APA DE PIRAMIDA

Despre apa de piramida am mai scris. Revenim asupra acestui subiect la cererea tot mai
insistenta a cititorilor, sperand totodata ca lumea stiintei va lua cu adevarat in serios unul dintre
cele mai bizare fenomene energetice: efectul de piramida. Fara a pretinde intaietatea in domeniu,
economistul Mircea Mugurel Serban a ajuns la cateva descoperiri spectaculoase, drept pentru
care a fost invitat sa sustina o comunicare pe aceasta tema la "Institutul de sinteze planetare", cu
sediul la Geneva. Fara a ne imagina ca apa de piramida este un panaceu universal, e limpede ca
ea reprezinta o sansa si un posibil medicament al viitorului. Apa inseamna viata. N-ar fi exclus ca
aici sa gasim misterul bolii si al dezechilibrului biologic. Miza e uriasa. Ar fi pacat sa o pierdem, in
indiferenta si amanare.
- Domnule Mircea Mugurel Serban, sa recapitulam: ce efecte curative are apa de piramida?
- Efectul principal este cel de curatire. L-am simtit personal, eu avand un emfizem pulmonar,
rezistent la tratamentul medicamentos obisnuit. Exasperat, am inceput tratamentul cu apa de
piramida si, dupa numai cateva zile, am eliminat in timpul somnului o substanta maronie. Chiar
daca pe moment m-am speriat, a doua zi m-am trezit complet refacut, fara febra, fara dureri. Am
oferit apoi aceasta apa rudelor si efectul a fost acelasi. Toxinele se elimina rapid si insanatosirea
este brusca. Cel mai spectaculos caz l-am obtinut cu fata unor medici, fata aflata deja in
metastaza. Dupa o cura de cateva zile, bolnava s-a ridicat din pat, a inceput sa manance, a
castigat in greutate, desi verdictul medical era cumplit: doar cateva zile de viata. Nu vreau sa dau
sperante desarte bolnavilor de cancer. Eu nu vorbesc decat despre niste constatari personale.
- De la ultima noastra discutie despre apa de piramida a trecut ceva timp. La ce concluzie ati
ajuns? Semnalele primite de la cititorii "Formulei AS", care au folosit metoda dvs., au adus
elemente noi?
- Punand cap la cap propriile observatii si marturiile mai multor persoane care au folosit apa de
piramida, pot spune ca acest tratament este eficient in multe afectiuni, dar trebuie urmat pe o
perioada mare de timp. Studiile arata ca apa de piramida sporeste imunitatea organismului,
stopeaza evolutia multor boli (inclusiv a celor grave), mareste efectul medicamentatiei, dar - lucru
important de stiut - nu o inlocuieste. Pe scurt, in afectiunile grave recomand ca apa de piramida sa
fie folosita tot timpul, fara pauza.
- Ce anume va nemultumeste?
- As vrea ca acest fenomen sa fie studiat serios, in institute de cercetare si laboratoare
specializate. Posibilitatile mele sunt fatalmente reduse. De pilda, as vrea sa stiu ce se intampla in
alte tipuri de piramida. Apoi, e necesara o largire majora a cazuisticii. Fara indoiala, apa de
piramida provoaca curatirea organismului si, in mod constant, tratamentul e insotit de eliminarea
de toxine, mucoase etc. E necesar, insa, a stabili cu precizie eficienta apei in anumite boli, modul
concret in care stimuleaza imunitatea etc.
- Conteaza atat de mult forma piramidei?
- Desigur. Piramidele pot fi - in opinia mea - de mai multe feluri: eterice, pamantoase si apoase. Eu
cred in cea apoasa, care e superior vibrata. De fapt, piramida e o armonizare a apei cu energiile
cosmice. Acest fenomen produce modificari notabile la nivelul microelementelor din apa. De pilda,
creste cantitatea de fosfor si oxigen, bacteriile sunt distruse substantial etc. Personal, am constatat
ca cea mai eficienta piramida este cea care respecta numarul de aur. Am primit multe scrisori
legate, mai ales, de detaliile tehnice de realizare a piramidei. Celor interesati le pot spune ca o
abatere de 1-2 mm de la dimensiunile standard nu modifica principiile curative. In schimb,
orientarea pe punctele cardinale e foarte importanta.
- De fapt, ce este acest numar de aur?
- E o discutie destul de complicata pentru un nespecialist. In orice caz, se cunoaste de mult
numarul de aur sau "proportia divina", numita astfel de calugarul Luca Paccioli, prieten si
colaborator al lui Leonardo da Vinci. In diferite moduri, acest numar ne introduce in complexitatea
fenomenelor ce au loc in mediul inconjurator, aspect sesizat de Kepler si de alti savanti. Personal,
am constatat ca saltul electronilor pe orbitele atomice ale unor substante (spre exemplu,
butadiena) respecta acest numar. Indubitabil, aceasta lume nu e intamplatoare si numarul de aur
dovedeste ca exista creatie primordiala. Exista Dumnezeu. Pe buna dreptate, Einstein spunea:
"Stiinta fara religie e schioapa. Religia fara stiinta e oarba".
- In ce consta, deci, secretul apei de piramida?
- In general vorbind, apa e prea putin studiata. Apa are un potential extraordinar, inca neexploatat
cum trebuie. Actualmente, ma preocupa posibilitatea de a obtine energie din apa in sistem inchis,
fara electroliza sau alt procedeu agresiv. Prea putin, de asemenea, se cunosc influentele
acumularilor de apa asupra biotopului. Efectele se vad in recentele alunecari de pamant din
Retezat, Herculane si alte zone. Ne-am obisnuit sa tratam cu usurinta aceasta problema. Cu apa,
insa, nu te joci. Ea intretine viata si tot ea poate sa o distruga. Daca vrem o apa vie, trebuie sa fim
atenti la amanunte. Spre exemplu, in perioada cu luna plina, daca nu respectam proportia de 2/3
din inaltimea piramidei, apa creste in aciditate.
- Cat de mult conteaza materialul din care e facuta piramida?
- Conteaza in primul rand forma, orice corp-forma geometrica dezvoltand un anumit tip de energie
(campuri de sinteza), de natura (sursa) biologica si cosmica, cu efecte multiple si surprinzatoare.
De pilda, fotografiat in infrarosu, vortexul format in interiorul unei piramide are configuratia acidului
dezoxiribonucleic (ADN). Conteaza, de asemenea, si materialul. Lemnul ecraneaza usor. Aluminiul
este energofag. Aurul si argintul se apropie ca performanta de cupru, dar costurile sunt, evident,
descurajatoare.
- De ce nu va luptati mai mult pentru a obtine un brevet?
- De unul singur e foarte greu. Am fost la OSIM, pentru brevetare, dar am fost trimis politicos la
Oficiul pentru Drepturile de Autor. Nu am nici laboratoare complexe si nici bani pentru o munca de
cercetare sustinuta. M-am gandit la o fundatie, dar am renuntat de teama suspiciunilor care pot sa
apara. Prefer, deci, sa spun si altora interesati despre concluziile la care am ajuns, incercand sa
fac bine, fara nici un gand de recompensa materiala. Daca cineva, candva, o sa duca mai departe
micile mele descoperiri, asta va fi o rasplata suficienta.
Elemente
de constructie
Se utilizeaza, ca material, sarma de cupru, intre 1,5 si 4 mm grosime, de regula neizolata. In cazul
in care dispunem numai de sarma izolata, pentru a evita pierderea de timp, putem indeparta
izolatia doar in zonele de contact, la cele cinci varfuri ale piramidei. Eu personal confectionez
piramidele manual, prin indoirea la capete a celor noua bucati de sarma. Mentionez ca cel de-al
noualea segment, respectiv stalpul central, trebuie sa fie coborat din varful piramidei pana la
nivelul sarmelor de la baza piramidei.
Cei care dispun de cele necesare, precum si de pricepere si indemanare tehnica, pot confectiona
piramide prin sudare, alamire etc., obtinand forme cat mai apropiate de perfectiune.
Cum am mai afirmat, utilizez un volum de apa care reprezinta a zecea parte din volumul piramidei.
Totusi, mai adaug ca nu se produc efecte negative in conditiile unor abateri de ± 10%, daca nu
avem posibilitatea unor masuratori exacte.
Ca proportii, de pilda, pentru circa 1,350 litri de apa, am construit piramide avand laturile bazei de
40 cm si muchiile de 38 cm fiecare; pentru doi litri, 45 cm, respectiv 42,8 cm; pentru 2,650 litri, 50
cm, respectiv 47,6 cm etc. Laturile bazei trebuie sa fie orientate, pe cat posibil, cat mai exact pe
punctele cardinale.
Pentru evitarea patrunderii prafului si altor impuritati, piramida poate fi acoperita cu o folie de
celofan, respectiv o alta piramida (husa), fara efecte negative. Mentionez ca am recurs la aceasta
modalitate de protejare dupa cateva luni, cand obtinusem deja rezultate notabile.
Apa se pune sub piramida, in jurul stalpului, in vase din sticla sau din lut ars, cu deschidere larga
(ex.: borcane). Inaltimea suprafetei apei trebuie sa fie cat mai sus posibil, in zona jumatatii
superioare a inaltimii piramidei (in jumatatea inferioara, in unele faze ale lunii, se constata
cresterea aciditatii).
Utilizarea apei
Apa se tine sub piramida timp de 24 de ore, ca regula generala. Nu am constatat efecte negative
evidente daca, in unele imprejurari, am intarziat scoaterea vaselor de sub piramida. Este indicat ca
acestea sa reprezinte insa exceptii, fara a se transforma in regula generala, pentru evitarea unei
energizari exagerate.
Apa obtinuta in conditiile de mai sus poate fi pastrata in sticle cu dop o perioada mare, chiar si la
frigider in timpul verii, consumandu-se dupa necesitati. In familia mea nu se consuma altfel de apa
pentru baut. In primele zile se beau cantitati mai mici, pentru obisnuirea organismului. Aceasta apa
se poate utiliza concomitent cu alte tratamente, pe care le potenteaza.
 
SORIN PREDA
Efectul de piramida a fost descoperit in urma cu 4.000 de ani de catre egipteni si incasi, care si-au
ingropat mortii in asemenea zidiri, pe baza constatarii ca procesul descompunerii este mult
incetinit inauntrul acestora. Ulterior, s-a observat ca efectul de piramida are si alte influente
favorabile: incarca materia cu energii pozitive, stimuleaza cimpurile bioenergetice, accelereaza
procesul regenerarii celulare, incetineste inmultirea microbilor. Asa au aparut piramide pentru
dezvoltarea intensiva a culturilor vegetale, prelungirea duratei de conservare a unor alimente si
producerea apei de piramida, "apa vie" cum i se mai spune.

Tinind apa un timp in interiorul unei asemenea constructii, este incarcata cu un surplus de energie
si, intr-o oarecare masura, dezinfectata. Astfel, apa devine un fel de remediu terapeutic, ajutind in
ameliorarea si chiar vindecarea unor afectiuni.

Realizarea piramidei este relativ simpla. Se formeaza din sirma de cupru sau aluminiu, cu
grosimea de 2-4 mm, un schelet piramidal cu laturile bazei si muchiile egale, dimensionate in asa
fel incit volumul piramidei sa fie de 10 ori mai mare decit cel al apei pe care dorim sa o energizam.
Lungimile muchiilor si laturilor bazei piramidei in raport de cantitatea de apa ce se doreste
energizata sint urmatoarele: 35 cm pentru un litru, 40 cm la 2 l, 45 cm la 3 l, 50 cm la 4 l, 55 cm la
5 l, 60 cm la 6 l si se poate continua cu calculele in acest fel, adaugind cite 5 cm pentru fiecare
litru. Mentionez ca, potrivit cercetarilor pe care le-am efectuat impreuna cu regretatul prof. dr. in
stiinte medicale Ion Plesca, nu este nevoie de un "stilp" vertical central care sa porneasca din virful
piramidei spre baza, asa cum sustin unii autori.

