Proteine

3 Aminoacizi. Peptide.
Proteine
3.1 Aminoacizi
Aminoacizii sunt compuşi polifuncţionali ce conţin în moleculã
grupãri amino şi grupãri carboxilice. O clasificare structuralã posibilã
vizeazã poziţia relativã a celor douã grupe funcţionale. Nomenclatura
precizeazã poziţia grupei amino pe catena acidului carboxilic.
δ γ β α δ γ β α
5 4 3 2 1 5 4 3 2 1
CH3 CH2 CH2 CH COOH CH3 CH2 CH CH2 COOH
NH2 NH2
Acid α−amino pentanoic Acid β−amino pentanoic
(acid 2-amino pentanoic) (acid 3-amino pentanoic)
δ γ β α
5 4 3 2 1
CH2 CH2 CH2 CH2 COOH
NH2
Acid δ−amino pentanoic
(acid 5-amino pentanoic)
α - Aminoacizii sunt monomeri importanţi, care prin condensare

conduc la poliamide (polipeptide). Polipeptidele naturale denumite proteine
sunt elemente constitutive de bazã ale lumii vii. Formarea lor implicã
participarea regio- şi stereoselectivã a moleculelor de ADN.
Funcţionalitatea proteinelor în organisme este complexã şi variatã.
Amintim:
• material constitutiv al organismului uman cu rol fundamental sau
auxiliar (suport mecanic pentru piele şi oase);
• rol de transportor - de exemplu hemoglobina din sânge ca purtãtor
de oxigen de la plãmâni la nivelul celulelor, şi de fier care este transportat şi
stocat în ficat;
• fotoreceptor (rodopsina), participând şi la transmiterea impulsurilor
nervoase spre celulele retinei;
• biocatalizatori (enzime) ce catalizeazã procese vitale majore de la
simpla hidratare a bioxidului de carbon pânã la replicarea cromozomilor -
datoritã structurii spiralate a ADN-material genetic important în viaţa
celulelor;
• elemente responsabile de apariţia imunitãţii şi a controlului
creşterii în corelare cu individualitatea şi specificitatea organismului uman-
preluând la un moment dat o parte a informaţiei stocate în ADN.
65
PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

În structura proteinelor intervin aproximativ 20 de α- aminoacizi.
Gradul de policondensare este de ordinul miilor, responsabile de biosinteza
lor fiind moleculele de ADN şi ARN.
3. 1. 1 Aminoacizi naturali
Precum s-a arãtat în structura aminoacizilor sunt incluse atât grupãri
amino cât şi carboxil. Cea mai mare parte a aminoacizilor naturali sunt α-
aminoacizi, structura lor putând fi corelatã cu cea a monozaharidelor din
seria L.
COOH
H2N
C COOH H2N C H
R 2 (α)
H R
CHO
HO
C CHO HO C H
R 2 (α)
H R
(S) 2,3- dihidroxipropanal (R=CH 2OH)
derivat din L -glicerinaldehida
În naturã existã peste 500 aminoacizi, dar în structura proteinelor

tuturor speciilor (de la bacterii la organismul uman) sunt incluşi 20.
Organismul uman poate sintetiza doar 10 aminoacizi (dintre care 2 în
cantitate insuficientã). Restul aminoacizilor naturali (denumiţi esenţiali)
trebuiesc introduşi neapãrat în organism prin alimentaţie.
În tabelul 3-1 este prezentatã structura aminoacizilor naturali cu
precizarea proprietãţilor acido-bazice ale acestora. Ca şi în cazul
zaharidelor, denumirile vechi ale aminoacizilor poartã prefixele D şi L dupã
cum formal aceştia provin din D- sau L-glicerin-aldehidã. Deoarece toţi
aminoacizii naturali aparţin seriei L ,aceastã precizare nu este necesarã. Ca
şi în cazul zaharidelor apartenenţa la seria L nu implicã neapãrat un caracter
dextrogir (valina [α]D = +13.90, izoleucina [α]D = +11.90).
66

Tabelul 3-1
Aminoacizi naturali
Formula Cod pKa pentru pKa pentru
3 1 α-COOH α-NH3+
Acizi monoamino -
monocarboxilici
H2N CH2 COOH Gly G 2.3 9.6
Glicocol (glicina)
H2N CH COOH Ala A 2.3 9.7
CH3
Alanina
H3C CH CH3 Val V 2.3 9.6
H2N CH COOH
Valina
CH3 Leu L 2.4 9.6
CH2 CH CH3
H2N CH COOH
Leucina *
H3C CH CH2 CH3 Ile I 2.4 9.6
H2N CH COOH
Izoleucina *
CH2 C6H5 Phe F 1.8 9.1
H2N CH COOH
Fenil alaninã *
Acizi monoamino -
dicarboxilici
CH2 COOH Asp D 1.9 9.6
H2N CH COOH
Acid asparagic
CH2 CH2 COOH Glu E 2.2 9.7
H2N CH COOH
Acid glutamic
67

Tabelul 3-1(continuare)
Acizi diamino -
monocarboxilici
CH2 CH2 CH2 NH2 Orn O 2.2 9.0
H2N CH COOH
Ornitinã
CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 NH 2 Lys K 2.2 9.0
H2N CH COOH
Lisinã *
Monoamide ale acizilor
monoamino-dicarboxilici
CH2 CONH 2 Asn N 2.0 8.8
H2N CH COOH
Asparagina
CH2 CH2 CONH2 Gln Q 2.2 9.1
H2N CH COOH
Glutamina
Acizi guanidino-
monoamino-
monocarboxilici
NH C NH2 Arg R 2.2 9.0
CH2 CH2 CH2 NH
H2N CH COOH
Argininã *
Hidroxiaminoacizi
CH2OH Ser S 2.2 9.2
H2N CH COOH
Serina
H3C CH OH Thr T 2.1 9.1
H2N CH COOH
Treonina *
Tyr Y 2.2 9.1
CH2 OH
H2N CH COOH
Tirosina
68

Tabelul 3-1(continuare)
Tioaminoacizi
CH2 SH Cys C 2.0 10.3
H2N CH COOH
Cisteinã
CH2 CH2 S CH3 Met M 2.3 9.2
H2N CH COOH
Metioninã *
Aminoacizi cu resturi
heterociclice
N His H 1.8 9.2
N H
CH2
H2N CH COOH
Histidinã *
H Trip W 2.8 9.4
N
CH2
H2N CH COOH
Triptofan (Indolil alanina) *
* aminoacizi esenţiali
3. 1. 2 Structura şi caracterul amfoter al aminoacizilor

În molecula aminoacizilor este prezent atât un centru donor de
protoni (acid) cât şi unul acceptor de protoni (bazic). Din acest motiv
aminoacizii monoamino-monocarboxilici pot exista în soluţii apoase sub trei
forme:
R R R
- -
OH + OH
H2N C COOH H3N C COO- H2N C COO -
+ +
H H
H H H
predominant la predominant la predominant la

pH<1 punctul izoelectric pH>13
Pentru majoritatea aminoacizilor punctul izoelectric pI
pK COOH + pK NH 3
(pI= ) este situat între 5.4 şi 6. Excepţii de la acestã regulã
2
69

fac produşii la care radicalul R include resturi amino (9.7 lisina, 10.8
arginina) şi acizii dicarboxilici (acidul aspartic 2.8, acidul glutamic 3.2).
Datoritã structurii lor amfionice soluţiile de aminoacizi sunt soluţii tampon,
pH-ul lor rãmâne constant la adaosul unor mici cantitãţi de acizi sau baze,
acestea fiind neutralizate de aminoacid.
R R +
R
- + H O +
+ OH + 3
H2N C COO- H3N C COO- H3N C COOH
-H2O -H2O
H H H
3. 1. 3 Alternative de preparare ale aminoacizilor

În figura 3-1 sunt prezentate variante de sintezã a unor α-aminoacizi.
Principala sursã de α-aminoacizi sunt proteinele.
Alternativa Gabriel de grefare a resturilor aminice prin substituţia
nucleofilã a halogenilor se regãseşte în variantele (2) şi (4) de sintezã. Se
constatã de asemenea cã o serie de sinteze utilizeazã ca materii prime esterul
malonic. În cazul variantei (3) compusul 9 se obţine prin nitrozarea esterului
malonic cu acid azotos urmatã de reducerea esterului izonitrozo-malonic
tautomer cu hidrogen gazos în prezenţa paladiului şi a anhidridei acetice.
Sodarea compusului rezultat genereazã sarea 11.
Acidul hipuric 22 se preparã prin acilarea cu clorurã de benzoil în
prezenţa hidroxidului de sodiu a glicinei.
Obţinerea aminoacizilor aromatici prin metoda Strecker prin tratarea
aldehidelor cu acid cianhidric şi amoniac poate fi conceputã fie conform
variantei (5) fie cu formarea intermediarã a unei cianhidrine urmatã de
aminarea acesteia la aminoacid. Sinteza aminoacizilor aromatici prin
reducerea nitroacizilor corespunzãtori este o metodã cu aplicaţii generale.
Provenienţa nitroacidului poate fi fie nitrarea directã (8) fie oxidarea
energicã a unui alchil-nitroderivat aromatic. Astfel prin oxidarea
p-nitrotoluenului se obţine acid p-nitrobenzoic, care prin reducere conduce
la acid p-anminobenzoic (vitamina H).
Aminoacizii sintetizaţi conform variantelor din fig. 3-1 se obţin sub
formã de racemic.
70

+ Br2 + NH3/aq
(1) CH3 CH2 COOH CH3 CH COOH CH3 CH COOH
PBr3 250
3 4 5
Br NH2
+ Br2
(2) CH3 CH2 COOR CH3 CH COOR
PBr3
6 7 Br O COOH
+ -
+
-
NK OH -
COOH
8 O
O
CH3 CH N
COORO
9
-
(3) C6H5 CH2 Cl + Na+ :C (COOR)2 C6H5 CH2 C (COOR)2 C6H5 CH2 CH COOH
10 11 NHCOCH 12 NHCOCH 13 NH2
3 3
O
- +
+ NK
COOR COOR O +
8 O H3O
(4) H C Br H C N H2N CH2 COOH
H2O
16
COOR COOR
O
14 15
+
NH3 + HCN CH H3O
(5) CH3 CHO CH3 CH NH 3 CH CN CH3 CH COOH
-H2O H2O
17 18 19 NH2 NH2 20
CH2 COOH
+ Ar CH C CO Ar CH2 CH CO Ar CH2 CH2 COO-
(6) Ar CHO NHCOC6H5
O O +
N C N C +H
+
NH3
21 22 C6H5 23 24
CH 6 5
O
COOH COOH
NH3 NaOCl
(7) O
CONH2 NH2
25 O 26 27
COOH COOH COOH

(8)
NO2 NH2
28 29 30
Fig. 3-1 Alternative de preparare a aminoacizilor
71

În figura 3-2 se prezintã câteva alternative de obţinere a
enantiomerilor puri de aminoacizi prin metoda diastereoizomerilor.
R R
H2N C COOH R' CONH C COOH
H H
(R,S) aminoacid (R,S) aminoacid N-amidat
31 32
+
+ (S) B /CH3OH,
- +
COO (S) B H +
(S) B H OOC
-
(S) (R)
R' CONH C H H C NHCO R'
33a R 33b
R
Separare Separare
-(S)B + NaOH, H O -(S)B + NaOH, H O
2 2
-
COO
- OOC
(R)
(S) H C NHCO R'
R' CONH C H
34a R 34b
R +
+ H3O /H2O
H3O /H2O
HOOC
COOH (R)
(S) H C NH2
H2N C H
R 35b
35a R
transaminaza transaminaza
O O
COOH -
+ R'' C COO
-
(S) + R'' C COO
H2N C H
36 R''
+
O
R C COO-
Fig. 3-2 Alternative de obţinere a enantiomerilor puri ai aminoacizilor
Datoritã bifuncţionalitãţii acestora se impune blocarea grupãrii

amino prin amidare (tratare cu cloruri acide, anhidride sau acizi). Amida 32
rezultatã manifestã un net caracter acid. La tratarea sa cu o bazã
enantiomeric purã (S-brucinã 37 de exemplu) rezultã diastereoizomerii 33a
72

