Introducere in Biofizica Moleculara Si Citotisulara - R Isac

Colectia BIOINGINERIE MEDICALA
Rodica M. Isac Florin Topoliceanu Dorina E.Creanga
INTRODUCERE IN BIOFIZICA MOLECULARA SI CITOTISULARA •
ISBN 973-9333-38-9
Editura Apollonia Iasi - 2002
CUPRINS
('
in.memoria lui Mihail
Cuvant inainte
Prefata
CAPITOLULI Apa biostructurala ~i interactiuni moleculare
13
14
1.1. Structura ~iproprietatile apei 1.2. Principalele compartimente lichidiene din organism 1.3. Interactiuni intermoleculare
20 24 25
27 29
18
CAPITOLUL2 Lipidele ~iproprietatile lor fizico-chimlce

2.1. Structura lipidelor ~iinteractiunile lor intermoleculare 2.2. Organizarea sistemelor lipide-apa 2.3. Teaca de mielina a axonului neuronal
CAPITOLUL3 Proteine, interactiuni moleculare si proteine enzimatice catalitice

3.1. 3.2. 3.3. 3.4. Legatura peptidica Proprietatile semiconductoare ale proteinelor Proprietati enzimatice Proprietatile structurale ~ide mediatori ai reactiilor autoimune
34 34
37
41 44 48 54 55
CAPITOLUL4 Proteinele contractile CAPITOLUL5 Elemente de biofizica hemoglobinei

5.]. Structura ~i functiile hemoglobinei
CAPITOLUL6
Molecule macroergice Enzimele lantului respirator Modelarea matematica a proceselor enzimatice Acizii nucleici si interactiunile intermoleculare Elemente de biofizica membranelor celulare
10.1. Structura membranei celulare 10.2. Proteine canal si canale ionice 10.2.1. Tipuri de canale ionice 10.3. Permeabilitatea ~i transportul transmembranar lOA. Transportul pasiv 10.4.1. Difusia simpla 10.4.2. DijuziaJacilitata 10.5. Transportul activ 10.5.1. Tipuri de transport activ 10.5.2. Pompele ionice 10.6. Bcuatii drterentiale pentru descrierea cantitativaa bilantului transportului activ ~i pasiv 10.7. Structurile membranare semipermeabile si percolare
65 69 79 92 97 97 103 104 112 115 115 120 125 125 127 130 137 140 142 145 151
1104. Potentialul de actiune neuronal 11.4.1. Propagarea.potentialuluide
actiune
11.5. Fluxuri ion ice ~i electrogeneza

In fibra musculara 11.5.1. Potentialul de actiune in fibra muscularii cardiacd .# netedii
153 158 166 166
CAPITOLUL7
CAPITOLUL8
CAPITOLUL
CAPITOLUL9 CAPITOLUL
Elemente biofizice de interactiune si comunicare celulara 12.1. Semnalizarea intercelulara: hormoni ~i proteine
receptoare 12.1.1.lonii de calciu - mesageri secundari 12.1.2. Dinamica reeeptorilor 12.1.3. Cinetica interactiunii ligand - receptor 12.2. Interactiuni antigen - anticorp 12.2.1. Antigenii 12.2.2. Anticorpii 12.2.3. Natura fortelor implicate In interactiunile elementare antigen - anticorp 12.2.4. Reactiile secundare 12.2 .5. Cinetica formiirii imunocomplexului antigen-anticorp 12.2.6. Cinetica desfacerii complexului ' imunologic 12.2.7. Determinarea constantei de echilibru a procesului imunologic pe baza difuziei prin membrana dializantd
12
174 174 182 184 185 188 189 190 194 195 196 199 201 206
10
CAPITOLUL
Biofizica bioelectrogenezei celulare

11.1.Modele electrice pentru membrana excitabila 11.2. Potentialul de difuzie 11.3. Echilibrul Donnan
11
CAPITOLUL
Elemente de biofizica eritrocitara ~i hemoreologie l3.1. Modelul structural ~imodelul fizic al sangelui
13
membranei eritrocitare . 206 13.2. Proprietati plasto-vasco-elastice ~ireolo~ice ale
215
13.3. Legea lui Bernoulli ~i nurnarul lui Reynolds pentru eurgerea sangvina. .., . 13.4. Sernnificatia fizica a presnmn hidrostatice a sangelui. Tensiunea arterial a 13.5. Proprietati reologiee ale peretilor vaselor sangvine 13.6. Anastomoza artero-venoasa 13.7. Elastieitatea ~i histerezis 13.8. Impedanta vasculara la eurgerea sangvina 13.9. Modelul analogie al circulatiei sangvine 13.1O. Studiul circulatiei sangvine eu ajutoml trasorilor CAPITOLUL
217 220 222 223 224 228 231 234
J 6.4. Potentiale de actiune
~icurenti ionici
295
de excitatie CAPITOLUL 17
Elemente de biofizidi auditiva

17.1. Structura ~i functiile celulelor ciliate din urechea interna 17.2. Hidrodinamica urechii interne 17.3. Bioelectrogeneza celulelor ciliate 17.4. Procesarea informatiei auditive In sistemul nervos central CAPITOLUL 18
301
~304
301 307
309
311
Aspecte biofizice ale schimburilor de gaze respiratorii
14
Biofizica contractiei musculare

241 243 249 18.1. Structura fibrei musculare striate 18.2. Mecanismul contractiei musculare 18.2.1. Controlul sinaptic al contractiei musculare 18.2.2. Cuplul excitatie-contractie 18.3. Notiuni de termodinamica contractiei musculare 18.4. Modelul fizic al musculaturii cardiace 18.5. Elemente de biomecanica tendonulor ~i ligamentelor musculaturii striate 18.5.1. Proprietdti de elasticitate 18.5.2. Proprietdti de vdscoelasticitate 18.5.3.Elemente de biomecanica tendonului si ligamentului BIBLIOGRAFIE
14.1. Parametrii sehimbului pulmonar de gaze 14.2 Modelul matematie at sehimburilor de gaze 15
312 316 316

317 322
CAPITOLUL
Bioflzica fotonidi
15.1.Biofiziea pigmentilor fotosintetizatori 15.2. Speetrele pigmentilor fotosintetizatori In domeniul vizibil 15.3. Interactiunea clorofilei eu apa 15.4. Fotosinteza 15.5. Fotoluminiseenta . .. 15.6. Elemente de biofizica pigmentilor fotosensibili 16
252 252 254 259 263
326 330 331 333 335

341
270
276
CAPITOLUL
Biofizica fotoreceptiei celulare

16.1. Struetura eelulei fotoreeeptoare 16.2. Struetura retinei 16.3. Cuplarea rransformarilor rodopsinei eu modificarile potcntialului de membrana
284 284
287
289
Cuvfint inainte Ca specialitate de granita a stiintelor fiziologice, care studiazaprocesele biologice din punct de vedere fizic, Biofizica a devenit in ultimele decenii una din "disciplinele de baza ale inviitiimantului biomedical si tehnic. Coborand de la nivel de organism intreg la nivel celular ~i subcelular, aceasta noua disciplina contribuie substantial Ja descifrarea si intelegerea multora din manifestarile electro-chimice ~i proprietatile biologice ale materiei vii. Aparitia unor materiale elaborate de specialisti ai domeniului este mai mult decat binevenita, Ea acopera un gol resimtit inca, in tara noastrii aUltpe plan cognitiv dit ~i din punct de vedere aplicativ. "Introducere in biofizica . moleculara si "citotieulara", editata de Rodica Maria Isac, Florin fTopoliceanu ~i Dorina Emilia Creanga, reprezinta un astfel de material util instruirii studentilor in bioinginerie, medicina si-biologie. Cele 18 capitole care .... compun volumul, contin principalele cunostinte clasice ~i noi, referitoare la bazele morfo-chimice si electrofiziologice ale diverselor forme de activitate celulara.Rand pe rand suntexpuse particularitatile structurale si electrochimice ale principalilor constituienti celulari si subcelulari, insistandu-se asupra rolului lor in realizarea diverselor forme de activitate celulara ~i tisulara,
atentie deosebita este acordata fenomenelor blo~zlce. care stau la baza electrogenezei si s~hlmbufl.lor ionice membranare generatoare de !aspunsufl celulare specifice. ~atele de biofizica celulara ~i moleculara sunt ~ntreglte.de elemente de biomecanica ~i biocibemeticii mformatlOnala.
A
.?
~n ~ansamblu,' materialul eleborat de autori reprez~ntii 0 realizare didactica utila fundamentiiri· cuno~tmt.elorbiomedicale si tehnice pe baze biofizic~ corecte ~l actuale.
Iasi, aprilie 2000
_, Academician Ioan Haulica
Prefata ,
Acest volum deschide seria problematicilor actuale din domeni~~ de ~i~fiz~ca .~i se ~dreseaza in special studentilor Fac~Witll de Bioinginerie medicala, dar si celor interesati prin specificul formarii lor interdisciplinare, sa aiba acces la avalansa informationala din domeniul stiintelor bio- si tehnicomedicale, in care aceasta disciplina de granita si-a capatat un loc privilegiat. Elementele de Biofizica sunt structurate pe tematici care rara sa aiba pretentia de a fi exhaustive, yin sa completeze c~no~t~n!ele"dobandite prin integratele de biologie generala si sistemica, III cadrul module lor de biologie celulara ~i ~ol.e~ulara, citohi.stologie, biochimie, fiziologie,biometrologie ~1 bioinstrumentatie medicala. Abordarea biofizica prin prisma stiintelor exacte ale unor p:obl:m~ ca .cele de. modelare matematica, termodinamica, bIOChl~.lC~, ~lO~~camc.a. sa~ electrochimie sunt facile pentru studentii ~1 vntorn practicieni in bioingineria medicala.dat fiind accesul acestora la 0 curricula interdisciplinara complexa, De altfel, in aceasta seregasesc inserate in mod coerentalaturi de stiintele biomedicale ~i umaniste, cele de matematica informat~ca, fizi~a - chimie, teoria sistemelor, stiinta si tehnologia matenalelor, electronica medical a si alte discipline cu caracter tehnico-rnedical. . Preze~tarea. fenomenelor de transfer, bioelectrogeneza, microreologia, biomecanica citotisulara, modelare-simulare comunicare celulara ~i control senzitivo-senzorial, c~ fenon:ene fundamentale ale biofizicii celuulare si sistemice, deschide 0 fereastra spre intelegerea unor directii prioritare ale
unui invatamdnt medical cu un grad accentuat de tehnologizare. Dintre acestea, retin In mod deosebit atentia descrierea si elucidarea unor procese complexe bioenergetice celulare la nivel infra- si supra molecular cu largi aplicatii in biotelmologie, biorobotica protetica, biocibernetica controlului si reglarii biosistemelor, biomateriale inteligente si biomecanica sistemelor protetice, telemedicina, inteligenta artificiala, sau in tehnologiile de informatizare a sistemelor de sanatate. In sprijinul formarii inter- si . transdisciplinare a specialistilor in bioingineria medicala s-aavut in vedere ca structurarea capitolelor de Biofizica generala sa permita studentilor accesul direct la problematica biostructurala, moleculara ~i citotisulara, ca baza ulterioara a intelegerii biofizicii sistemice, privind implicatiile unor componente moleculare, infracelulare si citotisulare, la realizarea principalelor dispozitive functionale ale biosistemului uman. Speram ca efortul nostru, finalizat In editarea unui prim volum din ciclul dedicat problemelor actuale ale disciplinelor de granita biomedicale si tehnico-rnedicale, reprezinta un inceput in formarea cornplexa bio- si tehnico-medicala, a viitorilor specialisti in profesiunea de bioinginer medical. Extinderea cunostintelor abordate prin prisma moleculara, celulara si sistemica a Biofizicii, devine utila ~i pentru cei interesati in domeniile conexe (fizicieni, chimisti, biologi, ingineri cu preocupari in electronic a medical a, biomecanica, biotehnologie si protetica medicala, biomatematica-informatica medicala), care sunt preocupati de realizarea unor colaborari in echipa, alaturi de medici si bioingineri, In serviciile de asistenta medicala, cercetare si invatamant superior medical.
Iasi, aprilie 2000
Autorii
INTRODUCERE
iN BIOFIZICA
MOLECULARA
1>1 CITOTISULARA
')
'I,
CAPITOLUL 1
Apa biostructurala si interactiuni moleculare

In mod exceptional apa, una din cele mai ' raspandite substante de pe globul pamantesc este singurullichid din organismul uman, tara de care niciun anorganic
proces vital nu este
posibil. Proportiile de apa sunt variabile In raport eu varsta ~i eu eantitatea de tesut adipos, aeestea fiind mai reduse laobezi ~i varstnici (Tabelul 1).
Tabelull. Procentajul de apa din diferite tesuturt
(dupa F. Grerny ~i J. Perrin 1975)
Tipul de tesut
Tesut adipes
Spori de ciuperci
Organism uman adult 65-70%
Tesut
Tesut
hepatic
Continut
in apa
30%
45-50%
73%
nervos
Organismul meduzelor
84%
95%
11
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D.E.CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA $1 CITOTlSULARA
1.1. Structura ~i proprietatile apei
confera
remarcabile
proprietati
solubilizatoare
0
mai ales ca mare afinitate etc.)
multe molecule organice sunt polare si au pentru
apa (glucidele,
majoritatea
aminoacizilor,
si
Structura chimica a apei este deosebit de simp la, iar proprietatile in sale fizico-chimice alcatuirii Ii confera un rol fundamental si functionarii edificiilor
antreneaza disocierea cristalelor ionice (saruri minerale). La randul lor moleculele de apa disociaza in anioni de
mentinerea
oxidril HO- ~i cationi H+, acestia din urma asociindu-se,
macromoleculare nucleici).
celulare (indeosebi ale proteinelor si acizilor
regula cu molecule de apa nedisociate pentru a forma ionul
H30+.
,
f
I
H
H
Intre moleculele de apa vecine se formeaza legiiturt de
hidrogen, deoarece protonii unei molecule sunt atrasi de atomii

de oxigen ai moleculelor vecine (Figura 1b). Caracterul dipolar electric si existenta legaturilor de
-q
----
__ l+Q
,
I I
I I I
IS
)1= I,B40
...
hidrogen stau la baza celor mai multe dintre proprietatile apei
~i comportarii sale in mediile biologice. Legaturile de hidrogen

H
reprezinta un tip de interactiuni slabe intermoleculare destul de

raspandite in structurile macromoleculelor asa cum se -va
Gremy, 1982).
Figura I. (a). - Structura plana a moleculei de apa si orientarea momentului dipolar electric; (b) - Asocierea prin legaturi de hidrogen a moleculelor de apa ( dupa F.
mentiona ~i in paragrafele urmatoare. Lasand la

0
parte detaliile
legate de interactiunile
Constanta
dielectrica
foarte mare (cr=80 la 20 °C) a caracterului dipolar
intermoleculare accentul pe de
ale apei in stare lichida sau solida vom pune

0
reprezinta
reflectarea
macroscopica
parte, pe caracteristicile sale macroscopice in
electric pronuruat a moleculelor de apa, valoarea acestuia fiind

de 1,84 Debye (Figura la). Constanta dielectrica mare a apei Ii
14
comparatie cu alte structuri similare si pe de alta parte pe

variatiile densitatii apei (0,91 g/cnr') cu temperatura care atinge un maximum de 1 g/cm la 4 C.
15
·30
R.M.ISAC
F.TOPOLICEANU
D.E.CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA ~I CITOTISULARA
astfel depozitele de gheata de pe fundul apelor ar fi permanente
wem3
a
l'OOOO~_
~i climatul ar fi total diferit.

b
~
Dintre proprietalile fizico-chimice cele mai importante pentru rolul jucat in organism
t
8,9". 0,'"0
mentionam punctele
de
solidificare (ts) ~i vaporizare (tv), ele fiind sensibil mai ridicate

o
4
decat la alte substante cu structura asemanatoars (H2S, H2Se, HeTe, etc.) sau cu acelasi numar de opt electroni moleculari periferici(Ne, HF, NH3, CRt, etc.) (Figura 3).
Ciildura de topire a ghetii este de 80 keel/mol, iar cea
Figura 2. (a) - Structura cristalina a ghetii es~ebaza~llpe 0 ~eteahexago~a~ll de molecule legate intre ele prin legaturi de hidrogen; (b) - Variatia densitatii apei eu temperatura (dupa F. Gremy, 1982)
Alaturi de densitatea mai midi a ghetei, fata de apa lichidiana se reline ~i structura de retea hexagonala a moleculelor de apa transformate in gheata, concomitent cu marirea volumului acesteia (Figura 2a - 2b). Datele mentionate atr~g atentia asupra problemelor de criobiologie, inghetarea ~i dezghetarea biostructurilor fiind in centrul unor cercetari complexe interdisciplinare, privind conservarea non-distructiva ~i functionala a acestora. Se avanseaza idea ca daca, la fel ca la alte substante, densitatea starii solide ar fi mai mare decat a celei lichide, gheata fermata in anotimpul .rece,ar cadea la fund~llacurilor, raurilor ~i marilor ~i numai
0
de vaporizare a apei este de 537 kcal/mol. Eliminarea .din organism prin vaporizare a unei cantitati semnificative de energie (537 kcal), la fel ca si valoarea ridicata a caldurii
speciflce (18 cal/mo1.grad), evidenfiaza rolul esential pe care
apa il indeplineste in cadrul mecanismelor de termoreglare.
o
-100
-200 -213
mica parte din aceasta gheata de

Figura 3. Punctele de solidificare ~i de vaporizare ale apei in comparatie eu alte molecule (modificat, dupa F. Gremy ~i J. Perrin, 1975)
adancime s-ar putea topi la caldura soarelui in anotimpul cald;

16
17
R.M.ISAC
F.TOPOLICEANU
D.E.CREANGA
INTRODUCERE iN BlOFIZICA MOLECULAR4.
SI CITOTISULARA Obezitatea scade
Vdscozitatea apei, .reflecta nivelul interactiunilor dintre moleculele de apa din straturile invecinate intimpul curgerii ~i este relativ redusa, la 10. Poise la 20°C fata de glicerina, la care
2
noi
nascuti
din
greutatea
corporala),
procentajul de apa corporala sub 45% din greutatea corporala.
Exista doua mari compartimente lichidiene in organism

reprezentate de sectorul intracelular
aceasta
ajunge
parra la
15 Poise
la temperatura
si eel extracelular,
echivalenta, fapt datorat legaturilor de hidrogen care se-rup ~i se refae cu mare frecventa in apa lichida.
Tabel 2. Variati~ v3scQzitatii apei cu temperatura
(dupaF. Gremy ~i J. Perrin, 1975)
subdivizat In sectoarele: interstitial si intravascular - plasmatic. Delimitarea sectorului intracelular de eel extracelular
este realizata de membranele celulare care asigura totodata si comunicarea dintre acestea, prin microtransportul
mIC!,
ionilor si
Temperatura (0 C) Vascozitatea (centiPoise)
10 1,30
20 1,00
30 0,80
40 0,65
moleculelor
/"
ca
pnn
macrotransportul
macromoleculelor
si a diferitelor particule. intracelular contine aproximativ 25 de extracelular sunt (12
Compartimentul
Tensiunea superflciala a apei este relativ mare, de 73 erg/cnr',' datorita existentei unui m~e numar de interactiuni inte~oleculare, care' pentru a le rupe ~i a scoate
0 0
litri de apa, in timp ce in compartimentul
stocate 15 litri de apa, distribuite intre sectorul interstitial litri) ~i intravascular
molecula la
(3 litri In componenta plasmatica ~i 2 litri
suprafata Iichidului, este nevoie de
energie considerabila,
la nivelul celulelor sangvine). Aceste doua subcompartimente sunt separate de membranele endoteliale sau capilare care sunt membrane dializante permitand circulatia pasiva a ionilor si' moleculelor mici. In plasmatic, afara lichidului interstitial si al celui vascular se pot de cele
1.2. Principalele compartimente lichidiene din organism

La un individ cu greutatea medie de 70 Kg, cantitatea
la niveluI spatiului
lichidian
extracelular
totala de ap~ ajunge pana la 70 de litri (57% la adult ~i 75% la
adauga si lichidele asa zis transcelulare reprezentate
din cavitatile seroase (pleura, pericard, peritoneu, articulatii),
lichidul
18
cefalorahidian
~i al 'diverselor
19
secretii
(digestive.';
R.M.ISAC
F.TOPOLICEANU
D.E.CREANGA
INTRODUCEUE iN BIOFIZICA MOLECULAR.{ ~I CITonSULARA 2
lacrimale,
oculare
etc.) care ajung la 1-3% din greutatea
De-a
lungul
evolutiei
filogenetice
$i ontogenetice,
orpului . l' .f: C Ca. lichid extracelular este consi.derata adesea si lmIa,1 .. vasele limfatice dreneaza spatiul interstitial (volumu deoarece !• . t) limfatic fiind insa insuficient de precis determina .
acestea se gasesc Intr-o continua restructurare In cadrul unui turnover metabolic $i In prezenta unor permanente interactiuni la nivel molecular. Dintre interactiunile la nivel molecular de mica energie menfionam:
legaturile de hidrogen, legalu~ile hidrojobe,
'
T rocentuala a apei . in compartimentele Tabelul 3. Repartitia p (du 1\ F Gremy ~i J. Perrin, 1975) lichidiene ale organismulul uman p.
inlerac/iunile dipol - dipol $ijor/ele ionice (Tabelu14) . Legaturile hidrojobe sunt cele existente Intre' molecule
Com...I!.artiment Extracelular Interst~al . Extracelular Intravascular Intracelular Total
Procente din _greutatea co~~rala Barb~ Feme! 10,9 10,7 4,1 45 60

/
sau grupfu-i de atomi care, nu au caracter moleculelor de apa
polar de tipul
Interac/iunile dipol - dipol se grupeaz,a, dupa natura dipoliIor imp1ieati, In mod permanent (interactiuni Keeson) sau indus (interaetiuni Debye).
'
4,3 40 55
In
contrast cu interacPunile de mica energle, {ega/urile

_ sute de kJ/kmol, moleculare. /' Pentru stabilitatea structurilor
covalente sum legaturi de energiemare

1.3. Inter~ctiuni intermoleeulare asigurand . reprezentarea ~i dezvoltarii . ~l organismului
lor, In cadrul unor relatii si legi tizice sau

~, cu q §i }.L sarcina electrica §i respectiv
In dinamica
structurarii
chimice, s-aunotat momentul dipolar
de la nivelul embriogenezei .
pana la varsta adulta .
electric,
iar eu cx§l
k au ,fost notate
uman i macromoleculare (in special proteice, edificiile moleculare ~ fib ilar) iau . d e tiip globular sau 1 n ..' , . . 0 roteice sau lipoproteice glic pla morfogeneza ~1 la rea li . parte izarea a rhitecturii sistemului viu.
polaritatea electrica si respectiv constanta care exprima gama proprietatilor eJectrice ale mediului prin care se transmit
interactiunile (invers proportional~ cu pennitivitatea electrica).
KB este constanta lui Boltzman, T include T ca

I •
21
R.M.ISAC
F.TOPOLICEANU
D.E.CREANGA
"
Tabelul 4. Principalele tipuri de lnteractiuni moleculare

( modificat, dupa F. Gremy, 1982) Tipul legliturii
temperatura
absoluta
~~ r
este
distanta
dintre
centrele
particulelor ce interactioneaza, Interactiunile slabe, de natura fizica, intervin 'in

.
ltelatii cautitatlve
Valoarea
energiei kJ/kmol 400-800. Exemple Structuri moleculare la molecule mici, structuri primare la proteine ~i acizi nucleici Solubilizarea ~i hidratarea ionilor
Covalente lonice (intre grupari incarcate cu sarcina electrica) Sarcina-dipol permanent
I~
cuplarea enzima - substrat, in interactiunea antigen - anticorp, . in stabilitatea structurilor biomembranare, catre receptorii membranari a in recunoasterea de
~l
neurotransmitatorilor
kqj92
r k 3KnTr3 kr3
5-20
honnonilor,
precum si a medicamentelor,
asigurand schimbul
J.12q2
de informatie intercelular. Interactiunile intennoleeulare ale apei eu substantele
1-5
Proprietatile polielectrolitilor
dizolvate sau suspendate printre moleeulele sale, determina In