Apa supusa transformarii trebuie pusa in recipiente de sticla, ceramica sau lut ars, largi la gura.
Acestea vor fi alese in asa fel incit distanta de la fundul vasului la suprafata apei sa depaseasca
jumatate din inaltimea piramidei. Vom folosi apa curata de fintina sau de la robinet. In cazul celei
din urma, trebuie sa stea 24 de ore intr-un vas pentru eliminarea clorului si chiar decantarea
impuritatilor. Valoarea terapeutica sporeste daca intrebuintam pentru energizare apa purificata,
apa argiloasa, fiarta, plata sau apa distilata. Sa nu uitam ca, prin acest procedeu, nu sint
neutralizati poluantii chimici, ci, intr-o oarecare masura, doar unele microorganisme.

Inaintea punerii vasului in piramida, laturile acesteia se orienteaza pe directiile punctelor cardinale.
Apa se tine sub piramida circa 24 de ore. Vasul poate fi acoperit cu hirtie. Nu vom folosi capace de
metal, deoarece deturneaza energia captata prin intermediul piramidei. Apa energizata se
pastreaza in sticle inchise cu dop. Valabilitatea este de doua saptamini la temperatura camerei si
de o luna, la frigider.

Consumata in locul apei potabile, apa de piramida stimuleaza eliminarea toxinelor, activeaza si
echilibreaza metabolismul, fortifica sistemul imunitar, dinamizeaza circulatia sanguina si
incetineste procesele oxidative din organism. Este indicata pentru afectiuni renale, hepatice,
pancreatice si pulmonare, boli cardiace sau cerebrovasculare, infectii, imbatrinire precoce. Pentru
tratament se poate intrebuinta ca atare dar este mai bine sa o folosim la prepararea unor remedii,
precum emulsia de argila sau ceaiul medicinal, la pregatirea alimentelor de regim, deoarece le
potenteaza forta terapeutica.

Terapeut Fanica Voinea Ene

APA VIE
Multe din boli isi au cauza in calitatea mizerabila a apei
Fara indoiala ca apa, banala apa, ramane cea mai misterioasa substanta de pe pamant. Capatand
proprietati curative inexplicabile atunci cand este expusa la radiatiile solare, cand este purificata si
imbogatita prin filtrele naturale ale solului ori atunci cand este pusa in diferite campuri de radiatii,
ea este un fel de panaceu. Din pacate, daca bem apa de la robinet dintr-o zona urbana
aglomerata, ne vine greu sa
intelegem toate aceste "povesti" despre puterea vindecatoare a apei. Daca insa vom face o cura,
de macar o saptamana, cu apa proaspata adusa de la izvor sau cu apa de piramida, vom capata o
cu totul alta perceptie asupra proprietatilor tamaduitoare ale apei. Apa pura, naturala, netratata
chimic si nepoluata, bauta in cantitati suficiente, este o garantie a sanatatii. Ea ne spala
organismul de toxine, ne stimuleaza digestia si ne regleaza apetitul, protejeaza aparatul excretor si
ne fereste de tulburarile endocrine. Nu ne putem imagina cat de multe din bolile de care sufera
omul modern se datoreaza calitatii mizerabile a apei.
Macar in vacante, cautati sa consumati pe cat posibil apa de izvor, nu mai veche de 5 zile (in
conditiile in care a fost tinuta la racoare), in cantitati care nu trebuie sa fie mai mici de un litru pe zi.
Aceasta apa folositi-o si pentru a obtine maceratele din plante medicinale ori diferite sucuri
naturale. Renuntati la sucurile si bauturile chimizate, la apele tonice cu feluriti aditivi sintetici. Beti
apa vie si veti trai fara boli. (O solutie de purificare a apei e decantarea ei cu ajutorul sucului de
lamaie sau a unui obiect de argint pus in sticla.)

prof. dr. Marioara Godeanu, directoarea unui important institut bioecologic bucurestean. Pasionata
din adolescenta de tainele piramidelor, ea a ajuns la concluzia ca forma piramidala trebuia sa
cuprinda in ea asa-numitul numar de aur, cunoscut din antichitate, iar intreaga constructie sa aiba
orientata o latura pe directia polilor magnetici planetari. Realizand aceste caracteristici prin
observatia personala, inca din tinerete, Marioara Godeanu a construit o piramida miniaturala,
gasind ca in interiorul ei se petreceau o serie de fenomene care pot fi explicate si fundamentate
stiintific. Consacrandu-se cu un entuziasm extraordinar elucidarii ciudateniilor respective, doamna
Godeanu a demonstrat, in cele din urma ca forma piramidei concentreaza o energie necunoscuta.
Totul a pornit de la observarea personala si intamplatoare a faptului ca, depozitand sub patul sau
cateva machete de piramide liliputane, somnul sau i-a devenit deodata puternic si odihnitor.
Experimentat pe alte persoane, efectul s-a dovedit similar. Mai tarziu, asezand asemenea
piramide pe stupii unui apicultor, a constatat ca productia de miere a crescut enorm, albinele au
devenit mai robuste si s-au inmultit mai rapid. La un moment dat, plasarea de piramide facute din
carton, in diferite locuri, a capatat o maniera de incercare a fortei piramidale pentru cercetatoarea
Marioara Godeanu. Ea a observat cu surprindere ca alimente alterabile erau pastrate in stare
perfecta, mai bine decat intr-un frigider, sub o piramida de sticla, iar ca o planta bolnava, pe cale
de a se usca, a devenit viguroasa. Apoi i-a venit ideea de a pune o piramida deasupra rezervorului
de benzina a automobilului personal si, surpriza. Carburantul a devenit brusc mai activ, motorul
mai puternic si consumul a scazut. De aici a tras concluzia ca exista un efect pe care l-a numit "de
piramida", iar de maxima intensitate a acestuia, intr-un mod cu totul paradoxal, se intampla ceva
cu "timpul" sau altfel spus, forma piramidala modifica proprietatile fizice ale obiectelor, actionand
asupra continuumului spatio-temporal. Marioara Godeanu a intuit ca tocmai formele obiectelor
induc proprietati diverse. Astfel a tras inca o concluzie, cea a existentei unui camp pe care l-a
apreciat ca fiind cel cosmic, aceasta datorandu-se unui raport determinat care caracterizeaza
piramida si anume cel al laturii patratului de baza cu inaltimea constructiei. Acest raport este, de
altfel, celebru, avand o constanta universala, anume 1,618, fiind considerata de exegetii actuali ca
o expresie estetica. Anticii stiau insa mai multe despre raportul respectiv, al proportiilor armonice,
pe care il considerau de esenta divina si stiau ca trupul omului este proportionat dupa el. Iar pentru
a pune omul in relatie cu campul fundamental cosmic, caracterizat de acest raport de origine
divina, isi proiectau constructiile indiferent daca erau locuinte, temple sau agore, folosindu-se de el
in mod curent.

Undametru
 APA DE VIATA LUNGA
- Pare bizar, dar cel mai la indemana medicament este apa. Atat folosita extern, cat si bauta,
ea este un adevarat elixir -
      Odinioara, in vremea cand nu existau atatea medicamente, cand vracii si babele mestere in
ale tamaduirii erau singurii „doctori” ai satelor de la noi, apa era la mare pret ca medicament. Luata
de la fantana la revarsatul zorilor sau in ceasul tainic al miezului de noapte, culeasa de pe petalele
florilor ori adusa de la crucea izvoarelor, ea capata proprietati magice. Si cate traditii in legatura cu
apa nu erau? In ulcioare se puneau bani de argint ca sa o curete, toartele galetilor erau
impodobite cu diverse flori in timpul sarbatorilor de primavara si vara, ca sa aduca noroc si belsug.
Apoi animalele, tovarasele necuvantatoare ale omului, erau adapate numai la anumite ceasuri ale
zilei, iar in apa erau puse simbolic fel de fel de flori care ii confereau virtuti tamaduitoare si alungau
bolile sau deochiul.
         La mare pret era apa sfintita, mai ales cea adusa de la manastirile unde erau duhovnici
indelung postitori si cu har dumnezeiesc. In orice casa de roman, agheasma era primul si ultimul
medicament la care se apela cand toate celelalte se dovedeau a fi neputincioase. O traditie de
vindecare de mii de ani se bazeaza pe aceasta forta a apei, de a fi vehiculul unei tainice puteri
vindecatoare si purificatoare in acelasi timp.
 
 
O scurta privire asupra apei prin prisma stiintei
         A trecut de mult vremea cand... H2O era considerata o simpla combinatie a doua elemente
chimice si atat. Astazi, apa este socotita... una din cele mai interesante substante de pe pamant.
In anii ‘60, un ilustru savant a luat Premiul Nobel demonstrand ca apa din celulele corpului uman
isi poate modifica structura, ceea ce modifica raspunsul celulelor la stimuli, le blocheaza activitatea
etc. Pusa in diferite conditii, apa capata proprietati exceptionale, devenind un energizant si un
remediu neasteptat de puternic. Cercetarile asupra modificarilor structurale pe care apa le poate
suferi, care, la randul lor, determina si modificarea proprietatilor sale, au capatat o asemenea
importanta, incat au devenit informatii strategice pe care marile puteri le pastreaza cu grija (iar noi
le ignoram - ca in cazul apei structurate). Despre tipurile de apa care exista se pot scrie tomuri
intregi, si aceasta in ciuda faptului ca, din punctul de vedere al compozitiei chimice, de la un tip la
altul nu exista nici o diferenta. Dar in acest articol nu ne propunem dificila sarcina de a dezlega
aceste mistere ale stiintei, ci incercam doar sa va redam unul din cele mai puternice remedii pe
care natura ni l-a lasat: apa.
         Poate nu v-ati gandit niciodata la aceasta, dar la indemana noastra sunt mai mult de zece
tipuri de apa: de la banala apa de robinet (care, din pacate, ne imbolnaveste lent, dar sigur), pana
la apa de piramida, apa magnetizata sau apa dinamizata manual (intr-un mod similar remediilor
homeopatice). Fiecare tip de apa (cu exceptia celei de la robinet) are virtutile sale, modul sau de
utilizare, putand fi considerata un adevarat medicament. In continuare, va propunem sa patrundem
in acest univers al apei, vazuta ca elixir de sanatate.
 
