• hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi ale
administraţiei publice locale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea la
asociaţii naţionale şi internaţionale a autorităţilor administraţiei publice locale, în
vederea promovării unor interese comune;
• hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române
sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali, în vederea
finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes
public judeţean;
• hotărăşte, în condiţiile legii, asocierea cu consiliile locale, pentru realizarea unor
obiective de interes comun, scop în care poate înfiinţa împreună cu acestea instituţii
publice, societăţi comerciale şi servicii publice;
• coordonează activităţile Corpului gardienilor publici, în condiţiile legii.

2.2.3.Primarul
Primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică. El este şeful administraţiei
publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale, pe care îl conduce şi îl controlează. El răspunde de buna funcţionare a

12
administraţiei publice locale, reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi
publice, cu persoanele fizice sau juridice romane sau străine, precum şi în justiţie.
Primarul este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în
condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Mandatul primarului este de 4 ani şi
poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
Primarul îndeplineşte următoarele atribuţii principale :
• asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a
prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor
Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului; dispune măsurile
necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instructiunilor cu caracter
normativ ale miniştrilor şi ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei
publice centrale, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean;
• asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situaţia în care
apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe
prefect;
• poate propune consiliului local consultarea populaţiei prin referendum, cu privire la
problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii consiliului local ia măsuri
pentru organizarea acestei consultări, în condiţiile legii;
• prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări, privind
starea economică şi socială a comunei sau a oraşului, în concordanţă cu atribuţiile ce
revin autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi informări asupra modului de
aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local;
• întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi
le supune spre aprobare consiliului local;
• exercită funcţia de ordonator principal de credite;
• verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local şi
comunică de îndată consiliului local cele constatate;
• ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor,
incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, împreună cu organele specializate ale statului.
În acest scop poate mobiliza populaţia, agenţii economici şi instituţiile publice din
comună sau din oraş, acestea fiind obligate să execute măsurile stabilite în planurile de
protecţie şi intervenţie elaborate pe tipuri de dezastre;
• asigură ordinea publică şi liniştea locuitorilor, prin intermediul poliţiei,
jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor şi unităţilor de protecţie civilă, care au
obligaţia să răspundă solicitărilor sale, în condiţiile legii;
• îndrumă şi supraveghează activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor
contractuale;
• ia măsurile prevăzute de lege cu privire la desfăşurarea adunărilor publice;
• ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentaţiilor sau a
altor manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la bunele
moravuri, la ordinea şi liniştea publică;
• controlează igiena şi salubritatea localurilor publice şi produselor alimentare puse
în vânzare pentru populaţie, cu sprijinul serviciilor de specialitate;
• ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea pericolelor provocate de animale, în
condiţiile legii;

13
 • ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localitătii şi îl supune
spre aprobare consiliului local; asigură respectarea prevederilor planului urbanistic
general, precum şi ale planurilor urbanistice zonale şi de detaliu;
• asigură repartizarea locuinţelor sociale pe baza hotărârii consiliului local;
• asigură întreţinerea şi reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei sau a
oraşului, instalarea semnelor de circulaţie, desfăşurarea normală a traficului rutier şi
pietonal, în condiţiile legii;
• exercită controlul asupra activităţilor din târguri, piete, oboare, locuri şi parcuri de
distracţii şi ia măsuri pentru buna funcţionare a acestora;
• conduce serviciile publice locale; asigură funcţionarea serviciilor de stare civilă şi
de autoritate tutelară; supraveghează realizarea măsurilor de asistentă şi ajutor social;
• îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă;
• emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege;
• propune consiliului local spre aprobare, în condiţiile legii, organigrama, statul de
funcţii, numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului
propriu de specialitate;
• numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul din aparatul propriu
de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, cu excepţia secretarului;
propune consiliului local numirea şi eliberarea din funcţie, în condiţiile legii, a
conducătorilor regiilor autonome, ai instituţiilor şi serviciilor publice de interes local;
• răspunde de inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin domeniului public
şi domeniului privat al comunei sau al oraşului;
• organizează evidenţa lucrărilor de construcţii din localitate şi pune la dispoziţie
autorităţilor administraţiei publice centrale rezultatele acestor evidente;
• ia măsuri pentru controlul depozitării deseurilor menajere, industriale sau de orice
fel, pentru asigurarea igienizării malurilor cursurilor de apă din raza comunei sau a
oraşului, precum şi pentru decolmatarea văilor locale şi a podeţelor pentru asigurarea
scurgerii apelor mari.