Sarcina-dipol indus
aq2
0,5-2 2-10.
Solubilizarea ~i hidratarea ionilor Mecanismul de stabilire al legaturii de hidrogen
mare masura proprietatile
solutiilor ~i suspensiilorapoase
Interactiuni Keesom (dipol permanent - dipol permanent) lnteractiuni Debye (dipol permanent -dipol indus)
J.1;J.1~ k
3KnTr6
I:
1-5 Interactiuni stereospecifice la distants mica la to ate tipurile de grupari chimice Interactiuni stereospecifice la distanta midi la toate tipurile de grupari chimice Interactiuni secundare ale proteinelor, imperecherea bazelor acizilor nucleici Interactiuni lipidelipide, structuri tertiare ale proteinelor
~. ~.
organism, adica ale lichidelor din marile compartimente hidrice din care am amintit mai sus. Importanta protonilor hidrici din structurile celulare si de la nivelul transconfonnare, si compartimentelor penneabiIitate, au hidrice in fenomenele de
din
kr6
aJ.12
t·
lnteractiuni London (dipol instantaneu-
dipol instantaneu)
kr6
8-40
a2
1-5
II:
,W
i!
electrogeneza, obieetul
contractilitate unor studii
vasomotricitate ale si
constituit
preferentiale biofizicieni Topoliceanu
cercetatorilor biochimisti (F.
resent
biologi,
fiziologi, 1974, F.
II,'
It'
Topoliceanu
Interactiuni de hidrogen
'll
si I. Haulica 1984, F. Topoliceanu
si I.•Haulica
Ii
.1989, M. Isac ~i R. M. Isac 1985, M. Isac si R. M. Isac 1989, M. Isac si R. M. Isac 1990, M. Isac si R. M. Isac 1991, M. Isac si R. M. Isac 1992).
lnteractiuni hidrofobe
4-30
II
J
t
22
R.M.ISAC
F.TOPOLICEANU
D.E.CREANGA
CAPITOLUL2
Lipidele si proprietatile lorfizieo-ehimice

Lipidele reprezinta una din componentele importante a1e~tructurilor vii, fiind constituienti de baza ai tesutului adipos ~i ai sistemului de membrane celulare (plasmalema, me~branelemitocondriilor, reticulul endoplasmic, etc.). Ded~ece asupra aspectelor de biofizica membranelor ne vom refen maiin detaliu in capitolele urmatoare, precizam ca cele mal I importante tipuri
fosfolipidele
de lipide
din membrana
sunt:
Figura 4. Structura unei molecule lipid ice (dupa J. Darnell, 1970)
(fosofgliceride ~i sfingolipide) ~i glicolipidele
.(Fighra 4). Alcoolul cu care se asociaza acizii grasi din compozitia fosfolipidelor putand fi glicerol sau sfingozina, rezulta ca deci avem de-a face cu fosfogliceride ~i sfingolipide. Dintre mentionam cele mai cunoscute (lecitina), lipide membranare Structura acestor molecule lipidice contine In principal un pol hidrofil (un cap polar) ~i doua laruuri de acizt grasi
saturati sau nesaturatt (hidrofobe), In functie de natura acizilor
2.1. Structura lipidelor ~i interacliunile lor intermoleculare
fosfatidilcolina
fosfatidiletolamina,
fosfatidilserina, fosfatidilinozitolul. Unii autori, includ In randul lipidelor ~i moleculele de colesterol.
grasi din straturile bilipidice din biomembrane acestea pot avea o fluiditate mai mare sau mai mica. Organizarea tn bistrat lipidic din membrane este consecinta caracterului dipolar electric pe CareII prezinta polul
24
25
R.M.ISAC
F.TOPOLICEANU
D.E~CREANGA
INTRODlJCERE iN BlOFIZICA MOLEClJLARA ~I CITOTlSlJLARA
hidrofil - tendinta acestuia de a interactiona
cu moleculele
compartimente, In care orice bresa reprezinta un inconvenient din punct de vedere energetic (G. Benga, 1976).
polare de apa din mediile intracelular si extracelular. Orientarea polilor polari catre exterior si respectiv catre interiorul celulei are drept conseeinta orientarea lanturilor de acizi grasi unul
2.2. Organizarea
sistemelor lipide-apa
catre celalalt - se spune ca intre ele se manifesta forte de

interactiune de tip hidroJob. Aite compozitia forte ce stabilizeaza (unde bistraturile aceste lipidice din Una fosfolipidelor intermediare din proprietatile fizice remarcabile _,ie starilor
este mezomorjismul, intre cca solida
adica existenta ~i lichida
membranei
molecule
coexista
(mezomorfism mezomorfism i
!
impreuna cu diverse tipuri de molecule proteice cu pronuntar caracter dipolar electric), sunt fortele
termotropic) ca si intre cea de cristal si solutie liotropic. termotropic, apa, Fazele liotrope prezinta si ele
van der Waals si
mezomorjism
legtiturile de hidrogen, In mediile apoase in vitro, Iipidele se organizeaza sub forma de micele globulare.Ele pot elimina apa din interiorul mice lei unde se grupeaza lanturile hidrofobe de acizi grasi. Capetele polare raman catre exteriorul micelei interactionand prin legaturi electrice de tip dipol - dipol cu moleculele polare de apa, Eliberarea moleculeleor micelei, duce la
0
in functie de temperatura
si de concentratia de
Luzzatti si col. (1968) au descris mai multe faze: Jaza lamelara, faza de gel, faza hexagonala J si faza hexagonalii 11.
Faza lamelara (Figura
5), se caracterizeaza
prin
dispunerea bistratului lipidic cu lanturile de acizi grasi orientate perpendicular pe axa determinata de polii hidrofili.
de apa din spatiul interior al
Faza de gel se caracterizeaza prin orientarea la un unghi de circa 30 de grade a lanturilor de acizi grasi fata de axa polilor hidrofili (Figura 6).
crestere a entropiei sistemului, iar asocierea

0
spatial a simetrica a lipidelor, duce la
scadere a acesteia.
~stfel de caracteristice energetice determina tendinta de autoinchidere a acestor structuri cu delimitarea unor
Faza hexagonala J este data de micele globulare, situate

In colturile ~i centrul unui hexagon, moleculele polare din
>,'
26
27
/
R.M.ISAC (F. TOPOLlCEANU
D.E.CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA $1 CITOTISULARA
mediul de dispersie fiind eliminate din interiorul micelelor (Figura 7a)
orientate spre interiorul micelei, iar lanturile de acizi grasi, hidrofobe, spre exterior. Organizarea lipidelor membranare se bazeaza, In cazul celor mai multe din membranele organismelor superioare, pe forma de bistrat in faza lamelara, dar In cazul microorganismelor sau a membranei interne a mitocondriei, alaturi de portiuni de bistrat lipidic lamelar apar si micele de lipide.
Figura 5. - Dublu strat lipidic organizatinJaza alcatuit din molecule polare
lamelarii in mediul exterior
a.
b.
•• ,G•• GG:'
I!IJ
G.el!lJ$
'el!lJ'
.
"
, el , G'
"
Figura 6. - Dublu strat lipidic organizat inJaza de gel in me diu 1exterior alcatuit din molecule polare
,/Figura 7. (a) - Lipide organizate In faza hexagonala I, in mediu alcatuit din imolecule polare; (b) • Lipide organizate in faza hexagonala II, in me diu .alcatult din molecule polare
Faza hexagonala II (Figura 7b) difera prin aceea ca,
2.3. Teaca de mielina a axonului neuronal La nivelul neuronului teaca de mielina a axonului are 0 pondere maxirnala a lipidelor
29
micelele prind in interior moleculele polare ale mediului de dispersie,in timp ce capetele polare ale lipidelor din micele sunt
28
inc1use intr-o
structure
R.M.ISAC.
F.TOPOLICEANlJ
D.E.CREANGA
0
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA
SI CITOTlSULARA
membranara,
din care, circa 70 - 80% din greutatea uscata lipidele, sub forma de colesterol,
reprezinta
fosfolipide,
Acesta
relevat
asimetria
bistratului,
data
de
glicolipide si doar 30% proteine (Figura 8). Excluderea apei si ionilor din compozitia mielinei explica si principala functie a acestei membrane, de izolator electric ~i de bariera de permeabilitate pentru ioni. Transportul ionilor prin membrana axonala se realizeaza la nivelul nodurilor Ranvler, unde teacade mielina se intrerupe (iar intre doua noduri Ranvier consecutive celula Schwann) (Figura 9). Primele studii de microscopie electronics (inainte de anii , 60), realizate pe acest tip de membrana, au fost efectuate de Robertson.
a
nodRmler
compozitia chimica diferita a stratului lipidic intern fata de eel extern, contribuind in mare masura la perfectionarea modelului structural propus anterior de Danielli si Davson pe baza
studiilor de tensiune superficiala ~i a celor de permeabilitate. Glicolipidele constituie

0
parte semnificativa a lipidelor
mielinice (30%), si sunt reprezentate in special de:
se delimiteaza
V galactocerebrozide
derivatul
(ex.:
galactozil-ceramida in interactiuni
~i celule
sau sulfatide
- implicate
Schwann - axon);
paraglobulinele
(ex.:
sialozil-paraglobozide,
implicate ca anticorpi anti LM1);

b
V sulfat de glucoronil paraglobozidd
cu
rol
in
interactiunea anticorp - anti SOPO, a carer perturbatii stau la

tIBet
de
mleJlnl uoplasma
originea neuropatiilor senzitivo - motorii demielinizate. Prezenta glicolipidelor galactocerebrozide (glicosfingolipide, gangliozide,
~i pataglobozide)
~i incastrarea asimetrica
in membrana plasmatica ~i dublul strat lipidic prin componenta ceramidica,

dopb!llll
odata cu expunerea extracelulara constituie alterari tinta pentru autoanticorpi ale canalelor ionice
a componentei ce determina
glucidice nwneroase
Figura 8. a - Reprezentare schematics a celulelor Schwann si nodului Ranvier; b - Imagine obtinuta la microscopul electronic (dupa J. Darnell ~i col. 1990)
sau demielinizari
mediate imunitar.
31
30
R.M.ISAC
F.TOPOLICEANU
D.E.CREANGA
INTRODUCERE IN BIOFIZICA MOLECULARA. $1 CITOTISULARA
Distributia particulara a gangliozidelor (GM), GDla si b si GQlb) in membranele axonale cu precadere la nivelul nodulilor Ranvier, in regiunile paranodale sau sinaptice, cat si in celulele Schwann, ale fibrelor motorii ~i senzitive determina o larga varietate de afectiuni clinice autoimune. Acestea pot fi explicate prin implicarea lor in reglarea diverselor procese fiziologice cat ~i prin interactiunile lor cu receptorii factorilor de crestere, canale ionice, molecule de contractilitate ~irecunostere celulara (E. Fournier, 1998).
'In celelalte tipuri de membrane, lipidele au ponderi de numai 45 - 50% (modelul mozaicului fluid) coborand chiar la 30% in membranele care sunt bogate in proteine (modele bazate pe subunitat; Iipoproteice sau pe micele de lipide) ~i indcplinesc functii celulare mai complexe.
celula
Schwann nod Ranvier
Figura 9. - Celula neuronala cu noduri Ranvier ~i celule Schwann care sunt de-a lungul axonului mielinizat (dupa J. Dame 111990)
32
33
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
_!NTRODUCERE
iN .BIOFIZICA MOLECULAR'\' ~l ClTOTISULARA
au valori apropiate de 120", iar lungi::~;~~:i CAPITOLUL3 cadrul gruparii peptidice
di;
este mai mica (1,32 A) decat a
legaturii C-N simple (1,47
A).
Legaturile carbon - azot ~i carbon - oxigen au un ordin
Proteine, interacfhmi moleculare ~i proteine enzimatice catalitice.

Proteinele din polimerizarea sunt macromolecule biologice
0
intermediar intre unu si doi, ca urmare a deplasarii unei parti din densitatea electronica a legaturii duble O=O catre legatura simpla C-N. Caracterul partial de legatura dubla a legaturii C-N din gruparea peptidica impiedeca rotirea libera in jurul acestei legaturi ceea ce nu este valabil si pentru legatura simpla C-N. Legaturile peptidice asigura structura primard a
care provin
unui numar mare (peste
suta) de molecule
de aminoacizi. Cei douazeci de aminoacizi existenti in natura se caracterizeaza prin structuri de tipul H2N.CHR.COOH care
proteinelor ~i inlantuirea moleculelor de aminoacizi. Caracterul de donor de pro toni al gruparii NH si caracterul de acceptor de protoni al gruparii C=O favorizeaza formarea de legaturi de hidrogen intre portiuni vecine ale lantului de aminoacizi, ceea ce reprezinta structura secundarii a proteinelor . Aceasta structura se optimizeaza din punct de vedere
difera prin structura radicalului R. Aminoacizii sunt amfoliti - putand sa disocieze in mediu apos atat ca acizi cat ~i ca baze. Legarea intre moleculele de aminoac(zi se realizeaza prin intermediul legiiturii peptidice sau aminice, care apare prin redistribuirea electronic al gruparilor atomice C=O si NH. densitatii norului
energetic (energie minima) ~i entropic (entropie minima) pentru un numar maxim de astfel de legaturi de hidrogen. Unele dintre
3.1. Legatura peptidica

Toti eei patru atomi ai gruparii peptidice sunt coplanari iar caracterul dipolar electric este semnificativ pentru gruparea peptidica (Figura 10). Unghiurile dintre legaturile interatomice
34
aceste
legaturi
sunt
intre
catene
peptidice
diferite
(intercatenare), in timp ce altele sunt intre portiuni diferite ale aceleiasi catene peptidice (intracatenare). Configuratia ~patiala
conferita proteinelor de existenta structurii secundare poate fi de "a-helix", de "foate pliata", de "ghem randomic", etc."
35
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE
iN BIOFIZICA MOLECULARA SI CITOTISULARA
, . modificarea
compozitiei
chimice
a mediului
de: solvire
proteinelor respective. Sub actiunea unor factori fizici sau chhnici proteinele pot suferi modificari de amploare mai redusa, partial sau 'total . rev~rsibilede~uniite mare ,am~.I?are denaturari. - transconformatii sau modificari de mai sub numele de -
si ireversibile
cunoscute
De remarcat, ca la actiunea unor agenti fizico - chimici
denaturanti ca: teinperatura(55-60

tonica, presiunea,
Figura 10. _ Legatura peptidica si caracteristicile sale conflgurationale (modiflcat dupa S. Badilescu ~iC. Badilescu 1981)
DC) , pH -u, concentratia I .
radiatiile electromagnetice majoritatea legaturilor
# corpusc~lare,
de hidrogen care
se dezorganizeaza
Multe proteineau
" •chiar
~1 0
si
structurd tertiarii, iar unele au (Figura 11), ca urmare a
asigura structura tertiara a multor enzime. In cazul ribonucleazei, uncle structura tertiara este este
structura
cuatemard
formarii de legaturi disulfurtce sulfhidril din moleculele covalente difosJoesterice
(prin interactiunea
grupelor
asigurata de legaturi disulfurice,
activitatea .enzimatica
aminoacizilor (intre
sulfurati), de legiituri de serina), a
afectata abia la temperatura de 90 DC.

-,
molecule
interacliunilor
ionice, a interacfiunilor
hidrofobe
si a noi
3.2. Proprietatlle semiconductoare ale proteinelor

Dintre pozitie particulars
0
legaturi de hidrogen. Caracterul enzimatic al multor clase de proteine este consecinta directa a existentei structurilor terti are, iar energia de legatura redusa a puntilor de hidrogen, face ca enzimele sa fie user de gradate termic, pnn expunere la radiatii sau prin
36
'.,',
proprietatile
fizice
ale proteinelor,
detine caracterul lor de semiconductor
determinat de electronii moleculari de tip
n.
37
R. M. ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
Adsorbtia
apei la suprafata
unor proteine
modi fica
largimea benzii interzise, de exemplu de Ia 2,2 eV la 1,7 eV in cazul albuminei plasmatice. prisma a doua ipoteze: Acest fapt poate fi explicat prin prima se bazeaza pe efectul de
modificare, de catre apa, a constantei dielectrice a proteinei, iar a doua presupune ca adsorbtia apei are efectul unei impuritati.
Figura 11. _ Structura cuaternara a hemoglobinei (dupa M.F. Perutz citat de W. Hope ~icol. 1983)
din patru lanturi peptidice
benzi ocup ate eu alectroni Rezistenta electrica a proteinelor in stare uscata variaza cu temperaturaconformlegii: (1)
Figura 12. - Benzile energetice in proteine (Z. Simon ~iC. Nicolau 1976)
unde: kB este constanta electrica extrapolata
lui Boltzmann,
Ro este rezistenta
In
orice
caz,
mecanismul
semiconductibilitatii
pentru liT tinzand la zero, iar AE este
proteinelor este eel mai probabil, unul electronic ~i nu unul protonic. S-a calculat ca la nivelul gruparilor peptidice se
Hirgimea benzii interzise ce separa banda de valenta de banda de conductie (de ordinul a cativa eV) (Figura 12).
C=O •••HN legate intre
ele prin Iegaturi de hidrogen
genereaza trei benzi de energie cu Iargimea de 0,2 eV, dintre

38 39
R.M.1SAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANG.:\.
JNTRODUCERE
iN BIOFIZICA
MOLECULAR.:\. ~l ClTOTlSULARA
care cele doua inferioare sunt complet ocupate de electroni, iar cea superioara este libera. Distanta dintre banda a doua ocupata de electroni si banda libera este apreciata Ia 3,05 eV. S-a evidentiat efectul gruparilor prostetice din proteine asupra largimii benzii interzise, aratandu-se atat cresterca
enzimatice
a carer exisrenra este determinata
de informatia
genetica stocara in acizii nucleici.
3.3. Proprietafi enzimatice
acesteia cat si diminuarea ei, ca urmare a cuplarii acestor grupe de atomi. Astfel, hemul (gruparea prostetica a hemoglobinei) cuplat la globina produce scaderea valorii lui AE (de la 2,97 eV la 2,95 eV), sugerand ca moleculele semiconductoare sunt "ingropate" de hem poate
Rolul enzimelor de catalizatori ai reactiilor metabolice

fi ilustrat pe baza unui concept termodinamic fundamental pentru bioenergetica celulei cunoscuta sub numele de energie de activare. Prin aceasta moleculele reactante trebuie sa aiba
0
se inte1ege faptul ca
In cele relativ izolatoare de globin a, ca si 'ill
energie minima pentru a
cazul cuplarii moleculelor de la acidul nucleic ADN, in parte a proteica a nuc1eoproteinei izolate din timus. La rodopsina, .prezenta retlnalului (gruparea prostetica a rodopsinei) duce Ia cresterea Iargimii benzii interzise a opsinei, ceea ce ar presupune ca electronii 1t ai retinalului patrund 111 banda de \<;onductie a proteinei, invers dedit in cazul
putea intra in reactia respectiva. Aceasta energie, E, delimitata de doua nivele energetice A ~i B, este necesara
0
pentru reactie
declan~area reacfiei, care decurge apoi spontan ca
exoenergetica (proces exergonic, intre nivelele A §i C separate de energia interna AG) sau endoenergetica (proces endergonic). Astfel este necesara depa§irea unei ·anumite bariere ce se
hemoglobinei. . Proteinele sunt molecule dipolare ~i amfolitice, ceea ce

\
energetice pentru declan~area unei reacp! biochimice
poate reaIiza, fie prin preluare temporara de energie (sub forma calorica, radianta, s.a.) din exterior, fie prin intervenfia biocatalizatorilor ( . I) ex.: enznne e, care reusesc tocmai diminuarea barierei energice, de Ia
0
face ca in structurile membranare, de exemplu, sa participe la interactiuni electrostatice ~i ionice multiple. Sinteza proteinelor d~ constitutie ca si, de fapt, orice alt proces biochimic din celule,
40
valoare E, prea mare
este controlata
de proteinele
41
R. M. ISAC
F. TOPOLICEANU
0
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BlOFIZICA MOLECULARA Sf CITOTISULARA
pentru intrarea in reactie, la posibila (Figura 13).
valoare E' care face reactia
transformarii.
Fiecare etapa este caracterizata
de
anume
energie de activare. In decursul proceselor metabolice din celula se produce
nu numai eliberare de energie din moleculele care

A
stocheaza
dar si acumulare de energie chimica prin reactii in care starea

E'<E
energetica final a este un nivel energetic superior celui initial. Declansarea acestor procese endergonice se realizeaza
6G
pe baza cup/aju/ui cu
reactie exergonica, ceea ce face posibila
existenta fenomenelor biologice antientropice (cons'..__atoare de a entropie, prin care se trece de la

Figura 13. - Diminuarea energiei de activare de la E la EI' lao exergonica eu energia de reactie AG* (dupa M. Isac 1987)
0
stare cu entropie mare intr-o de evolutie a existenta pentru unui
reactie
stare cu entropie mai mica, contrar tendintei sistemelor fizice). Cuplajul presupune de reactie
Prima cale este adesea neconvenabila, caci necesarul de energie poate sa fie prea mare, energizarea sa nu fie economica sau sa nu fie suportata de celula. Actiunea unor enzime
intermediar
cu rol de produs
unul din
procesele cup late si cu rol de reactant pentru celalalt proces. Aproape catalizata de
0
fiecare
reactie
chimica
dintr-o
celula este
specifice modificarii substraturilor biomoleculare poate inlatura aceste neajunsuri, astfel ca celula sa nu fie suprasolicitata
enzima. Numarul reactiilor enzimatice dintr-o
celula este foarte mare. De exemplu, intr-o celula animal a exista 1.000-4.000 de tipuri diferite de enzime (dupa J. Darnell, H. Lodish §i D. Baltimore, 1990) fiecare catalizand
0
energetic (Warren T.,1995) Daca energia unei reactii, ca de exemplu eliberareade energie din compusii organici care sunt specializati in stocarea ei (cum ar fi degradarea glucozei paua la dioxid de carbon si apa) este ridicata, atunci este necesar ca ea sa decurga in etape (Figura 14) pentru a asigura protectia
42
singura
reactie sau un set de reactii chimice. Anumite enzime seigasesc in majoritatea tipurilor de celule, 'deoarece celulare comune: sinteza proteinelor, catalizeaza, reactii a
a acizilor nucleici,
celulei
§i eficienta
43
·. . R.I\1.· ISAC '
F. TOPOLICEA~U
.. J.)~E. CREANGA
INTRODUCERE iN BlOFIZICA MOLECULAR:{ ~I CITOTISULARA
. fosfolipidelor, conversia glucozei isi oxigenului in dioxid de carbon si apa, etc.
Microtubulii, ca polimeri de tubulina sunt implicati in transportul axonal anterograd rapid, iar microfilamentele ca elemente de incastrare a constituentilor membranari sunt de fapt polimeri de actina, atasati membranar prin intermediul unor proteine submembranare (spectrina , ankirina, vinculina)
A
AG -AG +AG2+AG3+ 1 +AG4+ .... AGn AG
sau transmembranare din familia integrinelor. Proteinele transmembranare sunt asociate structurilor jonctionale celulare "stranse" sau a celor de "ancorare". Proteinele transmembranare suprafata din din familia receptorilor de
grupul integrinelor
intervin
in _acrosarea
Figura 14. _ Reactie exergonica derulata In etape, fiecare stare energetica tnrermedtara fiind caracterizata de 0 energie de activare (modificat dupa M. Isac 1987)
membranelor din reteaua actina - spectrina. 0 astfel de configuratie permite legarea, pe de proteinele membranare
0
parte a citoscheletului la
(canale ionice, pompele Na +/K+,
3.4. Proprietatile structurale autoimune
si de mediatori ai reactitlor
molecule de adeziune de tipul alfa -actininei ~i vinculinei, etc.)