şi 33b care prin separare urmatã de hidrolizã, dupã îndepãrtarea S-brucinei,
conduc la aminoacizii enantiomeric puri 35a, respectiv 35b.
N
H
CH3O
H
CH3O NH
H
O O
H
37
Dacã se dispune de un aminoacid enantiomeric pur structura acestuia
poate fi modificatã prin tratare cu α-cetoacizi în prezenţa transaminazei
(35→36). Aşa cum s-a mai arãtat sintezele biochimice sunt înalt
stereoselective. Astfel pornind de la acidul 2-ceto-pentan-1,5-dioic, prin
tratare cu amoniac în mediu acid în prezenţa NADH(vezi nucleotide) şi a
glutamat-dehidrogenazei rezultã acidul S-glutamic printr-o aminare
reductivã.
3. 1. 4 Proprietãţi fizice ale aminoacizilor
În tabelul 3-1 au fost prezentate o serie de date legate de implicarea
α-aminoacizilor în echilibre protolitice. Aminoacizii naturali sunt substanţe
cristalizate. Cu excepţia glicocolului ei sunt optic activi posedând un
stereocentru de tip S (fac parte din seria L). O parte din proprietãţile fizice
ale acestora sunt prezentate în tabelul 3-2.
Comportarea spectralã în IR a aminoacizilor poate fi corelatã cu
prezenţa unor specii ionice (mutiple) generate de structurile acestora.
• Vibraţiile grupei NH3+ -Aminoacizii amfioni nu prezintã benzi
de absorbţie în regiunea vibraţiei de valenţã NH a grupei amino de la 3200
cm-1. Ei prezintã o bandã latã între 3030 şi 3130 cm-1 atribuitã vibraţiei de
valenţã asimetricã a grupei NH3+. Vibraţia simetricã se situeazã între 2080 -
2140 cm-1 sau 2530-2760 cm-1, fiind dependentã de structura aminoacidului.
Clorhidraţii aminoacizilor absorb între 3049 şi 3145 cm-1. Vibraţiile de
deformaţie ale grupei α- NH3+ se situeazã la 1500-1600 cm-1, alãturi de cele
caracteristice ionului carboxilat. Banda de deformaţie asimetricã apare între
1610-1660 cm-1 ca umãr de bandã largã proprie anionului carboxilat care o
acoperã uneori.
• Vibraţia grupei COO- în anioni şi amfioni se situeazã frecvent
între 1560-1600 cm-1, aşa cum s-a arãtat, acoperind uneori banda vibraţiei
NH3+. Cea de a doua bandã apare în jurul valorii de 1410 cm-1. În soluţie
absorbţia anionului carboxilat din amfion se situeazã la 1618 cm-1, iar în
soluţii alcaline frecvent la 1570 cm-1.
73

• Vibraţia grupei COOH. poate fi evidenţiatã în clorhidraţii α-
aminoacizilor monocarboxilici. În aminoacizii dicarboxilici intervine alãturi
de benzile amfionilor. În α-aminoacizii naturali νCO se plaseazã între 1724-
1754 cm-1. Creşterea fecvenţei grupei COOH în α-aminoacizii naturali se
datoreazã efectului -I puternic al restului cuaternar de aminã.
Tabelul nr. 3-2

Proprietãţi fizice ale aminoacizilor
Denumirea aminoacidului Punct de topire Rotaţia specificã
0
C [α]D20
Glicocol 292
L(+) Alanina 297 +2.7(apã),
+9.5(HCl dil.)
L(+) Valina 315 +6.42(apã),
+32.77(HCl dil.)
L(-) Leucina 337 -15.6(HCl dil.)
L(+) Izoleucina 280 +10.7(apã),
+40.8 (HCl conc.)
L(-) Fenilalanina 278 -35.03(apã)
L(-) Prolina 220 -80.9(apã)
L(+) Acid asparagic 251 +4.36(apã)
L(+) Acid glutamic 248 +34.9(apã)
L(+) Lisina 224 +14.6(apã)
L(+) Ornitina +11.5(apã)
L(-) Asparagina 227 -5.42(apã)
L(+) Glutamina +34.9(HCl dil.)
L(+) Arginina 227 +11.37(apã)
L(-) Serina 257 -6.83(apã)
L(-) Treonina 257 -
L(-) Tirosina 343 -8.07(HCl dil.)
-9.01(KOH conc.)
L(-) Cistina -20.6(HCl dil.)
L(-) Metionina 280 -6.87(apã)
L(-) Histidina 277 -39.74(apã)
L(-) Triptofan 280 -33.4(etanol)
74

• Vibraţia grupei NH2 se situeazã între 3300 şi 3500 cm-1. În cazul
diaminoacizilor banda se scindeazã frecvent în douã componente cu
frecvenţe de 1546 şi 1477 cm-1.
• Izomerii optici -În stare solidã comportarea spectralã a
enantiomerilor este diferitã de cea a racemicilor permitând uneori
identificarea lor. Astfel pentru serinã νOH(-) = 3484 cm-1, νOH(±) = 3630-3125
cm-1, νNH3+(-) = 3077 cm-1, νCOO- şi δNH3+(-) = 1600 cm-1, respectiv νCOO- şi
δNH3+(±) = 1670, 1642, 1499 cm-1. Faptul se datoreazã modului diferit de
asociere în stare solidã.
Valorile δ ale protonului din poziţia α în spectrele 1H-RMN ale
aminoacizilor depind de pH-ul soluţiei şi de natura radicalului, plasându-se
între 4.30 - 4.90 ppm. În amfioni valorile δ pentru cei trei atomi de hidorgen
legaţi de azot se situeazã între 7.40 - 7.54 ppm, depinzând de natura
radicalului.
3. 1. 5 Proprietãţi chimice ale aminoacizilor

În esenţã proprietãţile chimice alec aminoacizilor se pot împãrţi în
trei categorii respectiv în reacţii datorate prezenţei (coexistenţei) celor douã
funcţiuni, amino şi carboxil, în moleculã şi reacţii datorate fiecãrei funcţiuni
în parte (reacţii specifice aminelor respectiv acizilor carboxilici).
• Reacţii datorate coexistenţei grupelor NH2 şi COOH
• Comportarea termicã
• α-aminoacizi
O
COOH H2N R H
N
R CH CH R N 38
NH2 HOOC H R
O
• β -aminoacizi
•
H2N CH2 CH2 COOH NH3 + CH2 CH COOH
39
• γ şi δ aminoacizi
COOH N O
NH2
40
H
• Caracterul amfoter
75

• Reacţii specifice grupei amino
• Acilarea
• cu acizi, cloruri acide, anhidride
R R
R' COX + H2N CH COOH R' CONH CH COOH
• cu cloroformiat de benzil (Cbz)
R R
C6H5 CH2 O -
COCl + H2N CH COO C6H5 CH2 O CO HN CH COOH
41
• cu terţ butoxi-carbonilazidã (Boc)
R R
-
(CH3)3C O CO N3 + H2N CH COO (CH3)3C O CO HN CH COOH
42
• Reacţii specifice grupei carboxilice
• Esterificarea
R R
H2N CH HCl H N+ CH COOR'
COOH + R'OH 3 -
Cl
43
• Formarea de anhidride mixte
R R
AcHN CH COOH + R'COCl AcHN CH C O C R'
O O
44
• Formarea de amide
R
AcHN CH COOH + H2N R' + C6H11 N C N C6H11
R
AcHN CH CONH R' + C6H11 NHCONH C6H11
45 46
Amidele acilate 45 se obţin în prezenţa diciclohexil diimidei care

capteazã apa rezultatã din reacţie generând N, N’ - dicilohexil ureea 46.
Formarea dicetopiperazinelor 38 şi a lactamelor 40 poate avea loc
atât la încãlzirea acizilor liberi (α respectiv γ sau δ) cât şi a esterilor acestora
(de ex 43). Deosebit de imortante sunt reacţiile de acilare a grupãrii amino.
76

Astfel acilarea cu cloroformiat de benzil (Cbz) sau terţ-butoxi-carbonil azidã
(Boc) sunt aplicate ca etape intermediare în sinteze de peptide.
α-Aminoacizii formeazã complecşi la tratarea cu metale
tranziţionale:
R O
R NH2 O
+ CuO Cu
2 H2N CH COOH
O NH2
O R
albastru
Alchilarea aminoacizilor cu derivaţi halogenaţi sau cu dimetilsulfat
conduce la sãruri cuaternare de amoniu (sare internã) denumite betaine:
R R
+ -
2 H2N CH COOH + 3CH3I - 3HI (CH3)3N CH COO
Cea mai simplã betainã provenitã din glicinã (R= H) se gãseşte

alãturi de alţi compuşi în zahãrul de sfeclã roşie (Betterava).
În cazul aminoacizilor gruparea NH2 poate fi înlocuitã cu o serie de
alţi substituenţi conform figurii 3-3.
R
+ HNO2
HO CH COOH + N2 + H2O
+
H3O
R R
2 H2N CH + NaOCl Cl CH
COOH COOH + N2 + H2O
R
+ 2 HI
CH2 COOH + NH3 + I2
Fig. 3-3 Modalitãţi de înlocuire a grupei NH2
Dintre reacţiile biochimice amintim:

• transaminarea (transaminaza şi cotransaminaza):
77

O O
R1 CH COOH + R C COOH R CH COOH + R1 C COOH
+ NH3 (din dezaminarea
H2N H2N
aminoacizilor)
+
+ NADH, + H
+
R1 CH COOH - NAD
H2N
• desaminarea (aminoacid-oxidazã)
R CH COOH R C COOH
H2N O
Acizi grasi
Aminoacizi
• decarboxilarea (Bacterium coli, aminoacid-decarboxilaza,
codecarboxilaza)
R CH COOH R CH2 NH2 + CO2
H2N
• desaminare şi decarboxilare (enzime din drojdia de bere)
+ H2O
R CH COOH R CH2 OH + CO2 + NH3
H2N
Reacţia constituie una din sursele alcoolilor superiori toxici rezultaţi

la fermentaţia alcoolicã a zaharidelor, datoritã prezenţei în sistem a
proteinelor (leucinã → alcool izoamilic, izoleucinã → alcool amilic, valinã
→ alcool izobutilic, etc.).
3. 2 Peptide şi proteine (oligomeri şi polimeri ai α-aminoacizilor)

3. 2. 1 Clasificare. Nomenclaturã
Denumirea poliamidelor generate prin policondensarea α-
aminoacizilor diferã dupã gradul de policondensare al acestora.
Convenţional se considerã peptide produşii cu maxim 10 resturi de
monomer, polipeptide cei cu maxim 50 resturi de monomer şi proteine
dacã gradul de policondensare depãşeşte 50, putând fi şi de ordinul zecilor
de mii. Legãtura amidicã formatã cu participarea unor α-aminoacizi se
numneşte polipeptidicã. Peptidele pot fi simple dacã la formarea lor
participã un singur aminoacid sau mixte atunci când în structura lor existã
resturi ale unor aminoacizi diferiţi.
78

