TopoGraph pentru AutoCAD

manual de utilizare
 Cuprins

1. Instalarea aplicaţiei TopoGraph………………………………………………………………. pag. 3

2. Meniului principal al aplicaţiei TopoGraph…………………………………………………. pag. 4
3. Funcţiile aplicaţiei TopoGraph………………………………………………………………… pag. 5
A0. Setarea scării planului topografic…………………………………………………………… pag. 5
A1. Funcţia plan de situaţie………………………………………………………………………. pag. 6
A2. Construirea caroiajului rectangular…………………………………………………………. pag. 7
A3. Construirea taluzurilor ...........……………………………………………………………….. pag. 8
A4. Desenarea contururilor rectangulare……………………………………………………….. pag. 8
A5. Construirea profilelor topografice…………………………………………………………… pag. 9
A6. Utilizarea instrumentelor pentru puncte…………………………………………............... pag. 10
A7. Utilizarea instrumentelor pentru parcele…………………………………………………… pag. 13
A8. Inserarea simbolurilor……………………………………………...................................... pag. 15
C1. Retrointersecţia simplă Pothenot…………………………………………………………. pag. 16
C2. Calculul orientării laturilor……………………………………………………………………. pag. 17
C3. Formular de calcul al coordonatelor topografice………………………………………….. pag. 17
C4. Intersecţia înainte…………………….………………………………………………………. pag. 21
D1. Extragerea de informaţii din planurile topografice………………………………………… pag. 22
D2. Calculul suprafeţelor…………………………………………………………………………. pag. 21
D3. Întocmirea rapoartelor de coordonate……………………………………………………… pag. 22
D4. Inserarea formatelor standardizate…………………………………………………………. pag. 23
D5. Inserarea de adnotări pe planurile cadastrale…………………………………………… pag. 23
E1. Triangularizarea suprafeţelor prin puncte şi polilinii 3D ............................................. pag. 24
E2. Calculul şi reprezentarea curbelor topografice de nivel ……………………………….. pag. 25
E3. Instrumente polilinii 3D............................................................................................... pag. 26
E4. Calculul volumelor ………………………………………………………………………….. pag. 31
4. Despre autor ……………………………………………………………………………………… pag. 32

2
1. Instalarea aplicaţiei TopoGraph
Se rulează programul de instalare setupTG.exe şi se vor decomprima fişierele aplicaţiei în locaţia propusă
implicit: C:\Program Files\TopoGraph2000.

Pentru instalarea în AutoCAD a aplicaţiei TopoGraph se urmează etapele:

1. pentru versiunile eng. AutoCAD 2000(i), 2002, 2004, 2005:
Se lansează AutoCAD, se selectează Options... din meniul Tools. Acţionaţi butonul Files şi
evidenţiati Support File Search Path. Acţionati butonul Add, apoi introduceţi calea: C:\Program
Files\TopoGraph2000. Acţionaţi butonul Apply iar apoi butonul OK pentru închiderea casetei de dialog. În
acest moment s-a încheiat configurarea căii de căutare a aplicaţiei. Selectaţi Customize Menus din meniul
Tools sau utilizaţi comanda MENULOAD. Acţionati butonul Browse din Menu Groups şi selectaţi
topoRO.mns sau topoEN.mns din directorul TopoGraph2000. Acţionati Open pentru revenirea la caseta de
dialog Menu Customization. Apăsaţi apoi butonul Load pentru încărcarea meniului TopoGraph şi acţionaţi
Menu Bar din caseta de dialog. În zona Menu Groups evidenţiaţi TopoGraph, şi în zona Menu Bar
evidenţiati meniul Help. Acţionaţi butonul Insert şi închideţi caseta de dialog cu Close.
2. pentru versiunile eng. AutoCAD 2006, 2007:
Se utilizează comanda CUILOAD sau MENULOAD care lansează caseta de dialog
Load/Unload Customizations. Acţionati Browse şi selectaţi unul din fişierele topoRO.mns sau topoEN.mns
din directorul instalat C:\Program Files\TopoGraph2000. Apăsaţi butonul Load pentru încărcarea şi
adaugarea noului meniu TopoGraph. Închideţti caseta de dialog cu Close.
La selectarea oricărei opţiuni din meniul TopoGraph se va lansa o casetă de dialog de
autorizare a aplicaţiei sau de lucru în modul DEMO (30de zile).
După introducerea codurilor şi confirmarea cu OK veţi primi un mesaj de încheiere cu succes a
instalării. Dacă se selectează opţiunea versiune DEMO, aplicaţia va fi disponibilă 30 de zile. Cerinţele
hardware pentru rularea aplicaţiei sunt cele necesare instalării programului AutoCAD iar sistemul de
operare trebuie să fie obligatoriu Windows 2000 sau ulterior.

3
2. Meniul principal al aplicaţiei TopoGraph

După instalarea corectă a aplicaţiei, meniul TopoGraph va avea următoarea formă:

a. în cazul selecţiei fişierului-meniu topoRO.mns b. în cazul fişierului-meniu topoEN.mns

4
3. Funcţiile aplicaţiei TopoGraph

A0. Setarea scării planului topografic

Acestă funcţie permite alegerea scării planului topografic. Scările de lucru pe care aplicaţia le
permite sunt conform ferestrei de mai jos. Apelarea funcţiei se poate face cu ajutorul comenzii A0,
selectarea cu mouse-ul din meniu sau prin comanda SCARA.

Scara planului topografic poate fi setată în orice moment. Odată setată scara planului, valoarea
acesteia va avea efect asupra tuturor opţiunilor grafice ulterioare cum ar fi: dimensiunea (diametrul)
entităţilor de tip POINT, scara simbolurilor individuale, mărimea adnotărilor cadastrale şi a formatelor
standardizate, pasul şi dimensiunea caroiajului topografic, dimensiunile tabelelor de coordonate, a textelor
reprezentând numerele punctelor, a cotelor etc.

