Professional Documents
Culture Documents
IAŞI, 2004
CUPRINS C
Aplicaţia 1 -sisteme cu 1gld, Determinarea caracteristicilor
dinamice ale structurilor folosind flexibilitate sistemului
B. Bibliografie
APLICAŢIA 1
SISTEME CU 1GLD
2π
T = , [s] (1.2)
ω
Pentru frecvenţa proprie de vibraţie formula (1.3):
1 ω
f = = , [s -1 ] sau [Hz] . (1.3)
T 2π
Principalele etape de calcule sunt prezentate în continuare:
a) Se stabileşte sistemul vibrant. Se pleacă de la sistemul
constructiv real, pentru care se construieşte modelul static
(schema statică a structurii), iar prin concentrarea masei într-
o secţiune şi acordarea gradului de libertate semnificativ se
obţine sistemul dinamic (modelul dinamic), cu un GLD.
b) Se determină flexibilitatea sistemului vibrant, figura 1.1:
i. notaţii: δ sau f;
ii. definiţie – flexibilitatea reprezintă deplasarea măsurată
pe direcţia gradului de libertate dinamică a unui sistem
vibrant, produsă de o forţă egală cu unitatea aplicată
în dreptul masei şi pe direcţia gradului de libertate;
iii. unitate de măsură – mN −1 ; [ ]
iv. schema de calcul, figura 1.1;
v. relaţie de calcul:
l M(x)M(x)
δ =
∫0 EI
dx . (1.4)
δ
m MD
m
1
1GLD
1 MS
MD MS
δ
δ
1
MD MS
δ
1
MD MS
a.
SV
3a
GLD
SS
1, 1
b.
δ
2a
c. M, M
Calculul flexibilităţii
Pentru determinarea flexibilităţii se aplică relaţia (1.4). Prin înmulţirea
celor două diagrame de momente încovoietore (figura 1.2.c.) rezultă:
a 27a3
δ= ⋅ 3a ⋅ 3a , δ=
3 3EI
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 EI EI
ω= = , ω = 0.333 .
m⋅δ 9ma3 ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 18.850 .
ω EI
6 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
1.1.2. Structura 2
Pentru structura din figura 1.3 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie.
a.
SV
1.5a GLD
1.5a
1, 1
b. SS
c. M, M
0.75a
Calculul flexibilităţii
În figura 1.3. sunt trasate diagramele de momente corespunzătoare
celor două stări de încărcare: reală şi virtuală. În cest caz situaţiile de
încărcare sunt identice.
Pentru determinarea flexibilităţii se aplică relaţia (1.4). Prin înmulţirea
celor două diagrame de momente încovoietore rezultă:
1 EI EI
ω= = , ω = 1.333 .
m⋅δ 1.688ma3 ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 4.714 .
ω EI
1.1.3. Structura 3
Pentru structura din figura 1.4 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie.
1 3 2
a.
SV
2a a
GLD
1, 1
b. SS
c. M, M
0.667a
Fig.1.4. Sistem dinamic cu 1 GLD: a. sistem dinamic; b. Situaţii de
încărcare pentru calculul flexibilităţii, δ ; c. diagrame de momete
încovoietoare corespunzătoare celor două stări: reală, M şi virtuală, M
Calculul flexibilităţii
În vederea trasării diagramele de momente corespunzătoare celor două
stări de încărcare: reală şi virtuală se vor parcurge câteva etape de
calcul. Se vor determina reacţiunile grinzii simplu rezemată (sistemul
8 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
2
∑ M1 = 0 ; V2 ⋅ 3a + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ V2 =
3
.
Verificare:
1 2
∑Y = 0; V1 − 1 + V2 = 0 ;
3
−1+
3
= 0.
2a 2 2 a 2 2 a3
δ= ⋅ a⋅ a+ ⋅ a ⋅ a, δ = 1.333
3EI 3 3 3EI 3 3 3EI
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 3EI EI
ω= = , ω = 1.5 .
m⋅δ 1.333ma3 ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 4.189 .
ω EI
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 9
1.1.4. Structura 4
Pentru structura din figura 1.5 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie.
1 2 3
a. SV
2a a GLD
1, 1
SS
b.
δ
a
c.
M, M
Calculul flexibilităţii
În vederea trasării diagramele de momente corespunzătoare celor două
stări de încărcare: reală şi virtuală se vor parcurge câteva etape de
calcul. Se vor determina reacţiunile grinzii simplu rezemată (sistemul
static, modelul static) încărcată cu o forţă egală cu unitatea (cele două
stări sunt identice, în cazul structurilor static determinate).
Calculul reacţiunilor
1
∑ M2 = 0 ; V1 ⋅ 2a + 1 ⋅ a = 0 ⇒ V1 =
2
.
3
∑ M1 = 0 ; 1 ⋅ 3a − V2 ⋅ 2a = 0 ⇒ V2 =
2
.
Verificare:
10 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
1 3
∑Y = 0; −V1 − 1 + V2 − 1 = 0 ; − + +1 = 0.
2 2
Concluzie – reacţiunile sunt corect calculate.
Calculul momentelor încovoietoare
M12 = 0 ,
1
M 21 = −V1 ⋅ 2a = − ⋅ 2a , ⇒ M 21 = a ,
2
M32 = 0 ,
M 23 = −1 ⋅ a , ⇒ M23 = −a
2a a a3
δ= ⋅a⋅a+ ⋅ a ⋅ a, δ=3
3EI 3EI 3EI
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 EI EI
ω= = , ω= .
m⋅δ ma3 ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 6.283 .
ω EI
1.1.5. Structura 5
Pentru structura din figura 1.6 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie.
Structura este static nedeterminată după cum rezultă din determinarea
gradului de nedeterminare statică. Se aplică relaţia de calcul (1.5):
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 11
a.
SD
a a a
GLD
1, 1
b. SS
δ
1, 1 X1
c. SBS
1, 1
d.
0.5 1
M1, M1
1, 1
e.
0.5a
MP , M
0.375a
f. Mf , Mf
0.25a
Fig.1.6. Sistem dinamic cu 1 GLD: a. sistem dinamic; b. sistem static şi situaţie
de încărcare pentru calculul flexibilităţii, δ ; c. sistem de bază corespunzător
metodei forţelor; d. situaţie de încărcare pentru calculul coeficientului δ11 şi
diagramă de momente încovoietoare corespunzătoare; e. situaţie de încărcare
pentru calculul termenului liber ∆1P şi diagramă de momente corespunzătoare;
f. diagramă de momente finale
12 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
GNS = (l + r ) − 3c (1.5)
unde: l reprezintă numărul de legături simple interioare,
r – numărul de legături simple din reazeme;
c – numărul de corpuri.
Din analiza structurii, se distinge un singur corp, c = 1 şi trei reazeme:
unul articulat, r = 2 şi alte două simple, fiecare presupune r = 1 . Aplicând
relaţia (1.5), rezultă:
GNS = (0 + 4 ) − 3 ⋅ 1 = 1 ,
g = 3 ∗ c − (l + r ) , (1.7)
În figura 1.6.c. este prezentat sistemul de bază, iar în figura 1.6.d. sunt
desenate diagramele unitare de momente încovoietoare, în cele două
situaţii de încărcare: reală si virtuală, acestea sunt identice. Integrând
cele două diagrame rezultă:
l M1 (x)M1 (x) 2a a a
δ11 = ∫0 EI
dx =
3EI
⋅1⋅1 +
3EI
⋅1⋅1 ⇒ δ11 =
EI
.
a2
∆ 1P = .
4EI
Prin rezolvarea ecuaţiei de echilibru rezultă:
∆ 1P a 2 EI a
X1 = − =− ⋅ ⇒ X1 = − .
δ11 4EI a 4
se obţin eforturile:
f
M13 = 0,
14 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
1 a 3a
M f41 = ⋅ X1 + ⇒ Mf41 = ,
2 2 8
f f f f a
M34 = M32 = 1 ⋅ X1 + 0 ⇒ M34 = M32 = − ,
4
M f23 = 0 .
a a 3a 2 9a 2
− ⋅1⋅ = − = 0,
3Ei 4 16EI 48EI
în concluzie diagrama a fost corect trasată.
Ridicarea nedeterminării statice prin metoda deplasărilor
Ecuaţia de echilibru corespunzătoare metodei forţelor este:
r11Z1 + R 1P = 0 .
În figura 1.7.c. este prezentat sistemul de bază, iar în figura 1.7.d. este
prezentată deformata sistemului de bază pentru încărcarea, cedare de
reazem, Z1 = 1 Exprimând echilibrul nodului 3 , se obţine relaţia de
calcul al coeficientului r11 :
∑ M3 = 0 , r11 − K 32 − K 31 = 0 ,
1 2 3
a.
4 SD
a a a
GLD
1, 1
b. SS
δ
1, 1 Z1
c. SBS
r11
d
c. Z1 = 1
K 31 K 32
1, 1 R 1P
e. M31
1 1, 1 2 2 3
f.
4
V1 V2 V2 V3
0.375a
g. Mf , Mf
0.25a
Fig.1.7. Sistem dinamic cu 1 GLD: a. sistem dinamic; b. sistem static şi situaţie
de încărcare pentru calculul flexibilităţii, k ; c. sistem de bază corespunzător
metodei deplasărilor; d. situaţie de încărcare pentru calculul coeficientului r11 ;
e. situaţie de încărcare pentru calculul termenului liber R1P ;
f. diagramă de momente finale
16 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
∑ M3 = 0 , R 1P - M 31 = 0 ,
unde
3PL 3 ⋅ 2a 6a 3a
M31 = = , M31 = ⇒ R 1P = .
16 16 16 8
Prin rezolvarea ecuaţiei de echilibru rezultă:
R 1P 3a 2a a
Z1 = − =− ⋅ ⇒ Z1 = − .
r11 8 9EI 12EI
Mijf = K ij ⋅ Z1 + M ijP ,
f f 3EI a 3a f a
M31 = − K 31 ⋅ Z1 − M 31 , M31 = − ⋅ (− )− ⇒ M31 = − .
2a 12EI 8 4
Pentru aflarea valorii momentului încovoietor, în secţiunea, notată 4 , în
care este aplicată forţa concentrată, se descompune structura dată în
două grinzi simplu rezemate încărcate cu forţa exterioară şi momentele
din extremităţi, determinate anterior, M31 = M32 , figura 1.7.g.
a 5
∑ M1 = 0 , − V2 ⋅ 2a +
4
+1⋅a = 0 ⇒ V2 =
8
.
Verificare:
3 5
∑ Y = 0, V1 + V2 − 1 = 0 ⇒ +
8 8
−1 = 0,
3a
M 41 = V1 ⋅ a , M41 = .
8
Diagramele de momente finale, corespunzătoare celor două stări: reală
şi virtuală, care sunt identice, sunt trasate în figura 1.7.g şi sunt
identice cu cele obţinute prin metoda forţelor.
Flexibilitatea δ se determinarea aplicând relaţia (1.4). Prin înmulţirea
celor două diagrame de momente încovoietore, rezultă:
l M f (x)M f (x)
δ= ∫0 EI
dx ,
a 3a 3a a 3a 3a a a 3a a a3
δ= ⋅ + (2 ⋅ +2⋅ −2⋅ ⇒ δ = 0.313 .
3EI 8 8 6EI 8 8 4 4 8 4 3EI
De asemenea, flexibilitatea δ se poate determinarea şi aplicând relaţia:
l M(x)M f (x)
δ= ∫0 EI
dx ,
a a 3a a a 3a a a a3
δ= ⋅ ⋅ + (2 ⋅ − ) ⇒ δ = 0.313 ,
3EI 2 8 6EI 2 8 2 4 3EI
se constată că s-a obţinut aceeaşi valoare pentru flexibilitate.
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 EI EI
ω= = , ω = 3.098 .
3
m⋅δ 0.313 ⋅ ma ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 2.028 .
ω EI
18 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
1.1.6. Structura 6
Pentru structura din figura 1.8 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie.
a.
2a a
GLD
1, 1
b.
δ
2a
c. M, M
Calculul flexibilităţii
Pentru determinarea flexibilităţii se aplică relaţia (1.4). Prin înmulţirea
celor două diagrame de momente încovoietore, trasate în (figura 1.8.c.)
rezultă:
2a 8a3
δ= ⋅ 2a ⋅ 2a , δ=
3EI 3EI
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 3EI EI
ω= = , ω = 0.612 .
3
m⋅δ 8ma ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 19
2π ma3
T = , T = 10.260 .
ω EI
1.1.7. Structura 7
Pentru structura din figura 1.9 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie.
a.
a GLD 2a
1, 1
b. δ
2a
c. M, M
Calculul flexibilităţii
Pentru determinarea flexibilităţii se aplică relaţia (1.4). Prin înmulţirea
celor două diagrame de momente încovoietore, trasate în (figura 1.9.c.)
rezultă:
a a3
δ= ⋅ a ⋅ a, δ=
3EI 3EI
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 3EI EI
ω= = , ω = 1.732 .
m⋅δ ma3 ma3
20 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
2π ma3
T = , T = 3.628 .
ω EI
1.1.8. Structura 8
Pentru structura din figura 1.10 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie.
Structura este static nedeterminată după cum rezultă din determinarea
gradului de nedeterminare statică. Se aplică relaţia de calcul (1.5):
GNS = (l + r ) − 3c (1.5)
unde: l reprezintă numărul de legături simple interioare,
r – numărul de legături simple din reazeme;
c – numărul de corpuri.
Din analiza structurii, se distinge un singur corp, c = 1 şi două reazeme:
unul încastrat, r = 3 şi un altul simplu rezemat cu r = 1 . Aplicând relaţia
(1.5), rezultă:
GNS = (0 + 4) − 3 ⋅ 1 = 1 ,
3 2 1
a.
GLD
SD
2a a
1, 1 SS
b. δ
1, 1
c. SBS
X1
2a
1, 1
M1, M1
d.
3a
1, 1
MP , M
e.
0.5 a a
f.
M f , Mf
14a3
∆1P = .
3EI
Prin rezolvarea ecuaţiei de echilibru rezultă:
∆ 1P 14a3 3EI 7
X1 = − =− ⋅ ⇒ X1 = − .
