You are on page 1of 10

Terminologie

Concept-Notiune-Termen

Cristian Danschi

Gr. 7204

Terminologia este stiinta care se ocupa cu studiul termenilor si utilizarii


acestora. Reprezinta rezultatul unui colectiv aparte, definind obiecte prin notiuni
si termeni ce se pot corespunde unui singur concept, bine delimitat, ce poate fi
redat exact. Terminologia de specialitate se adreseaza fiecarui domeniu in parte,
redefinind actiuni particulare neidentificate precedent, oferindu-le o mai mare
maleabilitate si particularitate.

Elementele definitorii ale acestui studiu au in vedere vocabularul.


Terminologia studiaza lexicologia contemporana si reprezinta cea mai noua si mai
complexa ramura a vocabularului. Vom intelege ca structura vocabularului unei
limbi naturale, mai ales in ceea ce priveste problema dominantelor ei
terminologice, reprezentate de stiinte si tehnologii, are o importanta
covarsitoare.

Terminologia presupune intelegerea realitatilor contemporane, integrarea


europeana, pe de-o parte, si procesul de mondializare, pe de alta parte. O ramura
foarte importanta in terminologie o reprezinta terminologia textuala, ce are in
vedere definirea foarte concreta a relatiei dintre termen si concept, ceea ce
necesita exprimarea unor puncte de vedere general acceptate, universal viabilein
domenii precum stiinta si tehnologie, juridic si administrativ. Un termen
terminologic pot fi transpuse contextual lingvistic, insa pentru o intelege deplina a
conceptului este nevoie de un studiu amplu al intregului vocabular, alaturi de
specificatiile culturale ale limbii si comunitatii.
In acesta societatea “consumista”, nu doar bunurile materiale tin de
domeniul vitezei, ci si informatia. Acest lucru presupune ca informatia sa fie
valabila peste tot, cat mai repede, cat mai completa si corecta, cat si dezvoltatea
unor noi domenii si tehnologii, specializate pe prelucrearea si difuzarea acesteia.
Desi aceste lucruri sunt in general adresate publicului larg, sunt axate si pe
domenii de specialitate cu limbajul specific.

Utilizarea pe cale larga a instrumentelor informatice, care permit accesul


direct la informatie, indiferent de localizarea pe glob a emitatorului ori a
receptorului, are drept rezultat Globalizarea. Obstacolele care ar putea bloca
accesul la informatie sunt lipsa suportului tehnologic si absenta competentelor
lingvistice si de specialitate necesare.

Daca luam in considerare faptul ca numarul de domenii de specialitate este


de domeniul sutelor, in continua crestere, cifra conceptelor ajunge sa fie de
ordinul miilor, avand in vedere faptul ca in fiecare domeniu exista un numar
apreciabil de concepte de baza. Chiar daca nu au fost create terminologii pentru
toate cele aproximativ 2000 de limbi naturale existente in lume, numarul limbilor
in care s-au redactat terminologii este cel putin de ordinul sutelor.

Analizand aceste date din parametri, rezulta faptul ca cifra tuturor


terminologiilor monolingve din toate domeniile de specialitate este de domeniul
zecilor de mii. In mod firesc, terminologiile bilingve duc la dublarea datelor.

Elementele comune, sau liantul dintre aceste discipline il reprezinta


organizarea formala si originala a relatiilor complexe dintre concepte si termeni. O
natiune si limba nationala nu pot lua parte la dialogul cultural daca nu dispun de o
terminologie adecvata. Terminologia este o disciplina de actualitate,
indispensabila, studiind totalitatea termenilor speciali folositi in tehnica, stiinta,
sau in alte domenii de necesitate.

Pentru a fi recunoscuta ca stiinta, terminologia trebuie sa aibe un obiect de


studiu propriu, principii si metode proprii, directii proprii de dezvoltare.

Terminologia se manifesta in toate limbile, din cele mai vechi timpuri.