Proteinele se pot clasifica constitutiv în proteine simple care dau la
hidrolizã numai aminoacizi (ex. albumina din serul sanguin) şi proteine
conjugate sau proteide care dau la hidrolizã şi alţi compuşi pe lângã
aminoacizi : hidraţi de carbon (glicoproteide), grãsimi (lipoproteine), acizi
nucleici (nucleoproteine), esteri fosfonici (fosfoproteine), metale
(metaloproteine-hemoglobina). Molecula proteidelor include în structurã o
parte proteicã şi una prostaticã (resturi fãrã structurã de aminoacizi).
Nomenclatura peptidelor este cea generalã a amidelor. Dipeptidele
de exemplu se denumesc prin precizarea restului acil legat de gruparea
amino a unui α-aminoacid.
CH3
H2N CH CONH CH COOH Serinil-alanina
(Ser-Ala)
CH2OH S-A
serinil rest de alanina
Analog se procedeazã în cazul peptidelor superioare. Pentru tripeptide de

exemplu denumirea raţionalã este :
CH3 CH(CH3)2
CH COOH Serinil-alanil-valina
H2N CH CONH CH CONH
(Ser-Ala-Val)
CH2OH S-A-V
serinil alanil rest de valina

Aminoacid Aminoacid
N-terminal 47a C-terminal
Prin convenţie grupa amino liberã se scrie în stânga (aminoacid N-

terminal) iar restul carboxilic în dreapta (aminoacid C-terminal). Se
considerã drept lanţ principal catena ce include puntea peptidicã şi centrii
chirali. Prin opoziţie lanţ lateral este cel format de substituenţii alchilici
grefaţi la stereocentru. La formarea peptidelor de cele mai multe ori α-
aminoacizii componenţi intervin cu configuraţia stericã S. O imagine mai
sugestivã a structurii poliamidelor α-aminoacizilor poate fi redatã folosind
formulele Newman, când conformaţia centrilor chirali este mai evident
ilustratã.
79

H H
HO H H
H O H CH3
(S) (S)
N
H2N
N COOH
(S)
H O H H H CH3
H
47b
Numãrul mare şi varietatea poliamidelor generatã cu participarea α-

aminoacizilor se datoreazã multiplelor posibilitãţi de legare a acestora. Un
numãr mare de peptide prezintã o importanţã deosebitã. Dintre acestea
amintim asparagil-fenil alanina 48 şi gramicidina S 49.
H
-
OOC H
H H
+ N COOCH3
H3N
H O
H C6H5
H
Asparagil - fenil alanina

48
Esterul metilic al asparagil-fenilalaninei -cunoscutã sub numele de

Aspartam este un îndulcitor hipocaloric iar Gramicidina S un antibiotic.
Leu
CH3 H3C Val
Phe (R) H
CH Orn H Pro
CH3 H
H H H H2C H H H3C O
O H
H N N
N N
O H H
C6H5 H O H H H H
(H2C)2 N
O NH2 H NH2
H O
N (H2C)2 H
H H H H H C6H5
H O O
N N
N N H
H H O H H
O H3C CH3 H H2C H
H
Pro H Orn CH
H Phe (R)
Val H3C CH3
Gramicidina S Leu
49
80

Structura ciclicã a acesteia din urmã este formatã din douã tripeptide
cu conformaţie absolutã S a aminoacizilor constituenţi legate ciclic de douã
molecule de R-fenil alaninã la cele douã capete. Gramicidina S este astfel o
decapeptidã ciclicã, stabilizatã prin legãturi de hidrogen intramoleculare
realizate cu participarea grupãrilor amidice.
O altã polipeptidã importantã este insulina secretatã de pancreas,
care regleazã concentraţia constantã a glucozei în sânge. Molecula insulinei
este tridimensionalã, la formarea ei participând 51 de α -aminoacizi care
dau douã secvenţe polipeptidice liniare A (21 aminoacizi) şi B (30
aminoacizi), legate între ele prin trei punţi - S - S - generate de prezenţa
celor 4 resturi de cisteinã, analog echilibrului cisteinã-cistinã, una
intracatenarã şi douã intercatenare, asigurând astfel rigiditatea acesteia.
oxidare
H2N CH COOH H2N CH COOH H2N CH COOH
reducere
CH2 SH CH2 S S CH2
Cisteina Cistina
3. 2. 2 Structura proteinelor
Complexitatea şi diversitatea peptidelor şi proteinelor se daotreazã
numãrului mare de alternative de legare chiar a unui numãr mic de α-
aminoacizi în vederea formãrii lor cât şi unor particularitãţi de conformaţie
şi configuraţie a moleculelor acestora. Ele sunt generate de alternanţa
elementelor rigid plane (legãtura poliamidicã conjugatã) din structurã cu
elemente de mobilitate (atomi de carbon hibridizaţi sp3) capabile sã
genereze chiralitate de axã (în final de spiralã-vezi stereochimia atomului de
carbon hibridizat sp3). În plus posibilitatea stabilirii unor legãturi (van der
Waals, de hidrogen, dipol-dipol, inducţie, dispersie inter şi intramoleculare)
conduc la stabilizarea unor conformaţii ca entitãţi bine individualizate.
Sub denumirea de structurã primarã este inclusã cunoaşterea
felului aminoacizilor componenţi ai unei peptide sau proteine şi a modului
lor de legare. Atomii de carbon sunt hibridizaţi sp3. Orientarea legãturilor în
spaţiu este sugeratã cu ajutorul formulelor conformaţionale Newman în
structura 50.
81

H H
H H H H
O
1230
N
N N
1200
H
1170 H H 0 H
O 121
1100 H
50
Se constatã orientarea alternativã (de o parte şi de alta a planului
catenei principale) a hidrogenului şi eventualilor substituenţi grefaţi la
atomul chiral.
Determinarea structurii primare a proteinelor prezintã pe lângã un
interes ştiinţifc şi un interes medical direct. De exemplu absenţa unui singur
aminoacid (histidina) în hemoglobinã poate fi responsabilã de apariţia unei
anemii puternice. Cunoaşterea structurii primare a acestei hemoglobine
deficitare permite remedierea -vindecarea prin aport de histidinã. Stabilirea
structurii primare a unei proteine implicã parcurgerea etapelor prezentate în
figura 3-4.
• DIALIZA
• CROMATOGRAFIA GEL FILTRANTA
PURIFICAREA
POLIPEPTIDELOR • CROMATOGRAFIA CU SCHIMB DE IONI
• ELECTROFOREZA
CROMATOGRAFIA DE ACTIVITATE
IDENTIFICAREA
AMINOACIZILOR • HIDROLIZA (HCl 6N, 1100C)
PREZENTI • CROMATOGRAFIA PE COLOANA
(Analizor de aminoacizi)
• DETERMINAREA AMINOACIDULUI
STABILIREA ORDINII N-TERMINAL
DE LEGARE A • DETERMINAREA AMINOACIDULUI
AMINOACIZILOR C-TERMINAL
Fig. 3-4 Stabilirea structurii primare a unei proteine (etape)
Aminoacidul N-terminal poate fi stabilit prin mai multe metode.

Dintre acestea menţionãm:
• degradarea Edman (figura 3-5). Procesul constã în tratarea cu
fenil izotiocianat 52 a proteinei 51 când rezultã un compus tioureeic 53 care
82

prin degradare acidã conduce la restul de proteinã 54 şi un derivat de N-fenil
hidantoinã 55, uşor identificabil. Procesul poate fi reluat pânã la hidroliza
(identificarea) totalã a secvenţelor de aminoacid;
• marcarea aminoacidului N-terminal cu clorurã de dansil 56
(figura 3-6). Hidroliza acidã a proteinei marcate 57 conduce la sulfonamida
aminoacidului N-marginal 58 puternic fluorescentã uşor de identificat şi al
restului secvenţelor de aminaoacizi ce compun proteina. Dezavantajul
metodei constã în faptul cã identificarea aminoacidului N-terminal este
posibilã doar în cazul hidrolizei complete a catenei.
Aminoacidul C-terminal poate fi determinat prin hidrazinoliza
totalã a proteinei când toţi aminoacizii componenţi se regãsesc sub formã de
hidrazide cu excepţia aminoacidului C-terminal care se regãseşte ca atare,
putând fi uşor separat şi identificat (metoda Acabori). Dezavantajele constau
în instabilitatea hidrazidelor în procesul de separare a acidului liber. Din
aceste motive se preferã o metodã enzimaticã. De exemplu, grupa de enzime
pancreatice numite carboxipeptidaze eliminã selectiv prin hidrolizã doar
aminoacizi C-terminali.
R1 R2
Rest proteina NHCO CH NHCO CH NH2 51
C6H5 N C S 52
R1 O R2 S
..
Rest proteina NHCO CH NHC CH NH C NH C6H5 53
+ S
R1 H3O
Rest proteina NHCO CH NH2 + C6H5 N NH

54
C6H5 N C S CH
O R2
O R1 S 55
..
Rest proteina NHC CH NH C NH C6H5
+ S
H3O
Rest proteina NH2 + C6H5 N NH
CH
O R1
83

Fig. 3-5 Stabilirea succesiunii aminoacizilor într-un rest de proteinã prin
stabilirea aminoacidului N-terminal
Procesul poate fi continuat pânã la hidroliza succesivã a tuturor

aminoacizilor. Analizând concentraţia aminoacizilor în hidrolizat,
cromatografic, funcţie de timp, poate fi estimatã succesiunea α-
aminoacizilor în preparatul primar.
Se pot realiza şi hidrolize enzimatice selective ale unei proteine în
peptide mai simple , mai uşor identificabile. Astfel tripsina desprinde din
proteinã fragmente de Lys, Arg(C-terminal), clotripsina de Arg (C-
terminal), chimotripsina de Phe, Trp, Tyr (C-terminal), pepsina de Asp, Glu,
Leu, Phe, Trip, Tyr(C-terminal), termolisina de Leu, Ile, Val (C-terminal),
etc.
SO2Cl R1 R1
Rest proteina NHCO CH NH2 SO2NH CH CONH Rest proteina

57
(CH3)2N H2O
N(CH3)2 +
H3O
R1
56
SO2NH CH COOH R1
(CH3)2N + H2N CH COOH + ............
59
58
Fig. 3-6 Stabilirea succesiunii aminoacizilor într-un rest de proteinã prin
marcarea aminoacidului N-terminal
Structura secundarã a proteinei este determinatã de apariţia

legãturilor de hidrogen inter- şi intra-moleculare cu participarea legãturilor
amidice din peptide. Conformaţiile cu numãr maxim de legãturi de hidrogen
sunt cele mai stabile. Din acest motiv dupã cum s-a stabilit prin spectre de
raze X, catena peptidicã adoptã o conformaţie rãsucitã sub formã de elice
sau una încreţitã (plisatã). În cazul keratinei (proteinã din firul de pãr ) sunt
posibile alternativele:
• α-keratina -spiralã încolãcitã cu chiralitate de spiralã dreapta
(şurub dreapta) datoritã configuraţiei S a aminoacizilor. Integritatea elicei
este pãstratã datoritã legãturilor de hidrogen intramoleculare stabilite de
moleculele de peptide între douã spirale ale elicei succesive.
84