 
APA DE IZVOR
         Este apa cea mai sanatoasa, cu care organismul nostru este programat din timpuri
imemorabile „sa se inteleaga”. Spre deosebire de alte tipuri de apa, care trebuie luate cu masura,
ca orice medicament, apa de izvor poate fi „administrata” tot timpul. Conditiile pe care ea trebuie
sa le indeplineasca sunt simple:
         - sa provina din surse nepoluate - o problema spinoasa la noi, unde muntii si padurile au
devenit, din cauza turismului necivilizat si salbatic, adevarate pubele de gunoi;
         - sa nu fie mai veche de 5 zile (maximum 7, daca este tinuta in frigider in recipiente bine
inchise) - pentru ca, pe de-o parte, isi pierde calitatile vindecatoare, iar pe de alta parte, poate
deveni mediu de cultura pentru microbi;
         - colectarea sa se faca in conditii igienice (nu in recipiente insuficient clatite, in care au fost
bauturi care au fermentat s.a.m.d.).
         Cele mai bune izvoare sunt considerate cele din zona de munte, cu mari suprafete de
padure, unde nu exista trasee turistice. Din vremurile de demult, se stie ca cea mai buna este apa
colectata prin jgheabul de paltin de macar doi stanjeni lungime.
         Cel mai bun vas pentru pastrarea apei este cel din lut ars, care trebuie tinut mereu acoperit
si la loc racoros.
         Doza zilnica de apa - O problema de maximum interes este aceea a cantitatii de apa pe care
un om trebuie sa o consume pe zi - subiect asupra caruia nici medicina moderna, nici cea
traditionala nu cad de acord. Pana la urma, doza de apa bauta zilnic va fi hotarata in functie de
conditiile concrete existente. Informativ, media pentru o fiinta adulta este de 1,5 litri pe zi. Pe timp
de iarna, se va consuma o cantitate ceva mai mica, in schimb, in timpul verii, cantitatea necesara
poate ajunge la dublu sau chiar triplu. De asemenea, persoanele care fac eforturi fizice mari, care
transpira abundent ori au accese de febra vor consuma cantitati sporite de apa.
         Cateva efecte terapeutice - Consumul de apa de izvor are un efect foarte bun asupra
digestiei, elimina constipatiile si iritatiile colonului, reduce incidenta bolilor reno-urinare, a alergiilor,
precum si a bolilor de uzura (guta, reumatism, afectiuni vasculare). Practic, tot organismul
beneficiaza de consumul acestei ape, care este un „combustibil” perfect pentru a ne mentine
sanatatea si forma maxima.
 
 
O poveste convingatoare
      Cea mai inspirata pledoarie pentru apa de izvor am auzit-o in urma cu aproximativ un an,
bineinteles, mergand sa iau apa de la un izvor. La locul cu pricina, am intalnit o persoana cu totul
deosebita. Dialogand cu ea, am aflat ca este o fiinta foarte credincioasa, care se roaga mult si tine
macar 12 posturi negre pe an, fiecare a cate sapte zile. Lucrul interesant era ca, din primele zile
de post negru, organismul nu mai suporta apa de robinet. Imediat ce era bauta apa tratata si
trecuta prin tot sistemul de conducte, apareau durerile de cap, aciditatea gastrica, constipatia -
totul pe fondul unei vlaguiri rapide. Persoana care mi-a povestit acestea a fost surprinsa sa
constate, prin a sasea zi de post negru, ca administrarea unei portii bune de apa de izvor facea sa
dispara ca prin farmec toate simptomele, luandu-le locul o stare de bine general. In schimb, toate
problemele de sanatate apareau imediat ce bea din nou apa de robinet. Practic, ea se „hranea” in
timpul postului cu aer si apa de izvor, care ii dadea o vigoare cu totul deosebita, ii ajuta digestia si
facea foarte usoara iesirea din postul negru (moment care este foarte delicat pentru organism).
         Avand contact cu multi oameni care tin posturi negre indelungate in scopuri terapeutice (ele
fiind miraculoase in tratamentul cancerului, al bolilor grave de piele), am transmis si altora ceea ce
am aflat de la „sfanta” de la izvor. Toti, dar absolut toti cei care au incercat apa de izvor au
declarat ca aceasta le usureaza mult postul si le elimina sau le reduce substantial simptomele
neplacute cu care se confruntau atunci cand posteau, band apa de la robinet.
 
 
APA MINERALA CARBOGAZOASA
         Este un tip de apa destul de controversat in ultimul timp. Daca acum 10-15 ani era aproape
unanim considerata un elixir de sanatate, acum multi s-au lepadat de ea (in favoarea apei plate).
De ce? Pentru ca este acuzata de producerea aciditatii gastrice, de perturbarea anumitor procese
digestive si chiar nervoase. Oare chiar asa sa fie? Si da, si nu, pentru ca, desi toate apele
carbogazoase au drept caracteristica comuna acele mici bule intepatoare de bioxid de carbon, ele
pot fi, de fapt, foarte mult diferite intre ele. Simplul sifon (care este tot o apa carbogazoasa), facut
cu apa obisnuita din mediul urban, este, intr-adevar, indoielnic ca efect pentru sanatate. Apoi
urmeaza apa carbogazoasa, facuta din apa de izvor, la care s-a adaugat bioxid de carbon
alimentar, un gaz cu o inalta puritate - e drept, dar obtinut tot pe cale industriala si dozat artificial,
asa incat aceasta apa, pe de-o parte, invioreaza sistemul nervos si digestia, iar pe de alta parte,
este adesea prea puternica pentru organism, producand perturbari. In fine, adevarata apa
minerala carbogazoasa este cea imbogatita cu bioxid de carbon in adancurile pamantului si iesita
la suprafata sub forma izvoarelor. Numai cine nu a gustat o apa minerala direct de la izvor nu-si
poate imagina ce virtuti terapeutice are. Chiar si gustul apei minerale proaspete difera de cel al
apei ambalate la sticla, intr-un asemenea grad, incat cea de-a doua pare ca o hrana fara sare si
piper, prin comparatie cu prima. Asadar, aprecierea valorii apei minerale carbogazoase se face
dupa provenienta si modul sau de obtinere (in nici un caz in functie de eticheta sau dupa reclama
facuta).
Indicatii terapeutice
         O data lamurite aceste diferente intre apele carbogazoase, va putem pune la dispozitie
cateva informatii despre efectele lor terapeutice, referindu-ne, evident, la apele naturale. Iata,
asadar, cateva indicatii:
         - indigestii, digestie lenta - apa minerala carbogazoasa creste cantitatea de secretii salivare
si gastrice, creste aciditatea sucului gastric si a bilei;
         - astenie, stari de somnolenta sau apatie - bulele care dau acel gust intepator, destul de
neplacut pentru unii, au darul de a inviora sistemul nervos, aceste ape fiind o veritabila cafea, insa
nenociva;
         - constipatii atone, colite si enterocolite, afectiuni biliare;
         - boli renale si urinare - apa carbogazoasa mareste diureza, stimuleaza capacitatea de
aparare locala (apa de la anumite izvoare dizolva chiar si calculii), insa se administreaza numai cu
acordul medicului specialist urolog;
         - bulimie, obezitate - anestezia facuta papilelor gustative de catre bioxidul de carbon din apa
este un leac extraordinar pentru mancaciosii necontrolati, diminuandu-le, pur si simplu,
sensibilitatea gustativa si, cu aceasta, pofta de mancare.
         Important. Structura chimica a gazului din apele minerale naturale este un unicat, fiind,
practic, imposibil de reprodus industrial sau in laborator (din acest motiv, apele obtinute industrial
nu sunt de folos). Alaturi de bioxidul de carbon natural, ele mai contin si cantitati infinitezimale de
gaze sulfuroase, heliu s.a. Prezenta acestora explica efectele uneori miraculoase ale acestor ape
in vindecarea unei multitudini de boli. Muntii nostri au unele din cele mai valoroase tipuri de apa
minerala din Europa si din lume, cu un potential terapeutic urias, dar, din pacate, deocamdata
nepus in valoare. In spatiul revistei nu va putem spune detaliat despre virtutile fiecarui tip de apa.
Aceasta, deoarece despre apele minerale din fiecare statiune de la noi se poate scrie cate un
roman, ba chiar carti intregi. Pentru a afla mai multe despre posibilitatile extraordinare de
vindecare cu ajutorul apelor din diferite statiuni, adresati-va medicului specializat in tratamente
balneoclimaterice.
 
 
APA PLATA
         Este tot o apa minerala, dar nu este atat de bogata in bioxid de carbon si, in consecinta, nu
are gustul caracteristic intepator al apelor minerale carbogazoase. Deosebirea dintre apa simpla
de izvor si apele plate care se gasesc in comert este ca acestea din urma sunt foarte bogate in
oligoelemente, mai ales calciu si magneziu, dar si in alte substante, compozitia apei de la fiecare
izvor fiind un unicat. Exista in jur de zece tipuri de ape plate, diferentiate in functie de substantele
care predomina: alcaline, alcalinoteroase, feruginoase, sulfurate, iodurate etc. Majoritatea lor, in
ciuda faptului ca au proprietati terapeutice remarcabile, au un gust nu tocmai placut, uneori chiar
greu de suportat. De aceea, este comercializata doar o mica categorie din apele plate existente -
asa-numitele ape de masa, numite asa pentru ca sunt un stimulent bland si eficient al digestiei.
Aceste ape, in marea lor majoritate, au o serie de proprietati terapeutice care le fac foarte eficiente
in tratamentul anumitor afectiuni: boli cronice ale stomacului, salivatie insuficienta, indigestie,
tulburari de asimilatie a calciului la orice varsta, osteoporoza (aceste ape avand un rol plastic),
pietre la rinichi (dizolva si elimina pietrele mici si nisipul), boli cronice respiratorii (bronsita, astm).
ILIE TUDOR
 (In numarul viitor: apa de piramida, apa magnetizata, apa dinamizata si apa sfintita)

"APA CU AUR" si alte traditii romanesti

         Din timpuri imemoriale, apa - cu strafulgerarile ei translucide - exercitand o enigmatica
atractie, a fost considerata un mijloc de vindecare de prim ordin. In toate culturile lumii se
considera odinioara ca apa este un vehicul perfect pentru a aduce misterioasele forte vindecatoare
ale naturii in fiinta umana. In medicina populara romaneasca, de exemplu, se considera ca apa
poate "imprumuta" puterile binefacatoare ale rasaritului de soare, ale Lunii, ale plantelor, ale
aurului ori ale cuvantului rostit sau scris. Mergand pe urmele traditiei medicale din diferite zone,
descoperi leacuri ale caror frumusete, simplitate si... mister te incanta. In Apuseni, apa capta
puterea vindecatoare a aurului, daca era pregatita astfel: o radacina de morcov se scobea ca un
pahar, apoi se puneau in ea apa de fantana si un ban sau un inel de aur (importanta se pare ca
era forma circulara), se lasa cateva ore, apoi se bea; era un remediu de exceptie contra bolilor de
ficat. In mai toate zonele tarii, roua de pe flori, care "vedea" lumina rasaritului de soare, era folosita
contra bolilor de piele si a deochiului. Apoi, cele mai puternice elixiruri de dragoste se faceau in
Bucovina, din apa adusa la ceas de noapte dintr-o fantana in care se oglindea luna. Dr. farmacist
Horia Bucur (presedintele Colegiului Farmacistilor pe tara) povesteste ca, pe Valea Frumoasei, cel
mai mare tamaduitor cu plante folosea in leacurile sale apa tinuta intr-un vas de lut ars, pe fundul
caruia era scris numele lui Dumnezeu in toate limbile pamantului. Impregnarea apei cu puterea
cuvantului rostit al faimoaselor descantece a fost probabil practica de medicina magica cel mai des
utilizata la noi in tara. Aceasta scurta trecere in revista a unor traditii stravechi arunca o lumina cu
totul diferita asupra proprietatilor acestui element al naturii, cu care suntem atat de obisnuiti: apa.
Oare toate aceste practici sa fie o simpla superstitie?
 