δ11 3EI 8a3 4
se obţin eforturile:
f
M12 = 0,
f f
M21 =1⋅a ⇒ M21 = a,
f f a
M32 = 2a ⋅ X1 + 3a ⇒ M34 =− .
2
Diagrama de momente încovoietoare finală este desenată în figura
1.10.f.
Verificarea diagramei finale
Verificarea diagramei finale se face, conform celor cunoscute din Statica
Structurilor, aplicând relaţia:
l M1 (x)M f (x)
∫0 EI
dx = 0 .
a 2a a a a 5a3
δ= ⋅a⋅a+ (2 ⋅ a ⋅ a + 2 ⋅ −2⋅a ) ⇒ δ= .
3EI 6EI 2 2 2 6EI
De asemenea, flexibilitatea δ se poate determina şi aplicând relaţia:
l M(x)M f (x)
δ= ∫0 EI
dx ,
a a a a 5a3
δ= ⋅a⋅a+ (2 ⋅ a ⋅ a − 2 ⋅ 3a − a + 3a ⋅ a) ⇒ δ= ,
3EI 6EI 2 2 6EI
se constată că s-a obţinut aceeaşi valoare pentru flexibilitate.
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 6EI EI
ω= = , ω = 1.095 .
3
m⋅δ 5 ⋅ ma ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 5.738 .
ω EI
1.1.9. Structura 9
Pentru structura din figura 1.11 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie.
Structura este static nedeterminată după cum rezultă din determinarea
gradului de nedeterminare statică. Se aplică relaţia de calcul (1.5):
24 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
3 2 1
a.
GLD
SD
a 2a
1,1 SS
b.
δ
1, 1
c. SBS
X1
a
1, 1
M1, M1
e.
3a
1, 1
MP , M
f.
a 2a
g. Mf , Mf
GNS = (l + r ) − 3c (1.5)
unde: l reprezintă numărul de legături simple interioare,
r – numărul de legături simple din reazeme;
c – numărul de corpuri.
Din analiza structurii, se disting: un corp, c = 1 şi două reazeme: unul
încastrat, r = 3 şi un altul simplu rezemat cu r = 1 . Aplicând relaţia
(1.5), rezultă:
GNS = (0 + 4) − 3 ⋅ 1 = 1 ,
4a3
∆ 1P = .
3EI
26 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
se obţin eforturile:
f
M12 = 0,
f f
M21 = 1 ⋅ 2a ⇒ M21 = 2a ,
f f
M32 = a ⋅ X1 + 3a ⇒ M34 = −a .
2a a 11a3
δ= ⋅ 2a ⋅ 2a + (2 ⋅ 2a ⋅ 2a + 2 ⋅ a ⋅ a − 2 ⋅ 2a ⋅ a) ⇒ δ= .
3 6EI 3EI
De asemenea, flexibilitatea δ se poate determinară şi aplicând relaţia:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 27
l M(x)M f (x)
δ= ∫0 EI
dx ,
2a a 11a3
δ= ⋅ 2a ⋅ 2a + (2 ⋅ 2a ⋅ 2a − 2 ⋅ 3a ⋅ a − 2a ⋅ a + 2a ⋅ 3a) ⇒ δ= ,
3EI 6EI 3EI
se constată că s-a obţinut aceeaşi valoare pentru flexibilitate.
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 3EI EI
ω= = , ω = 0.522 .
3
m⋅δ 11 ⋅ ma ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 12.032 .
ω EI
1.1.10. Structura 10
Pentru structura din figura 1.12 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie.
Calculul flexibilităţii
Pentru determinarea flexibilităţii se aplică relaţia o relaţie de calcul din
tabelul ?????, corespunzătoare situaţiei de încărcare arătată în figura
1.11.c:
a3 ⋅ b 3 (1.5a)3 ⋅ (1.5a)3 a3
δ= , δ= ⇒ δ = 1.266
(a + b)3 ⋅ EI (3a)3 ⋅ EI 3EI
a.
1.5a 1.5a
GLD
1, 1
b.
δ
1, 1
c.
a b
Fig.1.12. Sistem dinamic cu 1 GLD: a. sistem dinamic;
b. situaţii de încărcare pentru calculul flexibilităţii, δ ; c. grinda
dublu încastrată, caz general, acţionată de o forţă concentrată
1 3EI EI
ω= = , ω = 1.539 .
3
m⋅δ 1.266 ⋅ ma ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 4.083 .
ω EI
1.1.11. Structura 11
Pentru structura din figura 1.13 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie.
Calculul flexibilităţii
Pentru determinarea flexibilităţii se aplică relaţia de calcul din tabelul
?????, corespunzătoare situaţiei de încărcare arătată în figura 1.12.c:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 29
a.
2a a
GLD
1, 1
b.
δ
1, 1
c.
a b
a3 ⋅ b 3 (2a)3 ⋅ (a)3 a3
δ= , δ= ⇒ δ = 0.296
(a + b)3 ⋅ EI (3a)3 ⋅ EI EI
1 EI EI
ω= = , ω = 1.838 .
m⋅δ 0.296 ⋅ ma3 ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 3.418 .
ω EI
30 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
1.2. Cadre
1.2.1. Structura 1
Pentru cadrul din figura 1.14 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
GLD 1, 1
3 4
2a
SV H1 SS
1 2
3a
V1 V2
a. b.
δ
2a
M, M
c. d.
Calculul flexibilităţii
În vederea trasării diagramele de momente corespunzătoare celor două
stări de încărcare: reală şi virtuală calcul se vor determina reacţiunile
cadrului (sistemul static, modelul static) încărcat cu o forţă egală cu
unitatea (cele două stări sunt identice, în cazul structurilor static
determinate).
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 31
Calculul reacţiunilor
∑X = 0; 1 − H1 = 0 ; H1 = 1 .
2
∑ M2 = 0 ; −V1 ⋅ 3a + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ V1 =
3
.
2
∑ M1 = 0 ; 1 ⋅ 2a − V2 ⋅ 3a = 0 ⇒ V2 =
3
.
Verificare:
2 2
∑Y = 0; −V1 + V2 = 0 ; − +
3 3
= 0.
M31 = H1 ⋅ 2a , ⇒ M13 = 2a
M34 = M31 ,
M24 = M 42 = 0 .
2a 3a 20a3
δ= ⋅ 2a ⋅ 2a + ⋅ 2a ⋅ 2a , ⇒ δ=
3EI 3EI 3EI
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 3EI EI
ω= = , ω = 0.387 .
3
m⋅δ 20ma ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
32 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
2π ma3
T = , T = 16.223 .
ω EI
1.2.2. Structura 2
Pentru cadrul din figura 1.15 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
GLD 1, 1
3 5
4
2a
SV SS
H1 H2
1 2
V1 V2
1.5a 1.5a
a. b.
a a δ
M, M
c. d.
Fig.1.15. Sistem dinamic cu 1 GLD: a. sistem dinamic; b. situaţii de
încărcare pentru calculul flexibilităţii, δ ; c. diagrame de momete
încovoietoare corespunzătoare celor două stări: reală, M şi virtuală, M
d. deformata sistemului datorită aplicării acţiunii egale cu unitatea
Calculul flexibilităţii
În vederea trasării diagramele de momente corespunzătoare celor două
stări de încărcare: reală şi virtuală calcul se vor determina reacţiunile
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 33
2
∑ M1 = 0 ; 1 ⋅ 2a − V2 ⋅ 3a = 0 ⇒ V2 =
3
,
1
∑ Mstg
4
= 0; −V1 ⋅ 1.5a + H1 ⋅ 2a = 0 ⇒ H1 =
2
,
1
∑ Mdr4 = 0; −V2 ⋅ 1.5a + H2 ⋅ 2a = 0 ⇒ H2 =
2
.
Verificare:
∑X = 0; 1 − H1 − H2 = 0 ⇒ 1 − 0.5 − 0.5 = 0
2 2
∑Y = 0; −V1 + V2 = 0 ; − +
3 3
= 0.
M31 = H1 ⋅ 2a , ⇒ M13 = a
M 43 = M 45 = 0 ,
M54 = − V1 ⋅ 3a + H1 ⋅ 2a ⇒ M54 = −a ,
M52 = 0 .
2a 1.5a 7a3
δ= ⋅a⋅a+ ⋅ a ⋅ a, ⇒ δ=
3EI 3EI 3EI
34 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
1 3EI EI
ω= = , ω = 0.655 .
m⋅δ 7ma3 ma3
2π ma3
T = , T = 9.597 .
ω EI
1.2.3. Structura 3
Pentru cadrul din figura 1.16 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
Calculul flexibilităţii
În vederea trasării diagramele de momente corespunzătoare celor două
stări de încărcare: reală şi virtuală calcul se vor determina reacţiunile
cadrului (sistemul static, modelul static) încărcat cu o forţă egală cu
unitatea (cele două stări sunt identice, în cazul structurilor static
determinate).
Calculul reacţiunilor
Sistemul secundar 3-4-2, figura 1.16.c.
∑X = 0; −H3 + 1 = 0 ⇒ H3 = 1
∑ M3 = 0 ; −V2 ⋅ 3a = 0 ⇒ V3 = 0 ,
∑ M2 = 0; V3 ⋅ 3a − H3 ⋅ 2a + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ V2 = 0 ,
Verificare:
∑Y = 0; V3 + V2 = 0 ; 0+0 = 0.
∑X = 0; −H1 + H3 = 0 ⇒ H1 = 1
∑Y = 0; V1 − V3 = 0 ; 0+0 = 0.
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 35
GLD 1, 1
3 4
2a
1 2
3a
a. b.
V3 1, 1
H3
3 H3 3
V3
H1 1 2
V1 V2
c.
δ
2a
M, M
d. e.
2a 8a3
δ= ⋅ 2a ⋅ 2a , ⇒ δ=
3EI 3EI
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 3EI EI
ω= = , ω = 0.612 .
m⋅δ 8ma3 ma3
2π ma3
T = , T = 1.260 .
ω EI
1.2.4. Structura 4
Pentru cadrul din figura 1.17 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
GLD 1, 1
3 4
2a
1 2
3a
a. b.
1, 1 1, 1
X1
SBS SBS
X1
c. d.
2a
2a
H1 1, 1
M1, M1
V1 V2
Fig.1.17. Sistem dinamic cu 1 GLD: a. sistem dinamic; b. sistem static şi
e.încărcare pentru calculul flexibilităţii, δ ; c.f.şi d. sisteme de bază
situaţie de
corespunzător metodei forţelor; e. situaţie de încărcare pentru calculul
coeficientului δ11 ; f. diagramă de momente încovoietoare corespunzătoare
acţiunii, de intensitate egală cu unitatea, aplicată pe direcţia necunoscutei
38 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
1, 1
2a
H1 MP , M
V1 V2
g. h.
a a
Mf , Mf
i.
j. de încărcare pentru
Fig.1.11. Sistem dinamic cu 1 GLD - continuare: g. situaţie
calculul termenului liber ∆1P h. diagramă de momente produsă de acţiunea
exterioară aplicată pe sistemul de bază; i. diagramă de momente finale;
j. deformata sistemului
∑X = 0; −H1 + 1 = 0 ⇒ H1 = 1
∑ M2 = 0 ; V1 ⋅ 3a = 0 ⇒ V1 = 0 ,
∑Y = 0; V1 + V2 = 0 ; ⇒ V2 = 0 .
M31 = H1 ⋅ 2a , ⇒ M31 = 2a ,
M42 = 1 ⋅ 2a , ⇒ M 42 = 2a .
∑X = 0; −H1 + 1 = 0 ⇒ H1 = 1
2
∑ M2 = 0 ; −V1 ⋅ 3a + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ V1 =
3
,
2
∑Y = 0; −V1 + V2 = 0 ; ⇒ V2 =
3
.
40 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
M31 = H1 ⋅ 2a , ⇒ M31 = 2a ,
M 42 = −V1 ⋅ 3a + H1 ⋅ 2a , ⇒ M42 = 0 .
se obţin eforturile:
f
M13 = 0,
f f f f
M31 = M34 = 2a ⋅ X1 + 2a ⇒ M31 = M34 =a
l M1 (x)M f (x)
∫0 EI
dx = 0 ,
2a 1.5a 7a3
δ= ⋅a⋅a+ 2⋅ a⋅a ⇒ δ= .
3 3EI 3EI
De asemenea, flexibilitatea δ se poate determinară şi aplicând relaţia:
l M(x)M f (x)
δ= ∫0 EI
dx ,
2a 3a 7a3
δ= ⋅ a ⋅ 2a + (2 ⋅ 2a ⋅ a + 2 ⋅ 0 ⋅ a − 2a ⋅ a + 0 ⋅ a) ⇒ δ= ,
3EI 6EI 3EI
se constată că s-a obţinut aceeaşi valoare pentru flexibilitate.
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 3EI EI
ω= = , ω = 0.655 .
3
m⋅δ 7 ⋅ ma ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 9.597 .
ω EI
42 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
1.2.5. Structura 5
Pentru cadrul din figura 1.18 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
∑X = 0; −H1 = 0 ⇒ H1 = 0
∑ M1 = 0 ; M1 − 1 ⋅ 3a = 0 ⇒ M1 = 3a ,
∑ Y = 0 ; −V1 + 1 = 0 ⇒ V1 = 1 .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 43
GLD 1, 1
3 4
2a
SV SS
1 2
3a
a. b.
1, 1 1, 1
X1
SBS SBS
X1
c. d.
1, 1
SBS M1
X1 H1 V1 1, 1
e. f.
1, 1
3a
M1 SS
M1, M1
H1 V1
g. h.
0.667a
2a
MP , M
1.333a Mf , Mf
i. j.
1, 1
k.