2.2.4.Serviciile publice locale

Serviciile publice ale comunei sau oraşului se înfiinţează şi se organizează de
consiliul local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului şi nevoilor locale,
cu respectare prevederilor legale şi în limita mijloacelor financiare de care dispune.
Exemple:
• Serviciul de pază asigurat de corpul gardienilor publici;
• Serviciul public de protecţie civilă;
• Serviciul de autorizare a construcţiilor;
• Serviciul public de stare civilă;
• Serviciile publice de gaz şi electricitate;
• Serviciul public de distribuţie a energiei termice;
• Serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare;
• Serviciul public de transport călători;
• Serviciul public de întreţinere a spaţiilor verzi;

14
 • Serviciul public de salubritate.

2.3.Funcţionarul public
2.3.1.Definiţii
Funcţia publică este definită de Legea 188/1999, ca fiind „ansamblul atribuţiilor şi
responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere
publică de către administraţia publică centrală şi locală”.
Funcţiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate şi instituţie publică în parte.
Funcţionarul public este persoana numită, într-o funcţie publică şi învestită în mod
legal cu atribuţiile acesteia, persoana titulară de drepturi şi obligaţii chemată să le exercite
în scopul realizării competenţei autorităţii publice sau instituţiei publice din care face parte
funcţia publică.
În Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art. 2 alin 2,
funcţionarul public este definit ca fiind „persoana numită, în condiţiile prezentei legi, într-
o funcţie publică”.
Conform Statutului, totalitatea funcţionarilor publici din autorităţile şi instituţiile
publice din administraţia publică centrală şi locală constituie Corpul funcţionarilor publici;
persoana căreia i-a încetat raportul de serviciu din motive neimputabile ei îşi păstreaza
calitatea de funcţionar public, continuând să facă parte din corpul de rezervă al
funcţionarilor publici.

2.3.2.Clasificare
Funcţiile publice se clasifică în funcţii publice generale şi funcţii publice specifice
(vezi lista de la sfârşitul lucrării).
Funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu
caracter general şi comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea realizării
competenţelor lor generale.
Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu
caracter specific unor autorităţi şi instituţii publice, în vederea realizării competenţelor lor
specifice.
1. Funcţionarii publici se pot clasifica după nivelul studiilor absolvite astfel:
• funcţionari publici din clasa I pentru funcţiile a căror ocupare necesită studii
superioare de lunga durată, absolvită cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
• funcţionari publici din clasa a II-a pentru funcţiile a căror ocupare se cer studii de
scurtă durată, absolvite cu diplomă;
• funcţionarii publici din clasa a III-a pentru funcţiile a căror ocupare se cer studii
liceale, absolvite cu diplomă.
2. O altă clasificare a funcţionarilor publici este după nivelul atribuţiilor titularului funcţiei
publice, astfel:
• categoria înalţilor funcţionari publici;
• categoria funcţionarilor publici de conducere;
• categoria funcţionarilor publici de execuţie.