 
APA DE FLORI
         Una dintre cartile de medicina naturista cele mai practice si mai bine documentate stiintific,
editate in ultimii ani, este "Un ghid complet de prim ajutor naturist", de Mark Mayell, aparuta si-n
Romania la Editura Colosseum, sub ingrijirea dr. farm. Ovidiu Bojor. Intre alte remedii forte
recomandate in aceasta lucrare in cazuri extreme (cum ar fi socurile posttraumatice, lesinul,
crizele de epilepsie), la loc de cinste se afla remediile doctorului Bach. Dar ce sunt de fapt aceste
Remedii Bach, al caror nume este tot mai popular in Occident? Ele nu sunt altceva decat apa de
izvor, in care s-a scufundat vreme de cateva ore (nu prea multe) o cantitate mica de ierburi si flori.
Sunt niste remedii cat se poate de... nestiintifice care, daca n-ar exista homeopatia, ar putea fi
luate drept inselatorie, dar care au vindecat deja mii de oameni.    Tara de origine a acestor
remedii este Marea Britanie. De altfel, in aceasta tara, apa este la mare pret! Un scotian a avut
ideea sa lase apa in apropierea florilor vreme de cateva ore, ca sa se impregneze cu radiatia lor
subtila, si apoi sa o administreze ca medicament. Sarlatanie curata - s-a spus. Lucru curios insa,
apa respectiva, ambalata in flacoane pe a caror eticheta scria conform normelor de protectie a
consumatorului: "100% apa, fara adaos de ierburi sau alte substante", a vindecat cateva mii de
oameni. Creatorul acestui remediu s-a explicat: Si o bucata de fier, si un magnet au din punct de
vedere chimic aceeasi compozitie, dar intre ele exista o diferenta majora, pe care o poate constata
oricine. De ce n-ar fi si cu apa la fel? Vom lua lamurirea domnului McInnes ca idee forta pentru a
explica tainica putere tamaduitoare a remediilor care vor urma.
 
 
APA DE PIRAMIDA
         Despre efectul de piramida s-au scris nenumarate carti -  unele intr-un stil stiintific riguros,
altele intr-o maniera mai fantezista -, insa valabilitatea fenomenului nu poate fi contestata. Despre
ce este vorba? Majoritatea proceselor naturale care se desfasoara in organismele vii se intensifica
si se armonizeaza atunci cand acestea sunt introduse in campul de forta al unei piramide
construite, pastrand proportiile celebrului monument al faraonului Keops din Egipt. Cel mai
puternic efect se obtine atunci cand organismele sunt plasate intr-un loc situat la o treime de la
baza piramidei si la doua treimi de varful ei. S-a constatat ca nu numai organismele vii, ci chiar si
materia neinsufletita capata proprietati deosebite atunci cand sunt introduse in piramida. Apa
tinuta in piramida (plasata la o treime de baza) devine, din punct de vedere microbiologic, mai
pura, se pastreaza mai mult timp si, mai ales, atunci cand este administrata organismelor vii, are
efecte stimulative asupra proceselor de crestere si efecte curative pentru o lista foarte lunga de
afectiuni. Daca ar fi sa judecam dupa aceasta lista, apa de piramida ar fi un panaceu, or, in
realitate, nu este chiar asa. De fapt, aceasta apa se pare ca nu actioneaza asupra unei boli
anume, ci chiar asupra organismului pe ansamblu, stimulandu-l sa se apere singur. Persoanele la
care "prinde" cel mai bine tratamentul cu apa de piramida s-au dovedit a fi cele care se confrunta
cu blocarea proceselor de eliminare a toxinelor si care prezinta o receptivitate foarte mare la
factorii perturbatori din mediul exterior (cum ar fi poluarea aerului si a alimentelor, poluarea
sonora, diferitele circumstante care genereaza stres psihic). Mai ales acestor persoane le este
recomandata aceasta apa, in cazul unor afectiuni cum ar fi: astenia, constipatia, bolile de piele,
tulburarile de asimilatie, apetitul dereglat, afectiunile digestive (colite, enterite, anaciditate). Dintre
bolile mai grave, in care administrarea apei de piramida are efecte de exceptie, mentionam:
cancerul, scleroza in placi, bolile virale recidivante, marea majoritate a afectiunilor autoimune.
Cum se obtine si cum se pastreaza apa de piramida
         Pentru a obtine apa de piramida ne trebuie, fireste, in primul rand o... piramida, si nu facuta
oricum, ci respectand riguros proportiile celei din Egipt. Intrucat nu ne propunem in acest articol sa
tinem un mic curs de geometrie, va sugeram fie sa va construiti singuri o piramida de sarma,
dupa metoda d-lui ing. Mugurel Mircea Serban, publicata in revista F. AS, fie sa va cumparati una
gata facuta de la magazinele naturiste din Bucuresti, Timisoara, Sibiu. Cel mai bun material pentru
constructia acestor piramide miniaturale este, se pare, cuprul. Efectul este cu atat mai puternic, cu
cat piramida este mai mare. Cea mai mare piramida construita la noi in tara este cea de la
Pitesti, a d-nei biolog Marioara Godeanu, in care au fost purificate ape reziduale.
         Vasul in care este pusa apa este cel mai bine sa fie facut din portelan sau sticla.
         Locul in care se plaseaza vasul trebuie sa fie situat, asa cum spuneam, la o treime de baza
piramidei.
         Durata de energizare a apei este de minimum 12 ore (dupa unii autori - 24 de ore).
         Apa folosita va fi, de preferinta, de izvor sau plata. In ultima instanta, poate fi folosita si apa
de robinet, dar efectul va fi mai slab.
         Timpul de pastrare a apei de piramida trebuie sa nu depaseasca 24 de ore. Apa de
piramida nu se fierbe, nu se mai prepara in nici un alt mod. In cazul in care se fac preparate din
plante si vrem ca ele sa beneficieze si de efectul de piramida, acestea vor fi puse sub piramida
doar dupa incheierea tuturor proceselor de prelucrare.
Cura cu apa de piramida
         In general, nu este recomandat sa bem la nesfarsit apa de piramida. Ca orice remediu, si
aceasta apa nu inseamna doar materie, ci si informatie. Asa cum, dupa ce citim ceva, ne este
necesara o perioada de odihna mentala pentru asimilare si prelucrare, la fel si organismului
"hranit" cu acest tip de apa trebuie sa-i dam ragazuri sa "digere" informatia primita (acest lucru
este valabil si pentru apa magnetizata, dinamizata etc.).
         Durata curei cu apa de piramida va fi mai mare de 14 zile si nu va depasi 3 luni consecutiv
(cu doua saptamani pauza).
         Pe parcursul curei va fi bauta, in loc de apa obisnuita, doar apa de piramida, excluzandu-se
in acelasi timp din alimentatie, pe cat se poate, hrana toxica, care ar putea perturba asimilarea
energiei specifice acestei ape (alimentele cu aditivi sintetici, carnea, margarina, zaharul).
         Efecte adverse la aceasta cura nu se cunosc.
 
 
APA MAGNETIZATA
         Cu mult inainte de a se fi descoperit magnetul in Europa, in Extremul Orient, in India si in
China mai ales, efectele terapeutice ale acestuia au fost intens studiate. Aceasta terapie straveche
a ajuns pana in zilele noastre, fiind folosita cu mult succes in tratarea bolilor, desi, din punct de
vedere stiintific, nimeni nu poate raspunde cu exactitate la intrebarea: Cum poate influenta un
magnet organismul uman? Marturisesc ca, din cauza acestei intrebari, multa vreme am fost si eu
foarte sceptic privitor la terapia cu magneti si mai ales la aceea cu apa magnetizata. Aceasta,
pana cand am trait o experienta care m-a fortat sa recunosc evidenta.
O poveste convingatoare
         Cu ceva ani in urma, autorul acestui articol a fost solicitat sa ajute la deschiderea unui
magazin naturist. Asa am ajuns vreme de o luna sa vand si sa vorbesc oamenilor, de dupa
tejghea, despre virtutile ierburilor de leac si despre valoarea terapeutica a tot felul de dispozitive.
Aceasta indeletnicire a fost o adevarata placere, umbrita la un moment dat de aparitia pe rafturile
unde erau plantele medicinale a unor cupe cu motive chinezesti. Aceste misterioase cupe, se
spunea, magnetizeaza apa. Pe prospectul redactat cu o anumita stangacie in limba engleza, eram
asigurat ca undeva in China exista un institut, numit Harbin, care se ocupa cu studiul stiintific al
magnetismului si ca apa magnetizata in aceasta cupa era un elixir perfect etc. Fara entuziasm, am
tradus prospectul in romaneste si am asteptat ceva timp sa ceara cineva o astfel de "cupa-
minune". La un moment dat, doi oameni in varsta au vrut sa cumpere cupa cu magneti. Cu o
rezerva serioasa, am vandut-o pe prima, fiind curios sa vad ce o sa se intample. Am crezut la un
moment dat ca nu-i voi mai vedea pe cei doi batrani, cand, intr-o zi, au aparut radiosi sa mai
cumpere cateva cupe pentru magnetizat apa. Intrigat, i-am intrebat cum a fost cu apa magnetizata.
Raspunsurile m-au uimit si fericit deopotriva: domnul scapase de o dispepsie care il chinuia de ani
de zile, doamnei i se normalizase tensiunea, care era oscilanta, amandoi aveau un tranzit
intestinal accelerat si se simteau mult mai usori. Acum, voiau sa mai cumpere cateva cupe pentru
rude si vecini... Cupele au avut un asemenea succes, ca la un moment dat ajunsesem sa fiu putin
inciudat ca dragelor mele plante li se aduceau mai putine elogii decat acelor cupe cu magneti, care
facusera pe plan local o adevarata valva...
Afectiuni tratate cu succes cu apa magnetizata
         Daca apa de piramida are darul de a revigora fiinta, de a o ajuta sa controleze influentele
exterioare, apa magnetizata are un rol de armonizare generala foarte interesant. Efectele cele mai
bune s-au observat la curele cu apa magnetizata, in tratarea afectiunilor care apar si se agraveaza
pe fondul unor probleme emotionale:
         - hipertensiune, aritmie cardiaca
         - ulcer gastric, colita de fermentatie
         - dispepsie si constipatie, tulburari de tranzit intestinal cronicizate
         - diabet - are un rol adjuvant in stabilizarea glicemiei, a carei valoare, este stiut, variaza
foarte mult in functie de starea emotionala
         - nevralgii diverse, migrene.
         Apa magnetizata mai este folosita cu rezultate bune in tratarea tulburarilor de asimilatie
(inclusiv in insuficienta de calciu si de magneziu, in anemia feripriva).
Cura cu apa magnetizata
         Se face foarte simplu: vreme de doua saptamani se bea doar apa tinuta vreme de 8-12 ore
in cupa cu magneti. Dupa cele doua saptamani de cura, se fac 1-2 saptamani de pauza, dupa care
cura se poate relua.
         Cupele pentru magnetizarea apei le gasiti in magazinele chinezesti. Constructia lor este
simpla, in peretii lor fiind introdusi doi magneti care creeaza un camp magnetic vertical (asa incat,
daca introducem in cupa magnetica o moneda metalica, ea se va ridica pe cant).
         Contraindicatii la cura cu apa magnetizata nu se cunosc.
 