Fig.1.18. Sistem dinamic cu 1 GLD - continuare: g. diagramă unitară de
momente corespunzătoare acţiunii, de intensitate egală cu unitatea, aplicată pe
direcţia necunoscutei; h. situaţie de încărcare pentru calculul termenului liber
∆1P i. diagramă de momente produsă de acţiunea exterioară aplicată pe
sistemul de bază; j. diagramă de momente finale; k. deformata sistemului
M13 = M1 ⇒ M 42 = 3a .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 45
∑X = 0; −H1 + 1 = 0 ⇒ H1 = 1
∑ M1 = 0 ; −M1 + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ M1 = 2a ,
∑ Y = 0 ; V1 = 0 ⇒ V1 = 0 .
se obţin eforturile:
f
M13 = 0,
f f f f 4a
M31 = M34 = 3a ⋅ X1 − 2a ⇒ M31 = M34 =
3
f f f f 2a
M31 = M34 = 3a ⋅ X1 ⇒ M31 = M34 = .
3
Diagrama de momente încovoietoare finală este desenată în figura
1.18.j.
Verificarea diagramei finale
Verificarea diagramei finale se face, conform celor cunoscute din Statica
Structurilor, aplicând relaţia:
l M1 (x)M f (x)
∫0 EI
dx = 0 .
2a 4a 4a 2a 2a 2a 4a 3a 2a 2a
δ= (2 ⋅ ⋅ +2 ⋅ − 2a ⋅ ⋅ )+ ⋅ ⋅
6EI 3 3 3 3 3 3 3EI 3 3
4a3
⇒ δ= .
3EI
De asemenea, flexibilitatea δ se poate determinară şi aplicând relaţia:
l M(x)M f (x)
δ= ∫0 EI
dx ,
2a 4a 2a 2a 4a 4a3
δ= ⋅ (a ⋅ 2a − ⋅ 2a + 2 ⋅ 0 ⋅ + ⋅0 ⇒ δ= ,
6EI 5 3EI 3 3 3EI
se constată că s-a obţinut aceeaşi valoare pentru flexibilitate.
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 3EI EI
ω= = , ω = 0.866 .
3
m⋅δ 4 ⋅ ma ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 7.255 .
ω EI
1.2.6. Structura 6
Pentru cadrul din figura 1.19 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
GLD 1, 1
3 4
2a
SV SS
1 2
2a a
a. h.
1, 1
1, 1
b.
SBS SBS
X1
X1
c. d.
1, 1
X1
SBS
1, 1
H1
V1 V2
e. f.
Fig.1.19. Sistem dinamic cu 1 GLD: a. sistem dinamic; b. sistem static şi
situaţie de încărcare pentru calculul flexibilităţii, δ ; c., d. şi e. sisteme
de bază corespunzător metodei forţelor; f. situaţie de încărcare
pentru calculul coeficientului δ11 ;
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 49
1, 1
1 0.333
M1, M1
1, 1
H1
V2
g. V1
h.
0.1.433a
MP , M Mf , Mf
i. j.
1, 1
i.
Calculul flexibilităţii
Pentru trasarea diagramele de momente corespunzătoare celor două
stări de încărcare: reală şi virtuală, necesare determinării flexibilităţii, se
vor parcurge câteva etape de calcul, prezentate în continuare.
Ecuaţia de echilibru corespunzătoare metodei forţelor este:
δ11X1 + ∆1P = 0 .
∑X = 0; H1 = 0 ⇒ H1 = 0
1
∑ M1 = 0 ; −1 + V2 ⋅ 3a = 0 ⇒ V2 =
3a
,
1
∑ M2 = 0; V1 ⋅ 3a − 1 = 0 ⇒ V1 =
3a
,
Verificare:
1 1
∑Y = 0; V1 − V2 = 0 ⇒ −
3 3
= 0,
M34 = M31 = −1 ,
1
M 42 = M43 = −V2 ⋅ 3a ⇒ M 42 = − .
3
Diagrama de momente încovoietoare (identică în cele două stări) este
trasată în fig. 1.19.g.
Integrând cele două diagrame rezultă:
l M1 (x)M1 (x) 2a ⋅ 1 ⋅ 1 3a 1 1 1
δ11 = ∫0 EI
dx =
EI
+
6EI
(2 ⋅ 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ ⋅ + 2 ⋅ ⋅ 1)
3 3 3
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 51
(2a)2 + a2 1 1 3.527a
+ ⋅ ⋅ ⇒ δ11 =
3EI 3 3 EI
Calculul termenului liber ∆1P
∑X = 0; 1 − H1 = 0 ⇒ H1 = 1
2
∑ M1 = 0 ; −V2 ⋅ 3a + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ V2 =
3
,
2
∑ M2 = 0 ; −V1 ⋅ 3a + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ V1 =
3
,
verificare:
2 2
∑Y = 0; −V1 + V2 = 0 ⇒ − +
3 3
= 0,
M 42 = V2 ⋅ a ⇒ M 42 = 2a .
2a 1 (2a)2 + a2 1 1 5.055a2
1⋅ + ⋅ 2a) − ⇒ ∆ 1P = − .
3 3 3EI 3 3 EI
Rezolvarea ecuaţiei de echilibru
Prin rezolvarea ecuaţiei de echilibru se obţine soluţia:
52 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
se obţin eforturile:
f f
M13 = −1 ⋅ X1 ⇒ M13 = 1.433a
f f f f
M31 = M34 = −1 ⋅ X1 + 2a ⇒ M31 = M34 = 0.567a
1 2
M f43 = M f42 = − ⋅ X1 + a ⇒ M f43 = Mf42 = 0.189a ,
3 3
f f
M13 = M24 = 0.
3a 1 1
1 ⋅ 1.433a) + (−2 ⋅ 1 ⋅ 0.567a − 2 ⋅ ⋅ 0.189a − 1 ⋅ 0.189a − ⋅ 0.567a) −
6EI 3 3
l Mf (x)M f (x)
δ= ∫0 EI
dx ,
2a
δ= (2 ⋅ (−1.433a)2 + 2 ⋅ (0.567a)2 − 2 ⋅ (−1.433a) ⋅ 0.567a) +
6EI
3a
+ (2 ⋅ (0.567a)2 + 2 ⋅ (0.189a)2 + 2 ⋅ 0.567a ⋅ 0.189a) +
6EI
(2a)2 + a2 1.533 3
− ⋅ (0.189a)2 ⇒ δ= a .
3EI EI
De asemenea, flexibilitatea δ se poate determinară şi aplicând relaţia:
l M(x)M f (x)
δ= ∫0 EI
dx ,
(2a)2 + a2 2 1.533 3
− ⋅ a ⋅ 0.189a ⇒ δ= a ,
3EI 3 EI
se constată că s-a obţinut aceeaşi valoare pentru flexibilitate.
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 EI EI
ω= = , ω = 0.808 .
3
m⋅δ 1.533 ⋅ ma ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
54 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
2π ma3
T = , T = 7.779 .
ω EI
1.2.7. Structura 7
Pentru cadrul din figura 1.20 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
∑X = 0; H1 = 0 ⇒ H1 = 0
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 55
GLD 1, 1
3 4
2a
SV SS
1 2
3a
a. b.
X1
1, 1 1, 1
X2 X2
SBS
SBS
X1 X2
c. d.
1, 1 1, 1
SBS M1
X1
X2 H1 V1
e. f.
1, 1
3a
M1, M1 M2
M1
H1 H2
V1 V2
g.
h.
1, 1
1, 1 1, 1
2a
M2 , M2 M2
2a M1
H1 V1
H2
i. V2
j.
1, 1
3a
5a M2
Ms , Ms M1
k. H1 V1 l.
H2
V2
0.4444a
Mf , Mf
MP , M
2a
0.8889a 0.6667
m.
n.
o.
∑Y = 0; V1 − 1 = 0 ⇒ V1 = 1
∑ M1 = 0 ; −M1 + 1 ⋅ 3a = 0 ⇒ M1 = −3a .
Subsistemul 4-2:
∑X = 0; H2 = 0 ⇒ H2 = 0
∑Y = 0; 1 − V2 = 0 ⇒ V2 = 1
∑ M2 = 0 ; −M2 = 0 ⇒ M2 = 0 .
Calculul coeficientului δ 22
∑X = 0; −H1 + 1 = 0 ⇒ H1 = 1
∑Y = 0; V1 = 0 ⇒ V1 = 0
∑ M1 = 0 ; −M1 + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ M1 = 2a .
Subsistemul 4-2:
∑X = 0; H2 − 1 = 0 ⇒ H2 = 1
∑Y = 0; V2 = 0 ⇒ V2 = 0
∑ M2 = 0; M2 − 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ M2 = 2a .
∑X = 0; −H1 + 1 = 0 ⇒ H1 = 1
∑Y = 0; V1 − 1 = 0 ⇒ V1 = 1
Subsistemul 4-2:
∑X = 0; H2 − 1 = 0 ⇒ H2 = 1
∑Y = 0; −V2 + 1 = 0 ⇒ V2 = 1
∑ M2 = 0 ; −M2 + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ M2 = 2a .
3a 2a 133a
+ ⋅ 3a ⋅ 3a + + ⋅ 2a ⋅ 2a ⇒ δ ss = .
3EI 3EI 3EI
Însumând coeficienţii se obţine:
133a
δ ss = δ11 + δ 22 + 2 ⋅ δ12 ⇒ δ ss = ,
3EI
rezultă că s-au calculat corect coeficienţii.
Calculul termenului liber ∆1P
∑ X = 0 ; −H1 + 1 = 0 ⇒ H1 = 1
∑ Y = 0 ; V1 = 0 ⇒ V1 = 0
∑ M1 = 0 ; −M1 + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ M1 = 2a .
Subsistemul 4-2:
H2 = 0 , V2 = 0 , M2 = 0 ,
l M1 (x)MP (x) 2a ⋅ 2a 3a 1 2a
∆ 1P = ∫0 EI
dx = −
2EI
⋅1 −
6EI
(2 ⋅ 1 ⋅ 2a + 2 ⋅ ⋅
3 3
+
2a 1 (2a)2 + a2 1 1 5.055a2
1⋅ + ⋅ 2a) − ⇒ ∆ 1P = − .
3 3 3EI 3 3 EI
Verificarea termenilor liberi
Integrând diagrama unitară Ms cu diagrama produsă prin încărcarea
sistemului de bază cu acţiunile exterioare, MP , se obţine termenul ∆ sP .
Dacă valoarea termenului ∆ sP este egală cu suma tuturor termenilor
liberi din sistemului de ecuaţii, rezultă că toţi coeficienţii au fost corect
calculaţi.
lMs (x)MP (x) 2a 26a3
∆ sP = ∫
0 EI
dx =
6EI
(2 ⋅ 5a ⋅ 2a + 3a ⋅ 2a) ⇒ ∆ sP =
3EI
.
26a3
∆ sP = ∆ p1 + ∆ 2P ⇒ ∆ sP = ,
3EI
rezultă că s-au calculat corect coeficienţii.
Rezolvarea ecuaţiei de echilibru
Prin rezolvarea ecuaţiei de echilibru se găseşte soluţia:
1
X1 = −0.1481 ⇒ X2 = − .
3
Calculul eforturilor şi trasarea diagramei finale
În vederea determinării eforturilor, se aplică principiul suprapunerii
efectelor, cu ajutorul relaţiei de calcul:
se obţin eforturile:
f f
M13 = −3a ⋅ X1 − 2a ⋅ X 2 − 2a ⇒ M13 = −0.8889 a
f f f f
M31 = M34 = −3a ⋅ X1 + 0 ⋅ X 2 + 0 ⇒ M31 = M34 = 0.4444 a
f f
M24 = 0 ⋅ X1 − 2a ⋅ X 2 + 0 ⇒ M24 = 0.6667a ,
M f43 = M f42 = 0 .
62 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
3a
+ 3a ⋅ 0.8889a + (−3a) ⋅ 0.4444a) + ⋅ ⋅ (−3a) ⋅ 0.4444a =
3EI
a3 a3
= 2.6667 − 2.6664 ,
EI EI
a3
ε a = 0.0003 ,
EI
εa
εr % = ⋅ 100 = 0.0112 < 0.1 .
a3
2.6667
EI
rezultă că diagrama finală a fost corect trasată.
Flexibilitatea δ se determinarea aplicând relaţia (1.4). Prin înmulţirea
celor două diagrame de momente încovoietore finale, rezultă:
l Mf (x)M f (x)
δ= ∫0 EI
dx ,
2a
δ= (2 ⋅ (−0.8889a)2 + 2 ⋅ (0.4444a)2 − 2 ⋅ (−0.8889a) ⋅ 0.4444a) +
6EI
3a 3a
+ ((0.4444a)2 + ((0.6667a)2
3EI 3EI
a
⇒ δ = 0.8889 .
EI
De asemenea, flexibilitatea δ se poate determinară şi aplicând relaţia:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 63
l M(x)M f (x)
δ= ∫0 EI
dx ,
1 EI EI
ω= = , ω = 1.061 .
3
m⋅δ 0.8889 ⋅ ma ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 5.922 .
ω EI
1.2.8. Structura 8
Pentru cadrul din figura 1.21 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
GLD 1, 1
3 4
2a
SV SS
1 2
3a
a. b.
1, 1 1, 1
SBS SBS
X1 X1
c. d.
4 V4
H4
2a
1
V4
M1, M1 2a
1, 1
1 H2 M2
V2 2
V1 e. f.
4 V4
1, 1 H4
1
V4
MP , M 2a
1 H2 M2
V2 2
V1 g. h.
1, 1
0.571a
1.429a 2a
Mf , Mf
i. d.
j.
Fig.21.1. Sistem dinamic cu 1 GLD: g. situaţie de încărcare produsă de o forţă
exterioară de intensitate egală cu unitatea; h. diagramă de momente produsă
de acţiunea exterioară aplicată pe sistemul de bază; i. diagramă de momente
finale; j. deformata sistemului
∑X = 0; 1 − H4 = 0 ⇒ H4 = 1
2
∑ M4 = 0 ; −V1 ⋅ 3a − 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ V1 =
3
.
2
∑ M1 = 0 ; −V4 ⋅ 3a − H 4 ⋅ 2a = 0 ⇒ V1 =
3
.
2 2
∑Y = 0; V1 − V4 = 0 ⇒ −
3 3
= 0,
∑X = 0; H4 − H2 = 0 ⇒ H2 = 1
∑Y = 0; V2 − V4 = 0 ⇒ V2 = 0
∑ M2 = 0 ; −M2 + H4 ⋅ 2a = 0 ⇒ M2 = 2a .
M24 = M2 ⇒ M24 = 2a . .
