You are on page 1of 9

Mocan Marian – Logistica 142

_______________________________________________________________________________________

CAPITOLUL V

BAZELE OPTIMIZĂRII SISTEMELOR LOGISTICE

5.1. Concepte privind optimizarea sistemelor

Optimizarea este un proces de determinare, realizare şi aplicare în


practică a soluţiei optime. Această soluţie extremizează (maximizează sau
minimizează) performanţele în funcţie de anumite criterii restrictive impuse de
mediul intern sau extern al sistemului considerat (în cazul acesta al sistemului
logistic) [121].

Optimizarea poate să fie de două tipuri:

- optimizarea globală, care se aplică întregului sistem;


- optimizarea parţială, care se aplică la nivelul unui subsistem din
interiorul sistemului considerat

În Tabelul 5.1 se prezintă tipurile de optimizări posibile la proiectarea


unui produs. Acest produs care poate fi:
- sistem tehnic;
- sistem tehnologic;
- sistem de producţie.

_______________________________________________________________________________________
Capitolul V
Mocan Marian – Logistica 143
_______________________________________________________________________________________

Tabelul 5.1.
Optimizări la proiectarea produselor

Sfera Optimizări

Obiect Parţiale (j, y, u) Globale (i)


Procese Pt în S -tip {k}: fenomen, metodă, -itinerar {k}: tip, nr.,
desfăşurate prin procedeu; interconexiune
transformări -parametri regim de lucru pt. k -concentrare {k}
fiz.-ch., faze, -variabile y; u; x. -activare {k}
operaţii {k}

Programe Pf -tipodimensiuni j şi cantităţi -dimens. i şi cantităţi


pentru S şi Pt Qj (UM/ut) Qj (UM/ut)
-mărime lot nj - mărime lot ni
-succesiune/paralelizare {kj} -succes./paraleliz.{kij}

Resurse intrări -caracteristici ale intrărilor -nivel al calităţii/


pt.S cantităţii intrărilor
interne -capacitate de transformare Ct -capacitate de
producţie {Cp}

-materiale şi caracteristici -tipodimensiuni ale C


compo- fizico-chimice ale C (forme, -număr C
nente C dimens., precizii, caracteristici -grad şi nivel de mec/
suprafaţă, etc.) automatizare a C

interco- -caracteristici ale legăturilor -legături substanţiale,


nexiuni între C energetice, informa-
Ri ţionale între C
-structura C -structura i
Structuri -grad de specializare a C -grad de specializ. a i
ale S -grad de tipizare a C -grad de tipizare a i

-nivel tehnic Nt -nivel tehnic Nti


Sistem S -nivel al calităţii Nj -nivel al calităţii Ni
-nivel ergonomic
-nivel ecologic

Semnificaţii:
i - sortimentul produsului S;
j - subsistem;

_______________________________________________________________________________________
Capitolul V
Mocan Marian – Logistica 144
_______________________________________________________________________________________

y - variabila de ieşire;
u - variabila de intrare;
x - variabila de stare;
m - parametru;
Pt - procesele existente în interiorul sistemului S;
Pf - programele;
Q - cantităţi;
C - componente;
Ri - interconexiuni;
Ct - capacitate de transformare;
ni, nj - mărime loturi;
Nt, Nti - nivel tehnic;
Ni, Nj - nivel al calităţii;
k - transformare, fază sau operaţie.

După cum se observă optimizarea se face la toate nivelurile şi pentru o mulţime


de procese, programe, resurse, structuri sau calitatea sistemului considerat.

În cazul optimizării sistemelor logistice există de asemenea optimizarea


globală şi cea parţială. În ceea ce priveşte una dintre definiţiile logisticii, care
arată că logistica este ştiinţa care se ocupă cu optimizarea fluxurilor, aici se
pune în primul rând (în limita posibilităţilor) problema optimizării globale a
sistemului logistic.

În cea ce priveşte optimizarea parţială a sistemului logistic, trebuie să


ţinem seama de componentele (activităţi şi procese) sale care pot fi: activităţi de
aprovizionare, transport, manipulare, aşteptare, depozitare, control, formare
unitate de încărcătură, distribuţie.