15
 Funcţionarii publici numiţi în funcţiile publice din clasele a II-a şi a III-a pot ocupa
numai funcţii publice de execuţie, cu excepţiile prevăzute de legile speciale.
Categoria înalţilor funcţionari publici cuprinde conform art. 11 din Statut,
persoanele numite în următoarele funcţii:
• secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului;
• consilier de stat;
• secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale;
• prefect;
• subprefect;
• secretar general al prefecturii, secretar general al judeţului şi al municipiului
Bucureşti;
• director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale.
Categoria funcţionarilor publici de conducere, cuprinde persoanele numite în una
din următoarele funcţii:
• secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului şi
comunei;
• director general adjunct, director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al
celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
• director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate
ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale,
precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale;
• şef serviciu;
• şef birou.
Funcţionarii publici de conducere au fost stabiliţi ca fiind cei care organizează,
coordonează, îndrumă şi controlează activităţile care implică exercitarea prerogativelor de
putere publică, sub autoritatea unui funcţionar public ierarhic superior sau a unui demnitar.
Categoria funcţionarilor publici de execuţie cuprinde:
funcţionari publici de execuţie din clasa I - persoanele numite în următoarele funcţii
publice: expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor.
funcţionari publici de execuţie din clasa a II-a - persoanele numite în funcţia publică de
referent de specialitate.
funcţionari publici de execuţie din clasa a III-a - persoanele numite în funcţia publică de
referent.
De asemenea, funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade profesionale,
după cum urmează:
• superior, ca nivel maxim;
• principal;
• asistent;
• debutant.
3. Funcţionarii publici sunt debutanţi sau definitivi.
a.) pot fi numiţi funcţionari publici debutanţi persoanele care au promovat concursul
pentru ocuparea unei funcţii publice şi nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru
ocuparea unei funcţii publice definitive.
b.) pot fi numiţi funcţionari publici definitivi:

16
 • funcţionarii publici debutanţi, care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege
si au obţinut rezultat corespunzător la evaluare;
• persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici prin concurs şi care au
vechimea în specialitatea corespunzătoare funcţiei publice, de minimum 12 luni, 8 luni
şi, respectiv, 6 luni, în funcţie de nivelul studiilor absolvite;
• persoanele care au promovat programe de formare şi perfecţionare în administraţia
publică.

2.3.3.Accesul la funcţia publică

Ocuparea funcţiilor publice vacante se face prin promovare, transfer, redistribuire
şi concurs.
Poate fi funcţionar public persoana care conform art. 50 din Statutul funcţionarilor
publici îndeplineşte următoarele condiţii:
• are cetăţenia română şi domiciliul în România;
• cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
• are vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
• are capacitate deplină de exerciţiu;
• are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează,
atestată pe bază de examen medical de specialitate;
• îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică;
• îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice;
• nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra
statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică
înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite
cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia
situaţiei în care a intervenit reabilitarea;
• nu a fost destituită dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani;
• nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege.
Pentru categoria înalţilor funcţionari publici, în art. 15, au fost stabilite drept
condiţii alături de condiţiile generale de acces la o funcţie publică menţionate mai sus,
următoarele:
• are studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau
echivalentă;
• a absolvit programe de formare specializată şi perfecţionare în administraţia
publică sau în alte domenii specifice de activitate, organizate, după caz, de Institutul
Naţional de Administraţie sau de alte instituţii specializate, organizate în ţară sau în
străinătate, ori a dobândit titlul ştiinţific de doctor în specialitatea funcţiei publice
respective;
• are cel puţin 7 ani vechime în specialitatea funcţiei publice respective;
• a promovat concursul organizat pentru ocuparea unei funcţii publice.

17
2.3.4.Personal contractual
Personalul din aparatul de lucru al autorităţilor şi instituţiilor publice, care
efectuează activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-
reparaţii şi de deservire, este angajat cu contract individual de muncă. Persoanele care
ocupă aceste funcţii nu au calitatea de funcţionar public şi li se aplica legislaţia muncii.
Aşa după cum se precizează în chiar cuprinsul său, prevederile Statutului
funcţionarilor publici nu se aplică:
• personalului salariat din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice, care
desfăşoară activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-
reparaţii şi de deservire, precum şi altor categorii de personal care nu exercită
prerogative de putere publică;
• personalului salariat încadrat, pe baza încrederii personale, la cabinetul
demnitarului;
• corpului magistraţilor;
• cadrelor didactice;
• persoanelor numite sau alese în funcţii de demnitate publică.
Lista cuprinzând funcţiile publice aşa cum este ea prezentată în Anexa I din Legea
nr. 188-1999 privind Statutul funcţionarilor publici:

I. Funcţii publice generale:

1. secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului;
2. consilier de stat;
3. secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale;
4. prefect;
5. subprefect;
6. secretar general al prefecturii, secretar general al judeţului şi al municipiului Bucureşti;
7. director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale;
8. director general adjunct, director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al
celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
9. secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului şi comunei;
10. director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale
ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi
în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale;
11. şef serviciu;
12. şef birou;
13. expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor;
14. referent de specialitate;
15. referent.
II. Funcţii publice specifice:
1. arhitect-şef;
2. inspector de concurenţă;
3. inspector vamal;
4. inspector de muncă;
5. controlor delegat;

18
6. comisar.