Practici terminologice au existat din cele mai vechi timpuri, conducand, in
conditiile dezvoltarii sociale si economice a societatii moderne, la constituirea
unei doctrine stiintifice. Terminologia, ca disciplina, a prins contur in jurul
secolului al XIX-lea si s-a constituit in prima parte a secolului XX, in primul rand
pentru a raspunde nevoilor de comunicare, cu fidelitate si precizie, a
cunostintelor stiintifice si tehnice.

Odata cu recunoasterea terminologiei ca disciplina, a venit nevoia de


standardizare, provocata si ea de intensificarea schimburilor comerciale, sociale,
internationale, de colaborarea pe plan tehnologic si economic, si de larga
circulatie a tehnologiilor si a informatiilor.

Istoric vorbind, au fost mai intai afisate obiecte, apoi notiuni si termeni. Un
termen poate fi definit exact numai atunci cand el corespunde unui concept unic,
bine delimitat, pe care, in aceste conditii, il va putea reda cu precizie.

Standardizarea reprezinta definirea cat mai exacta a unui termen, astfel


incat sa se elimine posibilitatea de interpretare din definitie ; sa corespunda unui
concept unic.

Astazi, standardizarea se realizeaza pe mai multe nivele, si anume : **

1     -      la scara unei intreprinderi,


2  -        la scara unui grup de intreprinderi din acelasi sector economic,
3 - la scara nationala sau internationala,

**prin intermediul unor mecanisme dirijate de organisme legal constituite,


in interiorul diferitelor corpuri profesionale.
Constituirea si dezvoltatea terminologiei ca stiinta a inceput intre cele doua
Razboaie Mondiale, in contextul activitatii de standardizare la scara mondiala.
Inca de la inceput, terminologia a avut ca obiect studiul conceptelor utilizate in
diferite domenii de specialitate, definirea lor exacta, constituirea de sisteme
conceptuale care sa permita ierarhizarea lor, punerea in lumina a pozitiei fiecarui
concept si relatiile lui in cadrul sistemului.
S-a avut in vedere reperarea, colectarea, clasificarea, inregistrarea
termenilor in vocabulare, dictionare, baze de date. Initial, pe primul plan au stat
aspectele metodologice legate de practica, pentru ca, mai apoi, sa se cristalizeze
si o teorie generala a terminologiei.
Directiile de dezvoltare au fost (si sunt) :

1 sporirea schimburilor comerciale


2 aparitia unor intreprinderi multinationale
3 crearea de organisme politice, juridice, economice si stiintifice continentale,
zonale si mondiale.

Directiile de dezvoltare au condus la cresterea volumului de traduceri si la


dezvoltarea unei noi directii in cercetarea si practica terminologica, menite sa
raspunda necesitatilor legate de traducere. Terminologia si traducerea cunosc,
astazi, o dezvoltare comuna.
O alta directie de dezvoltare a terminologiei este legata de progresul
impetuos pe care l-au cunoscut in ultimele decenii informatica si comunicarea cu
ajutorul instrumentelor informatice si a celor electronice. Este vorba despre
dialogul om-masina, care se realizeaza prin cunoasterea, prelucrarea, exploatarea
limbii nationale si a terminologiei stiintifice si tehnice, in special.
Foarte importanta este dezvoltarea instrumentelor informatice (banci de
date, corpusuri electronice, programe de extragere a terminologiei) care, utilizate
in practica terminologica, orienteaza si determina dezvoltarea cercetari
terminologice. Definitia este o descriere a unui concept cu ajutorul altor
concept cunoscute, sub forma de cuvinte si termeni.

In terminologie gasim urmatoarea formulare: “definitia este descrierea


verbal a unui concept”. In terminologie, definitia are mai multe functii:
 precizeaza un concept
 fixeaza un concept
 izoleaza un concept de alte concept invecinate (capacitatea termenilor de a
se misca dintr-un domeniu in altul)
 coreleaza concepte

Alcatuirea definitiei:
 un definit (ceea ce este de definit)
 un definitoriu (cum anume este definit ceva)

Definitia confera legatura dintre concept si termini prin intermediul unei ecuatii in
care definitul reprezinta termenul de definit. Definitia terminological confera o
identitate unica a unui concept tocmai prin raportarea lui la sistemul de concept
din care face parte, si clasifica respectivul concept in acel system de concepte.