În interiorul unui sistem logistic nu se desfăşoară transformări fizico-


chimice semnificative ale produselor (cel mult porţionarea sau ambalarea), ci
avem doar deplasarea, gruparea, stivuirea lor, etc.

Pentru optimizarea parţială a sistemelor logistice se poate face referire la


următoarele:
-Pentru procesele Pt din interiorul sistemului logistic optimizarea se
referă la timpii necesari pentru deplasarea produselor, timpii de aşteptare, timpii
necesari pentru manipularea, stivuirea sau gruparea produselor. Pentru fiecare
dintre aceste componente se vor adopta soluţii optime, fiecare componentă fiind
considerată independentă una faţă de alta.
-Pentru programele Pf, optimizarea se va referi la tipodimensiunile şi
cantităţile de produse ce sunt procesate cu ajutorul sistemului logistic, precum şi

_______________________________________________________________________________________
Capitolul V
Mocan Marian – Logistica 145
_______________________________________________________________________________________

la modul în care fluxurile acţionează unul faţă de altul (succesiv sau paralel).
Aici se pune în mod evident şi problema optimizării stocurilor din sistemul
logistic, în cazul în care sistemul logistic luat în considerare este cel
corespunzător unei firme productive.
-Pentru resursele necesare sistemului, optimizarea se va face în două
cazuri:
a - pentru intrările în sistem (substanţă, energie, informaţie, forţă de
muncă) care trebuie să fie furnizate la momentul potrivit, în
cantitatea şi la calitatea dorită. În acest caz optimizarea se poate
face doar pentru anumite componente ale intrărilor în sistem.
b - pentru utilajele şi echipamentele specifice ce acţionează în
interiorul sistemului logistic şi anume cele ce compun subsistemele
de transport, depozitare, etc. Pentru aceste utilaje se are în vedere
optimizarea vitezei lor de deplasare, capacităţile de transport,
modul lor de acţionare şi modul în care se integrează procesului.
-În ceea ce priveşte optimizarea parţială a structurii sistemului logistic, ea
se referă la componentele subsistemelor de aprovizionare, depozitare,
manipulare, etc şi anume la gradul lor de specializare şi gradul lor de tipizare.
-În ceea ce priveşte optimizarea parţială a sistemului logistic ea se referă
la următoarele:
- pentru nivelul tehnic al sistemului Nt - se face referire la
caracteristicile tehnice ale componentelor sistemului logistic şi la
adaptarea acestora la necesităţi (utilajele de ridicat şi transportat,
mobilierul de depozitare, programele de calculator utilizate, etc);
- pentru nivelul calităţii sistemului logistic Nj - se face referire la
optimizarea subsistemelor componente din punct de vedere al
nivelului tehnic calitativ;
- pentru nivelul ergonomic - se face referire la optimizarea acestuia
(este strâns legată de nivelul calităţii, putând fi inclus în nivelul
calităţii sistemului logistic);
- pentru nivelul ecologic este vorba despre optimizarea acestuia
(este de asemenea strâns legată de nivelul calităţii, putând fi inclus
în nivelul calităţii sistemului logistic).

Pentru optimizarea globală a sistemelor logistice ne putem referi la


următoarele:

-Pentru procesele Pt din interiorul sistemului, optimizarea se referă la


timpii necesari pentru deplasarea produselor, timpii de aşteptare, timpii necesari
pentru manipularea, stivuirea sau gruparea produselor. În acest caz se ţine
seama de optimizarea întregului sistem. Nu întotdeauna o soluţie optimă ce se
aplică la o componentă a sistemului va avea aceiaşi valoare şi în cazul