• β-keratina (fir de pãr etirat 1000) (fig. 3-7) în care catenele
polipeptidice sunt orientate paralel. În acest caz sunt posibile douã
conformaţii :straturi paralele 60 şi straturi plisate 61.
În al doilea caz, aşa cum rezultã foarte sugestiv din prezentarea cu
formule Newman, grupãrile amidice alternante se aflã în planuri paralele (A
cu C cu E respectiv alt set de plane paralele B, D, etc.). Planurile a douã
legãturi amidice fac un unghi între ele (A cu B, B cu C, etc.). Distanţa dintre
douã plane paralele este de aproximativ 6.7 Å.
Structura terţiarã a proteinelor aflate sub formã de elice se
datoreazã stabilirii unor forţe de legãturã între lanţurile laterale ale catenei
polimere (între resturile R ale moleculelor de aminoacizi componenţi ai
proteinei). Acestea pot fi forţe van der Waals de inducţie şi dispersie,
legãturi de hidrogen, electrovalente şi chiar legãturi covalente (punţi -S-S-
generate prin oxidarea resturilor de cisteinã.
H H O
O
N N
N N
O O H
H H
H
H O O
N N
N N
H O H
O
60
6.7Α
H
H O
H O N
N
N N E
N C O D O
A B H
O H
61
Fig. 3-7 Structura β-keratinei
85

Toate aceste forţe stabilizeazã molecula, conducând şi la apariţia
unui efect micelar. Polimerul adoptã structura în care poate expune un
numãr maxim de grupãri polare mediului exterior apos, minimalizând
expunerea resturilor hidrofobe (alchil, aril). Acest efect este pregnant în
cazul proteinelor globulare (mioglobinã, hemoglobinã), multe dintre acestea
fiind transportori chimici sau catalizatori în medii protice. Pentru proteinele
fibroase (miosina din muşchi, fibrina din sânge, α-keratina din unghii şi pãr)
care posedã o elice α, existenţa acestor forţe conduce la apariţia unor
supraelici prin rãsucire în ghemuri a douã sau mai multe molecule spiralate.
Structura terţiarã a enzimelor şi a proteinelor care transportã diverse
molecule dintr-un loc într-altul în cadrul organismului, frecvent, sugereazã
pachete tridimensionale denumite forme active. Ele conduc la o mare
specificitate, activitatea lor fiind posibilã doar atunci când existã o
compatibilitate geometricã totalã între molecula proteinei şi substrat.
Denaturarea sau distrugerea structurii terţiare a proteinelor conduce la
precipitarea acestora sau la dispariţia activitãţii catalitice. Denaturarea poate
fi realizatã termic (denaturare permanentã) sau prin modificarea pH-ului
(frecvent denaturare temporarã). La formarea structurii terţiare pot participa
şi ioni metalici, grupe prostatice de proteide, etc.
Structura cuaternarã a proteinelor reprezintã un mod superior de
organizare şi agregare cu participarea mai multor tipuri de elici α. Ele se
realizeazã cu intervenţia aceloraşi forţe care determinã structura terţiarã, dar
de aceastã datã stabilite între catene (elici) diferite. Astfel structura
cuaternarã a hemoglobinei -proteinã transportoare de oxigen din sânge-,
constã din patru catene polipeptidice şi patru grupe prostatice (hem) asociate
între ele.
3. 2. 3 Realizarea structurii secvenţiale a proteinelor cu participarea

ADN recombinat
În capitolul 2.4.2 a fost prezentat mecanismul de copiere a secvenţei
de nucleotide în cazul reproducerii ADN. Acest fapt este folosit în naturã (şi
în ultimul timp chiar experimental) în vederea obţinerii unor copii parţiale a
codului genetic. În naturã, cea mai importantã aplicaţie o reprezintã
construirea unei molecule ARN ce transcrie (copiazã) pãrţile componente
ale ADN care de fapt conţine informaţia (genele) necesare pentru a sintetiza
proteine în celule. Procesul prin care aceastã informaţie este transcrisã
(decodatã) şi utilizatã pentru sinteza proteinelor în celule este denumitã
translaţie. Sinteza proteinelor implicã trei elemente:
• ARNm (ARN manager) copiazã secvenţe din ADN;
86

• ARNt (ARN de transport) realizeazã transportul aminoacizilor în
corelare secvenţialã cu ARNm;
• ribozomul -catalizatorul ce permite formarea legãturilor amidice
între α-aminoacizii transportaţi de ARNts(specfic-câte unul pentru fiecare
aminoacid).
Sinteza proteinei porneşte de la ARNm care constituie o copie a unei
secvenţe ADN (fig. 3-9 şi 2-24). Odatã realizatã, molecula de ARNm
pãrãseşte secvenţa ADN constituind şablonul/modelul responsabil pentru
succesiunea corectã a unitãţilor de aminoacid în proteinã. Procesul se
realizeazã astfel: fiecare secvenţã de trei baze (denumitã codon) “specificã”
un anumit aminoacid (tabelul nr. 3-3). Simpla permutare a acestui cod de
trei baze (dintr-un total de 4) conduce la 43=64 secvenţe distincte. Acest
numãr este mai mult decât suficient deoarece la formarea proteinelor
participã doar 20 de α-aminoacizi diferiţi.
87

ADN
COD GENETIC PENTRU PEPTIDA
C A G G C A G G A C C A
dupa formare
ARN m se G T C G T
ARNm
C C C T G G T
desprinde
de ADN
C A G G C A G G A G C A ARNt
O O O O
O C O C O C O C
.. .. ..
H2N CH H2N CH H2N CH2 NH CH
CH2 CH3
TRANSLATIE CH2 CH2
C NH2
codon O
ARNt1 ARNt2 ARNt3 ARNt4
anticodon
Gly Pro
Gln Ala
CATALIZA RIBOZOMI
Gln Ala Gly Pro COOH

H2N CH C NH CH C NH CH2 C N CH
CH2 O CH3 O O
CH2 C NH2 CH2
O
Peptida
Fig. 3-9 Reprezentarea schematicã a biosintezei unei tetrapeptide
Este interesant de precizat cã, dacã natura ar fi adoptat un cod de

douã baze (16 combinaţii) acestea ar fi fost insuficiente în raport cu cei 20
de α-aminoacizi gãsiţi în proteinele naturale. Totuşi natura face uz de toţi
cei 64 de codoni. Uneori un aminoacid este descris de mai mulţi codoni
(tabelul nr. 3-3). Unii codoni acţioneazã ca semnale pentru a iniţia sau a
întrerupe creşterea unui lanţ polipeptidic. Se constatã cã codonul iniţiator
(AUG) este şi codonul pentru metioninã. Astfel dacã codonul AUG apare
dupã ce un lanţ a fost iniţiat el va semnifica introducerea în secvenţa
proteinei a unui rest de metioninã.
Tabelul nr. 3-3
88

Corelarea codului de trei baze (codoni) cu aminoacizii ce pot intra în
constituţia proteinelor
Aminoacid Codoni
Ala GCA, GCC, GCG, GCU
Arg AGA, AGG, CGA, CGC, CGG, CGU
Gln CAA, CAG
Gly GGA, GGC, GGG, GGU
Pro CCA, CCC, CCG, CCU
Val GUA, GUG, GUC, CUU
Met AUG
Iniţiere lanţ AUG
Terminare lanţ UGA, UAA, UAG
Secvenţa completã a ADN într-o celulã defineşte codul sãu genetic.

Mutaţii în secvenţa de baze ADN pot fi provocate de factori fizici (radiaţii),
chimici (substanţe cancerigene), etc. Ele pot fi preîntâmpinate de organism
datoritã existenţei codurilor multiple (secvenţe multiple de baze pentru
acelaşi aminoacid). De exemplu codul genetic transmis de ADN-ul din
figura 3-9 poate fi transmis celor 4 ARNts(1...4) şi de alte secvenţe de baze
incluse în constituţia altor molecule ADN. Faptul constituie o alternativã
eficientã de protecţie pentru organismul uman în vederea realizãrii unor
perturbãri minime în transmiterea codului genetic.
Sinteza proteinelor conform modelului/şablonului pe care îl
reprezintã ARNm implicã participarea unui alt set de acizi nucleici denumiţi
ARNt - acizii ribonucleici de transport. Moleculele acestora conţin 70-90 de
nucleotide. Fiecare ARNt este astfel conceput încât sã poatã purta/transporta
pe unul din cei 20 de α-aminoacizi naturali cãtre ARNm în decursul
construirii proteinei. Secvenţa de aminoacizi cifratã (codatã) în ARNm este
cititã codon cu codon printr-o secvenţã complementarã de trei baze ale
ARNt numitã anticodon. Altfel spus ARNts poartã fiecare aminoacidul sãu
specific, aliniindu-se de a lungul ARNm. în ordinea corectã. În acest stadiu
ribozomii catalitici (enzime foarte mari) conţinând propriul ARN faciliteazã
formarea legãturilor peptidice, prin atacul nucleofil al restului aminic liber
din aminoacizi la restul carboxilic. Pe mãsurã ce creşte, lanţul peptidic
dezvoltã propria sa structurã secundarã şi terţiarã caracteristicã cu ajutorul
enzimelor care formeazã punţi -S-S-.
Se estimeazã cã alcãtuirea unei proteine de 150 resturi de aminoacizi
poate fi realizatã într-un timp mai mic de 1 minut de cãtre organism.
89

3. 2. 4 Metode de sintezã ale polipeptidelor
Datoritã bifuncţionalitãţii aminoacizilor sinteza univocã a peptidelor
implicã blocarea succesivã a unor centri de reacţie. Astfel pentru obţinerea
unei dipeptide (figura 3-10) trebuiesc parcurse urmãtoarele etape:
O
R1
A= C6H5 CH2 O C
H2N CH COOH + C6H5 CH2 O C Cl
(1)
62 Cbz
O O
R1
A= (CH3)3CO C
H2N CH COOH + (CH3)3CO C O C OC(CH3)3
(2)
O O
63 Boc
R1 R1 R2
64
A HN CH COOH + DCC (2)
A HN CH CONH CH COOB
67 + H2 ; Pd/C
(1) - C6H5CH3
R2 + CF3COOH
66
H2N CH COOB + CH2Cl2
R1 R2
HOOC HN CH CONH CH COOB
R2
68
H2N CH COOH - CO2
+ R1 R2
B Cl H2N CH CONH CH COOB
65
unde B este 69
R3 + HF anhidru
Polistiren CH2
+ A HN CH COOH
sau R1 R2
C6H5 CH2
H2N CH CONH CH COOH
R2 70
R3 R1
H2N CH CONH CH CONH CH COOB
71
Polipeptide
Fig. 3-10 Alternative de sintezã a peptidelor
• blocarea grupãrii amino din aminoacidul N-terminal, când rezultã

compusul 64. Aceasta se poate realiza prin tratare cu cloroformiat de benzil
Cbz 62, fie cu terţ-butoxi-carbonil (Boc) 63;
90