5
A1. Funcţia plan de situaţie

Acestă funcţie permite raportarea în AutoCAD a punctelor topografice utilizând fişiere de

coordonate ASCII cu extensia .xyz. Apelarea funcţiei se face fie din zona de meniu, fie prin utilizarea
comenzii A1. Acesta va avea ca efect apariţia următoarei casete de dialog:

Fişierele ASCII de coordonate cu extensia .xyz vor trebui să conţină pe fiecare linie, minim 4
câmpuri numerice reprezentînd (spre exemplu) numărul punctului, Nordul, Estul, cota Z a punctului şi
opţional, o valoare numerică reprezentând codul punctului respectiv. Extensia obligatorie a fişierului de
coordonate este .xyz. Între câmpurile de date va trebui să existe obligatoriu cel puţin un separator non-
numeric (de exemplu unul sau mai multe spaţii, o virgulă sau alt caracter non-numeric). Este de reţinut
faptul că, fiecare linie a fişierului de coordonate trebuie să conţină pe prima poziţie identificatorul punctului
respectiv reprezentat obligatoriu de un număr întreg. Un exemplu de fişier de coordonate este Ex1.xyz din
subdirectorul TopoGraph2000\Exemple al programului. Fişierele de coordonate .xyz pot fi de tipul P N E Z
Cod, P E N Z Cod, P N E Z sau P E N Z.
Exemplu de fişier ASCII de coordonate cu extensia .xyz (cazul opţiunilor P N E Z Cod sau P E N Z Cod):
Conţin pe fiecare linie: nr. punct, X(Y), Y(X) şi Z
100 5000.000 5000.000 100.000 2
101 5006.908 5001.931 100.441 3
102 5017.850 5020.231 100.739 3

6
 Selecţia validă a unui fişier de coordonate va avea ca efect activarea butoanelor denumite
Semne conventionale, şi Layere şi texte puncte. Prin acţionarea butonului Semne convenţionale va fi
afişată o fereastră de dialog de forma:

Prin acţionarea butonului Layere şi texte puncte va fi afişată o fereastră de dialog de forma:

Iniţial, aplicaţia propune denumiri implicite pentru layere, corespunzător casetei de dialog de
mai sus. Aceste denumiri, precum şi valorile x şi y ale punctelor de inserare a textelor pot fi modificate în
orice moment, iar modificarea acestora atrage după sine (re)actualizarea unui fişier de configurare.

A2. Construirea caroiajului rectangular

Acestă funcţie permite desenarea caroiajului topografic rectangular prin specificarea a două
puncte diagonale. Caroiajul rezultat va fi reprezentat prin marcaje de forma unor cruciuliţe de (6 x 6)mm.
Pasul de caroiere va fi corespunzător scării de lucru (de ex. 50m pentru 1:500, 100m pentru 1:1000, 200m
pentru 1:2000 etc).

7
A3. Construirea taluzurilor
Acestă funcţie permite desenarea taluzurilor prin selecţia poliliniilor de sus şi jos. După selecţia
celor două polilinii se lansează o casetă de dialog care permite introducerea şi/sau modificarea
parametrilor grafici de construcţie a liniilor de pantă.

La prima utilizare, caseta de dialog va conţine opţiunile implicite stabilite în funcţie de scara
planului. Aceste opţiuni corespund cazului în care taluzurile se construiesc într-un format topografic clasic.
Schimbarea opţiunilor poate fi păstrată pentru noua utilizare, sau poate fi resetată în orice moment.
Totodată, modificarea parametrilor grafici permite obţinerea unor modele diverse cum sunt marcajele
pietonale, taluzurile uniforme sau înclinate etc.

Comandă utilizată: A3
A4. Desenarea contururilor rectangulare
Funcţia permite desenarea contururilor poligonale în unghi drept. Este utilă în cazul desenării
clădirilor cu colţuri inaccesibile, cazuri în care nu au putut fi măsurate toate punctele de colţ. După

8
specificarea primelor două puncte (capetele primei laturi), UCS-ul curent se va alinia laturii respective
forţând deplasarea ortogonală a cursorului. După specificarea ultimului punct funcţia se va încheia cu
Enter şi se va alege Da sau Nu pentru opţiunea de închidere a conturului în punctul de start. Finalul
funcţiei va anula deplasarea ortogonală a cursorului şi va transforma UCS-ul curent în WCS (sau în UCS-
ul anterior apelării funcţiei).
Comandă utilizată: A4

A5. Construirea profilelor topografice

Profilele topografice se pot construi în două moduri: prin selectarea unor entităţi tridimensionale
de tip POLYLINE sau prin selectarea unui fişier ASCII de tip P N E Z cu extensia .xyz ce conţine punctele
3D dispuse pe aliniamentul profilului. Funcţia se lansează fie din meniu, fie prin utilizarea comenii A4 iar la
promptul de comandă dialogul va decurge după cum urmează:
Command: A5
Selectie polilinie 3D/din Fisier <F>: Enter (sau F) pentru fişier şi S pentru selectarea unei entităţi
tridimensionale de tip POLYLINE. După alegerea unei opţiuni va apărea următoarea casetă de dialog:

În cazul utilizării fişierelor de coordonate butonul Selectare… va fi activ şi va permite alegerea

unui fişier ASCII cu extensia .xyz conţinând punctele topografice caracteristice ale profilului. După
efectuarea unei selecţii valide butonul Inserare va deveni activ şi va permite plasarea pe ecranul grafic a
profilului prin specificarea punctului din stânga-jos al tabelului.

9
 În cazul selectării unei entităţi tridimensionale de tip POLYLINE programul va prelua
coordonatele caracteristice ale entităţii respective (vertexurile), şi va afişa caseta de dialog anterioară.
Această situaţie este foarte utilă în cazul în care, concomitent cu radierea punctelor de teren se radiază şi
puncte situate pe direcţia viitorului profil. Astfel, după raportarea integrală a punctelor din fişierul sursă (de
coordonate) cu ajutorul funcţiei A1, se vor transfera în spaţiul 3D punctele raportate iniţial în elevaţie zero,
utilizând comanda A6 iar apoi, cu ajutorul comenzii 3DPOLY (având modul OSNAP setat pe node) se va
desena polilinia tridimensională strict prin punctele caracteristice. Această entitate va fi selectată ulterior
pentru construirea profilului topografic.