3.Autorităţi responsabile cu gestionarea corpului

funcţioanrilor publici
3.1.Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici,
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, organ de specialitate al administraţiei
publice centrale, cu personalitate juridică, funcţionând în subordinea Ministerului
Administraţiei şi Internelor, este instituţia responsabilă cu gestionarea corpului
funcţionarilor publici. .
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are următoarele atribuţii11:
a) elaborează politicile şi strategiile privind managementul funcţiei publice si al
funcţionarilor publici;
b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative privind funcţia publica şi funcţionarii
publici;
c) monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică şi
funcţionarii publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;
d) elaborează reglementari comune, aplicabile tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice,
privind funcţiile publice, precum şi instrucţiuni privind aplicarea unitară a legislaţiei în
domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici;
e) elaborează proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru
funcţionarii publici;
f) stabileşte criteriile pentru evaluarea activităţii funcţionarilor publici;
g) centralizează propunerile de instruire a funcţionarilor publici, stabilite ca urmare a
evaluării performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici;
h) colaborează cu Institutul Naţional de Administraţie la stabilirea tematicii specifice
programelor de formare specializată în administraţia publică şi de perfecţionare a
funcţionarilor publici;
i) întocmeşte şi administrează baza de date cuprinzând evidenţa funcţiilor publice şi a
funcţionarilor publici;
j) aprobă condiţiile de participare şi procedura de organizare a selecţiei şi recrutării pentru
funcţiile publice generale, avizează şi monitorizează recrutarea pentru funcţiile publice
specifice;
k) realizează redistribuirea funcţionarilor publici cărora le-au încetat raporturile de serviciu
din motive neimputabile lor;
l) acordă asistenţă de specialitate şi coordonează metodologic compartimentele de resurse
umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale;
m) participă la negocierile dintre organizaţiile sindicale reprezentative ale funcţionarilor
publici şi Ministerul Administraţiei şi Internelor;
n) colaborează cu organisme şi cu organizaţii internaţionale din domeniul său de activitate;
o) elaborează anual, cu consultarea autorităţilor şi instituţiilor publice, Planul de ocupare a
funcţiilor publice, pe care îl supune spre aprobare Guvernului;
p) întocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcţiilor publice şi al
funcţionarilor publici, pe care îl prezintă Guvernului.

19
3.2.Institutul Naţional de Administraţie
Institutul Naţional de Administraţie este o instituţie publică cu personalitate
juridică aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor care asigură
gestionarea formării şi perfecţionării pregătirii profesionale a funcţionarilor publici din
România.
INA elaborează strategia şi asigură formarea şi perfecţionarea pregătirii
profesionale specializate în administraţie, pentru funcţionarii publici si personalul angajat
cu contract individual de munca în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, pentru
persoanele numite sau alese în funcţii de demnitate publica sau asimilate acestora, din
administraţia publica centrală şi locală, precum şi pentru alte persoane interesate.
De asemenea, Institutul Naţional de Administraţie realizează studii, proiecte şi
publicaţii în domeniul administraţiei publice, dezvoltă relaţii de colaborare cu alte instituţii
din domeniul administraţiei, din ţară sau din străinătate.
Institutul Naţional de Administraţie este abilitat să certifice si să acorde atestate de
conformitate cu standardele internaţionale de calitate din domeniu, pentru administraţiile
publice locale.

20
Bibliografie:

 Constituţia României din 31/10/2003, www.constitutia.ro

 Legea nr. 188 din decembrie 1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
publicată în Monitorul Oficial nr. 251 din 22 martie 2004;
 Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 privind administraţia publică locală, publicată în
Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001;
 Ioan Alexandru, Mihaela Cărăuşan, Sorin Bucur, Drept administrativ, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2005;
 Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului
României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 164 din 2 aprilie 2001;
 Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, publicată în Monitorul Oficial
nr. 658 din 21 iulie 2004;

21