Culegere Geometrie Diferentiabila

Cuprins
1
Capitolul 1
Varietăţi diferenţiabile
1. PROIECŢIA STEREOGRAFICĂ
Să se arate că pe sfera
S n = {(u 1, u2, ...., un+1) ∈ Rn+1| (u1)2 + (u2)2 + ... + (un+1)2 = r 2 }
poate fi definită prin proiecţii stereografice o structură de varietate

diferenţiabilă n-dimensională separată.
Soluţie:
Fie N (0, ..., 0, r) ∈ S n polul nord şi S (0, ..., 0, −r) ∈ S n polul sud.
Fie P (u1 , ..., un+1) ∈ S n, P = N şi NP ∩ Rn = {Q}. Putem scrie
Q = (x1 , ..., xn, 0).
Notăm UN = S n \{N }, US = S n\{S} şi definim aplicaţiile
hN : UN → Rn, hS : US → Rn, astfel:
hN (P ) = Q, respectiv

hS (P ) = Q , unde P ∈ S n , P = S şi SP ∩ Rn = {Q}.
Ecuaţia dreptei NP este:
x1 xn −r
NP : = ... = = n+1 ,
u 1 u n u −r
3
4 CAPITOLUL 1. VARIETĂŢI DIFERENŢIABILE
iar din NP ∩ Rn = {Q}, echivalent cu NP ∩ {xn+1 = 0} = {Q},

obţinem :
x1 xn −r
= ... = = n+1 ,
u 1 u n u −r
de unde rezultă
rui
xi = , ∀i = 1, n.
r − un+1
Deci aplicaţia hN : UN → Rn este dată prin:
ru1 run
hN u1 , ..., un+1 = ( , ..., ).
r − un+1 r − un+1

Analog, din SP ∩ {xn+1 = 0} = {Q }, unde P (u1 , ..., un+1) ∈ S n ,

P = S şi Q (x1 , ..., xn) ∈ Rn, obţinem
x1 xn r
1
= ... = n = n+1 ,
u u u +r
de unde rezultă
rui
xi = , ∀i = 1, n.
r + un+1
Deci aplicaţia hS : US → Rn este dată prin:
ru1 run
hS u1 , ..., un+1 = ( , ..., ).
r + un+1 r + un+1
Vom arăta că hN si hS sunt injective.
Fie P1 , P2 ∈ S n , P1 , P2 = N astfel ı̂ncât hN (P1 ) = hN (P2 ) = Q;
deci dreapta NQ intersectează sfera ı̂n punctele P1 şi P2 , de unde
rezultă P1 = P2 , adică aplicaţia hN este injectivă.
Analog se arată că hS este injectivă.
Să verificăm axiomele atlasului pentru A = {(UN , hN ), (US , hS )}.
A1) UN ∪ US = S n - evident.
A2) hN (UN ∩ US ) = Rn \{0} ⊂ Rn deschisă.
hS (UN ∩ US ) = Rn\{0} ⊂ Rn deschisă.
A3) Vom arăta că aplicaţiile hN ◦h−1 −1 ∞
S şi hS ◦h N sunt C - diferenţiabile.
5
Fie (y 1 , ..., y n) componentele aplicaţiei hS : US → Rn , adică
rui
yi = , ∀i = 1, n.
r + un+1
Notăm

n
n
r 2(ui)2 r2 n
v2 = (y i)2 = n+1 )2
= n+1 )2
(ui)2 =
i=1 i=1 (r + u (r + u i=1
r2 2 n+1 2 r 2(r − un+1)

= [r − (u ) ] = .
(r + un+1 )2 r + un+1
Rezultă
v 2 (r + un+1) = r 2(r − un+1).
Atunci
r(r 2 − v 2 )
un+1 = .
v2 + r2
Calculând
y i (r + un+1)
ui = ,
r
obţinem:
r(r 2−v2 )
y i[r + v2 +r 2 ] r2 + v2 + r2 − v2 2r 2 y i
i
u = = yi = , ∀i = 1, n.
r r2 + v2 v2 + r2
Prin urmare,
2r 2 y 1 2r 2 y n r(r 2 − v 2 )
h−1 y 1 , ..., y n = ( , ..., , ).
S
r2 + v2 r2 + v2 r2 + v2
Rezultă că hN ◦ h−1
S : hS (UN ∩ US ) → R are expresia
n
 2 1 2 n

r v2r2 +ry 2 r v2r2 +r
y
2
(hN ◦ h−1 1 n
S )(y , ..., y ) =

r(r 2 −v2 )
, ..., r(r 2−v2 )
 =
r− v2 +r 2 r− v2 +r 2
r2 1 r2 n r2
=( y , ..., y ) = (y 1 , ..., y n),
v2 v2 n
i
(y ) 2
i=1
∞
care este o funcţie C -diferenţiabilă.
Analog se demonstrează diferenţiabilitatea pentru hS ◦ h−1

N .
Am arătat că familia A = {(UN , hN ), (US,hS )} formează un atlas
pe S n , deci pe sfera S n poate fi definită prin proiecţii stereografice o
structură de varietate diferenţiabilă n-dimensională.
Să arătăm că varietatea este separată.
Fie P, Q ∈ S n, P = Q. Se disting mai multe cazuri:
i) P, Q ∈ UN . Notăm hN (P ) = x ∈ Rn, hN (Q) = y ∈ Rn.
Cum Rn este spaţiu topologic separat, există vecinătăţi deschise
disjuncte ale lui x si y, notate Ux şi Uy .
Atunci h−1 −1
N (Ux ) si hN (Uy ) sunt mulţimi deschise ı̂n S , cu P ∈
n
h−1 −1 −1 −1 −1
N (Ux ) şi Q ∈ hN (Uy ), şi hN (Ux ) ∩ hN (Uy ) = hN (Ux ∩ Uy ) = ∅,
deci h−1 −1
N (Ux ) şi hN (Uy ) sunt vecinătăţi disjuncte ale punctelor P şi Q.
Rezultă că punctele P şi Q se separă.
Cazul P, Q ∈ US se tratează analog.
ii) P = N, Q = S
Notăm cu S+n , S−n semisferele nordică şi sudică, respectiv
S+n = {(u 1, ..., un+1) ∈ S n|un+1 > 0},
S−n = {(u 1, ..., un+1) ∈ S n|un+1 < 0}.

Evident N ∈ S+n , S ∈ S−n , S+n ∩ S−n = ∅.
Pentru (u1 , ..., un+1) ∈ S+n avem hS (u1, ..., un+1) = (y 1, ..., y n),
unde
rui
yi = , ∀i = 1, n,
r + un+1
şi

n
r2 (ui)2

n
i 2 i=1 r 2(r 2 − (un+1)2 ) r 2 (r − un+1 )
(y ) = = = .
i=1 (r + un+1)2 (r + un+1)2 r + un+1
Dar (u1, ..., un+1) ∈ S+n , deci un+1 > 0, ceea ce implică
r − un+1 n
< 1 =⇒ (y i)2 < r 2,
r + un+1 i=1
7
deci hS (S+n ) = {(y 1, ..., y n) ∈ Rn|(y 1 )2 + ... + (y n)2 < r 2 } este mulţime
deschisă ı̂n Rn.
Cum hS este homeomorfism, deducem S+n ⊂ S n mulţime deschisă.
Analog, S−n ⊂ S n este mulţime deschisă.
Am arătat deci că S+n si S−n sunt vecinătăţi disjuncte ale punctelor
N si S, deci acestea se separă.
Rezultă că topologia de varietate diferenţiabilă a sferei S n este
separată.
2. PROIECŢIA ORTOGONALĂ
S n = {(u 1, ..., un+1) ∈ Rn+1 | (u1)2 + ... + (un+1)2 = r 2 }
poate fi definită prin proiecţii ortogonale o structură de varietate

diferenţiabilă n-dimensională.
Soluţie:
Fie sfera S n şi punctul P (u1, ..., un+1) ∈ S n. Proiectând punctul
P pe Rn , obţinem un punct Q de coordonate (u1 , ..., un) din Rn .
Vom defini mulţimile :
Ui+ = {(u 1, ..., un+1) ∈ S n|ui > 0}, ∀i = 1, n + 1,
Ui− = {(u 1, ..., un+1) ∈ S n|ui < 0}, ∀i = 1, n + 1,
şi aplicaţiile h+ + n − −
i : Ui → R , respectiv hi : Ui → R , prin
n
∧
h+ 1
) = (u1, ..., ui−1, ui+1, ..., un+1) = (u1, ..., ui, ..., un+1),
n+1 not
i (u , ..., u
∧
h− 1
) = (u1, ..., ui−1, ui+1, ..., un+1) = (u1, ..., ui, ..., un+1).
n+1 not
i (u , ..., u
Considerăm atlasul A = {(Ui+, h+ − −

i )i=1,n+1 , (Ui , hi )i=1,n+1 }.
Vom verifica axiomele atlasului.

Evident, cele 2(n+1) mulţimi Ui+ şi Ui− , ∀i = 1, n + 1 acoperă sfera
S n, adică

n+1 n+1

( Ui+ ) ( Ui− ) = S n ⊂ Rn+1,
i=1 i=1
şi aplicaţiile h+ −
i , hi sunt injective, ∀i = 1, n + 1.
Astfel axioma A1) este verificată.
A2) Să arătăm că h+ + +
i (Ui ∩Uj ) este mulţime deschisă ı̂n R (analog
n
se demonstrează pentru h− − −
i (Ui ∩ Uj )).
i) i < j. Fie (u1, ..., un+1) ∈ Ui+ ∩ Uj+ . Atunci

∧
h+ 1
i (u , ..., u
n+1
) = (u1, ..., ui, ..., uj , ..., un+1),
cu uj pe poziţia j − 1.
Dar (u1, ..., un+1) ∈ Uj+ , deci uj > 0.
Rezultă h+ + + 1
i (Ui ∩ Uj ) = {(x , ..., x ) ∈ R |x
n n j−1
> 0}, care este
mulţime deschisă ı̂n Rn.
ii) i < j .Fie (u1 , ..., un+1) ∈ Ui+ ∩ Uj+ . Atunci
∧
h+ 1
i (u , ..., u
n+1
) = (u1, ..., uj , ..., ui, ..., un+1),
cu uj pe poziţia j.
Dar (u1, ..., un+1) ∈ Uj+ , deci uj > 0.
Rezultă h+ + + 1
i (Ui ∩ Uj ) = {(x , ..., x ) ∈ R |x > 0}, care este
n n j

A3) Este suficient să arătăm C ∞ -diferenţiabilitatea aplicaţiei
h+ + −1
j ◦ (hi ) : h+ + +
i (Ui ∩ Uj ) → R ,
n
(celelalte se arată analog).

n
i−1 2
(h+ −1 1 n
i ) (x , ..., x ) =
1
(x , ..., x , r − (xk )2, xi , ..., xn).
k=1
9
i) i < j.

∧

n
i−1
h+ + −1 1
j ◦(h i ) (x , ..., x ) =
n
(x , ..., x , r 2 −
1
(xk )2, xi , ..., xj−1 , ..., xn).
k=1
ii) i > j.

∧

n
h+ + −1 1 1
j ◦ (hi ) (x , ..., x ) = (x , ..., x
n j
, ..., xi−1, r 2 − (xk )2 , xi, ..., xn ).
k=1
Evident, ı̂n ambele cazuri, i) şi ii), aplicaţiile h+ + −1

j ◦ (hi ) sunt
C ∞ -diferenţiabile, deci axiomele atlasului sunt verificate.
3. PROIECŢIA CENTRALĂ
S n = {(u 1, ..., un+1) ∈ Rn+1 | (u1)2 + ... + (un+1)2 = 1}
poate fi definită prin proiecţii centrale o structură de varietate diferenţiabilă

n-dimensională.
Soluţie:
Vom defini mulţimile:
Ui+ = {(u 1, ..., un+1) ∈ S n| ui > 0}, ∀i = 1, n + 1,
Ui− = {(u 1, ..., un+1) ∈ S n| ui < 0}, ∀i = 1, n + 1.
Fie P (x1 , ..., xn, 1) şi OP ∩ S n = {Q}.

Considerăm aplicaţiile:
h+ +
i : Ui → R ,
n
h+
i (Q) = P,
u1 ui−1 ui+1 un+1

h+ 1
i (u , ..., u
n+1
) = (x1 , ..., xn) = (
, ..., , , ..., ),
ui ui ui ui
(h+ −1 1 n 1
i ) (x , ..., x ) = (u , ..., u
n+1
)=
x1 xi−1 1 xi xn
= ( , ..., , , , ..., ),
1 + x2 1 + x2 1 + x2 1 + x2 1 + x2
h− −
i : Ui → R ,
n
u1 ui−1 ui+1 un+1

h− 1
i (u , ..., u
n+1
) = (x1 , ..., xn) = ( , ..., , , ..., ),
ui ui ui ui
(h− −1 1 n 1
i ) (x , ..., x ) = (u , ..., u
n+1
)=
x1 xi−1 1 xi xn
= ( , ..., , , , ..., ).
1 + x2 1 + x2 1 + x2 1 + x2 1 + x2
Aplicaţiile h+ −
i , hi sunt injective, ∀i = 1, n + 1.
Considerăm atlasul A = {(Ui+, h+ − −

i )i=1,n+1 , (Ui , hi )i=1,n+1 }.
A1) Evident

n+1 n+1

( Ui+ ) ( Ui− ) = S n .
i=1 i=1
A2) Să arătăm că h+ + +

i (Ui ∩Uj ) este mulţime deschisă ı̂n Rn (analog
se demonstrează pentru h− − −
i (Ui ∩ Uj )).
Fie (u1, ..., un+1) ∈ Ui+ ∩ Uj+ .

i) i < j.
u1 ui−1 ui+1 uj un+1

h+ 1
i (u , ..., u
n+1
)=( , ..., , , ..., , ..., ),
ui ui ui ui ui
uj
cu pe poziţia j − 1.
ui
uj
Dar (u1, ..., un+1) ∈ Ui+ ∩ Uj+ ⇒ ui, uj > 0 ⇒ >0⇒
ui
h+ + + 1
i (Ui ∩ Uj ) = {(x , ..., x ) ∈ R |x
n n j−1
> 0},
care este mulţime deschisă ı̂n Rn.

ii) i > j.
u1 uj ui−1 ui+1 un+1

h+ 1
i (u , ..., u
n+1
)=( , ..., , ..., , , ..., ),
ui ui ui ui ui
11
uj
cu i > 0 pe poziţia j.
u
Rezultă h+ + + 1
i (Ui ∩ Uj ) = {(x , ..., x ) ∈ R |x > 0}, care este
n n j

A3) Vom arăta că aplicaţiile h+ + −1 ∞
j ◦ (hi ) , i, j = 1, n + 1 sunt C -
diferenţiabile.
i) i < j.
h+ + −1 1
j ◦ (hi ) (x , ..., x ) =
n
x1 xi−1 1
= h+
j ( , ..., , ,
1 + x2 1 + x2 1 + x2
xi xj xn
, ..., , ..., )=
1 + x2 1 + x2 1 + x2
x1 xi−1 1 xi xj−2 xj xn
=( , ..., , , , ..., , , ..., ).
xj−1 xj−1 xj−1 xj−1 xj−1 xj−1 xj
ii) i > j.
h+ + −1 1
j ◦ (hi ) (x , ..., x ) =
n
x1 xj xi−1 1
= h+
j ( , ..., , ..., , ,
2 2 2 2
1 + x 1 + x 1 + x 1 + x
xi xn
, ..., )=
2 2
1 + x 1 + x
x1 xj−1 xj+1 xi−1 1 xi xn
=( , ..., , , ..., , , , ..., ).
xj xj xj xj xj xj xj
Evident, ı̂n ambele cazuri, i) şi ii), aplicaţiile h+ + −1
j ◦ (hi ) sunt
C ∞ -diferenţiabile, deci axiomele atlasului sunt verificate.
4. SPAŢIUL PROIECTIV
Să se arate că spaţiul proiectiv real n-dimensional P n(R) este va-
rietate diferenţiabilă n-dimensională separată.
Soluţie:
Pentru punctele (x1 , ..., xn+1), (y 1, ..., y n+1) ∈ Rn+1 , definim relaţia
de echivalenţă ” ∼ ”, prin:
(x1 , ..., xn+1) ∼ (y 1 , ..., y n+1) ⇐⇒ ∃λ ∈ R∗ a.ı̂. y i = λxi , ∀i = 1, n + 1.
Se ştie că P n(R) = Rn+1 \{0}/∼.

Considerăm mulţimile:
Ui = {[x] ∈ P n (R)| xi = 0}, i = 1, n + 1,
unde x = (x1 , ..., xn+1).

Definim aplicaţiile:
hi : Ui → Rn,
x1 x2 xi−1 xi+1 xn+1
hi([x]) = ( , , ..., , , ..., ).
xi xi xi xi xi
Fie i ∈ {1, ..., n + 1} şi [x], [y] ∈ Ui astfel ı̂ncât hi([x]) = hi([y]).
Rezultă
xj yj jx
i
= , ∀i = 1, n + 1, j
= i ⇒ xj
= y .
xi yi yi
xi
Deci ∃λ ∈ R, λ = i , astfel ı̂ncât xj = λy j ⇒ [x] = [y].
y
Prin urmare hi este aplicaţie injectivă, ∀i = 1, n + 1.
Considerăm familia A = {(Ui, hi)| i = 1, n + 1}.
A1) Să arătăm că

n+1
Ui = P n(R).
i=1

n+1
Din definiţia mulţimilor Ui , este evidentă incluziunea Ui ⊂
i=1
P n(R).
13
Fie [x] ∈ P n(R). Deoarece x = 0, există un indice i0 ∈ {1, ..., n+1}

astfel ı̂ncât xi0 = 0, ceea ce implică [x] ∈ Ui0 .

n+1
Rezultă P (R) ⊂
n
Ui.
i=1
A2) Să arătăm că pentru i, j ∈ {1, ..., n+1}, Ui ∩Uj = ∅, hi(Ui ∩Uj )
este mulţime deschisă ı̂n Rn .
Ui ∩ Uj = {[x] ∈ P n(R)| xi = 0, xj = 0},

unde x = (x1 , ..., xn+1). Distingem cazurile:
i) i < j.
Fie [x] ∈ Ui ∩ Uj .
x1 x2 xi−1 xi+1 xj xn+1
hi([x]) = ( , , ..., , , ..., , ..., ).
xi xi xi xi xi xi
xj
Deoarece [x] ∈ Ui ∩ Uj , rezultă i = 0 (componenta de pe poziţia
x
j − 1).
hi(Ui ∩ Uj ) = {(y 1 , ..., y n) ∈ Rn| y j−1 = 0},

care este o mulţime deschisă ı̂n Rn.
ii) i > j.
Cazul se tratează analog cu cazul i).
hi(Ui ∩ Uj ) = {(y 1, ..., y n) ∈ Rn| y j = 0} ⊂ Rn

este o mulţime deschisă.
iii) i = j. hi(Ui) = Rn .
A3) Vom arăta că hj ◦h−1 ∞
i : hi (Ui ∩Uj ) → R este C -diferenţiabilă.
n
h−1 1 n 1
i (y , ..., y ) = [y , ..., y
i−1
, 1, y i, ..., y n].
i) i < j.
hj ◦ h−1 1 n 1
i (y , ..., y ) = hj ([y , ..., y
i−1
, 1, y i, ..., y j , ..., y n]) =
y1 y i−1 1 yi y j−2 y j yn
= ( j−1 , ..., j−1 , j−1 , j−1 , ..., j−1 , j−1 , ..., j−1 ).
y y y y y y y
Rezultă că hj ◦ h−1
i este o aplicaţie C ∞ -diferenţiabilă.
ii) i > j. Se tratează analog.
iii) i = j. Evident.
Am verificat axiomele atlasului, deci P n(R) este o varietate diferenţiabilă
n-dimensională.
Vom arăta că varietatea este separată.
Există două situaţii:
i) Fie [x], [y] ∈ Ui .
Atunci hi([x]), hi([y]) ∈ Rn şi cum Rn este separat, rezultă că
există V1 vecinătate ı̂n Rn a lui hi([x]) şi V2 vecinătate ı̂n Rn a lui
hi([y]) disjuncte.
Atunci h−1 −1 −1 −1
i (V1 ) ∩ hi (V2) = hi (V1 ∩ V2 ) = hi (∅) = ∅.
Deoarece hi homeomorfism, rezultă h−1 −1
i (V1 ) şi hi (V2 ) sunt vecinătăţi
disjuncte ale punctelor [x], respectiv [y] din P n(R).
ii) Fie [x] ∈ Ui\Uj , [y] ∈ Uj \Ui , i = j.
Fără a restrânge generalitatea, putem presupune i = 1, j = 2, deci
[x] ∈ U1 \U2 şi [y] ∈ U2 \U1 .
Conform definiţiei,
U1 = {[x] ∈ P n(R)| x1 = 0}, U2 = {[x] ∈ P n(R)| x2 = 0}.
Rezultă
[x] = [x1 , 0, x3 , ..., xn+1],
[y] = [0, y 2 , y 3 , ..., y n+1],
şi
x3 xn+1
h1 ([x]) = (0, 1
, ..., 1
) ∈ Rn ,
x x
3
y y n+1
h2 ([y]) = (0, 2 , ..., 2 ) ∈ Rn .
y y
15
Fie V1 = (−ε, ε) × Rn−1 şi V2 = (−ε, ε) × Rn−1 , unde 0 < ε < 1.