 
APA DINAMIZATA
         Este un remediu inspirat dintr-unul din principiile homeopatiei. In aceasta ramura a medicinii,
se considera ca valoarea terapeutica a unei substante creste foarte mult atunci cand ea este
"dinamizata", adica atunci cand este agitata mecanic (pe romaneste - vanturata). Una din cele mai
bune confirmari ale valabilitatii acestui principiu am avut-o intr-unul din numerele revistei noastre
de acum doi ani. O mama ne relata atunci cum si-a vindecat copilul de tulburari digestive si
inapetenta. Leacul ei era incredibil de simplu: lua un vas cu capac, il umplea cu apa, dupa care il
agita de aproximativ 100 de ori. Imediat ii da copilului sa bea. Rezultatul: copilului i-au disparut
imediat tulburarile de digestie si de apetit. In homeopatie, se stie insa ca foarte mult conteaza cine
face aceasta dinamizare a apei. Cele mai bune si mai cautate remedii homeopatice se spune ca
se fac la anumite manastiri izolate (multe din ele situate in Alpii elvetieni), unde traiesc oameni de
o mare puritate, care, efectiv, incarca in timpul dinamizarii aceste remedii cu o energie
binefacatoare. Privind din aceasta perspectiva, putem spune ca formula apei dinamizate este: apa
agitata mecanic + credinta si iubirea celui care realizeaza aceasta operatie. Cu o asemenea
formula, ne dam seama ca aceasta apa are si niste indicatii pe masura. Cele mai receptive la
tratament sunt bolile produse pe fondul lipsei de vitalitate si al "golurilor" afectiv-emotionale:
         - anorexia, incapacitatea de a asimila, digestia lenesa;
         - apatia, astenia psihica, depresiile;
         - tulburarile digestive aparute pe fondul tensiunilor psihice;
         - lipsa de minerale;
         - crizele de astm si de sufocare care apar pe fond de stres sau fara un motiv aparent;
         - cosmarurile, somnul agitat (mai ales la copii);
         - toate afectiunile grave in care pacientul se confrunta temporar cu slabirea vointei de a trai
(simptom aparut frecvent in anumite faze ale cancerului, mai ales, dar nu numai).
         Modul de obtinere a apei este descris mai sus. Este bine ca administrarea ei sa se faca
regulat, cam la aceleasi ore din zi, cu jumatate de ora inainte de masa. Agitarea apei trebuie
facuta cu putin inainte de a fi consumata, iar aceasta operatie va fi facuta cu mult entuziasm si
participare afectiva, pentru a "incarca" intr-un mod corespunzator remediul. Curele cu apa
dinamizata pot avea durate cuprinse intre o saptamana si trei luni, incontinuu. Pauza dintre cure
este de 1-2 saptamani.
 
APA DE VIATA  LUNGA (3)
          In toata lumea, din timpuri imemoriale, apa a fost considerata sacra. La noi in tara, in
aproape toate zonele, exista credinta ca cine nu pretuieste cum se cuvine apa nu Il respecta pe
Dumnezeu. In nordul Moldovei, de exemplu, se spunea ca cine scuipa in apa Il scuipa in ochi pe
Dumnezeu, iar Acesta il va pedepsi prin boala si suferinta. Secarea izvoarelor si seceta erau puse
intotdeauna in legatura cu scaderea credintei oamenilor in Dumnezeu, care, din ceruri, le lua acest
dar.  In alte zone, se spunea ca frica si necredinta oamenilor cheama seceta, iar dragostea si
bunatatea lor cheama ploile la timpul potrivit. Multe din vechile credinte si mituri dacice despre apa
au fost adaptate la traditia crestina, pastrandu-se pana in ziua de astazi. Apa neinceputa si
agheasma au fost vreme de secole elemente nelipsite in aproape orice ritual, mai mult sau mai
putin magic, de insanatosire, de chemare a norocului in dragoste sau de depasire a “hotarelor
sortii”. Desi apa sfintita si apa neinceputa par elemente ale unor timpuri care au apus, ele sunt si
astazi intens folosite atat de tarani, cat si de oraseni, asupriti de nevoile si asprimile vietii. Daca la
alte tipuri de apa, cum ar fi cea de piramida sau dinamizata, se mai pot aduce explicatii cat de cat
compatibile cu stiinta actuala, pentru efectele lor, cele pe care le vom prezenta in continuare tin
exclusiv de o stiinta  magica, transmisa din generatie in generatie. Singurul argument pentru
valabilitatea lor este proba timpului, pe care ele au trecut-o, din plin.
 
 
Agheasma
         Este elixirul magic cel mai larg folosit in toata lumea crestina. La romani, folosirea
agheasmei a fost adaptata la o multime de ritualuri precrestine, de la cele mai simple, la unele
foarte complexe. Analizandu-mi cunostintele proprii, verificate in practica, despre eficienta
agheasmei, am ramas surprins de... vastitatea efectelor ei. In zona Neamtului, unde am copilarit si
unde credinta face parte poate mai mult ca in alte zone din viata oamenilor, agheasma este mai
folosita decat traditionala aspirina sau decat orice alt leac. Primele amintiri le am, de la o varsta
foarte frageda, despre “bunicul cel batran”, care era un preot vestit prin partea locului, la care
veneau oameni din toate satele din jur pentru a lua agheasma. Veneau smeriti, pasind desculti
prin iarba matasoasa din gradina din spatele casei si luau la plecare cu ei, ca pe ceva foarte
pretios, apa adusa de bunicul meu de la fantana, care se transformase insa, dupa rugaciune si
binecuvantare, in ceva sfant. Apoi, am avut ocazia sa constat eficienta apei sfintite in cele mai
variate imprejurari ale vietii. Cel mai mult m-a impresionat puterea agheasmei intr-o imprejurare
critica, atunci cand o persoana aflata intr-o criza paroxistica, de furie, cu manifestari violente, a fost
stropita din abundenta cu acest elixir. M-am asteptat ca acest gest, care mi s-a parut necugetat,
mai ales ca a fost facut de fiinte foarte slabe din punct de vedere fizic, sa inrautateasca lucrurile,
dar, ca prin farmec, furiosul s-a inmuiat pur si simplu, totul “stingandu-se” aproape instantaneu.
Aveam sa constat mai tarziu ca puterea agheasmei depinde foarte mult de credinta celui care o
foloseste, in mainile celor cu o credinta profunda, fie ei preoti sau laici, ea transformandu-se intr-o
“arma” redutabila.
         In medicina traditionala romaneasca, agheasma este un remediu de prim ordin pentru
alungarea duhurilor rele, de orice natura, de unde si o lista, practic, nesfarsita cu utilizarile ei
terapeutice. Cea mai pretuita agheasma este cea facuta in locurile in care slujesc preotii cu har,
mai ales la manastiri si in sihastrii. Puterea cea mai mare o are cea facuta in doua ocazii ale
anului: de Boboteaza si de Izvorul Tamaduirii (vineri, dupa Paste). Agheasma cu putere mare se
cunoaste dupa faptul ca nu ingheata, oricat ar fi de frig, si dupa faptul ca are o mireasma foarte
fina, pe care numai oamenii curati o percep.
         Data fiind sfintenia acestui remediu, lista sa de utilizari, mai mult sau mai putin medicale, ar
putea alcatui un mic tratat. Din acest motiv, vom da in continuare doar cateva traditii despre
folosirea agheasmei, specifice mai multor zone ale tarii:
         - contra epilepsiei (numita popular duca-se pe pustii) - in Apuseni si Nasaud, se stropea
bolnavul gata sa intre in criza cu agheasma sau era frecat cu ea pe frunte, gat si pe piept.
         - pentru a se feri de deochi (afectiune manifestata prin dureri de cap, apatie ori exacerbarea
emotivitatii, indigestie etc.) - in zilele de sarbatoare, fetele se priveau in oglinda numai dupa ce o
stergeau de 20 de ori cu agheasma.
         - copiii deocheati sunt unsi pe tot corpul cu agheasma lasata sa picure pe o icoana a Maicii
Domnului pictata pe sticla - credinta din Rasinari.
         - contra frigurilor (in judetul Gorj) - li se da copiilor sa bea agheasma. Aceeasi prescriptie
este valabila si pentru guturai si gripa.
         - contra bolilor de ochi si a oboselii ochilor - suferindul se spala pe fata cu agheasma  sau cu
apa in care si-a clatit un duhovnic cu har mainile, dupa savarsirea sfintei liturghii.
        - pentru a scapa de insomnii ori de cosmaruri, oamenii posteau sapte vineri la rand, in fiecare
vineri facand curat si lasand aerul si soarele sa intre in camera de dormit. In fiecare vineri chemau
un preot cu har sa stropeasca cu agheasma in toate ungherele camerei.
        - betia “se trateaza” cu post negru si rugaciuni de ajutor ale rudelor celui... posedat. Apoi se
stropeste zilnic perna cu agheasma, se sterge cana din care bea apa cu agheasma ori se
stropeste cu agheasma toata camera in care doarme.
         - crizele paroxistice de furie, inclusiv cu manifestari isterice, se potolesc prin stropirea cu
agheasma din abundenta. Cel care face aceasta operatie trebuie insa sa aiba foarte multa
credinta in Dumnezeu si sa pastreze in minte si in inima mereu numele lui Dumnezeu, pana la
trecerea momentului critic.
         - paralizia (poceala) se trateaza tot prin stropire sau ungere cu agheasma, de doua ori pe zi -
la rasaritul si la asfintitul soarelui. Pentru ca tratamentul “sa prinda”, trebuie facut sapte sau noua
saptamani la rand, iar bolnavul trebuie sa posteasca si sa se roage.
         - cu apa sfintita, picurata pe crestetul capului, este prevenita si se trateaza insolatia (leac
utilizat de cei care aveau mult de lucru la camp), precum si durerile de cap.
         Practic, orice boala ori tulburare produsa de “duhurile cele rele” (in termeni moderni - orice
afectiune psihica sau psihosomatica) poate fi tratata cu agheasma. Insa folosirea agheasmei are si
ea rosturile ei. Pentru a fi eficienta, trebuie ca cel care o foloseste sa aiba multa credinta in
Dumnezeu si sa fie curat la suflet. Daca agheasma “nu prinde”, atunci cel suferind trebuie sa
posteasca si sa se roage la Dumnezeu, deoarece cugetul lui este prea umbrit de pacate si nu se
poate bucura de sfintenia remediului. Apoi, dobandirea unei ape sfintite cu mare har de vindecare
nu e un lucru chiar usor. In lumea satului romanesc exista multe povestiri despre oameni suferinzi
care s-au rugat la Maica Domnului pana ce, dintr-o icoana, ea a varsat o lacrima, aceasta fiind cea
mai de pret agheasma, cu puteri tamaduitoare nemasurate. Aceasta este “reteta” tuturor
miracolelor in tratamentul cu agheasma: apa, credinta si dragoste nesfarsita de Dumnezeu... restul
venind de la sine.
 