~i pe de alta parte, la interactiunea filamentelor de actina cu
Componentele glicoproteice, dar si cele glicolipidice (mentionate In capitolul anterior), fac obiectul unei largi patologii autoimune (demielinizari mediate imunitar). Implicarea prot€inelor fibrilare citoscheletice (microtubuli, microfilamente si neurofilamente) 'in structurarea formei si integritatii fibrelor nervoase, fac obiectul a numeroase
studii.
44
proteinele matricei extracelulare de tipul colagenului de tip IV, laminina, proteoglicanul heparan sulfat - ~er1ecanul, entactina, fibrina etc. (Cruce M. and all., 1997) La nivelul jonctiunilor de aderenta (intercelulare sau de tip celula - matrice) s-au identificat proteine care apartm . moleculelor de adeziune calciu dependente intercelulare (caderine) sau intracelulara (alfa, beta, gamma-catenine,
45
R. M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
vinculina, all.,1999) .
alfa-actinina
si plakoglobulina
(Isac C.M. and
Proteina
P22 (PMP-22) sau proteina mielinei periferice,
se gaseste intr-o concentratie de 2 - 5 % din totalul proteinelor mielinice ~i ar putea juca un rol ca molecula de adeziune intre celula Schwann ~i axon, dar si In reglarea multiplicarii eelulare. In mielina noncompacta au fost identifieate citeva
In plus, reteaua de actina - spectrina din membrana axolemica, formeaza

0
structura elastica deformabila temporar
constituind un sistem de protectie a fibrelor nervoase fata de diverse solicitari mecanice (intinderi sau compresiile produse de miscarea membrelor). Structura mielinei compacte este dictata de
0
proteine ca glicoproteina asociatd mielinei (MAG) eu rol de adeziune in compactarea mielinei si in declansarea unor
arhitectura
22,
neuropatii demielinizante autoimune prin anticorpi anti - MAG. Conexina

32
proteica complexa, bogata in proteine (Po, PI, P2, PMP
etc.) a
din regiunea
paranodala
$i incizurile
carer organizare si ro1 este inca incomplet elucidata, mai ales in patologia nervoasa . Proteina Po este
0
Schmidt - Lanterman ar juca un rol important in mielinizarea normala si schimburile axon - celula Schwann, precum $i 'in
glicoproteina
transmembranara
formarea jonctiunilor comunicante (gap) celulare mielinice. De obicei, denumirea enzimei indica functia sa: sufixul
reprezent,and 50% din proteinele mielinei si se pare ca are un rol esential in structurarea si stabilitatea mielinei conecta la
-aza - este adaugat denumirii tipului de molecula asupra careia

actioneaza enzima. Astfel, proteazele fosfatazele inlatura reziduurile degradeaza proteinele, fosfat, ribonucIeazele
straturile infra - si extracelulare. Protein a PI (MBP) sau proteina bazica a mielinei, desi este
0
cliveaza-
componenta In
'in concentratie straturilor
redusa (2 - 16%) este intracelulare la cele
moleculelelde ARN (acid ribonucleic). Exista si enzime care se pot gasi numai intr-un anumit tip de celula, deoarece catalizeaza anumite tipuri de reactii
implicata mielinice.
conectarea
Proteina P2 prezenta intr-o concentratie de 1 - 15 %, pare sa aiba un rol predominant structural.

46
specifice (de exemplu, cea neuronala). Modul competitivitatea de actiune al enzime1or, specificitatea,
metabolic
si mai putin
~i caracterul
de saturatie
al interactiunilor
enzima - substrat pot fi cunoscute din cursurile de biochimie ~i 47
R.'M.ISAC
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
I~::!.~~UCERE
iN BlOFIZICA MOLECULARA ~I CITOTISULARA
enzimologie, ceea ce vom aduce noi In atentia cititorului In cele ce urmeaza, fiind doar un punct de vedere cantitativ asupra cineticii Menten. reactiilor enzimatice, respectiv relatia Michaelis-
nivelul
fusului
de diviziune
sau a scurtari;
dimensiunilor
citotisularc in cursu] contracfiei musculaturii striate sau netede. In celulele musculaturii striate (fibrele striate) se gasesc miofibrilele, organite intracelulare specifice aldituite dintr-o succesiune de unit.1ti contractile numite sarcomere.
CAPITOLUL4
Sarcomerut
coniine
proteine
contractile
structurate
reprezentatc de miozillii (filamente groase, cu diametruI de 110
Proteinele contractile
Un aspect deosebit de interesant In biofizica moleculara si celulara
A ~ Figurile
\\'i
I 5 ~i 16) si actina (filamcnte subtiri, cu diametrul
de 50 A), precum ~iproteine reglatoare de tipul tropomiozinei tropollillei care la mu~chiul netcd este reprezentara ell/mol/nUllii. de
n reprezinta
mobilitatea celulara ~i contractilitatea, d~ ~o
lvfoleculele de miozind sunt formate din doua elemente infasurate In spirala si care se termina cu un cap globular. Miozina are forma unei baghete bifurcata la unul din capete, cu
•
a.caror suporturi generatoare de forta sunt repr,ze~tate intreaga gama de structuri infracelulare,
grupate in doua sisteme moleculare: de ~ura
• /~ ••
proteica,
¥
ac!ma, nuozma
de
~l
o lungime total a de 15 - 19 nrn,
greutate moleculara
de
dineina, tubulina. Astfel de structuri intra in componenta

citoscheletului sub forma de microfilamente actina, microtubi si centrioli. In raport cu tipul ~i interactiunea diverselor proteine
480.000 Da ~i0 structura formata din sase lanturi din care doua
lanturi grele (MHC), de meromiozina
grea, la care se
ata~eazil cate doua Ianturi de meromiozina u~oare (MLC). Miozina prezinta capacitatea de a hidroliza molecula de A TP pana la' ADP §i fosfat (P), precum si de a lega actina, la nivelul extremitafilor bifurcatie]. Extremitatea jitcratura
48
contractile asistam la producerea unei largi game de fenomene motrice de la miscarea amoeboidala, flagelara sau ciliara, pana la cele de endo - ~i exocitoza, rnigrarea cromozomilor la
activa
enzimaticg
este
denumita
in
de specialitate segmentul 81 (greutatea moleculara de

49
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN B10FIZICA MOLECULAR;\' $1 CITOTISULARA
120.000 Da) continuata cu segmentul S2 (greutatea moleculara 60.000 Da), 'ce impreuna formeaza asa numita meromiozinii
grea.
actina (Figura 17). Monomerul stabil numai in apa distilata, polimerizarea declansandu-se la cresterea concentratiei ionice , cand se constituie doua lanturi dublu spiralate - F actina, cu pasul elicei de 72 nm. Restul cornpozitiei filamentelor subtiri
r::: ' -.-.-- -lan~ ulI'or al miozinei - ---~
Restul
moleculei
usoard
(forma
fibrilara)
reprezinta
meromiozina
(greutatea moleculara de 150.000 Da)
(Figura 15).
lantul greu al meromlozlnel S-1 (120,000) (150.000) Iant user al meromlozlnel S-2 (60,000)
lantul greu al miozinei
~------------------325nm------------~--~ 1"---160 nm----l

./
,/'
./
Figura 15. - Structura miozineirlantul greu (segmente laterale SI si S2) ~i usor de merorniozina, (dupa W. Hope ~i col. 1983)
·miozlna
-140 nm (480,000)
/'
/'
/'
/'
10.7m n
Filamentul gros, de miozina este alcatuit din circa 400 molecule de miozina care i~i "impletesc" impreuna portiunile fibrilare nebifurcate, in timp ce segmentele S1 raman in pozitii excentrice, disponibile pentru cuplarea filamentelor subtiri in timpul contractiei (Figura 16).
Actina constituie 60 % din masa filamentelor subtiri si
Figura 16. - Structura filamentului de miozina (dupa J. Darnell si col. 1990)
este reprezentat de tropomiozina proteine reglatoare.
~i troponina.cii
ro1 de
Tropomiozina insoteste lanturile de actina, ca un Ian] spiralat paralel, iar troponina cu mare afinitate pentru calciu este atasata tropomiozinei la fiecare 38 nm lungime. Complexul
51
este fermata prin polimerizarea unor monomeri globulari - G

50
R. M. ISAC
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE IN BIOFIZICA MOLECULARA 1>1 CITOTISULARA
tropomiozina
- troponina are rol reglator al contractiei, In fibra
unghiului dintre segmentul
S 1 si segmentul
82 al actinei,
musculara striata, in timp ce in fibra musculara neteda, rolul troponinei este suplinit de calmodulina . " Transformarea moleculei de ADP (prin fosforilare) in
(conform modelului lui Huxley si Simmon, 1971),(M. Isac si R. M. Isac 1983, 1985, 1986, 1987,1.988, Haulica si F. Topoliceanu, 1989) 1990, 1991, 1992; I.
ATP este controlata de situsul ATP-azic al miozinei - la nivelul caruia are loc hidroliza ATP-Iui si cuplarea miozinei cu actina in timpul, contractiei (Figura 18). Actina este intalnita si In molecular (vezi In capitolul dedicat
2
constitutia citoscheletului celulei eritrocitare).
5.46 nm Actina
Troponina
Figura 17. - Structura filamentului de actina presupune prezenta si interactiunea actinei cu troponina ~itropomiozina (W. Hope ~icol. 1983)
Dupa cumse
va vedea In capitolul dedicat structurii
citotisulare musculare, contractia consta din scurtarea lungimii sarcomerilor printre glisante (Figura 18), prin alunecarea filamentelor groase (conform Huxley, 1957). modelului Singura subtiri
filamentele al lui
filamentelor modificare
Figura 18. (1) - Formarea complexului actomiozinic presupune transformari ale sistemului ADP - ATP; (2) - Cuplarea miozinei cu actina; (3) _ Modificarea cu circa 45° a unghiului dintre segmentele SI ~i 82, concomitent cu scindarea ATP - ului In ADP ~i fosfat (sub controlul situsului ATP - azic al segmentului 82); (4) - Decuplarea presupune interventia altei molecule de ATP (J. Darnell 1-990)
conformationala In timpul contractiei, fiind cea corespunzatoare

52
53
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECtJLARA
sr CITOTISULARA (albumina,
Substantele
organice
sunt:
proteine
CAPITOLUL5
globulinele, fibrinogenul s.a.), lipide (colesterol, fosfolipide, s.a.), glucide (glucoza, s.a.), acizi organici (acid lactic,' acid citric, s.a.), pigmenti serici (bilirubina, urobilinogenul, s.a.), enzime (amilaza, lipaza, fosfataza alcalina, s.a.), vitamine (A, D, E, PP, Bl, B2, B6, B12, C, s.a.) si hormoni (estrogeni, corticoizi, s.a.). Substantele anorganice suntrsodiul, ,Potasiul, calciul, magneziul, fierul, cuprul, zincul, manganul, cloruI, acidul carbonic, ionul sulfat, bromul, iodul, fluorul, etc. 5.1. Structura ~ifunctiile hemoglobinei In situatiile fiziologice normale hemoglobina, prezenta in citoplasma celulelor rosii ale sangelui (eritrocite - hematii) reprezinta
0
Elemente de biofizica hemoglobinei

Hemoglobina este un eonstituient major al hematiilor, .celulele care detin ponderea principal a in cornpozitia sangelui asupra caruia cateva referinte le consideram utile.
Sflngele constituit din doua faze, plasma si elementele
figurate, este un fluid complex, care impreuna eu limfa $i lichidul interstitial formeaza mediul intern al organismului. Sangele reprezinta 6 - 8% din greutatea corporala si contine elemente figurate in proportie de 40 - 45%. Principalele elemente figurate sunt: o eritrocitele (99%) o
leucocitele (celulele albe)
v granulocite (65%);
./ limfocite (30%); ./ monocite (5%);
treime din greutatea celulei. La fiecare 194 de zile
toata cantitatea de hemoglobina se reinnoieste, fiind sinteiizata la nivelul maduvei osoase si in ficat (in organismul adult,rolul ficatului este mult mai putin important decat pentru embrion). In procesul de hemoliza, hemoglobina este degradata pana la: bilirubina, care se excreta in caile biliare si se eliminavdin. organism sub forma de stercobilinogen si urobilinogen.
'" 0
plachete (trombocite).
Plasma sangvina este alcatuita din 90% apa ~i 10% reziduuri uscate, din care 9% substante organice si 1% substante anorganice).
54
55
R.'M.JSAC
F. TOI'OLICEANU
D. E:. CREANGA
INTRODUCERE
..
iN BIOFIZICA
MOLECULARA
~I CITOTISULARA
/gComparativ cu alte componente ale sangelui, greutatea
Arhitectura
spatiala
a acestei
molecule
a fost deja de
moleculara, marimea ~i forma moleculei de hemoglobina pot f urmarite In Tabelul 5 si Figura 19.
Tabelul 5. Greutatile moleculare ~i dimensiunile maxime ale hemoglobinei ~i ale altor biomolecule (rnodificat, dupa F. Gremy ~iJ. Perrin, 1975)
:
elucidata intr-o mare masura prin analiza tridimensinala
difractie eu raze X.
Hemoglobinele izolate de la diferite specii de animale
contin globine diferite (partea proteica), dar aceeasi grupare prostetica - hemul,
Structura hemoglobinei, asemanatoare cu a clorofilei, se
Molecula Uree Hemoglobina
Grcutatea
moleculara (da) 60 68.000 10.000.000
Dirnensiunea
maxima
(angstrom) 4 42
10.000.000 (1 micron)
bazeaza pe un nucleu porfirinic, tetrapirolic, centrat pe un atom de fier(hemul), la care se leaga partea proteica, globina, care poate sa difere de la Globina
0
ADN
specie la alta (Figura 20). la atomul de fier din centrul