• blocarea grupãrii carboxil din aminoacidul C-terminal prin reacţie
cu cu un derivat monoclorometilat 64. Acesta poate fi fie clorura de benzil,
fie un polistiren parţial cloro metilat, când acidul rãmâne fixat pe polimer;
• formarea amidei 67 poate avea loc fie cu transformare
intermediarã a acidului carboxilic în clorurã acidã, fie direct cu participarea
acidului carboxilic şi a aminei în prezenţã de diciclohexil-carbodiimidã;
• obţinerea dipeptidei 70 prin deprotejarea succesivã a grupãrii
aminice (rezultã intermediar 69) şi a grupãrii carboxil. Modul de deprotejare
a grupãrii amino depinde de agentul de protejare folosit. Dacã acesta a fost
Boc, deprotejarea impune o tratare cu acid fluorhidric anhidru (nu atacã
gruparea amidicã). În cazul utilizãrii Cbz, procesul are loc prin reducerea
cataliticã cu hidrogen, în prezenţa paladiului depus pe cãrbune.
Aşa cum se constatã din figura 3-10 procesul poate fi continuat în vederea
obţinerii unor peptide superioare.
Trebuie subliniat faptul cã la utilizarea polistirenului parţial
clorometilat ca agent de blocare a grupãrii carboxilice din aminoacidul C-
terminal existã avantajul ca produsele intermediare 69 respectiv 71 fac parte
din molecula noului polimer solid, fiind aşadar uşor purificabile.
3. 3 Metaloproteine
Hemina 73, complexul cu fier al porfirinei 72 substituite în toate
poziţiile pe inelele pirolice este materia coloratã a hemoglobinei din sângele
vertebratelor.
CH CH2 CH3
A H3 C A CH CH2
B B
NH N N N
+3 -
Fe Cl
N HN N N
D C H3C D C CH3
CH2CH2COOH CH2CH2COOH
72 73
Hemina mai este prezentã şi în unele nevertebrate, în muşchi, în

drojdie, în leguminoase, etc. Deoarece totdeauna ea se gãseşte legatã
întotdeauna de proteine este mai corect denumitã hematoprfirinã sau
gruparea hem din mioglobinã şi hemoglobinã.
91

Dacã legãtura 3,4 -C=C- din inelul pirolic D al porfirinei este
hidrogenatã se obţine clorina 74. Ea formeazã baza clorofilei a 75 şi b 76
care sub formã de complex cu Mg2+ conferã culoarea verde frunzelor.
Dacã legãturile -C=C- din inelele B şi D sunt hidrogenate rezultã
structura de bazã a bacterioclorofilei a şi b.
CH CH2 CH3 CH CH2

CHO
H3C C2H5 H3C
A A B A B
B N N N N
NH N
M M
N HN N N N N
D C H3C D C CH3 H3C D C CH3
H H
H H
C20 H39 OOC H O C20 H39 OOC
H
O
74 COOCH 3 COOCH 3
75 76
unde C20 H39 =
(rest fitol)
Toţi aceşti coloranţi naturali cu rol important pentru existenţa

omului, animalelor şi plantelor fac parte din clasa [18]-aza-anulenelor. Ei
sunt complecşi metalici, ionul metalic aflându-se în centrul sistemului
macrociclic, substituind atomii de hidrogen legaţi de atomii de azot în
compuşii nemetalici. Marea majoritate a porfirinelor sunt recomandate în
calitate de aditivi alimentari şi cosmetici.
Un compus în care mai multe duble legãturi sunt hidrogenate este
aşa numitul factor F430 din bacteriile metanogenice. Uşor diferite dar
biogenetic înrudite cu porfirinele sunt carinele. Cel mai important
reprezentant al acestui grup este vitamina B12 78, un complex cu cobalt. La
fel ca şi factorul F430, vitamina B12 nu include în structurã un rest
porfirinic, ambii compuşi nefiind aza-anulene aromatice.
3.3.1 Biogeneza pigmenţilor porfirinoizi

Calea primarã de biosintezã a tuturor pigmenţilor porfirinogeni
(figura 3-11) porneşte de la acidul 5-amino levulinic (ALA) 79 care, în
cazul clorofilelor din eucariote şi anumite bacterii se formeazã prin
reducerea unui ester al acidului glutamic la semialdehida corespunzãtoare şi
rearanjarea acesteia. Douã molecule de ALA se ciclizeazã la porfobilinogen
80 sub influenţa dehidratazei. Aceastã reacţie este analoagã sintezei Knorr a
pirolului.
92

CN
CONH2
CH3 CONH2
A H3C CH3
B
N HN H2NOC A B CONH2
N N
H3C
Co
N N H
D C N N
D C CH3
H2NOC CH3
77 O CH3
C
CONH2
NH +
N
H3C
H N 78
O
HO H
H O
- P O H
O H CH2OH
O
Uroporfirinogenul 87 se formeazã din 4 molecule de porfobilinogen
prin acţiunea a douã enzime: porfobilinogen deaminaza (cunoscutã şi ca
hidroximetilbilan 81) şi a cosintetazei. Procesul nu este totuşi o adiţie cap-
coadã a patru molecule de porfobilinogen la o grupã de cisteinã a
deaminazei, fiind implicate şase molecule de porfobilinogen. Primele douã
molecule şi deaminaza sunt apoi separate prin hidrolizã acidã, iar
hidroximetilbilanul rezultat 85 suferã o reacţie de ciclizare la
uroporfirinogen 87. Resturile de acid acetic şi acid propionic apar în aceleaşi
secvenţe grefate pe inele A, B, C dar nu şi în inelul D. Din acest motiv se
impune o rearanjare a inelului D. Aceasta este catalizatã de cosintazã.
Aceeaşi enzimã este responsabilã şi de închiderea ciclului. Experimentele
efectuate in vitro cu derivaţi spiro 86 au demonstrat cã aceştia se rearanjeazã
în uroporfirinogen în acelaşi mod. Nici un ion metalic nu este implicat în
generarea tetrapirolului. Unitãţile de porfobilinogen sunt legate ionic prin
lanţurile laterale acide.
Coloranţii porfirinoizi sunt catalizatori importanţi în diferite sfere ale
vieţii. Ei sunt denumiţi “pigmenţi ai vieţii” datoritã importanţei lor.
Culoarea hemoglobinei şi a mioglobinei nu are nici un rol în sensul
absorbţiei luminii. Reacţiile redox ale acestor compuşi sunt însã favorizate
de stãri de joasã energie ce apar la absorbţia radiaţiilor electromagnetice din
domeniul vizibil.
Pigmenţii porfirinoizi coloraţi din bacterii şi plante catalizeazã
reacţii fotochimice, în particular fixarea CO2 şi formarea oxigenului
molecular. Bacterioclorofilele prezente în bacteriile roşii transformã energia
luminoasã în energie chimicã prin formarea adenozintrifosfatului (ATP). În
93

bacteriile verzi ele reduc nicotinamid-adenozin-nucleotida (NADP+) la
hidrat (NADPH).
COOH
A P A P A P
2
Cys242 S
O NH NH NH
NH3
+ 80
79 + 80
Cys242 SH
81
A P
P
A P A PA
A P A PA P
+ 80 NH
NH NH Cys242 S
Cys 242 S NH NH
NH NH
82
83
+ 80 A
P A P
A P
A P A PA P
NH NH NH NH
Cys242 S HO
NH NH NH NH 85
NH NH
P A P A
84 A P
H2O A P
+ Cosintetaza
P A A
P P A
A P A P
A B A B A P
NH NH A B
NH NH NH NH
NH NH + ..
NH NH A NH
D C D C
A A A A
C
P D A
P P P NH +
P P
87 86
Fig. 3-11 Biogeneza porfirinelor
(A-acid acetic, P-acid propionic)
Multe profirine din plante şi animale sunt transformate în naturã în

tetrapiroli cu lanţ deschis prin oxidarea unei grupe metinice. Exemple sunt
bilirubina care se gãseşte în bilã şi biliverdina, un pigment ce apare la
fluturi. Pigmenţii din bilã sunt fluorescenţi. Procesele chimice pe care ei le
suportã în organism sunt izomerizãri E⇒Z ale dublelor legãturi exociclice şi
ciclizãrile dintre inelele A şi B formând un inel cicloheptadienic
(heminrubinã). Tetrapirolii liniari au fost extrem de importanţi pentru
evoluţie, în istoria pãmântului. Microorganismele existente în atmosfera
reducãtoare iniţialã a pãmântului au evoluat ulterior la cianobacterii, primele
94

organisme capabile sã întreţinã fotosinteza prin producere de oxigen
molecular. Cianobacteriile încã nu conţineau clorofilã ca pigment
fotosintetizator ci tetrapiroli ca fotoreceptori, aşa numite ficobiliproteine.
Ficobiliproteinele permit algelor roşii sã absoarbã lumina la adâncimi de
peste 180 metri în apa mãrii unde clorofila nu constituie un absorbant
eficient. În organismele vii pigmenţii oligopirolici sunt şi ionofori pentru
cationi prezentând o foarte mare selectivitate. Influenţa acestor oligopiroli
asupra transferului unui mare numãr de ioni în organism a fost verificatã in
vitro printr-un sistem membranã -bloc. Se remarcã selectivitatea foarte mare
pentru transportul ionului de Zn2+ (de 106 ori mai mare decât pentru ionul
de Na+.
Clorofila, utilizatã drept colorant alimentar şi cosmetic se extrage din
frunzele verzi ale diverselor plante: spanac, fasole, Basella, morcovi, etc. şi
din alge. Procesul de extracţie se poate realiza din frunzele verzi proaspete
de spanac cu apã la 1000. O altã alternativã o constituie valorificarea sucului
de plante zdrobite. Acesta se coaguleazã la 60-700, se separã proteinele, iar
apoi se extrage clorofila cu un solvent nemiscibil cu apa (alcooli sau cetone
superioare). Un agent de extracţie deosebit de eficace îl constituie amestecul
ternar eter de petrol:acetonã:alcool (20:3:4 în volum). Separarea clorofilelor
a şi b se poate realiza prin HPLC cu un solvent isocratic
(etanol:apã=91.5:8.5) şi o coloanã cu fazã inversã de dodecilsilan. Clorofila
foarte purã se poate obţine industrial prin absorbţia extractului primar pe
poliolefine pudrã (polietilenã, polipropilenã) urmatã apoi de eluţia xantofilei
şi în final a clorofilelor a şi b. Drept eluent pentru xantofile se utilizeazã o
soluţie apoasã de acetonã 70 %, iar pentru clorofile o soluţie apoasã cu
concentraţie mai mare de acetonã(85%). Purificarea în continuare se
realizeazã pe o coloanã umplutã cu zaharozã folosind ca eluent izooctanul
sau amestecuri metanol-acetonã.
Pulberile de proteine (caseine sau colagen) conţinând heminã drept
principiu colorat se pot utiliza la fabricarea fardurilor şi pudrelor. De cele
mai multe ori precipitarea heminei se realizeazã pe substraturi anorganice
(talc, caolin, micã, TiO2). Procesul constã în hemoliza sângelui animal la
30-1000, şi pH=11-14, ajustarea pH-ului dupã hidrolizã la 7.6 urmatã apoi
de absorbţia heminei pe substratul anorganic sau de uscarea hidrolizatului
brut prin atomizare.
95