 
Apa neinceputa
         Sub numele de apa neinceputa se ascund o multime de alte “ape magice”. Faimoasa apa
neinceputa poate fi obtinuta in cateva zeci de feluri, unele presupunand ritualuri foarte simple,
altele extrem de complexe.
         Se spune ca orice leac din ierburi cu puteri tamaduitoare isi inzeceste puterea daca este
facut cu apa neinceputa. Apa neinceputa cu care se fac aceste remedii se obtine, de obicei, destul
de simplu. Iata in continuare doar trei metode din zecile de procedee cunoscute:
         - Inainte de rasaritul soarelui, te duci la o fantana de unde nu a mai luat nimeni apa si iei apa
intr-o galeata clatita inainte de trei ori cu agheasma. La fantana trebuie sa te duci descult si sa
treci cu picioarele prin iarba uda de roua. Apa obtinuta astfel se foloseste pentru bolile de piele,
pentru incuiere (constipatie) si pentru toate bolile sangelui.
        - La rasarit, te duci la trei fantani din sat si iei de la fiecare apa pe care o pui in aceeasi
galeata. La intors, nu trebuie sa vii pe urmele pe care ai calcat la dus, ci sa vii pe un alt drum. Cu
oricine te intalnesti pe drum, nu trebuie sa schimbi nici o vorba, ci sa te rogi mereu in gand.
Aceasta apa se foloseste pentru boli grele, pentru deochi si tulburari ale mintii.
        - Pentru elixirurile de dragoste, trebuie luata apa, cand se apropie de luna plina (dar nu cand
e luna plina, ca atunci umbla zburatorii, ielele si altele), de la o fantana, imediat dupa miezul noptii.
Dupa apa trebuie sa se duca o fecioara ori un om curat. (Aici, ritualurile sunt mult mai complexe -
ele fiind mai eficiente, daca cel care se duce este ... dezbracat, daca poarta in san un fir de
busuioc ori daca ia apa din fantana de la casa preotului sau de la o casa unde se afla fete de
maritat ori baieti de insurat etc.).
         Apa neinceputa se foloseste in aceeasi zi in care a fost luata si, in general, nu se pastreaza
dupa apusul soarelui. Apa care ramane dupa utilizare nu se pastreaza, ci se arunca la parii
gardului. Pentru bolile cele mai grele, trebuie ca cel care ia apa sa ajuneze in ziua respectiva sau
cu o zi inainte si musai sa se duca la fantana pe nemancate. Toate procedeele de obtinere a apei
neincepute se bazeaza pe un transfer al puterii naturii (a rasaritului de soare sau a zorilor, a lunii
etc.) si al credintei celui care aduce apa (manifestata prin post, tacere, prin respectarea unor
restrictii), asupra apei. Atunci cand se fac ritualuri mai puternice, apa neinceputa nu mai este pusa
in alte remedii, ci devine ea insasi un leac:
         - contra tuturor pierderilor de lichide din organism prin hemoragie (inclusiv cea produsa de
menstruatie), diaree ori transpiratie excesiva, se bea apa “de intalnitura”. Aceasta se ia de la un
loc unde se intalnesc trei izvoare, dimineata - inainte de rasarit si seara - dupa apus. Si la drumul
de dus si la cel de intors, se pastreaza o tacere deplina si nu se priveste indarat, iar ulcica sau
sticla trebuie tinute bine astupate si nu trebuie dat nimanui sa bea din ele pe drum.
         - contra artritei, poliartritei reumatoide, spondilozei  se fac scaldatori cu apa obtinuta astfel: la
izvor sau la parau merge o femeie cu o cofa sau cu o oala noua in mana dreapta. Acolo, ea spune
Tatal Nostru si dupa aceea arunca simbolic in apa o bucata de paine facuta cu mana ei si o bucata
de sare. Apoi ia in oala apa care a trecut peste painea si sarea aruncate in apa. Aceasta operatie
se repeta de trei sau noua ori, dupa care apa este dusa degraba pentru scaldatoare.
         - pentru bolile necunoscute, carora nu le poate veni nimeni de capat, se fac spalaturi cu apa
luata de pe roata morii. Daca se banuieste ca la originea bolii este deochiul ori vreo vraja, atunci
se bea apa de la fantana casei preotului, in care s-au stins 9 carbuni din lemn de tei.
         Exista multe alte metode de obtinere a apei neincepute, care presupun fel si fel de canoane
de rugaciune ori de batere a mataniilor pe malul apei, la ceasul diminetii ori al apusului. Apoi, cu
diferite feluri  de carbuni stinsi in apa (de jugastru, de fag, de stejar) si cu descantece se vindeca o
sumedenie de alte boli. Insa, aceste ritualuri sunt foarte complexe si presupun o buna cunoastere
a fortelor naturii, cunoastere dobandita in trecut de mesterii vindecatori, dupa decenii de practica,
de apropiere cu multa atentie si dragoste de misterele ierburilor, padurilor ori ale apelor. Ceea ce
are cu adevarat valoare practica si este demn de retinut din toate aceste procedee stravechi este
faptul ca Natura are inca foarte multe de oferit celor care cauta leacuri pentru suferintele si nevoile
lor. Va lasam sa puneti, pe cat posibil, in practica aceste indicatii... terapeutice, in masura in care
simtiti aceste remedii apropiate de sufletul si cugetul dvs. Cert este ca folosirea, vreme de secole,
a acestor mijloace a dat nu o data rezultate surprinzator de bune.
ILIE TUDOR
APA VIE
Multe din boli isi au cauza in calitatea mizerabila a apei
         Fara indoiala ca apa, banala apa, ramane cea mai misterioasa substanta de pe pamant.
Capatand proprietati curative inexplicabile atunci cand este expusa la radiatiile solare, cand este
purificata si imbogatita prin filtrele naturale ale solului ori atunci cand este pusa in diferite campuri
de radiatii, ea este un fel de panaceu. Din pacate, daca bem apa de la robinet dintr-o zona urbana
aglomerata, ne vine greu sa intelegem toate aceste "povesti" despre puterea vindecatoare a apei.
Daca insa vom face o cura, de macar o saptamana, cu apa proaspata adusa de la izvor sau cu
apa de piramida, vom capata o cu totul alta perceptie asupra proprietatilor tamaduitoare ale apei.
Apa pura, naturala, netratata chimic si nepoluata, bauta in cantitati suficiente, este o garantie a
sanatatii. Ea ne spala organismul de toxine, ne stimuleaza digestia si ne regleaza apetitul,
protejeaza aparatul excretor si ne fereste de tulburarile endocrine. Nu ne putem imagina cat de
multe din bolile de care sufera omul modern se datoreaza calitatii mizerabile a apei.
         Macar in vacante, cautati sa consumati pe cat posibil apa de izvor, nu mai veche de 5 zile (in
conditiile in care a fost tinuta la racoare), in cantitati care nu trebuie sa fie mai mici de un litru pe zi.
Aceasta apa folositi-o si pentru a obtine maceratele din plante medicinale ori diferite sucuri
naturale. Renuntati la sucurile si bauturile chimizate, la apele tonice cu feluriti aditivi sintetici. Beti
apa vie si veti trai fara boli. (O solutie de purificare a apei e decantarea ei cu ajutorul sucului de
lamaie sau a unui obiect de argint pus in sticla.)
Minunile d-nei MARIOARA GODEANU

„Toate structurile vii si nevii sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu”

Plante care lesina de frica

Copaci care tipa cand mor

Nucul care transmite arii de opera

Piramida care purifica apa

Doamna Marioara Godeanu este un distins biolog. Eminent cercetator si profesor, are studii si
realizari de valoare internationala, recunoscute si premiate de mari foruri stiintifice ale lumii: un
dulap plin cu titluri, diplome si medalii. Cu toate astea, prin natura descoperirilor sale, doamna
Godeanu pare mai degraba o mare maestra a alchimiei, o magiciana care a izbutit sa fabrice in
retorte minuni: o piramida construita dupa proportia piramidei lui Keops, in care apa se purifica de
la sine si vegetatia creste mai repede ca in exterior, un film (rasplatit cu multe premii
internationale) in care a demonstrat ca natura poseda un sistem perfectionat de transmitere si
receptare de informatii (plantele vorbesc intre ele, au sentimente si trairi afective, rad de bucurie si
plang de durere, asemenea oamenilor). Dar cea mai mare descoperire a doamnei Godeanu este
realitatea de dincolo de granitele stiintei, o realitate pe care tot mai multi savanti ai mileniului o
recunosc: prezenta Creatorului Unic in toate formele de manifestare ale materiei din Univers.
Alarma in lumea plantelor
Nu trageti in flori
- Doamna Marioara Godeanu, cei care va cunosc spun ca faceti miracole. De pilda: ca va
puneti mainile deasupra unor pietre si ele incep sa emita o energie vizibila pe ecranul
computerului...
- Nu e nici un miracol. Pietrele sunt si ele structuri vii. Sunt supuse acelorasi legalitati ca si
organismele vii si pot acumula informatie. Reteaua cristalina este vie. Cristalul este viu, el poate
acumula si transmite informatie. Prin gandire si concentrare poate fi influentata incarcatura
energetica a structurii cristaline pe care o au pietrele.

- Dar dialogul dvs. cu plantele cum a inceput? Ce v-a facut sa credeti ca plantele sunt fiinte
vii?
- Povestea a inceput in 1975, la o sesiune de experimente care priveau testele de toxicitate
efectuate asupra plantelor. Atunci am observat cu surprindere ca plantele-martor, care se aflau la
o oarecare distanta de plantele supuse experimentului, mureau in numar mai mare decat cele care
erau otravite efectiv. La inceput, am crezut ca studentii si laborantii nu sunt atenti cand folosesc
substantele. Dar imediat dupa aceea mi-am dat seama ca planta-martor, cea care asista la
„executia” suratei ei, primea un semnal de la „condamnata la moarte” si suferea la fel de mult ca si
ea, ba poate chiar mai mult. Atunci mi-am spus: acesta este obiectivul biologiei viitorului,
transmiterea informatiei intre structurile vii, respectiv - comunicarea intre plante. Am reluat imediat
experimentele in conditii speciale (sa nu fie nici un factor care sa perturbe desfasurarea lor) si,
mergand din aproape in aproape, am ajuns pana la folosirea metodei de captare a imaginii in
infrarosu. Concluzia a fost clara: plantele comunica intre ele printr-un sistem energo-informational,
adica isi transmit una alteia informatiile prin emisie si captare de energie.

- Ce contin aceste mesaje in cazul experimentelor dvs.?

- Planta care urmeaza sa fie agresata (sa i se aplice substanta toxica ucigasa) da un semnal
inainte sa inceapa agresiunea impotriva ei. Pe imaginea in infrarosu apare un halou care se
intensifica inainte de momentul inceperii agresiunii. Dar foarte important este faptul ca si plantei-
martor, aflata la distanta sau separata prin polistiren, i se intampla acelasi lucru, ca si cum si ea ar
fi agresata. Haloul, aura energetica respectiva, aparea in zonele periproximale (dincolo de
marginea frunzei). Bineinteles, s-au facut experimente la diferite temperaturi, in camere special
climatizate, ca sa nu se modifice parametrii, si am constatat ca, intr-adevar, aceste plante isi
transmit intre ele mesaje. Ba si mai mult, literatura de specialitate afirma ca atunci cand un
daunator intra intr-o padure (taietori de lemne, de pilda), padurea este deja informata de aparitia
sa. In conditiile tehnologiilor moderne, aceste afirmatii sunt lesne de dovedit, prin conectarea
senzorilor la un computer. Strigatele padurii se vad pe ecran.