0
se ataseaza
Hemoglobina cromoproteina, cu
0
este
din
punct
de
vedere
chimic
hernului, aproximativ perpendicular
pe planul hemului de
greutate moleculara de 64.500 Da, fermata
parte, iar de cealalta parte legandu-se
oxigenul, dioxidul de
din patru lanturi polipeptidice, fiecare din acestea continand un component de tip pigment denumit Item. Fiecare din cele patru grupe ale hemuluisunt protoporfirine cu ioni bivalenti de fier se compune la
carbon, etc. Nucleul porfirinic contine 20 de atomi de carbon ~i 4 atomi de azot; la hemoglobina (hemoglohina,
oxihemoglobina, carboxihemoglobina,
etc.) In centrul nuc1e;l~i
plasati central. Fiecare structura protoporfirinica
molecular profirinic este legat un atom de fier; jar la moleculele de clorofila (clorofila a, clorofila b, clorofila c) in centrul
randul ei, din patru inele pirolice legate prin punti metinice. Componenta proteica este fermata din patru lanturi
acestui nucleu este plasat un atom de magneziu iar In cazul vitaminei BI2 (cian - cobalamina) se afla un atom de cobalt , dupa cum au confirmat studiile bazate pe difractia raze lor X.
polipeptidice individuale care contin mai mult de 140 resturi de aminoacizi.
56
57
R. M.ISAC lipoproteina
F. TOPOLJCEANU (1.300.000 da)
D. E. CREANGA fibrinogen (400.000 da)
INTRODUCEHE
iN BlOFIZICA
MOLECULARA
~I CITOTISULARAi
hem fiind prezenta ~iIn unele enzime ale Iantului respirator din mitocondrii, cum sunt citocromii). . Caracteristicile spectrului Mossbauer sunt sensibile la pe care Ie realizeaza fierul si pot da
globulina (90.000 da)
~
albumina (69.000 da)
~:~:::=~~
lipoproteina
colagen (330.000 da)
legaturile interatomice
informatii despre structurile electronice ~i de ligand din jurul atomului de fier (Figura 21).
~
hemoglobina (68.000 da)
_;~:~7t~
~~~~
(200.000 da)
Atomul de fier din centrul hernului este hexacoordinat, patru dintre valentele sale de coordinatie fiind satisfacute de cele patru inele pirolice, a cincea putand lega iar a sasea r
0 0
globulina (156.000 da)
molecula de apa
molecule de gaz (oxigen, dioxid de carbon). ale hemului sunt rezultatul sa. Fierul
100
200
300
400
500
600
A
~i
Proprietatile feromagnetice configuratiei eleetroniee
Figura 19. - Greutati molecularesi dimensiuni maxime ale hemoglobinei ale altor biomolecule (modificat dupa F. Gremy si J. Perrin 1975)
a fierului din compozitia
atomic are urmatoarea configuratie electronica:
o alta
refleetare a strueturilor similare ale hemoglobinei

0
si clorofilei (desi aeeasta din urma nu este de asemanarile proprietatilor optiee
proteins) este data lor de
18 electroni pe straturile interne
8 electroni periferici
ale produsilor
degradare, respeetiv hematoporfirina
si etioporfirina.
In schimb, fiend dublu ionizat are configuratia:
Caraeterul feromagnetic al atomului de fier favorizeaza observarea fenomenului Mossbauer (absorbtia
~i emisia
Aceasta inseamna ca ii raman trei orbitali electronici 4p liberi p,eultimul strat, impreuna cu doi orbitali 3d si cu un orbital 4s.
59
rezonanta a radiatiilor gamma) fapt ee a constituit obiectul a numeroase studii efectuate in anii 1970 - 1980 de May, Lang ~i Marshall, atat pe hemoglobina cat si pe citocromi (structura de
58
R.M.lSAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE
IN
BIOFIZICA MOLECULARA ~I CITOTISULARA
vizibil, ~n domeniul verde - galbui (eomplementar rosu pe care II reemite),
domeniului
Alte eromoproteide eu functii respiratorii si eu structura porfirinica eatalazele, (continand peroxidazcle, de asemenea, fier), sunt eitoeromii, neporfirinice sunt, de
s.a.,
iar
exemplu, enzimele f1aviniee si hemocianinele melcilor ~i molustelor (continand cupru).
din organismul
Cromoproteide lara functie respiratorie sunt clorofilele, ficocianinele ~i ficoeritrinele din algele rosii ~i albastre (cu ca purpurul retinian,
structura porfirinica) ~i carotenproteidele rodopsina, s.a. (tara structura porfirinica).

. I d fier dublu ionizat In Figura. 20. : Structura .he:~~U1a~~ ~:~:~e s:tisfiicute de atomii de centrul planului, av~nd pat:u 1~1I1 . ~doua valente Iibere pentru cuplarea azot din cele patru me le piro Ice ~I .cu globinei ~i a unui ligand (dupa Schmidt 1989)
Hematiile hemoglobina deosebire de
mature
nu au capacitatea
de a sintetiza
si-au pierdut mitoeondriile hematiile foarte tinere
~i ARN -ul, spre care pot sintetiza
Fieeare din acestia poate fi oeupat cu cate doi eleetroni pe care fierul ii acceptadc la alti atomi sau grupe de atomi, deci valenta ~ si se realizcaza eu fierului atornizat este ega la eu sase y .. 12 eleetroni de la aromii inveeinati eu fierul. partle1parea a . Hemoglobina poate fi analizata spectral (FIgura 21) in
A
hemoglobina din preeursorii proteici ai globinei concomitent
captarii fierului prin intermediul unei proteine de Iegatura (0

proteina specifica, transferina sau siderofilina, care transports fierul prin membrana hematiilor imature). In mod normal, legarea moleculelor de oxigen, monoxid de carbon, dioxid de carbon, la confere
0
mod direct, eu aparatura spectral a pentru domeniul vizibil (care . ibila decat cea pentru ultraviolet, care necesita este mal accesi 1 fibra optica din cuart): speetroseoape sau speetrofotometre eu . . ibil caci hel11ul absoarbe In speetrul echi pament pentru VIZI I,
60
atomul de fier trebuie sa
stabilitatea suficienta noului compus pentru a putea fi
61
R. M. ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE IN BIOFIZICA MOLECULARA ~I CITOTISULARA
adsorbantilor:
fhO, D20 (apa deuterata), CI-l)OH confirmand de impuritatc aI acestor molecule asupra
ipoteza efectului semiconductorului
CAPITOLUL6
pe care 11constituie hemoglobina.
De un interes deosebit pentru functia rcspiratorie si rolul hemoglobinei In transportul gazelor respiratorii la capacitatea (02 si C02), de fixare ~i
Molecule macroergice
Moleculele macroergice din celulele organismelorvii au
sunt studiile si datelc rcferitoare
disociere a acesteia, in conditii de efort hipo - ~i hiperbaric (F.Topoliceanu si col., 1972) si rolul de sistem tampon at
rolul de stocare a energiei provenita din procese metabolice de internalizare a energiei din exteriorul organismului (din
acestuia in homeostazia bazica a mediului intern. Aceste cercetarilor respiratorie de aspecte biofizica, sunt dezvoltate si fac obiectul sistemica cardio-
degradarca alimentelor sau din fluxul energetic solar cum. este cazul ATP la plantele autotrofe). Aceste tipuri de molecule au si capacitatea de a elibera energia inmagazinata cand procesele metabolice consumatoare de energie
0
biochimie, si recuperarii
fiziologie functionale
ale efortului
cer.
respiratorii (Apostol Ion ~i col., G. Pandele ~i col.; Avram ~i F. Topoliceanu, 1995).
In Iumea vie se cunosc mai multe tipuri de compusi macroergici (Tabelul 6), care inmagazineaza energie chinrlcala nivelul unor legaturi interatomice cum sunt: o legaturile hidrolizabile de tip P-O, care sunt ~i c~li~ru
,.:,
des intalnite, (legaturilc P-O apar in cadrul gruparilor pirofosfat, acil-fosfat ;;i fosfofenol); o lcgaturile hidrolizabile S-C, intalnite mai rar,de
exemplu in cadrul gruparii tioester, prezenta .la unul din metabolitii cei mai importanti - acetilcoenzima A. ,
64
65
R. M.JSAC
Cl
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA . INTRODUCERE iN BIOF'IZICA MOLECULARA ~I CITOTISULARA
legaturile hidrolizabile P-N, destul de rare, prezente in molecula de fosfagen (sau fosfocreatina).
n,.., =patru grupar] fosfat fiind disociate In conditiile pH-ului neutru (7,0) din citoplasma celulara, Stabilitatea eompusului macroergic ATP este data ~ide interactiunile intre doua grupari fosfat negative monovalente eu un ion bivalent de ealciu sau magneziu.
eel
mai
caracteristic
compus
. macroergic
este
acidul
adenozintrifosforic
- ATP care prin hidroliza unei grupari fosfat
trece in ADP - acid adenozindifosforic.

Tabelul 6. Energiile aG degajate (dupa M, Isac 1987)
',I
prin hidroliza
unor eompusi cu fosfor
Din punct stocate in aceasta
de vedere molecula
electrostatic
masura
energiei
este data de cea a energlel de sarcini electricenegative,
Compus
P - enolpiruvat 12800 1,3-di- P-glicerat 11800
Glucozo-I-fosfat 5000 Fructozo-S- fosfat 3800 Glucozo-S- fosfat 3300 3-P -glicerat 3100 Glicerol-1-P 2300 electrica (patru toate cele
electrostatice
a complexului
fosforilat
h.G(cal/mol) Compus fosforilat ·h.G(cal/mol)
energie de respingere care este compensata la nivelul energiei interne a compusului stabiIizat, In care cele patru sarcini sunt menlinute In apropiere una de alta (Figura 22).
Compus
fosforilat AG(cal/mol) Compus
Pvcreatina
10500 Acetil- P 10100 ATP 7000
fosforilat
AG(cal/mol) Compus fosforilat AG(cal/mol)
R
OR
OR
Mole~ula de ATP prezinta incarcare
sarcini negative localizate pe legatura fosforica),
Figura 22. - Structura ~dell'ozintrifosforic )
moleculei
macroergice
de
ATP
(acid
66
67
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
Reactia reversibiHl ATP<=:>ADP joaca rolul unei baterii energetice celulare care se incarca prin fosforilarea ADP si se descarca prin hidroliza ATP: ATp4- +H20 <=> ADp3- +HP04 +H+ ATP este direct implicat in multe procese energetice din celula, cum sunt: glicoliza, fosforilarea oxidativa,
CAPITOLUL7
Enzimele lantului.respirator
-,
Majoritatea covarsitoare a celulelor sunt dotate icu

mitocondrii, organite celulare care asigura conversia energiei in
fotofosforilarea. Acesta este prezent in toate tipurile de celule animale ~i vegetale din scara filogenetica. ATP se poate transforma in AMP ciclic (cAMP) avand rol in semnalizarea si deci in comunicarea celulara, Guanozintrifosfatul (GTP) are un rol asemanator ATPului (de stocare de energie celulara), iar cGMF este intalnit in semnalizarea celulara la nivelul suitei mesagerilor secundari. Transportul activ transmembranar, contractia musculara ~i bioelectrogeneza sunt doar cateva din fenomenele biofizice in care astfel de biomolecule sunt evident, indispensabile (F. Topoliceanu ~i col. 1971; F. Topoliceanu si col. 1972; F. Topoliceanu ~i col. 1974; M. Isac ~i R. M. Isac 1984; M. Isac si R. M. Isac 1985; M. Isac ~i R. M. Isac 1988).
forme care pot fi utilizate pentru desfasurarea reactiilor chimice din celula. La nivelul membranei interne mitocondriale exista un procentaj sernnificativ de proteine (circa 70%) cu proprietiiti
enzimatice.
Acestea sunt baza moleculara a proceselor de
transport de electroni prin care se converteste energia eliberata . .
in reactiile de oxido-reducere spre forme convenabile de stocare, mai ales In molecule macroergice de tip ATP
tfosforilarea oxidativii). Tot la acest nivel este localizat un
numar insemnat de enzime, care catalizeaza diverse alte reactii celulare.

Enzimele lantului respirator
cum mal sunt denumite
proteinele implicate direct in reactiile de oxido - reducere=
rn~i
ales a glucidelor si acizilor grasi, asigura degradarea totala a piruvatului ~i acizilor grasi, in prezenta oxigenului, J§ri~I§la. bioxid de carbon ~iapa.
68 69
· R. M. ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN mOFlZICA MOLECULARA ~I CITOTISULARA
In lipsa acestora,
energia
provenita
din degradarea
electroni, avand ca rezultat pomparea protoni/or
din interior
glicolitica (cum se mtampla, de exemplu in celulele eritrocitare adulte si in celulele maligne) este caracterizata de un randament mult mai coborat: numai 2 molecule de ATP se pot sintetiza pentru fiecare molecuUi de glucoza ~i nu 36, cain fosforilarilor oxidative. Preccupari ale biofizicienilor experimentale asupra unor ieseni pentru investi~alii bioenergetice din induse procese cazul
spre exteriorul membranei interne (in matrix) ~i generarea unui gradient electrochimic transmembranar de protoni (Figura 23).
(lntr-unul din capitolele urmatoare se va vedea ca un astfeI de gradient, presupune

0
componenta
chimica
.,. diferenta
de
concentratie, precum ~i 0 components
electrica - diferenta de
0
potential electric). Inbaza acestei energii sunt catalizate de reactii controlate de catre enzimele membranare, La mitocondrii ~i cloroplaste
0
serie
organismele anirnale, s-au axat pe modlflcari e~imatice
parte semnificativa
din
de unele sub stante toxice administrate sobolanilor de laborator (R. M. Isac ~i M. Isac, 1982) ca ~i pe actiunea unor campuri magnetice asupra fosforilarilor oxidative din creierul acestor
energia interna din celula este destinata fosforilarii ADP-ului parra la ATP (sub controlul aspecte bioenergetice procariote. Procariotele proteine oxidarea enzimatice substantelor sunt prevazute cu membrane energia din bogate in din unei ATP - sintetaze). Aceste
se intaInesc amt la eucariote cat si la
organisme (P. Jitariu ~i M. Isac 1968). In mod analog, la nivelul proteinelor din membranele cloroplastelor (organite celulare specifice plantelor verzi) se din
~i internalizeaza
hranitoare luate
eliberata mediul
realizeaza conversia energiei, initial cea electromagnetica
extern
spectrul vizibil al radiatiei solare, apoi cea din degradarea glucidelor ~i acizilor grasi, in formele utilizabile pentru
stocand-o insa in mod preferential,
in gradientul de potential
electrochimic protonic, convertita ulterior, intre altele ~i pentru locomotia in mediul ambiental. Mecanismul fosforilarii oxidative (Figura 24) este
desIa~urarea celorlalte reactii celulare. Avern de-a face cu un cuplaj chemo - osmotic, in cadrul caruia donori de electroni bogati in energie (rezultata degradarea transfera alimentelor, treptat unui sau utilizarea radiatiei solare), din
0
sustinut de trei complexe enzimatice (trei ansamble de proteine respiratorii - Figura 25).
Ian] de molecule
70
transportoare
de
71
R.M.lSAC
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
Cel mal remarcabil colector de eleetroni de mare energie proveniti din degradarea oxidativa a alimentelor este NADH. Fiecare astfel de molecula capteaza cate un ion negativ de hidrogen, adica un atom neutru de hidrogen la care se ataseaza un electron. Intr-o prima etapa a transportului de electroni, NADH revine la forma de NAD+ prin eliberarea unui proton ~i a doi electroni. NADH - dehidrogenaza este principalul component al primului §i celui mai mare complex enzimatic al lantului respirator. Electronii eliberati de el, tree la un centru flavinic de dezenergizare si apoi sunt dirijati catre cinci centre cu fier. si sulf spre 0 molecula mica de ubiquinona (sau CoA) unde pierd treptat, alte diferite cantitati din energie initiala. Aceasta moleculaeste membrana. In al doilea complex enzimatic respirator (complexul de citocromi b-Cl), electronii eliberati de ubiquinona tree la citocromul c din dimerul b-e, (fiecare monomer contine trei grupari de tipul hemului legate la citocromi si 0 proteina eu fier si sulf), Citocromulc este a1 membranei.
0
H+
membrana
mrema
Jtlitoco:ndriei
H+ H+ H+
acid to$. proton-JIlOtoare
H+
de mici dimensiuni si are mare mobilitate in
datoraft gradientului
de cOltCentratie a protollilor
H+
proteinamica din planul periferie

Figura 23. - Cele doua componente ale gradientului electrochimic protonic (dupa Alberts ~icol. 1989) ,
72
73
R. M. ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE
IN BIOFIZICA
MOLECULARA $1 CITOTISULARA
ca un dimer, fiecare din eei doi monomeri

memhrana
continand
doi
citoeromi si doi atomi de cupru.
externa
Figura 25. Cele trei complexe enzimatice constituente ale lantului respirator: Q = ubiquinona iar CI = citocromul CI (modificat dupa Alberts ~i col. ] 989)
..I
Cele trei complexe enzimatice pot fi considerate ca niste

ATP-lin:tetaza
entitati separate ale membranei interne lara a Ii se atribui
structurare ordonata care sa explice transportul electronilor caci acest transport ubiquinonei
Figura 24. - Mecanismul Alberts ~i col. 1989) general al fosforilarii oxidative (modificat dupa
se poate
explica
CI
prin marea
mobilitate
si citocromului
ce difuzeaza cu rapiditate In
planul membranei. Coliziunile acestor componente de mare mobilitate cu
In al treilea complex enzimatic - (Figura 25) complexul citocrom-oxidativ de citocromul - bazat pe citocromi aa-, electronii eliberati c sunt dirijati, in final, spre oxigen. Acest
componentele adiacente din complexele enzimatice ale lantului respirator pot explica vitezele mari cu care sunt transportati electronii (la fiecare 5-20 milisecunde un electron este trecut de la un complex enzimatic la urmatorul),
75
complex enzimatic este si eel mai bine cunoscut. EI se prezinta 74
R. M. ISAC
. F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
Investigatiile
cantitative au ararat ca enzimele lantului
respirator sunt prezente in proportii diferite atat, in cele trei complexe respiratorii dlt ~i in membranele mitocondriale
nH+
complexul NADH
interne la diferite tipuri de celule avand un rol privilegiat in geneza gradientelor electriochimice ~i surselor energetice
complexul
implicate in transportul activ transmembranar (F. Topoliceanu • 1974; F. Topoliceanu ~i col. 1977; F. Topoliceanu si col. 1984; F. Topoliceanu 1988; M. Isac ~i R. M. Isac 1985; M. Isac ~i R.
citocrom b_c
M. Isac 1986; R. M. Isac si col. 1997).

Astfel, in celulele musculaturii col. 1990), la fiecare molecula cardiace (B. Alberts si dehidrogenaza de NADH
cO""Plexul citocrom oxidaza
corespund trei molecule de complex b-c I, sapte molecule de citocromoxidaza, de ubiquinona. Directia prestabilita
(~
noua molecule de citocrom c I ~i 50 molecule

Figura 26. - Variatia potentialului redox (mY) in lungul lan~lui respirator. Ubiquinona este notata cu Q iar citocromul Cl cu ci (Alberts ~I col., 1989).
pentru transportul este determinata
electronilor
in
lungul lantului de transportori potentialului
de cresterea
redox dinspre NADH catre oxigen - cele doua
extremitati ale lantului respirator (Figura 26). Potentialul redox este

0
masura a afinitatii pentru electroni a fiecarei perechi
conjugate redox: cum este NADH cu NAD+ sau H20 ~i 1/2 02
~i care se poate evalua practic - in principiu - utilizand

pereche de electrozi imersati in solutiile ce componentele unei perechi redox.
76
contin
77
sr CITOTISULARA
CAPITOLUL8
Modelarea matematica a proeeselor enzimatice

Importanta majora a enzimelor In procesele celulare
implica cunoasterea de eatre bioinginerulrnedieal
!?ibiofizician
a principiilor fundamentale ale reactiilor enzimatice. si mai ales a aspectelor cantitative, Reprezentarea atat de utile In
aplicatiile
biotehnologice.
schematica
a celei mai simple
reactii enzimatice este de forma:
(2)
unde: prin E !?iS se noteaza enzima ~i substratul, iar prin ES ~i P se noteaza complexul enzima - substrat ~i produsul de reactie, Constantele de, viteza pentru prima si cea de-a doua faza a reactiei se noteaza cu k, primind .semnul plus pentru sensul direct al reactiei si semnul minus pentru sensul invers.
De-regula, constanta de viteza a reconversiei produsului

final In complex enzima - substrat este foarte mica, practic
79
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
I).
E. CREANGA
INTRODUCERE iN BlOFIZICA MOLECULAR:\' ~I CITOTISULARA
neglijabila,
Considerandu-se
neglijabili
gradientii
de
Se observa ca prin sumarea celei de-a doua si celei 'de-a
concentratie din reactor (concentratie constanta in toate zonele

bioreactorului) si notandu-se valorile initiale cu So, Eo, (ES)o=O
treia din ecuatiile de mai sus se obtine conditia de conservare cuplata cu substratul cat si cantitatea de enzima libera:
cantitatii de enzima din reactor, adica atat cantitatea de enzima
~i Po=O se pot scrie ecuatiile diferentiale care ofera imaginea

cantitativa a transformarilor suferite de enzima si substrat. Forma general a a ecuatiilor este: dx i _ ---fj dt
(
xJ"",xn
(3)
d (E., [ES]) dt
= 0 ¢::> E + [ES]
= const . = Eo
(5)
Rezulta ca se poate inlocuiE+[ES]

Din sistemul de mai sus rezulta:
~i cu Eo precum si E cu Eo.
ceea ce conduce la sistemul de mai jos. dS dt dE dt d[ES dt dP dt
= _ k + 1 SE
+ k _ t [ES ] + 'Y +k
1
= -k+1SE
]=
k+ISE ]
[ES]+
1 [ES]-
k+2 [ES] (4) k+2 [ES] Sistemul sepoate adimensionaliza
(6)
-k
= k +2 [ES
prin intermediul valorilor de
Constantele de viteza k asigura ~i omogenizarea dimensionala.
referinta ale concentratiei de substrat ~i respectiv de complex

enzima-substrat.alese ca Hind valorile de echilibru adica cele pentru care valorile vitezelor de variatie respective se anul~aza~
Daca prin S se desemneaza cantitatea de substrat din

reactor, cu v se noteaza fluxul de substrat care intra in reactor
~i care, are aceleasi dimensiuni ca ~i dS ~i se exprima in

dt molillitru - secunda in conditiile 1n care S, E si ES se exprima
dS -=O~ dt
S= constant
in moli/litru.
80
d [ES] -= 0 ~.·lES= dt
.?
r----]
(7)
cons tan t
81
R..~ISAC
_,';k;\;'{;S't,'·c" ";,'!Xt0~;ij~,
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
Sist~91ul de ecuatii diferentiale de la care am pomit conduce astfel la:
..
kill
k_t
-1 k+l
k+2
(11)
- k+l S[Eo - [ES]+ k_l [ES]+ 'Y = 0 k+l SEo - [Eslk_1
Astfel ca se poate scrie: (8)
+ k+2 + k+l S)= 0
S=
De aici se pot determina valorile de echilibru ale concentratiilor de complex enzima-substrat ~i respectiv substrat. ' Din prima ecuatie rezulta valoarea de echilibru pentru concentratia de complex enzima-substrat:
1{+2Eo
'Ykm
-'Y
(12)
k+lEoS E S :::::-__;__:___;_---= k_l +k+2 +k+1S
Inlocuind prima relatie In cea de-a doua rezulta si expresia de echilibru a lui [ES] : (9) (13)
.tjpoi~e obtine concentratia de echilibru a substratului:
(10)
. Se introduce km:
variabile adimensionale se definesc astfel:
82
83
R. M. ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BlOFIZICA MOLECULARA $1 CITOTISULARA
ES ES S
S In apropierea starii .stabile aeeste variabile adimensionale catre valoarea
(14) (19) tind
unitara, .iar noul sistem se poate serie sub Pentru generalizare se introdue notatiile:
urmatoarea forma, eare seoate in evidenta noile variabile:
(15) (16)
==a=-k+2
ES
Eo
Eo
(20)
adica:
Prima ecuatie din sistem se transforma astfel ea sa se puna in evidenta atat noire variabile eat si parametrul km
:
.'
(l7)
~i deei:
Inloeuind expresia lui avem: (18)
S si
folosind notatiile introduse mai sus
dX1=_!_[ax2 -Xl(W'f-r]+X2] =_!_[ax2-Xl (a-l+~2)]

dt
Tl
84
'Y
Tl
(22)
85
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICAMOLECULARA
1>1 CITOTISULARA
Din ecuatia a doua, procedand In mod analog, se obtine:
astfel ca sistemul de doua ecuatii diferentiale ia forma:
E --
dx) = ax z - x) ( a-I dt'

Xl)
+Xz )
(28)
dx z = _ X 2 (a dt'
Introducand notatia:
+ bx 1 + a - b - 1
b = k -I
k_l
(a -
in practica raportul E este foarte mic, de ordinul lui 10-4. Din 1) (24) prima ecuatie se deduce:
+ k+2
se ajunge la forma:
(29)
I It
';.;,
(25)
(30)
adica:
Se introduce raportul E ~i variabila adimensionala t' :
.,
E=-
Tl t
a= 8
(26)
,,8
as
T2 (27)
8 a-l+= 8
( a-lp+8
K5.
<=> E8J (
[~as."ES
a-lp+8
K5
Eo8
8+kM
(31)
t'=Tz
86
unde s-a introdus notatia kM- constanta lui Michaelis:
87
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLEcULAR..\. ~I ClTOTISULARA
(32)
(34)
De unde rezulta si formula Michaelis - Menten:
unde:
avem
egalitate
intre
constanta
lui
Michaelis
~i
concentratia de substrat la echilibru:
[ES]=
S+kM
EoS
(33) (35) ceea ce da si semnificatia constantei Michaelis. Aceasta constanta se dovedeste a fi inversul constantei de echilibru a primei faze a procesului, enzima - substrat, daca cea de formare a ca avem
Reprezentarea grafica sugerata de figura de maijos (Figura 27):
---------------.En..
1
complexului inegalitatea:
se admite
(36)
Figura 27. - Reprezentarea grafica a relatiei cantitative ce descrie procesul enzimatic
deci:
Se observa complex
ca pentru
valoare
a concentratiei
de
kM
enzima - substrat egala cu jumatate
din valoarea
1 - --= ~ k1 k
(37)
+1
initial a a concentratiei de enzima: Pentru determinari experimentale este foarte utila forma inversa a relatiei Michaelis - Menten:
88 89
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BlOFIZICA MOLECULARA 1;11 ITOTISULARA C
1 [ES
Intr-adevar,
]= ~+
~·S
kM
11
(38)
microorganismelor biotehnologii
- materialuI de
biologic
principal sau
in multe alimente,
fumizoare
medicamente
trasand dreapta cea mai probabila printre
procesele enzimatice sunt adesea mult mai complexe ~i necesita abordari matematice si experimentale multiple.
punctele date perechile de valori S si lES], se poate determina
Eo .din taietura la ordonata ~ikM din panta dreptei;

patrate (Figura 28).
estimare
mai riguroasa este oferita de aplicarea metodei celor mai mici
1 ES
tga. =(1IEo)~
1
Eo
1 S
Figura 28. - Reprezentarea grafica a relatiei Michaelis - Menten In forma

liniara
In celulele esential al
organismului
uman, ca
obiectul
~l
de studiu celulele
91
stiintelor