Atunci h1 ([x]) ∈ V1 şi h2 ([y]) ∈ V2 .
Deci [x] ∈ h−1 −1
1 (V1 ) şi [y] ∈ h2 (V2 ).
Vom arăta că h−1 −1

1 (V1 ) şi h2 (V2) sunt vecinătăţi disjuncte ale lui
[x], respectiv [y] ı̂n P n(R).

Presupunem că există z ∈ Rn+1 \{0}, [z] ∈ h−1 −1
1 (V1 ) ∩ h2 (V2).
Atunci
z2 z3 z
h1([z]) ∈ V1 ⇒ ( , ..., n+1 ) ∈ V1 = (−ε, ε) × Rn−1,
z1 z1 z1
z1 z3 zn+1
h2([z]) ∈ V2 ⇒ ( , ..., ) ∈ V2 = (−ε, ε) × Rn−1,
z2 z2 z2
unde z = (z1, ..., zn+1).

Deci z21 < ε şi zz12 < ε - contradicţie.
z
Rezultă că P n(R) este o varietate diferenţiabilă separată.
5. VARIETATEA GRASSMANN
Fie n ∈ N∗ , 1 ≤ p ≤ n − 1 şi Gp(Rn ) mulţimea subspaţiilor vecto-
riale ale lui Rn de dimensiune p. Să se demonstreze că Gp (Rn) este
varietate diferenţiabilă de dimensiune p(n − p) (varietatea Grassmann
reală).
Soluţie:
Fie n ∈ N∗ , 1 ≤ p ≤ n − 1.
Gp (Rn) = {L ⊂ Rnsubspaţiu vectorial| dim L = p}.
Vom defini pe Gp (Rn) o structură de varietate diferenţiabilă de di-

mensiune p(n − p).
Fie {e1 , ..., en} baza canonică din Rn.
Pentru fiecare şir crescător de indici 1 ≤ i1 < i2 < ... < ip ≤ n,
considerăm subspaţiile Ei1...i p generate de {ei1 , ..., eip } şi aplicaţiile:
πi1 ...i p : Rn → Ei1...i p ,

definite prin:

n
p
i
πi1 ...i p ( x ei ) = xiα eiα .
i=1 α=1
Definim mulţimile:
Ui1 ...i p = {V ∈ Gp (Rn); πi1 ...i p |V aplicaţie surjectivă}.
Evident, pentru V ∈ Ui1 ,...,i p, πi1 ...i p |V : V → Ei1 ...i p este izomorfism
liniar.
Atunci ∀α ∈ {1, ..., p} există un unic element fα ∈ V astfel ı̂ncât
πi1 ...i p (fα) = eiα , iar fα are expresia:

fα = eiα + cjα ej .
j ∈{i
/ 1 ,...,i p}
Evident {fα| α = 1, p} constituie o bază a lui V .

De asemenea, definim aplicaţiile:
hi1...i p : Ui1...i p → Rp(n−p) ,
hi1...i p (V ) = (cjα)j∈{1,...,n}\{i 1,...,i p},α∈{1,..,p }.
Considerăm familia
A = {(Ui1...i p , hi1...i p )| 1 ≤ i1 < ... < ip ≤ n},
şi vom arăta că se verifică axiomele atlasului.

Să arătăm că aplicaţiile hi1 ...i p sunt injective.
Fie V1 , V2 ∈ Ui1 ...i p astfel ı̂ncât hi1...i p (V1) = hi1...i p (V2 ). Rezultă
cjα = djα, ∀j ∈ {1, ..., n}\{i1, ..., ip}, α ∈ {1, .., p},
unde

fα ∈ V1 , fα = eiα + cjα ej , α = 1, p,
j∈
/ {i1 ,...,i p}
17

fβ ∈ V2 , fβ = eiβ + djα ej , β = 1, p.
j ∈{i
/ 1 ,...,i p}
Atunci sp{fα | α = 1, p} = sp{fβ | β = 1, p}, şi deci V1 = V2 .

Rezultă că hi1...i p este injectivă.
A1) Vom demonstra că

Ui1,...,i p = Gp (Rn).
1≤i1 <...,i p≤n

Este evidentă incluziunea Ui1 ,...,i p ⊂ Gp (Rn ).
1≤i1 <...,i p≤n
Fie L ∈ Gp(Rn ), dim L = p şi fie {g1, ..., gp} o bază a lui L, formată
din vectori din Rn .
Evident putem scrie

n
gε = bjε ej , ∀ε = 1, n,
j=1
cu rang (bjε )j=1,n,ε=1,p = p. Rezultă că există un minor de ordinul p

nenul. Fie det [(biελ )ε,λ=1,p ] = 0.
Fie (b̃εiλ )ε,λ=1,p inversa matricei (biελ )ε,λ=1,p .
Mulţimea
p

fβ = b̃εiβ gε , β = 1, p
ε=1
este o bază a lui L.

Pe de altă parte,

p
p
n
fβ = b̃εiβ gε = b̃εiβ ( bγε eγ ) =
ε=1 ε=1 γ=1

p
p
= b̃εiβ ( biελ eiλ + bjε ej ) =
ε=1 λ=1 j ∈{i
/ 1 ,...,i p}

p
p
p
= ( b̃εiβ biελ ) · eiλ + ( b̃εiβ bjε ) · ej =
λ=1 ε=1 j ∈{i
/ 1 ,...,i p} ε=1

p
= δλβ · eiλ + djβ ej = eiβ + djβ ej = fβ ,
λ=1 j∈
/ {i1 ,...,i p} j∈
/ {i1 ,...,i p}

p
unde am notat djβ = b̃εiβ bjε , j ∈
/ {i1 , ..., ip}.
ε=1
Deci L = sp{f1 , ..., fp } = sp{f1 , ..., fp}, cu

fβ = eiβ + djβ ej , ∀β = 1, p.
j∈
/ {i1 ,...,i p}
Rezultă, conform definiţiei, că L ∈ Ui1,...,i p, deci

Gp (Rn) ⊂ Ui1,...,i p.
1≤i1 <...,i p≤n
A2) Vom arăta că
hi1,...,i p(Ui1,...,i p ∩ Ui1,...,i p)
este o mulţime deschisă ı̂n Rp(n−p) .

Fie L ∈ Ui1 ,...,i p ∩ Ui1,...,i p. L este un subspaţiu vectorial de dimen-
siune p; fie {w1 , ..., wp} o bază a lui L de forma:

wβ = eiβ + cjβ ej , ∀β = 1, p.
j∈
/ {i1 ,...,i p}
Atunci hi1,...,i p(L) = (cjβ )β=1,p,j ∈/ {i1 ,...,i p} .

Considerăm o altă bază (oarecare) {u1, ..., up} a lui L. Matricea
asociată bazei {u1, ..., up} este (uji )i=1,p,j =1,n şi are rangul p, deci
det[(ulβδ )β,δ=1,p ] = 0.
Fie J = {j1 , ..., jn−p } = {1, ..., n}\{i1, ..., ip }.

Revenim la baza {w1 , ..., wp} a lui L şi o scriem explicit:


 w1 = ei1 + cj11 ej1 + cj12 ej2 + ... + c1n−p ejn−p
j



..............................................................


 wp = eip + cjp1 ej1 + cjp2 ej2 + ... + cjpn−p ejn−p
19
Rezultă 


1, k = iβ

wβk = 0, k = iα , α = β


 k
c , β k∈J
Din faptul că matricea (wβk )β=1,p,k=1,n are rangul p, rezultă că ma-
tricea (cjβ )β=1,p,j ∈J are tot rangul p, deci conţine un minor de ordinul
p nenul. Rezultă că mulţimea hi1,...,i p(Ui1 ,...,i p ∩ Ui1,...,i p) este deschisă
ı̂n Rp(n−p).
A3) Să arătăm că aplicaţia:
hi1 ,...,i p ◦ h−1

i1 ,...,i p : hi1 ,...,i p(Ui1 ,...,i p ∩ Ui1 ,...,i p) → R
p(n−p)
este C ∞ -diferenţiabilă.
Pentru simplitate, notăm: I = (i1 , ..., ip) şi I = (i1 , ..., ip ).

n−p
Fie (dαβ)α=1,n−p,β=1,p ∈ hI (UI ∩ UI ) şi fie vβ = eiβ + djβα eα , cu
α=1
jα ∈ {1, ..., n}\{i1, ..., ip}.
Atunci h−1
I ((d β )α,β ) = sp{v1 , ..., vp}.
jα
Fie wi = aji vj , i = 1, p şi aji -diferenţiabile; o altă bază a sp{v1 , ..., vp}
este dată de {w1 , ..., wp }.
Fie

wε = eiε + cγε eγ , ∀ε = 1, p.

/ 1 ,...,i p}
γ ∈{i
Atunci:
hI (h−1
I [(dβ )α=1,n−p,β=1,p]) = hI (sp{v1 , ..., vp}) =
α
= hI (sp{w1 , ..., wp }) = [(cγε )γ∈{i

/ ,...,i p},ε=1,p ].

1
Am obţinut un şir de aplicaţii diferenţiabile:
/ 1 ,...,i p},β=1,p] → [(vβ )β=1,p ] →

[(dαβ)α∈{i
→ [(wβ )β=1,p → [(cγε )γ∈{i

/ 1 ,...,i p},ε=1,p ].
Rezultă că aplicaţia hI ◦ (hI )−1 este C ∞ -diferenţiabilă.
6. BANDA LUI MÖBIUS

Fie M = R × (−1, 1). Pentru ∀m ∈ Z, fie aplicaţia gm : M → M,
definită astfel: gm (x, y) = (x + m, (−1)my). Fie G = {gm| m ∈ Z}.
i) Să se arăte că G este un grup de automorfisme propriu discon-
tinuu şi fără puncte fixe.
ii) Fie B = M/G . Atunci B este o varietate diferenţiabilă de
dimensiune 2 (numită banda lui Möbius).
iii) Să se construiască o scufundare a lui B ı̂ntr-un spaţiu euclidian.
iv) Să se construiască un atlas pe B.
v) Să se arate că B nu este orientabilă.
Soluţie:
i) Este evident că gm : M → M este automorfism al lui M (gm
−1
bijectivă, gm şi gm diferenţiabile), ∀m ∈ M.
Prin definiţie, un grup de automorfisme G este fără puncte fixe
dacă ∀g ∈ G\{IdM } nu are puncte fixe (g(q) = q, ∀q ∈ M).
Fie G = {gm | m ∈ Z}, cu gm (x, y) = (x + m, (−1)m y), m ∈ Z.
Fie q = (x, y) ∈ M = R × (−1, 1) şi m ∈ Z.
gm(q) = gm (x, y) = (x, y) este echivalent cu

x = x+m
y = (−1)m y
Rezultă m = 0 ⇒ gm (x, y) = g0 (x, y) = (x, y) ⇒ gm = IdM .

Deci singurul automorfism cu puncte fixe este IdM . Rezultă că G
nu are puncte fixe.
Un grup de automorfisme G este propriu discontinuu dacă ∀K1 , K2
mulţimi compacte din M, mulţimea
{g ∈ G|g(K1) ∩ K2 = ∅}
21
este finită.
Fie K1 , K2 mulţimi compacte ı̂n R × (−1, 1). Atunci există B(0, r)
astfel ı̂ncât K1 , K2 ⊂ B(0, r).
Dacă |m| ≥ 2r, rezultă gm (K1)∩K2 = ∅, deoarece evident gm (K1 )∩
B(0, r) = ∅.
Cum {m ∈ Z| |m| < 2r} este finită, rezultă că mulţimea
{gm|gm (K1 ) ∩ K2 = ∅} este finită, deci G este grup de automorfisme
propriu discontinuu.
ii) Reamintim enunţul următoarei teoreme asupra structurii de
varietate diferenţiabilă a spaţiului cât:
Fie M varietate diferenţiabilă de dimensiune n şi G un grup de

automorfisme ale lui M propriu discontinuu şi fără puncte fixe. Atunci
M/G are o structură de varietate diferenţiabilă de dimensiune n indusă
de structura de varietate diferenţiabilă a lui M.
Deoarece M = R × (−1, 1) este varietate diferenţiabilă de dimen-

siune 2 şi grupul de automorfisme G este propriu discontinuu şi fără
puncte fixe, rezultă, conform teoremei anterioare, că B este o varietate
diferenţiabilă de dimensiune 2.
iii) Fie aplicaţia
ψ : B → R4 ,
definită prin:
ψ([x, y]) = (cos 2πx, sin 2πx, y cos πx, y sin πx).
Avem
ψ([gm (x, y)]) = ψ([x + m, (−1)my]) =
= (cos 2π(x + m), sin 2π(x + m), (−1)my cos π(x + m),
(−1)my sin π(x + m)) =

= (cos(2πx + 2πm), sin(2πx + 2πm), (−1)m y cos(πx + πm),
(−1)m y sin(πx + πm)).
Cum m ∈ Z, rezultă 2πm perioadă pentru funcţiile sin şi cos şi

cos(πx + πm) = (−1)m cos πx,
sin(πx + πm) = (−1)m sin πx.
Prin urmare
ψ([gm (x, y)]) = (cos 2πx, sin 2πx, y cos πx, y sin πx) = ψ([x, y]).
Deci ψ este bine definită.

Fie ψ([x1 , y1]) = ψ([x2 , y2 ]).
Atunci: 

 cos 2πx1 = cos 2πx2



 sin 2πx1 = sin 2πx2

 y1 cos πx1 = y2 cos πx2




y1 sin πx1 = y2 sin πx2
Din primele două relaţii, rezultă: x2 = x1 + k, k ∈ Z.
y1 cos πx1 = y2 cos π(x1 + k) = y2 (−1)k cos πx1 .
Rezultă y1 = y2 (−1)k ⇔ y2 = (−1)k y1 .

Din
x2 = x1 + k,
y2 = y1 (−1)k,
obţinem [x1 , y1] = [x2 , y2], adică ψ este aplicaţie injectivă.
Calculăm Jacobianul Jψ şi găsim:
 
−2π sin 2πx 0
 
 
 2π cos 2πx 0 
Jψ =  ,
 


−πy sin πx cos πx 

πy cos πx sin πx
23
care are rang Jψ = 2.

Deci ψ este o imersie injectivă, i.e. o scufundare.
iv) Considerăm următoarea interpretare geometrică a bandei lui
Möbius: ı̂n spaţiul Oxyz, un segment de lungime 2 paralel cu axa Oz
cu mijlocul ı̂n (0,2,0) se roteşte astfel ı̂ncât
a) mijlocul său C descrie un cerc de rază 2 ı̂n planul xOy;
b) unghiul format de segment cu axa Oz este jumătate din unghiul
COy.
Suprafaţa descrisă de segment este banda lui Möbius.
Notăm m( COy) = u şi v ∈ (−1, 1) un parametru pe segment.
Obţinem o parametrizare:
f : (0, 2π) × (−1, 1) → B ⊂ R3 ,

u u u
f (u, v) = ((2 − v sin ) sin u, (2 − v sin ) cos u, v cos ).
2 2 2
Analog, considerând poziţia initială a lui C punctul (2,0,0), obţinem
parametrizarea:
g : (0, 2π) × (−1, 1) → M,

u π u π u π
g(u , v ) = ([2−v sin( + )] cos u , −[2−v sin( + )] sin u , v cos( + )).
2 4 2 4 2 4
Evident f şi g sunt injective.
Notăm
U1 = f ((0, 2π) × (−1, 1)), U2 = g((0, 2π) × (−1, 1)),
h1 = f −1 : U1 → R2 , h2 = g −1 : U2 → R2 .
Atunci A = {(U1 , h1), (U2, h2 )} este un atlas pe B.

Verificăm axiomele atlasului:
A1) U1 ∪ U2 = B - evident.
A2) h1(U1 ∪ U2 ) = ((0, 2π)\{ π2 }) × (−1, 1), respectiv
h2 (U1 ∪ U2 ) = ((0, 2π)\{ 3π
2
}) × (−1, 1) sunt mulţimi deschise ı̂n R2 .
A3) h1 ◦ h−1 3π 3π 2
2 : ((0, 2 ) ∪ ( 2 , 2π) × (−1, 1) → R are ecuaţiile:


 (u + π2 , v ) , dacă u ∈ (0, 3π ),
h1 ◦ h−1
2 (u ,v ) = 2

(u − 3π
, dacă u ∈ ( 3π
2 , −v ) 2 , 2π).
Evident, h1 ◦ h−1
2 este diferenţiabilă.
Analog h2 ◦ h−1
1 este diferenţiabilă.
v) Calculăm Jacobianul aplicaţieih1 ◦ h−1
2 .
1 0
1) pentru u ∈ (0, 3π
2 ), Jh1 ◦h 2 =
−1   . Rezultă detJ
h1 ◦h −1 =
2
0 1
1.  
1 0
2) pentru u ∈ ( 3π
2
, 2π), Jh1◦h−1 =  . Rezultă detJh1◦h−1 =
2 2
0 1
−1.
7. STICLA LUI KLEIN

Fie M = R2 . Pentru ∀m, n ∈ Z, fie aplicaţiile gm,n : M → M,
definite astfel:
gm,n (x, y) = (x + m, (−1)my + n).
Fie G = {gm,n | m, n ∈ Z}.

i) Să se arate că G este un grup de automorfisme propriu discon-
ii) Fie K = M/G . Atunci K este varietate diferenţiabilă de dimen-
siune 2 (numită sticla lui Klein).
iii) Să se construiască o scufundare a sticlei lui Klein ı̂ntr-un spaţiu
euclidian.
25
Soluţie:
i) Evident gm,n automorfism, ∀m, n ∈ Z.
Fie (x, y) ∈ R2 şi m, n ∈ Z astfel ı̂ncăt gm,n (x, y) = (x, y). Rezultă

x+m=x
(−1)m y + n = y,
de unde m = 0, n = 0.
Deci g0,0 = IdR2 este singurul automorfism cu puncte fixe. Am
arătat că grupul de automorfisme G este fără puncte fixe.
Fie K1, K2 ⊂ M = R2 mulţimi compacte. Există o bilă B(0, r)
astfel ı̂ncât K1 , K2 ⊂ B(0, r).
Pentru |m| , |n| ≥ 2r, rezultă
gm,n (K1) ∩ K2 = ∅.
Deci mulţimea {gm,n|gm,n (K1 ) ∩ K2 = ∅} este finită, adică G este

propriu discontinuu.
ii) M = R2 este varietate diferenţiabilă 2-dimensionabilă, G este
un grup de automorfisme propriu discontinuu şi fără puncte fixe.
Conform teoremei de caracterizare a spaţiului cât, rezultă K =
M/G este varietate diferenţiabilă de dimensiune 2.
iii) Fie aplicaţia:
ψ : K → R4 ,
ψ([x, y]) = (cos 2πx·cos 2πy, sin 2πx·cos 2πy, cos πx·sin 2πy, sin πx·sin 2πy).
Evident, avem
ψ([gm,n(x, y)]) =
= (cos 2π(x+m)·cos 2π((−1)m y+n), sin 2π(x+m)·cos 2π((−1)m y+n),
cos π(x+m)·sin 2π((−1)m y+n), sin π(x+m)·sin 2π((−1)m y+n)) =
= (cos 2πx · cos 2πy, sin 2πx · cos 2πy,

(−1)m cos πx · (−1)m sin 2πy, (−1)m sin πx · (−1)m sin 2πy) =
= (cos 2πx·cos 2πy, sin 2πx·cos 2πy, cos πx·sin 2πy, sin πx·sin 2πy) = ψ([x, y]).
Rezultă că ψ este bine definită.

Să arătăm că ψ este injectivă. Fie m, n ∈ Z.
Fie [x1 , y1], [x2 , y2] ∈ K astfel ı̂ncât gm,n([x1 , y1]) = gm,n([x2 , y2]).
Atunci:


 cos 2πx1 · cos 2πy1 = cos 2πx2 · cos 2πy2




 sin 2πx1 · cos 2πy1 = sin 2πx1 · cos 2πy1

 cos πx1 · sin 2πy1 = cos πx2 · sin 2πy2





sin πx1 · sin 2πy1 = sin πx2 · sin 2πy2
Prin ı̂mpărţirea ultimelor două relaţii, rezultă:

tg πx1 = tg πx2 =⇒ x1 = x2 + k, k ∈ Z;
atunci cos πx1 = cos(πx2 + πk) = (−1)k cos πx2 , sau echivalent,
cos πx2 = (−1)k cos πx1 .
Din a treia relaţie, obţinem
cos 2πy1 = (−1)k cos 2πy2 ,
de unde y1 = (−1)k y2 + m, m ∈ Z.
Rezultă [x1 , y1] = [x2 , y2], deci ψ este injectivă.
Pe de altă parte, avem:
 
−2π sin 2πx · cos 2πy −2π sin 2πy · cos 2πx
 
 


2π cos 2πx · cos 2πy −2π sin 2πy · sin 2πx 

Jψ =  ,


−π sin πx · sin 2πy 2π cos 2πy · cos πx 

π cos πx · sin 2πy 2π cos 2πy · sin πx
Evident rang Jψ = 2.
Rezultă ψ imersie.
Prin urmare, ψ este o scufundare.
27
8. TORUL
Fie M = Rn. Pentru ∀(m1 , ..., mn) ∈ Zn , definim aplicaţiile
gm1,...,m n : M → M, prin:
gm1,...,m n (x1 , ..., xn) = (x1 + m1 , ..., xn + mn ).
Fie G = {gm1,...,m n|(m1 , ..., mn) ∈ Zn }.

i) Să se arate că G este un grup de automorfisme propriu discon-
ii) Fie T n = Rn /G . Atunci T n este o varietate diferenţiabilă de
dimensiune n (numită tor).
iii) Să se construiască o scufundare a torului T n ı̂n R2n .
Soluţie:
i) Evident ∀(m1 , ..., mn) ∈ Zn, gm1,...,m n este un automorfism al lui
M.
Fie (x1 , ..., xn ) ∈ M şi m1 , ..., mn ∈ Z astfel ı̂ncât
gm1,...,m n (x1 , ..., xn) = (x1 , ..., xn).
Rezultă xi + mi = xi , ∀i = 1, n, de unde mi = 0, ∀i = 1, n. Deci

aplicaţia gm1,...,m n = g0,...,0 = IdM este singurul automorfism care are
puncte fixe.
Rezultă G fără puncte fixe.
Fie K1 , K2 ⊂ M mulţimi compacte. Proiectând pe axa Ox1 ,
obţinem:
prOx1 K1 = [a, b], prOx1 K2 = [c, d].
Pentru a arăta că G este propriu discontinuu, trebuie să demon-

străm că mulţimea
{gm1,...,m n(K1 ) ∩ K2 = ∅}
este finită.
Este suficient să arătăm că mulţimea {pr1 (g(K1)) ∩ pr1 (K2 ) = ∅}
este finită, unde pr1 = prOx1 , g ∈ G.
Fie |m1 | > |d − a|. Atunci pr1 (g(K1)) ∩ pr1 (K2) = ∅, deci g(K1) ∩
K2 = ∅.
Considerăm proiecţiile pe Ox2 , ..., Oxn şi alegem ı̂n acelaşi mod
m2 , ..., mn ∈ Z. Rezultă că mulţimea {g| g(K1) ∩ K2 = ∅} este finită,
pentru (m1 , ..., mn) ı̂ntr-un produs cartezian de mulţimi finite din Z.
Prin urmare G este propriu discontinuu.
ii) Se aplică teorema de caracterizare a spatiului cât.
iii) Fie aplicaţia:
ψ̃ : Rn → R2n,
ψ̃(x1 , ..., xn) = (cos 2πx1 , sin 2πx1 , ..., cos 2πxn , sin 2πxn ).
Evident ψ̃(gm1,...,m n (x1 , ..., xn )) = ψ̃(x1 , ..., xn ).

