Antim Ivireanul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Antim Ivireanul

Mitropolie Mitropolia Ungrovlahiei

Înscăunare 28 ianuarie 1708

Retragere septembrie 1716

Data nașterii cca. 1650

Iviria, Georgia

Data decesului septembrie - octombrie 1716

Rumelia
 Literatura română

Pe categorii
Istoria literaturii române

Evul mediu

Secolul 16 - Secolul 17
Antim Ivireanul (n. circa 1650, Iviria — d. asasinat în 1716) a fost Secolul 18 -Secolul 19
un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de Secolul 20 - Contemporană
origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor Curente în literatura română

celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Umanism - Clasicism

Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate Romantism - Realism
culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a Simbolism - Naturalism
înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul Modernism - Tradiționalism
XVIII. Semănătorism- Avangardism
Cuprins Suprarealism - Proletcultism
[ascunde] Neomodernism - Postmodernism
Scriitori români
• 1 Biografie
Listă de autori de limbă română
o 1.1 Sosirea în Țara Românească
Scriitori după genuri abordate
 1.1.1 Tipografia domnească, București
Romancieri - Dramaturgi
 1.1.2 Mănăstirea Snagov
Poeți - Eseiști
 1.1.3 București, 1701 - 1705 Nuveliști - Proză scurtă
 1.1.4 Mănăstirea Govora, Vâlcea Literatură pentru copii
 1.1.5 Mitropolit al Ungrovlahiei Portal România
Portal Literatură
 1.1.6 București
Proiectul literatură
• 2 Rolul lui Antim Ivireanul în propășirea culturii române
v•d•m
o 2.1 Tipograf, redactor, editor, creator de limbaj bisericesc în limba română

o 2.2 Întemeietor de tipografii, în premieră mondială, în limbile arabă și georgiană

o 2.3 Scriitor, autor de lucrări bisericești

o 2.4 Ctitor de lăcașuri de cult

• 3 Caterisirea și martiriul său; canonizarea sa în 1992

• 4 Monografii

• 5 Studii

• 6 Legături externe

[modifică]Biografie

Născut probabil în 1650, în Iviria (Georgia sau Gruzia), ucis cândva în intervalulseptembrie–
octombrie 1716 de către ostași turci.
Luat de tânăr în robie de turci și dus la Constantinopol, este ulterior eliberat, trăind în
preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum
și limbile greacă, arabă și turcă; probabil, tot acum a fost călugărit sub numele Antim și hirotonit
ieromonah.

[modifică]Sosirea în Țara Românească

Prin 1689 - 1690 este adus de Constantin Brâncoveanu în Țara Românească. Aici a învățat limbile
română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei
domnești din București, în care a imprimat 4 cărți.

[modifică]Tipografia domnească, București


 Invățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (1691, limba greacă),

 Slujba Sf. Paraschiva și a Sf. Grigore Decapolitul (1692, limba română),

 Evangheliarul greco–român (1693) și

 Psaltirea (1694, limba română).

[modifică]Mănăstirea Snagov

 După 1696 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat tipografia, imprimând 15
cărți (7 grecești, 5 românești, una slavonă, una slavo-română, una greco-arabă), între care se pot
menționa:


 Antologhionul (1697),

 Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699),

 Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, grecește),

 Liturghierul greco-arab (1701, prima carte tipărită cu caractere arabe din lume),

 Evanghelia (1697),

 Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (1698),

 Carte sau lumină (1699),

 Învățături creștinești (1700),

 Floarea darurilor (1701), toate în românește

[modifică]București, 1701 - 1705

  Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea la București, unde a tipărit alte 15 cărți (11 grecești, 2
românesti, una slavo-română, una greco-arabă), între care:


 Ceaslovul greco-arab (1702) și

 Noul Testament (1703), prima ediție a acestuia în Țara Românească.

[modifică]Mănăstirea Govora, Vâlcea

Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Vâlcea, unde la tipografia de la Mănăstirea Govora ,
tipărește alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române, 3 grecești):


 Tomul bucuriei, (1705, grecește),

 Liturghierul și

 Evhologhionul (1706, într-un singur volum, ambele reprezentând primele ediții

românești al acestora în Muntenia,

 Învățătura pe scurt pentru taina pocăinței (1705, românește, lucrare originală).

[modifică]Mitropolit al Ungrovlahiei

 La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind instalat în funcție pe 22

februarie al aceluiași an. În această calitate, înființează ca și la Râmnicu Vâlcea o tipografie
la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (5 grecești, una slavo-română, una slavo-
româno-greacă, 11 românești), între care se remarcă cele românești:


 Învățătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru învățătura
preoților (1710),

 Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieștecarele

din preoți și din diaconi deplin și cu cinste datoria hotarului său (1714), ambele originale,

 Psaltirea (1710),

 Octoihul (1712),

 Liturghierul (1713),

 Evhologhionul (1713),

 Catavasierul (1714);

[modifică]București
  În 1715 tipografia a fost mutată la București, unde a mai imprimat alte două cărți grecești.Prin
tipografiile infiintate cu sprijinul ;ui Petru Movila,fiu de voievod moldovean ajuns mitropolitul Kiev-
ului,cartile religioase se raspandesc si contribuie la unificarea limbi romane literare.