medicale, 90
in
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
CAPITOLUL 9
H",
C--C
N-H
Acizii nucleici si intcractiunile intermoleculare

Acizii nucleici (localizati in nuc1eul celular) - acidul dezoxiribonuc1eic - ADN si acidul ribonucleic - ARN - sunt biopolimeri direct implicati in procesele de transmitere a
timina
H-C\_I
/N citozina
'\N
C~
Figura 30. Bazele pirimidinice din compozitia acidului nucleic ADN
informatiei genetice caracteristice fiecarei specii.
Din punct de vedere chimic, acizii nucleici sunt molecule polimere constituite din trei componente: acid fosforic, un zaharid (dezoxiriboza -in structura ADN, respectiv riboza - 'in ARN) si haze azotate purinice guanina - Figura 29) ~i pirimidinice respectiv uracil - Figura 30). Elementele structurale de baza (monomerii) ale polimerizate de acizi nucleici sunt moleculelor inalt (adenina ~i (citozina ~i tlmina,
adanina
guanina
nucleotidele. Hotaratoare pentru specificitatea genetica este

Figura 29. - Bazele purinice din compozitia acidului nucleic ADN
ordinea bazelor 'in lantul polinucleotidic. Acidul ribonucleic (ARN) are functia de a d~p()zita informatia genetics. Acesta se caracterizeaza printr-un'singur Ian] de nucleotide ~i are dimensiuni mai mici in compai'~tie'cu
93
92
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULAR..\. ~I CITOTlSULARA
molec~la de ADN. In structura moleculelor de ARN intra tot patru baze azotate, insa in locul timinei din ADN apare baza numita uracil. Ca purtator importanta al informatiei
0
Legdturile de hidrogen se realizeaza numai intre purinica si una pirimidinica.adica exclusiv intre
0
baza
alta
0
citozina si
ereditare,
guanina, respectiv, intre adenina si timina. Imperecherea bazelor complementare prezinta
mult mai mare la scara organismelor (ADN). molecula
vii revine
acidului dezoxiribonucleic La majoritatea
irnportanta nu numai pentru structura intrinseca a ADN, ci ~i in .

de ADN este - ceea ce procesele ereditare, prin faptul
organismelor,
ca favorizeaza replicarea
alcatuita din doua lanturi elicoidale de polinucleotide reprezinta structura primara (Figura 31 si 32).
identica ~i transmiterea informatiei. Ca ~i la ARN, secventa

bazelor reprezinta factoru1 determinant a1 specificitatii genetice aADN.
Aceste lanturi sunt dispuse antiparalel si legate unul de altul, la nivelul bazelor azotate, prin purui de hidrogen ~'i
legaturi disulfurice fiind rasucite in spirala - ceea ce reprezinta structura lor secundara.
Figura 32. - Segment dintr-o molecula ADN in care bazele complementare de pe cele doua lanturi vecine sunt (A - adenina ~i T - timina sau C - citozina ~i G - guanina) unite prin legaturi de hidrogen care pot fi rupte in urma energizarllor cauzate de absorbtia unor radiatii. Pe 0 spira de ADN exista de regula 10 perechi de baze (1. Darnell §i col. 1990)
Ca ~i baze1e azotate din constitutia

Figura 31. - Detaliu structural din molecula d.e acid. d~zoxjribonucJeic. Sun: figurati distinct atomii de fosfor, carbon, oxigen ~l hidrogen (J. Darnell ~l col. 1990)
lor si la fel cu
majoritatea covarsitoare a proteinelor, acizii nucleici absorb in domeniul ultraviolet al radiatiei solare. Expunerea la radiatiile ultraviolete poate produce
reorganizarea legaturilor de hidrogen la fel ca si expunerea la

94
95
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
1>1 CITOTISULARA
radiatiile ionizante (efectele genetice ale radiatiilor ultraviolete sunt comparabiIe cu cele ale radiatiilor ionizante). Radiobiologia investigate
CAPITOLUL 10
aceste
~i genetic a of era mijloacele adecvate de

de care sunt susceptibile din nucleul celular al eucariotelor sau
a transformarilor
biomolecule complexe
Elemente de bioflzica membranelor celulare

10.1. Structura membranei celulare
Din punet de vedere biochimic principalii constituienti membranari sunt proteinele, lipidele si colesterolul. Cele mai
din plasmidele procariotelor.
importante functii ale proteinelor sunt cele de permeabilizare ~i cele enzimatice. Astfel, unele agregateproteice din membrane
au rol in transportul ionilor si 1~101eculelormici - este verba de proteinele canal, canaleleionice
~i pompele ionice care 'stint
alcatuite din subunitati proteice intrinseci, capabile sa strabata membrana de la 0 fata la cealalta, Alte agregate proteice au rol de receptori membranari pentru diferite tipuri de molecule care nu pot traversa
mesager (hormoni sau neurotransmitatori
membrana). Acestea se gasesc eel mai adesea la fata extema a membranei - sunt proteine extrinseci. Pompele ionice au si functie enzimatica contraian:d)
reactiile biochimice exergonice din care se elibereaza en~~gni) necesara functiilor de transport activ pe care Alte proteineenzimatice 96
Ie
indeplirt~sc9
sunt cele de pe fata internlJ

97
R.l\1.JSAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
m.;~b;;~i au rol efector care

dipoli electrici semnificativi,
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA ~I CITOTlSULARA
in raport cu informatia reeeptata
---
de la moleculele me sager captate la fata externa a membranei. Din punct de vedere electric, proteinele sunt adesea
cu atilt mai mult cu cat au
molecula mai alungita ~i de dimensiuni mai mario Proteinele care includ in constitutia lor restifri de molecule glucidice sau lipidice sunt cunoscute sub denumirea de glicoproteine ~i
lipoproteine. Reamintim ca lipidele sunt macromolecule formate colesterol proteina extrinsec-a
dintr-un "cap polar // ~i doua lanturi de acizi grasi, saturati sau nesaturati, care nu sunt polare,. nu au caracterul dipolilor
electrici. In constitutia biomembranelor,
lipidele apar eel mai

Figura 33. - Model structural al membranelor fluid" (dupa J. Darnell) reprezentabile prin "mozaicul
frecvent sub forma unui dublu strat lipidic, dar pot fi prezente ~i sub .forma unor micele sau agregate lipoproteice. Bistratul
lipidic este eel mai raspandit, facand parte din constitutia unui tip. de membrana de larg consens reprezentat prin mode lui
In modelul mozaicului fluid proteinele sunt in proportie de circa 50% din masa total a a membranei ~i sunt inserate 'in dublul strat lipidic, fie sub forma de proteine intrinseci - care strabat membrana de la
0
mozaicului fluid (propus de Singer ~i Nicholson - Figura 33).

Capetele polare ale lipidelor din bistrat sunt orientate spre mediile apoase, polare din exteriorul
~i respectiv interiorul
hidrofobe care sunt
fata la cealalta, fie sub forma de
celulei, in timp ce lanturile nepolare sunt orientate unul spre celalalt, interactionand prin legaturile
proteine extrinseci, care sunt inserate 'in bistratul lipidic numai la nivelul fetei externe sau numai la nivelul fetei interne ale membranei.
principalele tipuri de interactiuni ce asigura stabilitatea acestor structuri. 98
,
99
R. M. ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA.
INTRODUCERE IN BIOFIZICA MOLECULARA. $1 CITOTISULARA
- de exemplu hormoni steroizi). In tabelele de mai jos (Tabelele 7 ~i 8) sunt redate continuturile 'in proteine si lipide precum si cateva valori ale unor parametri fizici ai membranelor naturale ~i ai membranelor artificiale bilipidice, asa cum au fost
sintetizati de V. Vasilescu si col. (1977).

Tabelul 7. - Parametrii col. 1977)
I H
+
fizici ai unor biomembrane
(dupa V. Vasilescu ~i
I... I
-' •
I I H,O
I
~I
Membrane
Parametrul
Figura 34. - Membrana cloroplastelor este bogata In proteine enzimatice fiind reprezentata prin modele de subunitatilor structurale (dupa W. Hope ~i col. 1983).
Membrane
naturale
artiflelale bilipidice
60-90 103_109 0,3-1,3
:"
In cazul. altor tipuri de membrane, mai putin raspandite in randul celulelor eucariote, proteinele sunt prezente in
proportie de peste 70% in membrana si sunt structurate conform unor modele bazate pe subunitatile lipoproteice - modele bazate pe subunitiiti lipoproteice sau pe micele de lipide, bistratul
Grosime (A) Rezistenta electrica(O/cm) Capacitate electrica (IlF/cm2) Potential electric de repaus (mV) Indice de refractie Tensiune superficiala (erg/ern') Permeabilitate pentru apa (10-4 cm/s)
40-130
102_105
0,5-1,3 10-88 1,55 0,03-3,0
0-140 1,37 0,2-2,4
lipidic ne mai fiind singura forma de organizare a lipidelor (Figurile 34 ~i 35). Spre deosebire de proteinele care au rol in permeabilizarea membranei, principala functie a lipidelor este
..
cea de bariera de permeabilitate pentru majoritatea tipurilor de ioni ~i molecule implicate in functiile metabolice celulare (cu exceptia unor molecule liposolubile care pot strabate membrana
100
25-28
2,3-24
101
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA al unor blomembrane (dupa
INTRODUCERE iN BlOFIZICA MOLECULAR/\. ~I CIJOTI8,llliRA
Tabelul 8. Contlnutul de lipide ~i proteine V. Vasilescu ~icol. 1975)
10.2. Proteine canal ~i canale ionice Proteine

(%)
Membrana
Lipide «<Yo)
Transportul biomembrane
moleculelor
mici
si
al
ionilor
pnn
Eritroeit Cloroplast Membrana externa a mitoeondriei Teaea neuronal Bastonas retinian Strueturile membranare proteine sunt intalnite pe de mielina a axonului
60-80 45 55 20
20-40 <55 <45 <80
este efectuat la nivelul proteinelor
canal si al
canalelor ionice. Proteinele pori membranari canal traverseaza membrane le ~i formeaza transversale relativ
- canale de dimensiuni
mari ~i relativ neselectivi - mai ales la nivelul membranelor baeteriilor, mitocondriilor si cloroplastelor.
40-60
20-40
In membranele vegetale sunt prezenti
plasmatice
ale celulelor
animale
~l
eu eel mai mare continut de de

0
"pori" de mare
selectivitate
si de
parte
la
membranele
dimensiuni relativ mici - canale le ionice. Trecerea ionilor prin canale Ie ionice se efectueaza electrochimic, cuplate la nici
0
microorganismelor
si pe de alta parte la celulele eucariote in
nurnai in sensul gradientului complexe proteice nu sunt
membrana interna a mitocondriei (cu ro1 esential in fosforilarea oxidativa). Colesterolul steroizilor, prezenta este
0
deoarece
aceste
sursa de energie (transport pasiv).
molecula
mal mica,
din clasa
Spre deosebire de proteinele canal, canalele ionice nu sunt deschise tot timpul, ci deschiderea lor este activata in
in doar cateva procente
In constitutia
membranelor ,dar avand un rol bine determinat In eontrolarea fluiditatii si, complementar, colesterolului este deosebit a rigiditatii membranei. de importanta pentru Prezenta relativa
anumite conditii, Principalele tip uri de perturbatii de la nivelul membrane lor celulare care sunt capabile sa declanseze
activarea canale lor ionice sunt variatiile de potential electric, stimularea mecanica si legarea unei molecule semnal. Exista asadar, canale ionice dependcnte de voltaj, canale ionice controlate mecanic si canale
103
stabilitate a formei membranei ~i implicit a formei ansamblului perete celular - membrana - citoschclet.
102
ionice
controlate
de ligand.
R. M. ISAC
E. TOPOLICEANll
0
D. E. CREANGA
INTRODllCERE iN BlOFIZICA MOLECULARA ~I CITOTISULARA
Acestea din urma pot fi controlate de
molecula semnal din de un ligand din de

0
canale de c/or voltaj dependente; canale cation ice de acetilcolina;

Canalele de potasiu (Figura 35) sunt direct implicate in electrogeneza potentialului de mmbrana ~i de actiune
exteriorul celulei - un neurotransmitator, interiorul celulei - un mediator intracelular, (cAMP sau cGMP) sau de Importante electrogenetica date
0
nucleotida
proteina reglatoare de tip G. dinamica functionala

~1
privind
controland, trecerea libera a ionilor de potasiu prin membrana. Deoarece concentratia potasiului in interior este mai mare decat in exterior, are loc gradientului
0
a canale lor ionice au fost furnizate
datorita
cercetarilor moderne privind microelcctrofiziologia celulare prin tehnica de "patch clamp". De reprezentative altfel, celulele excitabile
membranei
difuzie masiva a potasiului sub actiunea de la interior spre exteriorul
de concentratie
animale,
sunt
celulei. In prezenta efectului Donnan, prin aceasta deplasare, are loc un dezechilibru la nivelul sarcinilor electrice negative ale nedifuzibili, existenti in interiorul
pentru varietatea
de canale ionice identificate
acestea fiind semnalate ~i in regnul vegetal (cu rol de exmeplu in mobilitatea stimulata a frunzelor mimozei), sau in lumea
ionilor macromoleculari, celulei.
microorganismelor
( cu rol in locomotie la Paramaecium sp.) ..
Ionii de sodiu contribuie partial la echilibrul electric al 10.2.1. Tlpuri de canale ionice interiorului celulei, dar concentratia lor in mediul intracelular este mentinuta la nivel scazut print - un transport activ generat Actualmente se cunosc peste cincizeci de tipuri de sub actiunea pompei de Na+ - K+. Pentru mentinerea echilibrului electric
~l
canale ionice, dintre care mentionam
doar cateva tipuri:
respectiv
aI
canale rapide de sodiu; canale lente de sodiu si calciu; canale de calciu voltaj dependente; canale lente pentru potasiu, voltaj dependente; canale lente pentru potasiu - calciu dependente;
104
potentialului
membranar,
0
al celulei
neexcitate
(in absenta
oricaror stimuli externi),
parte din ionii de potasiu din mediul
extracelular sunt atrasi inapoi prin aceleasi canale de potasiu de fortele electrice care apar datorita efectului Donnan.
105
'R. M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE
iN
BIOFIZiCA MOUCCULARA ~I CITOTISULARA

canal lottie de
Canalele ion ice voltaj dependente - joaca un rol esential in generarea potentialelor de actiune ale celulelor excitabile , in prezenta unor stimuli specifici ca depolarizanti membranari. Depolarizarea micsorarea potentialului membranara atrage dupa sine prin unor canale
membranar, deschiderea
de sodiu sensibile la voltaj (Figura 36). Pe durata de timp cat raman deschise,
0
legarea acetilcollnel duce In acllvarea subunlliltll a. a
mica cantitate
de sodiu intra in celula datorita unui gradient de concentratie membranar, accentuand depolarizarea, pana cand variatia
gradientului electric, contracareaza gradientulde Aceste canale sunt prevazute cuun
concentratie.
mecanism automat
0
de srhlderea canalulnl
de inactivare, determinand blocarea influxului de sodiu pentru scurta perioada si reechilibrarea potentialului electric.
Ionic de potaslu
K'
Activarea acestor canale, in maniera "totul sau nimic" a fost semnalata prin dezvoltarii tehnicilor de investigatie de tip patch-clamp. Aceasta permite
0
ca
mica
portiune
din unuia
membrana, reductibila pana la sau catorva canale ionice
zona corespunzatoare
sa fie "captata" de deschiderea unei

Figura 35, - Deschiderea unui canal de potasiu sub controlul acetilcolinei. GTP-ul comanda deschiderea
micropipete aplicata pe membrana.
Subunitatea G, inactiva - purtatoare a G Dl--ului este activata de acetilcolina

~i leaga GTP-ul. Subunitatea G"ll preluand canaJuiui (J. Darnell ~i col. 1990).
106
107
R.M.ISAC
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE IN BIOFIZICA MOLECULAKA $1 CITOTISULARA
.... r
S-a constatat
ca numarul canalelor de sodiu deschise membranara, iar
Densitatea relativ mica a canalelor este compensata , tnsa de conductanta relativ mare prin parcurgerea unui canal de 8.000 de ioni pe milisecunda (ms).
variaza in funetie de gradul de depolarizare
gradul de deschidere al unui canal nu prevede faze tranzitorii. In celulele musculare, pe un micron patrat de sarcolema au fost deja identificate cateva sute de canale , ceea ce
Canalele cationice controlate de acetilcolina

destinate transductiei semnalelor chimice extracelulare, semnale electrice intracelulare, dintre celulele nervoase
sunt in
inseamna ca un fosfolipidice.
tetrodoxlna poate bloca canalele de sodIu
canal revine la circa 10.000 de molecule
la nivelul sinapselor chimice controlate de acestea,
si celulele
prevazute cu receptori specifici acestui neurotransmitator. Receptorii colinergici sunt glicoproteine pentamerice,
compuse din cate cinci subunitati relativ insensibile la variatii de

este sensibUa la voltaj
potential
membranar. variatii
Asemenea
agregate
proteice
receptoare
determina
de permeabilitate
mernbranara
Na+
pentru sodiu, potasiu si calciu, care cauzeaza ulterior variatii de potential electric de membrana. Contributia transmembranar unuia sau altuia dintre cationi la fluxul depinde de gradientul
"
de concentratie
al
fiecaruia si de gradientul
electric. transmembranar.
Influxul
semnificativ de sodiu este in general, eel mai remarcabil indiciu al activarii acestor canale (circa 30.000 ioni pe milisecunda pot parcurge fiecare canal activat).
Figura 36. - Canal ionic de sodiu sensibil la voltaj (W. Hope ~icol. 1983).
Daca celula inervata este celula musculara striata sau neteda, atunci influxul masiv de sodiu determina electric a care reprezinta
0
depolarizare al cuplului
si semnalul declansator
109
108
R.M.ISAC
F. TOPOLlCEANU
D. Eo CREANCA.
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA. 1>1 CITOTISULARA
excitatie contractie (M. Isac si R. M. Isac 1985; F. Topoliceanu si I. Haulica 1989; M. Isac si R. M. Isac 1990; M. Isac si R. M. Isac 1991; M. Isac ~i R. M. Isac 1994). Ca si canalele de sodiu voltaj dependente, controlate de acetilcolina, raman deschisc pe
0
care desi, nu este parte constituents
a canalu1ui
ionic, prin intermediul unei proteine G, poate realiza controlul deschiderii acestui canal. In acest caz, se poate spune ca cele
canalele
mai variate tipuri de canale se intalnesc in cazul ionilor de potasiu. Unul dintre canalele ionice eel mai mult studiate este eel de calciu (Figurile 37 ~i 38 ) de la nivelu1 rezervelor
perioada de timp
relativ scurta, in decursul careia molecula semnal cuplata la zona receptoare de 1a fata externa a membranei postsinaptice este degradata (hidrolizata),
citoplasmatice atasate reticulului endoplasmic (cu rol deosebit de important in contractia fibrelor musculare).
Figura 37. - Imagini obtinute ia microscopul electronic pentru cateva agregate proteice eu functie de c~nale ionic,e de caici.u extr~se din melll~rana depozitelor intracelulare de calciu de la nivelul reticulului endoplasmic (J, Darnell ~i col. 1990)
Figura 38. - Agregatui proteic care asigura eliberarea ionilor de calciu din depozitele citopiasmatice In citoplasma (J. Darnell ~i col. 1990)
In Figura 35 este redata functionarea unui c~nal ionic de potasiu, activat de acetilcolina,
110
Imaginea tridimensional datele microscopiei
(Figura 38), reconstruita din arata ca agregatul proteic
cuplata
1a un
receptor
electronice
III
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE IN BIOFIZICA MOLECULARA ~I CITOTISULi\RA.:."

1#
1'1
l...
.•. ,
if:
corespunzator
este format din patru subunitati identice fiecare
Macrotransportul poate fi efectuat direct sau prin
ell cate un canal pentru ioni de calciu.

,
intermediul veziculelor, sub forma de: endocitoza, exocitozast
transcitoza.
In endocitoza are loc
0
lO.3.Permeabilitatea ~i transportul transmembranar

Proprietatea biomembranelor de permeabilitate selectiva a Mg+2,
intrare in celula a particulelor de in timp ce in exocitozd iar in transcitoza sunt
substanta, virusuri si macromolecule, din contra acestea ies din celula, pentru ioni mici (Na+, K+, Ca+2,
cr,
la
transportate spre celula particule de substanta si macromolecule pentru ca, iar dupa
0
etc.) ajuta la explicarea a numeroase fenomene de importanta vitala pentru aetivitatea celulara: transportul nivelul
serie de transformari metabolice din celula
sunt transferate, atat macromolecule cat ~i particule.
epiteliilor, bioelectrogeneza vizuale, etc., comunicarea
din celulele nervoase, musculare, intercelulara prin intermediul
neurotransmitatorilor
si hormonilor, transductia senzoriala, etc.
Odata cu rolul de conturare §i delimitare morfologica a structurilor celulare, membrana celulara constituie
0
veritabila
bariera de control selectiv a schimburilor de substanta , energie si informatie.ff'igura 39) care sunt modulate prin interventia membranar (F.
unor fenomene de micro - si macrotransfer
Topoliceanu ~i col. 1974; F. Topoliceanu §i col. 1991). Principalele tipuri de transport prin membrane sunt: ~i
Figura 39. ._ Model membranar bazat pe domenii de proteine enzimatice lncastrate in bistratullipidic rigid. (W. Hope ~icol. 1983)
macrotransportul
(transport de particule si macromolecule)
microtransportul (molecule mici §i ioni).
112
113
F. TOPOLICEANU
',n,"'""eo/' •
D. E. CREANGA INTRODUCERE iN BlOFIZICA MOLECULARA
Microtransportul
in raport cu implicarea unor surse
~r CITOTISULARA la cealana
energice sau absenta lor, in realizarea transferului de substanta, acesta poate fi: a.- transport activ care este efectuat prin intermediul pompelor ionice '~i care necesita un cuplaj energetic
0
eonsum energetic membranara.
direct),
11 elibereaza
fata
--
10.4. Transportu}
pasiv
cu
10. 4. 1. Dijuzia simp/a
procesele exergonice de la care se preia si se consuma din energia stocata in moleculele de tipul
parte ATP etc. Se considera (Figura 40) care semipermeabila un ansamblu comuniea (permeabiIa intre de doua compartimente ele printr-o speeia membrana moleculara A ~i eu
(adenozintrifosfat),
NADH (nicotinanidadenindinucleotid),
b.- transport pasiv este realizat
tara
eonsum de energie
metabolica, prin intermediul eanalelor ionice. Transportul
pentru
activ poate fi realizat la randul sau sub
eonsiderata) de grosime x, eu suprafata transversala coeficientul considerata). de difuzie D (pentru speeia
forma de transport activ primar, transport activ secundar ~i
moleeulara
translocatie de grup (transportul unei molecule este insotit ~i de

o modificare). Transportu/ pasiv se desfasoara sub doua forme: a. - difuzie simp/a prin care in prezenta unor gradiente chimice (de concentratie) potential .electric), sau electrochimice se realizeaza (de concentratie unor si de
Cantitatea din substanta difuzibila S aflata la momentul t in cele doua eompartimente

Q2(t) iar concentrafiile
se noteaza cu QI(t) ~i respeetiv se noteaza cu CI(t) si
corespunzatoare
respectiv C2(t), astfel ca:
circulatia
ioni sau
molecule mici, cum sunt cele de apa, uree, glucoza, etc. b.- difuzie facilitata este efectuata prin intermediul unor
cl(t)= Qt(t\c2(t)=
Q1 (t)+ VI Q2 (t)= Q
Q2(t)
V2
(39)
= const,
proteine transportoare care cupleaza solvitul la una din fetele membranei si, prin modificari conformationale (in absenta unui
114 . 115
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERe iN BlOFIZICA MOLECU.LARA st CITOTISULARA
(41)
astfel ca relatia (41) devine:

Ql(t)+~(t)=Q=const.
(42)
Figura 40. - Sistem bicompartimentat transversals A eu membrana de grosime D si sectiune
Aceasta ecuatie diferentiala de ordinul intai are ca necunoscuta pe Ql(t), deci:
Circulatia substantei difuzibile intre cele doua c,ompartimente se realizeaza
in sensul
gradientului va
chimic deci, daca CI(t) > dinspre primul
C2(t), . atunci
membrana
fi strabatuta
compartiment inspre al doilea. Conform legilor difuziei: .
_ dQt (t) = [KQI (tXKI+K2)~KK'2] dt

S-au facut notatiile:
(43)
..
(44)
(40)
Dupa separarea variabilelor si introducerea noilor constante K12

unde Kml si Km2 sunt coeficienti de partitie (rapoartele de
~iK' 2:
distributie) ai substantei S intre membrana ~i cate unul din cele doua compartimente.
Se noteaza:
116 117
(45)
R. M;ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
se obtine:
(46)
(50)
ceea ce, prm integrare (cu conditia initiala Ql(O)=QI(t=O»

conduce la:
observa ca:
(51)
e-Kl2t = K"2-Kt2Q)
K"2-K12QI
(t) (0)
(47)
Astfel se obtine:
De aici se deduce expresia de variatie in timp a lui Qt(t): ceea Ql(t)=[QI(O). K'2 ]e-Kut + K'2 Kl +K2 K, +K2 (48) gradientului ee reprezinta, din de
scaderea
primul
exponentiald .in timp

(sub
eompartiment
aetiunea
Prin impartire cu V I se obtine expresia de variatie in timp a eoncentratiei substantei S in primul eompartiment:
concentratie)
dependent de grosimea=si
de cantitatea .totala de
supra/ala transversale a membranei,
substanta difuzibila din cele doua eompartimente si de valoarea
concentratiei
(49)
de echilibru (dupa Un timp
suficient
de
indelungat) din eompartimentul considerat. Astfel s-ar desfasura, de exemplu, procesul de difuzie al
unde s-a notat eu V*:

118
moleculelor de apa prin "porii aposi" ai biomembranelor

119
in
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BlOFIZICA MOLECULARA $1 CITOTISULARA
cadrul modelului prezentat. In cazul ionilor trebuie luat in considerare corespunzator.

10.4.2. Difuzia facilitata
~i
gradientul
electric
transmembranar
substantei urmarite. Desi, la fel ca ~i relatia enzima - substrat, relatia substanta »>: difuzata proteina transportoare se caracterizeaza printr-o anume specificitate.
•. molecula transportata
j[