Definim:
ψ : T n → R2n,
ψ([x1 , ..., xn]) = (cos 2πx1 , sin 2πx1 , ..., cos 2πxn , sin 2πxn ).
Fie [x1 , ..., xn], [y 1 , ..., y n] ∈ T n , cu ψ([x1 , ..., xn]) = ψ([y 1 , ..., y n]).
Rezultă:

cos 2πxi = cos 2πyi
, ∀i = 1, n.
sin 2πxi = sin 2πyi
Deducem 2πxi = 2πyi + 2πki , ∀i = 1, n, cu ki ∈ Z ⇒ xi = y i +

ki, ∀i = 1, n.
Rezultă [x1 , ..., xn] = [y 1 , ..., y n], deci ψ este aplicaţie injectivă.
29
Calculând, găsim:
 
1
 − sin 2πx 0 . . . 0 
 
 cos 2πx1 0 . . . 0 
 
 
 0 − sin 2πx2 . . . 0 
 
 
Jxψ = 
 0 cos 2πx2 . . . 0 .

 
 . . . . . . 
 
 
 n 
 0 0 . . . − sin 2πx 
 
0 0 . . . cos 2πxn
Pentru fiecare pereche (sin 2πxi , cos 2πyi ), ∀i = 1, n, cel puţin o

componentă este nenulă. Rezultă că există un minor nenul de ordin
n. Deci rang ψ̃ = rang ψ = n, adică ψ este imersie.
Rezultă ψ scufundare.
9. GRUPUL ORTOGONAL
Fie

n
O(n) = {(aij )i,j=1,n | aij aik = δjk , ∀j, k = 1, n} =
i=1
= {A ∈ Mn (R) | A · At = In }.
Să se arate că O(n) este o varietate diferenţiabilă de clasă C ∞ şi

n(n−1)
dimensiune 2 .
Soluţie:
n(n−1)
Fie Σ = {S ∈ Mn (R) | S = −t S}. Evident Σ R 2 .
Este uşor de arătat că ∀S ∈ Σ, matricea In − S este inversabilă şi
(In + S)(In − S)−1 ∈ O(n).
Oricare ar fi A ∈ O(n), fie:

n(n−1)
gA : R 2 → O(n),
gA (S) = (In + S)(In − S)−1A.
Fie UA = Im gA.
Vom demonstra că gA este bijectivă şi definim:
n(n−1)
−1
hA : UA → R 2 , hA = g A .
Fie B ∈ UA Atunci ∃S ∈ Σ astfel ı̂ncât (In + S)(In − S)−1A = B,

sau echivalent, In +S = BA−1(In −S), i.e., (In +BA−1)S = BA−1 −In ,
deci S = (In + BA−1)−1(BA−1 − In ).
Deci ∀B ∈ UA , ∃! S ∈ Σ astfel ı̂ncât gA (S) = B, adică gA bijectivă.
n(n−1)
Evident hA : UA → R 2 este injectivă.
Vom arăta că {(UA, hA) | A ∈ O(n)} constituie un atlas pe O(n).
Verificăm axiomele atlasului:

A1) O(n) = UA .
A∈O(n)
Incluziunea ”⊇” este evidentă.
Reciproc, fie A ∈ O(n). Rezultă A = gA (0n ) ∈ UA , deci O(n) ⊂

UA .
A∈O(n)
n(n−1)
A2) hA (UA ∩ UC ) ⊂ R 2 este mulţime deschisă (intersecţie de
mulţimi deschise).
n(n−1)
A3) hC ◦ h−1
A : hA (UA ∩ UC ) → R
2 este de clasă C ∞ .
Fie B ∈ hA (UA ∩ UC ) şi S = h−1
A (B).
Atunci:

hC (S) = (hC ◦ h−1
not
A )(B) = S ,

unde S = (In + BC −1 )−1(BC −1 − In ) şi B = (In + S)(In − S)−1 A.

Inlocuim B cu expresia anterioară ı̂n expresia lui S .
Operaţiile făcute sunt C ∞ -diferenţiabile pe domeniul de definiţie.
31
10. SCUFUNDAREA SPAŢIULUI PROIECTIV

Fie spaţiul proiectiv real P n(R) = Rn+1\{0}/∼, unde
(x1 , ..., xn+1 ) ∼ (y 1 , ..., y n+1) ⇔ ∃λ ∈ R∗ a.ı̂. y i = λxi , ∀i = 1, n + 1.
i) Arătaţi că nu se poate aplica teorema de caracterizare a spaţiului

cât.
ii) Să se construiască o scufundare a spaţiului proiectiv ı̂ntr-un
spaţiu euclidian.
Soluţie:
i) Pentru ∀λ ∈ R∗ , definim gλ : Rn+1\{0} → Rn+1 \{0}, prin
gλ (x1 , ..., xn+1) = (λx1 , ..., λxn+1).
Fie G = {gλ |λ ∈ R∗ }.
Evident (G, ◦) grup.
Fie (x1 , ..., xn+1 ) ∈ Rn+1 \{0}, gλ(x1 , ..., xn+1 ) = (x1 , ..., xn+1).
Atunci
λxi = xi , ∀i = 1, n + 1 ⇒ λ = 1 ⇒ gλ = g1 = IdRn+1 \{0} .
Deci G nu are puncte fixe.

Vom arăta că G nu este propriu discontinuu, adică există două
mulţimi compacte K1 , K2 ⊂ Rn+1 \{0}, cu g(K1) ∩ K2 = ∅, pentru o
infinitate de aplicaţii g ∈ G.
Fie K1 = K2 = {x ∈ Rn+1| 12 ≤ x ≤ 1}.
Fie gλ ∈ G, λ ∈ R∗ . Avem
1 |λ|
gλ(K1 ) = {λx ∈ Rn+1| ≤ λx ≤ 1} = {y ∈ Rn+1| ≤ y ≤ |λ|}.
2 2
Dacă |λ| ∈ [ 12 , 1], λ ∈ R∗ ⇒ gλ(K1 ) ∩ K2 = ∅, deci mulţimea
{gλ|gλ (K1) ∩ K2 = ∅} este infinită.
Rezultă că G nu este propriu discontinuu, deci nu se poate aplica

teorema de caracterizare a spaţiului cât.
ii) Evident P n(R) = Rn+1\{0}/∼ = S n /{±IdS n } (dreptele din Rn+1
ce trec prin origine).
Fie
(n+1)(n+2)
ψ̃ : S n → R 2 ,
ψ̃(x1 , ..., xn+1 ) =
= ((x1 )2 , x1 x2 , ..., x1 xn+1 , (x2 )2, x2 x3 , ..., x2 xn+1 , ..., (xn)2 , xn xn+1 , (xn+1)2 ).
1 , ..., xn+1).
Evident ψ̃(−x1 , ..., −xn+1 ) = ψ(x
Putem defini
(n+1)(n+2)
ψ : P n(R) → R 2 ,
ψ([x1 , ..., xn+1 ]) =
= ((x1 )2 , x1 x2 , ..., x1 xn+1 , (x2 )2, x2 x3 , ..., x2 xn+1 , ..., (xn)2 , xn xn+1 , (xn+1)2 ).
Fie [x1 , ..., xn+1], [y 1 , ..., y n+1] ∈ P n(R) astfel ı̂ncât
ψ([x1 , ..., xn+1]) = ψ([y 1 , ..., y n+1]) ⇒ (xi)2 = (y i)2 .
Deci xi = ±y i, ∀i = 1, n + 1.
Fie xi , xj = 0 ⇒ xi xj = y i y j ⇒

 xi = y i
,
 xj = y j
sau 
 −xi = y i

,
−xj = y j
deci [x1 , ..., xn+1 ] = [y 1 , ..., y n+1] şi ψ este injectivă.
Considerăm următoarea compunere:

i ψ (n+1)(n+2)
S n → Rn+1\{0} → R 2 ,
33
i.e.

ψ (n+1)(n+2)
Sn → R 2 ,
cu
ψ (x1 , ..., xn+1 ) =
= ((x1 )2 , x1 x2 , ..., x1 xn+1 , (x2 )2, x2 x3 , ..., x2 xn+1 , ..., (xn)2 , xn xn+1 , (xn+1)2 ),
şi i incluziunea. Avem

 

2x1 0 . . . 0 
 
 x2 x1 . . . 0 
 
 
 . . . . . . 
 
 
 xn+1
0 . . . x1 
 
 
Jx ψ =  0 2x2 . . . 0 ,
 
 
 . . . . . . 
 
 
 
 0 xn+1 . . . x2 
 
 
 . . . . . . 
 
0 0 . . . 2xn+1
deci rang ψ = n + 1 ⇒ ψ imersie.

Incluziunea i : S n → Rn+1 \{0} fiind imersie, rezultă ψ ◦ i imersie,
deci ψ este imersie.
Prin urmare ψ este o scufundare.
11. EXEMPLU DE VARIETATE DIFERENŢIABILĂ NESEPA-

RATĂ
Să se arate că
M = {(x, y) ∈ R2 | y = 0} ∪ {(x, y) ∈ R2 | y = 1, x ≥ 0}
este o varietate diferenţiabilă 1-dimensională, neseparată, de clasă C ∞ .

Soluţie:
Fie mulţimile
U1 = {(x, y) ∈ R2 | y = 0},
U2 = {(x, y) ∈ R2 | x ≥ 0, y = 1} ∪ {(x, y) ∈ R2 | x < 0, y = 0}.
Definim aplicaţiile:
h1 : U1 → R, h1(x, 0) = x,
h2 : U2 → R,

h2 (x, 1) = x, dacă x ≥ 0,
h2 (x, 0) = x, dacă x < 0.
Evident U1 , U2 ⊂ M şi h1 , h2 sunt aplicaţii injective.
Vom arăta că {(U1, h1 ), (U2, h2)} formează un atlas pe M. Verificăm
axiomele atlasului:
A1) U1 ∪ U2 = M - evident.
A2) h1(U1 ∩ U2 ) = h1 ({(x, y) ∈ R2 |y = 0, x < 1}) = (−∞, 0) ⊂ R
h2(U1 ∩ U2 ) = h2 ({(x, y) ∈ R2 |y = 0, x < 1}) = (−∞, 0) ⊂ R
A3) Aplicaţia
h2 ◦ h−1
1 : h1 (U1 ∩ U2 ) → R,
h2 ◦ h−1
1 (x) = h2 (x, 0) = x,
este C ∞ - diferenţiabilă.
Analog h2 ◦ h−1 ∞
1 este o aplicaţie C − diferenţiabilă.
Vom arăta că M nu este separată.

Fie V0 mulţimea vecinătăţilor lui 0.
Fie V1 = (−ε, ε) ∈ V0 .
Atunci
h−1
1 (V1) = V1 × {0} ∈ V(0,0)
35
este o vecinătate deschisă a lui (0, 0) din U1 .

Fie V2 = (−η, η) ∈ V0 .
Atunci
h−1
2 (V2) = ((−η, 0) × {0}) ∪ ((0, η) × {1}) ∈ V(0,1)
este o vecinătate deschisă a lui (0, 1) din U2 .

Evident V1 ∩ V2 = ∅. Presupunem ε < η.
Rezultă
h−1 −1
1 (V1 ) ∩ h2 (V2 ) = (−ε, 0) × {0},
deci M este o varietate diferenţiabilă neseparată.

Capitolul 2
Spaţii fibrate vectoriale
1. FIBRAREA TANGENTĂ
Fie M o varietate diferenţiabilă de clasă C k , dim M = n. Fie p ∈
M, Tp M mulţimea vectorilor tangenţi la varietatea M ı̂n punctul p şi

TM = Tp M.
p∈M
i) Atunci T M este o varietate diferenţiabilă de clasă C k−1 , dim T M =

2n.
ii) In plus, dacă M este separată, atunci T M este separată.
iii) Fie aplicaţia π : T M → M, π(Xp ) = p, proiecţia canonică.
Să se arate că (T M, π, M) este o fibrare vectorială de rang n (nu-
mită fibrarea tangentă).
Soluţie:
i) Fie (U, h) o hartă a varietăţii M, deci U ⊂ M şi h : U →
Rn aplicaţie injectivă. Notăm x1 , ..., xn funcţiile coordonate asociate
hărţii (U, h). Definim

H : TU = Tp M → h(U ) × Rn ⊂ R2n,
p∈U
37
38 CAPITOLUL 2. SPAŢII FIBRATE VECTORIALE
prin
H(Xp) = (h(p), Xp1, ..., Xpn),

n
∂
unde p ∈ U, Xp = Xpi |p ∈ Tp M, iar
i=1 ∂xi

Tp M ⊂ Tp M = T U ⊂ T M.
p∈U
Să arătăm că aplicaţia H este injectivă. Fie p, q ∈ U, Xp, Yq ⊂ T U

astfel ı̂ncât H(Xp) = H(Yq).
Rezultă
(h(p), Xp1, ..., Xpn) = (h(q), Yq1 , ..., Yqn ),
de unde h(p) = h(q) şi Xpi = Yqi, ∀i = 1, n.

Deoarece h este injectivă, rezultă p = q, iar relaţiile Xpi = Yqi, ∀i =
1, n, implică Xp = Yq , deci H este o aplicaţie injectivă.
A1) Au loc următoarele relaţii

TM = Tp M = ( Tp M) = T U.
p∈M U⊂M p∈U U⊂M
A2) Fie (U, h) altă hartă pe M, cu U ∩ U = ∅ şi perechea (T U, H)

construită ca mai sus. Avem:

TU ∩ TU = ( Tp M) ∩ ( Tp M) = Tp M = T (U ∩ U ) = ∅,
p∈U p∈U p∈U ∩U
deci T U ∩ T U = ∅.
H(T U ∩ T U) = H(T (U ∩ U )) = h(U ∩ U ) × Rn ⊂ R2n
este mulţime deschisă.

A3) Vom arăta că aplicaţia
H ◦ H −1 : H(T U ∩ T U) → R2n
39
este diferenţiabilă de clasă C k−1 , sau, echivalent:
H ◦ H −1 : h(U ∩ U) × Rn → R2n
este diferenţiabilă de clasă C k−1 .

Fie p ∈ U ∩ U . Atunci h(p) = u ∈ h(U ∩ U ). Fie v 1 , ..., v n ∈ R şi
x1 , ..., xn funcţiile coordonate asociate hărţii (U, h).
Avem
∂
H ◦ H −1(u, v 1, ..., v n) = H(H −1(u, v 1, ..., v n)) = H(v i |p ) =
∂xi
1
∂xj ∂ i ∂x i ∂x
n
= H(v i |p ) = (h(p), v |p , ..., v |p ) =
∂xi ∂xj ∂xi ∂xi
= ((h ◦ h−1)(u), v1 , ..., vn ),
∂xi
unde am notat v i = |p v j , deci aplicaţia H◦H −1 este diferenţiabilă
∂xj
de clasă C k−1 .
Rezultă că T M este o varietate diferenţiabilă de clasă C k−1 şi di-
mensiune 2n.
ii) Presupunem că M este separată. Fie π : T M → M, π(Xp ) = p,
∀Xp ∈ Tp M.
π este o aplicaţie continuă (ı̂ntoarce deschişi ı̂n deschişi).
Fie Xp , Yq ∈ T M, Xp = Yq . Vom arăta că există două vecinătăţi
disjuncte deschise ale lui Xp , Yq .
Se disting două cazuri:
1) p = q, p, q ∈ M.
Deoarece M este separată, există două vecinătăţi U1 , U2 ⊂ M cu
p ∈ U1 , q ∈ U2 , U1 ∩ U2 = ∅.
Xp ∈ Tp M implică Xp ∈ π−1 (U1), iar Yq ∈ Tq M implică Yq ∈
π−1 (U2 ). Cum U1 , U2 sunt mulţimi deschise ı̂n M şi π este continuă,
rezultă π−1 (U1 ), π−1(U2 ) sunt mulţimi deschise ı̂n T M.
Evident
π−1 (U1 ) ∩ π−1 (U2) = π−1 (U1 ∩ U2 ) = π−1 (∅) = ∅.
2) p = q
Fie (U, h) o hartă ı̂n jurul lui p.
∂ ∂
Xp = Xpi |p ; Yp = Ypi |p .
∂xi ∂xi
Avem

H(Xp ) = (h(p), Xp1, ..., Xpn) = (h(p), x ),

H(Yp ) = (h(p), Yp1 , ..., Ypn ) = (h(p), y ),
unde am notat

x = (Xp1 , ..., Xpn) ∈ Rn ; y = (Yp1 , ..., Ypn ) ∈ Rn .
Cum Rn este separat, rezultă că există două mulţimi deschise

U , V ⊂ Rn astfel ı̂ncât

x ∈ U ,y ∈ V , U ∩ V = ∅.
Atunci

(h(p), x ) ∈ h(U ) × U , (h(p), y ) ∈ h(U ) × V .
Evident

(h(U ) × U ) ∩ (h(U ) × V ) = h(U ) × (U ∩ V ) = ∅.
H este homeomorfism. Rezultă

H −1(h(U ) × U ) ⊂ T M,

H −1(h(U ) × V ) ⊂ T M
41
sunt mulţimi deschise.

In plus

Xp ∈ H −1(h(U ) × U ), Yp ∈ H −1(h(U ) × V ),
şi

H −1(h(U ) × U ) ∩ H −1(h(U ) × V ) = ∅.
Rezultă că T M este o varietate diferenţiabilă separată.

iii) T M şi M sunt varietăţi diferenţiabile şi π este surjectivă.
Ep = π−1 (p) = Tp M este un spaţiu vectorial cu dim Ep = n,
∀p ∈ M (rangul fibrării va fi n).
Fie {(Ua, ha )| a ∈ A} atlas pe M şi {(π −1 (Ua), Ha)| a ∈ A} atlasul
indus pe T M (π−1 (Ua ) = T Ua).
Pentru ∀p ∈ M, există (Ua , ha) o hartă, p ∈ Ua , cu ha : Ua →
ha(Ua ) ⊂ Rn mulţime deschisă, ha difeomorfism, deci
h−1
a : ha (Ua) → Ua
este difeomorfism.
Fie φa : π−1 (Ua) → Ua × Rn definit prin:
φa = (h−1
a × IdRn ) ◦ Ha ,
adică φa ı̂nchide diagrama:

h−1
a ×IdRn
π−1 (Ua ) →a ha (Ua) × Rn
H
→ Ua × Rn .
Fie π1 : Ua × Rn → Ua proiecţia pe primul factor.
π1 (φa (Xp )) = π1 ((ha × IdRn ) ◦ Ha(Xp )) =
= π1 ((h−1 1
a × IdRn )(h a(p), Xp , ..., Xp )) =
n
= π1 (h−1 1 n
a (ha(p)), Xp , ..., Xp ) =
= π1 (p, Xp1, ..., Xpn) = p.
Cum φa este difeomorfism, rezultă că φa |Tp M este aplicaţie injec-

tivă.
φa (Tp M) = ((h−1
a × IdRn ) ◦ Ha )(TpM)) =
= (h−1 −1
a × IdRn )(H a(Tp M)) = (ha × IdRn )({h(p)} × R ) =
n
= h−1
a (h(p) × R ) = {p} × R .
n n
Deci φa |Tp M este aplicaţie surjectivă.