8a3
⇒ δ11 =
3EI
Calculul termenului liber ∆1P
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 67
∑ X = 0 ; 1 − H4 = 0 ⇒ H4 = 1
∑ M1 = 0 ; −V4 ⋅ 3a − H4 ⋅ 2aM1 + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ V4 = 0 .
∑ Y = 0 ; V1 + V4 = 0 ⇒ V1 = 0
Subsistemul 4-2:
∑X = 0; H4 − H2 = 0 ⇒ H2 = 1
∑Y = 0; V2 − V4 = 0 ⇒ V2 = 0
∑ M2 = 0 ; −M2 + H4 ⋅ 2a = 0 ⇒ M2 = 2a .
M24 = M2 ⇒ M24 = 2a .
8a2
⇒ ∆ 1P = −
3EI
Rezolvarea ecuaţiei de echilibru
Prin rezolvarea ecuaţiei de echilibru se obţine soluţia:
8a3
∆ 1P
X1 = − = − 3EI ⇒ X1 = 0.286 .
δ11 28a3
3EI
68 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
se obţin eforturile:
f f
M13 =0 ⇒ M13 = 1.433a
f f f f
M31 = M34 = −2a ⋅ X1 + 0 ⇒ M31 = M34 = 0.5714a
M f43 = M f42 = 0 ,
2a 1.9047a3 1.9048a3
+ ⋅ 2a ⋅ 1.4286a = − + ,
3EI EI EI
a3
ε a = 0.0001 ,
EI
εa
εr % = ⋅ 100 = 0.0052 < 0.1 .
a3
1.9048
EI
rezultă că diagrama finală a fost corect trasată.
Flexibilitatea δ se determinarea aplicând relaţia (1.4). Prin înmulţirea
celor două diagrame de momente încovoietore finale, se obţine:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 69
l Mf (x)M f (x)
δ= ∫0 EI
dx ,
2a 3a 2a
δ= (0.5741a)2 + (0.5741a)2 + (1.4286a)2
3EI 3EI 3EI
a3
⇒ δ = 1.9048 .
EI
De asemenea, flexibilitatea δ se poate determinară şi aplicând relaţia:
l M(x)M f (x)
δ= ∫0 EI
dx ,
2a a3
δ= 2a ⋅ 1.4286a ⇒ δ = 1.9048 ,
3EI EI
se constată că s-a obţinut aceeaşi valoare pentru flexibilitate.
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
Prin aplicarea relaţiei (1.1) se deduce:
1 EI EI
ω= = , ω = 0.7246 .
3
m⋅δ 1.9048 ⋅ ma ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 8.6717 .
ω EI
1.2.9. Structura 9
Pentru cadrul din figura 1.22 se vor determina pulsaţia şi perioada
proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
GLD 1, 1
3 4
2a
SV SS
1 2
3a
a. b.
X1
1, 1 1, 1
X2 X2
SBS
SBS
X1 X2
c. d.
1, 1 1, 1
SBS M1 M2
H2
X1
X2 H1 V1 V2
e. f.
1, 1
1.5a 1.5a
M1, M1 M1 M2
H2
g. H1 V1 h. V2
1, 1
2a M2 , M2 2a
M1 M2
H2
i. H1 V1 j. V2
1.5a 1, 1
1.5a
3.5a M s , Ms
M1 M2
0.5a H2
k. H1 V1 V2
l.
Fig.1.22.1. Sistem dinamic cu 1 GLD: g. diagramă unitară de momente
corespunzătoare acţiunii, de intensitate egală cu unitatea, aplicată pe direcţia
necunoscutei X1; h. situaţie de încărcare pentru calculul coeficientului δ 22 i.
diagramă unitară de momente corespunzătoare acţiunii, de intensitate egală cu
unitatea, aplicată pe direcţia necunoscutei X2; j. situaţie de încărcare pentru
erificarea coeficienţilor; k. diagramă de momente unitară sumată; l. situaţie de
încărcare pentru calculul termenilor liberi
GNS = (l + r ) − 3c
GNS = (2 + 6 ) − 3 ⋅ 2 = 2 ,
∑ X = 0 ; H1 = 0 ⇒ H1 = 0
∑ Y = 0 ; V1 − 1 = 0 ⇒ V1 = 1
Subsistemul 5-4-2:
∑ X = 0 ; H2 = 0 ⇒ H2 = 0
∑ Y = 0 ; 1 − V2 = 0 ⇒ V2 = 1
∑ M2 = 0 ; 1 ⋅ 1.5a − M2 = 0 ⇒ M2 = 1.5a .
M53 = M54 = 0 ,
M 45 = M 42 = 1 ⋅ 1.5a ⇒ M 45 = M 42 = 1.5a ,
11.25a
⇒ δ11 = .
EI
Calculul coeficientului δ 22
Calculul reacţiunilor
Sistemul static determinat din figura 1.20.l. Subsistemul 1-3-5:
∑ X = 0 ; −H1 + 1 = 0 ⇒ H1 = 1
∑ Y = 0 ; V1 = 0 ⇒ V1 = 0
∑ M1 = 0 ; −M1 + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ M1 = 2a .
Subsistemul 5-4-2:
∑ X = 0 ; H2 − 1 = 0 ⇒ H2 = 1
∑ Y = 0 ; V2 = 0 ⇒ V2 = 0
∑ M2 = 0; M2 − 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ M2 = 2a .
∑X = 0; −H1 + 1 = 0 ⇒ H1 = 1
∑Y = 0; V1 − 1 = 0 ⇒ V1 = 1
Subsistemul 5-4-2:
∑X = 0; H2 − 1 = 0 ⇒ H2 = 1
∑Y = 0; −V2 + 1 = 0 ⇒ V2 = 1
∑ M2 = 0 ; M2 − 1 ⋅ 2a + 1 ⋅ 1.5a = 0 ⇒ M2 = 0.5a .
M 45 = M 42 = 1 ⋅ 1.5a ⇒ M 45 = M 42 = 1.5a
2a
+ 2 ⋅ (−3.5a)2 + +2 ⋅ (−1.5a) ⋅ (−3.5a)) + (2 ⋅ (1.5a)2 + 2 ⋅ (−0.5a)2 +
6EI
49.75a3
⇒ δ ss = .
= 2 ⋅ (−0.5a)2 + 2 ⋅ (1.5a) ⋅ (−0.5a) 3EI
∑ X = 0 ; −H1 + 1 = 0 ⇒ H1 = 1
∑ Y = 0 ; V1 = 0 ⇒ V1 = 0
∑ M1 = 0 ; −M1 + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ M1 = 2a .
Subsistemul 5-4-2:
H2 = 0 , V2 = 0 , M2 = 0 ,
76 SISTEME CU 1GLD. Caracteristicilor dinamice
0.4a
0.4a
2a Mf , Mf
MP , M 0.6a
0.6a
m. n.
o.
17
⇒ ∆ sP = ⋅ a3 .
3EI
Însumând termenii liberi se obţine:
17
∆ sP = ∆ p1 + ∆ 2P ⇒ ∆ sP = ⋅ a3 ,
3EI
rezultă că s-au calculat corect coeficienţii.
Rezolvarea ecuaţiei de echilibru
Prin rezolvarea ecuaţiei de echilibru se găseşte soluţia:
X1 = −0.2667 ⇒ X 2 = −0.5 .
se obţin eforturile:
f f
M13 = −(−1.5a) ⋅ X1 + (−2a) ⋅ X 2 + (−2a) ⇒ M13 = −0.6 a
f f f f
M31 = M35 = (−1.5)a ⋅ X1 + 0 ⋅ X 2 + 0 ⇒ M31 = M34 = 0.4 a
f f
M53 = M35 = 0,
f f
M24 = (−2a) ⋅ X 2 + 1.5a ⋅ X1 + 0 ⇒ M24 = −0.6a ,
l M1 (x)M f (x)
∫0 EI
dx = 0 .
2a 1.5a
δ= (2 ⋅ (0.4a)2 + 2 ⋅ (0.6a)2 − 2 ⋅ (0.4a) ⋅ (0.6a)) + 2 ⋅ 0.4a ⋅ 0.4a
6EI 3EI
a3
⇒ δ = 1.6 .
EI
De asemenea, flexibilitatea δ se poate determinară şi aplicând relaţia:
l M(x)M f (x)
δ= ∫0 EI
dx ,
2a
δ= (2 ⋅ (−2a) ⋅ (−0.6a) + 2 ⋅ 0 ⋅ 0.4a + 0 ⋅ (−0.6a) + 0.4a ⋅ (−2a)
6EI
a3
⇒ δ = 1.6 ,
EI
se constată că s-a obţinut aceeaşi valoare pentru flexibilitate.
Determinarea pulsaţiei proprii de vibraţie
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 79
1 3EI EI
ω= = , ω = 1.369 .
3
m⋅δ 1.6 ⋅ ma ma3
Calculul perioadei proprii de vibraţie
Aplicând expresia (1.2) se deduce perioada proprie de vibraţie:
2π ma3
T = , T = 4.590 .
ω EI
APLICAŢIA 2
SISTEME CU 1GLD
k
ω= , (1)
m
funcţie de rigiditatea sistemului vibrant;
b) Pentru perioada proprie de vibraţie
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 81
2π
T = , [s] ; (2)
ω
c) Pentru frecvenţa proprie de vibraţie
1 ω
f = = , [s -1 ] sau [Hz] . (3)
T 2π
Principalele etape de calcule sunt prezentate în continuare:
a) Se stabileşte sistemul vibrant. Se pleacă de la sistemul
constructiv real, pentru care se construieşte modelul static
(schema statică a structurii), iar prin concentrarea masei într-
o secţiune şi acordarea gradului de libertate semnificativ se
obţine sistemul vibrant (modelul dinamic), cu un GLD.
b) Se determină rigiditatea sistemului vibrant, figura 1:
i. notaţie: k;
ii. definiţie – rigiditatea reprezintă forţa care aplicată în
dreptul masei şi pe direcţia GLD, produce pe această
direcţie o deplasare egală cu unitatea;
iii. unitate de măsură – m −1N ; [ ]
iv. scheme de calcul, figura 1.
Există mai multe posibilităţi pentru a afla valoarea unei rigidităţi.
Prima metodă constă în stabilirea unui model static în conformitate cu
definiţia rigidităţii. Astfel, rigiditatea este egală cu forţa aplicată pe
structură, figurile 1.a sau 1.b, notată k , necunoscută, determină pe
direcţia GLD o deplasare egală cu unitatea. Se aplică metoda Mohr-
Maxwell şi se calculează expresia deplasării produse de forţa k , care
prin egalare cu unitatea evidenţiază o ecuaţie, în care necunoscuta este
forţa k . Prin soluţionarea ecuaţiei se obţine valoarea rigidităţii.
A doua cale pentru găsirea valorii rigidităţii constă în blocarea
deplasării pe direcţia GLD, figura 1.c sau d, printr-un blocaj de tip
reazem simplu, pentru deplasarea liniară sau un blocaj de nod, pentru
deplasarea unghiulară. Reacţiunea din blocaj (blocaj de nod sau reazem
simplu), în cazul în care sistemul este acţionat cu o cedare de reazem
egală cu unitatea, în blocajul introdus fictiv, pe direcţia GLD, reprezintă
rigiditatea sistemului.
Prin introducerea blocajelor (reazeme simple şi/sau blocaje de
nod), sistemul vibrant se transformă într-un sistem de bază dinamic
pentru calculul rigidităţii, şi îşi măreşte nedeterminarea statică, în cazul
unei structuri static nedeterminată şi devine static nedeterminat, în
cazul unei structuri static determinată.
82 Sisteme cu 1GLD
a. m MD
1GLD
b. c.
MS MS
k
∆ =1 1
k
∆ =1
1
m
k k
a. b. c.
MD MS MS
sau
X Px
[rij ] Y = Py , (5)
θ M
X Px
k 11 [k 12 ] Y P
= y . (6)
{k 21 } [k 22 ] θ M
P y
Cum Px ≠ 0 , iar y = {0} , se va elimina vectorul din relaţia
M
θ
(6), rezultă:
y
k 11 X + [k 12 ] = Px , (7)
θ
k = k 11 − [k 12 ] [k 22 ]−1 {k 21 }. (11)
∑X = 0; H2 = 0 ,
∑ Y = 0; V2 − 1 = 0 ⇒ V2 = 1 ,
∑ M2 = 0 ; −M2 + 1 ⋅ 3a = 0 ⇒ M2 = −3a .
Calculul eforturilor:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 85
M12 = 0 ⇒ M12 = 0 ,
a.
2 1 SD
3a
GLD
b.
SBD
c.
1
k
d.
SBS
X1
e. M2
H2 1, 1
V2
3a
M, M
f.
l M1 (x) ⋅ M1 (x)
δ11 = ∑ ∫0 EI
dx ,
rezultă
3a 9a3
δ11 = ⋅ (−3a) ⋅ (−3a) ⇒ δ11 = .
3EI EI
Termenul liber ∆ 1C se calculează cu relaţia
∆ 1C = 1 ⋅ ∆1 + ∑ R1k ⋅ ∆k ,
reacţiunile din figura 2.e au fost calculate anterior, iar ∆1 , cedarea de
reazem este:
∆1 = 1 .
Rezultă:
∆ 1C = 1 ⋅ ∆1 + V2 ⋅ 0 + H2 ⋅ 0 + M2 ⋅ 0 ⇒ ∆ 1C = 1 .
k EI EI
ω= , ω= ⇒ ω = 0.3333 ;
3
m 9ma ma3
ma3
T = 18.850 .
EI
1.1.2. Structura 2
Pentru structura din figura 3 se cere să se determine pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor respecta etapele de calcul expuse la
începutul capitolului.
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 87
1 3 2
a.
SD
1.5a 1.5a
GLD
SBD
b.
c.
1
k
d. SBS
X1
1, 1
e.
V1 V2
M, M
f.
0.75a
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 3.a, se construieşte sistemul de bază
dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 3.b şi se
precizează situaţia de încărcare, figura 3.c. Sistemul de bază dinamic
este acţionat de o cedare de reazem, egală cu unitatea, aplicată pe
direcţia blocajului introdus pe direcţia GLD.