3. 4 Aplicaţii. Probleme
3-1 Înrudirea stericã dintre monozaharide şi α-aminoacizi poate fi stabilitã
şi pe cale chimicã:
O CN COOH
C CH NH2 CH NH2
H
HO C H HO C H HO C H
HCN H2 O
H C OH H C OH H C OH δ-LACTONA
NH3
+ separare
H C OH IV Na/Hg
H C OH H C OH
CH2OH reducere
CH2OH CH2OH
D(-) arabinoza D-GLUCOZAMINA
I II III (piranoza) V
2 diastereoizomeri 2 diastereoizomeri
+ C2H5SH
SC2H5
CH3 CH SC H
2 5
CH3 H C NHAc CH NH2
Pb(OAc)4 + H2/Ni Raney Ac2O
H C NHAc HO C H VII HO C H
apoi NH3 in
COOH IX H C OH CH3OH/H2O H C OH
- C2H5SH
H C OH H C OH
CH2OH VI
CH3 CH2OH
VIII
H C NH2
COOH X
L(+) alanina
Se cere:
a) sã se indice o metodã de separare a epimerilor acidului
glucozaminic III;
b) sã se scrie structurile IV, V, VII;
c) sã se justifice configuraţia S(L) a aminoacidului X;
d) sã se justifice alegerea agentului bazic la transformare
VII→VIII;
96

e) sã se justifice formarea celor doi diastereoizomeri II la
transformarea I→II.
3-2 Schema de mai jos redã înrudirea configurativã a unor aminoacizi
naturali. Se cere:
a) sã se scrie reacţiile precizând reactanţii pentru transformãrile:
I→II, I→III, I→V, IV→I, VI→V, VI→VII;
b) sã se arate configuraţia absolutã a stereocentrului din structurile
IV, I, V;
c) Transformãrile I→III şi I→V au loc cu inversie Walden?
Argumentaţi rãspunsul.
COOH
COOH COOH
H2N C H
H2N C H H2N C H
CH2
II VII
CH3 CH2SH III COOH
L(+) alanina L(-) cisteina Acid (+) asparagic
COOH COOH COOH COOH
H2N C H H2N C H H2N C H H2N C H
CH2OH CH2Cl CH2NH2 CH2 VI

IV I V CONH2
L(-) serina L(-) asparagina
3-3 Sã se imagineze o cale de sintezã pornind de la metan pentru urmãtorii

aminoacizi:
a) glicocol;
b) alaninã;
c) fenilalaninã;
d) acid antranilic
e) acid p-amino benzoic;
f) acid m-amino benzoic.
3-4 Utilizând drept reactanţi 1-bromo-3-cloro-propanul, ftalimida potasicã şi
esterul malonic, se cere:
a) sã se scrie o succesiune de reacţii în vederea obţinerii ornitinei;
b) sã se menţioneze o cale sinteticã în vederea preparãrii 1-bromo-3-
cloro-propanului pornind de la propenã;
c) ce reactant trebuie folosit în locul 1-bromo-3-cloro-propanului
pentru ca din reacţiile scrise la punctul a) sã rezulte lisinã?
97

3-5 Sã se arate o alternativã de sintezã a lisinei utilizând ca materie primã
fenolul ştiind cã intermediarul în sintezã este ε-caprolactama.
3-6 Pornind de la acid acrilic sã se scrie o succesiune de reacţii din care sã
rezulte serinã.
3-7 Utilizând ca materii prime acroleinã şi ester N-acetil malonic se preparã
acid glutamic. Sã se imagineze o alternativã de sintezã. S-ar putea realiza
aceeaşi sintezã pornind de la acrilonitril? Sã se justifice rãspunsul.
3-8 O sintezã a metioninei utilizeazã ca materii prime organice etilenoxidul
şi esterul N-acetil amino-malonic. Sã se gãseascã o cale de sintezã ştiind cã
alchilarea mercaptoalcoolilor decurge preferenţial la restul tiolic.
3-9 Sã se imagineze o metodã de sintezã a alaninei pornind de la acid
piruvic. Sã se discute stereochimia reacţiei.
3-10 Acidul asparagic se poate prepara pornind de la acid maleic parcurgând
urmãtoarele etape mari:
Acid maleic → Acid fumaric → Ester dimetilic al acidului fumaric → Ester
dimetilic al acidului asparagic → Acid asparagic. Se cere:
a) sã se scrie reacţiile care au loc;
b) sã se arate condiţiile şi sã se justifice transformãrile Acid maleic
→ Acid fumaric şi Ester dimetilic al acidului fumaric → Ester dimetilic al
acidului asparagic.
3-11 Folosind datele din tabelul nr. 4-1 pe baza efectelor electronice sã se
discute :
a) aciditatea comparativã a alaninei şi fenil alaninei;
b) bazicitatea comparativã a asparaginei şi glutaminei.
3-12 Câte peptide, admiţând cã în molecula peptidei un anumit aminoacid se
regãseşte o singurã datã, se pot prepara cu participarea a:
a) doi aminoacizi diferiţi;
b) trei aminoacizi diferiţi;
c) patru aminoacizi diferiţi.
3-13 Glutationul (Glu-Cys-Gly) este o tripeptidã prezentã în toate ţesuturile.
Se cere:
a) sã se scrie formula glutationului;
b) sã se imagineze o alternativã de sintezã a dipeptidei Cys-Gly
pornind de la aminoacizii componenţi.
3-14 Sã se precizeze tipul si ordinea secvenţelor de aminoacizi într-o
tetrapeptidã ştiind cã:
• sub acţiunea clotripsinei se pune în libertate prin hidrolizã
argininã;
• sub acţiunea tripsinei rezultã prin hidrolizã o dipeptidã Lys-Arg;
98

• marcarea aminoacidului N-terminal cu clorurã de dansil a permis
identificarea spectrofluorimetricã dupã hidroliza totalã a unui rest
de prolinã;
• analiza hidrolizatului total al proteinei a pus în evidenţã cantitãţi
echimoleculare de lisinã, prolinã, argininã şi metionina.
3-15 Sã se imagineze 4 secvenţe de nucleotide fãcând parte dintr-o moleculã
ADN capabile sã transmitã codul genetic pentru peptida din figura 4-9.
3-16 Un ARNm în transmiterea codului genetic utilizeazã urmãtoarea
secvenţã de codoni: GCA, AGA, GGA, CCA, AUG. Se cere:
a) secvenţa de baze din ADN a cãrui mesaj ARN îl poartã;
b) anticodonii din ARNt corespunzãtor;
c) peptida a cãrui cod genetic a fost purtat de ADN.
3-17 Acidul p-aminometil benzoic este un medicament antifibrinolitic. Sã se
imagineze o alternativã de sintezã pornind de la toluen.
3-18 Faza staţionarã în coloana cromatografelor destinate separãrii
aminoacizilor poate fi polistiren reticulat parţial sulfonat (cationit).
Admiţând cã hidrolizatul conţine: Gly, Ala, Phe, Pro, Trip şi Lys sã se arate
ordinea de eluţie a aminoacizilor (folosind datele din tabelul 4-1), dacã
eluţia se realizeazã cu o soluţie tampon.
3-19 Aminoacizii rezultaţi prin hidroliza proteinelor se pot separa şi
identifica şi cu ajutorul cromatogafiei pe hârtie sau coloanã. Detecţia se
realizeazã fotometric prin reacţia cu ninhidrina I când rezultã un colorant
albastru violet.
R O O
O R
- CO2 H
O H2N CH COOH N CH COOH N CH R
O O
O
I + H2O
- RCHO
- +
O NH4 O O O O
+ NH3 +I H
N N
(H2O) NH2
O O O O O
Se cere:
a) sã se justifice comportarea diferenţiatã a celor 3 grupãri carbonil
în raport cu aminoacidul, ţinând seama de mecanismul reacţiei(AN +E).
b) culoarea diverselor spoturi pe cromatograma pe hârtie depinde de
natura aminoacidului (comentariu) ?
99

3-20 O alternativã de identificare a aminoacidului N-terminal o constituie
reacţia peptidei (proteinei) cu 2, 4, dinitrofluor benzen. Dupã hidroliza totalã
secvenţa I poate fi identificatã în amestec prin cromatografie utilizând
etaloane adecvate (cunoscând valorile Rf).
NO2 R
O2N HN CH COOH
I
De ce reactivul utilizat este 2, 4-dinitro-fluorbenzenul şi nu compuşii
dinitrocloruraţi sau dinitrobromuraţi ?
3-21 Ţinând seama de reacţiile din fig. 4-10 sã se descrie modul de lucru
impus de sinteza peptidei Gly-Ala-Val utilizând pentru blocarea grupãrii
carboxil polistiren parţial clorometilat.
3-22 Anestezina(anestezic local liposolubil) este esterul etilic al acidului p-
aminobenzoic. O alternativã de preparare a acestuia o consitutie esterificarea
directã în catalizã acidã. Admiţând Ke = 4.5 în condiţii de reacţie se cere:
a) conversia acidului în ester dacã raportul molar acid-alcool la
începutul reacţiei a fost 1:10;
b) compoziţia în procente molare a amestecului de reacţie la
echilibru (neţinând seama de prezenţa catalizatorului acid).
3-23 Un ester analog anestezinei cu aceeaşi activitate biologicã este
procaina (novocaina) rezultatã prin tratarea acidului p-amino benzoic cu N,
N -dietil N-(β-hidroxietil) amina în catalizã acidã. Se cere:
a) sã se scrie reacţiile ce au loc;
b) sã se aleagã o cale de sintezã a N, N -dietil N-(β-hidroxietil)
aminei utilizând etilenoxidul sau etilenclorhidrina ca reactant. Ce produşi
secundari rezultã la utilizarea unui exces mare de etilenoxid mai ales dacã în
sistem sunt urme de apã ?
3-24 O metodã interesantã de obţinere a dipeptidelor în care glicina este acid
N-terminal utilizeazã ca materii prime clorura acidului monocloracetic,
bazându-se pe reactivitatea diferenţiatã a celor doi atomi de halogen în
raport cu un aminoacid C-blocat. Se cere:
a) sã se scrie reacţiile care au loc la prepararea dipeptidei;
b) sã se indice o metodã de preparare a clorurii acidului cloracetic,
pornind de la acid acetic.
3-25 Sinteza Rodionov a β-aminoacizilor constã în condensarea crotonicã a
unei aldehide cu acid malonic în prezenţa amoniacului când rezultã succesiv
un acid amino dicarboxilic, care prin decarboxilare termicã genereazã
aminoacidul. Se cere:
100

a) utilizând aceastã metodã sã se indice o alternativã de sintezã a
acidului β-amino-γ-fenil butiric;
b) sã se precizeze produsul secundar format la obţinerea
aminoacidului de mai sus. Sã se scrie stereoizomerii acestuia.
3-26 Hidroliza dicetopiperazinelor în prezenţa soluţiilor bazice diluate
conduce la dipeptide. Metoda prezintã importanţã în sinteza peptidelor ce
conţin alãturat secvenţe identice de aminoacizi. Folosind aceastã metodã sã
se sugereze o alternativã de sintezã a pentapeptidei Gly-Gly-Val-Ala-Ala
pornind de la cei trei aminoacizi componenţi.
3-27 O sintezã asimetricã interesantã cu un randament de pânã la 98% a L-
α-aminoacizilor o constituie metoda N. Belokoni. Aceasta implicã
urmãtoarele etape, prezentate în schema de mai jos. Se cere:
a) sã se scrie câte o metodã de sintezã pentru compuşii I (pornind de
la acrilonitril şi ester malonic) şi II (pornind de la alchilbenzeni);
b) sã se precizeze intermediarul ce apare în transformarea I+II→III;
c) sã se scrie ligandul ce genereazã (prin sintezã Template)
complexul IV;
d) ştiind cã produsul VI este un derivat sodat la grupa metilenicã a
compusului IV, sã se propunã o alternativã pentru structura reactantului V.
e) sã se precizeze structura intermediarului VIII, precizând care
dintre cei doi atomi de hidrogen (1 sau 2) ai grupei metilenice vor fi
preferenţial înlocuiţi de radicalul R din produsul VII (discuţie);
II
CH2C6H5 O
H2N
H2NCH2COOH N O
COCH3 H1
N COOH N CONH CH3ONa, NiCl2
SOCl2 Ni H2
COCH3 O
CH2 C6H5 CH2 C6H5 N N
I
III CH3
+V
VII
H2N CH COOH + III + HCl R X VI
VIII
- NiCl2
R L-aminoacid
f) seminificaţia radicalului R dacã din reacţie rezultã L-leucinã.