Am arătat că φa |Tp M este bijecţie.
Fie Xp , Yp ∈ Tp M,

n
∂
n
∂
Xp = Xpi |p , Yp = Ypi |p ,
i=1 ∂xi i=1 ∂xi
φa (Xp + Yp ) = ((h−1
a × IdRn ) ◦ Ha )(X p + Yp ) =
= (h−1 1 1
a × IdRn )(h a(p), Xp + Yp , ..., Xp + Yp ) =
n n
= h−1 1 1 n n
a (ha(p), Xp + Yp , ..., Xp + Yp ) =
= (p, Xp1 + Yp1 , ..., Xpn + Ypn ) =
= (p, Xp1, ..., Xpn) + (p, Yp1 , ..., Ypn ) =
= φa (Xp ) + φa (Yp ).
Analog, ∀λ ∈ R, ∀Xp ∈ Tp M,
φa (λXp ) = λφa (Xp ).
Deci φa |Tp M : Tp M → {p} × Rn este un izomorfism de spaţii vec-

toriale.
Rezultă că (T M, π, M) este o fibrare vectorială de rang n.
43
2. FIBRAREA COTANGENTĂ.
Fie M o varietate diferenţiabilă de clasă C k , dim M = n. Atunci:

i) T ∗ M = Tp∗ M este o varietate diferenţiabilă de clasă C k−1 ,
p∈M
dim T ∗ M = 2n.
ii) Dacă M este separată, atunci T ∗ M este separată.
iii) Fie aplicaţia π∗ : T ∗ M → M, π∗ (ωp ) = p, proiecţia canonică.
Atunci (T ∗M, π∗ , M) este o fibrare vectorială de rang n (numită
fibrarea cotangentă).
Soluţie:
i) Fie (U, h) o hartă a varietăţii M, deci U ⊂ M şi h : U →
Rn aplicaţie injectivă. Notăm x1 , ..., xn funcţiile coordonate asociate
hărtii (U, h).
Vom construi aplicaţia

ρ : T ∗U = Tp∗ M → h(U ) × Rn ⊂ R2n,
p∈U
prin
ρ(ωp ) = (h(p), ωp1, ..., ωpn),

unde p ∈ U, ωp = ωpi dxi |p ∈ Tp∗ M, iar Tp∗ M ⊂ Tp∗ M = T ∗U ⊂
p∈U
T ∗M.
Vom demonstra că aplicaţia ρ este injectivă.
Fie p, q ∈ U, ωp , σq ⊂ T ∗ U astfel ı̂ncât ρ(ωp) = ρ(σq ).
Rezultă
(h(p), ωp1, ..., ωpn) = (h(q), σq1 , ..., σqn ).
De aici deducem h(p) = h(q) şi ωpi = σqi , ∀i = 1, n.
Deoarece h este injectivă, rezultă p = q. Deci ωp = σq , adică ρ este
o aplicaţie injectivă.
A1) Avem

T ∗M = Tp∗M = ( Tp∗M) = T ∗U.
p∈M U⊂M p∈U U⊂M
A2) Fie (U, h) altă hartă pe M, cu U ∩ U = ∅ şi perechea (T ∗U , ρ)

construită ca mai sus.
T ∗(U ∩ U ) = T ∗ U ∩ T ∗U = ∅.
Atunci
ρ(T ∗ U ∩ T ∗ U) = ρ(T ∗(U ∩ U )) = h(U ∩ U ) × Rn ⊂ R2n
este mulţime deschisă.

A3) Vom arăta că aplicaţia:
ρ ◦ ρ−1 : h(U ∩ U ) × Rn → R2n
este diferenţiabilă de clasă C k−1 .

Fie p ∈ U ∩ U. Atunci h(p) = u ∈ h(U ∩ U). Fie v1 , ..., vn ∈ R şi
1
x , ..., xn funcţiile coordonate asociate hărţii (U, h).
Avem
ρ ◦ ρ−1(u, v1, ..., vn) = ρ(ρ−1(u, v1, ..., vn)) = ρ(vidxi (p)) =
∂xi
= ρ(vi j
|p dxj (p)) =
∂x
∂xi
= ρ(vi( j |p dxj ) |p ) =
∂x
∂xi ∂xi
= (h(p), vi 1 |p , ..., vi n |p ) =
∂x ∂x
−1
= (h ◦ h (u), v1 , ..., vn),
i
j |p .
∂x
unde v j = vi ∂x
Deci aplicaţia ρ ◦ ρ−1 este diferenţiabilă şi T ∗ M este o varietate
diferenţiabilă de clasă C k−1 şi dimensiune 2n.
ii) Presupunem că M este separată. Fie π∗ : T ∗ M → M, π∗ (ωp ) =
p, ∀ωp ∈ Tp∗ M.
45
Fie ωp , σq ∈ T ∗ M, ωp = σq . Vom arăta că există două vecinătăţi

disjuncte deschise ale lui ωp si σq .
Se disting două cazuri:
1) p = q, p, q ∈ M.
Deoarece M este separată, există două vecinătăţi U1 , U2 ⊂ M, cu
p ∈ U1 , q ∈ U2 , U1 ∩ U2 = ∅.
ωp ∈ Tp∗ M implică ωp ∈ π∗−1 (U1 ), iar σq ∈ Tq∗ M implică σq ∈
π∗−1 (U2).
U1 , U2 sunt mulţimi deschise ı̂n M şi π este continuă, rezultă π∗−1 (U1 ),
π∗−1 (U2) sunt mulţimi deschise ı̂n T ∗ M.
Evident
π∗−1 (U1 ) ∩ π∗−1 (U2) = π∗−1 (U1 ∩ U2 ) = π∗−1 (∅) = ∅.
2) p = q
Fie (U, h) o hartă ı̂n jurul lui p.
ωp = ωpi dxi |p , σp = σpi dxi |p ,

ρ(ωp ) = (h(p), ωp1, ..., ωpn ) = (h(p), x ),

ρ(σp ) = (h(p), σp1, ..., σpn ) = (h(p), y ),

unde am notat x = (ωp1 , ..., ωpn ) ∈ Rn , y = (σp1 , ..., σpn ) ∈ Rn .
Cum Rn este separat, rezultă că există două mulţimi deschise

U , V ⊂ Rn astfel ı̂ncât

x ∈ U , y ∈ V , U ∩ V = ∅.
Atunci

(h(p), x ) ∈ h(U ) × U , (h(p), y ) ∈ h(U ) × V ,

(h(U ) × U ) ∩ (h(U ) × V ) = h(U ) × (U ∩ V ) = ∅.
ρ este homeomorfism. Rezultă

ρ−1(h(U ) × U ) ⊂ T ∗M,

ρ−1(h(U ) × V ) ⊂ T ∗ M,
sunt mulţimi deschise.

In plus

ωp ∈ ρ−1(h(U ) × U ), σp ∈ ρ−1(h(U ) × V )
şi

ρ−1 (h(U ) × U ) ∩ ρ−1 (h(U ) × V ) = ∅.
Deci T ∗ M este o varietate diferenţiabilă separată.

iii) T ∗ M şi M sunt varietăţi diferenţiabile şi π∗ este aplicaţie sur-
jectivă.
Vom verifica proprietăţile fibrării:
1) Ep = π∗−1 (p) = Tp∗ M este spaţiu vectorial cu dim Ep = n,
∀p ∈ M.
2) Fie {(Ua, ha)| a ∈ A} atlas pe M şi {(π ∗−1 (Ua), Ha)| a ∈ A}
atlasul indus pe T ∗ M.
Pentru ∀p ∈ M, există (Ua , ha) hartă, p ∈ Ua , cu ha : Ua →
ha(Ua ) ⊂ Rn mulţime deschisă, ha difeomorfism, deci
h−1
a : ha (Ua) → Ua este difeomorfism.
Fie φa : π−1 (Ua ) → Ua × Rn definită prin φa = (h−1
a × IdRn ) ◦ Ha ;
φa ı̂nchide diagrama
h−1
a ×IdRn
π∗−1 (Ua ) →a ha (Ua) × Rn
H
→ Ua × Rn.
Evident φa este difeomorfism.

3) Fie π1 : Ua × Rn → Ua proiecţia pe primul factor.
π1 (φa (ωp )) = π1 ((ha × IdRn ) ◦ Ha(ωp )) =

47
= π1 ((h−1 1
a × IdRn )(h a(p), ωp , ..., ωp )) =
n
= π1 (h−1 1 n
a (ha(p)), ωp , ..., ωp ) =
= π1 (p, ωp1 , ..., ωpn ) = p.
Vom arăta că φa |Tp∗ M : Tp∗ M → {p} × Rn este izomorfism de spaţii

vectoriale.
φa difeomorfism implică φa |Tp∗ M injectivă.
φa (Tp∗ M) = ((h−1 ∗
a × IdRn ) ◦ Ha )(Tp M)) =
= (h−1 ∗ −1
a × IdRn )(H a(Tp M)) = (ha × IdRn )({h(p)} × R ) =
n
= h−1
a (h(p) × R ) = {p} × R .
n n
Deci φa |Tp M este o aplicaţie surjectivă, deci bijecţie.

Să demonstrăm liniaritatea.
Fie ωp , σp ∈ Tp∗ M, ωp = ωpi dxi |p , σp = σpi dxi |p . Atunci
φa (ωp + σp ) = ((h−1
a × IdRn ) ◦ Ha )((ω p + σp ) =
= (h−1 1 1
a × IdRn )(h a(p), ωp + σp , ..., ωp + σp ) =
n n
= h−1 1 1 n n
a (ha(p), ωp + σp , ..., ωp + σp ) =
= (p, ωp1 + σp1 , ..., ωpn + σpn ) =
= (p, ωp1 , ..., ωpn) + (p, σp1 + σpn ) =
= φa (ωp ) + φa (σp ).
Analog, ∀λ ∈ R, ∀ωp ∈ Tp∗M,
φa (λωp ) = λφa (ωp ).
Deci φa |Tp∗ M : Tp∗ M → {p} × Rn este izomorfism de spaţii vectori-

ale.
Rezultă că (T ∗M, π∗ , M) este fibrare vectorială de rang n.
3. FIBRAREA TENSORIALĂ
Fie M o varietate diferenţiabilă, dim M = n şi p ∈ M.
Fie Tpr,s M spaţiul vectorial al tensorilor de tip (r, s) ı̂n p şi T r,s M =

Tpr,sM.
p∈M
Considerăm aplicaţia:
πr,s : T r,sM → M, πr,s (Ap ) = p,
unde Ap este un tensor de tip (r, s) ı̂n p.

Să se arate că (T r,sM, πr,s , M) este o fibrare vectorială de rang nr+s
(numită fibrarea tensorială).
Soluţie:
Aplicaţia πr,s este diferenţiabilă, surjectivă, iar spaţiile T r,sM, re-
spectiv M sunt varietăţi diferenţiabile.
Vom verifica proprietăţile fibrării.
Ep = (πr,s )−1(p) = Tpr,sM, care este spaţiu vectorial de dimensiune
nr+s (rangul fibrării va fi nr+s).
Fie {(Ua, ha)| a ∈ A} atlas pe M, ha : Ua → Rn injectivă.
Vom construi atlasul pe T r,s M, dim T r,sM = n + nr+s, astfel:

Fie (Ua , ha) hartă pe T r,s M, unde

Ua = T r,sUa = Tpr,s M,
p∈Ua
r+s r+s
ha : T r,s Ua → ha (Ua ) × Rn ⊂ Rn+n ,

ha (Ap ) = (ha(Ap ), Aji11...i
...j r
s
),
cu
∂ ∂
Aji11...i
...j r
|
= Ap (
p , ..., |p , dxj1 (p), ..., dxjr (p))
∂xi1
s
∂xis
sunt componentele tensorului Ap ı̂n baza {Eji11...i ...j r (p))|ik , jρ = 1, n, k =
s
1, s, ρ = 1, r} a lui Tpr,sM.
∂ ∂
Eji11...j
...i s
(p)( k
|p , ..., |p , dxl1 (p), ..., dxlr (p)) = δki11 ...δkiss · δlj11 ...δljrr
r
∂x 1 ∂xks
49
Definim φa : T r,s Ua → Ua × Rn
r+s
astfel ı̂ncât diagrama următoare
să fie comutativă:

h
T r,s Ua = (πr,s )−1(Ua) →a ha(Ua ) × Rn
r+s

φa
ha×IdRnr+s
Ua × Rn
r+s

adică φa = (ha × IdRnr+s ) ◦ ha.
Fie Ap ∈ Tpr,s M = (πr,s )−1(p)

π1 (φa(Ap )) = π1 ((ha × IdRnr+s ) ◦ ha (Ap )) =

= π1 ((ha × IdRnr+s )(ha(p), Aji11...i
...j r
s
)) =
= π1 (p, Aji11...i
...j r
s
) = p.
φa |Tpr,s M : Tpr,sM → {p} × Rn

r+s
este injectivă (φa difeomorfism).

φa (Tpr,sM) = ((ha × IdRnr+s ) ◦ ha)(Tpr,sM) =
r+s r+s
= (ha × IdRnr+s )(ha(p) × Rn ) = {p} × Rn .
Rezultă că φa este surjectivă.

Liniaritatea aplicaţiei φa |Tpr,s M este evidentă.
Rezultă că (T r,sM, πr,s , M) este o fibrare vectorială de rang nr+s.
4. EXEMPLE DE VARIETĂŢI PARALELIZABILE

i) Să se arate că cercul S 1 este o varietate paralelizabilă.
ii) Să se arate că sfera S 3 este o varietate paralelizabilă.
iii) Să se arate că sfera S 7 este o varietate paralelizabilă.
Soluţie:
i) Fie S 1 ⊂ R2 , S 1 = {z ∈ C| |z| = 1}.
Fie p = (u1, u2 ) ∈ S 1 şi z = u1 + iu2 ∈ C.
Vom defini un câmp vectorial Y ∈ Γ(T R2 ) având componentele

lui iz; iz = −u2 + iu1 ∈ C, deci
∂ ∂
Y = −u2 1
+ u1 2 ∈ Γ(T R2 ).
∂u ∂u
Câmpul vectorial Y nu se anulează pe S 1 .
Fie f : p ∈ S 1 → f (p) = p ∈ R2 incluziunea. Atunci:
∂ 1 ∂
Y |f(S1 ) = −u2 + u ,
∂u1 ∂u2
cu (u1)2 + (u2 )2 = 1, Y |f(S1 )∈ Γ(T f (S 1)).
Cum f : S 1 → f (S 1 ) este difeomorfism, rezultă că aplicaţia df :
Γ(T S 1) → Γ(T f (S 1)) este izomorfism de algebre Lie.
Atunci există E1 ∈ Γ(T S 1 ) astfel ı̂ncât df (E1) = Y |f(S1 ). Deci
E1 = df −1(Y |f(S1 ) ).
Cum Y nu se anulează pe f (S 1), rezultă că E1 nu se anulează pe
S 1 şi E1 paralelizează varietatea S 1 .
ii) Considerăm algebra quaternionilor H = R4 , care este o algebră
reală (necomutativă). Baza acestei algebre este baza canonică a lui
R4 , pe care o notăm {1, i, j, k} (1 = unitatea algebrei).
Inmulţirea quaternionilor este definită prin:
 2

 1 = 1, 1 · i = i · 1 = i, 1 · j = j · 1 = j, 1 · k = k · 1 = k,

2 2 2

i = j = k = −1,


ij = −ji = k, jk = −kj = i, ki = −ik = j
Orice q ∈ R4 se scrie
q = u1 · 1 + u2 · i + u3 · j + u4 · k.
(R4, +, ·) este corpul quaternionilor.

Conjugatul lui q ∈ R4 este dat prin
q = u1 · 1 − u2 · i − u3 · j − u4 · k,
51
iar
2
q = q · q = (u1 )2 + (u2)2 + (u3)2 + (u4)2 .
Fie p = (u1, u2, u3, u4 ) ∈ R4 . Vom defini Y1 , Y2, Y3 ∈ Γ(T R4), ast-
fel ı̂ncât Y1 are componentele quaternionului q · i, Y2 are componentele
quaternionului q · j, Y3 are componentele quaternionului q · k, deci:
∂ ∂ ∂ ∂
Y1 = −u2
1
+ u1 2 + u4 3 − u3 4 ,
∂u ∂u ∂u ∂u
∂ ∂ ∂ ∂
Y2 = −u3 1 − u4 2 + u1 3 + u2 4 ,
∂u ∂u ∂u ∂u
∂ ∂ ∂ ∂
Y3 = −u4 1 + u3 2 − u2 3 + u1 4 .
∂u ∂u ∂u ∂u
Fie S = {q ∈ H| q = 1}; Y1 , Y2 , Y3 nu se anulează pe S 3 .
3
Fie f : p ∈ S 3 → f (p) = p ∈ R4 incluziunea.

Yi |f(S3 ) ∈ Γ(T f (S 3)), ∀i = 1, 3 şi f : S 3 → f (S 3) este difeomorfism,
deci aplicaţia df : Γ(T S 3) → Γ(T f (S 3)) este izomorfism de algebre
Lie.
Atunci există ı̂n mod unic E1 , E2 , E3 ∈ Γ(T S 3 ) astfel ı̂ncât df (Ei) =
Yi |f(S3 ) , ∀i = 1, 3.
Cum Yi , ∀i = 1, 3, nu se anulează pe f (S 3 ), rezultă că nici câmpurile
vectoriale Ei = df −1(Yi |f(S3 ) ) nu se anulează pe S 3 .
4

(df (E1))iui = −u2u1 + u1 u2 + u4 u3 − u3 u4 = 0
i=1
şi analog:
4
4

(df (E2))iui = (df (E3))iui = 0.
i=1 i=1
Evident, avem:
< df (Ei)(f (p)), df(Ej)(f (p)) >= δij , ∀i, j ∈ {1, 2, 3},
şi pentru q = u1 · 1 + u2 · i + u3 · j + u4 · k, rezultă
< df (Ei)(f (p)), q >= 0.

Deci {df (E1)(f (p)), df(E2)(f (p)), df (E3)(f (p)), q} formează un sis-
tem de vectori unitari şi ortogonali doi câte doi (q indică vectorul de
poziţie al unui punct oarecare din S 3 ). Rezultă că vectorii
{df (E1)(f (p)), df (E2)(f (p)), df (E3)(f (p))} sunt liniar independenţi,
∀p ∈ S 3 .
Dar aplicaţia f −1 : f (S 3) → S 3 este difeomorfism. Atunci Ei =
df −1(Yi |f(S3 )) sunt liniar independenţi, şi paralelizează varietatea S 3 .
Deoarece aplicaţia f este chiar incluziunea, rezultă că Ei, i ∈ {1, 2, 3}
au aceeaşi exprimare ca Yi, i ∈ {1, 2, 3}.
iii) Fie Ca = H × H R8 (algebra Cayley a octavelor).
O bază ı̂n Ca este {e1, e2 , ..., e8 }, cu
e1 = (1, 0), e2 = (i, 0), e3 = (j, 0), e4 = (k, 0),

e5 = (0, 1), e6 = (0, i), e7 = (0, j), e8 = (0, k).
Definim ı̂nmulţirea octavelor:

(q1 , q2 ) · (q1 , q2 ) = (q1 · q1 − q2 · q2 , q2 · q1 + q2 · q1 )
şi conjugatul:
(q1 , q2 ) = (q1 , −q2),
unde q1 , q2 , q1 , q2 ∈ H.

Fie octava (q1 , q2 ), cu
q1 = u1 · 1 + u2 · i + u3 · j + u4 · k
q2 = u5 · 1 + u6 · i + u7 · j + u8 · k
Fie e2 = (i, 0) cu
i = 0+i·1+j ·0+k·0
0 = 0+i·0+j·0+k ·0
Vom efectua ı̂nmulţirea:
(q1 , q2 ) · (i, 0) = (q1 · i − 0 · q2 , 0 · q1 + q2 · i) =

53
= (u1 · i − u2 + ji · u3 + ki · u4, −u5 · i + u6 − ji · u7 − ki · u8) =
= (u1 · i − u2 − k · u3 + j · u4 , −u5 · i + u6 + k · u7 − j · u8 ) =
= (−u 2 + i · u1 + j · u4 − k · u3 , u6 − i · u5 − j · u8 + k · u7 ).
Fie Y1 ∈ Γ(T R8), care ı̂n baza canonică
∂ ∂ ∂
{ 1
, 2 , ..., 8 }
∂u ∂u ∂u
a lui R8 are componentele octavei (q1 , q2 ) · e2 , adică:
Y1 = (−u 2, u1, u4, −u3, u6, −u5, −u8 , u7) =
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= −u2 1
+u1 2 +u4 3 −u3 4 +u6 5 −u5 6 −u8 7 +u7 8 .
∂u ∂u ∂u ∂u ∂u ∂u ∂u ∂u
Analog, definim Yi ∈ Γ(T R8 ), ∀i = 2, 7 astfel:
Yi = (q1 , q2 ) · ei+1, ∀i = 2, 7.
Obţinem:
Y2 = (−u 3, −u4 , u1, u2, u7, u8, −u5, −u6),
Y3 = (−u 4, u3 , −u2, u1, u8, −u7, u6, −u5),
Y4 = (−u 5, −u6 , −u7, −u8, u1, u2, u3, u4),
Y5 = (−u 6, u5 , −u8, u7, −u2, u1, −u4, u3),
Y6 = (−u 7, u8 , u5, −u6, −u3, u4, u1, −u2),
Y7 = (−u 8, −u7 , u6, u5, −u4, −u3, u2, u1).