A6. Utilizarea instrumentelor pentru puncte

Această secţiune cuprinde o serie de instrumente necesare gestionării setului de puncte
topografice raportate pe ecranul grafic cu funcţia A1 (punctele sunt denumite în cele ce urmează puncte
TG).

10
A61 şi A62. Transferul punctelor din 2D în 3D şi invers
Această secţiune permite, trasferul din 2D (elevaţie zero) în 3D şi invers a punctelor raportate
cu funcţia A1. Elevaţiile în care punctele se vor plasa vor fi cele preluate din fişierul sursă. Funcţia este
utilă (spre exemplu) pentru desenarea ulterioară a poliliniilor tridimensionale ( tip POLYLINE) ce stau la
baza profilelor de teren, sau în cazul altor analize 3D (modelari de teren sau curbe de nivel). Funcţia de
transfer se adresează în exclusivitate punctelor raportate cu funcţia A1 dispuse pe layerul prestabilit
pentru punctele topo (TG).
Comanda utilizată pentru transferul punctelor din 2D în 3D: A61
Comanda utilizată pentru transferul punctelor din 3D în 2D: A62
A63. Listează toate punctele
Această funcţie permite afişarea în modul text, sub formă colonară, a tuturor punctelor TG
existente la momentul respectiv pe ecranul grafic al AutoCAD-ului. Funcţia permite afişarea secvenţială a
unor seturi de 30 de puncte TG (sub forma Nr. punct, Nord, Est , Cota şi cod). Continuitatea afişării se va
obţine prin apăsarea tastei Enter (sau a oricărei taste) până la epuizarea întregului număr de puncte TG.
Întreruperea afişării poate fi făcută prin utilizarea tastei S (stop).
Comanda utilizată: A63
A64. Inserare punct nou
Funcţia permite inserarea unui nou punct TG pe ecranul grafic al AutoCAD-ului. După lansare
funcţia va cere succesiv: Număr punct nou, poziţie punct nou şi cota punct nou sau [corespunzător poziţiei
indicate prin pick]. Plasarea noului punct se va face pe layerul curent. Dacă elevaţia topografică diferă de
cea obţinută prin pick, asigurarea poziţiei 3D corecte se va face cu ajutorul comenzii A61.
Comanda utilizată: A64
A65. Localizare punct şi zoom
Funcţia permite localizarea unui punct TG după numărul acestuia (corespunzător numărului de
punct citit din fişier sau declarat prin comanda A64). După introducerea numărului punctului de localizat
funcţia cercetează întregul set de puncte TG raportate. La localizare, funcţia se suspendă solicitând un
factor de zoom. Factorul de zoom implicit va fi cel returnat de variabila de sistem VIEWSIZE din momentul
aplicării funcţiei, utilizatorul putând însă introduce o valoare mai mică (de apropiere) sau mai mare (de
îndepărtare). În final, punctul căutat va apărea în centrul ecranului.
Comanda utilizată: A65
A66. Schimbă număr şi/sau cotă punct
Aceasta este o funcţie de editare (modificare) a numărului şi/sau cotei punctului TG selectat de
utilizator. Selectarea punctului se va face prin orice metodă de selecţie dorită. După o selecţie validă,
dialogul din linia de comandă va oferi utilizatorului posibilitatea modificării numărului (de ex. Număr punct

11
sau <135>: ) şi a cotei acestuia (de ex. Cota punct sau <256.325>: ). Utilizarea ca răspuns la dialog a
tastei Enter, este echivalentul acceptării valorilor propuse între paranteze.
Comanda utilizată: A66
A67. Scrie texte numere şi/sau cote puncte
Această funcţie permite etichetarea punctelor TG existente pe ecranul grafic şi selectate de
utilizator după declanşarea comenzii. Plasarea textelor pentru numere şi/sau cote se va face pe layerele
stabilite anterior prin utilizarea comenzii A1. După selectarea punctelor ce vor face obiectul etichetării va fi
afişat promptul: scrie texte pentru Numere/Cote sau <Ambele>: Apoi se va introduce litera majusculă (sau
minusculă) corespunzătoare efectului dorit. Utilizarea ca răspuns a tastei Enter sau a literei A va conduce
la etichetarea completă a fiecărui punct din mulţimea de selecţie.
Comanda utilizată: A67
A68. Scalare globală simboluri
Funcţia permite modificarea factorului de scară al semnelor convenţionale (blocurilor) din
desenul curent. Funcţia invită utilizatorul printr-o casetă de alertă să aleagă noua scară a desenului, scară
la care se vor adapta semnele convenţionale (entităţile INSERT) existente. De asemenea, scalarea
globală a simbolurilor va afecta corespunzător dimensiunea (diametrul) punctelor TG respectându-se
astfel proporţionalitatea dictată de noua scară a hărţii. Practic, utilizând ulterior funcţia A67 se poate
schimba global scara întregului desen topografic.
Comanda utilizată: A68
A69. Etichetare punct
Funcţia permite adnotarea cu ajutorul unei linii de indicaţie de tip leader a coordonatelor plane
ale punctului selectat prin indicarea (click) cu mouse-ul. Utilizarea modurilor Osnap poate fi extrem de utilă
în cazul selectării exacte a punctelor.
Comanda utilizată: A69
A70. Actualizare cote puncte
Funcţia permite actualizarea cotelor punctelor selectate de utilizator. Practic, după modificarea
globală a poziţiilor 3D ale punctelor, funcţia oferă posibilitatea modificării valorii cotelor topo (denumite
cote TG)
Comanda utilizată: A70
A80. Coduri puncte TG
Funcţia permite crearea şi/sau editarea unei liste de coduri ataşate punctelor topografice din
fişierele de coordonate .xyz. La apelarea comenzii caseta de dialog va avea următoarea formă:

12
 Numărul de cod este cel de pe poziţia a 5-a din linia curentă a fişierului de coordonate, iar
textul care se va înscrie alăturat punctului TG raportat, coincide cu textul îngroşat din caseta de dialog de
mai sus. Atât numărul codului, cât şi textul aferent acestui cod pot fi editate, iar lista de coduri va fi
actualizată prin acţionarea butonului Slavare şi ieşire. Se recomandă ca numerele de cod să fie unice, iar
descrierea textuală a acestora să fie cât mai sugestivă, oferind asfel posibilitatea cartografierii cât mai
rapide şi în mod individual a planului topografic. Practic, funcţia are ca efect crearea sau editarea fişierului
topo.cod.
Comanda utilizată: A80

A90. Transformă puncte CAD în puncte TG

Funcţia permite transformarea entităţilor de tip POINT în puncte topografice TG. După selecţia
multiplă a acestor entităţi, se solicită un număr întreg cu care se va începe numerotarea acestor puncte.
Elevaţiile curente ale acestor puncte vor fi asimilate ca elevaţii topografice.
Comanda utilizată: A90

A91. Plasare puncte TG pe 3DPOLY

Funcţia permite amplasarea de puncte TG în fiecare vertex al unei entităţi tridimensionale de tip
POLYLINE. După selectarea entităţii (de ex. rupturi sau muchii 3D din teren) se va solicita un număr de
început al primului punct topografic amplasat.
Comanda utilizată: A91

A7. Utilizarea instrumentelor pentru parcele

Această secţiune cuprinde 4 comenzi destinate gestionării parcelelor topo reprezentate în
AutoCAD ca polilinii închise (de tip LWPOLYLINE).

13
A71. Cotare parcele
Cotarea parcelelor permite înscrierea lungimii laturilor pe fiecare segment al conturului
poligonal. După selecarea conturului parcelei se va lansa o casetă de dialog de forma:

A72. Gestiune info parcele

Funcţia este destinată gestionării unor seturi de date de tip şir ataşate unor entităţi de tip
LWPOLYLINE, LINE, CIRCLE, SOLID, SPLINE, MLINE şi ELLIPSE. Se pot ataşa, edita şi localiza seturi
de obiecte de acelaşi tip, după informaţiile-şir ataşate.

Fiecărei acţiuni selectate îi corespunde o casetă de dialog specifică. În cazul ataşării de

informaţii pot fi utilizate tabele-tip. A se vedea în acest sens fişierele Tabel 1.tca şi Tabel 2.tca

A73. Plasare puncte şi inventar

Funcţia permite amplasarea de puncte TG în fiecare vertex al poliliniei 2D închise selectaă de
utilizator. Totodată, începând cu număr de punct introdus de utilizator se va realiza şi numerotarea prin
incrementarea cu numărul 1 a celorlalte puncte de inflexiune ale parcelei urmând ca în final (opţional), să
se insereze sub formă tabelară inventarul de coordonate al punctelor de contur. De asemenea,
coordonatele punctelor de contur se pot salva într-un fişier ASCII extern cu extensia .xyz.

14
A74. Plasare etichetă suprafaţă
Funcţia permite, după selecţia individuală a unui contur poligonal LWPOLYLINE, amplasarea
unei etichete de tipul S=… mp într-o locaţie aleasă de utilizator. Textul va fi plasat centrat (Middle Center)
în punctul indicat pe ecran.

A8. Inserarea simbolurilor

A81. Semne convenţionale
Funcţia permite inserarea de semne convenţionale topografice individuale în desen. Comanda
utilizată este A81. În acest stadiu, aplicaţia dispune de 109 semne convenţionale tipizate ce se regăsesc
în subdirectorul TopoGraph2000\Simboluri. Formele şi dimensiunile simbolurilor corespund Atlasului de
Semne Convenţionale Tipizate editat de M.A.I.A. 1978. Semnele convenţionale individuale se pot insera în
mod individual sau multiplu, fie prin specificarea fiecărei locaţii prin pick, fie prin plasarea într-un punct TG
introcucând numărul punctului.
A82. Semne rutiere
Funcţia permite inserarea de semne rutiere individuale. Comanda utilizată este A82. Aplicaţia
dispune de 150 de semne rutiere tipizate ce se regăsesc tot în subdirectorul TopoGraph2000\Simboluri.
Fereastra de dialog are următoare formă:

15
C1. Retrointersecţia simplă Pothenot
Funcţia permite calculul coordonatelor plane a unui punct nou staţionabil P, utilizând
coordonatele a trei puncte vechi P1, P2 si P3 precum şi direcţiile de la punctul nou P către punctele vechi
în format centezimal. Comanda utilizată este C1 iar fereastra de dialog va avea următoarea formă:

16
 Se face precizarea că, pentru calculul corect al coordonatelor punctului nou P, la introducerea
direcţiilor măsurate este obligatoriu a se respecta urmatoarea regulă: direcţia P->P3 în valoare absolută va
trebui să fie obligatoriu mai mare decât valoarea direcţiei P->P1. Cu alte cuvinte, se recomandă ca
primului punct vizat să-i corespundă cea mai mică valoare dintre direcţiile măsurate, dar obligatoriu mai
mare de 0.0000. Prin acţionarea butonului Calcul vor fi afişate coordonatele punctului nou P. Valorile
introduse şi rezultate prin calcul vor fi afişate şi în modul text.

C2. Calculul orientării laturilor

Funcţia permite calculul orientării de la punctul P1 la punctul P2 în baza coordonatelor plane
ale celor două puncte. Valoarea orientării calculate este exprimată în format centezimal. După utilizarea
comenzii C3 va fi lansată urmatoarea casetă de dialog:

C3. Formular de calcul al coordonatelor topografice

Funcţia permite calculul interactiv al coordonatelor topografice utilizând majoritatea
combinaţiilor de elemente topografice măsurate in teren. Aplicaţia este utilă atât în cazul în care se
utilizează instrumente clasice (teodolite-tahimetre optomecanice), cât şi pentru cazul utilizării unor
teodolite electronice sau chiar staţii totale. Rezultatele sunt coordonatele calculate ale punctelor radiate
sau compensate. Coordonatele calculate se pot salva în fişiere ASCII cu extensia .xyz. O altă facilitate a
aplicaţiei o constituie posibilitatea de compensare a traseelor poligonometrice în circuit închis sau sprijinite
pe un punct de coordonate cunoscute. Rezultatele compensării pot fi salvate într-un fişier text într-o locaţie
precizată de utilizator. Opţional, programul permite importul de coordonate stocate în fisiere .xyz sau
fişiere de măsurători .sdr furnizate de staţiile totale Sokkia. În cele ce urmează se va prezenta caseta de
dialog principală a funcţiei.
Comanda utilizată: C3.

