1. Rocile magmatice.

Rocile sunt asociaţii naturale de minerale, ele clasificându-

se după modul de formare, compoziţie
mineralogică,compoziţie chimică, textură, structură şi alte
însuşiri în roci magmatice, metamorfice şi sedimentare.

Rocile magmatice iau naştere din magmă, care este o

topitură de silicaţi, sulfuri şi oxizi, bogate în gaze, care se
solodifică la diferite adâncimi ale scoarţei terestre sau
chiar la suprafaţa acesteia. Rocile magmatice iau naştere
prin răcirea magmelor ajunse din adâncime în scoarţă sau
la suprafaţă. Ele se formeaza prin solidificarea magmelor
pe 2 căi:
- prin cristalizarea fazei lichide
- vitrificare ( trecerea topiturii în sticlă)
Cauza solidificarii este răcirea, răcirea lentă favorizează
cristalizarea iar răcirea rapidă vitrificarea. Răcirea lentă
are loc în interiorul scoarţei terestre şi datorită scăderii
lente a temperaturii şi presiunii, iau naştere rocile
magmatice intrusive sau plutonice. Când consolidarea
magmei continuă şi la suprafaţă, iau naştere rocile
magmatice efuzive sau vulcanice.

Elementele chimice ce alcătuiesc rocile magmatice sunt

diverse, dar cele mai întâlnite sunt: O, Si, Al, Mg, Fe, Ca,
Na, K, precum şi combinaţiile lor: SiO₂, Al₂O₃, MgO, CaO,
oxizi de fier şi altele. În funcţie de elemente chimice
conţinute, magmele pot fi: magme bazice, sau magme
acide. Magmele bazice au un conţinut bogat de Fe, Ca, Mg
şi sărac de SiO₂, pe când magmele acide sunt bogate în
oxizi de siliciu, Al, K,Na, şi SiO₂. În funcţie de tipul de
magmă şi de combinaţiile care au loc, se formează rocile:
roci acide, intermediare, bazice sau ultrabazice.
În funcţie de procentul mineralelor la constituire rocilor,
mineralele pot fi minerale principale, sau minerale
seundare.

Mineralele principale sunt apoape întreaga masă a rocii.

După culoare ele pot fi:

a) Minerale leucrocate ( de culoare deschisă) care sunt

formate în principal din silicaţi de Al, K, Na, Ca, şi
cuprind grupele:

- Feldspaţilor – feldspaţi potasici şi ortoclazi

- Feldspatoizilor – leucitul, nefelinul, sodalitul

- Cuarţului

- Moscovitului

b) Minerale melanocrate care sunt alcătuite din silicaţi de

FeMg şi Ca. Sunt mai răspândite în rocile bazice şi se
întâlnesc în grupele:

- Amfibolilor – hornblenda,tremolirul, actinotul

- Piroxenilor – augitul, dialagul

- Peridoţilor – olivina, biotitul

c) Mineralele accesorii – se regăsesc într-un procent redus

şi nu pot constitui criterii de identificare a rocilor. Se pot
grupa în zăcăminte: zirconiul, pirita, calcopirita,
magnetitul, turmalina, calcitul etc.

Structura este gradul de cristalizare a unei roci, mărimea

şi forma cristalelor, precum şi modul de asociere a
mineralelor din care este alcătuită roca. Tipurile de
structură a rocilor magmatice sunt:
a) Structura holocristalină – caracterizează rocile
consolidate la adâncime mare. Ea poate fi:

- Pegmatitică – toate mineralele sunt puternic

dezvolatate

- Grăunţoasă ( sau granulară) – mineralele sunt de

mărimea unor grăunţi vizibili

- Porfiroidă – cristalele granulare sunt într-o asociaţie

puternic dezvoltată

- Porfirică – asociaţie de cristale granulare, cristale

mici, microscopice

- Aplitică – cristalele sunt mici, au contururi proprii şi

sunt greu vizibile cu ochiul liber

b) Structura hemicristalină - caracterizează rocile

consolidate la mică adâncime. Masa rocilor este parţial
cristalizată şi este formată din cristale mari şi cristale
micisituate într-o pastă vitroasă sau amorfă.

c) Structura vitroasă ( sau sticloasă) caracterizează rocile

care au toată masa necristalizată formându-se la
răcirea bruscă a magmei.