Ca ~i in cazul difuziei simple, difuzia facilitata prin biomembrane a unor substante se produce sub actiunea gradientului electrochimic disparand odata cu anularea acestuia. Spre deosebire de difuzia simpla, efectuata prin intermediul canalelor ionice ~i porilor moleculari, difuzia facilitata, efectuata prin intermediul proteinelor transportoare (carrier), poate sa se produca cu cea corespunzatoare
0
proteina transportoare (permeaza)
viteza mult mai mare dedit sau liposolubilitatii
Figura 4l. - Proteinele
transportoare
(permeaze)
(dupa J. Darnell ~i col.
dimensiunilor
1990)
moleculelor respective, viteza care atinge 0 valoare de saturatie la cresterea gradientului de concentratie ~i poate fi afectata de prezenta unor substante cu structuri analoge substantei difuzate. Din aceste puncte de vedere acest fenomen de microtransport prezinta asemanari cu procesele enzimatice, a carer viteza atinge
0
Proteina transportoare, desi nu se cupleaza in mod direct eu procese biochimice exergoniee, este capabila sa efectueze miscari complexe prin care substanta difuzanta este captata la una din fetele membranei, apoi este transportata (Figura 41) la fata opusa (proteina transportoare fiind de tip intrinsec, adica strabatdnd membrana de la 0 fata la alta) unde este eliberata, Unii autori includ in acest tip de microtransport si permeabilitatea de tip ionoforetic (Figura 42) prin care ionoforii
121
limita de saturatie ~i care sunt, in acelasi
timp, procese de competitivitate - competitia dintre doua substante cu structuri asemanatoare fiind de natura sa inhibe participarea la procesul de transport (sau enzimatic) a
120
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
INTHODUClmE
iN BIOFIZICA
MOLECULARA
~I CITOTISULARA
(molecule cu structura peptidica sau nu, de exemplu nistatina, amfotericina, valinomicina, etc.) prezenti In membrana
unde:
este viteza de difuzie, egalii cu valoarea
c este concentratia, concentratiei
kM estc
constanta
care reduce
la
efectueaza transpotul unor ioni mici.
jurnatate vitcza maxima de difuzie.
v
500
V max
---------
--------
250 . - - - <E--- 1/2 V

J •
Ina:>.:
I J
difuzia simpla
3 KM
9 10
12 13 14
concentTa~a (1\11\1)
Figura 42.- Valinomicina
realizeaza
transportul
ionoforic
al ionului de 43. - Comparatie grafica intre difuzia sirnpla ~i difuzia facilitata
potasiu prin biomembrane (dupa J. Darnell 1990)
In Figura 43 este redata
comparatie intre cele dona
In forma inversata, teat in experimente,
relatia este deosebit de usor de conduce Ia

0
tipuri de difuzie. Relatia matematica ce se poate scrie pentru procesele de difuzie facilitata este de forma:
deoarece
dependentg
ce se stabile~le prin metoda celor mai mici patratc ;;i ite calcularea parametilor
Vmax
si
ki\'1
din panta si taietura la
V ()C
CV max =-~=-
kM
+C
122
(53)
a dreptei (Figura 44) celei mai probabile:
123
R. M. ISAC
F. TOPOLICEANU
INTRODUCERE IN BlOFIZJCA MOLECULAR~ D. E. CREANGA
SI CITOTISULARA
1 --=
kM
vee)
v maxC
+-V max
10.5. Transportul activ (54) Un astfel de transfer de masa de tip microtransfer se efectueaza impotriva gradientului electrochimic si se realizeaza pe baza energiei eliberate intr-o reactie exergonica, eel mai frecvent fiind yorba de hidroliza legaturilor fosfat, acumulatoare de energie, din molecula de ATP.
10.5.1. Tipuri de transport activ
1 ~_
1
V
vmu~ 1
• Transportul
Figura 44. - Relatia ce descrie difuzia facilitata poate fi adusa la forma lineara, convenabila masuratorilor practice, prin inversarea relatiei dintre viteza ~iconcentratie
activ primar
implica deplasarea prin
membrana a unor ioni mici care beneficiaza in mod direct de energia eliberata in reactia ATP-ADP;
• Transportul activ secundar
(Figura 45) asigura
Prin difuzie
facilitata
se explica transportul
prin
deplasarea unor ioni mici care beneficiaza de modificarea de gradient electrochimic cauzata de transportul activ primar al altor tipuri de ioni mici. Dupa cum ionii care se transporta pe baza energiei eliberate de hidroliza ATP-ului circula in acelasi sens sau in sens opus transportului activ primar, transportul activ secundar poate fi de tip sinport si respectiv antiport. Tot
grup,
0
membrana eritrocitara, a anionilor moleculari· de uree, glicerol si alti neelectroliti, transportul prin membrana musculara si epiteliul intestinal al glucozei si aminoacizilor, transportul glucidelor prin membranele microorganismelor.
forma de transport activ este si translocatia de molecule deplasata prin

125
prin care structura unei
124
R.M.
ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE
IN BIOFIZICA
MOLECULARA
1>1 CITOTISULARA
membrana este modificata la nivelul unui grup de constituenti de atorni.

10.5.2. Pompele ionice
Energia utilizata In transportul activ este eliberata ca urmare a activarii unei enzime, ATP - aza mernbranara, care
membrana
face parte din structura "pompelor ionice" de Na+, K+, Ca+2, etc., numite ~iATP - aze de Na+, K+, Ca+2,etc.
simpnrt
antiport
Pompele
ioruce
sunt
denumite
astfel
deoarece
transport aetiv secundar'
"pornpeaza" ionii in sens invers gradientului electrochimic in mod similar unei pompe care actioneaza pentru deplasarea unui . fluid impotriva gradientului de presiune. Ele sunt agregate proteice, formate din mai multe subunitati structurale care determina deplasarea ioniIor in sens invers difuziei pasive.
"ATP - aza de Na + si
Figura 45. - Transportul activ secundar poate fi sinport sau antiport (dupa J. Darnell ~i col. 1990)
oligo:zrul.arillt'.
K prezenta (Figura 46) in
membrana plasmatica (plasmalema) la majoritatea celulelor

sit situ.suri e nttllitic l'uut:. s-u A'1.'l?'
fj!
:I_su~'i.
IJBnt:ru.
C,,"::I
animale, asigura un eflux activ de sodiu si un influx activ de potasiu care pot contrabalansa influxul pasiv de sodiu si respectiv efluxul pasiv de potasiu (Figura 47), prin mobilizarea a circa 30% din ATP - ul destinat proceselor metabolice dintrun organism animal aflat in repaus. Aceasta deoarece concentratia de sodiu ionic este mai mare in interiorul celulei
ll'lare a :o;udiuI. ....i
3 Nu'+
Figura 46. - Structura ~i rolul pornpci de sodiu ~i potasiu (dupa J. Darnell $1 col. 1990)
dedit In exterior in timp ce concentratia de potasiu este mal mare In interiorul celulei dedit In mediul extracelular.
127
126
R. M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
...INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA ~I CITOTISULARA
Raportul dintre numarul de ioni de sodiu ~i eel de
potasiu, antrenati de pompa de Na+- K+ (pompa ionica de sodiu

si potasiu) este de 3/2. Pompa este blocata de ouabaina (F. Topoliceanu ~i 1. Haulica 1965; F. Topoliceanu ~i I. Haulica 1972; F. Topoliceanu si 1. Haulidi 1975).
... ubunitatea a - ~i a unei subunitati glicoproteice, cu situsuri de s de sodiu la fata externa a membranei Ca+2 este bine reprezentata in
• ATP
- aza
de
membranele reticulului sarcoplasmic (reticulul endoplasmic din celulele musculare) - ionii de calciu avand un rol important in bioelectrogeneza celulei musculare.
aflux activ de exteriorul celulei • ATP - aza de
IT
si
K!
este prezenta mai ales in
plasmalema celulelor din mucoasa gastrica asigurandu-se un eflux activ de protoni si un influx activ de ioni de potasiu. Un caz mai aparte il reprezinta pompa de pro/ani din membranele citoplasmatice ale procariotelor ~i in membrana interna a mitocondriilor, care asigura realizarea efluxului de
interiorul celulei [K+]
ext
< [K+] .
mt
protoni
simultan
0
cu
catalizarea
fosforilarii
ADP-ului,
reprezentand deci
ATP - sintetaza, conform mecanismului
propus de Mitchel (Benga 1976). Energia provine din procesele

Figura 47. - Transportul pasiv ~i transportu! activ printr-o biomembrana
redox localizate in aceste tipuri de membrane ~i pe baza ei se deplaseaza protonii ~i se fosforileaza ADP-ul.
• Pompa de protoni bacteriana,
La celulele renale s-au identificat cele mai multe astfel de pompe ionice precizandu-ll-se si structura tetramerica (data de asocierea unei subunitati cu proprietati enzimatice, cu situsuri de legare a ionilor de sodiu la fata interna a membranei
128
este mai putin bacteriei
raspandita
Halobacterium
fiind
localizata
in
membrana
halobium
care utilizeaza energia luminoasa,
129
R·M·ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE
iN BIOFIZICA MOLECULARA SI CITOTISULARA
pnn
. mterme di 1 un e 1 1U
proteine
de
membrana
numita
kl si k2 fiind constantele de viteza (rnasurate in S-I) iar [Na], si
bacteriorodopsina.
[Na], fiind concentratiile interiorul celulei.
ionice
in exteriorul
si respectiv
10.6. Ecuatii diferentiale pentru descrierea cantitativa a bilantului transportului activ ~i pasiv
Se considera, pentru exernplificare, cazul ionilor de din mediul
Desigur ca exists relatia: kl>k2 dupa cum ~i k3>kt in cazul transportului activ, modelat fenomenologic ~i cantitativ dupa cum se poate vedea mai jos. Actiunea transportoare a pompei de Na+ (Figura 48)este redata prin cuplarea reversibila a acestui agregat proteic cu ionii de Na + (constantele de viteza fiind k3 ~i ka) si cedarea acestor ioni la fata externa a membranei (constanta de viteza fiind ks). In relatiile matematice care urmeaza se presupune ca ionul ~i transportorul proteic formeaza un complex, notat. Deci procesele care conduc la transportul activ se pot reprezenta schematic astfel:
sodiu, la care se urmareste variatia concentratiei
intracelular (din citoplasma). Viteza de variatie a concentratiei intracelulare are doua componente, cea pas iva ~i cea activa:
If
d[Nal = d[Na]P
dt dt
d[Nafi
dt
(55)
Pentru explicarea fiecarei componente se are in vedere faptul ca proeesele de intruzie, respectiv extruzie a ionilor cat ~i
prezinta 'Un caracter partial stocastic, amt difuziapasiva
transportul activ fiind, fiecare din ele, rezultanta unor intrari ~i iesiri In ~i din celula, Astfel, transportul pasiv transmembranar , poate fi descris prin ecuatia: Ecuatiile diferentiale corespunzatore sunt de forma:
(57)
130
131
R. M. ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
d[NaJ. =-k3[TINa]i +k4[TNa]

dt Sistemul de ecuatii diferentiale ce urmeaza a se rezolva are forma:
d[:~a]=k3[TINal-ks[TNa]-k4[TNa]
De aici si.din ecuatia diferentiala a transportului pasiv se vede ca:
dx = k.z - kzx - k3x[T]+ k4y

dt (63)
dy = k3x[T]- (k4 + ks )y
dt
d[Nal =k1[Nal-kz[Na]i
dt Notam:
-k3[Nal[T]-k4[TNa]
Folosind ecuatia (62), variabila
Z
se inlocuieste si se pot face
[Naj=x, [TNa]=y, [Na]e=z

C1
=kt +k2 +k3[T]

(64)
si, la momentul initial, t=O, avem:
c2 = k, c3=k4-k1
C4
= k, +ks
X(O)=Xo, y(O)=Yo, z(O)=zo,

adica, tot sodiul ionic este prezent doar la interiorul celulei. Se poate considera, in baza conservarii cantitatii totale de sodiu, ipoteza unor volume egale, ca;
Cs
=k3[T]
Sistemul ia forma:
(65) (
132
133
F. TOPOLICEANU
D. E.CREANGA INTRODUCERE
IN BIOFIZICA
MOLECULARA ~I CITOTISULARA
Pentru rezolvare se procedeaza la diferentierea ambelor ecuatii in raport eu timpul:

canal
d2y
dt2
=-c4ill+csill
dy
dx
(66)
interioruI celulei pompa Innica de sndiu
exterioruI celulei
Din sistemele (65) si (66) se obtin ecuatii eu cate variabila:
singura
Figura 48. - Reprezentarea modelului bilantului transportului membrane biologice (dupa F. Gremy si J. Perrin 1975)
pasiv ~i activ
Cautam solutiile de forma:
X=X1
+x2
= AIC-IXt
at
+ B1c-IH +C +B2e~t
Se trece la ecuatiile earaeteristice On variabila r, de exemplu) ale carer solutii rl'=rl=a, r2'=r2=~ sunt de forma:
Y=Yl +Y2 =A2e-
+C
(69)
Din conditia ca aceste sisteme sa verifice sistemul de . propus si din conditiilo initiale se obtin coeficientii de i
134 135
R.M.ISAC
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA 1>1 CITOTISULARA
AI::;
13 13 - a
[x
0_
C 2 C 4 (X 0
A2 =
BI::;
p~a[X. _5~:~:!c;~:)]
1
C1C4 - c3CS
+ YO)]
acestui model matematic in cazul membranei eritrocitare (F. Topoliceanu si co1.1977). Dintre preocuparile cercetatorilor ieseni asupra unor aspecte experimentale ale transportului activ, mentionam cercetarile privind bazele electrochimice ale transportului (70) transepitelial de sodiu (1. Haulica l?iF. Topoliceanu I967;,F. Topoliceanu l?iI. Haulica 1972), sau pe cele bazate pe utilizarea izotopilor radioactivi, (M. Isac l?iS. C. Bumbu 1979).
l3-a
13 -a
C1C4
[_XO+C2C4(XO+YO)]
C1C4-C3CS
B_1 2
C1
C
[• -
X0
C2CS{XO+YO)] + --=~_.:;..-='----';.....;:..-'C1
C4 - C3CS
::; C 2 C 4 (X 0 -
+ YO)
C3CS
2 ::; C 2 C 5 (X 0
+ YO)
10.7. Structurlle membranare semipermeabile ~i percolarea Atat in cazul membranelor celulare cat ~i al structurilor membranare macroscopice porii permeabili pentru molecule
C1C4 - C3CS
Cu aceste expresii ale coeficientilor solutiilor propuse se obtin relatiile ce dau dependentele de constantele de viteza ~i de concentratia de pompe ionice din membrana, ale concentratiilor de ioni de sodiu Ia exteriorul membranei, la interiorul acesteia precum ~iconcentratia de transportori cuplati cu ioni de sodiu. Atilt concentratiile ionice cat si constantele de viteza se: pot determina experimental prin metode bazate pe radioactivi, ceea ce a stat ~i la baza verificarii aplicabilitatii
mid sunt formatiuni caracterizate de sugerand continuitatea

,
geometrie mai degraba pe toata grosimea
neregulata, in primul caz modelele cele mai frecvent utilizate canaliculelor membranei dar ~i instabilitatea lor temporala, iar in al doilea caz, din contra, se admite constanta in timp a retetei de pori dar
f
~i numeroase ramificatii ale acestora intre cele doua fete ale membranei. Traseul apei si al altor molecule mici ~i ioni pnntr-o structura mernbranara macroscopica are, .deci un car~cter'
:":';:':',::+:,.; H",,;
FlY
.r}
136
137
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE
IN BlOFIZICA
MOLECULARA
SI CITOTISULARA
impredictibil, deoarece nu se poate cunoaste prin care din ramificatiile canaliculare existente se deplaseaza fluxurile de ioni ~i molecule. Ceea ce se semnaleaza cu precizie este starea initiala ~icea finala a fluidului ce se filtreaza, Odata cu dezvoltarea teoriilor modeme referitoare la detenninismul ascuns sub
0
care se efectueaza observarea lor. In cazul retelei de canalicule ce se poatc asocia porilor rarnificati ai unci structuri membranare macroscopice, estimarea caracterului fractal, chiar daca nu ofera posibilitatea unei descrieri matematice cantitative, lasa loc totusi acceptarii unei prcdictibilitati limitate a traseelor disponibile pentru transportul ionilor, apei ~i alter molecule mici. De remarcat ca acelasi earaeter fractal se atribuie si organizarii intime a tesutului pulmonar.
aparenta haotica, fie a comportarii
temporale a unor sisteme complexe, fie a caracteristicilor geometrice ale unor obiecte, s-a dezvoltat ~i eoneeptul de
percolare. Acest concept a fost introdus de matematicianul J.M
Hammersley si inginerul S.R. Broadbend, in legatura eu fenomenul de filtrare a aerului printr-o masca de gaze. Cei doi cercetatori urmareau sa stabileasca in ee conditii
0
astfel de
masca devine inutilizabila prin colmatarea porilor sai, in speta, la ce pr,()centajde pori blocati functia de filtrare nu se mai poate realiza.Ulterior s-a facut analogia cu fenomenul de raspandire a unei epidemii intr-o populatie (de exemplu un parazit intr-o livada) si cu eel de raspandire a focului intr-o padure. In majoritatea cazurilor se urmarea
0
estimare cantitativa a
pragului de realizare a fenomenului in vederea controlarii lui. Semnificativ este faptul ca structurile la nivelul carora se inregistreaza fenomenul de percolare par sa aiba caracteristici geometrice fraetale sau, cum se mai poate spune, sa prezinte aceleasi caracteristici geometrice indiferent de scara
138 139
R.M.lSAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
celulare (plasmalema), CAPITOLUL 11
intre cauzele determinante
ale acestei
asimetrii electrice se numarandu-se in primul rand:
concentratiile
doua
diferite de ioni mici de la nivelul celor mai ales a cationilor mici
fete ale membranei,
Biofizica bioelectrogenezei celulare

Prin bioelectrogeneza se intelege fenomenul complex,
0
(Na+,
K+,
Ca2+, Mg2+) aflati atst in mediul extracelular
cat si in mediul intracelular; prezenta anionilor macromoleculari, nedifuzibili, din omniprezent in structurile materiei vii, prin care este generata
mediul intracelular;
diferenta de potential electric, cu rol de asigurare a unei stari electrice caracteristice (potentiale electrice de repaus) sau de
prezenta la exteriorul membrane lor a unor concentr~tii

semnificative sialic care de resturi anionice de molecule de acid apartin terminatiilor glucidice ale unor
modificare a starii electrice de repaus ca urmare a actiunii unor stimuli (potentiale de actiune), Caracterizarea starii electrice a unor celule, tesuturi sau unor parametri electrici de tip
glicoproteine din structura membranei.
organe, impune identificarea
Fata externa ca ~i cea interna a membranei prezinta

0
celulare
capacitiv, disipativ (rezistiv), inductiv si studiul dependentei lor de starea fiziologica precum si de alti parametri fizico-chimici
incarcare
electrica
permanenta,
caracterizata
de
(pl-l, grad de ionizare, etc.).

Un organism viu se comporta ca un conductor de ordinul II (ionic), neomogen si anizotrop, caci distributia volumica de sarcini electrice elementare este neuniforma in timp ~i de-a
potentiale electrice diferite la exteriorul interiorul negative (Vi) celulei. dar inegale In principiu astfel
(V e) si respectiv la sunt
ambele potentiale
ca ~i potentialul
electric; de
membrana, care se mascara de la interior spre exterior, este ~i el, prin conventie, negativ:
lungul directiilor spatiale de referinta, Bioelectrogeneza celulara este determinata in principal

0
de asimetria distributiei ionice de

140
parte ~i de alta a membranei
Ve<O,Vi<O V=Vj-Ve<O
141
R. M. ISAC
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
sr CITOTISULARA
canalelor caci intre valorile absolute ale potentialelor relatia: V,

~1
~i pompelor
la exteriorul
ionice precum
~i porii membranari.
Vi exista
Existenta dublului strat de sarcini electrice - prin conventie pozitive membranei si negative in interior _ de
datorita caruia exista componenta (72)
eleetrica a gradientului
potential electrochimic, permite analogia cu actiunea unei surse de tensiune electromotoare in circuitul electric echivalent al
In
cazul
celulelor
excitabile
(celulele
musculare,
membranei. Asadar, pentru unitatea de suprafata a membranei, avem un circuit echivalent de forma (Figura 49):
nervoase, vizuale) potentialul
electric de membrana poate sa
varieze foarte mult in timpul actiunii stimulilor specifici, cand apar asa numitele de potentiale repaus care de pot actiune fi variatii ale sau
potentialelor
depolarizari
R
exterio~~ ........__:::___.
hiperpolarizari electrice ale membranei.
11.1.Modele electrice pentru membrana
excitabila
~II •J ·
interior
'¥
c
electrice,
Pentru modelarea proprietatilor electrice ale membranei celulare bazate, s-au prop us diferite in principal, variante de circuite
Figura ,49. - ~opriet~tile electrice ale unitatii de suprafata a membranei excitabile (modiflcat dupa F. Gremy ~iJ. Perrin 1975)
pe elemente
capacitive
si elemente
rezistive de circuit. Elementele capacitive reflecta proprietatile de izolator electric conferite de bistratul lipidic In timp ce unde: valoarea capacitiuii este de circa 1 ~/cm2, valoarea
elementele disipative de energie (rezistive) descriu proprietatile de permeabilitate ale membranei pentru ioni, permeabilitate al
rezistentet pe unitatea de lungime este de circa 1000 O:m2 iar

potentialul de repaus al membranei, ~ este cuprins intre
card suport molecular 11constituie agregatele proteice de tipul

142
.50mV ~i - 90 mY.
143
R. M. JSAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
In mod similar, proprietatile conductoare de electricitate ale mediului interior precum si ale celui exterior celulei sunt reprezentate schematic prin rezistentele unitatii de lungime, ~i reo
a
rj,
serie de unitat; repetitive
cu proprietati
electrice disipative
(rezistive), capacitive ~i respectiv generatoare de diferenta de potential electric (Figura 50).
11.2. Potentlalul
de difuzie
'.
"
I.
R.
Fluxul, f, de ioni caracterizati de sarcina electrica z si mobilitatea ID, este determinat de gradientul de concentratie potential electric d'Hdx,
Il(
dC/dx
~l
de
gradientul
de
IN.
caracteristice membranei strabatute:

Ie
'.
F
R
qt:
;:!J--jr
~ f
:
I
f=-ID
ATP-82:8 de
dC RT-+zFC-1 ( dx
d'P\ dx )
(73)' .
Na+-K+
I
unde: R este constanta
gazelor perfecte, Teste
temperatura de
absoluta, F este constanta lui Faraday. Pentru potentialul
Figur~ .50".- S~h~me electrice echivalente pentru proprietatile electrice capac~t~ve ~~rez~stJ.ve ale membranei unei celule excitabile ; a - proprletatile cap~cltlve ~I rezistive constante, in aproxlmatia transportului ionic exclusiv ~aslV; b - proprietatile c.apac!tive ~i ~ezistive variabile, In eproximatta ~ndependentel transr0rt~IUl pasl~ de. SOdlU, potasiu ~ialti ioni precum ~i in ipoteza transpertului acnv de sodiu ~I potasiu (F. Gremy ~i J. Perrin 1975)
membrana evaluat teoretic va fi utilizata notatia 'P iar pentru eel real, masurabil experimental, ioni a trecut gradientul notatia V. Odata ce un numar de In altul, se modifica de
dintr-un compartiment
(se reduce)
de concentratie
ca si distributia electric.
Membrana
axonal a a celei mai reprezentative
celule
. sarcina electrica si deci ~i gradientul fluxul se anuleaza si avem:

145
La echilibru
excitabile, celula neuronala, poate fi astfel reprezentata printr-o

144
R. M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULAR.~ ~I CITOTISULARA
d~ _ RT dC _ -_----_-RT
dx zF'C dx zF'
d(lnC)
dx
(74)
Integrand
intre
doua
puncte
ce limiteaza
grosnnea
Ia
membranei obtinem ecuatia lui Nernst:
(75)
Figura 51. - Sistem eu doua eompartimente, eu concentratiile ionice C1 si C] ~i potentialele eleetriee 'If si 'f5 separate de 0 membrana de grosime / (dupa J. Darnell)
unde: a'¥este
'¥.2-'¥t intre cele doua punete de pe
fat~ ~i de pe
cealalta a membranei. , Daca prin membrana difuzeaza (Figura 51) ~i cationi ~i anioniatunci conditia de echilibru implica anularea fluxului
Daca notam: b = _::__!_ a = zF d~ mRT' RT dx
rezultant al eel or doua fluxuri. Fie I grosimea membranei ~i fie [r(O)], [f(!)], [i+(O»), [t(l)) valorile concentratiilor de anioni '(de exemplu Cl') ~i respectiv cationi (de exemplu Na +) in x=O siin . x=l, sau, pentru un tip oarecare de ioni, fie aceste concentratii [C(O)] ~i [C(!)].
(76)
atunci: pentru dependenta concentratiei de distanta de difuzie se obtine, indiferent de tipul de ioni urmarit:
de (x) + dx
aC (x)=
(77)
rezulta
ecuatie diferentiala neomogena de ordinul intai, care,
prin integrare, duce la:
146
147
R. M. ~SAC
F. TOPOUCgANU
D. KCREANGA INTR'ODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA
SI CITOTISULARA
c (X)= ~
+ et .e -ax
(78)
eaI
unde: ct. este constanta de integrare. Din conditiile initiale si introducand
0
(82)
noua notatie simplificatoare, CI,o obtinem: adica: in aproximatia unei variatii liniare a potentialului electric
b = 'a [C (1)]- [C(O)~ -al = aC 1,0

1- e -al
(79)
in membrana de grosime I (grosimea membranei se reduce de la numitorii egalitatii urmatoare):
Reconsiderand notatiile a si b rezulta:
f = -mzFC
d'f
1,0~
(80) Daca exista mai multe tipuri de cationi si mai muite
Revenind la cazul moleculei de Nael disociata in ioni in mediu apos, de exemplu, vom avea:
tipuri de anioni monovalenti atunci:
mlii- ~Ii~
J
(84)
r.,
I
= -m .+F ~+
I
1,0 ~
dx
-.-
f _• = -m._
i
J
F ~- ]d 'P
I 1,0
(81)
m Iii- ~p~ ]
dx
unde: notatiile [i\ol si rr/,o] sunt particularizari ale notatiei CI,O pentru anionii si respectiv cationii difuzibili. Din egalitatea cu zero a fluxului rezultant rezulta:
148
unde: a ~i ~ sunt indici de sumare pentru tipurile de ~ationi si respectiv de anioni. Particularizand
pentru
membrana
biologics, prin care difuzeaza doua tipuri principale de cationi

149
R.M:ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
SI CITOTISULARA concentratie
monovalenti, Na + ~i K+ precum si un tip de anion monovalent,
membrana imediat adiacenta, adica gradientulde este strict localizat pe grosimea membranei). Coeficientii de difuzie,
cr, din
relatia de mai sus se obtine potentialul de membrana:
D, se pot regasi in forma
produselor dintre factorul RT ~i mobilitatile fiecarui tip de ioni (85) prin membrana considerata: DNa+= RTmNa+ unde s-au introdus permeabilitatile difuzibili, PK+,
PNa+
membranei
pentru
10nIl
DK+ =RTmK+ D CI- = RTm

CI-
(87)
si PCI-
Na+ -
._ =
Na +K +K K
m Na
+RTm I
K
Nil+ +