Sistemul de bază dinamic este un sistem static nedeterminat
având o singură nedeterminare statică. Calculele se vor efectua prin
metoda forţelor. Sistemul de bază este desenat în figura 3.d.
Ecuaţia de echilibru elastic este
δ11 ⋅ X1 = ∆1c .
∑ M2 = 0 ; V1 ⋅ 3a − 1 ⋅ 1.5a = 0 ⇒ V1 = 0.5 ,
Calculul eforturilor:
M13 = M23 = 0 ,
l M1 (x) ⋅ M1 (x)
δ11 = ∑ ∫0 EI
dx ,
rezultă
1.5a 0.563a3
δ11 = 2 ⋅ ⋅ 0.75a ⋅ 0.75a ⇒ δ11 = .
3EI EI
Termenul liber ∆ 1C se calculează cu relaţia
∆ 1C = 1 ⋅ ∆ 3 + ∑ R 3k ⋅ ∆ k ,
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 89
Rezultă:
∆ 1C = 1 ⋅ ∆ 3 + V1 ⋅ 0 + V2 ⋅ 0 ⇒ ∆ 1C = 1 .
k EI EI
ω= , ω = 1.7778 ⇒ ω = 1.3333 ;
3
m ma ma3
ma3
T = 4.7125 .
EI
1.1.3. Structura 3
Pentru structura din figura 4 se cere să se determine pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Etapele de calcul au fost detaliate în partea
de început a capitolului.
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 4.a, se construieşte sistemul de bază
dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 4.b şi se
precizează situaţia de încărcare, figura 4.c. Sistemul de bază dinamic
este acţionat de o cedare de reazem, egală cu unitatea, aplicată pe
direcţia blocajului introdus pe direcţia GLD.
Sistemul de bază dinamic este un sistem static nedeterminat
având o singură nedeterminare statică. Calculele se vor efectua prin
metoda forţelor. Sistemul de bază este desenat în figura 4.d.
Ecuaţia de echilibru elastic este
90 Sisteme cu 1GLD
1 3 2
a.
SD
2a a
GLD
b. SBD
c.
1
k
d.
SBS
X1
1
1, 1
e.
V1 V3
a
M1 , M1
f.
δ11 ⋅ X1 = ∆1c .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 91
∑ M2 = 0 ; 1 ⋅ 3a − V3 ⋅ 2a = 0 ⇒ V3 = 1.5 ,
∑ M1 = 0 ; −V1 ⋅ 2a + 1 ⋅ a = 0 ⇒ V1 = 0.5 ,
verificare
l M1 (x) ⋅ M1 (x)
δ11 = ∑ ∫0 EI
dx ,
rezultă
2a a a3
δ11 = ⋅a⋅a+ ⋅a⋅a ⇒ δ11 = .
3EI 3EI EI
Termenul liber ∆ 1C se calculează cu relaţia
∆ 1C = 1 ⋅ ∆ 1 + ∑ R1k ⋅ ∆k ,???
reacţiunile din figura 4.e au fost calculate anterior, iar ∆ 3 , cedarea de
reazem este:
∆1 = 1 .
Rezultă:
∆ 1C = 1 ⋅ 0 + V1 ⋅ 0 − V3 ⋅ ∆ 3 ⇒ ∆ 1C = −1.5 .
∆1C −1.51 EI
X1 = , X1 = ⇒ X1 = −1.5 .
3
δ11 a a3
EI
Pentru a trasa diagrama unitară finală de moment încovoietor se
aplică relaţia de calcul
f f
M13 = M23 = 0;
f f f f 3EI
M31 = M32 = −a ⋅ X1 ⇒ M31 = M32 = ,
2a2
diagrama finală de moment încovoietor este trasată în figura 4.g.
g.
Mf , Mf
3EI
2a2
M31 M32
h.
θ1 1 θ2
i.
M31 M32
k
Fig.4. continuare. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD: g.
diagrama finală de moment încovoietor; h şi i. mecanism şi deplasata
corespunzătoare pentru determinarea rigidităţii
rezultă
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 93
Cunoscând
1 1
θ1 = , θ2 = ,
2a a
rezultă
3EI 1 3EI 1 9EI
k = ⋅ + ⋅ ⇒ k = .
2a2 2a 2a2 a 4a3
k EI
ω= , ω = 1.5 ,
m ma3
ma3
T = 4.189 .
EI
1.1.4. Structura 4
Pentru structura din figura 5 se cere să se determine pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Calcul practic se conduce conform celor
expuse în preambului capitolului.
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 5.a, se construieşte sistemul de bază
94 Sisteme cu 1GLD
1 3 2
SD
a.
2a a GLD
b. SBD
c.
1
k
Z1
d. SBS
1
r11
Z1 = 1
e.
K31
K 32
R 1P
f. 1
K 32
∑ M3 = 0 ; r11 − K 32 − K 31 = 0 .
∑ M3 = 0 ; R 1P + K 32 = 0 ,
dar
3EI 3EI
K 32 = = .
2
l a2
Rezultă
3EI
R 1P = K 32 ⇒ R 1P = − .
a2
Soluţia ecuaţiei de echilibru este
96 Sisteme cu 1GLD
3EI
R 1P 2 2
Z1 = − = − a ⇒ Z1 = .
r11 9EI 3a
2a
Pentru a trasa diagrama unitară finală de moment încovoietor se
aplică relaţia de calcul
f f
M13 = M23 = 0;
f f f f EI
M31 = M32 = K 32 ⋅ Z1 − K 32 ⇒ M31 = M32 = − ,
a2
diagrama finală de moment încovoietor este trasată în figura 5.g.
EI
a2
g. Mf , M f
h. M21 M32
i. 1
M32
k
Cunoscând
1 EI
θ = ⇒ k = .
a a3
k EI
ω= , ω= ,
m ma3
ma3
T = 6.2832 .
EI
1.1.5. Structura 5
Pentru structura din figura 6 se cere să se determine pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor respecta etapele de calcul expuse la
începutul capitolului.
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 6.a, se construieşte sistemul de bază
dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 6.b şi se
precizează situaţia de încărcare, figura 6.c. Sistemul de bază dinamic
este acţionat de o cedare de reazem, egală cu unitatea, aplicată pe
direcţia blocajului introdus pe direcţia GLD.
Sistemul de bază dinamic este un sistem static nedeterminat
având o singură nedeterminare statică. Calculele se vor efectua prin
metoda deplasărilor. Numărul de necunoscute, în această metodă, este
dat de gradul de nedeterminare cinematico-elastic al sistemului de bază
dinamic. Rezultă GNCE = 2 , deoarece structura are două noduri,
secţiunile din dreptul reazemelor 2 şi 3. Sistemul de bază este desenat
în figura 6.d.
Sistemul de ecuaţii de echilibru elastic este
98 Sisteme cu 1GLD
r11 ⋅ Z1 + r12 ⋅ Z 2 + R 1P = 0
.
r21 ⋅ Z1 + r22 ⋅ Z 2 + R 2P = 0
În continuare se vor calcula coeficienţii r11 şi r21
1 2 3 4
a.
SD
a a a
GLD
b.
SBD
c.
1
k
Z1 Z2
SB
d.
r21
r11
r21
e. M1
K21
K23 tr
M32
∑ M2 = 0 ; r11 − K 32 − K 31 = 0
şi
∑ M3 = 0 ; r21 − M tr
32
=0
∑ M3 = 0 ; r22 − K 34 − K 32 = 0
şi
∑ M2 = 0; r12 − M tr
23
=0
r12 r22
M2
f. K32
tr
M23 K34
R1P R 2P
K32
g. MP
K21 K23
EI
3.6
a2
h. Mf , Mf
EI
2.4
a2
f f
M21 M23
i.
f
f M34
M32
f
M32 f
M34
θ 1 θ
j.
f
M21 f
M23
k
Fig. 6. continuare. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD:
f. situaţie de încărcare produsă de o cedare de blocaj de nod,
Z2 = 1 ; g. situaţie de încărcare produsă de acţiunea exterioară,
cedare de reazem egală cu unitatea; h. diagrama finală de moment
încovoietor; i şi j. mecanism şi deplasata corespunzătoare pentru
determinarea rigidităţii
şi
2EI
r12 = M tr ⇒ r12 = .
23 a
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 101
∑ M2 = 0 ; K 21 + R 1P − K 23 = 0 ,
∑ M3 = 0 ; − K 32 + R 1P = 0 ,
dar
6 EI 6 EI
K 32 = K 23 = = ,
2
l a2
3EI 3EI
K 21 = = .
2
l a2
Rezultă
3EI
R 1P = K 23 − K 21 ⇒ R 1P = ,
a2
6EI
R 2P = K 32 ⇒ R 2P = .
a2
Soluţia sistemului de ecuaţii de echilibru este
0.2 0.8
Z1 = − , Z2 = − .
a a
Pentru a trasa diagrama unitară finală de moment încovoietor se
aplică relaţia de calcul
f
M12 = M f43 = 0 ;
f 3.6EI
⇒ M23 = − ,
a2
102 Sisteme cu 1GLD
f 2.4EI
⇒ M32 = ,
a2
3EI 0.8 2.4EI
M f43 = 0 − K 34 ⋅ Z2 + 0 = − ⋅ (− ) ⇒ f
M34 = − ,
a a a2
diagrama finală de moment încovoietor este trasată în figura 6.h.
Având calculată diagrama finală de moment încovoietor se poate
determina rigiditatea sistemului dinamic. Rigiditatea reprezintă
reacţiunea din reazemul 2 , iar pentru aflarea valorii acesteia se va folosi
principiul lucrului mecanic virtual. Se transformă sistemul de bază
dinamic într-un mecanism, figura 6.i. acţionat de momentele
încovoietoare care înlocuiesc legătura suprimată din bara 123 , în
dreptul reazemului 2 şi se evidenţiază rigiditatea sistemului, k . În
vederea scrierii ecuaţiei de lucru mecanic virtual se va produce o
deplasare virtuală compatibilă cu legăturile, egală cu unitatea, figura 6.j:
f f f f
LMV = 0 ; k ⋅ 1 − M21 ⋅ θ − M23 ⋅ θ − M32 ⋅θ = 0 ⇒ k = M32 ⋅θ
Cunoscând
1
θ =
a
3.6EI 1 2.4EI 1 9.6EI
⇒ k = 2⋅ ⋅ + ⋅ , k = .
a2 a a2 a a3
k 9.6EI EI
ω= , ω= , ω = 3.0984
3
m ma ma3
ma3
T = 2.0279 .
EI
1.1.6. Structura 6
Pentru structura din figura 7 se cere să se determine pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor respecta etapele de calcul expuse în
partea introductivă a capitolului.
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 103
1 2 3
a. SD
GLD
2a a
b.
SBD
c.
1
k
d.
SBS
X1
e. M1
H1
V1
1, 1
2a
f. M1 , M1
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 7.a, se construieşte sistemul de bază
dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 7.b şi se
104 Sisteme cu 1GLD
∑X = 0; H1 = 0
∑ Y = 0; −V1 + 1 = 0 ⇒ V1 = 1 ,
∑ M1 = 0 ; −M1 + 1 ⋅ 2a = 0 ⇒ M1 = 2a .
Calculul eforturilor:
M32 = M23 = M21 = 0 ,
M12 = − M1 .
l M1 (x) ⋅ M1 (x)
δ11 = ∑ ∫0 EI
dx ,
rezultă
2a 8a3
δ11 = ⋅ 2a ⋅ 2a ⇒ δ11 = .
3EI 3EI
Termenul liber ∆ 1C se calculează cu relaţia
∆ 1C = 1 ⋅ ∆1 + ∑ R 1k ⋅ ∆k ,
∆1 = 1 .
Rezultă:
∆ 1C = 1 ⋅ 1 + V1 ⋅ 0 + H1 ⋅ ∆ H + V1 ⋅ ∆ V ⇒ ∆ 1C = 1 .
f f f
M32 = M23 = M21 = 0;
f 3EI 3EI
M12 = M1 ⋅ X1 = −2a ⋅ ⇒ f
M12 = − ,
3
21 8a 4a2
diagrama finală de moment încovoietor este trasată în figura 7.g.
Diagrama finală de moment încovoietor se verifică cu relaţia
M1 (x) ⋅ M f (x)
∑ EI
dx = ∆1C ,
rezultă
M1 (x) ⋅ M f (x) 2a 3EI
∑ EI
dx = ⋅
3EI 4a2
⋅ 2a = 1 .
f 3EI
M12 =
4a2
g. Mf , Mf
f
M12 θ
h.
1
f f f
LMV = 0 ; k ⋅ 1 − M12 ⋅θ = 0 ⇒ k = M31 ⋅ θ1 + M32 ⋅ θ2
Cunoscând
1
θ = ,
2a
rezultă
3EI 1 3EI
k = ⋅ ⇒ k = .
2
4a 2a 8a3
k 3EI EI
ω= , ω= ⇒ ω = 0.6124
3
m 8ma ma3
ma3
T = 10.2604 .
EI
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 107
1.1.7. Structura 7
Pentru structura din figura 8 se cere să se determine pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor respecta etapele de calcul expuse în
partea introductivă a capitolului.
1 2 3
a. SD
a GLD 2a
b. SBD
c.
d. 1
f
M12
θ
e.
1
f
M12
k
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 8.a, se construieşte sistemul de bază
dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 8.b şi se
precizează situaţia de încărcare, figura 8.c. Sistemul de bază dinamic
este acţionat de o cedare de reazem, egală cu unitatea, aplicată pe
direcţia blocajului introdus pe direcţia GLD.
Sistemul poate fi analizat ca o grindă încastrată în secţiunea 1 şi
simplu rezemată în secţiunea 2 , făcând abstracţie de consola 23 ,
neîncărcată, figura 8.d. În această situaţie, momentul din secţiunea 1 ,
f
notat M12 , reprezintă rigiditatea la deplasare, K12 , deci
f 3EI 3EI
M12 = K 12 = = .