Sfera definitiilor

In dictionarele explicative, definitiile servesc unui scop specific:


 diferentierea cuvintelor omonime si polisemantice
 explicarea sensului cuvintelor

 explicarea modurilor de folosire mai putin uzitate

In astfel de dictionare, cuvintele sunt explicate prin intermediul altor


cuvinte, intelegerea acestora fiind implicita. Datorita naturii polisemantice a
cuvintelor si a suprapunerii diferitelor sensuri, cuvinte sin limbajul usual sunt
adesea definite prin enumerarea sinonimelor, astfel incat sensul cuvantului care
urmeaza sa fie definit poate fi considerat ca o suma a trasaturilor commune
caracteristice tuturor sinonimelor date.
Diferenta dintre metoda lexicografica si enciclopedica de definire, in
domeniul terminologiei, rezulta din natura limbajelor specializate. Prin conventie,
elementele lexical ale limbajelor specializate au doar sens referential in domeniile
in care sunt folosite.

Deosebirea dintre definitiile din limbajul usual, prin intermediul


sinonimelor, si definitiile din limbajul specializat poate fi specificata dupa cum
urmeaza:
 un cuvant poate fi definit prin sinonimele sale sau prin cuvinte cu sensuri
care se suprapun, astfel incat cuvantul poate fi definit prin suma
trasaturilor commune tuturor sinonimelor
 un concept poate fi definit prin sinonimele unui termen, dar aceasta
definitie ar fi tautological (redundant/repetitive); drept si prin urmare, un
concept poate fi definit cu ajutorul tuturor conceptelor cu care se
invecineaza in domeniul de specialitate in care se gaseste.
Tipuri de definitii

Teoria terminologica recunoaste, prin traditie, un singur tip de definitie –


definitia analitica, care identifica un concept pe deplin si systematic, in raport cu
celelalte concept dintr-un anumit domeniu de activitate. Modalitatea adecvata de
definire a fost considerate a fi aceasta.

In realitate, totusi, foarte putien definitii au urmat strict acest model. In


prezent, teoria terminologica este obligate sa accepte realitatea, respectiv
prezenta unei palete mai largi de tipuri de definitii folosite in mod current atat in
lexicografie, cat si in terminologie.

Clasificare definitiilor:

Definitia prin analiza

Dioda cu vid – termen folosit in electronic; inseamna tub electronic cu vid,


cu 2 electrozi.
Pneumonie – o inflamatie a tesuturilor pulmonare.

Definitia prin sinonime

Burete vegetal – luffa cilindrica


Izolatie electrica – electroizolatie
Asociat pasiv – asociat nonactiv

Definitia prin parafraza

Esantionare aleatorie – (econ) esantionarea obtinuta la intamplare


Maree – variatie a nivelului marii, mai mare de 20cm

Definitia prin sinteza

Colivie – (electro-tehnica) infasurare in scurt circuit sub forma de bare


introduce in crestaturile rotorice ale unei masini electrice si unite la capete prin
inele frontale
Definitia prin denotative

Operatii aritmetice – termen ce reprezinta operatiile elementare de


adunare, scadere, inmultire, impartire, effectuate de un calculator numeric sau de
un processor
Ocean – oceanele sunt: Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific si Oceanul Indian

Multe definitii sunt mixe, realizandu-se prin analiza si descriere (de


exemplu: cherestea de stejar – lemn de esenta tare, rezistent, foarte durabil cand
este plasat in pozitii expuse intemperiilor; folosit frecvent in lucrarile de
constructii pentru poduri de lemn, porti la docuri, cadre rezistente, stalpi,
elemente de imbinare).

Definitia contextuala

Se bazeaza pe un exemplu, selectat din folosirea curenta a unui termen.


Termenul de definit este prezent intr-o propozitie, al carei inteles este cunoscut
sau poate fi dedus.