Pentru acest caz sã se aleagã o variantã de sintezã a compusului VII ce
trebuie utilizat în reacţie (pornind de la n-alcani).
101

• SOLUŢII
3-1 a) Cu ajutorul diastereoizomerilor, utilizând brucina drept bazã
enantiomeric purã:
• Acid glucozaminic (±) ≡ R - COOH (±)
• Brucina (-) ≡ B (-), analog pentru brucina (+).
- + - +
R COOH ( + ) + B(-) R COO (-) B H(-) + R COO (+) B H(-)
diasterizomeri izolabili prin recristalizare
+ NaOH + NaOH
R COONa ( + ) + B(-) R COONa (- ) + B(-)
b)
O CH SC2H5
C SC2H5
CH OH CH NHAc
H C NH2 H C NH2
AcO C H
HO C H O HO C H O H C OAc
H C OH H C OH
H C OAc
H C H C CH2OAc
CH2OH CH2OH VII
IV V
CH2OH H H
H O HOCH2 O
H H (OH)
OH H O 4 2
HO
HO HO NH2
3
H NH2
H
H OH
(H)
c)
102

stereocentru S
2
CH3 CH3 CH3
4
H C NH2 HOOC C NH2 H2N C COOH
3
COOH H H
1
(a) (-a) (a)
A B C
A ≠ B, A ≡ C ( douã inversãri succesive ale substituenţilor).

d) Dacã s-ar fi utilizat o bazã mai puternicã (NaOH de exemplu), ar
fi existat pericolul hidrolizei, cel puţin parţiale a grupãrii amidice. Rolul
metanolului este de solvatare.
e) Gruparea carbonil din structura I reprezintã un centru prochiral cu
douã feţe, putând fi atacat cu egalã probabilitate pe fiecare din ele de agentul
nucleofil (CN-).
R
-
CN
δ+
C
−
δO H
-
CN
3-2
a)
+ Mg + H2 O
I II R X RMgX RH
- HOMgX
+ NaHS
I III R Cl R SH
- NaCl
+ HCl gazos R CH2Cl
IV I R CH2OH
- H2O
+ 2NH3 R NH2
I V R Cl
- NH4Cl
VI V R CONH2 + NaBrO R NH2
- CO2, - NaBr
+
CONH2 + H2O, H3O
VI VII R R COOH
- NH3
103

b)
3
COOH COOH
IV H2N C H HOCH2 C NH2 S
2 4
CH2OH H
1
3
COOH COOH
I H2N C H ClCH2 C NH2 S
2 4
CH2Cl H
1
3
COOH COOH
V H2 N C H H2NCH2 C NH2 S
2 4
CH2NH2 H
1
c) Nu, deoarece atomul de halogen nu este legat de un centru chiral

(carbon asimetric).
3-3
a)
0 + H2O
CH4 800 CH CH +
CH2 CH OH H3C CHO oxid. H3C COOH
Hg + Cl2
I2 /- HCl
H2C + 2NH3
COOH H2C COOH
- NH4Cl
NH2 Cl
b)
+ H2 H C CH HCl H C CH + HCN
H3C CHO 3 2 OH 3 2 Cl H3C CH2 CN
- H2O +
+ 2 H2O/ H3O
H3C CH COOH + 2NH3 + Cl2 COOH

H3 C CH COOH H3C CH2
- NH4Cl - HCl
NH2 Cl
104

CH2 CH3 CH CH2
0 - H2
CH4 800 CH CH + C2H5Cl
AlCl3
+ Br2
peroxizi
H2N CN
CH CH2 CHO CH2 CH2 OH CH2 CH2 Br
+ NH3 oxid.
- NH4CN
H2N COOH
CH
CH3 CH3 CH3 CH3

+
NO2 NH2
CH4 CH3Cl +
NO2 Ac2O
CH3 CH3 CH3 1. oxidare
H3C H3C 2. red.
separare ....
+ + CH3
(distilare)
NHAc
+ O2/V2O5 CH3
O COOH
COOH
+ NH3 NaBrO NH2 +
O H2O - CO2, -NaBr
+ H2O/H3O
CONH2
O
3-4
a)
105

O O
- + Br CH2 CH2 CH2 Cl N CH2 CH2 CH2 Cl

NK
O + NaCH(COOR)2
O
- NaCl
O O
+ COOR
+ H2O/H3O
N CH2 CH2 CH2 CH2 N CH2 CH2 CH2 CH
COOR
O + Br2/I2 COOH O
- HBr
O Br O
NH2
+ 2NH3
N CH2 CH2 CH2 CH - 2NH4Br N CH2 CH2 CH2 CH
O COOH O COOH
+ NaOH
H2N CH2 CH2 CH2 CH NH2
Ornitina COOH
b)
+ Cl2 (S.R.) + HBr
CH2 CH CH3 CH2 CH CH2 Cl Br CH2 CH2 CH2 Cl
4000 peroxizi
c)
Br CH2 CH2 CH2 CH2 Cl Lisina
3-5
106

N OH NH CO
OH OH O
+ 2H2 + H2NOH Transp.
Beckmann
ε-caprolactama
+ Ac2O
AcNH CH2 CH2 CH2 CH2 COOH H2N CH2 CH2 CH2 CH2 COOH
+ Br2/P NH2
Br
- HBr
+ NH3
AcNH CH2 CH2 CH2 CH COOH H2N CH2 CH2 CH2 CH COOH
hidrol.
3-6
Br
+ ROH
+ HOBr HO CH2 CH COOR
CH2 CH COOH CH2 CH COOR
O
- +
NK
O
CH2OH O CH2OH
CH COOH NaOH
H2N N CH COOH
O
3-7
NHAc
+
NaC (COOR)2 KMnO4/H3O
CH2 CH CHO CH2 CH2 CHO CH2 CH2 COOH
C COOR C COOR
AcNH COOR AcNH COOR
- CO2 CH2 CH2 COOH

H2N CH CH2 CH2 COOH -AcOH C COOH
AcNH COOH
COOH
Sinteza se poate realiza şi pornind de la acrilonitril. În acest caz generarea

grupei carboxil nu se va mai realiza ca în exemplul anterior prin oxidarea
restului aldehidic ci prin hidroliza gupãrii nitrilice.
CH2 CH2 CN
+ H2O/H3O
+ H2N CH CH2 CH2 COOH
CH2 CH CN
C COOR - CO2, -AcOH. - ROH COOH
AcNH COOR
107

3-8
H2C CH2 + H2S + (CH3)2SO4 CH S
HS CH2 CH2 OH 3 CH2 CH2 OH
NaOH
O SOCl2
sau HCl gazos
AcNH AcNH
CH3S CH2 CH2 C COOR NaC (COOR)2 CH S CH2 CH2 Cl
COOR 3
hidroliza
NH2
CH3S CH2 CH2 CH COOH
3-9
centru prochiral 4 4
cu doua fete NH2 NH2
CH3 C COOH + NH2OH CH3 C COOH + Zn/CH3COOH CH3 C COOH + HOOC C CH3
2 3 3 2
O N OH H H
1 1
R S
(amestec racemic)
3-10
a)
+
HOOC COOH + H3O+ HOOC + COOH HOOC + H - H3O
C C C C H C C H
H H (A) H H H COOH
(B)
- H3O
+ HOOC H + 2CH3OH CH3OOC H + NH3 (AN)
C C C C
H COOH - 2H2O H COOCH3
(C)
+
H2O/H3O
HOOC CH2 CH COOH CH3OOC CH2 CH COOCH3
(D)
NH2 NH2
108

b) Cationul format conform transformãrii (A) permite rotaţia liberã.
Echilibrul este deplasat spre dreapta datoritã insolubilitãţii în mediu acid a
acidului fumaric. Adiţia nucleofilã (C) este posibilã datortiã efectului
puternic -I, -E exercitat de cele douã grupe carboxil.
3-11
a) În fenil-alaninã, datoritã efectului -I al restului fenilic (deşi relativ
slab datoritã distanţei), δ- la oxigen este mai micã decât în alaninã, ceea ce
face ca protonul sã fie mai puţin atras, iar compusul sã fie mai acid.
O
H CH2 CH COOH C6H5 CH2 CH C δ− δ+
O H
NH2 NH2
pKa = 2.3 pKa = 1.8
b) Efectul -I exercitat de restul amidic asupra celui aminic este mai
redus în glutaminã decât în asparaginã datoritã creşterii distanţei. Deci
glutamina este bazã mai slabã decât asparagina.
Asparagina Glutamina
CH2 CONH 2 CH2 CH2 CONH 2
H2N CH COOH H2N CH COOH

pKNH3+ = 8.8 pKNH3+ = 9.6
creste aciditatea
creste bazicitatea bazelor conjugate
3-12
a) A + B ⇒ dipeptide A - B ŞI B - A (douã).
b) A + B + C ⇒ dipeptide: A - B, B - A, A - C, C - A, B - C, C - B
(şase).
• tripeptide (şase)
A - B ⇒ C - A - B, A - B - C
B - A ⇒ C - B - A, B - A - C
A - C ⇒ B - A - C, A - C - B
C - A ⇒ B - C - A, C - A - B
B - C ⇒ A - B - C, B - C - A
C - B ⇒ A - C - B, C - B - A
c) A + B + C + D ⇒ dipeptide :A - B, B - A, A - C, C - A, A - D,
D - A, B - C, C - B, B - D, D - B, D - C, C - D
109

• tripeptide (16 structuri):
A - B ⇒ C - A - B, A - B - C
B - A ⇒ C - B - A, B - A - C
A - C ⇒ B - A - C, A - C - B
C - A ⇒ B - C - A, C - A - B
A - D ⇒ B - A - D, A - D - B
D - A ⇒ B - D - A, D - A - B
B - C ⇒ A - B - C, B - C - A
C - B ⇒ A - C - B, C - B - A
B - D ⇒ A - B - D, B - D - A
D - B ⇒ A - D - B, D - B - A
C - D ⇒ A - C - D, C - D - A
D - C ⇒ A - D - C, D - C - A
• tetrapeptide (24 structuri):
C - A - B ⇒ D - C - A - B; C - A - B - D
A - B - C ⇒ D - A - B - C, A - B - C - D
C - B -A ⇒ D - C - B - A, C - B - A - D
B - A - C⇒ D - B - A - C, B - A - C - D
A - C - B ⇒ D - A - C - B, A - C - B - D
B - C - A ⇒ D - B - C - A, B - C - A - D
B - A - D ⇒ C - B - A - D, B - A - D - C
A - D - B ⇒ C - A - D - B, A - D - B - C
B - D - A ⇒ C - B - D - A, B - D - A - C
D - A - B ⇒ C - D - A - B, D - A - B - C
A - B - D ⇒ C - A - B - D, A - B - D - C
D - B - A ⇒ C - D - B - A, D - B - A - C
A - C - D ⇒ B - A - C - D, A - C - D - B
C - D - A ⇒ B - C - D - A, C - D - A - B
A - D - C ⇒ B - A - D - C, A - D - C - B
D - C - A ⇒ B - D - C - A, D - C - A - B
3-13
a)
110

CH2 CH2 COOH
H2N CH CONH CH CONH CH2 COOH
CH2 SH
Glu Cys Gly
b)
O
H N CH2 COOH + DCC
Pst CH2Cl + 2 Pst CH2 O C CH2 NH2
CH2SH
+ Boc NH CH COOH
CH2SH O CH2SH
HOOC CH2 NH CO CH NH2 Pst CH2 O C CH2 NH CO CH NH Boc
Gly Cys
3-14 Pro - Met - Lys - Arg
3-15 (vezi tabelul 3-3).