8
Este evident că pe sfera S 7 = {(u 1, ..., u8) ∈ R8 | (ui)2 = 1} ⊂
i=1
R8 câmpurile vectoriale Yi, i = 1, 7 nu se anulează.
Fie f : p ∈ S 7 → f (p) = p ∈ R8 incluziunea.
df : Γ(T S 7) → Γ(T f (S 7)) este izomorfism de algebre Lie, deci

există ı̂n mod unic Ei ∈ Γ(T S 7 ), i = 1, 7, astfel ı̂ncât df (Ei) = Yi |f(S7 ) ,
∀i = 1, 7.
Analog punctului ii), se demonstrează că Ei = df −1(Yi |f(S7 ) ), ∀i =
1, 7 paralelizează varietatea S 7 (şi au aceeaşi exprimare ca Yi, i = 1, 7).
5. TEOREMA LUI POINCARÉ

Să se arate că T S 2 nu este spaţiu fibrat vectorial trivial.
Soluţie:
Presupunem că T S 2 este un spaţiu fibrat vectorial trivial.
Rezultă că există
F : T S 2 → S 2 × R2
difeomorfism astfel ı̂ncât ∀p ∈ S 2 ,
F |Tp S2 : Tp S 2 → {p} × R2
este liniară.
Definim
ρ : S 2 → T S 2, ρ(p) = F −1(p, e1 ) ∈ Tp S 2 ,
unde e1 = (1, 0) ∈ R2 .
Intrucât F este injectivă, rezultă că ρ(p) = 0, ∀p ∈ S 2 .
Fie U1 = S 2 \ {N }, U2 = S 2 \ {S}, unde N, S sunt polul nord,
respectiv polul sud. Evident S 2 = U1 ∪ U2 .
Fie hi : Ui → R2 , i = 1, 2, proiecţiile stereografice din polul nord,
respectiv polul sud.
Se ştie că
h2 ◦ h−1 2 2
1 : R \ {0} → R ,
55
x y
h2 ◦ h−1
1 (x, y) = ( , ).
x2 + y 2 x2 + y 2
Fie p ∈ U1 ∩ U2 .
Notăm

h1 (p) = (x, y), h2 (p) = (x , y ),
unde
x y
x = , y = .
x2 + y 2 x2 + y 2
Atunci
∂ ∂
ρ(p) = u(x, y) + v(x, y) ,
∂x ∂y
respectiv
∂ ∂

ρ(p) = u (x , y ) + v (x , y ) .
∂x ∂y
Deoarece ρ(p) = 0, rezultă că u(x, y) = 0 sau v(x, y) = 0, respectiv
u(x , y ) = 0 sau v (x , y ) = 0.
Reamintim formulele


 ∂ = ∂x
· ∂
+ ∂y
· ∂
,
∂x ∂x ∂x ∂x ∂y


 ∂
∂y
= ∂x
∂y
· ∂
∂x
+ ∂y
∂y
· ∂
∂y
.
In cazul nostru

 ∂ y 2 −x2 2xy
∂x = (x2 +y 2 )2 · ∂x∂ − (x2 +y 2 )2 · ∂
∂y
,
 −2xy x2 −y 2
∂
∂y
= (x2 +y 2 )2
· ∂
∂x
+ (x2 +y 2 )2
· ∂
∂y
.
Atunci
y 2 − x2 ∂ 2xy ∂
ρ(p) = u(x, y)( · − · )+
(x2 + y 2 )2 ∂x (x2 + y 2 )2 ∂y
−2xy ∂ x2 − y 2 ∂
+v(x, y)( 2 2 2
· + 2 2 2
· ).
(x + y ) ∂x (x + y ) ∂y
Rezultă


 y 2 − x2 2xy

 u (x , y ) = u(x, y)
2 2 2
− v(x, y) 2 ,
(x + y ) (x + y 2 )2
(1) 

 2xy x2 − y 2
 v (x , y ) = −u(x, y) − v(x, y) 2 .
(x2 + y 2 )2 (x + y 2 )2
Notăm
u(x, y) v(x, y)
ũ(x, y) = , ṽ(x, y) = ,
1 + x2 + y 2 1 + x2 + y 2
respectiv

u (x , y ) v (x , y )
ũ (x , y ) = , ṽ (x , y ) = .
1 + x 2 + y 2 1 + x 2 + y 2
Avem că ũ(x, y) = 0 sau ṽ(x, y) = 0, respectiv
ũ(x , y ) = 0 sau ṽ (x , y ) = 0.
Tinând cont de relaţiile (1), obţinem


 x2 − y 2 2xy

 ũ (x , y ) = ũ(x, y)
2 2 2
− ṽ (x, y) 2 ,
(x + y ) (x + y 2 )2
(2) 

 2xy y 2 − x2
 ṽ (x , y ) = −ũ(x, y) + ṽ(x, y) .
(x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
Trecem la cordonate polare

x = r cos θ,
r > 0.
y = r sin θ,
Ecuaţiile (2) devin

ũ (x , y ) = −ũ(x, y) cos 2θ − ṽ(x, y) sin 2θ,
(3)
ṽ (x , y ) = −ũ(x, y) sin 2θ + ṽ(x, y) cos 2θ.
Notăm 
U =√ ũ , V = √ ṽ ,
ũ2 +ṽ2 ũ2 +ṽ2

 U ũ
= √ũ2+ṽ2 , V
ṽ
= √ũ2+ṽ2 .
Ecuaţiile (3) devin

U (x , y ) = −U(x, y) cos 2θ − V (x, y) sin 2θ,
(4)
V (x , y ) = −U(x, y) sin 2θ + V (x, y) cos 2θ.
2
Intrucât U 2 +V 2 = 1 şi U 2 +V = 1, rezultă că există φ : R2 → R
diferenţiabilă astfel ı̂ncât

U = cos φ,
V = sin φ,
57
respectiv φ : R2 → R diferenţiabilă astfel ı̂ncât

U = cos φ ,

V = sin φ .
Din ecuaţiile (4) deducem

cos φ (x , y ) = − cos φ(x, y) cos 2θ − sin φ(x, y) sin 2θ,

sin φ (x , y ) = − cos φ(x, y) sin 2θ + sin φ(x, y) cos 2θ,
sau echivalent

cos φ (x , y ) = cos(π + 2θ − φ(x, y)),

sin φ (x , y ) = sin(π + 2θ − φ(x, y)).
Atunci există k : R2 \{0} → Z diferenţiabilă astfel ı̂ncât

(5) φ (x , y ) = π + 2θ − φ(x, y) + 2kπ.
Funcţia k fiind diferenţiabilă este continuă, prin urmare constantă,

adică k ∈ Z.
Dacă (x, y) ∈ S 1 , atunci r = 1 şi


 x = x = cos θ,

y = y = sin θ.

Notăm φ̃(θ) = φ(cos θ, sin θ), respectiv φ̃ (θ) = φ (cos θ, sin θ).
Din ecuaţia (5), obţinem
φ̃ (θ) = π + 2θ − φ̃(θ) + 2kπ.
Pentru θ = 0, respectiv θ = 2π, avem

φ̃ (0) = π − φ̃(0) + 2kπ,
φ̃ (2π) = π + 4π − φ̃(2π) + 2kπ.
Ţinând cont că φ̃(0) = φ̃(2π) şi φ̃ (0) = φ̃ (2π), rezultă 0 = 4π
(contradicţie).
Deci presupunerea că T S 2 este un spaţiu fibrat vectorial trivial

este falsă.
6. PROBLEMĂ.
Să se arate că pe sferele de dimensiune impară există câmpuri
vectoriale care nu se anulează ı̂n nici un punct.
Soluţie:
Considerăm sfera S 2n−1 şi x ∈ S 2n−1.
Se ştie că
TxS 2n−1 x⊥ ,
unde
x⊥ = {v ∈ R2n| < v, x >= 0}
(dacă f : S 2n−1 → R2n este incluziunea, atunci dfx : TxS 2n−1 → x⊥

este izomorfism liniar)
Un câmp vectorial
X : S 2n−1 → T S 2n−1
este o aplicaţie diferenţiabilă astfel ı̂ncât
X(x) ∈ TxS 2n−1 x⊥ .
Rezultă
X(x) ∈ x⊥ .
Fie x ∈ S 2n−1 , x = (x1 , x2 , ..., x2n−1, x2n ).

Definim
X : S 2n−1 → T S 2n−1,
X(x) = (−x2 , x1 , −x4 , x3 , ..., −x2n, x2n−1).
59
Evident X nu se anulează ı̂n nici un punct de pe S 2n−1 (cel puţin

o componentă este nenulă).
Observaţie: Altă alegere a lui X poate fi:
X : S 2n−1 → T S 2n−1,
X(x) = (−xn+1, −xn+2 , ..., −x2n, x1 , x2 , ..., xn ).
7. FIBRATUL TAUTOLOGIC
Fie P n(R) spaţiul proiectiv real şi mulţimea
E = {(y, [x]) ∈ Rn+1 × P n(R)| y ∈ [x]}.
Fie pr2 : E → P n(R) proiecţia canonică pe al doilea factor.

Să se arate că (E, pr2, P n(R)) este un fibrat vectorial de rang 1
(numit fibratul tautologic sau fibratul canonic sau fibratul ı̂n drepte
peste P n(R)).
Soluţie:
Să arătăm că E este o varietate diferenţiabilă.
Pentru ∀i = 1, n + 1 definim aplicaţiile surjective
fi : Rn → P n(R),
fi (x1 , ..., xn) = [x1 , ..., xi−1 , 1, xi, ..., xn].
Fie
Fi : R × Rn → E,
Fi (t, x1, ..., xn ) = (tx1 , ..., txi−1, t, txi, ..., txn , fi(x1 , ..., xn)).
Să arătăm că Fi injectivă, ∀i = 1, n + 1.

Fie t, u ∈ R, (x1 , ..., xn), (y 1 , ..., y n) ∈ Rn astfel ı̂ncât Fi (t, x1, ..., xn ) =
Fi(u, y 1, ..., y n).
Conform definiţiei lui Fi, rezultă

 i

 tx = uy i, ∀i = 1, n


t=u


fi(x1 , ..., xn) = fi (y 1 , ..., y n), ∀i = 1, n + 1
de unde t = u, xi = y i, ∀i = 1, n.
Deci Fi este aplicaţie injectivă, ∀i = 1, n + 1.
Fie i = j. Atunci
(Fj−1 ◦ Fi)(t, x1, ..., xn ) =
= Fj−1(tx1 , ..., txi−1, t, txi, ..., txn, fi(x1 , ..., xn)) =
= (u, y 1, ..., y n).
Rezultă
(tx1 , ..., txi−1, t, txi, ..., txn, fi(x1 , ..., xn)) = Fj (u, y 1, ..., y n) =
= (uy 1, ..., uy j−1, u, uy j, ..., uy n, fj (y 1, ..., y n)).
Presupunem i > j.
Atunci:  1

 tx = uy 1





 tx2 = uy 2





 .......................





 tx
j−1
= uy j−1





 txj = u




 txj+1 = uy j

 .......................







 txi−1 = uy i−2




 t = uy i−1






 txi = uy i





 .......................


 n n
tx = uy
61
De aici, obţinem:
 k

y = t
· xk , ∀k ∈ {1, ..., j − 1} ∪ {i, ..., n},
 u
t 1

y i−1 = u = xj ,

 k
y = t
u ·x k+1
, ∀k ∈ {j, ..., i − 1}.
Evident aceste aplicaţii sunt diferenţiabile, deci Fj−1 ◦ Fi este o

aplicaţie diferenţiabilă.
Evident Fj−1(ImFj ∩ ImFi ) ⊂ Rn+1 este mulţime deschisă, ∀i =
1, n + 1.
Prin urmare E este o varietate diferenţiabilă.
Să arătăm că

n+1
E= ImFi .
i=1

n+1
Este evidentă incluziunea ImFi ⊂ E.
i=1
Fie (y, [x]) ∈ E. Rezultă y ∈ [x] ⇒ ∃i = 1, n + 1 astfel ı̂ncât
[x] ∈ Imfi ⇒ [x1 , ..., xi−1, 1, xi, ..., xn ] = fi(x1 , ..., xn ).
Atunci (y, [x]) = Fi (y i, x1 , ..., xn), unde (y i)i=1,n+1 sunt componen-
tele lui y ∈ Rn+1.
Să verificăm ultima egalitate.
y ∈ [x]) ⇔ y i = λxi , ∀i = 1, n + 1 ⇔
⇔ [y 1 , ..., y n+1] = [x1 , ..., xi−1, 1, xi, ..., xn ],
adică
y1 y i−1 yi y i+1 y n+1
= ... = = = = ... = .
x1 xi−1 1 xi xn
Atunci
Fi (y i, x1 , ..., xn ) = (y ix1 , ..., y ixi−1 , y i, y ixi , ..., y ixn , fi(x1 , ..., xn )) =
= (y, [x]).

n+1
Deci E ⊂ ImFi .
i=1

n+1
Avem E = ImFi .
i=1
Să verificăm proprietăţile fibratului.
Evident π = pr2 este diferenţiabilă şi surjectivă, iar spaţiul total
E şi baza fibrării P n(R) sunt varietăţi diferenţiabile.
Aplicaţia π = pr2 : E → P n(R) acţionează astfel: π(y, [x]) = [x],
cu y ∈ [x].
Oricare ar fi [x] ∈ P n(R), E[x] = pr2−1([x]) = {(y, [x])| y ∈ [x]} este
spaţiu vectorial de dimensiune 1 (deci rangul fibratului va fi 1).
Notăm Im fi = Ui , ∀i = 1, n + 1.
Atunci

n+1
n
P (R) = Imfi .
i=1
Vom construi difeomorfismele φi, i = 1, n + 1 astfel ı̂ncât diagrama

următoare să fie comutativă:
pr2−1(Ui) →i Ui × R
φ
pr2
Ui pr1
unde pr1 : Ui × R → Ui este proiecţia pe primul factor, iar

φi : pr2−1(Ui) → Ui × R este definită prin
yi
φi (y, [x]) = ([x], ),
xi
cu [x] = [x1 , ..., xi, 1, xi+1, ..., xn ).

Aplicaţiile
yi
h[x] : E[x] → R, h[x](y, [x]) = ,
xi
sunt evident bijective.
φ−1 −1
i : Ui × R → pr2 (Ui )
φ−1
i ([x], t) = (tx1 , ..., txi , t, txi+1, ..., txn , [x])
63
este diferenţiabilă.
A rămas de arătat că ∀[x] ∈ Ui, φi |E[x] : E[x] → {[x]} × R este
liniară.
yi + yi
φi((y, [x]) + (y , [x])) = ([x], )=
xi

yi y
= ([x], ) + ([x], i ) = φi (y, [x]) + φi (y , [x]),
xi xi
şi
λyi yi
φi(λ(y, [x]) = ([x], ) = λ([x], ) = λφi(y, [x]).
xi xi
Rezultă că (E, pr2, P n(R)) este un fibrat vectorial de rang 1.
8. EXERCIŢIU
Fie
xdy − ydx
ω= ∈ Λ1(R2 \{0})
x2 + y 2
formă diferenţială exterioară de grad 1.
i) Să se arate că:
i1 ) ω este ı̂nchisă;
i2 ) ω nu este exactă.
ii) Fie f : (0, ∞) × R → R2 \{0}
f (r, θ) = (r cos θ, r sin θ).
Să se calculeze f ∗ ω.
Soluţie:
i1 ) Avem
x y
ω= dy − dx.
x2 + y 2 x2 + y 2
Atunci
∂ x ∂ y
dω = ( 2 2
)dx ∧ dy − ( 2 )dy ∧ dx =
∂x x + y ∂y x + y 2
x2 + y 2 − 2x2 x2 + y 2 − 2y2
=( )dx ∧ dy + ( )dx ∧ dy =
(x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
y 2 − x2 x2 − y 2
= dx ∧ dy + dx ∧ dy = 0,
(x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
deci ω este ı̂nchisă.
i2 ) Presupunem că există f ∈ C ∞ (R2 \{0}) funcţie diferenţiabilă
definită pe R2 \{0} astfel ı̂ncât ω = df .
∂f ∂f
df = dx + dy =
∂x ∂y
y x
=ω=− dx + 2 dy.
x2 +y 2 x + y2
Rezultă
∂f y
(1) =− 2 ,
∂x x + y2
∂f x
(2) = 2 .
∂y x + y2
Din relaţia (1), rezultă:

y x
f (x, y) = − dx = −arctg + g(y),
x2 +y 2 y
de unde:
∂f −1 −x x x
= 2 · 2
+ g (y) = 2 2
+ g (y) = 2 ,
∂y x
1 + y2 y x +y x + y2
conform relaţiei (2).

Rezultă

g (y) = 0 ⇒ g = constantă.
Atunci f (x, y) = −arctg xy ∈ C ∞ (R2 \{0}), contradicţie.

Deci ω nu este exactă.
65
ii) Notăm
f1 (r, θ) = r cos θ, f2 (r, θ) = r sin θ,

y x
ω1 (x, y) = − , ω2 (x, y) = ,
x2 + y 2 x2 + y 2
f ∗ ω = η = η1 dr + η2 dθ.
Avem
∂ ∂
η1 (r, θ) = f ∗ ω( )(r, θ) = ω(f∗ ( ))(f (r, θ)) =
∂r ∂r
∂f1 ∂ ∂f2 ∂
= ω( · + · )(f (r, θ)) =
∂r ∂x ∂r ∂y
∂f1 ∂ ∂f2 ∂
= · ω( )(f (r, θ)) + · ω( )(f (r, θ)) =
∂r ∂x ∂r ∂y
∂f1 ∂f2
= · ω1 (f (r, θ)) + · ω2 (f (r, θ)) =
∂r ∂r
= cos θ · ω1 (x, y) + sin θ · ω2 (x, y) =
−r sin θ r cos θ
= cos θ · 2 2
+ sin θ · =
(r cos θ) + (r sin θ) (r cos θ)2 + (r sin θ)2
−1 1
= cos θ · sin θ + cos θ · sin θ = 0,
r r
şi
∂ ∂
η2 (r, θ) = f ∗ ω( )(r, θ) = ω(f∗ ( ))(f (r, θ)) =
∂θ ∂θ
∂f1 ∂ ∂f2 ∂
= ω( · + · )(f (r, θ)) =
∂θ ∂x ∂θ ∂y
∂f1 ∂ ∂f2 ∂
= · ω( )(f (r, θ)) + · ω( )(f (r, θ)) =
∂θ ∂x ∂θ ∂y
∂f1 ∂f2
= · ω1 (f (r, θ)) + · ω2 (f (r, θ)) =
∂θ ∂θ
−r sin θ r cos θ
= −r sin θ · 2
+ r cos θ · =
r r2
= sin2 θ + cos2 θ = 1.
Prin urmare
f ∗ ω = η = dθ.
Definiţie:
Fie Λq (M) mulţimea formelor diferenţiale exterioare de grad q pe
varietatea diferenţiabilă M. Fie ω ∈ Λq (M) şi
Z q (M, d) = {ω ∈ Λq (M)|dω = 0} mulţimea formelor diferenţiale
exterioare de grad q ı̂nchise,
B q (M, d) = {ω ∈ Λq (M)|∃η ∈ Λq−1(M), ω = dθ} mulţimea formelor
diferenţiale exterioare de grad q exacte.
Evident
B q (M, d) ⊂ Z q (M, d).
H q (M, d) = Z q (M, d)/B q (M,d) se numeşte grupul de coomologie de

Rham de ordin q.
9. EXERCIŢIU
i) Să se arate că pentru M varietate diferenţiabilă conexă, H 0 (M, d) =
R.
ii) Să se arate că H 1 (S 1, d) R.
Soluţie:
i) Avem:
H 0 (M, d) = Z 0 (M, d)/B 0(M,d) ,
Z 0 (M, d) = {ω ∈ Λ0(M)| dω = 0},
H 0 (M, d) = Z 0 (M, d).
Deoarece M este conexă, Z 0 (M, d) = {c| c ∈ R}, deci
H 0 (M, d) = R.
67
Observaţie: Dacă varietatea M ar fi avut k componente conexe,

atunci
Z 0 (M, d) = {(c1 , ..., ck)|c1 , ..., ck ∈ R} Rk ,
deoarece dω = 0 ⇒ ω local constantă ⇔ ω constantă pe componente

conexe.
ii) Fie
h1 : S 1 \{(1, 0)} → R, h1 (p) = θ,
unde p = (cos θ, sin θ), respectiv

h2 : S 1 \{(−1, 0)} → R, h1 (p) = θ ,

unde p = (− cos θ , − sin θ ).
Definim 1-forma ω pe S 1 prin

 dθ , dacă p ∈ S 1 \{(1, 0)},
ω(p) =

dθ , dacă p ∈ S 1 \{(−1, 0)}.
Evident, ω este corect definită şi este ı̂nchisă.

Notăm cu [ω] clasa sa de coomologie din H 1(S 1 , d).
Fie [σ] ∈ H 1 (S 1 , d).
Pe S 1 \{(1, 0)} putem scrie
σ = f · dθ, f ∈ C ∞ (S 1 \{(1, 0)}).
Fie
1 2π
cσ = f (θ)dθ ∈ R.
2π 0
Vom demonstra că [σ] = cσ [ω].
Fie θ
F (θ) = f (τ )dτ − cσ θ.
0
F este corect definită şi continuă pe S 1 , deoarece F (0) = F (2π) =

0.
De asemenea, avem
σ − cω = dF,
deoarece

dF = F (θ)dθ = f (θ)dθ − cσ dθ = σ − cσ ω.
Rezultă [σ] = cσ [ω], deci izomorfismul căutat este

φ
[σ] → cσ , φ : H 1(S 1 , d) → R.
10. PROBLEMĂ.
Fie ∇ o conexiune pe R. Să se arate că există un difeomorfism al
lui R faţă de care coeficientul conexiunii este 0.
Soluţie:
Fie p ∈ R şi { dx
d
|p } bază ı̂n Tp R.
Atunci
d d
∇d = Γ(x) · ,
dx dx dx
cu Γ diferenţiabilă.
Fie { dy
d
|p } altă bază ı̂n Tp R şi
d d
∇d = Γ(y) · .
dy dy dy
Are loc următoarea egalitate:
dy dy d2 y
Γ(y) · = Γ(x) · − .
dy dx dx2
Atunci
= 0 ⇒ Γ(x) ·dy d2 y
Γ = 2 ⇔
dx dx
..
.. . y
⇔y = Γ(x) y ⇔ . = Γ(x) ⇔
y

. . Γ(x)dx
⇔ ln y = Γ(x)dx ⇒y = e ⇒
69

Γ(x)dx
⇒ y(x) = e dx,
care este difeomorfismul căutat.