2
l a2
În figura 8.e s-a prezentat deplasata sistemului pentru calculul
rigidităţii prin aplicarea principiului lucrului mecanic virtual. Ecuaţia de
echilibru este
f
LNV = 0 ; k ⋅ 1 − M12 ⋅θ = 0,
unde
1 3EI
θ= ⇒ k = .
a a3
k 3EI EI
ω= , ω= ⇒ ω = 1.7321
3
m ma ma3
ma3
T = 3.6275 .
EI
1.1.8. Structura 8
Pentru structura din figura 9 se cere să se determine pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse la
începutul capitolului.
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 9.a, se construieşte sistemul de bază
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 109
3 2 1
a.
GLD SD
2a a
b.
SBD
c.
Z1
d. SBS
1
r11
e. Z1 = 1
tr K21
M12
K 23
K23
f. M1
tr
K21
M12
∑ M2 = 0; r11 − K 23 − K 21 = 0 .
unde
3EI 3EI
K 23 = = .
2
l a2
Rezultă
3EI
R 1P = K 23 ⇒ R 1P = − .
a2
Soluţia ecuaţiei de echilibru este
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 111
3EI
R 1P 2 3
Z1 = − = − a ⇒ Z1 = .
r11 5EI 5a
a
Pentru a trasa diagrama unitară finală de moment încovoietor se
aplică relaţia de calcul
f
M32 = 0;
f tr
M12 = M12 ⋅ Z1 + 0
unde
tr 4EI tr 2EI
M12 = K 21 ⋅ t 21 = ⋅ 0.5 ⇒ M12 = ,
2a a
rezultă
f 3EI
M12 = ,
5a2
f 2EI 3 f 6EI
M21 = −K 21 ⋅ Z1 + 0 = − ⋅ ⇒ M21 = − ,
a 5a 5a2
4 4
= − + = 0,
5 5
deci s-a calculat corect diagrama de moment încovoietor.
112 Sisteme cu 1GLD
R1P
g.
1
K23
K23 MP
h.
f 3EI f 6EI
M12 = M21 =
2
5a 5a2
i. Mf , Mf
1
j.
2a
k.
M1
f
M21 θ
l.
l.
f
M12 f
1
M23
k
Fig. 8. continuare. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD:
g. şi h. situaţie de încărcare produsă de acţiunea exterioară, cedare de
reazem egală cu unitatea şi diagrama de moment încovoietor; i.
diagrama finală de moment încovoietor; j. şi k. situaţie de încărcare
pentru verificarea diagramei finale de moment încovoietor şi diagrama
corespunzătoare; l. deplasata specifică pentru determinarea rigidităţii
Cunoscând
1 6EI
θ = ⇒ k = .
a 5a3
k 6EI EI
ω= , ω= ⇒ ω = 1.0954
3
m 5ma ma3
ma3
T = 5.736 .
EI
1.1.9. Structura 9
Pentru structura din figura 10 se cere să se determine pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
introducerea capitolului.
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 10.a, se construieşte sistemul de bază
dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 10.b şi se
precizează situaţia de încărcare, figura 10.c. Sistemul de bază dinamic
este acţionat de o cedare de reazem, egală cu unitatea, aplicată pe
direcţia blocajului introdus pe direcţia GLD.
Sistemul de bază dinamic este de două ori static nedeterminat.
Calculele se vor efectua prin metoda forţelor. Sistemul de bază este
desenat în figura 10.d.
Sistemul de ecuaţii de echilibru elastic este
δ11 ⋅ X1 + δ12 ⋅ X 2 = ∆ 1C
.
δ 21 ⋅ X1 + δ 22 ⋅ X 2 = ∆ 2C
114 Sisteme cu 1GLD
1 2 3
a.
GLD SD
a 2a
b. SBD
c.
1 k
X2
d.
SBS
X1
1
e.
1, 1
1
∑ M2 = 0; −V1 ⋅ a + 1 = 0 ⇒ V1 =
a
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 115
1
∑ M1 = 0 ; 1 − V2 ⋅ a = 0 ⇒ V2 =
a
,
V3 = 0 ,
1
∑ M1 = 0 ; − V2 ⋅ a + 1 = 0
21
⇒ V2
21
=
a
,
1
∑ Mdr2 = 0 ; − 1 + V32 ⋅ 2a = 0 ⇒ V2 =
3 2a
,
1
∑ M3 = 0 ; V2 ⋅ 2 − 1 = 0
23
⇒ V2
23
=
2a
,
1 1 3
V2 = V2 + V2 = + ⇒ V2 = .
2 21 23 a 2a 2 2a
Calculul eforturilor:
M12 = M32 = 0 , M21 = M23 = −1 ,
rezultă
a a
δ11 = ⋅1⋅1 ⇒ δ11 = ,
3EI 3EI
116 Sisteme cu 1GLD
f. M1, M1
1
1, 1
g.
V12 2
V21 2
V23
V32
h. M2 , M2
1
3EI
11a2 Mf , Mf
i. 6EI
11a2
f
M21 f f 6EI
M23 = M21 =
j. 11a2 θ
f 3EI 1
M12 =
11a2
k
l M2 (x) ⋅ M2 (x) a 2a a
δ 22 = ∑ ∫0 EI
dx =
3EI
⋅1⋅1 +
3EI
⋅1⋅1 ⇒ δ 22 =
EI
,
l M1 (x) ⋅ M2 (x) a a
δ12 = ∑ ∫0 EI
dx = −
6EI
⋅1⋅1 ⇒ δ12 = −
6EI
.
∆ iC = 1 ⋅ ∆ i + ∑ R ik ⋅ ∆ k .
Astfel, vom obţine
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 117
∆ 1C = 1 ⋅ ∆1 + ∑ R1k ⋅ ∆k
sau
∆ 1C = 1 ⋅ ∆1 + V 1 ⋅ 0 + V 1 ⋅ 0 + V 1 ⋅ 1 ⇒ ∆1C = 0 ,
1 2 3
deoarece V31 = 0 şi ∆ 3 = 1
şi
∆ 2C = 1 ⋅ ∆ 2 + ∑ R 2k ⋅ ∆ k
sau
1
∆ 2C = 1 ⋅ ∆ 2 + V 2 ⋅ 0 + V 2 ⋅ 0 + V 2 ⋅ 1 ⇒ ∆ 1C = ,
1 2 3 2a
1
deoarece V31 = şi ∆ 3 = 1 .
2a
Soluţia sistemului de ecuaţii de echilibru elastic este
6EI 3EI
X1 = , X2 = .
2
11a 11a2
Eforturile diagramei finale de moment încovoietor se determină
cu relaţia
f f 3EI
M12 (x) = M1
12
2
(x) ⋅ X1 + M12 (x) ⋅ X 2 = 1 ⋅ X1 + 0 ⋅ X 2 ⇒ M12 (x) = ,
11a2
f f 6EI
M21 (x) = M121 (x) ⋅ X1 + M2
21
(x) ⋅ X 2 = 0 ⋅ X1 + 1 ⋅ X 2 ⇒ M21 (x) = − ,
11a2
f f f
M23 = M21 , M32 = 0,
şi
118 Sisteme cu 1GLD
l M2 (x) ⋅ M f (x)
∑ ∫0 EI
dx = ∆ 2C .
6EI 1 1
−1⋅ )= − = 0,
2 11a 11a
11a
rezultatul este corect deoarece ∆ 1C = 0 .
6EI 2a 6EI 1
+0⋅ )+ ⋅1⋅ = ,
2 3EI 2 2a
11a 11a
1
rezultatul este corect deoarece ∆ 2C = . În concluzie, constatăm că
2a
diagrama finală de moment încovoietor este bine calculată.
Având calculată diagrama finală de moment încovoietor se poate
determina rigiditatea sistemului dinamic. Rigiditatea reprezintă
reacţiunea din reazemul 3 , iar pentru aflarea valorii acesteia se va folosi
principiul lucrului mecanic virtual. Se transformă sistemul de bază
dinamic într-un mecanism, figura 10.j. acţionat de momentele
încovoietoare care înlocuiesc legătura suprimată din bara 123 , în
dreptul reazemului 2 şi se evidenţiază rigiditatea sistemului, k . În
vederea scrierii ecuaţiei de lucru mecanic virtual se va produce o
deplasare virtuală compatibilă cu legăturile, egală cu unitatea, figura
10.j:
f f
LMV = 0 ; k ⋅ 1 − M23 ⋅θ = 0 ⇒ k = M32 ⋅θ
Cunoscând
1 3EI
θ= ⇒ k = .
2a 11a3
k 3EI EI
ω= , ω= ⇒ ω = 0.5222 ;
m 11ma 3
ma3
ma3
T = 12.0315 .
EI
1.1.10. Structura 10
Pentru structura din figura 11 se cere să se determine pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se respecta etapele de calcul expuse în
preambului capitolului.
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului dinamic
prezentat în figura 11.a, se construieşte sistemul de bază dinamic
prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 11.b. Sistemul de bază
dinamic este acţionat de o cedare de reazem, egală cu unitatea, aplicată
pe direcţia blocajului introdus pe direcţia GLD.
Deoarece sistemul de bază dinamic este un sistem static
nedeterminat, fiind de patru ori static nedeterminat, calculele se vor
efectua prin metoda deplasărilor. Sistemul de bază este desenat în
figura 11.c, care presupune o singură necunoscută.
Ecuaţia de echilibru static are forma
r11 ⋅ Z1 + R 1P = 0 .
∑ M2 = 0; r11 − K 23 − K 21 = 0 .
tr 4EI 1 2EI tr tr
M12 = K 21 ⋅ t 21 = ⋅ = , M32 = M12
1.5a 2 1.5a
rezultă
4EI 4EI 8EI
r11 = + ⇒ r11 = .
1.5a 1.5a 1.5a
120 Sisteme cu 1GLD
1 2 3
a.
SD
1.5a 1.5a
GLD
b. SBD
Z1
c. SBS
r11
d. Z1 = 1
K21
tr tr
M12 K23 M32
2EI 2EI
1.5a 1.5a
M1
e. 4EI
1.5a
1 R 1P
f.
K12 K32
K21 K23
6EI f 6EI
f M23 =
M12 =
2.25a 2 2.25a2
MP,Mf
g.
f f 6EI
M21 = M23 =
2.25a2
1.5a
h. M
1, 1
θ
1 θ
i.
f f
M12 f f M32
M21 M23
∑ M2 = 0 ; R 1P − K 23 + K 21 = 0 ,
dar
6EI 6EI
K12 = K 21 = K 23 = K 32 = = .
2
l 2.25a2
Rezultă
R 1P = K 23 − K 21 ⇒ R 1P = 0 .
R 1P
Z1 = − ⇒ Z1 = 0 .
r11
f f f f 6EI
M12 = M21 = M23 = M32 = ,
2.25a2
diagrama finală de moment încovoietor este trasată în figura 11.g.
Corectitudinea trasării diagramei de moment încovoietor se
verifică cu relaţia
l M(x) ⋅ M f (x)
∑ ∫0 EI
dx = ∆ C ,
−2 + 1 = −1 .
Dar cum,
∆C = 1 ⋅ ∆ + ∑ R k ⋅ ∆k = −1 ⋅ 1 + ∑ R k ⋅ 0 = −1 ,
deoarece deplasările pe direcţia reacţiunilor sunt nule, singura deplasare
fiind după direcţia forţei egală cu unitatea, corespunzătoare situaţiei
virtuale de încărcare, rezultă că s-a trasat corect diagrama de moment
încovoietor.
Având calculată diagrama finală de moment încovoietor se poate
determina rigiditatea sistemului dinamic. Rigiditatea reprezintă
reacţiunea din reazemul 2 , iar pentru aflarea valorii acesteia se va folosi
principiul lucrului mecanic virtual. Se transformă sistemul de bază
dinamic într-un mecanism, figura 11.i. acţionat de momentele
încovoietoare care înlocuiesc legătura suprimată din bara 123 , în
dreptul reazemului 2 şi se evidenţiază rigiditatea sistemului, k . În
vederea scrierii ecuaţiei de lucru mecanic virtual se va produce o
deplasare virtuală compatibilă cu legăturile, egală cu unitatea, figura
11.i:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 123
LMV = 0 ; k ⋅1 − 4 ⋅ ∑ Mijf ⋅ θ j = 0 ,
6EI 1 EI
k = 4⋅ ⋅ ⇒ k = 7.1111
2
2.25a 1.5a a3
k EI EI
ω= , ω= 7.1111 ⇒ ω = 2.6667
3
m ma ma3
ma3
T = 2.3562 .
EI
1.1.11. Structura 11
Pentru structura din figura 12 se cere să se determine pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor urmări etapele de calcul expuse în
preambului capitolului.
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 12.a, se construieşte sistemul de
bază dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 12.b.
Sistemul de bază dinamic este acţionat de o cedare de reazem, egală cu
unitatea, aplicată pe direcţia blocajului introdus pe direcţia GLD.
Deoarece sistemul de bază dinamic este un sistem static
nedeterminat, având patru nedeterminări statice, calculele se vor
efectua prin metoda deplasărilor. Sistemul de bază desenat în figura
12.c presupune o singură necunoscută.
Ecuaţia de echilibru static are forma
r11 ⋅ Z1 + R 1P = 0 .
∑ M2 = 0; r11 − K 23 − K 21 = 0 .
1 2 3
a.
SD
2a 1a
GLD
b. SBD
Z1
c.
r11
d. Z1 = 1
K21
tr
M12 K23 tr
M32
2EI
EI 2EI
a
a a
M1
e. 4EI
a
4EI 4EI
K 23 = =
l a
tr 2EI 1 EI
M12 = K 21 ⋅ t 21 = ⋅ = ,
a 2 a
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 125
4EI 1 2EI
M1tr = K 23 ⋅ t 23 = ⋅ =
32
a 2 a
rezultă
4EI 2EI 6EI
r11 = + ⇒ r11 = .
a a a
Termenul liber R 1P se calculează prin exprimarea echilibrului
static al forţelor de pe deformata sistemului de bază dinamic produsă de
o cedare de reazem, egală cu unitatea produsă pe direcţia GLD în
blocajul introdus pe sistemul static al modelului dinamic, figura 12. f. Se
obţine
∑ M2 = 0 ; R 1P − K 23 + K 21 = 0 ,
dar cum
6EI 6EI 3EI
K12 = K 21 = = = ,
2 2 2a
l 4a
6EI 6EI
K 23 = K 32 = = ,
2
l a2
rezultă
6 EI 3 EI 9EI
R 1 P = K 23 − K 21 = − ⇒ R 1P = .
a 2
2a 2
2a2
Soluţia ecuaţiei de echilibru static este
R 1P 3
Z1 = − ⇒ Z1 = − .
r11 4a
f p EI 3 3EI 9EI
M12 = M1
12
⋅ Z1 + M12 = ⋅ (− )− ⇒ f
M12 = − ,
a 4a 2a2 4a2
2EI 3 3EI 3EI
f
M21 = M121 ⋅ Z1 + Mp21 = (− ) ⋅ (− )+ ⇒ f
M21 = ,
a 4a 2a2 a2
2EI 3 6EI 9EI
f
M32 = M132 ⋅ Z1 + Mp32 = (− ⋅ (− )− ⇒ f
M12 = − ,
a 4a a2 2a2
126 Sisteme cu 1GLD
1 R 1P
f.