Evaluarile experimentale efectuate eu ajutorul izotopilor radioaetivi pentru urmarirea fluxurilor ionice, ea ~i masuratorile (86) electrice directe realizate cu ajutorul electrozilor intracelulari, au dat valori de -50 mV parra la -90 mV pentru potentialul de membrana la diferite tipuri de biomembrane. interiorului
~l
."
ZK
mK
+RTm I RTm
.. ..
P CI- =
Z CI -
mCI -
CI-
Indicii
1 si 2 corespund
respectiv
..
exteriorului membranei. Sarcinile electrice ionice sunt egale cu unitatea (difera doar semnul) iar KmNa+, etc. sunt coeficienti de partitie a concentratiilor sau extracelular, ionice tntre membrana si spatiul intra pentru simplificare, egali cu la de
11.3. Echilibrul Donnan
In cazul
biomembrane
membranelor celulare precum ~i in cazul altor din organismele animale (epiteliul alveolelor intestinal, pulmonare, ionilor
considerati,
unitatea (concentratia fiecarui tip de ioni este nemodificata trecerea din spatiul exterior membranei la portiunea
peretii vaselor sangvine, s.a.) exista mici,

0
membranele semnificativa prezenta

151
modificare de
a echilibrului
determinata
ionilor
macromoleculari,
150
R. M:ISAC ;
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
nedifuzibil', rezultati din disocierea unor particule coloidale de natura proteica, etc. (1. Haulica si col. 1984; I. Haulica ~i col. 1992; I. Haulica ~i col. 1998). Adesea este yorba de anioni nedifuzibili doar unuia dintre 'cele doua compartimente bicompartimental anterior. Daca numai in primul compartiment, exista anioni cu membrane care apartin ale modelului discutat
AW
= RT
F
In ~ +
aq> =
R: In t= 1
1 f+T
(90)
(91)
semipermeabile,
de unde rezulta: ecuatia Donnan:
(92)
nedifuzibili, cu n sarcini elementare fiecare, in concentratie de [P -] t iar concentratiile de anioni si cationi mici monovalerui sunt [a-h, [c+h, [c+b , atunci se transpune
din cele doua compartimente neutralitatea
In
cele prezentate
este Iuat In consideratie
numai
electric a a fiecarui compartiment
transportul pasiv al ionilor, formulele obtinute referindu-se la
potentialul de repaus (in lipsa actiunii unor stimuli asupra unor

celule excitabile)
cantitativ astfel:
(89)
11.4. Potentialul de actiune neuronal

Generarea potentialului
de actiune -
la
nivelul
Conditiile
ca la echilibru
sa se anuleze fluxurile potentialului
membranei neuronale cuprinde ansamblul modificarilor suferite de potentialul electric de membrana, sub influenta unui stimul
cationi ~i anioni mici conduc la expresiile membrana:
umoraI (depolarizarea acetilcolinica a membranei postsina~~i~~)' sau electric, de intensitate superioara pragului de excita~ie.I~ dezvoltarea
152
lui, excitarea
se realizeaza
153
intre doua'
~unct;
R.M.)SAC
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE
iN BIOFIZICA
MOLECULARA
~I CITOTlSULARj\.
apropiate,
printr-un
microelectrod
(cu
arie
foarte
mica, de o
t
/punctiforma / a sectiunii suprafata (cu arie relativmare
transversale)
~i un electrod
fata de electrodul ' punctiform' )
intre care se aplica un puIs rectangular de tensiune electrica, V E - Vs. Intre acelasi electrod de suprafata si un alt microelectrod plasat In imediata lui apropiere se receptioneaza variatia de
tensiune V s - V A generata de celula neuronala - masura directa a potentialului electric de actiune a membranei sale. Se obtine
a f
un raspuns electric de forma caracteristica la care se disting mai multe faze (Figura 52). Intai este receptionat un prepotential (portiunea de curba notata ab), apoi se inregistreaza asa numitul spike (bed) - variatia cea mai ampla din cadrul acestui fenomen care este urmat de un postpotential negativ (de)
spike -ul (bcd), postpotentialul
Figura 52.- Forma generala a unui potential de actiune: prepotential (ab), negativ (de) si postpotential pozitiv (ej) (modificat dupa F. Gremy si J. Perrin 1975)
prepotentialul
~i care nu este urmata de spike daca nu se
:;;i un
depaseste pragul de excitatie, Astfel in cazul (1) potentialul de membrana sufera este
0
postpotential pozitiv (ej). eel mai adesea potentialul de actiune este In principal
0
accentuare
polarizarii si electrodul
caci de
depolarizarea electrica a membranei, dar la

0
microelectrodul
electrodul
negativ
unele celule vizuale poate fi in principal Prepotentialul este

0
hiperpolarizare. de
suprafata este electrodul pozitiv - curent de excitatie negativ. In schimb, in cazul (2), inversandu-se polaritatea celor doi de
variatie locala a potentialului
repaus care precede aparitia spike-ului. In functie de sensul :;;i intensitatea curentului electric de excitatie, I, potentialul
0
electrozi, curentul de excitatie este pozitiv :;;i potentialul
de
membrana este diminuat dar nu apare si un spike, excitatia fiind sub nivelul pragului. Abia in cazurile (3) si (4), curenti de acelasi sens cu (2) dar de intensitate egala ~i respectiv mai mare dedit cea a pragului, indue depolarizari de membrana care
membrana poate suferi accentuare
variatie mai mare sau mai mica, de a starii de polarizare electrica
sau diminuare
caracteristica repausului (lipsei excitatiei), care constituie

154
contin un prepotential ~iun spike. Sunt motive sa se presupuna

155
INTRODUCEUE R.M.ISAC F. TOPOLICEANU

0
IN BIOFIZICl ...i\HYLl.i;CULARA ~i CrrOTISllLARA
"
D. E. CREANGA
Potentialul de actiune propriu-zis, spike-ul, reprezinta
ca generarea prepotentialului nu este numai variatiilor de permeabilitate ionica
manifestare a
variatia rapida de potential de membrana care se produce sub actiunea unui stimul de intensitate suficient de mare pentru a depasi pragul de excitatie. Amplitudinea acestei variatii poate sa insemne chiar
0
proprietatilor conductoare pasive ale membranei dar si induse de actiunea stimulului, mai ales cand acesta se apropie mult de valoarea pragul Ul. de excitatie. Spike-ul are aceeasi intensitate indiferent .. . de intensitatea curentului de excitatie cu conditia ca sa fie depasita limita pragului de excitatie (Figura 53). Ceea ce difera in cazurile (3) si (4) este latenta adica intervalul de timp dupa care se inregistreaza componenta principala a potentialului de
A • ~
inversare a sensului polaritatii membranei.
Ea nu depinde de intensitatea stimulului, daca acesta a depasit pragul de excitatie, deci se supune legii totul sau nimic.
Postpotenlialui
este considerat ca tezultanta a doua
faze, un postpotential de acelasi sens cu potentialul de actiune propriu-zis si un potential de sens opus care are o durata mai mare. Amplitudinea primei faze poate avea valori de la cdtiva milivolti in axonul gigant al calmarului (axon nemielinizat) pana la cateva zeci de milivolti in fibra musculara, infibra
actiune - spike-us. La
intensitate mai mare a excitatiei, Iatenta
este mai scurta si invers.

I 4 3 0
miocardica fiind comparabila chiar cu cea a spike-ului. Durata

t
.
I
primei faze este de ordinul zecilor de milisecunde la fibra nervoasa mielinizata si de circa 200 milisecunde la fibra miocardica, in timp ce durata celei de-a doua faze poateatinge chiar
0
I
I
1
t
secunda - dar amplitudinea acesteia din urma este, de
regula, sub 1 milivolt (mV).

2
1
Figura 53 - Curentii de.excitatie I (t) ~i potentialele de membrana induse V(t) (dupa F.Gremy ~iJ. Perrin 1975) 157 156
R.M.ISAC
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
curenti sunt fluxuri de ioni mici pozitivi, prezenti intotdeauna la

11.4.1. Propagarea potentialului de actiune
ambele fete ale membranei. Deplasarea ionilor pozitivi de la fata externa a membranei dinspre zonele cu incarcare pozitiva spre zona excitata, eu incarcare negativa la exteriorul membranei, produce aparitia spike-ului (cand potentialul ajunge la limita pragului de excitabilitate). Propagarea excitatiei se produce In ambele sensuri, lara modificarea amplitudinii spike-ului
(propagare
Propagarea potentialului de actiune se concretizeaza In principal In propagarea spike-ului care realizeaza conducerea excitatiei in lungul fibrei. Se considera
0
,fibra nervoasa
nemielinizata, cum este cazul, de exemplu, la axonul gigant de calmar, material biologic foarte mult utilizat in studii de excitabilitate celulara. Stimularea experimentala se realizeaza cu
0
pereche de electrozi dintr-un circuit electric de tensiune
tara decrement),
cu
viteza cu atat mai marecu cat
diametrul fibrei nervoase este mai mare (Figura 55).
continua. Mecanismul acestei propagari poate fi reprezentat prin intermediul modificarilor de distributie de sarcina electrica pe fetele membranei celulare ea urmare a aplicarii stimulului excitant intre doua punete apropiate ale aeestei membrane. Astfel se considera ca exeitarea locala este echivalenta eu inversarea semnului sareinii electrice adica
0
++++++
+++++++++
-------++++++---------
_____,..
~
++++++
inversie de
________.,.
++++++ +++++++++
potential electric (plus la exterior si minus la interior (Figura 54). Tendinta de compensare a aeestei perturbari de sarcina electrica se manifesta prin aparitia unor curenti electrici locali ~i la interiorul si la exteriorul fibrei avand rolul de diminuare a diferentei de potential de membrana din zona excitata. Acesti
158 Figura 54.- Inversarea polarizarii electrice a membranei excitabile determina aparitia unor curenti de sarcini ionice pozitive care tind sa compenseze perturb area electrica produsa (modificat dupa F. Gremy ~iJ. Perrin 1975)
Teoria cablului coaxial demonstreaza ca proprietatile
conductoare ale acestuia (in conditiile in care, intre doua puncte se aplica
0
diferenta de potential ce nu depaseste pragul de

159
R.M.lSAC
F. TOPOUCEANlJ
D. E. ClmANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA $1 ClTOTlSULARA
excitabilitate),
depind numai de doi parametri,
cunoscuti sub
de tensiune intre doua puncte separate prin distanta dx este data de
denumirile de constanta de timp, 't, si constanta spatiala,
A.
curentul
transmembranar
~1
rezistentele
pasive
:)i i
corespunzatoare 't=RC
eelor doua fete ale rnembranei
(dupa Hughe~
1979, citat de V. Gheoghe ~i A. Popescu 1990): (93) descrie
A=Jr;:r.
Constanta potentialului de timp
variatia
in
timp
(96)
de membrana
dintr-un punct considerat, fata de Ecuatia undelor cu propagare unidimensionala OX) poate descrie destul de bine propagarea cum au aratat masuratorile (94) experimentale (pe
0
valoarea de la un anumit moment initial, pe durata propagarii electrotonice aplicata:

t
a curentului
generat de diferenta
de potential
directie
excitatiei, dupa
cu
in comparatie
'P{t) = 'Poc-:t
valorile obtinute computational, este

0
unde potentialul de membrana
functie de distanta ~itimp.:
Constanta spatiala descrie variatia in Iungul cablului a acestui potential electrotonic, dintre fetele membranei, adica a diferentei de potential potentialului de
:tara declansarea
d2'P(x,t)_ dx 2
1 d2'P(x,t) v2 dt 2
(97)
actiune, fata de un punct considerat initial: Descrierea

x
cantitativa in
a circulatiei .ionilor mict prin generarii

~l
membrana (95) pulsului de tensiune stimulator se potentialului
axonala
timpul
propag~i
A'P{x)=A'Poe ~
Daca aplicarea
de actiune {excitatia
sau impulsul electric care
depaseste pragul de excitatie) , se poate face cu ajutorullegilor

de baza ale circuitelor electrice (legile lui Ohm).
161
efectueaza la momentul t=0, atunci in acest moment diferenta

160
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE
IN BIOFIZICA
MOLECULAR-\' $1 CITOTISlJLARA
Astfel, in modelul lui Hodgkin si Huxley, pentru fiecare din cele trei categorii de ioni se pot scrie relatiile de legatura intre intensitatile curentilor pasivi (I) ~i diferentele de tensiune electrica generatoare (~:
de permeabilitate mcrnbranara). Curentul prin membrana va fi atunci de forma:
(98)
Pentru sodiu sunt propuse ecuatiile:
unde: \{I este potentialul de membrana, iar

,")iJ,
RNa,
RK,
R, sunt
g Na dm
dt
(t) = g ~a
=
3 (t )1 (t )
A Pm
rezistentele membranei pentru fiecare catego~ie de ioni.

d;
a.
(1 - m ) _ h)-
(101)
Curentul
ionic total prin membrana,
1M, are si
db =
dt
a. h (1 -
Phh
temporale la un ecuatiilor si
~b
componenta capacitiva:
(99)
unde: met) si h(t) sunt functii exponentiale potential dat, dupa cum rezulta
din integrarea
diferentiale (D. G. Margineanu, 1976), iar Om, Pentru caracterizarea variabilitatii rezistentei electrice in functielde potentialul de membrana s-au propus mai multe
an,
~m
sunt
constantele de viteza corespunzatoare variatiilor functiilor met) ~i bet) care, la un potential that, au valori constante. Valoarea maxima a conductantei pentru sodiu este notata g~a . Pentru potasiu este data functie temporals, n(t):
0
variantedintre
care, cea care descrie,jormai, eel mai bine acest
fenomen - in cea mai buna concordanta cu datele experimentale - este redata mai jos (se prefera conductanta, g, adica inversul rezistentei, pentru a da
0
relatie ce depinde de
alta
imagine mai sugestiva proprietatilor

162 163
R.M.ISAC
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
gK
dn
(t) =
g ~ n4
0
(t)
n )-
dt
(t.) = a. (t -
Po
(102)
fie controlata de absenta din apropierea suprafetei membranare a unui ion bivalent pozitiv ( de ex.: ionul de calciu). In cazul ionului de sodiu, in mod analog, se poate presupune ca activarea este declansata de prezenta a trei sarcini electrice elementare astfel ca parametrul h(t) dobandeste semnificatia probabilitatii ca in apropierea canalului sa se afle una din aceste particule. Pentru celelalte tipuri de ioni (cum ar fi clorul s.a.) conductanta, ga, este presupusa constanta. Dependenta de timp a intensitatii curentului ionic prin membrana apare ca
0
Constantele de viteza On si a functiei n(t) si, la precum si la

0 0
po corespund variatiei in timp
concentratie data de ioni de calciu,
temperatura data, depind numai de potentialul
electric de membrana. Parametrii mtt), htt), n(t) pot fi considerati ca descriind actiunea unor ~actori neprecizati ca natura, ce controleaza activarea canalelor ionice de Na (parametrul m), de K (parametrul n) si respectiv inactivarea canalelor de Na (parametrulh). De exe~plu, deschiderea canalului pentru K+ ar putea fi conditionata de prezenta a patru sarcini electrice negative elementare, purtate de particule ipotetice, mobile sub actiunea campului electric. In aceste conditii, n(t) ar avea semnificatia
I
relatie de parametrii m, n, h care
moduleaza conductantele ionice pentru sodiu si potasiu:
Acest model conduce la graficul de variatie ,in timp a potentialului de membrana precum si a conductantelor ionice pentru sodiu si potasiu., ca rezultat al integrarii ecuatiilor diferentiale propuse. Limitele acestui model, sugerate chiar de aproximatiile in care este formulat, decurg si din necesitatea de a preciza mecanismele de activare a diferitelor tipuri de canale ionice
165
fizica a probabilitatii ca prezenta uneia din cele patru sarcini sa conditioneze independent deschiderea canalului de potasiu, n2(t) ar fi probabilitatea ca aceasta activare sa fie conditionata Intr-o interpretare bazata pe simetrie, n (t) ar putea avea semnificatia probabilitatii, ca activarea canalului de potasiu sa
164
2
de prezenta a doua sarcini electrice negative, etc.
R.M: [SAC
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA

canale de lodlu inchilt tlmpul
precumsi
din restrictia, ca fiecare tip de ion sa circule prin
canal separat (In realitate existand si canale ionice pentru doua tipuri de ioni). Luand in considerare si rezultatele teoriei cablului
mV
t=o
coaxial, mode/ul Hodgkin si Huxley , poate descrie variatia temporara considerat, a potentialului de membrana intr-un punct
dlstllll~a in IWlgula:xonulul eanale de sodlu deschlse (mm)
ca urmare a actiunii unui stimul care depaseste
pragul de excitabilitate (Figurile 56 ~i 57):

tlmpul tl=lms
11.5. Fluxuri ion ice ~i electrogeneza 11.5J
in fibra musculara
d1stan~ain lunguI axonulul (mm) canale de sodlu deschise tlmpul t2=2ms
Poteruialul de actiune in fibra musculara cardiaca si neteda
In cazul fibrei musculare cardiace aparitia potentialului de actiune este legata de modificarea potasiu, sodiu si ealciu.
dlstan!ain lWlgul axonulul (mm)
fluxurilor
ionice de
Figura 55. - Canale de sodiu dependente de voltaj ce penn it propagarea unidirectionala a potentialului de actiune (J. Darnell ~i cot. 1990)
166 167
R..M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
Cresterea
'I'(t)
permeabilitatii
membranei
pentru
sodiu
respectiv deschiderea "canalului rapid de sodiu/ .determina un influx de ioni de sodiu electrica in celula, ceea ce inseamna ~i
0 0
depolarizare
a membranei
crestere
rapida a
curentului ionic prin membrana - portiunea AB - (Figura 58). Acest canal poate fi inhibat de tetrodotoxina (TTX).
t
Potentialul de repaus are valoarea de-
70 sau -90 mY,
iar ca urmare a acestei depolarizari rapide, se poate ajunge la valoarea zero sau chiar la valori pozitive.
Figura 56. - Variatia in timp a conductantei membranare pentru ionii de sodiu ~i potasiu precum ~i a potentialului de membrana (dupa F. Gremy si J. Perrin 1975)
Ulterior, membranare
cresterea
in sodiu
continuare
permeabilitatii calciu este
amt pentru
cat ~i pentru
consecinta activarii asa numitului "canal calciu-sodic lent", Faptul ca influxul de sodiu continua si este suplimentat
experimental +20
de influxul de calciu (gradientul
electrochimic
avand acelasi
sens pentru ambele tipuri de ioni), se concretizeaza in existenta
2,0
t(ms)
unui
"'platou/
al
intensitatii
curentului
transmembranar
(portiunea BC). Depolarizarea fibrei cardiace este determinata in acest
·60
caz de intrarea in joe a canalelor ionice rapide de Na - voltaj dependente, si pe de alta parte a canalelor lente de Na - Ca. Cresterea concentratiei calciului in citoplasma este data
Figura 57.• Variatia temporara a potentialului de membrana (dupa F. Gremy ~iJ. Perrin 1975) 168
~i de eliberarea sa din rezervele intracelulare afiate la nivelul

169
R.
1\1. ISAC .
·,
"f
',I.
F. TOPOLICEANU
D.
E. CREANGA
INTRODUCERE
IN
BIOFIZICA
MOLECULAR,'\
~ICITOTISULARA
reticulului sarcoplasmic (RS). Acesta reprezinta semnalul pentru declansarea contractiei musculare (sistola mecanica) ,pe toatadurata platoului. Intrarea in de-a treia actiune a pompelor ionice cauzeaza de permeabilitate membranara: diminuarea curentului ionic de intrare in celula, simultan cu cea modificare deschiderea retarda a unor canale de potasiu, adica generarea unui eflux de potasiu catre exteriorul celulei. Aceasta se traduce printr-o diminuare a curentului total (portiunea CD) ~i 0 repolarizare electrica rapida a membranei ~i printr-o relaxarea fibrei musculare cardiace. Daca variatiile de potential electric a membranei celulei museulare se pot masura direct prin tehnicile bazate pe electrozi intracelulari (clamp volatage, etc.), eeeaee se capteaza eu
Q
mV
-10
F igura 58.- Vari~tia pote?lialului de membrana (d upa.·. F Grerny ~I J. Perrin 1975).
in celula musculara
cardiaca
- unda P - reprezinta
depolarizare de mica amplitudine ce

0
precede complexul QRS si are (activarea miocardului atrial);

-
semnificatie similara
complexul QRS - de depolarizare ventriculara;

0
ajutorul microeleetrozilor plasati la suprafata membranei este rezultatul potentialelor de membrana generate in diferite etape ale contractiei museulaturii cardiace, propagate la nivel cutanat. Untraseu (Figura 59): electrocardiografic prezinta unde bipolare
~1
o o
- unda negativa Q - este
hiperpolarizare initiala de foarte
mica amploare uneori imperceptibila; - unda pozitiva R - de depolarizare rapida si ampla care , in ' . unele cazuri poate fi urmata de 0 a doua depolarizare la fel . de rapida dar mai putin ampla, notata R' ;
Q
se
caracterizeaza prin urmatoarele componente numite unde
unda negativa S- de mica amplitudine, urmata, In unele cazuri de 0 a doua unda , S" ,
o
170
- unda T - corespunde fazei de repolarizare ventriculara ~i relaxarii musculaturii ventriculare si apare la intreaga mass
171
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
0
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA ~I CITOTISULAIU
ventriculara, are
amplitudine de 0,2 - 0,3 mV ~i 0 durata
Tabelul 9. Componentele semnalului electrocardiografic

(dupa F. Gremy ~iJ. Perrin, 1975)
intre 0,35 - 0,30 sec.

lilY 1 R
Miocard Auricular 1 repaus
Miocard Ventricular Repaus
Electrocardiograma potential de repaus (linia de zero) unda P (complex rapid) Iinia de zero (izoelectrica) QRS (complex rapid ventricular) linia de zero (izoelectrica) , unda T'
2
p
T 1
sec
in curs de depolarizare
Repaus Repaus in curs de excitare (depolarizare) Excitat in curs de repolarizare
3
excitat 4 in curs de repolarizare
Q
Figura 59. - Variatia diferentei plasati pe tesutul cutanat
S de potential electric dintre doi electrozi
5
repaus 6 repaus
Modelul
vectorial
de
activare
componentelor
electrocardiogramei daca se considera inima ca pe un dipol electric ce variaza in timp. Dintre studiile publicate de noi asupra potentialelor de actiune de la nivelul celulei musculaturii striate mentionam articolele publicate in reviste ca J. Muscle Res. &Cell Motility (M. Isac ~i col. 1987) ~i Pflugers Arch. (M. Isac ~i col. 1988).
172
173
R.l\1.~SAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA INTRODUCERE iN BlOFIZICA MOLECULARA 1>1 CITOTISULARA
CAPITOLUL
12
raspunsul
survenind
la un interval
variabil
de timp
La animale, majoritatea acestor molecule semnal sunt
Elemente biofizice de interactiune comunicare celulara

12.1. Semnalizarea receptoare In eomumeare intercelulara:
si
solubile in apa ~i se leaga la receptori de pe membrana celulara (Figura 63).
horrnoni si proteine
organismele
multieelulare, complexa,
exista care
retea
de
intercelulara,
coordoncaza
cresterea, diferentierea
si metabolismul
diverselor tesuturi si
• Setrtnal
organe. Intre grupe mici de celule comunicarea se poate realiza prin contact direct intre celule (la nivelul jonctiunilor celulare). In cazul in care celulele trebuie sa eomunice intre ele la distante mai mari decat pot asigura contactele atunci intervin unii produsi extraeelulari semnale intercelulare (Figurile 60, 61, 62). Astfel, eelulele semnalizatoare sintetizeaza si elibereaza substante speeifice - molecule semnal - sau mesagcri ehimiei, care se deplaseaza sprc alte celule tinta, prevazute eu reeeptori specifici, in care indue un raspuns specific. Unele molecule semnal indue modificari in activitatea uneia sau mai multor enzime prezente intotdeauna In celulele
174 175
Y Receptor
Figura .60.- ~ecretia de mesager chimic a unei glande endocrine (stanga) se transrntte pr~n vase Ie de sange eatre celulele tintli aflate la distantli (dreapta) (J, Darnell ~I col. 1990)
directe intercelulare, care actioneaza ea
Alte molecule semnal altereaza mecanismul exprimari genetice (Figura 64), acestea sunt putin hidrosolubile, fiind mai ales liposolubile, indue raspunsuri mai tarzii In celulele tinta. Cei mai reprezentativi, receptori intracelulari, sunt hormonii steroizi care se leaga la control and anumite regiuni ale
moleculelor de acid dezoxiribonucleic.
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
o proteina
receptoare de la suprafata membranei celulei •. Sflmnal extracelulat
tinta sau din citoplasma sau din nucleul acestei celule, prezinta un situs de legare eu mare afinitate pentru semnal: hormon sau neurotransmitator, in postura de liganzi.
0
anume substanta
Moleculele semnal sunt
Y Receptor
y
• •••
."Semnsl extracelular
• ~em~af I ntr:acelular
Y Receptor
Figura 63. - Receptori mesagerului primar, In secundari (stanga), dar concentratia intracelulara col. 1990)
aflati Ia suprafata membranei celulare. In lipsa citoplasma exista un nivel scazut de mesageri dupa cuplarea mesagerului primar cu receptorul, de mesager secundar creste sensibil (J. Darnell ~i
Figura 61. - Cazul semnalizarii celulare la distants mica (J. Darnel ~i col. 1990).
Cuplarea
ligandului
la proteina
receptoare
se poate
realiza prin forte de interactiune slabe, de natura electrostatica
(forte van der Waals), forte ionice si legiituri hidrofobe, care

.. Semoal extracelular
determina receptorului
modificari
ale
inomentului
0
dipolar
electric
al
~i declanseaza
serie de reactii care modifica
Y Receptor
functiile celulei. Printre moleculele semnal care se cupleaza la receptorii de pe suprafata membranei celulare se pot exemplifica :
hormonii peptidici, prostaglandinele,

Figura 62. - Semnalizarea celulara poate avea ca tinta chiar celula care secretamolecula semnal (J. Darnell ~icol., 1990)
aminoacizii, epinefrinele cresterea sau scaderea secundari (cAMP,
~i compusi inruditi, care declanseaza concentratiei citoplasmatice Ca2+, 1,2-diacilglicerol).

177
de mesageri
176
R.'M •.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE IN BIOFIZICA MOLECULARA ~I CITOTISULARA