Textura reprezintă modul de aranjare a mineralelor în

masa rocii. Textura poate fi:

a) Textura orientată – mineralele sunt orientate într-o

anumită ordine. După modul de orientare se întâlnesc
mai multe tipuri de texturi:

- Textura fluidală – mineralele sunt sub forma unei

curgeri

- Textura grafică – unele mineralele se includ în altele

 - Textura rubanată – mineralele sunt sub forma de
benzi paralele de diferite culori

b) Textura neorientată - mineralele componente sunt

distribuite fără nici o ordine.

Indiferent de textură, după golurile ce rămân între

minerale, rocile pot

fi împărţite în:

- roci compacte – mineralele sunt strâns lipite între ele

- roci poroase – între minerale se găsesc goluri de

mărimi mici

- roci vacuolare - între minerale se găsesc spaţii goale

numite vacuole

Rocile magmatice se clasifică în trei grupe:

1. Roci magmatice intrusive – provin din consolidarea

lentă a magmei la adâncimi mari. Principalele roci
magmatice intrusive sunt:

- Granitele - roci intrusive, acide, holocristaline, cu

textură masivă şi culori pestriţe.
Predominămineralele leucocrateformate în principal
din feldspaţi potasici şi feldspaţi plagioclazi acizi.
Mineralele melanocrate se dezagregheză uşor. Prin
alterare se formează minerale noi.

- Granodioritele – reprezintă roci intrusive, acide,

holocristaline, cu textură masivă, având culori mai
închise ca a granitelor. Compoziţia mineralogică este
asemănătoare cu a granitelor.

- Sienitele - roci intrusive, neutre, holocristaline,

granulare şi rar porfirice. Au textura masivă şi sunt
 mai puţin dure decât granitul. Pot fi de colare
cenuşie, pestriţă, verzuie sau negricioasă.

- Dioritele – roci intrusive, neutre, holocristaline,

granulare, masive şi compacte. Culorile întâlnite
sunt: cenuşiu, cenuşiu-verzui sau pestriţ. Mineralele
componente sunt feldspaţi plagioclazi, piroxeni,
augit, hornoblendă, cuarţ.

- Gabrourile – roci intrusive, bazice, grele,

holocristaline, grăunţoase, de culoare cenuşie închis,
verzuie, negricioasă sau neagră. Textura este
masivă. Sunt formate din cristale mari de plagioclazi
bazici, lka care se mai adaugă câteodată biotit,
hornoblendă, augit, olivină şi cuarţ.

- Peridotitele – roci intrusive, ultrabazice,

holocristaline, granulare de culoare neagră-închis, cu
aspect de smoală, sau cu reflexe verzui. Textura este
masivă. Prin alterare se transformă în serpentin, talc
şi azbest. Sunt alcătuite în general din monominerale
de olivină la care se mai pot asocia hornoblendă,
dialag, bronzit şi biotit.

2. Roci magmatice filoniene – sunt roci consolidate la

adâncimi mai mici decât cele intrusiveşi determină
trecerea către rocile efuzive. Au denumirea de roci
filoniene pentru că se găsesc sub formă de filoane.
Cele mai reprezentative sunt: porfirele şi porfiritele,
aplitele, pegmatitele şi lamprofirele. Sunt roci acide sau
intermediare, holocristaline, formate din fenocristale şi
mai rar microcristale de cuarţ, feldspaţi potasici şi
calcosodici, muscovit, biotit.