- Ati realizat doua filme care au facut inconjurul lumii, intorcandu-se acasa incarcate de
premii: „Dincolo de tacerea plantelor” si „Sensibilitatea plantelor”. Cum ati izbutit sa le
duceti la bun sfarsit, avand in vedere ca le-ati realizat la inceputul deceniului trecut? V-a
trebuit mult curaj...
       - Intr-adevar, primul a fost realizat in ‘81, iar al doilea a fost aprobat in august ‘82, chiar dupa
scandalul cu Miscarea Transcendentala. Eu nu faceam parte din grupul transcendentalilor, dar am
lucrat cu profesorul Manzatu, cu profesorul Milcu, am lucrat cu foarte multi dintre cei care au intrat
in aceasta poveste ciudata. Chiar si noi ne-am mirat cand C.C.-ul ne-a aprobat filmul. Credeam ca
vom fi facuti praf cu el cu tot. „Sensibilitatea plantelor” era mai mult decat o bomba, mult mai mult
decat avusesem noi curajul sa spunem pana atunci. Chiar ni s-a dat voie sa-l trimitem in Brazilia,
la un festival de film stiintific, de unde s-a intors cu Marele Premiu. In privinta primului film
(„Dincolo de tacerea plantelor”), Televiziunea Romana l-a vandut cam in 15 tari. Pe post, a intrat
insa foarte greu, fiind difuzat pe fragmente, la Teleenciclopedia. Si pentru ca numele autorilor era
scris foarte mic, lumea a zis: „Ce film american grozav au dat despre plante!”. Pe noi ne-a umflat si
rasul, dar si plansul, pentru ca filmul era al nostru.
Un calau demascat
- Cum ati lucrat, efectiv, la realizarea acestor filme?
- Lucram in echipa, in dupa-amiezile si noptile de dupa program, dar eram toti tineri si entuziasti,
iar faptul ca faceam totul pe ascuns marea miza. Filmam si experimentam in acelasi timp in
laboratorul de fonoaudiologie (se faceau teste cu copiii care aveau deficiente auditive, pentru a li
se face proteze foarte moderne la vremea aceea), cu ajutorul unei echipe de la Studioul
„Alexandru Sahia”, cu regizorul Mircea Popescu, pentru care am deosebita stima si consideratie.
Am lucrat cu un aparat vechi, din timpul razboiului, dar daca ar mai fi fost inca o camera de luat
vederi, care sa inregistreze intamplarile din laborator, cred ca ar fi iesit inca un film extraordinar (cu
substrat stiintific, bineinteles). De exemplu, la un moment dat a trebuit sa schimbam operatorul,
pentru ca ii cam placea sa bea si din cauza asta se modifica semnalul plantelor. Apoi, muscatul
unei rosii (rosia e si ea un organism viu) a dat un semnal fantastic. Inainte de inceperea filmarilor,
ne-am testat toti, ca sa vedem la care din noi plantele dau alarma cea mai mare. Ei bine, semnalul
cel mai mare (aura care aparea pe ecran) aparea la mine, pentru ca eu eram programata sa tai
plantele, sa le stresez, sa le provoc suferinta si dureri. Detectasera din tot grupul cine urma sa fie
„tortionarul” si lucrul acesta se vede pe film. Dar apogeul acestor relatii ciudate s-a petrecut intr-
una din zile, cand ne-am dat seama ca ceva nu este in regula, fiindca semnalele plantelor erau
disperate, si pana sa ne dam seama, deasupra mea a explodat un bec de iod. Am realizat atunci
ca anticipasera accidentul (receptionasera inainte semnalul defectiunii tehnice - incalzirea becului).
Am avut noroc ca nu mi-a luat parul foc. Dupa cateva zile, am descoperit chiar cioburi de sticla in
pielea capului, dar am fost asa de incantati de faptul ca plantele sesizasera intamplarea, incat nu
ne-am mai controlat sa vedem daca am patit ceva. Nu stiu daca mai exista filmul nostru, originalul
se pare ca a fost forfecat pentru nu stiu ce festivitate de partid.

- Nu mai lipsesc decat vorbele, pentru ca plantele sa fie oameni...

- Sa stiti ca am realizat si sistemul acustic. Unul dintre cei mai buni electronisti pe care i-a avut
Romania (a fost silit sa emigreze in Canada) a realizat un aparat de transformare a semnalelor din
domeniul ultra-acustic, in domeniul obisnuit de frecventa. Apoi, am introdus metoda grafica de
inregistrare pe potentiometre si cea de captare in infrarosu. Cand am inceput sa descifram, sa
traducem semnalele respective, ne-am trezit ca aveam semnale diverse, mergand chiar pana la
cele psihice, de natura sentimentala, deci psihoempatie. O modificare energetica tradusa acustic
arata cum plantele tipa, plang, canta, se bucura, ba si mai mult, reactia lor la diferiti stimuli:
agresiune, auditii muzicale, stari de emotie, patologie umana (semnalele respective au fost date in
film). Pe de alta parte, pot sa va spun ca experimentand pe ficus sau pe opuntia (limba-soacrei),
plantele pe care le vedeti aici, in laborator, prindeam postul de radio cel mai apropiat. Dar una
dintre experientele cele mai interesante a fost facuta la Peris, unde Elena Cernei, cunoscuta
interpreta de opera, avea un nuc imens, foarte batran. Punand senzorii pe frunzele lui, am prins
emisiunea de muzica a lui Iosif Sava, vocea lui foarte clara. Deci, nucul nu numai ca primea
informatia si o retransmitea, dar avea si capacitatea de a selecta frecventa pe care primea
semnalul. Atunci ne-am amintit ceea ce ne povesteau bunicii nostri: ca in timpul razboiului, taranii
ascultau radioul cu galene, lipind firele de un cartof. Deci cartoful, fiind un organism viu, era sursa
de obtinere a informatiei. Toate experimentele acestea ne-au determinat la un moment dat sa
introducem un program de cercetare, dar n-am reusit, deoarece se facea apel la metode care
intersectau domenii interzise la vremea aceea.
Florile melomane
- Deci, plantele mai mari functioneaza ca si niste antene? Primesc si transmit semnale?
- Da. Si pasul urmator a fost sa vedem daca nu cumva si propriile noastre organisme
interactioneaza cu plantele, sa vedem daca nu cumva aceste fenomene sunt valabile pentru toate
structurile vii.ÊSi atunci, am continuat experimentele incepute cu doamna Elena Cernei, privind
influenta empatica a gandului asupra plantelor. Mai intai, ea canta ariile ei preferate din Carmen
sau Trubadurul, si asta le impresiona foarte tare pe plante (acul cromografului inregistra un semnal
al plantelor emis la auzul vocii ei). Dupa aceea, dadeam foaia inapoi si pornea inca o data acul
cromografului, in vreme ce d-na Cernei canta aceleasi arii de opera, dar doar in gand. Ei bine,
semnalele obtinute erau similare. Plantele citeau gandurile! Imi amintesc ca la realizarea filmului
„Sensibilitatea plantelor” s-a petrecut o alta intamplare ciudata. La cantecul Mariei Tanase, Cine
iubeste si lasa (interzis de regia muzicala, fiind considerat mistic), plantele reactionau cu o
sensibilitate acuta, mai ales la incantatia „Cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa”;
aproape ca simteai durerea in reactia lor. Dupa demonstratiile cu Elena Cernei, am cunoscut-o si
pe Gabriela Cegolea, si ea cantareata de opera (a facut experimente extraordinare privind
sunetul). Incet, incet, in jurul nostru s-au strans foarte multi specialisti si au inceput sa apara
fundamentari ale celor descoperite de noi. In 1987, am luat premiul revistei „Flacara” pentru
„atestarea fenomenului de comunicare la plante”, desi la acea data ni se interzisese, deja,
cercetarea in acest domeniu. In ‘81, comunicarea plantelor era un subiect periculos chiar si de
gandit, pentru ca se implica ideea informatiei pe care o furnizeaza in general materia, pana la
nivelul transmiterii de la distanta a informatiei - e vorba, deci, despre hipnoza, telepatie,
biostructura. Sigur ca lucrurile acestea existau in literatura de specialitate din lume, dar accesul la
ea a fost foarte dificil pentru noi. Interesant a fost sa constatam, atunci cand am putut folosi si noi
acele surse de informatie, ca desi noi modificasem conditiile de experimentare in comparatie cu
occidentalii, ajunsesem mai aproape de metodologia care sa evidentieze asemenea fenomene.
Un singur tipar in tot Universul: spiritul divin
- Glumind putin, credeti ca ar trebui sa mergem la concert cu ghiveciul de flori melomane
sub brat?
- Nici chiar asa, dar daca am alege pentru auditiile noastre de-acasa o muzica lipsita de
agresivitate, clasica in special, acest lucru le-ar prinde foarte bine, si plantelor noastre din
apartament. Imaginati-va ca vedeti in infrarosu cum „infloreste” aura, ca vedeti fluidul acela
stralucitor care apare in jurul ei cand planta se bucura de muzica pe care i-o oferiti, ba chiar si de
semnalul dat prin gand. De fapt, ar trebui sa incepem prin a fi buni cu toate fiintele din jurul nostru,
chiar daca nu vorbesc acelasi limbaj cu noi.

- Ce-ati simtit dupa primele experimente, cand ati descoperit ca si lumea plantelor este vie,
ca vorbeste si simte la fel ca si noi?
- Am inteles ca traim intr-o lume unde nu suntem singuri si unde nu putem face orice. A fost o
imensa bucurie, dar si inceputul unui sentiment al responsabilitatii, pentru ca descoperi ca poti
influenta extrem de mult ceea ce este in jurul tau si invers, actiunea tuturor fiintelor vii din aceasta
lume poate avea influenta asupra vietii tale. Pentru mine, a fost si confirmarea ideii de unitate in
diversitate a lumii vii, a descoperirii prezentei in toate a spiritului, a energiei care anima orice
structura vie sau chiar nevie (aparent doar!) din lumea care ne inconjoara, confirmarea identitatii
modelelor la nivel micro si macro-cosmic.

- Mi se pare mie sau vorbiti despre Dumnezeu? - In privinta aceasta, exista o disputa foarte
aprinsa... Noi, toti, am fost crescuti in ideea de evolutionism si consideram ca Universul porneste
de la simplu la complex, dupa care, probabil, exista un colaps si reincepe un alt ciclu. Sunt o
multime de teorii in acest sens. As vrea sa spun, totusi, ca elementele sistemului evolutionist merg
din punct de vedere logic pana la nivelul de maimuta. Dar de la maimuta la om, acest hiatus care
apare, aceasta ruptura de veriga, lipsa de dovezi, ne face sa ne intrebam cum a aparut, totusi,
omul, in forma lui cu ratiune? Pornind de aici, lovindu-ne tot timpul de intrebari si raspunsuri, s-a
pus problema existentei campului fundamental, a faptului ca toate structurile vii si nevii au un
model informational, adica sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu. Dumnezeu e in toate. Eu sunt
convinsa de existenta sa. E mai putin relevant pentru dvs. daca va spun asta. Important este ca,
intr-adevar, exista acel cineva care iti programeaza de la inceput viata. De aici apare ideea de
determinism, de aici apare ideea ca intamplarile nu sunt simple intamplari.
Piramida de la Pitesti
„E bine ca omul sa traiasca acolo unde a baut prima apa”

- O alta realizare „miraculoasa” care va apartine este si piramida de la Pitesti, construita in

epoca Ceausescu. Cum ati izbutit sa obtineti acordul autoritatilor comuniste, in legatura cu
o idee atat de noua si de „bizara”?
- Nu-mi explic nici acum, dupa atatia ani. Stiu numai ca ministrul
Florescu Mihai, care era la Consiliul National de Stiinta si
Tehnologie, a vazut modelul facut de mine in miniatura (pe care il
foloseam pentru studiul efectului de piramida) si m-a intrebat
daca nu cumva am proiectul si pentru o piramida mai mare. M-
am mirat si eu cand am zis: „Sigur ca da” si, desi nu ma
pricepeam la constructii, piramida a aparut. Am fost ajutata de
doi ingineri arhitecti, care au realizat planurile la scara 1:10 fata
de piramida lui Keops, respectand toti parametrii piramidei din Egipt. Cu toate ca ulterior ni s-au
pus multe piedici, am fost mirata sa constat ca am fost sprijinita in acea perioada de o serie de
personalitati din domeniul politic, oameni foarte pasionati in intimitatea lor de asemenea domenii
de cunoastere. Cert este ca piramida a fost terminata cu bine in 1985. Mai dificil a fost atunci
cand Elena Ceausescu s-a oferit sa o viziteze, dar toata lumea m-a ajutat ca piramida sa nu fie
vizitata. Cuplul prezidential a trecut numai pe deasupra, cu elicopterul, dar de sus se vedea ca o
instalatie obisnuita. Oficial, ea a fost construita ca statie-pilot de urmarire a actiunii unor organisme
(alge, bacterii) asupra apelor uzate, pentru purificarea lor. S-au facut si multe studii privind
fenomenele de cristalizare, de polimerizare a rasinilor, studii de germinare rapida, de accelerare a
proceselor de crestere. Dar adevarata noastra batalie cu instalatia de la Pitesti a fost pentru a
demonstra efectul de forma (al piramidei) asupra apei. In piramida, apa se energizeaza si ajunge
sa fie o apa primara, cum sunt apele plate, necontaminate. Pe masura ce se adauga in molecula
de apa cate o particula - ca e de metal, ca e de nemetal sau saruri - i se schimba informatia initiala
si incepe o deformare a ei, care duce la o deformare a actiunii sale. Apa este, si ea, purtatoare de
informatie. Aceasta este de altfel una din temele noastre de cercetare, si chiar am mers la
brevetare cu cateva proiecte.