Capitolul 3
Spaţii Riemann
1. PROBLEMĂ
Fie M o varietate paralelizabilă, dim M = 3, şi X1 , X2, X3 câmpurile
care paralelizează varietatea M.
Considerăm metrica riemanniană g definită prin


 g(X1 , X1) = g(X2, X2 ) = 3,

g(X3 , X3) = 9,



g(Xi, Xj ) = 0, i = j.
i) Să se construiască un reper ortonormat.
Să se calculeze:
ii) ∇Ei Ej , i, j ∈ {1, 2, 3};
iii) R(Ei, Ej )Ek , i, j, k ∈ {1, 2, 3};
iv) K(Ei ∧ Ej ), i, j ∈ {1, 2, 3};
v) curbura scalară τ .
Soluţie:
i) Fie √
3
E1 = X1 ,
3
√
3
E2 = X2 ,
3
71
72 CAPITOLUL 3. SPAŢII RIEMANN
1
E3 = X3 .
3
Evident, avem

g(E1 , E1 ) = g(E2 , E2) = g(E3, E3 ) = 1,
g(Ei, Ej ) = 0, i = j.
ii) Se arată uşor că
[X1 , X2 ] = 2X3 ,
[X2 , X3 ] = 2X1 ,
[X3 , X1 ] = 2X2 ,
de unde
[E1 , E2 ] = 2E3 ,
[E2 , E3 ] = 23 E1 ,
[E3 , E1 ] = 23 E2 .
Utilizând formula conexiunii Levi-Civita, obţinem
g(∇Ei Ej , Ek ) = 0,
cu excepţia cazului {i, j, k} = {1, 2, 3} (i.e. i, j, k distincte).

In particular
∇E1 E1 = ∇E2 E2 = ∇E3 E3 = 0.
2g(∇E1 E2 , E3 ) = g([E1 , E2 ], E3 ) − g([E2 , E3], E1 ) + g([E3, E1 ], E2 ) =

2 2
=2− + = 2.
3 3
Rezultă
∇E1 E2 = E3 .
Din
∇E1 E2 − ∇E2 E1 = [E1 , E2 ],
73
obţinem
∇E2 E1 = ∇E1 E2 − [E1 , E2 ] = E3 − 2E3 = −E3 .
Analog
∇E1 E3 = −E2 ,
1
∇E3 E1 = − E2 ,
3
∇E2 E3 = E1 ,
1
∇E3 E2 = E1 .
3
iii) Conform definiţiei,
R(X, Y )Z = ∇X ∇Y Z − ∇Y ∇X Z − ∇[X,Y ]Z.
Evident
R(Ei, Ej )Ek = 0,
pentru {i, j, k} = {1, 2, 3}.

Prin calcul, găsim
R(E1 , E2 )E1 = ∇E1 ∇E2 E1 − ∇E2 ∇E1 E1 − ∇[E1,E2 ] E1 =
2 1
= −∇E1 E3 − 2∇E3 E1 = E2 − E2 = E2 .
3 2
Analog
5 1
R(E1 , E2 )E2 = − E1 , R(E1, E3 )E1 = E3 , R(E1 , E3 )E3 = E1 ,
3 3
5 1
R(E2 , E1 )E1 = − E2 , R(E2, E1 )E2 = E1 , R(E2 , E3 )E2 = −E3 ,
3 3
2
R(E2 , E3)E3 = E2 , R(E3 , E1 )E1 = E3 , R(E3 , E1)E3 = − E1 ,
3
R(E3 , E2 )E2 = E3 , R(E3 , E2 )E3 = −E2 .
Evident R(Ei, Ei)Ej = 0, ∀i, j.

iv) Conform definiţiei,
K(Ei ∧ Ej ) = R(Ei, Ej , Ei, Ej ) = g(R(Ei, Ej )Ej , Ei).
Atunci
5 5
K(E1 ∧ E2 ) = g(R(E1 , E2)E2 , E1 ) = g(− E1 , E1 ) = − ,
3 3
K(E2 ∧ E3 ) = g(R(E2, E3 )E3 , E2 ) = g(E2 , E2) = 1,
K(E3 ∧ E1 ) = g(R(E3, E1 )E3 , E3 ) = g(E3 , E3) = 1.
v) Curbura scalară este
5 1
τ = K(E1 ∧ E2 ) + K(E2 ∧ E3 ) + K(E3 ∧ E1 ) = − + 1 + 1 = .
3 3
2. PROBLEMĂ.
Fie S n ⊂ Rn+1 . Se consideră:
i) proiecţia stereografică;
ii) proiecţia ortogonală;
iii) proiecţia centrală.
Să se determine coeficienţii metricii riemanniene induse pe S n de
metrica euclidiană a lui Rn+1.
Soluţie:
i) Fie S n (1) ⊂ Rn+1 şi (UN , hN ) proiecţia stereografică din polul
nord,
hN : UN → Rn,
u1 u2 un
hN (u1 , ..., un+1) = (x1 , ..., xn) = ( , , ..., ),
1 − un+1 1 − un+1 1 − un+1
h−1
N : hN (UN ) → UN ,
2x1 2xn x2 − 1
h−1 1 n
N (x , ..., x ) = ( , ..., , ).
1 + x2 1 + x2 1 + x2
75
Notăm
not 2xi
f i(x) = 2,
1 + x
not x2 − 1
f n+1 (x) = ,
1 + x2
componentele lui h−1
N .
Pentru s ∈ {1, ..., n}, avem:
∂f s 2δjs (1 + x2 ) − 2xs 2xj 2δjs (1 + x2 ) − 4xs xj

= = .
∂xj (1 + x2 )2 (1 + x2 )2
∂f n+1 2xj (1 + x2 ) − 2xj (x2 − 1) 4xj

= 2 = 2 .
∂xj (1 + x )2 (1 + x )2
Atunci

n+1
∂f s ∂f s
gkj = · =
s=1 ∂xj ∂xk

n+1
2δjs (1 + x )1 − 4xs xj 2δks (1 + x2 ) − 4xs xk
2
= · +
s=1 (1 + x2 )2 (1 + x2 )2
4xj 4xk
+ · =
(1 + x2 )2 (1 + x2 )2
4δjk (1 + x2 )2 − 2xs 2xj 8xk xj (1 + x2 ) 8xk xj (1 + x2 )
= − − +
(1 + x2 )4 (1 + x2 )4 (1 + x2 )4
16 n
16xj xk
j k s 2
+ x x (x ) + =
(1 + x2 )4 s=1 (1 + x2 )2
4δjk
= 2 .
(1 + x )2
ii) Fie
h+ +
n+1 : Un+1 → R ,
n
h+ 1
n+1 (u , ..., u
n+1
) = (u1 , ..., un),
şi
(h+
n+1 )
−1
: h+ + +
n+1 (Un+1 ) → Un+1 ,

(h+ −1 1 n 1 n
n+1 ) (x , ..., x ) = (x , ..., x , 1 − x2 ),
Notăm
f s (x) = xs , ∀s = 1, n,

f n+1
(x) = 1 − x2 .
Atunci, ∀s = 1, n,
∂f s ∂f n+1 −xk
= δsk , = ,
∂xk ∂xk 1 − x2
deci

n+1
∂f s ∂f s
gkj = · =
s=1 ∂xk ∂xj

n+1
xk xj xk xj
= δsk · δsj + = δ + .
1 − x2 1 − x2
kj
s=1
iii) Fie
h+ +
n+1 : Un+1 → R ,
n
1
h+ 1 n
n+1 (u , ..., u
n+1
) = ( uun+1 , ..., uun+1 ),
şi
(h+
n+1 )
−1
: h+ + +
n+1 (Un+1 ) → Un+1 ,
x1 xn 1
(h+ −1 1 n
n+1 ) (x , ..., x ) = ( , ..., , ).
1 + x2 1 + x2 1 + x2
Notăm
xs
f s (x) = , ∀s = 1, n,
2
1 + x
1
f n+1 (x) = .
1 + x2
Atunci, ∀s = 1, n

δsk 1 + x2 − xs · √ xk
∂f s 1+x2
= =
∂xk 1 + x2
δsk (1 + x2 ) − xs xk
= ,
(1 + x2 )3/2
77
şi analog
∂f n+1 −xk
= .
∂xk (1 + x2 )3/2
Prin urmare

n+1
∂f s ∂f s
gkj = · =
s=1 ∂xk ∂xj
2 2
n+1
δsk (1 + x ) − xs xk δsj (1 + x ) − xs xj xk xj
= · + =
s=1 (1 + x2 )3/2 (1 + x2 )3/2 (1 + x2 )3
1
= · [δkj (1 + x2 )2 − 2xk xj (1 + x2 ) + xk xj x2 + xk xj ] =
(1 + x2 )3
δkj xk xj
= − .
1 + x2 (1 + x2 )2
3. PROBLEMĂ.
Să se determine geodezicele sferei S n(1) ⊂ Rn+1 .
Soluţie:
Considerăm metrica riemanniană indusă pe S n de metrica euclid-
iană a lui Rn+1 . Via proiecţia stereografică, coeficienţii metricii sunt
4δij
gij (x) = .
(1 + x2 )2
Atunci
∂gij 16xk
= − δij .
∂xk (1 + x2 )3
Formula simbolurilor lui Christoffel este
1 n
∂gil ∂gjl ∂gij
Cijk = g kl( j + − ).
2 l=1 ∂x ∂xi ∂xl
Deci
1 (1 + x2 )2 16
Cijk = 2 3 )(x δik + x δjk − x δij ) =
j i k
(−
2 4 (1 + x )
2
=− · (xj δik + xi δjk − xk δij ).
1 + x2
Ecuaţiile generale ale geodezicelor sunt:
d2 xk k dx
i
dxj
− Cij · = 0, k = 1, n.
dt2 dt dt
Rezultă
d2 xk 2 dxi dxj
− · (xj
δ + xi
δ − xk
δ ) · = 0, k = 1, n,
1 + x2
ik jk ij
dt2 dt dt
sau echivalent
d2 xk 2 j dx
j
dxk n
dxi 2
− · [2x · − xk
( ) ] = 0, k = 1, n.
dt2 1 + x2 dt dt i=1 dt
Presupunem
dxi dxj
·
gij (x) = 1,
dt dt
adică geodezica este parametrizată canonic.
Rezultă

n
dxi 2 (1 + x2 )2
( ) = .
i=1 dt 4
Ecuaţiile geodezicelor devin:
d2 xk 2 dx dxk xk
(1) − ·[< x, > − ·(1+x2 )2 ] = 0, k = 1, n.
dt2 1 + x2 dt dt 4
2
Vom face notaţia U(x) = 1 + x .
Rezultă
dx
U (x) = 2 < x, >,
dt
d2 x dx dx
(2) U (x) = 2 < x, 2
> +2 < , >=
dt dt dt
d2 x (1 + x2 )2 d2 x U2
= 2 < x, > +2 · = 2 < x, > +2 · .
dt2 4 dt2 4
79
In relaţia (1), ı̂nmulţim cu xk şi sumăm. Găsim

d2 x 2 (U )2 (U − 1)U 2 (U )2 U(U − 1)
(3) < x, 2 >= · [ − ]= − .
dt U 2 4 U 2
Din relaţiile (2) şi (3), rezultă

(U )2 U2
(4) U =2· − U(U − 1) + .
U 2
Notăm
1 1
V = − .
U 2
Obţinem

−U
V = 2 ,
U

−U U 2 + 2U(U )2
2(U )2 − U U
V = = =
U4 U3
3
2(U )2 − 2(U )2 + U 2 (U − 1) − U2
= =
U3
1 1 1 1
= 1 − − = −( − ) = −V.
U 2 U 2
Atunci

V + V = 0,
deci
V = a cos t + b sin t, a, b ∈ R,
1 1
U= 1 = .
V +2 a cos t + b sin t + 12
xk
Notăm X k = .
U
Rezultă
dxk
dX k dt
U − xk U
= ,
dt U2
şi
2 k dxk
· U 2 − ( dxdt U − xk U ) · U 2 2UU ( dx
k k
d2 X k ( ddtx2 U − U) U − xk U )
= dt
− dt
,
dt2 U4 U4
sau echivalent,
2 k
( ddtx2 U − dxk U ) · U 2 − 2UU ( dxdt U − xk U )
k
d2 X k
(5) = .
dt2 U4
Din relaţia (1), deducem
d2 xk 2 dxk xk 2
(6) = · ( U − U ).
dt2 U2 dt 4
Ţinând cont de (4) şi (6), relaţia (5) devine
d2 X k 1 2 dxk xk 2 3
= { ( U − U )U −
dt2 U 4 U dt 4

2(U )2
2 U2 dxk
−x U [k
− U(U − 1) + ] − 2U U 2 + 2U(U )2 xk } =
U 2 dt
k k
1 dx x
= 4 [2U U 2 − U 4 − 2xk U(U )2 +
U dt 2
k k
k 3 x 4 2 dx
+x U (U − 1) − U − 2U U + 2U(U )2 xk ] =
2 dt
1 −x k
= 4 (−xk U 3 ) = = −X k ,
U U
adică
d2 X k
= −X k.
dt2
Deci
X k = ak cos t + bk sin t, k = 1, n.
Atunci
ak cos t + bk sin t
xk = , k = 1, n.
a cos t + b sin t + 12
Fie
2x1 2xn 1 − x2
f (x) = h−1
N (x) = ( 2 , ..., 2 , 2) =
1 + x 1 + x 1 + x
2x1 2xn 1 − x2
=( , ..., , )=
U U 1 + x2
81
2
1 1 − x
n
= (2X , ..., 2X , ).
1 + x2
Avem
1 − x2 2 2 1 1
2 = 2 −1 = −1 = 2·( − ) = 2V = 2·(a cos t+b sin t).
1 + x 1 + x U U 2
Rezultă curba
c(t) = (2·(a1 cos t+b1 sin t), ..., 2·(an cos t+bn sin t), 2·(a cos t+b sin t)),
sau echivalent
c(t) = 2 cos t · (a1 , ..., an, a) + 2 sin t · (b1 , ..., bn, b).
Prin urmare
c(t) ∈ sp{(a1 , ..., an, a), (b1, ..., bn, b)},
care este un plan ce trece prin origine.

Rezultă că geodezicele sferei sunt cercuri mari.
4. PROBLEMĂ.
Să se determine geodezicele hiperspaţiului Poincaré
H n = {(x1 , ..., xn) ∈ Rn| xn > 0},
cu metrica gij (x) = δij

(xn )2
, ∀x ∈ H n, ∀i, j = 1, n.
Soluţie:
∂gij 2
l
= − n 3 · δln δij ,
∂x (x )
g kl = (xn )2 · δkl ,
1
Cijk = − · (δjn δik + δin δjk − δkn δij ).
xn
Distingem 2 cazuri ı̂n scrierea ecuaţiilor geodezicelor:
i) k ∈ {1, ..., n − 1};
ii) k = n.
In cazul i), avem
.. 2 .k.n
(1) xk − x x = 0,
xn
iar ı̂n cazul ii), avem
.. n 1 .n 2 .i
1 n−1
(2) x − n
( x ) + n
(x )2 = 0.
x x i=1
Vom determina geodezicele parametrizate canonic, i.e.

n
dxi dxj
gij = 1,
i,j=1 dt dt
sau echivalent
1 n
dxi 2
( ) = 1,
(xn )2 i=1 dt
deci

n
dxi 2
n 2
(3) (x ) = ( ).
i=1 dt
Relaţia (1) se poate scrie sub forma:
dxk 1
[ · n 2 ] = 0.
dt (x )
Vom verifica această egalitate.
d2 xk
· (xn )2 − dxdt · 2xn . dxdt
k k n
d dxdt dt2
( )= =
dt (xn )2 (xn )4
1 d2 xk k
n dx dx
n
= n 2 [ 2 − 2x . ] = 0.
(x ) dt dt dt
83
Deci
dxk 1
· n 2 = ak ,
dt (x )
unde ak este constantă, ∀k = 1, n − 1. Atunci
dxk
= ak · (xn)2 .
dt
I. Presupunem ak = 0, ∀k = 1, n − 1. Atunci
dxk
= 0 ⇒ xk = bk ,
dt
cu bk = constantă, ∀k = 1, n − 1.
Relaţia (3) implică
dxn 2
(xn )2 = ( ) ,
dt
adică
dxn
xn = ± ,
dt
deci
xn = be±t+d , b > 0, d ∈ R.
Deci geodezicele sunt semidrepte ortogonale hiperplanului xn = 0.

II. Vom studia ce se ı̂ntâmplă dacă ∃k ∈ {1, ..., n − 1}, cu ak = 0.
Pentru aceasta să considerăm mai ı̂ntâi ecuaţia (2). Ţinând cont
de (3), aceasta devine:
d2 xn 1 dxn 2 1 n 2 dxn 2
− ( ) + [(x ) − ( ) ] = 0,
dt2 xn dt xn dt
d2 xn 2 dxn 2
− ( ) + xn = 0.
dt2 xn dt
Atunci n
d dxdt
n 2
(x ) · ( n 2 ) + xn = 0,
dt (x )
sau echivalent n
d dxdt 1
( n 2) = − n,
dt (x ) x
ceea ce implică
d2 1 1
2
( n) = n.
dt x x
Prin urmare
1
= Aet + Be−t = a · ch(t + b); a, b ∈ R, A, B ∈ R,
xn
cu A = a
2
· eb , B = a
2
· e−b .
Rezultă
1
xn = .
a · ch(t + b)
Pe de altă parte, avem:
dxk
= ak · (xn)2 ,
dt
dxk ak
= 2 ,
dt a · ch2 (t + b)
deci
ak
xk = · th(t + b) + ek , k = 1, n − 1.
a2
Din relaţia (3), rezultă

n−1
a2k 1 sh2 (t + b) 1
· + = 2 ,
k=1 a
4 ch (t + b) a · ch (t + b)
4 2 4 a · ch (t + b)
2
de unde

n−1
a2k + a2 · sh2 (t + b) = a2 · ch2 (t + b),
k=1
i.e.

n−1
a2k = a2 .
k=1
85
Pentru interpretarea geometrică a rezultatelor obţinute, să ob-

servăm că

n−1
n−1
a2k · th2 (t + b) 1
(xk − ek )2 + (xn )2 = + 2 =
k=1 k=1 a4 a · ch (t + b)
2
sh2 (t + b) 1 1
= + 2 = 2.
a · ch (t + b) a · ch (t + b)
2 2 2 a
Deci geodezica se află pe sfera de centru (e1 , ..., en−1, 0) şi rază 1a .
Notând ci = a2 ei , ∀i = 1, n − 1, obţinem:
1 a
(x1 , ..., xn−1, xn ) = 2
·(a1 ·th(t+b)+c1 , ..., an−1·th(t+b)+cn−1, )=
a ch(t + b)
th(t + b) 1
= ·(a1 , ..., an−1, 0)+(e1, ..., en−1, 0)+ (0, ..., 0, 1) =
a 2 a · ch(t + b)
th(t + b) 1
= ·u+ · v + w,
a 2 a · ch(t + b)
unde
u = (a1 , ..., an−1, 0), v = (0, ..., 0, 1)
sunt vectori constanţi din Rn , iar w = (e1 , ..., en−1, 0) este centrul
sferei de mai sus.
Ţinând cont şi de definiţia hiperspaţiului Poincaré, rezultă că geodez-
ica obţinută se află ı̂n planul determinat de vectorii u, v, ce trece
prin w, care este chiar centrul sferei. Deci geodezicele hiperspaţiului
Poincaré sunt semicercuri, aflându-se la intersecţia dintre o sferă şi un
plan.
6. PROBLEMĂ.
Să considerăm sfera S n ⊂ Rn+1 cu metrica standard.
Să se arate că S n este spaţiu cu curbură secţională constantă (c =
1).
Soluţie:
Considerăm coeficienţii
4δij
gij (x) = ,
(1 + x2 )2
ce se obţin utilizând proiecţia stereografică.