3. Roci magmatice efuzive – sunt roci consolidate

progresiv de la adâncimi mari, în condiţii de
temperatură şi presiune ridicată, iar spre suprafaţa
scoarţei terestre în condiţii de temperatură şi presiune
mult mai scăzută. Se formează prin adăugarea la
cristalele mari, formate în prima fază, de microcristale
şi unei paste necristalizate rezulatată în urma răcirii
bruşte. Principalele roci magmatice efuzive sunt:

- Riolitele – roci efuzive, neovulcanice, din familia

granitelor. Au structura cristalină, porfirică, de
culoare deschisă, cenuşie, verzuie, gălbuie sau
roşiatică şi o textură orientată. Mineralele
componente sunt feldspaţi potasici, cuarţ şi biotit.

- Dacitele – roci efuzive, neovulcanice, din familia

granodioritelor. Au structura hemicristalină porfirică,
textură orientată şi culoare deschisă, cenuşiu,
cenuşiu-verzuie până la cenuşiu închisă. Mineralele
componente sunt: cuarţul, biotitul şi hornoblenda,
prinse într-o pastămicrocristalină şi adeseori
sticloasă.

- Trahitele – roci efuzive, neovulcanice, din familia

sienitelor. Au structura hemicristalină porfirică, de
culoare deschisă, cenuşie, galbenă sau roşcată şi
textura orientată. Mineralele componente sunt:
feldspaţii potasici,feldspatii plagioclazi, hornoblenda
şi biotitul, prinse într-o sticlă. Se deosebesc de dacite
şi riolite pentru că nu conţin cuarţ.

- Andezitele – roci efizive, neovulcanice,

corespunzătoare la suprafaţa dioritelor. Au structura
porfirică, textura orientată, fluidală, de culoare
cenuşie, cenuşiu-verzuie,, verzuie, cafenie sau
neagră. Mineralele componente sunt: hornoblenda,
biotitul, un plagioclaz şi un piroxen prinse într-o masă
vitroasă. Prin alterare se transformă în sericit, clorit,
calcit, epidot.
- Bazaltele – roci efuzive, neovulcanice, bazice, din
familia gabrourilor. Sunt grele, tari şi rezistente.
Structura este porfirică, textura masivă şi sunt de
culoare cenuşie-închisă, negră-albăstruie, sau
neagră.

- Porfirele cuarţifere – roci efuzive, paleovulcanice, din

familia granitului. Au structura holocristalină porfirică
şi sunt de culoare cenuşie. Mineralele componente
de bază sunt: cuarţul şi ortoza, la care se mai adaugă
plagioclazi şi biotit.

- Porfirele granitice – roci efuzive, paleovulcanice, din

familia granitului. Structura este hemicristalină şi
sunt de culoare roşcată sau cenuşiu-verzuie.
Mineralele componente sunt: cuarţul, ortoza, biotitul,
hornblenda, sub formă de fenocristale.

- Diapazele – roci efuzive, neovulcanice, din familia

gabrourilor, de culoare cenuşiu-verzui, sau verzui.
Mineralele componente sunt:

plagioclazi bazici, augit, olivină, hornblendă, biotit.

- Obsidianele – sunt sticle vulcanice de culoare neagră

cu un luciu sticlos, neagră-cenuşie, sau brună-
închisă. Sunt complet amorfe.

- Tufurile vulcanice – sunt rezultatul consolidării

cenuşei vulcanice. Sunt poroase, uşoare, cu aspect
pământos. Au culoarea uniformă, predominant
deschisă, albă, cenuşie, dar şi cenuşie-închisă,
negricioasă sau verzuie.după natura rocii din care
provin pot fi: - -- andezite - roci poroase, uşoare, de
culoare cenuşie sau roşcată

- dacite – sunt poroase, uneori cu mici cristale de

cuarţ, de culoare
 albă sau slab verzuie.

- trahite

- bazalte