Caracteristicile analizabile au o valoare predicative redusa in ce priveste


descrierea avionului. Singurele predicatii prezente se refera la faptul ca un anumit
obiect este rapid, transporta pasageri, se deplaseaza pe o distant considerabila
intr-un timp relative scurt.

Uneori este util sa fie adaugate elemente care pot contribui, prin simplitate
si precizie, la conturarea definitiei. Astfel de elemente sunt: ilustratiile, exemplele,
formulele, toate aceste elemente fiind auxiliare definitiei, fara insa a o putea
inlocui.
Exista si simboluri si abrevieri folosite in legatura cu definitiile (ex: vocala
plenisona – vocala cu character silabic, adica poate forma o singura silaba)
Eficienta comunicarii, mai ales a celei specializate, este conditionata de :
1           competenta terminologica
2           cunoasterea terminologiei
3           folosirea adecvata a terminologiei
4           receptarea corecta a terminologiei
Terminologia studiaza conceptele in intensiunea (totalitatea trasaturilor pe
care trebuie sa le aibe un cuvant sau lucru pentru a putea fi definit intr-un anumit
fel), extensiunea (sau mobilitatea unui cuvant, calitatea lui de a se deplasa dintr-
un registru in altul) si viabilitatea lor.
Terminologia pune in evidenta relatiile logice dintre termeni, elaboreaza
definitii precise, indica termenul cel mai potrivit pentru denumirea conceptului si
permite identificarea precisa a referentilor.

Din punct de vedere functional, limba de specialitate constituie baza si


instrumentul cunoasterii stiintifice a lumii. Indiferent de destinatarul mesajului
sau, specialistul trebuie sa dispuna de si sa utilizeze o terminologie clara, precisa,
recunoscuta ca atare si adaptata situatiei de comunicare. In lipsa ei, functiile
principale ale comunicarii specializate nu se pot realiza. Pregatirea de baza, de
specialitate, in orice domeniu, presupune insusirea corecta a terminologiei
respective.

In cadrul discursului stiintific, practica terminologica impune asimilarea


unor tehnici de documentare, utilizarea instrumentelor informative, studiul
particularitatilor discursului stiintific si tehnic, toate acestea ducand la o mai buna
cunoastere a domeniului abordat.
Cunoasterea volumului si complexitatii comunicarii specializate, sporirea
rolului medierii prin redactare specializata, prin popularizare—traducere--
interpretare, au pus in lumina nevoia de a avea la dispozitie termeni fiabili,
standardizati, recunoscuti, conformi unor norme unanim cunoscute si
recunoscute, astfel incat interlocutorii sa poata avea certitudinea ca sensul exact
al comunicarii nu le scapa.
De fapt, terminologia ca disciplina s-a dezvoltat pentru a raspunde acestei
nevoi. Competentele in terminologie depasesc acest cadru si permit solutionarea
lacunelor lexicale atat de des intalnite astazi. Ritmul galopant al progresului ne
pune de multe ori in situatia de a nu avea la indemana un termen potrivit pentru
o noua realitate. In cazul in care trebuiesc gasite denumici pentru concepte
existente in alte limbi se recurge, in general, la traducere, imprumut, sau calc
(procedeu semantic prin care se traduce din alta limba prin adaptarea cuvintelor).
De exemplu utilizarea sistemelor si programelor Microsoft a adus, in limba
romana, termeni precum bara de instrumente, caseta de dialog, fereastra,
formatare, monitor, mouse, link, site, previzualizare, etc. Daca este vorba despre
traducere, pentru acelasi termen solutiile traductive pot fi diferite. Apar, astfel,
termeni concurenti, care nu fac decat sa ingreuneze comunicarea. Exista si situatii
in care este vorba despre inventii, inovatii, creatii noi, care trebuie sa fie numite.
Consultarea listei inventiilor brevetate de pe site-ul Oficiului de Stat pentru
Inventii si Marci a permis observatia ca mai toti termenii erau, de fapt, niste mini-
definitii, pentru care era greu de imaginat o functionare adecvata in discurs.
Pentru unii dintre ei au fost propuse denumiri sintetice, ca de exemplu :
1 pentru Dispozitiv cu afisare tactila – s-a propus braille sau grafica
2 pentru Element de constructie tip tigla pentru acoperisuri din material
termoplastic – termotigla/ tigla termoplastica