Conform definiţiei, (M, g) este spaţiu cu curbură secţională con-
stantă c dacă:
Rijkl = c(δki gjl − δli gjk ),
unde
∂Cjli i
∂Cjk
(1) Rijkl = k
− l
i
+ Csk Cjls − Csli Cjk
s
,
∂x ∂x
sunt simbolurile lui Riemann de speţa a doua, iar Cijk sunt simbolurile
lui Christoffel de speţa a doua.
Din calcul, se ştie că
2
Cijk = − 2 · (x δik + x δjk − x δij ).
j i k
1 + x
Atunci
∂Cjli ∂ 2
= [− · (xl δij + xj δil − xi δjl )] =
∂xk ∂xk 1 + x2
∂ 1
= −2· k
( 1 2 k 2 n+1 2
)(xlδij +xj δil −xi δjl )−
∂x 1 + (x ) + ... + (x ) + ... + (x )
2 ∂
− 2 · (xl δij + xj δil − xi δjl ) =
1 + x ∂x k
4xk 2
2 2 (x δij + x δil − x δjl ) − (δlk δij + δjk δil − δik δjl ).
l j i
=
(1 + x ) 1 + x2
Analog
i
∂Cjk 4xl 2
2 2 (x δij +x δik −x δjk )− (δkl δij +δjl δik −δil δjk ).
k j i
=
∂xl
(1 + x ) 1 + x2
87
De asemenea
2
i
Csk =− 2 · (x δik + x δis − x δsk ),
s k i
1 + x
2
Cjls = − · (xj δsl + xl δjs − xs δjl ),
1 + x2
2
Csli = − 2 · (x δil + x δis − x δsl ),
s l i
1 + x
2
s
Cjk =− 2 · (x δsk + x δsj − x δjk ).
j k s
1 + x
Calculând Rijkl după formula (1), obţinem
4xk 2
Rijkl 2 2 (x δij +x δil −x δjl )− (δlk δij +δjk δil −δik δjl )−
l j i
=
(1 + x ) 1 + x2
4xl 2
− 2 2 (x δij + x δik − x δjk ) +
k j i
(δklδij + δjl δik − δil δjk )+
(1 + x ) 1 + x2
4
+ [(xs δik + xk δis − xi δsk )(xj δsl + xl δjs − xs δjl )−
(1 + x2 )2
−(xs δil + xl δis − xi δsl )(xj δsk + xk δsj − xs δjk )] =
2
= (δlk δij + δjl δik − δil δjk − δlk δij − δjk δil + δik δjl )+
1 + x2
4
+ (xk xl δij + xk xj δil − xk xi δjl −
(1 + x2 )2
−xl xk δij − xl xj δik + xl xiδjk + xs xj δik δsl + xs xl δik δjs −
−(xs )2 δik δjl + xk xj δis δsl + xk xl δis δjs − xk xs δis δjl −
−xi xj δsk δsl − xi xl δsk δjs + xi xs δsk δjl − xs xj δil δsk − xs xk δil δsj +
+(xs )2 δil δjk − xl xj δis δsk − xl xk δis δsj +
+xl xs δis δjk + xi xj δsl δsk + xi xk δsl δsj − xi xs δsl δjk ) =

4
= (δjl δik − δil δjk )+
1 + x2
4
+ (xk xj δil − xk xi δjl − xl xj δik + xl xi δjk + xl xj δik + xj xl δik −
(1 + x2 )2
−(xs )2δik δjl + xk xj δil + xk xl δij − xk xi δjl − xixj δkl − xixl δkj +
+xi xk δjl − xk xj δil − xj xk δil + (xs )2 δil δjk −
−xl xj δik − xl xk δij + xl xi δjk + xi xj δlk + xi xk δlj − xi xl δjk ) =

4 4 2
= 2 (δjl δik − δil δjk ) − 2 2 x (−δil δjk + δik δjl ) =
1 + x (1 + x )
2
4 x 4
= 2 (δjl δik −δil δjk )(1− 2) = (δjl δik −δil δjk ) =
1 + x 1 + x (1 + x2 )2
= δki gjl − δli gjk .
Am arătat deci că
Rijkl = δki gjl − δli gjk ,
de unde rezultă că (S n , g) este spaţiu cu curbură secţională constantă

c = 1.
Observaţie: Intr-un exerciţiu următor, vom indica o altă metodă

pentru a arăta că S n are curbura secţională constantă c = 1.
7. PROBLEMĂ.
Să se arate că hiperspaţiul Poincaré (H n, g), unde
H n = {(x1, ..., xn ) ∈ Rn | xn > 0}
δij
şi gij (x) = (xn )2 , ∀x ∈ H n, ∀i, j = 1, n, este spaţiu cu curbură
secţională constantă (c = −1).
Soluţie:
Vom arăta că
Rijkl = δli gjk − δki gjl ,
89
unde Rijkl sunt simbolurile lui Riemann de speţa a doua.

Din calcul, se ştie că
1
Cjli = − · (δln δji + δjn δli − δin δjl ),
xn
de unde
∂Cjli 1
k
= n 2 · δkn (δln δji + δjn δli − δin δjl ) =
∂x (x )
1
= · (δklδji + δkj δli − δkiδjl ).
(xn)2
Rezultă
∂Cjli i
∂Cjk
Rijkl = − i
+ Csk Cjls − Csli Cjk
s
=
∂xk ∂xl
1
= · (δkl δji + δkj δli − δki δjl − δlk δji − δlj δki + δli δjk )+
(xn )2
1
+ · [(δkn δsi + δsn δki − δin δsk )(δjn δsl + δln δjs − δjl δsn )−
(xn )2
−(δsnδli + δln δsi − δsl δin )(δjn δsk + δknδsj − δsnδjk )] =
1
= · [δlk δij + δjk δli − δkiδjl − δlk δji − δjl δki + δli δjk +
(xn )2
+δkn δjn δil + δkn δln δij − δkn δjl δin δjs + δki δjn δln + δki δln δnj −
−δkiδjl (δsn)2 − δin δjn δlk − δin δln δjk + δin δjl δkn − δli δjn δkn −
−δli δkn δjn + δli δjk (δsn )2 − δln δjn δik − δln δkn δij + δln δjk δin +
+δin δjn δlk + δin δkn δlj − δin δjk δnl ) =

1
= · (2δjk δli − 2δki δjl + δki δlj − δki δjl −
(xn )2
−δli δjk + δli δjk + δik δlj − δil δjk ) =
1
= · (2δjk δli − 2δki δjl + δkiδjl − δil δjk ) =
(xn )2
1
= · (δli δjk − δkiδjl ) =
(xn )2
= δli gjk − δki gjl .
Rezultă că (H n, g) este un spaţiu cu curbură secţională constantă

(c = −1).
Capitolul 4
Subvarietăţi ı̂n spaţii

Riemann
1. PROBLEMĂ
Să se arate că sfera S n ⊂ En+1 are curbura secţională constantă 1.
Soluţie:
Ecuaţia lui Gauss pentru S n ı̂n En+1 are forma
(1) 0 = R(X, Y, Z, W )− < h(X, Z), h(Y, W ) > +
+ < h(X, W ), h(Y, Z) >, ∀X, Y, Z, W ∈ Γ(T S n).
Fie f o parametrizare arbitrară a sferei S n . Deoarece f (x)2 = 1,

j >= 0, ∀j = 1, n.
∂f
rezultă < f (x), ∂x
De aici deducem că N(x) = ±f (x).
Din relaţia (1), pentru
∂f ∂f ∂f ∂f
X= i
,Y = j,Z = k,W = l,
∂x ∂x ∂x ∂x
obţinem
∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f
Rijkl =< h( i
, k ), h( j , l ) > − < h( i , l ), h( j , k ) > .
∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x
91
92 CAPITOLUL 4. SUBVARIETĂŢI ÎN SPAŢII RIEMANN
Avem
∂f ∂f ∂ 2f ∂f ∂f
h( i
, k
) =< i k
, ±f (x) >= ± < i , k >= − ± gik .
∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x
Rezultă
Rijkl = gikgjl − gilgjk .
In concluzie, S n are curbura secţională 1.
SUBVARIETĂŢI MINIMALE
2. ELICOIDUL DREPT
Fie M o suprafaţă ı̂n spaţiul euclidian E3 definită prin:
 1

 X = x1 cos x2 ,


X 2 = x1 sin x2 ,


X 3 = bx2 , b = 0.
Atunci M este suprafaţă minimală ı̂n E3 (numită elicoidul drept).

Soluţie:
Fie
f : R2 → E 3 ,
f (x1 , x2 ) = (x1 cos x2 , x1 sin x2 , bx2 ).
Se ştie că
2
1 1
H= g ij hij = (g 11h11 + g 12h12 + g 21 h21 + g 22 h22 ).
2 i,j=1 2
Calculând, găsim
∂f
fx1 = 1
= (cos x2 , sin x2 , 0),
∂x
∂f
fx2 = = (−x1 sin x2 , x1 cos x2 , b).
∂x2
93
Coeficienţii metricii riemanniene g induse de metrica euclidiană a

lui E3 sunt
∂f ∂f
g11 =< , >= cos2 x2 + sin2 x2 + 0 = 1,
∂x1 ∂x1
∂f ∂f
g12 = g21 =< 1
, 2 >= −x1 sin x2 cos x2 + x1 sin x2 cos x2 = 0,
∂x ∂x
∂f ∂f
g22 =< 2 , 2 >= (x1 )2 sin2 x2 + (x1 )2 cos2 x2 + b = (x1 )2 + b2 .
∂x ∂x
Atunci
det((gij )i,j=1,2) = (x1 )2 + b2 .
Rezultă 



g 11 = 1,

g 21 = g 12 = 0,



 g 22 1
= (x1 )2 +b2
.
De asemenea, avem:
∂ 2f
= (0, 0, 0) = fx1 x1 ,
(∂x1 )2
∂ 2f ∂ 2f
1 2
= 2 1
= (− sin x2 , cos x2 , 0) = fx1 x2 = fx2x1 ,
∂x ∂x ∂x ∂x
2
∂ f
= (−x1 cos x2 , −x1 sin x2 , 0) = fx2x2 .
(∂x2 )2
Vectorul normal unitar N la M este dat de
fx1 × fx2
N= .
fx1 × fx2
Fie {e1 , e2 , e3} ⊂ E3 baza canonică. Atunci:

cos x2 −x1 sin x2 e1

fx1 × fx2 = sin x2 x1 cos x2 e2 =

0 b e3
= e1 b sin x2 − e2 b cos x2 + e3 (x1 cos2 x2 + x1 sin2 x2 ) =

= (b sin x2 , −b cos x2 , x1 ).
Atunci

fx1 × fx2 = (x1 )2 + b2 ,
deci
1
N= · (b sin x2 , −b cos x2 , x1 ).
(x1 )2 + b2
Pe de altă parte
h11 = 0,
1 −b
h12 = h21 = · (−b sin2 x2 − b cos2 x2 ) = ,
(x1 )2 + b2 (x1 )2 + b2
1
h22 = · (−x1 cos x2 · b sin x2 + x1 sin x2 · b cos x2 ) = 0.
1 2
(x ) + b 2
Rezultă
1 b 1
H= · (1 · 0 − 2 · 0 · + 1 2 2
· 0) = 0,
2 (x1 )2 + b2 (x ) + b
deci elicoidul drept este o suprafaţă minimală ı̂n E3 .
3. CATENOIDUL
Fie M o suprafaţă ı̂n spaţiul euclidian E3 definită prin
 1



X1 = a · ch xa cos x2
1
2
 X = a · ch xa sin x2 ,

 3
X = x1 ,
a = 0.
Să se demonstreze că M este o suprafaţă minimală ı̂n E3 (numită
catenoid).
Soluţie:
Fie
f : R2 → E 3 ,
95
x1 x1
f (x , x ) = (a · ch cos x , a · ch sin x2 , x1 ).
1 2 2
a a
Vectorul curbură medie este dat de
2
1 1
H= g ij hij = (g 11h11 + g 12h12 + g 21 h21 + g 22 h22 ).
2 i,j=1 2
∂f x1 2 x1
fx1 = = (sh cos x , sh sin x2 , 1),
∂x1 a a
∂f x1 x1
f = 2 = (−a · ch sin x , a · ch cos x2 , 0).
x2
2
∂x a a
Coeficienţii metricii riemanniene induse de metrica euclidiana a lui
E3 pe M sunt
∂f ∂f
g11 =< , >=
∂x1 ∂x1
1 1 1 1
2x 2 2 2x 2 2 2x 2x
= sh cos x + sh sin x + 1 = sh + 1 = ch ,
a a a a
∂f ∂f
g12 = g21 =<
, >=
∂x1 ∂x2
x1 x1 x1 x1
= −a · ch sin x2 · sh cos x2 + a · ch cos x2 · sh sin x2 = 0,
a a a a
∂f ∂f
g22 =< , >=
∂x2 ∂x2
x1 x1 x1
= a2 · ch2 sin2 x2 + a2 · ch2 cos2 x2 = a2 · ch2 .
a a a
Atunci
2 x1
ch 0 x1

det((gij )i,j=1,2) =
a
1 = a2 · ch4 .
0 a2 · ch2 x a
a
Rezultă  11 1

 g = 1 ,

 ch2 xa
g 21 = g 12
= 0,



 g 22 = 1
.
1
a2 ·ch 2 xa
De asemenea, avem:
∂ 2f 1 x1 2 1 x1
= ( · ch cos x , · ch sin x2 , 0) = fx1 x1 ,
(∂x1 )2 a a a a
∂ 2f ∂ 2f x1 2 x1
= = (−sh sin x , sh cos x2 , 0) = fx1 x2 = fx2x1 ,
∂x1 ∂x2 ∂x2 ∂x1 a a
∂ 2f x1 2 x1
= (−a · ch cos x , −a · ch sin x2 , 0) = fx2 x2 .
(∂x2 )2 a a
Reamintim că
fx1 × fx2
N= .
fx1 × fx2
Fie {e1 , e2 , e3} ⊂ E3 baza canonică. Atunci
1 1
sh x cos x2 −a · ch xa sin x2 e1
a

fx1 × fx2 = sh x1 sin x2 1
a · ch xa cos x2 e2 =
a

1 0 e3
x1 x1
= e1 (−a · ch cos x2 ) − e2 (a · ch sin x2 )+
a a
1 1 1
x x x x1
+e3 (a · sh cos2 x2 · ch + a · ch · sh sin2 x2 ) =
a a a a
1 1
x x x1 x1
= (−a · ch cos x2 , −a · ch sin x2 , a · ch · sh ).
a a a a
Atunci

x1 x1 x1 x1
||fx1 ×fx2 || = a2 · ch2 cos2 x2 + a2 · ch2 sin2 x2 , a2 · ch2 · sh2 =
a a a a

x1 x1 x1
= a · ch sh2 + 1 = a · ch2 ,
a a a
deci
1 x1 2 x1 2 x1 x1
N= 1 · (−a · ch cos x , −a · ch sin x , a · ch · sh )=
a · ch2 xa a a a a
1 2 2 x1
= 1 · (− cos x , − sin x , sh ).
ch xa a
97
Apoi
1 1 x1 2 2 1 x1 1
h11 =< N, fx1x1 >= x1
· (− · ch cos x − · ch sin2 x2 ) = − ,
ch a a a a a a
1 x1 2 2 x1
h12 = h21 =< N, fx1x2 >= 1 ·(sh sin x cos x −sh cos x2 sin x2 ) = 0,
ch xa a a
1 x1 2 2 x1
h22 =< N, fx2x2 >= x1 · (a · ch cos x + a · ch sin2 x2 ) = a.
ch a a a
Rezultă
1 1 1 1 1 1 1
H= ·( 2 x1 ·(− )+ 2 1 ·a) = ·(− 1 + 1 ) = 0.
2 ch a a a · ch2 xa 2 a · ch2 xa a · ch2 xa
Prin urmare, catenoidul este o suprafaţă minimală ı̂n E3 .
4. PROBLEMĂ
Fie
c1 , c2 : R → E 2 , c1 (t) = (a(t), b(t)), c2 (s) = (α(s), β(s)),
două curbe regulate plane şi
f = c1 ⊗ c2 : R 2 → E 4 ,
f (t, s) = (a(t)α(s), a(t)β(s), b(t)α(s), b(t)β(s)).
Să se determine c1 , c2 astfel ı̂ncât M = Im f să fie o subvarietate

minimală ı̂n E4 .
Soluţie:
Punem condiţia
1
H= · [h(e1 , e1 ) + h(e2 , e2 )] = 0,
2
unde {e1 , e2 } este un reper ortonormat.
Avem:
∂f . . . .
= (a (t)α(s), a (t)β(s), b (t)α(s), b (t)β(s)),
∂t
∂f . . . .
= (a(t) α (s), a(t) β (s), b(t) α (s), b(t) β (s)).
∂s
Atunci coeficienţii metricii riemanniene g induse pe M de metrica
euclidiană a lui E4 sunt
∂f ∂f .
.2
g11 =< , >= [a (t)+ b2 (t)] · [α2 (s) + β 2 (s)],
∂t ∂t
∂f ∂f .2 .2
g22 =< , >= [α (s)+ β (s)] · [a2 (t) + b2 (t)],
∂s ∂s
∂f ∂f
g12 = g21 =< , >=
∂t ∂s
. . . .
= [a(t) a (t) + b(t) b (t)] · [α(s) α (s) + β(s) β (s)] =
. .
=< c1 (t), c1 (t) > · < c2 (s), c2 (s) > .
Atunci
1 ∂f 1 ∂f
e1 = ∂f · =√ · ,
∂t
∂t
g11 ∂t
∂f ∂f ∂f ∂f 1 ∂f 1 ∂f
e2 = −< , e1 > ·e1 = −< ,√ · >√ · =
∂s ∂s ∂s ∂s g11 ∂t g11 ∂t
∂f 1 ∂f ∂f ∂f ∂f g12 ∂f
= − < , > = − · .
∂s g11 ∂s ∂t ∂t ∂s g11 ∂t
Evident, avem
< e1 , e2 >= 0,
2 ∂f g12 ∂f ∂f g12 ∂f
e2 =< − · , − · >=
∂s g11 ∂t ∂s g11 ∂t
2
g12 g2 g2 2
g22 · g11 − g12 det g
= g22 − 2 · + 12 = g22 − 12 = = ,
g11 g11 g11 g11 g11
Deci
e2 g11 ∂f g12 ∂f
e2 = = ·( − · ).
e2 det g ∂s g11 ∂t
99
Avem
1 ∂f ∂f
h(e1 , e1) = · h( , ),
g11 ∂t ∂t
g11 ∂f ∂f g12 ∂f ∂f g2 ∂f ∂f
h(e2, e2 ) = · [h( , )−2· · h( , ) + 12
2 · h( , )].
det g ∂s ∂s g11 ∂t ∂s g11 ∂t ∂t
Rezultă
1 1 ∂f ∂f g11 ∂f ∂f
H= ·[ · h( , )+ · h( , )−
2 g11 ∂t ∂t det g ∂s ∂s
2
g11 g12 ∂f ∂f g11 g12 ∂f ∂f
−2 · · · h( , )+ · 2 · h( , )] =
det g g11 ∂t ∂s det g g11 ∂t ∂s
2
1 det g ∂f ∂f ∂f ∂f g12 ∂f ∂f
= ·[ ·h( , )+g11·h( , )−(2·g12− )h( , )] =
2 det g g11 ∂t ∂t ∂s ∂s g11 ∂t ∂s
1 ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f
= · [g22 · h( , ) + g11 · h( , ) − 2 · g12 · h( , )],
2 det g ∂t ∂t ∂s ∂s ∂t ∂s
deoarece, din relaţia
2
det g = g11 · g22 − g12 ,
obţinem
2
det g g12
g22 = + .
g11 g11
Fie {n1 , n2 } ⊂ T ⊥M bază ortonormată.
Deoarece M este minimală, rezultă < H, nj >= 0, j = 1, 2.
Alegem
n1 (t, s) = (−b(t)β(s), b(t)α(s), a(t)β(s), −a(t)α(s)),

. . . . . . . .
n2 (t, s) = (− b (t) β (s), b (t) α (s), a (t) β (s), − a (t) α (s)).
Rezultă
∂f ∂f
< nj , >=< nj , >= 0, j = 1, 2.
∂t ∂s
Condiţiile < H, nj >= 0, j = 1, 2, sunt echivalente cu

∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f
< g22 · h( , ) − 2 · g12 · h( , ) + g11 · h( , ), nj >= 0,
∂t ∂t ∂t ∂s ∂s ∂s
j = 1, 2.
Formula lui Gauss devine
∂ 2f ∂f ∂f ∂f
2
= ∇ ∂f + h( , ).
∂t ∂t ∂t ∂t ∂t
Atunci
∂2f ∂ 2f ∂ 2f
(1) < g22 · 2 − 2 · g12 · + g11 · 2 , nj >= 0, j = 1, 2.
∂t ∂t∂s ∂s
Pentru j = 1, avem
∂ 2f ∂2f
< , n1 >=< , n2 >= 0;
∂t2 ∂s2
din relaţia (1), obţinem
∂ 2f
g12· < , n1 >= 0.
∂t∂s
Distingem două cazuri:
i) g12 = 0;
sau
∂2 f
ii) < ∂t∂s
, n1 >= 0.
i) g12 = 0 este echivalent cu
. .
< c1 (t), c1 (t) > · < c2 (s), c2 (s) >= 0.
Deci
. .
< c1 (t), c1 (t) >= 0 sau < c2 (s), c2 (s) >= 0,
sau echivalent
d d
c1 (t)2 = 0 sau c2 (s)2 = 0,
dt dt
101
i.e. c1 este un arc de cerc sau c2 este un arc de cerc.