[modifică]Rolul lui Antim Ivireanul în propășirea culturii române

[modifică]Tipograf,redactor, editor, creator de limbaj bisericesc în
limba română
Prin cele 63 tipărituri, lucrate de el însuși, coordonate sau patronate, în limbi diferite și de o mare
diversitate, prin numeroșii ucenici pe care i-a format, este considerat - alături de Diaconul Coresi - cel
mai mare tipograf din cultura medievală românească.

A avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbă. Deși româna nu
era limba sa nativă, a reușit să creeze o limbă liturgică românească limpede, care a fost înțeleasă de
contemporanii săi și este folosită până astăzi.

[modifică]Întemeietor de tipografii, în premieră mondială, în limbile

arabă și georgiană
Prin activitatea sa tipografică, a sprijinit și alte popoare ortodoxe, imprimând cărți pentru slavi, greci și
arabi (din Patriarhia Antiohiei). Este și autorul unei premiere mondiale în tipărit, Liturghierul greco-
arab din 1701, a fost prima carte tipărită cu litere mobile din lume având caractere arabe. În anul 1706,
aceeași instalația tipografică cu caractere arabe a fost dăruită patriarhului Atanasie Dabas, care a
instalat-o la Alep.

In 1699 a trimis pe unul din cei mai buni ucenici ai săi, ipodiaconul Mihail Ștefan, la Alba Iulia, unde a
tipărit o Bucoavnă și unChiriacodromion. Pe același Mihail Ștefan, l-a trimis în țara sa de
origine, Georgia. Acolo, la Tbilisi, ipodiaconul a pus bazele primei tiparnițe cu caractere georgiene din
țara natală a lui Antim, unde au fost tipărite mai multe cărți în limba georgiană.

[modifică]Scriitor, autor de lucrări bisericești

Pe lângă lucrările tipărite, au rămas de la el și câteva manuscrise:

 Primul manuscris rămas, Chipurile Vechiului și Noului Testament, adică obrazele oamenilor
celor vestiți ce se află în Sfânta Scriptură, în Biblie și în Evanghelie și adunare pe scurt a istoriilor
celor ce s-au făcut pe vremea lor ... , cu 22 foi text, la care se adaugă 503 portrete în medalion, 3
schițe și 8 desene, tot în medalion, cu personaje din Vechiul Testament (Târgoviște, 1709,
manuscrisul original se găsește laKiev, iar în România există o copie realizată de dascălul Popa
Flor, realizată pe la mijlocul secolului al XVIII-lea).
  Tot în manuscris a rămas și opera sa omiletică, Didahiile (cu 28 predici la diferite sărbători și
7 cuvântări ocazionale).

Analiza cărților originale publicate, dar și a celor două manuscrise duce la constatarea că Antim
Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci și una profană întrucât folosea nu doar citate
din Biblie, dar și din literatura patristică, respectiv din filosofi antici. În multe din ele făcea o critică
vehementă a moravurilor vremii. Didahiile îl așează, fără nici o îndoială, în rândul celor mai de seamă
predicatori creștini din toate timpurile.

[modifică]Ctitor de lăcașuri de cult

Este ctitorul mănăstirii cu hramul "Toți Sfinții" din București – numită azi Mânăstirea Antim -
(1713 - 1715), pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare, unul dintre cele mai remarcabile
monumente de arhitectură, pictură și sculptură din țara noastră. Pe seama veniturilor generate de
aceasta, a alcătuit un testament, intitulat "Învățături pentru așezământul cinstitei mănăstiri a tuturor
sfinților, capete 32", în vederea organizării unei impresionante opere de asistență socială.

[modifică]Caterisirea și martiriul său; canonizarea sa în 1992

Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii ortodoxe și a poporului român, dar mai ales din pricina
atitudinii sale fățiș antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea primului domn fanariot, Nicolae
Mavrocordat, a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe
viață în mănăstirea "Sfânta Ecaterina" din Muntele Sinai. În drum spre locul exilului, a fost ucis de
ostașii turci și trupul aruncat undeva în râul Marița sau în Tungea, dincolo de Adrianopol. Câțiva ani
mai târziu, Patriarhia Ecumenică a ridicat această nedreaptă caterisire și a fost reabilitat.

A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992, fiind prăznuit în fiecare an la 27 septembrie.