17
 Utilizarea aplicatiei va presupune respectarea urmatoarelor etape:

1. Stabilirea tipurilor de elemente măsurate prin acţionarea butonului Setari... Setările se referă la:
tipul de distanţă măsurată (orizontală, înclinată sau prin lecturi în [mm] pe stadia clasică),
unghiurile orizontale (care pot fi direcţii orientate sau neorientate) şi unghiurile de pe cercul-
index (care pot fi zenitale sau verticale). Se face precizarea că, potrivit practicilor
topogeodezice din ţara noastră, direcţiile trebuie introduse obligatoriu în format centezimal, iar
sensul de măsurare al direcţiilor (orientărilor) este cel orar. Caseta de dialog obţinută la
acţionarea butonului Setări... are următoarea formă:

18
 2. Stabilirea staţiei prin apăsarea butonului Staţie... Se vor introduce coordonatele staţiei, tipul de
instrument şi înălţimea acestuia. Dacă setarea staţiei se realizează după efectuarea prealabilă
a unor calcule, numărul noii staţii se poate regăsi şi alege din lista punctelor măsurate. Caseta
de dialog va avea următoarea formă:

Se va acţiona butonul Orientare... iar în caseta de dialog afişată se va opta pentru cazul orientării directe
a instrumentului sau pentru vizarea unui punct de coordonate cunoscute. În acest ultim caz, programul va
calcula orientarea corectă şi – după caz – unghiul de rotire dintre sisteme, pentru ca poziţiile 3D ale
punctelor radiate să fie corect calculate. În cazul în care în caseta Setări... a fost selectată anterior
opţiunea de lucru cu unghiuri orizontale ca direcţii neorientate, la închiderea casetei de dialog Orientare
staţie... va fi afişat un mesaj de alertă, care va solicita ca primul punct măsurat să fie obligatoriu amplasat
pe viza de orientare a staţiei. Cu alte cuvinte se impune ca, în lista observaţiilor aferente primului punct
măsurat din noua staţie (fie el chiar unul fictiv) să regăsim valoarea direcţiei de orientare a instrumentului
(citirea la cercul orizontal), astfel încât programul să asigure calculul corect al unghiului de rotire dintre
sisteme şi deci, valorile corecte ale coordonatelor punctelor radiate.

19
 3. Prin acţionarea butonului Observatii> se vor activa acele celule care corespund setărilor
prestabilite prin caseta Setări..., iar utilizatorul va introduce elementele măsurate în teren;

4. Se va acţiona butonul Calcul. Efectul va fi acela de „săritură” la rândul următor şi de calcul a

coordonatelor punctului curent introdus.

5. După efectuarea primului calcul rezultatele vor putea fi consultate fie prin apăsarea butonului
Rezultate..., fie prin acţionarea butonului Show... care va avea ca efect suspendarea temporară
a casetei de dialog principale şi afişarea pe ecranul grafic a punctelor de staţie şi radiate.
Revenirea la editor se va face cu ajutorul oricărei taste, sau cu ajutorul tastei Enter.

6. Opţional, în cazul unui minim de 3 puncte calculate (sau importate) se poate opta pentru
compensarea topografică a traseului poligonal. Pentru aceasta se poate utiliza butonul
Compensare, care permite compensarea topografică simplă a traseelor poligonale în circuit
închis sau sprijinite pe un punct de coordonate cunoscute. Totodată, se poate opta şi pentru
compensarea tridimensională (pe cote) a traseului poligonal. Efectuarea operaţiilor de
compensare va conduce la apariţia unui raport de compensare şi la posibilitatea de înlocuire a
valorilor măsurate cu valorile compensate ale coordonatelor punctelor traseului poligonal.
Caseta de dialog va avea următoarea formă

Una din facilităţile Editorului de calcul de coordonate, o constituie posibilitatea de import a

fişierelor de coordonate de tip PNEZ (cu extensia .xyz), a selecţiei din ecran a punctelor TG (anterior
raportate cu ajutorul funcţiei A1) şi, importul fişierelor de măsurători cu extensia .sdr - fişiere furnizate de

20
staţiile totale SOKKIA. Importul acestor date se realizează prin acţionarea butonului Import... iar caseta de
dialog va avea următoarea formă:

În ceea ce priveşte importul fişierelor .sdr se face precizarea că, în cazul în care aceste fişiere conţin
atât observaţii în reţelele de sprijin cât şi observaţii către puncte radiate există posibilitatea compensării
traseelor poligonale, operaţie care va fi urmată de recalcularea coordonatelor punctelor radiate (având
astfel la bază valorile compensate ale coordonatelor punctelor din reţeaua de ridicare).
7. Ieşirea din editor va propune utilizatorului, salvarea (sau nu) ca fişier .xyz a coordonatelor
calculate.

C4. Intersecţia înainte

Funcţia permite calculul coordonatelor plane ale unui punct nou P nestaţionabil, folosind
coordonatele a două puncte vechi P1 şi P2 şi orientările de la aceste puncte vechi către punctul nou P.
Dacă rezolvarea intersecţiei înainte este posibilă, în zona text a ecranului vor fi afişate atât datele
introduse cât şi coordonatele calculate ale noului punct P. Opţional se pot desena prin linii, vizele de la
punctele vechi P1 şi P2 către punctul nou P. Caseta de dialog va avea următoarea formă:

21
D1. Extragerea de informaţii din planurile topografice
Informaţiile de bază care se pot obţine din planurile topografice sunt: coordonatele plane ale
punctelor prin utilizarea funcţiei D11 şi distanţele 2D (şi 3D) folosind funcţia D12 . Rezultatele se vor afişa
în zona text (sau a promptului de comandă).