_______________________________________________________________________________________
Capitolul V
Mocan Marian – Logistica 146
_______________________________________________________________________________________

funcţionării sistemului. Dacă, de exemplu, deplasarea s-ar executa mai rapid,


dar această deplasare nu ar fi corelată cu posibilitatea de lucru a maşinii de
transformare, ar creşte implicit perioada de aşteptare.
-Pentru programele Pf, optimizarea se va referi la tipodimensiunile şi
cantităţile de produse ce sunt procesate cu ajutorul întregului sistem logistic,
precum şi la modul în care fluxurile acţionează unul faţă de altul (succesiv sau
paralel). Aceste programe vor fi realizate ţinând cont de funcţionarea întregului
sistem de producţie, care înglobează de fapt sistemul logistic. Un accent
deosebit se va pune în acest caz pe modul de realizare al aprovizionării şi pe
definirea exactă a lotului optim. Printr-un studiu desfăşurat de-a lungul mai
multor ani s-a ajuns la sistemul Just in Time care are ca şi principal obiectiv
reducerea cheltuielilor prin optimizarea stocurilor, în corelaţie cu o organizare
ireproşabilă a producţiei şi eliminarea totală a rebuturilor. Sistemul Just in Time
este principalul sistem care optimizează global programele Pf.
-Pentru resursele necesare sistemului, optimizarea se va face în două
cazuri:
- pentru intrările în sistem (substanţă, energie, informaţii, forţă de
muncă) optimizarea acestora fiind simultană, nu ca şi în cazul
optimizării parţiale. Acum se pune accent atât pe calitatea cât şi pe
cantitatea acestor intrări, aceasta fiind direct legată cu perioada de
timp necesară pentru aprovizionare şi cu tipul de producţie utilizat
în respectiva întreprindere.
- utilajelor specifice care acţionează în interiorul sistemului
logistic şi anume în cea ce priveşte viteza lor de deplasare,
capacităţile de transport, tipurile de produse ce pot fi transportate,
capacităţile de depozitare, ambalare, modul lor de acţionare şi
modul în care se integrează procesului.

-În ceea ce priveste optimizarea globală a structurii sistemului logistic, ea


se referă la componentele sistemului logistic şi anume la gradul lor de
specializare şi gradul lor de tipizare, referirile făcându-se la întregul sistem.
-În ceea ce priveşte optimizarea globală a sistemului logistic este vorba
despre optimizarea nivelului tehnic şi cel al calităţii globale a acestuia. Nivelul
tehnic şi cel global includ bineînţeles şi nivelul ergonomic şi pe cel ecologic
(sunt componente ale calităţii).
După cum se poate observa, optimizarea sistemelor este o noţiune complexă,
care se utilizează în situaţii diverse, ţinându-se cont de sfera de aplicare e ei. În
cazul sistemelor logistice optimizarea se face în strânsă legătură cu optimizarea
întregului sistem de producţie.

_______________________________________________________________________________________
Capitolul V
Mocan Marian – Logistica 147
_______________________________________________________________________________________

5.2 Optimizări utilizând analiza şi ingineria valorii

Analiza şi ingineria valorii sunt niste concepte relativ nou apărute în


lume. Conceptul de analiza valorii a apărut şi s-a dezvoltat pornind de la o
iniţiativă a firmei "General Electric Company" din Statele Unite ale Americii,
care a studiat posibilitatea înlocuirii unor materiale mai greu de procurat. L.D.
Miles a fost însărcinat să dezvolte şi să teoretizeze metodele respective. În urma
bunelor rezultate avute, în 1959 s-a creat "Societatea americană de analiză a
valorii".
L.D. Miles defineşte analiza valorii ca reprezentând o procedură
organizată pentru identificarea costurilor inutile.
După W.L. Gage, analiza valorii reprezintă o procedură organizată de
identificare a costurilor inutile în produsele cu mai multe elemente componente,
utilizând analiza funcţională pentru definirea problemei şi creativitatea de grup
pentru a o rezolva.
După I. Wünsche, analiza valorii reprezintă o metodă utilizată pentru
creşterea valorii atât a produselor cât şi a serviciilor şi a proceselor sau
procedeelor tehnologice, cu ajutorul căreia, printr-o procedură sistematică, se
tinde să se obţină soluţii optimale, cu cea mai mare probabilitate şi pe calea cea
mai scurtă, corespunzătoare nivelului actual de cunoştinţe şi condiţiilor
specifice.
Conform STAS 11272/1 - 79, anexa nr.1, analiza valorii este o metodă
de cercetare-proiectare sistemică şi creativă, care, printr-o abordare funcţională,
urmăreşte ca funcţiile obiectului studiat să fie concepute şi realizate cu
cheltuieli minime, în condiţii de calitate care să satisfacă necesităţile
utilizatorilor, în concordanţă cu cerinţele social-economice. Obiectul analizei
valorii poate să fie un produs sau anumite părţi ale lui, o activitate sau o
succesiune de activităţi, o tehnologie sau părţi componente ale acesteia, etc.
Principalele caracteristici ale metodei sunt:

- utilizează analiza sistemică a funcţiilor;


- se bazează pe munca în echipă;
- apelează la metode, tehnici şi procedee de lucru specifice cercetării
ştiinţifice şi proiectării (analiza tehnico-economică, sondajul statistic,
modelarea matematică, cercetarea morfologică, etc).

Obiectivul analizei valorii (A V) este următorul:

VI
AV = → MAXIM
CP

_______________________________________________________________________________________
Capitolul V
Mocan Marian – Logistica 148
_______________________________________________________________________________________

VI - valoarea de întrebuinţare
CP - costurile de producţie

În multe ţări s-a încetăţenit termenul de ingineria valorii, care este folosit în
locul analizei valorii [125]. Termenul de ingineria valorii s-a justificat prin
caracterul predominant tehnic al operaţiei şi dorinţa de a nu se confunda cu
elementele pur economice ale teoriei valorii. De asemenea s-a încercat separarea
operaţiei de concepţie iniţială a unui produs nou, care este o operaţie de
inginerie, de operaţia de reproiectare a unui produs deja existent, care este de
fapt o analiză. De aceea, analiza valorii reprezintă o metodă care ajută la
reproiectarea produselor existente, iar ingineria valorii se aplică la conceperea
de noi produse şi sisteme. În continuare, în carte se va folosi termenul de
analiza şi ingineria valorii (AIV).
Analiza şi ingineria valorii se ocupă în general de costurile suplimentare
datorate unei concepţii greşite sau neoptimale, precum şi cele datorate unor
caracteristici inutile, care există datorită unor factori subiectivi (caracteristicile
psihosociale ale personajului de concepţie, modul de organizare şi conducere a
întreprinderilor, etc). Prin folosirea analizei şi ingineriei valorii se încearcă
eliminarea unor cauze cum ar fi:
- absenţa informaţiilor tehnice complete şi actualizate;
- absenţa ideilor creative;
- absenţa informaţiilor detaliate cu privire la costuri;
- perioadele de timp scurte în care proiectanţii sunt obligaţi să se
încadreze în unele situaţii.

Domeniile de utilizare ale analizei şi ingineriei valorii sunt următoarele [65]:


- cercetarea şi proiectarea de produse/tehnologii noi şi modernizarea
celor existente;
- perfecţionarea proceselor de servire şi auxiliare din unităţile
economice;
- -îmbunătăţirea sistemului organizatoric şi informaţional al
întreprinderilor;
- prestări de servicii;
- proiectarea şi realizarea obiectivelor de investiţii;
- perfecţionarea proceselor de muncă.

Se observă deci că analiza şi ingineria valorii (AIV) se poate utiliza foarte bine
şi la optimizarea sistemelor logistice.
Etapele necesare care trebuie parcurse în optimizarea unui sistem logistic
cu ajutorul AIV sunt următoarele:

_______________________________________________________________________________________
Capitolul V
Mocan Marian – Logistica 149
_______________________________________________________________________________________

1 - Definirea unor măsuri pregătitoare, care presupune:


-Stabilirea concretă a temei (obictivul exact, restricţiile care apar,
nivelul de aprofundare care se cere);
-Stabilirea şi organizarea echipei de lucru, care trebuie să conţină
specialişti din mai multe domenii de activitate implicaţi în procesul
de concepţie, exploatare, finanţare, etc a noului sistem logistic
precum şi a domeniilor conexe;
-Instruirea şi pregătirea metodologică a echipei de lucru, în ceea ce
priveşte posibilităţile şi conţinutul AIV pentru realizarea funcţiilor
necesare ale sistemului logistic studiat, cu un cost cât mai scăzut, în
condiţiile asigurării unei calităţi optime ale sale;
-Stabilirea unui plan de lucru, în care se vor preciza sarcini,
termene şi responsabilităţi;
-Aprobarea planului de lucru, care se va face de către persoana sau
echipa de conducere a respectivei unităţi economice.

2 - Analiza necesităţilor social-economice pe care trebuie să le


satisfacă sistemul logistic proiectat/reproiectat, cum sunt:
-Culegerea informaţiilor referitoare la rolul, locul, utilitatea, modul
de lucru şi caracteristicile de funcţionare a respectivului sistem
logistic;
-Stabilirea nomenclatorului de funcţii şi a limitelor dimensiunilor
lor tehnice;
-Stabilirea nivelului de importanţă al funcţiilor sistemului logistic.

3 - Analiza şi evaluarea situaţiei existente, cuprinde activităţi cum sunt:


-Dimensionarea tehnică a funcţiilor, aceasta referindu-se la
caracteristicile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească sistemul
logistic supus analizei şi ingineriei valorii;
-Dimensionarea economică a funcţiilor, aceasta referindu-se la
costurile aferente elementelor componente ale sistemului logistic
care materializează funcţiile acestuia;
-Analiza sistemică a funcţiilor, adică modul în care aceste funcţii
satisfac cerinţele utilizatorilor comparativ cu costurile incluse în
acestea;
-Stabilirea direcţiilor de cercetare pe baza rezultatelor obţinute
anterior (din analiza sistemică a funcţiilor şi obiectivelor) precum
şi în urma restricţiilor stabilite prin temă (dacă acestea există).

4 - Conceperea sau reconceperea sistemului logistic, presupune:


-Elaborarea propunerilor de realizare a noului sistem logistic;
-Selecţionarea propunerilor considerate viabile;

_______________________________________________________________________________________
Capitolul V
Mocan Marian – Logistica 150
_______________________________________________________________________________________

-Dezvoltarea şi concretizarea propunerilor la nivel de soluţie;


-Evaluarea soluţiilor din punct de vedere al compatibilităţii
constructive, al îndeplinirii funcţiilor produsului şi al costurilor.

5 - Aprobarea soluţiei optime de către persoana/echipa de decizie -


are loc după o analiză atentă a materialului pus la îndemâna persoanei sau
echipei de decizie.

6 - Realizarea soluţiei în practică, implementarea şi controlul


aplicării ei, implică:
-Stabilirea programului de realizare a soluţiei optime;
-Realizarea şi punerea în practică a soluţiei conform programului
stabilit;
-Evaluarea rezultatelor după aplicare şi compararea lor cu
estimările făcute în prealabil.

Întregul proces va avea o durată planificată medie (ţinându-se cont de


complexitatea problemei), relativ bine definită în timp, colaborarea dintre
membrii echipei trebuind să fie foarte bună. În urma aplicării soluţiei propuse
câştigurile vor fi evidente.

În concluzie se poate afirma faptul că optimizarea sistemelor logistice


este de două tipuri:
- optimizare parţială
- optimizare globală
În cazul optimizării prin utilizarea analizei şi ingineriei valorii, trebuie
elaborat un program concret, cu etape şi termene clare. Echipa care va lucra
pentru o optimizare de acest tip trebuie foarte bine pregatită în prealabil.
În cazul optimizării prin utilizarea metodelor multicriteriale
(multiobiectiv şi/sau multiatribut) se vor elabora cel puţin două alternative
pentru a putea lua o decizie corectă.

_______________________________________________________________________________________
Capitolul V