cazul mesagerilor primari din categoria hormonilor se disting trei grupe de molecule functionale :
o o
o
Molecule lipofile care pot trece prin membrana celulara si se cupleaza la receptorii din citoplasma sau nucleu; Molecule lipofile care se cupleaza la receptorii de suprafata ai plasmalemei; ,
semnal ,
Molecule hidrofile care se cupleaza la proteinele receptor de la suprafata membranei citoplasmatice (plasmalema); Din prima grupa, cei mai reprezentativi sunt steroizii, de exemplu,
tiroxina
si acidul retinoic.
Hormonii
steroizi,
interactioneaza eu reeeptori citoplasmatici sau nucleari formand complexe moleeulare ce se acumuleaza in nucleu, unde se leaga la secvente specifice reglatoare din molecula de aci,~
Figura 64. - Cuplarea mesagerilor Jiposolubili - steroizi, tiroxina, acid retinoic - (triunghiuri) la receptori citosolici sau nucleari determina modifican la nivelul acizilor nucleici (1, Darnell §i col. 1990)
dezoxiriboIiti~leic crescand sau diminuand viteza de transcriptie a genelor corespunzatoare (Figura 64). G~pa a doua este reprezentata de prostaglandinele Unii mesageri chimici care se cupleaza la ptoteinele receptoare de pe suprafata plasmalernei determina
0
activarea crestere a - mesager
care actioneaza moduland raspunsul altor hormoni, implicati, spre exemplu in, initierea contractiei musculaturii netede. In cea de a treia grupa sunt incluse polipeptidele marl ca insulina (Figura 65) si hormonii de crestere sau compusi mici,incarcati electric cum sunt epinefrinele.
unei enzime (Figurile 66 si 67) care genereaza concentratiei intracelulare a unui alt me sager
secundar - implicat la randul sau, In modificarea activitatii altei enzime sau proteine neenzimatice din celula, Exemple de mesageri secundari sunt: AMP-ul ciclic (cAMP), GMP-ul ciclic (c-GMP), diacilglicerolul, ionii de calciu, inositolul, s.a.
178
179
R.M. ISAC
F. TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
q
cuplarea
a
cu
proteinele
receptoare
tara
b
declansarea
raspunsului asteptat - antagonisti.
Figura 65. a - AcetiIcolina eliberata de celula nervoasa controleaza canalul 'cationic de pe suprafata membranei celulei musculare (jonctiunea neuromusculara); b - Insulina controleaza proteinkinaza care controleaza fosforilarea unui substrat proteic (J. Darnell ~i col. 1990)
Figura 66. a - Tirozinfosfataza proteica controlata de ligand; b - guanilat ciclaza controlata de ligand (J. Darnell si co1.l990)
Un transportul moleculesau
tip prin
de
ligand
deosebit se refera
de
important
pentru
membrana
ioni, capabile
la acele canalele
sub stante, ionice -
sa activeze
agregate proteice membranare care permit trecerea fluxurilor de ioni mici prin biomembrane legare a mesagerului (Figura 65). In acest caz situsul de pe una din subunitatile
G*
G*E*
este situat
constitutive ale canalului ionic. Molecule analoage structural hormonilor naturali pot fi recunoscute de receptorii respectivi determinand doua situatii:
q
Figura 67. - Activarea controlata de ligand a proteinei G traductoare care activeaza 0 enzima ce declanseaza generarea unui mesager secundar (R receptor, G - proteina G - inactiva, G* - proteina G activata, E - enzima inactiva, E* - enzima activata) (J. Darnell ~i col. 1990)
Antagonistii intra In competitie cu hormonii naturali, sau agonistii, limitand posibilitatea de actiune a
declansarea raspunsului specific, normal - agonisti;
blocandu-le activitatea fiziologica,

181
180
B.M.'ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
12.1.1. Jonii de calciu - mesageri secundari
declansand, de exemplu un alt raspuns celular cum ar fi contractia musculara (M. Isac ~i col. 1987).
.Mai .multi hormoni sunt capabili, ca prin cuplarea la receptorii membranari de la nivelul plasmalemei, sa declanseze o crestere a concentratiei de calciu din citoplasma rara contributia ealciului extracclular, ci doar pc baza golirii depozitelor intracelulare atasate reticulului endoplasmic. este Mecanismul propus si sustinut de doveziexperimentale redat In schema de mai jos (Figura 68). La cuplarea ligandului eli receptorul se activeaza
proteina G care determina transformarea fosfatidil inositolului
protelnaG
In diacilglicerol si inositoltrifosfat (transformare in care este implicata si fosfolipaza C).: Diacilglicerolul activeaza proteinkinaza C iar apoi aceasta determina fosforilarea si activarea unor proteine capabile sa declanseze reactii bioehimice in celula sub forma raspunsului eelular specific. Inositoltrifosfatul (IP3) determina deschiderea unor canale ionice de calciu din rezervele citoplasmatice atasate reticulului endoplasmic. Ionii de calciu eliberati reprezinta un mesager seeundar, cresterea nivelului caleiului eitoplasmatic
rezervor de caldu de Ia nlvelul retlclilulul endoplasmic
::1
inosltoll,4,5 Wasrat .
Figura 68. - Rolul calciului de mesager secundar (explicatia in text) (J. Danell ~icol. 1990)
182 183
R.M.ISAC
F. TOPOLIC!£ANtJ
D. E. CREANGA
..
care preiau mesajul de la receptorii membranari ~i declanseaza 12.1.2. Dinamica receptorilor anumite reactii bioehimice in celula, ajungandu-se la finalitatea
comunicarii intercelulare pe baza de molecule me sager.

Majoritatea reeeptorilor
0
sunt alcatuiti din mat multe 12.1.3. Cinetica interactiunii ligand - receptor transmisia neuronale Cinetica interactiunii ligand receptor poate fi descrisa prin schema urmatoare:
subunitati proteiee eu
mare mobilitate in membrana. mediaza nivelul ehimie sinapselor
Neurotransmitatorii impulsului nervos la
corespunzatoare
(sinapse chimice) cuplandu-se Ia situsurile de Ia receptorii
legare ale unor canale ioniee sau cuplandu-se
membranari, care nu sunt canale .ionice.

Cuplarea moleculelor sau neurotransmitatorii, la
0
k,
ks
L+R precum hormonii specializati din
LR
de mesageri, receptorii
membranele celulare presupune
modificare conformationala a se gasesc dispersate in
acestora care, in lipsa mesagerului,
unde: L si R sunt ligandul si receptorul - in starea inactiva, LR ~iLR* sunt complexele receptor-ligand in stare neactivata ~i
membrana sub forma de subunitati proteice cu mare mobilitate de miscare. Receptorii membranari cuplati cu molecule mesager
respectiv activata, R' este receptorul in stare inactiva po sibil
regenerativa.
Constanta de echilibru a reactiei de formare a complexului ligand-receptor poate :fiscrisa ca:
prezinta un moment dipolar electric, modi:ficat fata de eel al receptorului liber. In consecinta, se modifica $1 cdmpul electric radiat de dipolul macromolecular electrica a celorlalte componente rezultat si deci ~i starea cu momente
membranare
kD
==
k)
k
_I
[L
IR ]
]
dipolar electrice se modifies. In aceste circumstante se produce si activarea unor enzime (molecule proteice
184
[LR
(105)
185
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA l>ICITOTISULARA
unde: parantezele patrate se refera la concentratiile respective, de ligand, receptor si complex ligand - receptor. Ea mascara afinitatea receptorului pentru ligand ~i cu ajutorul ei reactia de cupare a ligandului cu receptorul poate fi adusa la
in unele tipuri de celule, acelasi raspuns celular poate fi indus de diferite complexe receptor-ligand. Delimitarea intre hormoni ~i neurotransmitatori este
destul de dificil de facut, de
regula hormonii actionand la acestia din urma
binecunoscuta forma a relatiei Michaelis - Menten:
distante mai mici decat neurotransmitatorii,
fiind, pe de alta parte eliberati din celulele nervoase sub forma

,.::__---=:
[LR]
R
tot
= -----. 1+ k
1
D
I[L]
.........
(106)
de vezicule In spatiul postsinaptic (la nivelul sinapselor) iar nu de glandele endocrine. Ligandul nu este metabolizat de in
produse utile celulei, nu este un intermediar in in vreuna din unde: RT este numarul total de receptori liberi ~i cuplati cu ligandul (1. Darnell, H. Lodish, D. Baltimore, 1990). Pentru activatatile celulare si nici nu are proprietati enzimatice. Moleculele proteice receptoare adesea, degradeaza modifica moleculele semnal. In acest feI, modificandu-si incheindu-si modificarile stau raspunsul structurale unor sau sau
acelasi ligand diferite tipuri de celule tinta pot avea diferite tipuri de proteine receptoare si, pe de alta parte, un anume tip de celula poate avea receptori diferiti pentru acelasi ligand. Dar acelasi tip de receptor poate fi prezent In mai multe tipuri de celule, astfel ca acelasi ligand poate induce diferite raspunsuri, De exemplu, acetilcolina poate fi receptata de proteine receptor din mai multe tipuri de celule (musculare cardiace striate §i acestui celulelor celulele
specific fata de ligand, dupa cum si sau reducerea situsurilor receptoare sau
la baza
importante
mecanisme
biologice
patologice,incomplet pacemacker, miotonic,
elucidate, (ex: activitatea spontana de tip din sindromul miastenic sau
electrogeneza
traseele
de tip neurogen
sau miogen,
etc. (F ..
§i unele
striate
celule
pancreatice).
Eliberarea adiacente iar in
Topoliceanu si I. Haulica si col., 1984; I. Haulica si col.,1989).
neurotransmitator musculaturii
din celulele neuronale determina contractia,
cardiace incetinesc viteza de contractie, Dar sunt situatii cand ,
186
187
R.l\l.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLEcULAR;\. ~I CITOTISULARA'; ,
12.2. Interactiuni antigen - anticorp

Una din functiile sangelui este cea legata de participarea sa la reactiile exercita imunitare ale organismului,
12.2.1. Antigenii functie care se
Daca anticorpii sunt In exclusivitate molecule proteice,

asa cum se va arata mai jos, antigenii pot fi polipeptide, lipopolizaharide, acizi nucleici s.a, care In urma patrunderii in
organism pot declansa un raspuns imun, adica indue elaborarea de anticorpi (fenomenul de imunogenitate) care reactioneaza antigen-
in principal
prin intermediul
unora din tipurile de
celule albe ale sangelui si anume Iimfocitele de tip B ~i T, care participa diferentiat la realizarea, respectiv a imunitatii umorale " si a celei celulare. Generarea raspunsului imun se realizeaza In raport cu fie
specific in vivo ~i in vitro, sub forma complexului anticorp. Struetura antigenilor contine
0
diferiti agenti straini, patrunsi in interiorul organismului, prin distrugerea imunitatii proteice
lor de catre limfocitele T activate, In cadrul eelular, fie prin geneza unor molecule
parte extinsa, cu rol de in principal
mediate (globuline),
purtator (un suport coloidal
constituit
0
dintr-o
denumite antieorpi, in cadrul imunitatii
proteina cu masa moleculara mare) ~i
grupare determinanta
umorale, prin interactiuni de tip angigen - anti corp. Reactiile antigen-anti corp constituie fenomene esentiale avand un rol bine precizat de distrugere, neutralizare eliminare (de catre anticorpi) a toxinelor sau de
(determinant antigenic sau situs antigenic sau epitop), care este un fragment cu masa moleculara mica apartinand, de asemenea moleculei de antigen.
sau a agentilor
molecula de antigen poate avea unul sau mai multi
patogeni (antigenii). Fenomenele fizieo - chimice sunt eele eare ofera posibilitatea Intelegerii partiale, a inaltei specificitati a
epitopi, numiti si situsuri antigenice sau haptene.
Daca un antigen are
singura grupare determinanta
acestor interactiuni, problema ramanand deschisa cercetarilor In domeniu.
(haptena), atunci este denumit antigen monovalent si poate sa reactioneze cu un singur anti corp. Daca antigenul are mai rritilte haptene atunci se numeste polivalent si poate sase l&'ge
188
189
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA $1 CITOTISULARA '
simultan
de mal multi anticorpi.
Valenta
antigenilor
poate
, ajunge la valoarea de 500.
12.2.2. Anticorpii
Anticorpii soot proteine din clasa imunoglobulinelor
cu
greutate moleculara mare, de la 100.000 Da la 1.000.000 Da, elaborate In principal de limfocitele de tip B, unele limfocite de tip T, putand fi implicate in formarea anticorpilor si reglarea complex
a a intregului
mecanism imun, inclusiv celnatural. (Ig) se impart, dupa masa lor de

Figura 69. - Reprezentare schematics a unui .antic?~ bival~nt. Lan!Urile paraleJe din structura primara sunt unite prin legaturi disulfurice (modificat dupa F. Gremy ~iJ. Perrin 1975).
Imunoglobulinele moleculara,
dupa compozitia
chimica ~i dupa constanta
sedimentare, in clase denumite: Ig G, Ig A, Ig M, Ig D, Ig E, etc. Ele reprezinta structuri proteice care includ un situs de combinare (analog situsului antigenic) numit ~~ paratop la
La categoriile IgG ~i IgA intalnim asociatii de doua

"lanturi grele" ~i "lanturi usoare"; imunoglobulinele
Ig M sunt
compuse din ansambluri de "lanturi grele" ~i "lanturi usoare" in numar egal dar numarul lanturilor este un multiplu al celui care se gaseste in alte imunoglobuline. Cel mai adesea imunoglobulinele fi ~i multivalente. sunt bivalente, dar pot interactiunea
nivelul caruia, se realizeaza legatura cu antigenul. Aceasta are loc la nivelul jumatatii terminale a Iegaturii azotice compusa din lanturile H ~i L, jumatatea terminala C fermata din lanturi grele individuale determinand clasa anticorpilor. Schema unei imunoglobuline prezinta "lanturi grele' de
In cazul eel mai simplu,
elementara intre
atomi ~i "Ianturi usoare", legate prin punti disulfurice (Figura 69). Structurile primare ~i secundare sunt cunoscute pentru mai multe imunoglobuline.
190
haptena ~i un anti corp univalent se scrie:
191
R. M. JSAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULAR.:\. $1 CITOTISUt.A.RAlt
(107)
AG = AH - TAS
.'(110)
unde: A reprezinta format. Reactia este
anticorpul, H-haptena
iar AH complexul
in care: S este entropia iar H este entalpia libera (energia de legatura la presiune normala).
reversibila
si
se caracterizeaza
pnn
Studiile efectuate arata ca variatia entropiei este uimitor de mica dar aceasta se expliea prin faptul ca se poate masura numai variatia deentropie globala pentru doua tipuri de proeese
.constantele de viteza kJ ~i k2. Legea actiunii maselor permite ca la echilibru formula (107) sa devina:
care au Ioe (unul este eel care intereseaza in primul rand din punet de vedere imunologic si presupune diminuarea numarului
(l08)
de grade de libertate ale moleculelor legate dar exista ~i un.al doilea proces ~i anume procesul de indepartare a moleculelor de
uncle: K este constanta de echilibru, respectiv concentratiile
[A
1[H
}i [AH
] sunt
apa legate (adsorbite) anticorp.
care precede
fixarea
antigenului ,pe
de anti corp liber, haptena
Iibera ~i
imunocomplex (complexul antigen-anticorp). Cunoscand valoarea lui K este usor de calculat variatia energiei libere de reactie:
1(111)
AG
=-
RTlnK
(109)
(112)
unde: G - este energia libera a reactiei, R - constanta universala a gaze lor perfecte iar T - temperatura absoluta. Energia de
Daca ordinul
de marime
a lui AG
este de eea.7
keal/mol atunci ~i pentru energia de legatura se obtin valoriJ~ fel de mici ~i cu putine diferente de la
193
0
legatura antigen - anticorp rezulta din ecuatia lui Gibbs:

192
reactie la alta.
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA.
INTRODUCERE IN BIOFIZICA MOLECULARA. ~I CITOTlSULARA
imunocomplexului 12.2.3. Natura fortelor implicate in interaciiuntle elementare antigen - anticorp acestuia.
ceea ce duce la deosebita
stabilitate
12.2.4. Reactiile secundare Interactiunile antigen - anticorp se deruleaza in doua faze succesive,
0
faza primara (elemenatra) ~i 0 faza secundara,

mica de legatura a reactiilor elementare
Este destul de probabil ca daca reactia antigen - anticorp
Energia
~i
s-ar limita la reactia elementara descrisa mai sus, atunci nu s-ar cunoaste finalitatea inca dedit purine ,lucruri in imunologie si chiar
influenta pll-ului
asupra cineticii reactiilor (pH-ul optim este
7,3 - 7,5 similar eu valoarea serului sangvin), arata ca fortele de legatura nu sunt eovalente (la acestea energia de legatura fiind de 50+ 100 kcal/mol), ci de natura electrostatica, ceea ce nu este de mirare stiind ca sunt implicate proteine amfolite; avem de-a face asadar eu: • legaturi ionice; forte eleetrostatice de atractie intre grupuri eu sarcini
acestui tip de reactie ar fi mai putin clara cad sunt adesea solubili ~i greu de evidentiat '( se apeleaza la metode radioimunochimice
imunocomplecsii microscopic
RIA).
Dar cum, in majoritatea cazurilor reactia elementara este urmata rapid de reactii secundare, ce due la transformari mult mai usor de pus in evidenta, cercetarile care s-au tntreprins, au avut puncte de sprijin importante In aceste reactii secundare . In majoritatea cazurilor fenomenul secundar este atat de dominant Indit serveste la definirea reactiei considerate.
.electriee de semne opuse; forte eleetriee de interactiune dipol - dipol; forte de dispersie Vander Waals - London intre grupari de
atomi initial neancarcate electric dar care se pot polariza; interactiuni intre grupe de atomi hidrofobe. Struetura anticorpilor
~l
Reactiile secundare sunt mult mai usor de pus in evidenta caci se insotesc de precipitari, floculari, aglutinari, hemolize, etc. ~i
antigenilor
permite
acestea sunt usor de observat macroscopic.
reprezentare care sugereaza ~i faptul ca, desi slabe, legaturile electrostatice se manifesta in contextul
194
stereospecificitatii
195
R.M.ISAC
F..TOPOLlCEANU
D. E. CREANGA
INT~ODUCERE.iN
BIOFIZICA MOLECULARA
sr
CITOTISULARA
Nutrebuie
scapat din vedere, ca numai reactia elementara seeundare nu sunt specifice) adica ao - a(t)::: ho - h(t) (115)
este specific a (reactiile
reactii primare diferite pot antrena aceeasi reactie secundara . eu ajutorul careia se po ate ajunge Ia
0
ecuatie eu
singura
12.2.5. Cinetica formdrii imunocomplexului antigen-anticorp

In cazul eel mai simplu, al unui anticorp monovalent ~i al unei haptene libere (singurul caz real cunoscut este eel al brucelozei) ecuatia diferentiala care a fost propusa sa descrie
variabila - aCt). Astfel ecuatia de mai sus devine:
da (t) ::: _ k dt
[a 2 (t)+
(h
0-
a0
)t (t)]
16)
Se separa variabilele pentru a integra:
cinetiea proeesului (cinetica de ordinul doi): A+H=AH eorespunde, de fapt, cineticii concentratiei de anticorp: (113)
,
(117)
Folosind conditiilc initiale si In ipoteza unui exces de .antigeni (caz apropiat de situatiile real e), se obtine: (114) In a(t)to aolaoat+ho-ao~
unde: a(t) ~i h(t) sunt concentratiile de anticorp si respectiv de antigen la momentul de timp t iar kl este constanta de cuplare a eelor doi reactanti. La momentul initial to=O aeeste concentratii au valorile ao ~i ho iar consumul estel: 1 (0 molecula de anticorp la
196
r«)
() ')~:::-kltho-ao
;"
(118)
ceea ce reflects de anti corp.
variatie exponentiala In timp a concentratiei
In forma logaritmica, relatia dedusa mai sus este foarte

I
molecule de antigen) permite scrierea relatiei de legatura:
convenabila
pentru determinarea
197
experimental a a raportului
R. M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
concentratiilor de la momentul initial precum si a constantei de viteza a procesului (daca se cunoaste eel putin una din aceste concentratii initiale), Practic se lucreaza prin marcare eu izotopi radioactivi in eazul evaluarilor assay), radioimunologice datele numeriee (RIA prelucrandu-se
avand in vedere
ca
graficul este
dreapta
Reversibilitatea
procesului
este
mult
mai
putin
probabila, constanta de viteza a desfacerii imunocomplexului

fiind cu multe ordine de viteza mai mica decat cea complexului antigen-anti corp.
a formarii
radioimmunologycal
prin atdt de cunoscuta metoda a celor mai mici patrate (pentru obtinerea numerica a pantei si taieturii la ordonata a dreptei celei mai probabile). Daca initial cele doua concentratii egale atunci ecuatia diferentiala devine: de reactanti sunt
1
a(t)
(119)
iar integrarea conduce 1a:
Figura 70. - Dependenta liniara de timp a inversului concentratiei anticorp in cazul cand concentratiile initiate de reactanti sunt egale
de
1 1 ----+kjt a (t) - a 0
(120)
12.2.6. Cinetica desfacerii complexului imunologic
ceea ce conduce 1a evaluari ~i mai rapide ale concentratiilor initiale
Ecuatia diferentiala propusa pentru descrierea acestei faze a a procesului corespunde unei cinetici de ordinul intai:
si
ale
eonstantei
vitezei
de
formare
198
199
R.M.ISAC
F. TOPOLICEANU
D. E. CREANGA
INTRODUCERE iN BIOFIZICA r.WLECULARA ~I CITOTISULARA
(121) unde: x(t) este concentratia de imunocomplex Ia momentul de la momentul
x(t)
timp t iar Xo este valoarea acestei concentratii initial considerat, to#O. Prin integrare rezulta:
(122)
sau:
Figura 71.- Scaderea in timp a concentratiei de complex antigen - anticorp
(t ) = . x
e-
(t - to)
0
(123) simpla exponentiala (Figura a constantei de
Pentru
evidentierea
interactiunii
antigen-anti corp
se poate
ceea ce grafic se reprezinta ca

j
utiliza fenomenul de difuzie prin membrana dializanta.
71) ~i permite determinarea viteza k2• Cunoscand cele doua
rara dificultati
12.2.7. Determinarea constantei de echilibru a procesului constante de viteza rezulta imediat imunologic pe baza difuziei prin membrana dializantd
constanta de echilibru a acestei interactiuni: Prin cuplarea antieorpi, (124) dimensiunile haptenelor la moleculele proteice de acestora erese in raport eu cele ale
porilor unei membrane dializante, astfel ca aceasta membrana permite realizarea echilibrului de difuzie libera pentru
moleeulele mici de haptena, dar nu si pentru imuncomplecsi.
200
201

Introducere in Biofizica Moleculara Si Citotisulara - R Isac

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Introducere in Biofizica Moleculara Si Citotisulara - R Isac

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Colectia BIOINGINERIE MEDICALA

Rodica M. Isac Florin Topoliceanu Dorina E.Creanga

INTRODUCERE IN BIOFIZICA MOLECULARA SI CITOTISULARA •

Editura Apollonia Iasi - 2002

in.memoria lui Mihail

CAPITOLUL2 Lipidele ~iproprietatile lor fizico-chimlce

CAPITOLUL3 Proteine, interactiuni moleculare si proteine enzimatice catalitice

CAPITOLUL4 Proteinele contractile CAPITOLUL5 Elemente de biofizica hemoglobinei

1104. Potentialul de actiune neuronal 11.4.1. Propagarea.potentialuluide

11.5. Fluxuri ion ice ~i electrogeneza

153 158 166 166

Biofizica bioelectrogenezei celulare

membranei eritrocitare . 206 13.2. Proprietati plasto-vasco-elastice ~ireolo~ice ale

217 220 222 223 224 228 231 234

J 6.4. Potentiale de actiune

Elemente de biofizidi auditiva

Aspecte biofizice ale schimburilor de gaze respiratorii

Biofizica contractiei musculare

312 316 316

252 252 254 259 263

326 330 331 333 335

Biofizica fotoreceptiei celulare

Iasi, aprilie 2000

_, Academician Ioan Haulica

Iasi, aprilie 2000

Apa biostructurala si interactiuni moleculare

proces vital nu este

Organism uman adult 65-70%

INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA $1 CITOTlSULARA

1.1. Structura ~i proprietatile apei

mai ales ca mare afinitate etc.)

multe molecule organice sunt polare si au pentru

oxidril HO- ~i cationi H+, acestia din urma asociindu-se,

celulare (indeosebi ale proteinelor si acizilor

regula cu molecule de apa nedisociate pentru a forma ionul

Intre moleculele de apa vecine se formeaza legiiturt de

hidrogen, deoarece protonii unei molecule sunt atrasi de atomii

hidrogen stau la baza celor mai multe dintre proprietatile apei

~i comportarii sale in mediile biologice. Legaturile de hidrogen

reprezinta un tip de interactiuni slabe intermoleculare destul de

mentiona ~i in paragrafele urmatoare. Lasand la

foarte mare (cr=80 la 20 °C) a caracterului dipolar

ale apei in stare lichida sau solida vom pune

parte, pe caracteristicile sale macroscopice in

electric pronuruat a moleculelor de apa, valoarea acestuia fiind

comparatie cu alte structuri similare si pe de alta parte pe

INTRODUCERE iN BIOFIZICA MOLECULARA ~I CITOTISULARA

astfel depozitele de gheata de pe fundul apelor ar fi permanente

~i climatul ar fi total diferit.

solidificare (ts) ~i vaporizare (tv), ele fiind sensibil mai ridicate

apa il indeplineste in cadrul mecanismelor de termoreglare.

mica parte din aceasta gheata de

adancime s-ar putea topi la caldura soarelui in anotimpul cald;

INTRODUCERE iN BlOFIZICA MOLECULAR4.

SI CITOTISULARA Obezitatea scade

procentajul de apa corporala sub 45% din greutatea corporala.

Exista doua mari compartimente lichidiene in organism

Temperatura (0 C) Vascozitatea (centiPoise)

si a diferitelor particule. intracelular contine aproximativ 25 de extracelular sunt (12

litri de apa, in timp ce in compartimentul

stocate 15 litri de apa, distribuite intre sectorul interstitial litri) ~i intravascular

(3 litri In componenta plasmatica ~i 2 litri

suprafata Iichidului, este nevoie de