Evident
∂ 2f . . . . . . . .
= (a (t) α (s), a (t) β (s), b (t) α (s), b (t) β (s)).
∂t∂s
In cazul ii), deducem
∂ 2f . . . .
0 =< , n1 >= − a (t) α (s)b(t)β(s)+ a (t) β (s)b(t)α(s)+
∂t∂s
. . . .
+ b (t) α (s)a(t)β(s)− b (t) β (s)a(t)α(s) =
. . . .
= −[a (t)b(t) − a(t) b (t)] · [α (s)β(s) − α(s) β (s)].
Rezultă
. .
a (t)b(t) − a(t) b (t) = 0,
sau
. .
α (s)β(s) − α(s) β (s) = 0.
Prin urmare
a(t) α(s)
= const. sau = const.
b(t) β(s)
Geometric, rezultă că c1 este un segment de dreaptă ce trece prin
origine sau c2 este un segment de dreaptă ce trece prin origine.
Dacă c1 sau c2 este un segment de dreaptă ce trece prin origine,
atunci M este conţinută ı̂ntr-un plan, deci minimală, oricare ar fi
cealaltă curbă.
In cazul i), presupunem că c1 este un arc de cerc.
Putem considera c1 (t) = (cos t, sin t).
Fie j = 2. Avem
∂ 2f .. . .. . . .
< 2
, n2 >= [− a (t) b (t)+ b (t) a (t)] · [α(s) β (s)− α (s)β(s)],
∂t
∂ 2f .. . .. . . .
< 2
, n2 >= [− α (s) β (s)+ β (s) α (s)] · [a(t) b (t)− a (t)b(t)].
∂s
Inlocuind a(t) = cos t şi b(t) = sin t, obţinem

∂ 2f . .
< 2
, n2 >= α(s) β (s)− α (s)β(s),
∂t
∂ 2f . .. .. .
< , n2 >=α (s) β (s)− α (s) β (s).
∂s2
Rezultă
g11 = c2 (s)2 ,
. 2
g22 = c2 (s) .
Din relaţia (1), pentru j = 2, obţinem:

. 2 . .
(2) c2 (s) [α(s) β (s)− α (s)β(s)]+
.. .
+ c2 (s)2 [α (s) β (s)− α (s) β (s)] = 0.
. ..
Putem alege parametrul s astfel ı̂ncât

.
(3) c2 (s) = c2 (s) .
Fie p un parametru oarecare pe c2 . Atunci

dc2 dc2 dp
= · ,
ds dp ds
Condiţia (3) devine
dα 2 dβ dp
α2 (p) + β 2 (p) = [( ) + ( )2 ] · ( )2 .
dp dp ds
Rezultă
2 dβ 2
ds 2 ( dα
dp ) + ( dp )
( ) = 2 ,
dp α (p) + β 2 (p)
sau echivalent
[( dα )2 + ( dβ )2]1/2
dp dp
s= dp.
[α2 (p) + β 2 (p)]1/2
Relaţia (2) devine
. . . .. .. .
α(s) β (s)− α (s)β(s)+ α (s) β (s)− α (s) β (s) = 0,
103
sau
. .. . ..
(4) α (s) · [β (s) − β(s)]− β (s) · [α (s) − α(s)] = 0.
Derivând relaţia (3), găsim:

. .. . ..
(5) α (s) · [α(s)− α (s)]+ β (s) · [β(s)− β (s)] = 0.
Notăm ..
α(s)− α (s) = x,
..
β(s)− β (s) = y.
Din relaţiile (4) şi (5), obţinem
 .
 α. (s) · x+ β (s) · y = 0,
(6) 
. .
β (s) · x− α (s) · y = 0.
Deoarece curba c2 este regulată, rezultă că sistemul (6) are numai
soluţia banală.
Deci ..
α (s) = α(s),
..
β (s) = β(s).
Soluţiile sunt
α(s) = ch s,
β(s) = sh s.
Geometric, c2 este o hiperbolă echilateră.
Analog, dacă c2 este un arc de cerc, rezultă că c1 este o hiperbolă
echilateră.
5. PROBLEMĂ
Să se determine suprafeţele de rotaţie minimale.
Soluţie:
Fie
c : I → E 2, c(t) = (ρ(t 1), t1),
o curbă plană.
Suprafaţa de rotaţie f generată de c are ecuaţiile:
 1

 x (t1, t2 ) = ρ(t1) cos t2,


x2 (t , t ) = ρ(t1) sin t2 ,
1 2

 1
x (t , t )
1 2 = t1 .
Vectorul curbură medie H este dat de

1 ij
H(t1, t2 ) = g (t1 , t2)hij (t1, t2 ).
2 i,j
Avem
. .
ft1 = (ρ (t1 ) cos t2 , ρ (t1) sin t2 , 1),
ft2 = (−ρ(t 1) sin t2 , ρ(t1) cos s2 , 0),
respectiv
. . .
g11 =< ft1 , ft1 >= (ρ (t1 ))2 cos2 t2 + (ρ (t1))2 sin2 t2 + 1 = (ρ (t1))2 + 1,
g12 = g21 =< ft1 , ft2 >= 0,
g22 =< ft2 , ft2 >= (ρ(t 1))2 sin2 t2 + (ρ(t 1))2 cos2 t2 = (ρ(t 1))2,
de unde
1 1
g 11 = . , g 12 = g 21 = 0, g 22 = .
(ρ (t1))2 + 1 (ρ(t 1))2
Deducem
.
ρ (t1 ) cos t2 −ρ(t 1) sin t2 e1

.
ft1 × ft2 = ρ (t1 ) sin t2 ρ(t1) cos t2 e2 =

1 0 e3
. .
= (−ρ(t 1) cos t2 , −ρ(t 1) sin t2 , ρ (t1)ρ(t 1) cos2 t2+ ρ (t1)ρ(t 1) sin2 t2 ) =
.
= (−ρ(t 1) cos t2 , ρ(t1) sin t2 , ρ (t1 )ρ(t 1)).
105
Deci
1 .
N(t1 , t2) = . ·(−ρ(t 1) cos t2 , −ρ(t 1) sin t2 , ρ (t1)ρ(t 1)),
ρ(t1) 1 + (ρ (t1))2
i.e.
1 .
N(t1 , t2) = . · (− cos t2 , − sin t2 , ρ (t1 )).
1 + (ρ (t1 ))2
Prin calcul
.. ..
ft1 t1 = (ρ (t1 ) cos t2 , ρ (t1) sin t2 , 0),
. .
ft1 t2 = ft2 t1 = (− ρ (t1) sin t2 , ρ (t1 ) cos t2 , 0),
ft2 t2 = (−ρ(t 1) cos t2 , −ρ(t 1) sin t2 , 0),
de unde
1 ρ̈(t1)
h11 = (−ρ̈(t1) cos2 t2 − ρ̈(t1 ) sin2 t2 ) = − ,
1 + (ρ̇(t1 ))2 1 + (ρ̇(t1 ))2
1 . .
h12 = h21 = . ·(ρ (t1 ) sin t2 cos t2 − ρ (t1) sin t2 cos t2 ) = 0,
1 + (ρ (t1 ))2
1 ρ(t1 )
h22 = . · (ρ(t 1) cos2 t2 + ρ(t1) sin2 t2 ) = . .
1 + (ρ (t1 ))2 1 + (ρ (t1 ))2
Astfel
..
1 1 ρ (t1) 1 ρ(t1 )
H = ·(− . · + · )=0
2 (ρ (t1))2 + 1 1 + (ρ (t1 ))2 (ρ(t 1))2
. .
1 + (ρ (t1 ))2
devine
.. .
ρ (t1)ρ(t 1) − (ρ (t1 ))2 − 1 = 0.
Notăm y = ρ(t1). Ecuaţia se scrie
yÿ − (ẏ)2 − 1 = 0.
.
Fie z = 1 + (y)2 .
Rezultă
. . ..
z= 2 y · y ,
respectiv . .. . .. .
.
z 2y·y 2y·y y
= . = .. = 2 · .
z 1 + ( y) 2 y ·y y
Prin integrare, obţinem
ln z = 2 ln y + ln k 2 ,
unde k = constantă. Atunci
z = k2y2.
Inlocuind, găsim
.
1 + (y )2 = k 2 y 2 ,
deci
.
y= k 2 y 2 − 1,
sau echivalent .
y
√ = 1.
k2y2 − 1
Integrând, avem

dy
√ = t1 + α,
k2y2 − 1
de unde rezultă

1 1
ln(y + y2 − ) = t1 + α,
k k2
i.e.
1
y+ y2 − = ek(t1 +α) .
k2
Atunci
1
y2 − = [ek(t1 +α) − y]2 ,
k2
107
respectiv
1
y2 − = e2k(t1+α) − 2y · ek(t1 +α) + y 2 ,
k2
1 1
y = · [ek(t1 +α) + 2 · e−k(t1 +α) ].
2 k
In concluzie
γ
y = ρ(t1 ) = · ch (kt1 + β),
2
unde β, γ şi k sunt constante.
Prin urmare singura suprafaţă de rotaţie minimală este catenoidul.
6. PROBLEMĂ
Fie
f : (0, 2π) × (0, 2π) → E4 ,
f (u, v) = (cos u · cos v, sin u · cos v, cos u · sin v, sin u · sin v).
i) Să se arate că curbura Gauss K = 0.

ii) Să se arate că M = Im f nu este minimală, dar are curbura
medie constantă.
Soluţie:
i) Avem
∂f
= (− sin u · cos v, cos u · sin v, − sin u · sin v, cos u · sin v),
∂u
∂f
= (− cos u · sin v, − sin u · sin v, cos u · cos v, sin u · cos v),
∂v
respectiv
g11 = g22 = 1,
g12 = g21 = 0.
Deci
∂f ∂f
e1 = , e2 = ,
∂u ∂v
formează o bază ortonormată ı̂n T M.
Fie
e3 = (− cos u · cos v, − sin u · cos v, − cos u · sin v, − sin u · sin v),
e4 = (sin u · sin v, − cos u · sin v, − sin u · cos v, cos u · cos v).
Atunci {e3 , e4 } este o bază ortonormată ı̂n T ⊥M.

Din ecuaţia lui Gauss, deducem
K = R(e1 , e2 , e1, e2 ) = h311h322 − (h312 )2 + h411h422 − (h412 )2,
unde
hkij =< h(ei, ej ), ek >, i, j ∈ {1, 2}, k ∈ {3, 4}.
Calculând, găsim
∂ 2f
h311 =< h(e1, e1 ), e3 >=< , e3 >=
∂u2
=< (− cos u · cos v, − sin u · cos v, − cos u · sin v, − sin u · sin v),
(− cos u · cos v, − sin u · cos v, − cos u · sin v, − sin u · sin v) >= 1.
Analog
∂ 2f
h322 =< h(e2 , e2 ), e3 >=< , e3 >= 1,
∂v 2
∂ 2f
h312 =< h(e1, e2 ), e3 >=< , e3 >= 0,
∂u∂v
∂ 2f
h411 =< h(e1 , e1 ), e4 >=< , e4 >= 0,
∂u2
4 ∂ 2f
h12 =< h(e1, e2 ), e4 >=< , e4 >= 1.
∂u∂v
Rezultă K = 0.
ii) M este minimală dacă şi numai dacă
< H, e3 >=< H, e4 >= 0,

109
sau echivalent 3
h 11 + h322 = 0,
h411 + h422 = 0.
In cazul nostru
h311 + h322 = 2,
deci M nu este minimală.

Pe de altă parte
1
H = [(h311 + h322 )2 + (h411 + h422 )2]1/2 = 1.
2
7. PROBLEMĂ
Să se demonstreze că o subvarietate minimală a spaţiului euclidian
are curbura Ricci nonpozitivă.
Soluţie:
Fie M ⊂ E m o subvarietate minimală, dim M = n.
Fie p ∈ M şi {e1 , ..., en} ⊂ Tp M bază ortonormată.
Pentru ∀X, Y, Z, W ∈ Tp M, avem ecuaţia lui Gauss:
0 = R(X, Y, Z, W )− < h(X, Z), h(Y, W ) > + < h(X, W ), h(Y, Z) > .
Atunci
R(X, ei, X, ei) =< h(X, X), h(ei, ei) > − < h(X, ei), h(X, ei) >, ∀i = 1, n.
Prin sumare după i, obţinem:

n
Ric(X ) = R(X, ei, X, ei) =
i=1

n
n
=< h(X, X), h(ei, ei) > − < h(X, ei), h(X, ei) >=
i=1 i=1

n
=< h(X, X), nH > − h(X, ei)2 =
i=1

n
=− h(X, ei)2 ≤ 0.
i=1
8. PROBLEMĂ
i) Subvarietatea S n1 (r1 ) × S n2 (r2) ı̂n En+2 , unde n = n1 + n2 şi
r12 + r22 = 1, are vectorul curbură medie paralel, dar nu este minimală.
ii) Hipersuprafata S n1 (r1 ) × S n2 (r2 ) ı̂n S n+1(1), unde n = n1 + n2
şi r12 + r22 = 1 este minimală, dacă şi numai dacă n1 r22 = n2 r12 .
In particular, torul lui Clifford S 1 ( √12 ) × S 1 ( √12 ) este o suprafaţă
minimală ı̂n S 3 (1).
Soluţie:
Se consideră sferele S n1 (r1 ) şi S n2 (r2 ) de raze r1 şi respectiv r2 , cu
centrele ı̂n originea lui En1+1, respectiv En2+1.
Presupunem satisfăcute condiţiile n1 + n2 = n ≥ 2, n1 , n2 ∈ N∗ ,
r1 , r2 ∈ R+ , cu r12 + r22 = 1.
Varietatea produs S n1 (r1 ) × S n2 (r2 ) poate fi considerată o subva-
rietate ı̂n En+2 = En1+1 × En2+1 .
Mai mult, ea este subvarietate ı̂n S n+1 (1), având centrul ı̂n originea
lui En+2, deoarece
1+n
1 1+n
2
(1) (xi )2 + (y i)2 = r12 + r22 = 1,
i=1 i=1
unde {xi }1≤i≤n1 , {y i}1≤i≤n2 sunt coordonate ı̂n En1+1 , respectiv En2 +1.
Fie p si q vectorii de poziţie ai punctelor p şi q ı̂n S n1 (r1), respectiv
S n2 (r2), şi câmpul vectorial
r2 −r1
ξ1 = ( p, q), (p, q) ∈ S n1 (r1 ) × S n2 (r2).
r1 r2
Se constată imediat că ξ1 este tangent la S n+1 (1) şi normal la

S n1 (r1) × S n2 (r2).
111
Dacă ∇ este conexiunea Levi-Civita ı̂n En+2 , reamintim că avem

prin definiţie

n+2
∇V W = V (W i)Ei ,
i=1
n+2
unde {Ei}1≤i≤n+2 este baza canonică ı̂n En+2 şi W = i=1 W iEi .
n+1
Din formula lui Gauss aplicată hipersuprafeţei S (1) ı̂n En+2,
rezultă
r2
(2) ∇V ξ1 = ( V, 0), ∀V ∈ Tp S n1 (r1),
r1
unde ∇ este conexiunea indusă pe S n+1 (1).
Fie A1 operatorul Weingarten asociat lui ξ1 pentru hipersuprafaţa
S n1 (r1) × S n2 (r2) ⊂ S n+1 .
Rezultă
−r2
(3) A1 (V ) = V, ∀V ∈ Tp S n1 (r1).
r1
Analog
r1
(4) A1 (W ) = W, ∀W ∈ Tq S n2 (r2).
r2
Deoarece avem
T(p,q)(S n1 (r1) × S n2 (r2 )) ∼

= Tp S n1 (r1) ⊕ Tq S n2 (r2 ),
rezultă că A1 se poate reprezenta prin formula

−r2 r1
(5) A1 = Ip + Iq ,
r1 r2
unde Ip si Iq sunt aplicatiile identice pe Tp S n1 (r1), respectiv Tq S n2 (r2).
Vectorul curbură medie va fi
1 n2 r12 − n1 r22
H = (T rA1)ξ1 = · ξ1 .
n nr1 r2
Avem H = 0 ⇔ n1 r22 = n2 r12 .
In cazul unei hipersuprafeţe, H este paralel ı̂n mod trivial.

Să calculăm acum vectorul curbură medie al subvarietăţii de codi-
mensiune 2, S n1 (r1) × S n2 (r2) ı̂n En+2.
Este clar că ξ1 este câmp vectorial normal unitar pe această sub-
varietate.
Un al doilea câmp vectorial normal unitar ξ2 se defineşte prin for-
mula
ξ2 = (−p, −q),
care este ortogonal pe ξ1 .

Operatorul Weingarten A2 asociat lui ξ2 este chiar operatorul iden-
titate. Rezultă
T rA2 = n.
Deci vectorul curbură medie al subvarietăţii S n1 (r1 ) × S n2 (r2) ı̂n

E n+2 este
n2 r12 − n1 r22
H= · ξ1 + ξ2 .
nr1 r2
Derivatele covariante ale lui ξ1 şi ξ2 ı̂n raport cu ∇
¯ au componentele
normale nule, deci H este paralel şi ı̂ntotdeauna nenul.

Culegere Geometrie Diferentiabila

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Culegere Geometrie Diferentiabila

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Cuprins

S n = {(u 1, u2, ...., un+1) ∈ Rn+1| (u1)2 + (u2)2 + ... + (un+1)2 = r 2 }

poate fi definită prin proiecţii stereografice o structură de varietate

iar din NP ∩ Rn = {Q}, echivalent cu NP ∩ {xn+1 = 0} = {Q},

Fie (y 1 , ..., y n) componentele aplicaţiei hS : US → Rn , adică

r2 2 n+1 2 r 2(r − un+1)

Analog se demonstrează diferenţiabilitatea pentru hS ◦ h−1

S+n = {(u 1, ..., un+1) ∈ S n|un+1 > 0},

S−n = {(u 1, ..., un+1) ∈ S n|un+1 < 0}.

S n = {(u 1, ..., un+1) ∈ Rn+1 | (u1)2 + ... + (un+1)2 = r 2 }

poate ﬁ deﬁnită prin proiecţii ortogonale o structură de varietate

Ui+ = {(u 1, ..., un+1) ∈ S n|ui > 0}, ∀i = 1, n + 1,

Ui− = {(u 1, ..., un+1) ∈ S n|ui < 0}, ∀i = 1, n + 1,

Considerăm atlasul A = {(Ui+, h+ − −

Vom veriﬁca axiomele atlasului.

i) i < j. Fie (u1, ..., un+1) ∈ Ui+ ∩ Uj+ . Atunci

mulţime deschisă ı̂n Rn.

(celelalte se arată analog).

Evident, ı̂n ambele cazuri, i) şi ii), aplicaţiile h+ + −1

S n = {(u 1, ..., un+1) ∈ Rn+1 | (u1)2 + ... + (un+1)2 = 1}

poate ﬁ deﬁnită prin proiecţii centrale o structură de varietate diferenţiabilă

Ui+ = {(u 1, ..., un+1) ∈ S n| ui > 0}, ∀i = 1, n + 1,

Ui− = {(u 1, ..., un+1) ∈ S n| ui < 0}, ∀i = 1, n + 1.

Fie P (x1 , ..., xn, 1) şi OP ∩ S n = {Q}.

u1 ui−1 ui+1 un+1

u1 ui−1 ui+1 un+1

Considerăm atlasul A = {(Ui+, h+ − −

A2) Să arătăm că h+ + +

Fie (u1, ..., un+1) ∈ Ui+ ∩ Uj+ .

u1 ui−1 ui+1 uj un+1

care este mulţime deschisă ı̂n Rn.

u1 uj ui−1 ui+1 un+1

mulţime deschisă ı̂n Rn.

(x1 , ..., xn+1) ∼ (y 1 , ..., y n+1) ⇐⇒ ∃λ ∈ R∗ a.ı̂. y i = λxi , ∀i = 1, n + 1.

Se ştie că P n(R) = Rn+1 \{0}/∼.

Ui = {[x] ∈ P n (R)| xi = 0}, i = 1, n + 1,

unde x = (x1 , ..., xn+1).

Fie [x] ∈ P n(R). Deoarece x = 0, există un indice i0 ∈ {1, ..., n+1}

Ui ∩ Uj = {[x] ∈ P n(R)| xi = 0, xj = 0},

hi(Ui ∩ Uj ) = {(y 1 , ..., y n) ∈ Rn| y j−1 = 0},

hi(Ui ∩ Uj ) = {(y 1, ..., y n) ∈ Rn| y j = 0} ⊂ Rn

U1 = {[x] ∈ P n(R)| x1 = 0}, U2 = {[x] ∈ P n(R)| x2 = 0}.

[y] = [0, y 2 , y 3 , ..., y n+1],

Fie V1 = (−ε, ε) × Rn−1 şi V2 = (−ε, ε) × Rn−1 , unde 0 < ε < 1.

Vom arăta că h−1 −1

[x], respectiv [y] ı̂n P n(R).

Rezultă că P n(R) este o varietate diferenţiabilă separată.

Gp (Rn) = {L ⊂ Rnsubspaţiu vectorial| dim L = p}.

Vom deﬁni pe Gp (Rn) o structură de varietate diferenţiabilă de di-

πi1 ...i p : Rn → Ei1...i p ,

Ui1 ...i p = {V ∈ Gp (Rn); πi1 ...i p |V aplicaţie surjectivă}.

Evident {fα| α = 1, p} constituie o bază a lui V .

hi1...i p : Ui1...i p → Rp(n−p) ,

hi1...i p (V ) = (cjα)j∈{1,...,n}\{i 1,...,i p},α∈{1,..,p }.

A = {(Ui1...i p , hi1...i p )| 1 ≤ i1 < ... < ip ≤ n},

şi vom arăta că se veriﬁcă axiomele atlasului.

Atunci sp{fα | α = 1, p} = sp{fβ | β = 1, p}, şi deci V1 = V2 .

cu rang (bjε )j=1,n,ε=1,p = p. Rezultă că există un minor de ordinul p

este o bază a lui L.

Rezultă, conform deﬁniţiei, că L ∈ Ui1,...,i p, deci

A2) Vom arăta că

hi1,...,i p(Ui1,...,i p ∩ Ui1,...,i p)

este o mulţime deschisă ı̂n Rp(n−p) .

/ 1 ,...,i p},β=1,p] → [(vβ )β=1,p ] →

→ [(wβ )β=1,p → [(cγε )γ∈{i