D2. Calculul suprafeţelor

Această secţiune permite calculul analitic al suprafeţelor prin două metode: prin indicarea
succesivă a punctelor de pe conturul poligonal (funcţia apelată este D21) sau prin selectarea contururilor
poligonale închise (cazul comenzii D22). Cea de a doua metodă permite calculul suprafeţelor contururilor
poligonale (obligatoriu) închise de tip POLYLINE sau LWPOLYLINE numai dacă aceste entităţi au fost
explicit închise cu ajutorul opţiunii Close.
Rezultatul aplicării celor două funcţii constă în afişarea în modul text a mărimii suprafeţei şi a
perimetrului conturului poligonal (selectat sau indicat prin punctele de contur).

D3. Întocmirea rapoartelor de coordonate

Această secţiune oferă utilizatorului posibilitatea formării unor rapoarte de coordonate pe două
căi: fie prin inserare sub formă tabelară în desenul AutoCAD (funcţii disponibile: D311, D312, D321 şi
D322), fie prin salvarea într-un fişier ASCII extern cu extensia .xyz (funcţii disponibile: D331 şi D332).
Funcţia D311 va cere utilizatorului să precizeze numărul şi locaţia fiecărui punct. După
terminare se va tasta Enter şi se va indica un punct de inserare în desen a tabelului de coordonate.
Tabelul va conţine pe fiecare linie numărul punctului şi coordonatele plane Nord şi Est ale acestuia. În
zona inferioară a tabelului se va înscrie şi suprafaţa conturului poligonal ce trece prin punctele respective,
în ordinea indicării acestora.
Funcţia D321 are acelaşi efect ca funcţia anterioară cu adăugarea însă pe fiecare coloană şi a
cotei punctului respectiv. Preluarea cotei corecte a punctelor se va face numai după ce toate punctele au
fost transferate în 3D cu comanda A61. Funcţiile D312 şi D322 permit inserarea în desenul curent a unui
tabel de coordonate prin citirea unui fişier .xyz extern adăugând în cazul funcţiei D322 şi coloana cotelor
punctelor. Rezultatul este identic cu cel al aplicării funcţiilor anterior prezentate.

22
 Funcţiile D331 şi D332 permit crearea de fişiere de coordonate prin indicarea succesivă de
către utilizator a punctelor din desenul curent (cazul funcţiei D331) sau prin selectarea globală a punctelor
aşa cum este cazul funcţiei D332.

D4. Inserarea formatelor standardizate

Această secţiune oferă posibilitatea inserării în desenul curent a unor formate de desen tip ISO
A0, A1, A2, A3 (portret sau vedere) şi A4 (portret sau vedere), ca entităţi de tip LWPOLYLINE. Funcţiile
disponibile sunt următoarele:
- D47 pentru format A0;
- D46 pentru format A1;
- D45 pentru format A2;

- D43 pentru format A3 tip portret şi D44 pentru tip vedere;

- D41 pentru format A4 tip portret şi D42 pentru tip vedere.

Apelarea oricărei din aceste funcţii va duce la apariţia promptului (de ex.):
Command: D43
Colt SJ/DJ/DS/SS/Centru <C>: Enter pentru punct central sau pentru stânga jos(SJ), dreapta jos(DJ) ş.a.m.d.
Dacă anterior utilizării comenzii nu s-a setat vreo scară a planului, atunci înainte de afişarea
opţiunilor de inserare se va lansa caseta de selecţie a scării planului topografic.

D5. Inserarea de adnotări pe planurile cadastrale

Această secţiune oferă posibilitatea inserării de adnotări cadastrale conforme cu legislaţia în
vigoare, care se referă la:

- Titlul planşei – funcţia utilizată: D51; se cere punct de inserare central;

- Date proprietate – funcţia utilizată: D52; se cere punct de inserare grup “Colt SJ/SS/Centru <C>:”

- Date proprietar – funcţia utilizată: D53; se cere punct de inserare grup “Colt SJ/SS/Centru <C>:”

E11. Triangularizarea suprafeţelor prin includerea punctelor ce o compun

Această secţiune oferă posibilitatea calculului suprafeţei topografice prin includerea punctelor
din spaţiul 3D ce o compun. Funcţia presupune selecţia punctelor raportate cu aplicaţia TopoGraph şi
aduse în spaţiul tridimensional cu funcţia A61. Matematic, calculul suprafeţei respectă algoritmul de
triangularizare Boris Delauney.

23
 După lansarea comenzii E11 se vor selecta punctele 3D sau toate entităţile din desen; în acest
ultim caz vor fi filtrate doar punctele TG. În încheiere funcţia va preciza numărul de puncte incluse în
suprafaţa topografică. Se pot triangulariza suprafeţe topografice multiple dispuse pe layere diferite,
compuse dintr-un număr nelimitat de puncte. Folosirea unui numar foarte mare de puncte va atrage după
sine mărirea timpului de calcul şi afişare a suprafeţei. Se recomandă ca, înainte de utilizarea funcţiei de
modelare tridimensională, să se creeze un layer destinat exclusiv acestui scop.

E12. Triangularizarea suprafeţelor prin polilinii 3D

Functia permite reprezentarea suprafeţei topografice tot sub formă de entităţi 3DFACE
adiacente, dispuse pe layerul curent. Funcţia presupune selecţia unor entităţi de tip POLYLINE din spaţiul
tridimensional. Aceste entităţi pot reprezenta linii de profil, acidente sau rupturi de teren, muchii ale unor
taluzuri sau rigole amenajate. Funcţia este extrem de utilă în cazul modelărilor tridimensionale ale
terenurilor ce fac obiectul unor sistematizări ulterioare.

E13. Triangularizarea suprafeţelor prin puncte şi polilinii 3D

Functia permite reprezentarea suprafeţei topografice sub formă de entităţi 3DFACE adiacente,
dispuse pe layerul curent. Ttriangularizarea suprafeţei se va realiza strict în interiorul unui contur poligonal
tridimensional (de preferinţă) închis. Funcţia este utilă în special atunci când se urmăreşte compunerea
modelului TIN, pe zone cu delimitare strictă, aşa cum este cazul ridicărilor pentru proiectarea căilor de
comunicaţie.