[modifică]Monografii

 Arhim. Sofian Boghiu, Sfântul Antim Ivireanul și Mânăstirea Tuturor Sfinților, Editura
Bizantină, București, 2005, 172 pagini, format album (Reproduce pentru prima dată integral și în
polichromie manuscrisul Mitropolitului Antim Chipurile Vechiului și Noului Testament, aflat la Kiev)

 Emile Picot, Notice biographique et bibliographique sur l'imprimeur Anthime d'Ivir,

metropolitaine de Valachie, în Nouveaux Melanges Orientaux ..., Paris, 1886, paginile 513-560;

 Ștefan Dinulescu, Viața și activitatea mitropolitului Tării Românești Antim

Ivireanul, Cernăuți, 1986, 100 de pagini (extras din "Candela");

 Nicolae Dobrescu, Viața și faptele lui Antim Ivireanul, mitropolitul

Ungrovlahiei, București, 1910, 119 pagini;
  Gabriel Popescu, Mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul, cârmuitor bisericesc și
propovăduitor al Evangheliei, în ST, an. XX, 1969, nr. 1 - 2, p. 5 - 97 (și extras);

 Fanny Djindjihașvili, Antim Ivireanul, cărturar umanist, Iași, 1982, 132 de pagini

[modifică]Studii

 Damian P. Bogdan, Viața lui Antim Ivireanul, în BOR, anul LXXIV, 1956, nr. 8 - 9; alte studii în
același număr al revistei;

 Preot Niculae Șerbănescu, Antim Ivireanul tipograf, paginile 690-760;

 Victor Brătulescu, Antim Ivireanul miniaturist și sculptor, paginile 766-774;

 Preot Profesor Alexandru I. Ciurea, Antim Ivireanul predicator și orator, paginile 775-817;

 Preot Profesor loan Rămureanu, Antim Ivireanul Iuptător pentru Ortodoxie, paginile 831-853;

 Profesor Teodor M. Popescu, Antim Ivireanul, apostol și mucenic al dreptei credințe, paginile
853-863;

 Ioan Nanu, Un monument istoric și de artă religioasă, ctitoria lui Antim, în BOR, anul
LXXXIX, 1961, nr. 3 - 4, paginile 223 -318;

 Preot Profesor D. Belu, Predicile Iui Antim Ivireanul, în MA, anul VIII, 1963, nr. 1-3, paginile
188-212;

 Aurelian Sacerdoțeanu, Antim Ivireanul arhivist, bibliotecar și topograf, în Glasul Bisericii, anul
XXII, 1963, nr. 9- 10, paginile 862-990 și anul XXIII, 1964, nr. 3-4, paginile 223-244;

 Mario Ruffini, II metropolita Valacco Antim Ivireanul, în Oikumenikon, 1966, volumul III,
paginile 357-398;

 Gabriel Ștrempel, Un cronograf ilustrat atribuit mitropolitului Antim Ivireanul,

în Românoslavica, anul XIII, 1966, paginile 309-353;

 Dan Simonescu, Antim Ivireanul scriitorul, în Analele Academiei R.S.R., 1966, paginile 663-
675;

 Stelian Izvoranu, Antim Ivireanul sfătuitor și îndrumător pentru preoți și duhovnici, în BOR,
anul LXXXIV, 1966, nr. 9 - 10, paginile 971-981 (alte studii tot acolo);

 Preot Niculae Șerbănescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, în MO, anul XVIII, 1966, numărul 910,
paginile 771-911 (alte studii tot acolo);

 Preot Profesor Teodor Bodogae, Personalitatea mitropolitului Antim Ivireanul, în MB, anul
XVI, 1966, numerele 7 - 9, paginile 467-482;

 Mircea Păcurariu, Importanța mitropolitului Antim Ivireanul pentru Biserica și cultura

românească, în MB, anul XVI, 1966, numerele 7 - 9, paginile 493-515 (alte studii în același
număr);
 Preot Profesor Sofron Vlad, Mitropolitul Antim Ivireanul, în MA, anul XI, 1967, numerele 1 - 3,
paginile 43-81;

 Profesor Iorgu Ivan, Nulitatea actului de caterisire a mitropolitului Antim Ivireanul, în în MA,
anul XI, 1967, numerele 1 - 3, paginile 147-179;

 Alte studii se găsesc în

 Glasul Bisericii, anul XXV, 1966, numerele 9 - 10, paginile 831-844;

 MO, anul XXVII, 1975, numerele 11 - 12, paginile 856-872;

 MMS, anul LIl, 1976, numerele 5 - 6, paginile 360-382;

 Eugen Negrici, Antim, logos și personalitate, București, 1971, 262 pagini (analiza Didahiilor);

 Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, 1979, paginile 42-44;

 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, București, 1981, paginile
143–161 (ediția a II-a, București, 1994, paginile 141-160)