In Franta, ca si in alte tari, preluarea de termeni straini (mai ales englezi),


indiferent de modul de preluare, si propunerea ori crearea unor termeni noi
autohtoni, care sa denumeasca noi realitati, sunt strict controlate. Aceasta
misiune revine Comisiei Generale de Terminologie si Neologie, o autoritate
independenta, insarcinata cu :

1 difuzarea termenilor aprobati, prin publicarea lor in Monitorul Oficial/


Jurnal Officiel
2 sensibilizarea publicului fata de problema delicate a evolutiei terminologiei.

Functia permanenta a acestei Comisii este grija de a inregistra nevoile


vorbitorilor de limba franceza, de a observa evolutia terminologiei in general, de a
o analiza impreuna cu o serie de comisii de specialitate care functioneaza la
nivelul ministerelor.

Ca raspuns la nevoile de comunicare evocate mai sus, nu numai ca se preda


terminologie in institutiile de invatamant europene care pregatesc traducatori si
interpreti in facultatile de limbi straine aplicate, dar se organizeaza si cursuri si
examene de terminologie destinate specialistilor din diverse domenii. Formarea
se realizeaza atat la nivelul teoriei generale a acestei discipline, cat si la nivelul
practicii.

Cunoasterea procedeelor actuale de formare a termenilor pentru fiecare


disciplina, cunoasterea formantilor specifici si a standardelor internationale de
creatie neologica ofera cursantilor instrumente de lucru verificate pentru
rezolvarea problemelor terminologice. O recunoastere a acestei stari de fapt este
aparitia unei noi profesii, aceea de terminolog, care functioneaza de multa vreme
in Occident, si care va figura, foarte curand, si in nomenclatorul meseriilor din
Romania. Institutul European din Romania are incadrate posturi de terminolog.

Politici lingvistice si impactul terminologiei

A devenit evident faptul ca dezvoltarea terminologiei unei limbi nu este


doar o problema lingvistica, stiintifica si culturala, ci si o problema politica. Limbile
marilor culturi au influentat in totdeauna culturile mai putin reprezentate.
Influenta unei astfel de culturi trebuie folosita inteligent, pentru a dezvolta
mijloace de expresie si a nu altera identitatea. Pastrarea identitatii culturale a
unui popor se realizeaza si prin cultivarea si dezvoltarea terminologiei. In lumea
francofona, lupta pentru apararea limbii nationale se da de multi ani, si exista un
vast plan de amenajare lingvistica. Aceasta implica :
1 ameliorarea calitatii limbii ;
2 promovarea folosirii limbii nationale in toate domeniile ;
3 modernizarea lexicului ;
4 modernizarea terminologiei ;
5 standardizarea terminologica.

Cercetarea si propagarea stiintei si tehnologiei sunt doua laturi ale aceluiasi


proces care includ atat creatia cat si propagarea termenilor de specialitate in
cercuri din ce in ce mai largi, pana la o eventuala banalizare a lor, prin
patrunderea in vocabularul uzual.
Adoptarea unei anumite terminologii inseamna validarea si acceptarea
activitatii de cercetare in cadrul careia a aparut, sau a tehnologiei si a produselor
pe care le denumeste.

Pe plan international, concurenta in plan terminologic traduce concurenta


in plan tehnologic si comercial, pentru ca adoptarea unei anumite terminologii
inseamna, cel mai adesea, adoptarea tehnologiei care a generat-o.

Circulatia termenilor de specialitate, concurenta dintre ei si integrarea lor in


cultura unei natiuni constituie un proces continuu prin care se realizeaza o
osmoza subtila in plan lingvistic si social la scara mondiala.

You might also like