1 CAA GCA GGG CCG
2 CAG GCU GCU CCU
3 CAA GCG GGA CCC
4 CAG GCA GGG CCA
3-16 a) CGT, GCG, CCT, GGT, GCG

b) Arg, Ala, Pro, Gly, Ala
c) Arg-Ala-Pro-Gly-Ala
111

3-17
CH3 CH3 CH3 CH3 COOH COOH
NO2
separare
+
NO2 NO2 NO2 NH2
COOH COOH COOH

H2 + CuCN
- N2, -CuCl
+ -
CH2 NH2 CN N N]Cl
3-18 Viteza eluţiei va fi cu atât mai mare cu cât legãtura

RNH3+ -O3SPolimer
are un caracter ionic mai pronunţat. Cu cât bazicitatea aminoacidului este
mai mare cu atât caracterul ionic al legãturii este mai pregnant. În seria:
Phe Trip Gly Ala Pro
KNH3+ = 9.1 KNH3+ = 9.4 KNH3+ = 9.6 KNH3+ = 9.7 KNH3+ = 10.6
creste aciditatea
creste Kb pentru bazele conjugate
+-
creste caracterul ionic al legaturii R-NH3 O3S-polimer
creste viteza de elutie
3-19
a) Atacul nucleofil al secvenţei aminice din aminoacid va avea loc la
cel mai pozitiv centru din molecula ninhidrinei. Acesta este plasat la atomul
de carbon al legãturii carbonil centrale datoritã efectelor -I, -E ale celor douã
grupe carbonil adiacente.
O
+ −
δ
Oδ
O
Ninhidrina
b) Nu, colorantul rezultat este totdeauna acelaşi. Identificarea se
realizeazã pe bazã de Rf şi nu de culoare. Dintr-un spectru de reflexie al
cromatogramei se poate estima doar catitatea de aminoacid.
112

3-20 Faptul cã reactivitatea în seria
F Cl Br I
creşte de la dreapta la stânga este justificat deoarece grupa NO2 din poziţia
orto îşi poate manifesta efectul labilizant -E doar când halogenul are un
volum mic (cazul fluorului), şi molecula este planã. În restul cazurilor
halogenul şi gruparea NO2 din orto nu pot fi coplanare din motive sterice,
grupele NO2 intervenind doar prin efect -I activând mai puţin halogenul.
3-21
H3C CH3
CH
H2N CH2 CONH CH CONH CH COOH
CH3
Gly Ala Val
H3C CH3 H3C CH3
CH O CH
CH NH Boc
Pst CH2Cl +HOOC Pst CH2 O C CH NH Boc
DCC
H3C CH3 CH3 H3C CH3

O CH CH3 O CH
HOOC CH NH Boc
Pst CH2 O C CH NHCO CH NH Boc Pst CH2 O C CH NH2
DCC
H3C CH3
O CH CH3
Pst CH2 O C NHCO CH NH2 HOOC CH2 NH Boc
CH
DCC
H3C CH3
O CH CH3
Pst CH2 O C CH NHCO CH NHCO CH2 NH Boc
H3C CH3
CH CH3
HOOC CH NHCO CH NHCO CH2 NH2
Gly-Ala-Val
3-22 a)
113

+
H3O
H2N COOH + HO CH2 CH3 H2N COOCH2 CH3 + H2O
Initial Echilibru
a moli acid a-x moli acid
10a moli alcool 10a - x moli alcool
x moli ester
x moli apa
V - volumul probei (l);
[ ] - concentraţia (moli/l).
ester apa
Ke =
acid alcool
x• x
Ke = a − x 10V•a − x = 4.5
V
•
V V
0.7x - 9.9 ax + 9a2 = 0
2
de unde x1= 13.16a > 10a (soluţie eronatã, nu corespunde condiţiilor

problemei).
x2 =0.98a
b) Final: 0.02a moli acid;
9.02a moli alcool;
0.98a moli ester;
0.98a moli apa.
Total: 11a moli (procesul decurge cu conservarea numãrului de
moli).
0. 98 • a
% moli _ ester = • 100 = 8. 91
11 • a
0. 02 • a
% moli _ acid = • 100 = 0.18
11 • a
9. 02 • a
% moli _ alcool = • 100 = 82
11 • a
0. 98 • a
% moli _ apa • 100 = 8. 91
11 • a
c) Conform legii lui Le Chatelier:
• marirea excesului de alcool;
• eliminarea apei (produs de reacţie) din sistem prin distilare
azeotropã cu benzen sau toluen.
3-23 a)
114

C2H5 C2H5
H2N COOH + HO CH2 CH2 N H2N COOCH2 CH2 N
C2H5 C2H5
b)
C2H5 C2H5
H2C CH2 + HN HO CH2 CH2 N
C2H5 C2H5
O
C2H5 C2H5
HO CH2 CH2 Cl + HN C H HO CH2 CH2 N + HCl
2 5 C2H5 (captat de o baza)
La utilizarea unui exces de etilenoxid apar produse polietoxilate de tipul:

C2H5
HO CH2 CH2 O CH2 CH2 N
n C2H5
Purificarea produsului de reacţie se realizeazã prin distilare în vid.
3-24 a)
Cl CH2 COCl+ H2N CH COO CH2 R' Cl CH2 CONH CH COO CH2 R'
- HCl
R R + 2NH3
- NH4Cl
H2N CH2 CONH CH COOH deblocare H2N CH2 CONH CH COO CH2 R'
R R
+ Cl2 + PCl5
CH3 COOH Cl CH2 COOH Cl CH2 COCl
P - POCl3, -HCl
3-25 a)
COOH
+ CH2 COOH COOH + NH3
C6H5 CHO C6H5 CH CH COOH
COOH C6H5 CH CH
COOH
NH2
t0
- CO2
C6H5 CH CH2 COOH

NH2
b) Prin dezaminarea β-aminoacidului rezultã acid cinamic:

H H C6H5 H
C C C C
C6H5 COOH H COOH
Z E
115

3-26
O O
C OH NH
H2N 0 NaOH dil.
R CH + CH R t R R H2N CH CONH CH COOH
NH2 HO C
NH R R
O O
Pe aceastã cale se pot prepara Gly-Gly şi Ala-Ala. Formarea pentapeptidei
se realizeazã în maniera cunoscutã (vezi fig. 4-10).
CH3 CH3
O CH3 CH3
CH NHCO CH NH Boc Pst CH
Pst CH2Cl +HOOC 2 O C CH NHCO CH NH Boc
DCC
H3C CH3
CH
O CH3 CH3
HOOC CH NH Boc
Pst CH2 O C CH NHCO CH NH2
H3C CH3
O CH3 CH3 CH
Pst CH2 O C CH NHCO CH NHCO CH NH Boc
H3C CH3
O CH3 CH3 CH CH3
Pst CH2 O C CH NHCO CH NHCO CH NHCO CH NH2
+ HOOC CH2 NHCO CH2 NH Boc
H3C CH3
CH3 CH3 CH CH3
HOOC CH NHCO CH NHCO CH NHCO CH
NHCO CH2 NHCO CH2 NH2
116

3-27 a)
CH2(COOR)2 ROOC + H2 ROOC
CH2 CH CN ROOC CH CH2 CH2 CN
RONa ROOC CH CH2 CH2 CH2 NH2
- COOH Br COOR
HO Br hidroliza COOR
COOH - HBr O
N NH2 N N O
(+)
H H H
scindarea racemicului prin
metoda diastereoizomerilor
Cl CH2 C6H5
N COOH N COOH
S S CH
H 2 C6H5
NO2 NO2
HNO3/H2SO4 separare prin

+ distilare
NO2
CH2 CH3 CH2 CH3 CH2 CH3 CH2 CH3
CrO3/Ac2O/AcOH
NH2 NO2
Na2S
C CH3 AcO C CH3

O AcO
b)
O
N C Cl
CH2 C6H5
c)
117

CH2C6H5 O
N HO
CH2
O
NH N
CH3
d) V poate fi un alcooxid CH3O-Na+, CH3CH2O-Na+, etc.

e) În compusul IV protonul H1 este blocat steric de restul benzilic,
motiv ce conduce la substituirea preferenţialã a hidrogenului H2.
CH2C6H5 O
N O
H
O Ni R
N N
CH3
VIII
f)
CH3
CH CH2 CH COOH
CH3
NH2
L-leucina
AlCl3 umed CH3 CH3

CH3 CH2 CH2 CH3 CH CH3 C CH2
CH3 CH3
+ HBr
peroxizi
CH3
CH CH2 Br
CH3
118

Proteine

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Proteine

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

3 Aminoacizi. Peptide.

α - Aminoacizii sunt monomeri importanţi, care prin condensare

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

În naturã existã peste 500 aminoacizi, dar în structura proteinelor

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

3. 1. 2 Structura şi caracterul amfoter al aminoacizilor

predominant la predominant la predominant la

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

3. 1. 3 Alternative de preparare ale aminoacizilor

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

COOH COOH COOH

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

Datoritã bifuncţionalitãţii acestora se impune blocarea grupãrii

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

Tabelul nr. 3-2

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

3. 1. 5 Proprietãţi chimice ale aminoacizilor

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

Amidele acilate 45 se obţin în prezenţa diciclohexil diimidei care

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

Cea mai simplã betainã provenitã din glicinã (R= H) se gãseşte

Fig. 3-3 Modalitãţi de înlocuire a grupei NH2

Dintre reacţiile biochimice amintim:

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

Reacţia constituie una din sursele alcoolilor superiori toxici rezultaţi

3. 2 Peptide şi proteine (oligomeri şi polimeri ai α-aminoacizilor)

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

serinil rest de alanina

Analog se procedeazã în cazul peptidelor superioare. Pentru tripeptide de

serinil alanil rest de valina

Prin convenţie grupa amino liberã se scrie în stânga (aminoacid N-

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

Numãrul mare şi varietatea poliamidelor generatã cu participarea α-

Asparagil - fenil alanina

Esterul metilic al asparagil-fenilalaninei -cunoscutã sub numele de

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

Fig. 3-4 Stabilirea structurii primare a unei proteine (etape)

Aminoacidul N-terminal poate fi stabilit prin mai multe metode.

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

Rest proteina NHCO CH NH2 + C6H5 N NH

Rest proteina NH2 + C6H5 N NH

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

Procesul poate fi continuat pânã la hidroliza succesivã a tuturor

Rest proteina NHCO CH NH2 SO2NH CH CONH Rest proteina

(CH3)2N + H2N CH COOH + ............

Structura secundarã a proteinei este determinatã de apariţia

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

3. 2. 3 Realizarea structurii secvenţiale a proteinelor cu participarea

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

Gln Ala Gly Pro COOH

Este interesant de precizat cã, dacã natura ar fi adoptat un cod de

Tabelul nr. 3-3

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

Secvenţa completã a ADN într-o celulã defineşte codul sãu genetic.

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com

• blocarea grupãrii amino din aminoacidul N-terminal, când rezultã

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.pdffactory.com