K12 K32
K21 K23
6EI
a2 MP
g.
3EI 3EI 6EI
2a2 2a 2
a2
3EI
h. a2
Mf
9EI 9EI
4a2 2a2
2a
i. M
1, 1
θ1 1 θ2
j.
f f
M12 f f M32
M21 M23
∆ 1C = 1 ⋅ ∆ 1 + ∑ R 1k ⋅ ∆ k = −1 ⋅ 1 + ∑ R k ⋅ 0 = −1 .
Rezultatul a apărut deoarece deplasările pe direcţia reacţiunilor sunt
nule, singura deplasare fiind după direcţia forţei egală cu unitatea,
corespunzătoare situaţiei virtuale de încărcare şi indică faptul că s-a
trasat corect diagrama de moment încovoietor.
Având calculată diagrama finală de moment încovoietor se poate
determina rigiditatea sistemului dinamic. Rigiditatea reprezintă
reacţiunea din reazemul 2 , iar pentru aflarea valorii acesteia se va folosi
principiul lucrului mecanic virtual. Se transformă sistemul de bază
dinamic într-un mecanism, figura 12.j. acţionat de momentele
încovoietoare care înlocuiesc legătura suprimată din bara 123 , în
dreptul reazemului 2 şi se evidenţiază rigiditatea sistemului, k . În
vederea scrierii ecuaţiei de lucru mecanic virtual se va produce o
deplasare virtuală compatibilă cu legăturile, egală cu unitatea, figura
11.j:
f f f f
LMV = 0 ; k ⋅ 1 − (M12 + M21 ) ⋅ θ1 − (M23 + M32 ) ⋅ θ2 = 0 ,
unde
1 1
θ1 = , θ1 =
2a a
şi
9EI 3EI 1 3EI 9EI 1 EI
k =( + )⋅ +( + )⋅ ⇒ k = 10.1250
2 2 2
4a a 2a a 2a2 a a3
128 Sisteme cu 1GLD
k EI EI
ω= , ω = 10.1250 ⇒ ω = 3.1820
3
m ma ma3
ma3
T = 1.9746 .
EI
1.2. Cadre
1.2.1. Structura 1
Pentru cadrul din figura 1.13 se vor determina pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 13.a, se construieşte sistemul de
bază dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 13.b.
Sistemul de bază dinamic este acţionat de o cedare de reazem, egală cu
unitatea, aplicată în blocajului introdus pe direcţia GLD, situaţie de
încărcare arătată în figura 13.c.
Pentru calculul rigidităţii k, reacţiunea din blocajul GLD, se va
folosi metoda deplasărilor. Sistemul de bază este constituit în figura
13.d, prin introducerea unui număr de blocaje egal cu gradul de
nedeterminare cinematico-elastică al sistemului de bază dinamic.
Sistemul de ecuaţii de echilibru static are forma
r11 ⋅ Z1 + r12 ⋅ Z2 + r13 ⋅ Z3 + R 1P = 0
r21 ⋅ Z1 + r22 ⋅ Z2 + r23 ⋅ Z3 + R 2P = 0 .
r ⋅ Z + r ⋅ Z + r ⋅ Z + R
31 1 32 2 33 3 3P = 0
∑ M3 = 0 ; r11 − K 34 − K 31 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; r21 − Mtr43 = 0 .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 129
GLD
3 4
2a
SD SBD
1 2
3a
a. b.
Z1 Z2
1
SBS
Z3
c. d.
Z1 = 1 Mtr
K31 K34 43
Mtr
43
K34
r31 M1
e. f.
Fig.13. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD: a. sistem
dinamic; b. sistem de bază dinamic; c. situaţie de încărcare specifică
calculului rigidităţii; d. sistem de bază în metoda deplasărilor; e. şi f.
situaţie de încărcare produsă de o cedare de blocaj de nod, Z1 = 1 şi
diagrama de moment încovoietor
∑ M3 = 0 ; r12 − Mtr34 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; r22 − K 43 − K 42 = 0 .
Cunoscând expresiile rigidităţilor la rotire a extremităţilor de bară
ce concură în nodul 4
3EI EI 4EI 4EI
K 42 = = , K 43 = =
l 2a l 3a
tr 4EI 1 2EI
M34 = K 43 ⋅ t 43 = ⋅ = ,
3a 2 3a
rezultă
2EI
r21 = M tr ⇒ r21 = ,
34 3a
4EI 3EI 17EI
r22 = K 43 + K 42 , r22 = + , r22 = .
3a 2a 6a
Determinarea coeficienţilor r13 şi r23
r12 r22
Z2 = 1 K 43
tr K 43
M34 tr
M34 K 42
K 42
r32 M2
g. h.
r13 r23
K 42 K 42
M3
Z3 = 1
r33
i. j.
R1P R 2P
1
K 31 K 31
K 42 K 42
MP
R 3P
k. l.
Fig.13 continuare. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD: g. şi
h. situaţie de încărcare produsă de o cedare de blocaj de nod, Z 2 = 1
şi diagrama de moment încovoietor; i. şi j. situaţie de încărcare produsă
de o cedare de blocaj grad de libertate, Z 3 = 1 şi diagrama de
moment încovoietor ; k. şi l. situaţie de încărcare produsă de acţiunea
exterioară, cedare de reazem egală cu unitatea şi diagrama de moment
încovoietor
132 Sisteme cu 1GLD
∑ M3 = 0 ; r13 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; r23 − K 42 = 0 .
∑ M3 = 0 ; R 1P + K 31 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; R 2P + K 42 = 0 .
K 42
ψ42 ψ42
r31 r32
1 1
m. n.
K 42 K 42
ψ 42 ψ42
r33 R 3P
1 1
o. p.
f f
M31 = M34 = 0.3
1
f
M31 k
ψ31 ψ42
Mf
r.
s.
LMV = 0 ; r32 ⋅ 1 − K 42 ⋅ θ = 0 ,
dar
1 3EI 1 3EI
θ= , r32 = ⋅ ⇒ r32 =
2a 2a 2a 4a2
şi
LMV = 0 ; r33 ⋅ 1 − K 42 ⋅ θ = 0 ,
dar
1 3EI 1 3EI
θ= , r33 = ⋅ ⇒ r33 = .
2
2a 4a 2a 8a3
Calculul termenului liber R 3P
LMV = 0 ; R 3P ⋅ 1 + K 42 ⋅ θ = 0
dar
1 3EI 1 3EI
θ= , R 3P = − ⋅ ⇒ R 3P = − .
2
2a 4a 2a 8a3
Rezolvarea sistemului ecuaţiilor de echilibru
Sistemul de ecuaţii de echilibru static, după înlocuirea
coeficienţilor şi a termenilor liberi, are forma
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 135
f
M31 = −K 31 ⋅ Z1 + 0 ⋅ Z2 + 0 ⋅ Z3 + K 31 =
M f43 = −M tr
43
⋅ Z1 − K 43 ⋅ Z2 + 0 ⋅ Z3 + 0 =
M f42 = 0 ⋅ Z1 + K 42 ⋅ Z2 + 0 ⋅ Z3 − K 42 =
Calculul rigidităţii
Având calculată diagrama finală de moment încovoietor se poate
determina rigiditatea sistemului dinamic. Rigiditatea reprezintă
reacţiunea din reazemul simplu, blocajul GLD, iar pentru aflarea valorii
acesteia se va folosi principiul lucrului mecanic virtual. Se transformă
sistemul de bază dinamic într-un mecanism, figura 13.s. acţionat de
momentele încovoietoare care înlocuiesc legăturile suprimate şi se
evidenţiază rigiditatea sistemului, k . În vederea scrierii ecuaţiei de lucru
mecanic virtual se va produce o deplasare virtuală compatibilă cu
legăturile, egală cu unitatea, figura 13.s:
f
LMV = 0 ; k ⋅ 1 − M31 ⋅θ = 0,
unde
1
θ= ,
2a
şi
f 0.3 1 1 EI
k = M31 ⋅θ = ⋅ ⋅ ⇒ k = 0.15 ⋅
2
a 2a 2a a2
k EI EI
ω= , ω= 0.15 ⇒ ω = 0.3873
3
m ma ma3
ma3
T = 16.223 .
EI
1.2.2. Structura 2
Pentru cadrul din figura 1.14 se vor determina pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 14.a, se construieşte sistemul de
bază dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 14.b.
Sistemul de bază dinamic este acţionat de o cedare de reazem, egală cu
unitatea, aplicată în blocajului de pe direcţia GLD, situaţie de încărcare
arătată în figura 14.c.
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 137
GLD
3 4 5
2a
SD SBD
1 2
1.5a 1.5a
a. b.
Z1 Z2
1 Z3
SBS
c. d.
K31 K34
r31 K34
Z1 = 1
M1
e. f.
∑ M3 = 0 ; r11 − K 34 − K 31 = 0 ,
∑ M5 = 0 ; r21 = 0 .
Cunoscând expresiile rigidităţilor la rotire a extremităţilor de bară
ce concură în nodul 3
3EI EI 3EI 3EI
K 31 = = , K 34 = = ,
l 2a l 1.5a
rezultă
3EI 2EI 7EI
r11 = K 34 + K 31 , r11 = + ⇒ r11 = ,
2a a 2a
r21 = 0 .
∑ M4 = 0 ; r12 = 0 ,
∑ M5 = 0 ; r22 − K 52 − K 54 = 0 .
∑ M3 = 0 ; r13 + K 34 = 0 ,
∑ M5 = 0 ; r23 − K 54 = 0 .
rezultă
3EI 3EI
r13 = − , r23 = .
2
2.25a 2.25a2
Calculul termenilor liberi R 1P şi R 2P
∑ M3 = 0 ; R 1P + K 31 = 0 ,
∑ M5 = 0 ; R 2P + K 52 = 0 .
140 Sisteme cu 1GLD
r12 K 54
r22
K54
r32 K52
Z2 = 1 K52
M2
g. h.
r13 r23
K34 K54
K34 K54
Z3 = 1
r33
M3
i. j.
R1P R2P
1
K31 K52
R 3P K31 K52
MP
k. l.
Fig.14 continuare. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD: g. şi
h. situaţie de încărcare produsă de o cedare de blocaj de nod, Z 2 = 1
şi diagrama de moment încovoietor; i. şi j. situaţie de încărcare produsă
de o cedare de blocaj grad de libertate, Z 3 = 1 şi diagrama de
moment încovoietor ; k. şi l. situaţie de încărcare produsă de acţiunea
exterioară, cedare de reazem egală cu unitatea şi diagrama de moment
încovoietor
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 141
LMV = 0 ; r32 ⋅ 1 − K 54 ⋅ θ = 0 ,
LMV = 0 ; r33 ⋅ 1 − K 34 ⋅ θ − K 54 ⋅ θ = 0 ,
dar
1
θ= ,
1.5a
3EI 1 3EI
r31 = −K 34 ⋅ θ = − ⋅ ⇒ r32 = −
1.5a 1.5a 2.25a2
3EI 1 3EI
r32 = K 54 ⋅ θ = ⋅ ⇒ r32 =
1.5a 1.5a 2.25a2
şi
3EI 1 3EI 1
r33 = K 54 ⋅ θ + K 34 ⋅ θ = ⋅ + ⋅
2 1.5a 2.25a 2 1.5a
2.25a
6EI
⇒ r32 = .
3.375a3
Calculul termenului liber R 3P
ψ34 ψ45
K34 K54
1 r32 1
r31
m. n.
ψ34 ψ45
K54
K34
1 1
r33 R3P
p.
o.
f 0.4286
M31 =
a2 1 k
f
f
M31 M52
f = 0.4286
M52
a2
ψ 31 ψ 52
Mf
r. s.
LMV = 0 ; R 3P ⋅ 1 + K 42 ⋅ θ = 0
dar
1 3EI 1 3EI
θ= , R 3P = − ⋅ ⇒ R 3P = − .
2
2a 4a 2a 8a3
Rezolvarea sistemului ecuaţiilor de echilibru
Sistemul de ecuaţii de echilibru static, după înlocuirea
coeficienţilor şi a termenilor liberi, are forma
3.5a ⋅ Z1 + 0 ⋅ Z2 − 1.3333 ⋅ Z3 − 0.75 = 0
0 ⋅ Z1 + 3.5a ⋅ Z2 + 1.3333 ⋅ Z3 − 0.75 = 0
− 1.3333 ⋅ Z + 1.3333 ⋅ Z + 1.7778 ⋅ Z − 0 = 0
1 2 3
cu soluţiile:
0.2143 0.2143
Z1 = , Z2 = , Z3 = 0 .
a a
Calculul momentelor încovoietoare finale
Ordonatele din diagrama unitară finală de moment încovoietor se
determină folosind relaţia de calcul
f
M31 = −K 31 ⋅ Z1 + 0 ⋅ Z2 + 0 ⋅ Z3 + K 31 =
unde
1
θ= ,
2a
şi
f f EI 1 EI
k = M31 ⋅ θ + M52 ⋅ θ = 2 ⋅ 0.4286 ⋅ ⇒ k = 0.4286 ⋅
2
a 2a a3
k EI EI
ω= , ω= 0.4286 ⇒ ω = 0.6547
3
m ma ma3
ma3
T = 9.5973 .