E21. Calculul şi reprezentarea curbelor topografice de nivel. Trasarea unei singure curbe
Funcţia permite calculul şi reprezentarea unei singure curbe de nivel. După apelarea funcţiei se
va lansa o casetă de dialog de forma celei de mai jos:

24
 După apariţia casetei de dialog se va selecta layerul pe care e dispusă suprafaţa dorită. După
selecţie, în caseta din zona inferioară, vor fi afişate valorile extreme ale cotelor suprafeţei în cauză,
urmând a se introduce valoarea elevaţiei curbei de trasat. Rezultatul aplicării funcţiei este acela de a fi
trasată o polilinie reprezentând curba de nivel de cota cerută.

E22. Calculul şi reprezentarea curbelor topografice de nivel multiple

Ca şi în cazul anterior, funcţia permite calculul şi reprezentarea curbelor de nivel multiple, prin
specificarea unei valori a echidistanţei.
În acest caz, caseta de dialog va avea următoarea formă:

25
 Atât în cazul funcţiei E21, cât şi în cazul funcţiei E22, pentru repartizarea cât mai judicioasă a
informaţiei topografice, se recomandă a se forma layere destinate acestui scop.

E23. Numerotarea automată a curbelor topografice de nivel multiple

Funcţia permite numerotarea automată a curbelor de nivel prin specificarea punctelor de start şi
final ale unei linii elastice, ce întretaie curbele de nivel pe direcţia de numerotare. După specificarea celor
două puncte de capăt, funcţia va adapta înălţimea textelor de numerotare după scara prestabilită a
planului topografic.

E3. Instrumente polilinii 3D

Submeniul instrumentelor de lucru cu entităţi tridimensionale de tip POLYLINE are
următoarea componenţă:

26
E31. Densificare vertexuri
Funcţia permite îndesirea vertexurilor poliliniilor tridimensionale prin specificarea valorii pasului
de îndesire. Funcţia este utilă, în cazul în care se doreşte modelarea ulterioară amănunţită a unei
suprafeţe topografice folosind exclusiv noile polilinii 3D îndesite. Aceste polilinii pot reprezenta linii de
ruptură, falii, margini ale taluzurilor de cariere, rigole etc. Aplicarea acestei funcţii nu conduce la
modificarea geometriei iniţiale a poliliniei, vechile vertexuri păstrându-şi poziţiile 3D.
Comanda utilizată: E31

E32. Offset 3D
Funcţia permite offsetarea tridimensională a poliliniilor tridimensionale prin specificarea a trei
elemente: distanţa orizontală de offsetare, distanţa verticală de offsetare şi partea de offsetare (stânga sau
dreapta). Funcţia este extrem de utilă (spre exemplu) în cazul construcţiei muchiilor rigolelor amenajate
sau a viitoarelor trepte din cariere.
Comanda utilizată: E32

E33. Proiectare 2DPOLY pe TIN

Funcţia permite plonjarea (proiectarea) pe suprafaţa topografică (TIN) a unor polilinii 2D,
construite exclusiv cu ajutorul comenzii POLYLINE. Condiţia obligatorie, este aceea de a nu selecta
pentru proiectare, polilinii a căror extindere în plan depăşeşte modelul tridimensional al terenului (TIN).
După declanşarea funcţiei, va trebui selectată suprafaţa pe care se doreşte plojarea poliliniei. Selecţia
suprafeţei se va face printr-o casetă de dialog, care are următoarea formă:

Polilinia tridimensională rezultată, va respecta strict inflexiunile terenului pe care aceasta a fost
proiectată.
Comanda utilizată: E33

27
E34. Secţionare TIN
Funcţia permite secţionarea 3D a modelelor de teren (TIN), prin specificarea a două puncte de
capăt, dispuse obligatoriu în interiorul suprafeţei de secţionat. Iniţial se va solicita selectarea suprafeţei de
tăiat, prin apariţia casetei de mai sus. Rezultatul constă în construcţia unei polilinii 3D ce va respecta strict
inflexiunile terenului.
Comanda utilizată: E34

E35. Profil 3DPOLY

Funcţia permite construcţia unui profil bidimensional printr-o polilinie 3D (rezultată spre
exemplu prin plonjarea unei polilinii 2D pe TIN cu comanda E33. Atât pe orizontală, cât şi pe verticală,
scara de reprezentare va fi cea originală, adică 1:1 (la scara planului). Diagrama va prezenta întotdeauna,
un grid având pe verticală pasul de 5m şi pe orizontală pasul de 10m.
Comanda utilizată: E35

E36. Aliniere verticală

Funcţia permite modificarea profilului în plan vertical al poliliniilor tridimensionale. Acest lucru
este posibil prin construcţia noului profil vertical al poliliniei în câmpul diagramei desenate, folosind funcţia
anterioară. Spre exemplu în figura de mai jos sunt prezentate atât profilul original (culoare roşie), căt şi
profilul propus (culoare albastră).

După declanşare, funcţia va solicita următoarele elemente: selectarea poliliniei 3D originale (de
pe modelul TIN), selectarea profilului bidimensional propus (în cazul prezentat, polilinia albastră), indicarea
punctului de colţ stânga-jos al diagramei şi în final, elevaţia acestui punct (269 conform exemplului
prezentat). Rezultatul va fi acela de modificare în plan vertical al poliliniei 3D originale. Verificarea efectului
va putea fi făcută prin reutilizarea comenzii E35. Funcţia are aplicabilităţi multiple, în special în cazul în
care se urmăreşte proiectarea axelor longitudinale ale căilor de comunicaţie.
Comanda utilizată: E36

28
E37. Tranziţie secţiune
Această funcţie permite tranziţia unei polilinii bidimensionale reprezentând (spre exemplu)
profilul transversal propus a unei cai de comunicaţie, de-a lungul unei polilinii tridimensionale reprezentănd
axul longitudinal al drumului. Polilinia tridimensională (fie ea chiar originală), fiind situată pe modelul TIN,
se poate uşor deduce că, prin tranziţia profilului transversal, în teren vor apărea polilinii de ruptură ce vor
reprezenta muchiile exterioare ale drumului. Totodată, pentru construcţia practică a drumului se impun la
racordurile laterale anumite unghiuri de taluz. Apelarea funcţiei va conduce la următoarele cerinţe:
Command: E37
Se lansează caseta de selecţie a suprafeţei
Selectaţi profilul 2D drum: se selectează profilul transversal
Punct ax pe profilul 2D: se indică un punct de pe profilul 2D folosind modul OSNAP
Se lansează caseta cu opţiunile de tranziţie:

Comanda utilizată: E37

Rezultatul va fi acela de apariţie a poliliniilor 3D de ruptură în terenul iniţial. Acestea vor putea
permite modelarea tridimensională a căii de comunicaţie, ca în figura de mai jos.