- Cine avea acces in piramida de la Pitesti si in ce conditii se lucra acolo? - Intrarea era
permisa numai sub semnatura ministrului si a mea. De ce? Pentru a nu vulgariza sau pentru a nu
aduce informatii eronate in mediatizarea acestui proiect. In toata aceasta activitate, un mare ajutor
am primit din partea colectivului de acolo, fara de care n-as fi putut reusi. Din cauza fenomenelor
speciale care se petrec in interiorul piramidei (metoda de scanare pe un computer, realizata de doi
colegi ingineri, arata ca dincolo de imaginea fotografica a piramidei se mai vad si alte imagini, care
se datoreaza existentei unui alt tip de informatii), timpul maxim de lucru acolo este de doua ore pe
zi.

- Care a fost ecoul in strainatate al realizarii acestei constructii?

- Toata lumea a fost frapata si se intreba cum am reusit noi s-o construim. A fost o surpriza pentru
Vest faptul ca noi am reusit sa ridicam la Pitesti o replica a piramidei lui Keops, la scara 1:10 si,
drept urmare, la Geneva, in 1992, am luat medalia de argint; tot in acelasi an, la Budapesta, ni s-a
dat medalia de aur pentru activitatea in ecologie, iar in ‘93 am luat Marele Premiu la Salonul
International de Inventica de la NŸrnberg, Germania, unde iarasi a fost o surpriza pentru cele 64
de tari prezente acolo, ca grupul acela de romani a luat Marele Premiu. Dar, intre timp, noi
realizasem inca o instalatie similara, cu ajutorul unitatii militare auto-moto 02210 din Bucuresti, asa
ca si aceasta realizare a fost rasplatita prin Marele Premiu de la NŸrnberg si prin cele doua
medalii de aur primite. A urmat Bruxelles, unde am luat Medalia de aur la Salonul de Inventica si
Premiul special al Organizatiei Mondiale pentru Proprietatea Intelectuala, prilej cu care juriul a tinut
sa precizeze ca tarile din Vest au gresit netinand cont pana acum de potentialul uman al
Romaniei.

- Cu atatea succese internationale, cum se face ca n-ati ramas peste hotare, in atatea
calatorii pe care le-ati facut? Ce v-a tinut aici?
- In primul rand, pana in ‘89 n-am avut voie sa ies din tara, decat in tarile foste socialiste.
Functiona, probabil, un sistem de garantie. Am pierdut, astfel, doua burse, una oferita de Suedia,
in programul international de energie, si o bursa in Germania. In octombrie 1989, am fost pentru
prima data in China, lucru care pentru mine a fost extraordinar, vreau sa va spun ca pentru
cercetarea chineza am un deosebit respect. Dupa aceea, in ‘90, am fost invitata in Grecia si asa a
inceput, intr-un fel, iesirea mea in lume, dar ideea de a ramane in alta tara nu m-a tentat niciodata.
Poate e si varsta; dar nu stiam cum sa „tropai” sa ajung mai repede acasa. Si nici sotul meu, care
a avut o bursa Humboldt de un an de zile in Germania si care are o educatie si o mentalitate in stil
nemtesc (Stoica Godeanu, cercetator principal I, director la Institutul de Ecologie Aplicata
Bucuresti), nu si-a dorit aceasta aventura. Si eu, si el, suntem mai putin aventurieri in viata si mai
mult in stiinta, aici, da, suntem chiar foarte aventurieri. Si pe urma, stiti cum spunea Coanda: „E
bine ca omul sa traiasca acolo de unde a baut prima apa!” (e vorba de memoria apei, un alt
subiect care m-a pasionat si despre care am putea purta o discutie separata). Dimpotriva, la
expozitiile si saloanele de inventica la care am fost, am simtit chiar o nuanta de nationalism care
nu imi e caracteristica, in sensul ca simteam nevoia sa demonstrez ce facem noi aici si ca nu-mi e
rusine ca sunt romanca. Nivelul potentialului creator in Romania este destul de ridicat, si eu sunt
foarte multumita de studentii pe care ii am. Se ridica o generatie in care am foarte mare incredere.
Sunt sigura ca nivelul cercetarii romanesti va fi sustinut de acesti tineri. Sigur ca nu sunt toti
geniali, dar cei buni sunt in numar suficient de mare, ca eu sa fiu optimista.
CORINA PAVEL

Un proiect de exceptie, pentru curatarea apelor romanesti

Conf. dr. MARIOARA GODEANU
(Institutul de Ecologie Aplicata - Bucuresti)
“Dupa un an de la aplicarea proiectului nostru, pe un lac poluat, unde nu mai traia nici o
nisiparita, au aparut zeci de rate si lisite”
         Cercetator de exceptie in domeniul biologiei, d-na Marioara Godeanu le este cunoscuta
cititorilor nostri, printr-un interviu care a starnit un enorm interes la data aparitiei sale, fiind legat de
o tema aparte: “Sensibilitatea si capacitatea de comunicare a plantelor”. Cititoarele revistei o
stimeaza si o iubesc si pentru minunatele creme “COMAG”, produse la Institutul de Ecologie
Aplicata din Bucuresti. Prezenta domniei sale in paginile revistei se datoreaza de data aceasta
unei teme ceva mai “dramatice” si extrem de urgente: poluarea apelor romanesti.
         Pentru cine nu stie inca, conf. dr. Marioara Godeanu este membra a unui grup de cercetare
de care s-au speriat conducatorii de partid la inceputul deceniului al noualea. Auzind ei ca plantele
comunica intre ele si pot primi chiar “comenzi” sau “sugestii” de la distanta, s-au gandit ca nu-i
lucru curat, un leandru sau un crin devenind - mai stii? - o arma folosita de “dusmanii
socialismului”. Asa ca au interzis cercetarile incepand cu anul de gratie 1982. Putin prea tarziu,
daca ne gandim ca fusese televizat deja filmul realizat de acest grup de cercetare, intitulat
“Dincolo de linistea plantelor”, film care a creat un curent ecologist extraordinar: parintii ajunsesera
sa-si certe copiii daca rupeau o floare din parc, iar numarul balcoanelor incarcate cu ghivece de
flori a crescut vertiginos. A fost, in felul ei, o solidarizare de masa impotriva dictaturii. Cum tot raul
are si un miez de bine, doamna Godeanu si-a dedicat timpul si talentul unui alt subiect legat de
ecologia aplicata: rolul plantelor in procesele de epurare a apelor. Subiect de arzatoare actualitate
in zilele noastre, cand tot mai multe rauri si lacuri au fost otravite de iresponsabilitatea unor firme si
a unor persoane lipsite de o educatie ecologica elementara.
 
 
Terorism de stat asupra Deltei Dunarii
         Avand din belsug, in cuprinsul geografic al tarii lor, si
rauri, si munti, si campii manoase, si fluviu, si delta, si mare, si
paduri - romanii nu au acordat niciodata o prea mare atentie
mediului inconjurator. Asa s-a ajuns la ideea aberanta de a se
transforma Balta Mare a Brailei in “granar”, iar canalele Deltei -
in “porumbar”, producand cel mai mare dezechilibru ecologic
din Europa ultimilor doua mii de ani. Doamna Marioara
Godeanu ne infatiseaza o imagine de cosmar, caruia i-am fost
contemporani fara a putea interveni in nici un fel. “Oamenii nu
stiu ce s-a intamplat in Delta Dunarii”, spune doamna Godeanu. “Acolo a fost un fel de terorism de
stat. Cand doctorul Ludovic Rudescu a spus ca Delta ar trebui sa functioneze ca un plaman al
intregii tari, a fost dat la o parte de oamenii veniti sa respecte <> de sus. Acestia au realizat incinte
indiguite dupa interese obscure, si nu dupa tehnologia urmaririi procesului natural. Ei nu au inteles
ca Delta nu e un pamant, ci un biotop in vesnica formare si transformare. Printre cele dintai daune,
a fost afectarea serioasa a celor patru drumuri de pasaj ale pasarilor spre si dinspre tarile calde. In
loc de a fi protejate, zonele de rezervatie au fost atacate, necazul fiind prelungit pana in zilele
noastre, cand parti din rezervatii au devenit, printr-o noua coruptie, zone rezidentiale pentru toti
parvenitii tranzitiei.
         Cea mai grava actiune distructiva a fost desecarea Insulei Mari a Brailei, care reprezenta
puiernita Deltei. Aici isi depuneau icrele crapul, stiuca, salaul, somnul si bibanul - pesti cu care ne
mandream in Europa. Pe langa aceasta, s-a mai facut una: s-a importat crapul chinezesc - o
catastrofa instalata intai in zona experimentala de la Mila 24. In scurt timp, acest peste de cea mai
proasta calitate, un fel de <> - asa cum existau inlocuitori de cafea, de salam sau de branza -, a
scapat de sub control si s-a incrucisat cu pestii nostri, dand nastere unor hibrizi care au
dedeterminat modificarea faunei piscicole autohtone, pierzandu-se astfel un potential economic si
ecologic fantastic. Alt aspect: s-au construit iazuri piscicole, rupand armonia naturii. Pentru a le
proteja de pasari, adica de pelicani si de lebede, s-a facut pasul urmator: s-a decis distrugerea
acestora, declansand o campanie de vanatoare fara precedent, exact in perioadele interzise, de
inmultire. Aceiasi pelicani au cazut victime paznicilor tarlalelor de porumb, care-i impuscau fara
mila, pentru a nu strica lanurile acelea aparute prin ruperea echilibrelor naturii. In fine, in zilele
noastre, pe langa distrugerile despre care presa a scris adeseori, exista si sperante de revenire la
normal, atat cat se mai poate; un neobosit cercetator, Gogu Mircea, sustinut de olandezi, studiaza
posibilitatea revenirii la pasajele traditionale ale pasarilor calatoare si testeaza Delta ca pe o sursa
extraordinara de flora spontana, care constituie baza cercetarii pentru epurarea apelor prin plante,
adica pentru transformarea Deltei intr-un filtru verde. In aceste cercetari este implicat si Institutul
nostru, laboratorul pe care-l conduc.”