E38. Include 3DPOLY în TIN

Această funcţie permite remodelarea tridimensională a unei suprafeţe de teren prin adăugarea
unor linii de ruptură. Funcţia este utilă în cazul prelucrării ulterioare a suprafeţelor triangularizate doar prin
puncte topografice, caz în care se urmăreşte punerea în evidenţă cât mai fidel, a rupturilor, taluzurilor,
treptelor de carieră, rigolelor etc.
Comanda utilizată: E38

29
E39. Platforme orizontale
Această funcţie permite proiectarea de platforme orizontale pe modelul topografic al terenului
original sau sistematizat. Proiectarea platformelor orizontale presupune parcurgerea următoarelor etape:
Iniţial, se va construi conturul bidimensional al platformei folosind funcţia POLYLINE. Se lansează funcţia
E39 care (după selecţia suprafeţei sursă), va cere selecţia conturului 2D al platformei. Apoi, programul va
solicita introducerea elevaţiei proiectate a platformei şi valoarea unghiurilor de taluz pentru calculul
racordurilor laterale.
Efectul va fi acela de apariţie a două polilinii tridimensionale. Prima polilinie tridimensională va reprezenta
conturul platformei poziţionat la cota proiectată, iar cealaltă polilinie va reprezenta “urma-ruptură” produsă
în teren de racordurile laterale necesare executării platformei cu unghiurile de taluz impuse. Aceste două
polilinii tridimensionale vor servi la construirea ulterioară a modelului triangularizat al platformei, prin
utilizarea comenzii E12.
Comanda utilizată: E39

E40. Export vertexuri 3DPOLY

Această funcţie permite salvarea într-un fişier ASCII cu extensia .xyz a coordonatelor
tridimensionale (vertexurilor) unei polilinii 3D (de tip POLYLINE). După selecţia poliliniei se va lansa o
casetă de dialog de salvare a coordonatelor. Numerotarea în fişier a coordonatelor se va face începând cu
numărul 1.
Comanda utilizată: E40

E41. Crează 2DPOLY din 3DPOLY

Această funcţie permite crearea unei entităţi de tip LWPOLYLINE prin selecţia unei entităţi
tridimensionale de tip POLYLINE. Noua entitate va fi plasată în elevaţie zero, păstrând însă configuraţia
bidimensională a entităţii 3D selectate.
Comanda utilizată: E41

30
E42. Crează 3DPOLY din fişier
Această funcţie permite crearea unei entităţi tridimensionale de tip POLYLINE prin citirea unui
fişier ASCII extern cu extensia .xyz. Comanda utilizată: E42
Comanda utilizată: E42

E43. 3DPOLY prin puncte TG

Această comandă permite crearea unei entităţi tridimensionale de tip POLYLINE prin
specificarea succesivă a numărului de punct TG prin care această entitate trece.
Comanda utilizată: E43

E44. Schimbă sens vertexuri

Această comandă permite inversarea sensului vertexurilor unei polilinii tridimensionale, cu
pastrarea caracteristicilor geometrice ale entităţii. Funcţia este utilă atunci când se doreşte construcţia
unor profile ale căror puncte de start sunt amplasate de aceeaşi parte a unor locaţii.
Comanda utilizată: E44

E45. Alipire 3DPOLY

Funcţia permite concatenarea (tip join) unor polilinii tridimensionale în situaţia în care dispun de
puncte de capăt comune (distanţa tip fuzzy fiind zero). Funcţia este utilă spre exemplu în situaţia obţinerii
unor contururi tridimensionale închise în interiorul cărora se urmăreşte crearea unui model TIN (drumuri,
platforme, porţiuni de teren sistematizat etc).
Comanda utilizată: E45

E4. Calculul volumelor

Funcţia permite calculul volumelor în două cazuri. Primul caz corespunde calculului de volum cuprins
deasupra sau dedesuptul unui plan orizontal de referinţă. Din punct de vedere geometric este vorba de
însumarea tuturor volumelor coloanelor prismatice verticale situate de-o parte şi de alta a orizontului de
referinţă. Suma volumelor coloanelor pismatice verticale situate deasupra planului orizontal de referinţă
reprezintă volumul pozitiv, util spre exemplu în cazul evaluării stocurilor sau depozitelor de pământ, iar
suma volumelor coloanelor pismatice verticale situate sub orizontul de referinţă reprezintă volumul negativ,
necesar spre exemplu, în cazul determinării volumelor gropilor, excavaţiilor sau rezervoarelor. Cel de-al
doilea caz permite calculul volumului dintre două suprafeţe (de bază şi de referinţă). După declanşarea
funcţiei, va fi afişată următoarea casetă de dialog:

31
 La fel ca şi în primul caz, rezultatul calculului va consta în afişarea volumului pozitiv (de umplutură) şi
negativ (de săpătură). Se menţionează că, în cazul calculului volumului dintre două suprafeţe, pentru ca
rezultatul să fie corect, trebuie ca suprafaţa de referinţă să aibă în plan orizontal, o extindere mai mare
decât suprafaţa de bază. De asemenea, se atrage atenţia asupra duratei mari de calcul.

4. Despre autor
dr. ing. MANDA NICOLAE SILVIU
Tel. (+40) 254 748 868
Mobil: (+40) 722 564 125
E-mail: nicu.manda@topo.com.ro sau office@topo.com.ro
pagina web: http://www.topo.com.ro
sau contactaţi SC TOPOCOM SRL Hunedoara la numarul de telefax: (+40) 254 710332

32