EI
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 145
1.2.3. Structura 3
Pentru cadrul din figura 1.15 se vor determina pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 15.a, se construieşte sistemul de
bază dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 15.b.
Sistemul de bază dinamic este acţionat de o cedare de reazem, egală cu
unitatea, aplicată în blocajului de pe direcţia GLD, situaţie de încărcare
arătată în figura 14.c.
În vederea determinării rigidităţii k, reacţiunea din blocajul GLD,
se va folosi metoda deplasărilor. Sistemul de bază este constituit în
figura 14.d, prin introducerea unui număr de blocaje egal cu gradul de
nedeterminare cinematico-elastică al sistemului de bază dinamic.
Sistemul de ecuaţii de echilibru static are forma
r11 ⋅ Z1 + r12 ⋅ Z2 + R 1P = 0
.
r21 ⋅ Z1 + r22 ⋅ Z2 + R 2P = 0
Determinarea coeficientului r11
∑ M4 = 0 ; r11 − K 43 − K 42 = 0 .
3 4
GLD
2a
SD SBD
1 2
3a
a. b.
Z1
SBS Z2
c. d.
r11
K 43
Z1 = 1 K 43
K 42
K 42
r21 M1
e. f.
∑ M4 = 0 ; r12 − K 42 = 0 .
rezultă
0.75EI
r12 = K 24 ⇒ r12 = .
a2
Calculul termenului liber R 1P
∑ M4 = 0 ; R 1P + K 42 = 0 ,
∑ M5 = 0 ; R 2P + K 52 = 0 .
r12
K 42
K 42
M2
Z2 = 1
r22
g. h.
R1P
1
K 42
K13 K 42
K13 MP
R2P
i. j.
K 42 K 42
ψ 42 ψ42
r21 r22
1 1
k. l.
LMV = 0 ; r22 ⋅ 1 − K 42 ⋅ θ = 0 ,
dar
1
θ= ,
1.5a
1.5EI 1 0.75EI
r21 = K 42 ⋅ θ = ⋅ ⇒ r21 = ,
a 2a a2
3EI 1 0.375EI
r22 = K 42 ⋅ θ = ⋅ ⇒ r22 = .
4a 2a a3
K 42
ψ42
R 2P
1
m.
k
ψ13 ψ42
f 3EI
M13 =
4a2 f
Mf M13
n.
o.
Fig.15 continuare. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD: m.,
deplasată specifică pentru calculul termenului liber - R 3P ; n. diagrama
finală de moment încovoietor; o. deplasată specifică pentru calculul
rigidităţii - k
150 Sisteme cu 1GLD
LMV = 0 ; R 2P ⋅ 1 + K 42 ⋅ θ = 0
dar
1 3EI 1 0.375EI
θ= , R 2P = − ⋅ ⇒ R 3P = − .
2
2a 4a 2a a3
Rezolvarea sistemului ecuaţiilor de echilibru
Sistemul de ecuaţii de echilibru static, după înlocuirea
coeficienţilor şi a termenilor liberi, are forma
cu soluţiile:
Z1 = 0 , Z2 = 1 .
f f 3EI
M13 = 0 ⋅ Z1 + 0 ⋅ Z 2 − K 13 ⇒ M13 = − ,
4a2
M f43 = −K 43 ⋅ Z1 + 0 ⋅ Z 2 + 0 ⇒ Mf43 = 0
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 151
⇒ Mf42 = 0 .
unde
1
θ= ,
2a
şi
f 3EI 1 EI
k = M13 ⋅θ = ⋅ ⇒ k = 0.375 ⋅
2
4a 2a a3
k EI EI
ω= , ω= 0.75 ⇒ ω = 0.6124
3
m ma ma3
ma3
T = 10.2604 .
EI
1.2.4. Structura 4
Pentru cadrul din figura 1.16 se vor determina pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
152 Sisteme cu 1GLD
GLD
3 4
2a
SD SBD
1 2
3a
b.
a.
Z1 Z2
SBS
c. d.
Z1 = 1 Mtr
K31 K34
43
Mtr
43
K34
M1
e.
f.
Fig.16. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD: a. sistem
dinamic; b. sistem de bază dinamic; c. situaţie de încărcare specifică
calculului rigidităţii; d. sistem de bază în metoda deplasărilor; e. şi f.
situaţie de încărcare produsă de o cedare de blocaj de nod, Z1 = 1 şi
diagrama de moment încovoietor
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 153
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 16.a, se construieşte sistemul de
bază dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 16.b.
Sistemul de bază dinamic este acţionat de o cedare de reazem, egală cu
unitatea, aplicată în blocajului de pe direcţia GLD, situaţie de încărcare
arătată în figura 16.c.
Pentru calculul rigidităţii k, reacţiunea din blocajul GLD, se va
folosi metoda deplasărilor. Sistemul de bază este constituit în figura
16.d, prin introducerea unui număr de blocaje egal cu gradul de
nedeterminare cinematico-elastică al sistemului de bază dinamic.
Sistemul de ecuaţii de echilibru static are forma
r11 ⋅ Z1 + r12 ⋅ Z 2 + r13 ⋅ Z3 + R 1P = 0
r21 ⋅ Z1 + r22 ⋅ Z 2 + r23 ⋅ Z3 + R 2P = 0 .
r ⋅ Z + r ⋅ Z + r ⋅ Z + R
31 1 32 2 33 3 3P = 0
∑ M3 = 0 ; r11 − K 34 − K 31 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; r21 − Mtr43 = 0 .
Cunoscând expresiile rigidităţilor la rotire a extremităţilor de bară ce
concură în nodul 3
3EI EI 4EI 4EI
K 31 = = , K 34 = =
l 2a l 3a
4EI 1 2EI
M tr
43
= K 34 ⋅ t 34 = ⋅ = ,
3a 2 3a
rezultă
3EI 4EI 17EI
r11 = K 34 + K 31 , r11 = + ⇒ r11 = ,
2a 3a 6a
2EI
r21 = M tr , r21 = .
43 3a
154 Sisteme cu 1GLD
r12 r22
Z2 = 1 K 43
K 43
tr
M34 tr
M34 K 42
K 42
r32 M2
g. h.
R 1P R 2P
1
K 31 K 31
K 42 K 42
MP
i. j.
f 0.4286
M31 = 1 k
a2
f
f
M31 M52
f 0.4286
M52 =
2
a
ψ 31 ψ 52
Mf
k. l.
Fig.16 continuare. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD: g. şi
h. situaţie de încărcare produsă de o cedare de blocaj de nod, Z 2 = 1
şi diagrama de moment încovoietor; i. şi j. situaţie de încărcare produsă
de acţiunea exterioară, cedare de reazem egală cu unitatea şi diagrama
de moment încovoietor; k. diagrama finală de moment încovoietor; l.
deplasată specifică pentru calculul rigidităţii - k
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 155
∑ M3 = 0 ; r12 − Mtr34 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; r22 − K 43 − K 42 = 0 .
Cunoscând expresiile rigidităţilor la rotire a extremităţilor de bară
ce concură în nodul 4
3EI EI 4EI 4EI
K 42 = = , K 43 = =
l 2a l 3a
tr 4EI 1 2EI
M34 = K 43 ⋅ t 43 = ⋅ = ,
3a 2 3a
rezultă
2EI
r21 = M tr ⇒ r21 = ,
34 3a
4EI 3EI 17EI
r22 = K 43 + K 42 , r22 = + , r22 = .
3a 2a 6a
Calculul termenilor liberi R 1P şi R 2P
∑ M3 = 0 ; R 1P − K 31 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; R 2P − K 42 = 0 .
3EI
R 2P = K 42 , R 2P = .
2a2
Rezolvarea sistemului ecuaţiilor de echilibru
Sistemul de ecuaţii de echilibru static, după înlocuirea
coeficienţilor şi a termenilor liberi, are forma
cu soluţiile:
9 9
Z1 = , Z2 =
42a 42a
Calculul momentelor încovoietoare finale
Pentru a trasa diagrama unitară finală de moment încovoietor se
aplică relaţia de calcul
f
M31 = −K 31 ⋅ Z1 + 0 ⋅ Z2 + K 31 =
3EI 9 3EI f EI
= ⋅ + ⇒ M31 = 0.4286 ,
2a 42a 4a2 a2
f tr
M34 = K 34 ⋅ Z1 + M34 ⋅ Z2 + 0 =
4EI 9 2EI 9 f EI
= ⋅ + ⋅ ⇒ M34 = 0.4286 ,
3a 42a 3a 42a a2
M f43 = −M tr
43
⋅ Z1 − K 43 ⋅ Z2 + 0 =
2EI 9 4EI 9 EI
= − ⋅ − ⋅ ⇒ Mf43 = −0.4286 ,
3a 42a 3a 42a a2
M f42 = 0 ⋅ Z1 + K 42 ⋅ Z2 − K 42 =
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 157
3EI 9 3EI 9 EI
= ⋅ − ⋅ ⇒ M f42 = −0.4286 .
2a 42a 4a2 42a a2
Diagrama final de moment încovoietor este trasată în figura
16.m.
Calculul rigidităţii
Având calculată diagrama finală de moment încovoietor se poate
determina rigiditatea sistemului dinamic. Rigiditatea reprezintă
reacţiunea din reazemul simplu, blocajul GLD, iar pentru aflarea valorii
acesteia se va folosi principiul lucrului mecanic virtual. Se transformă
sistemul de bază dinamic într-un mecanism, figura 16.n. acţionat de
momentele încovoietoare care înlocuiesc legăturile suprimate şi se
evidenţiază rigiditatea sistemului, k . În vederea scrierii ecuaţiei de lucru
mecanic virtual se va produce o deplasare virtuală compatibilă cu
legăturile, egală cu unitatea, figura 16.n:
f
LMV = 0 ; k ⋅ 1 − M31 ⋅ θ − M f42 ⋅ θ = 0 ,
unde
1
θ= ,
2a
şi
f EI 1 EI 1
k = M31 ⋅ θ + M f42 ⋅ θ = 0.4286 ⋅ + 0.4286 ⋅
2
a 2a a2 2a
EI
⇒ k = 0.4286 .
a3
k EI EI
ω= , ω= 0.4286 ⇒ ω = 0.6547
3
m ma ma3
ma3
T = 9.5973 .
EI
1.2.5. Structura 5
Pentru cadrul din figura 1.17 se vor determina pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
158 Sisteme cu 1GLD
3 4
GLD
2a
SD SBD
1 2
3a
b.
a.
Z1 Z2
1
SBS
Z3
c. d.
Z1 = 1 Mtr
K31 K34
43
Mtr
43
K34
tr r31 tr
M13 M13 M1
e.
f.
Fig.17. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD: a. sistem
dinamic; b. sistem de bază dinamic; c. situaţie de încărcare specifică
calculului rigidităţii; d. sistem de bază în metoda deplasărilor; e. şi f.
situaţie de încărcare produsă de o cedare de blocaj de nod, Z1 = 1 şi
diagrama de moment încovoietor
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 159
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 17.a, se construieşte sistemul de
bază dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 17.b.
Sistemul de bază dinamic este acţionat de o cedare de reazem, egală cu
unitatea, aplicată în blocajului introdus pe direcţia GLD, situaţie de
încărcare arătată în figura 17.c.
Pentru calculul rigidităţii k, reacţiunea din blocajul GLD, se va
folosi metoda deplasărilor. Sistemul de bază este constituit în figura
17.d, prin introducerea unui număr de blocaje egal cu gradul de
nedeterminare cinematico-elastică al sistemului de bază dinamic.
Sistemul de ecuaţii de echilibru static are forma
r11 ⋅ Z1 + r12 ⋅ Z 2 + r13 ⋅ Z3 + R 1P = 0
r21 ⋅ Z1 + r22 ⋅ Z 2 + r23 ⋅ Z3 + R 2P = 0 .
r ⋅ Z + r ⋅ Z + r ⋅ Z + R
31 1 32 2 33 3 3P = 0
∑ M3 = 0 ; r11 − K 34 − K 31 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; r21 − Mtr43 = 0 .
Cunoscând expresiile rigidităţilor la rotire a extremităţilor de bară
ce concură în nodul 3
EI 4EI 2EI 4EI 4EI
K 31 = = = , K 34 = =
l 2a a l 3a
4EI 1 2EI
M tr
43
= K 34 ⋅ t 34 = ⋅ = ,
3a 2 3a
tr 2EI 1 EI
M13 = K 31 ⋅ t 31 = ⋅ =
a 2 a
rezultă
4EI 2EI 10EI
r11 = K 34 + K 31 , r11 = + ⇒ r11 = ,
3a a 3a
160 Sisteme cu 1GLD
r11 r22
Z2 = 1 K 43
tr K 43
M34 tr
M34 K 42
K 42
r32 M2
g. h.
r13 r23
K 42 K 42
M3
Z3 = 1
r33
i. j.
R 1P R 2P
1
K 31 K 31
K 42 K 42
K13 MP
K13 R 3P
k. l.
Fig.17 continuare. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD: g. şi
h. situaţie de încărcare produsă de o cedare de blocaj de nod, Z 2 = 1
şi diagrama de moment încovoietor; i. şi j. situaţie de încărcare produsă
de o cedare de blocaj grad de libertate, Z 3 = 1 şi diagrama de
moment încovoietor ; k. şi l. situaţie de încărcare produsă de acţiunea
exterioară, cedare de reazem egală cu unitatea şi diagrama de moment
încovoietor
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 161
2EI
r21 = M tr , r21 = .
43 3a
Determinarea coeficienţilor r12 şi r22
∑ M3 = 0 ; r12 − Mtr34 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; r22 − K 43 − K 42 = 0 .
Cunoscând expresiile rigidităţilor la rotire a extremităţilor de bară
ce concură în nodul 4
3EI EI 4EI 4EI
K 42 = = , K 43 = =
l 2a l 3a
tr 4EI 1 2EI
M34 = K 43 ⋅ t 43 = ⋅ = ,
3a 2 3a
rezultă
2EI
r21 = M tr ⇒ r21 = ,
34 3a
4EI 3EI 17EI
r22 = K 43 + K 42 , r22 = + , r22 = .
3a 2a 6a
Determinarea coeficienţilor r13 şi r23
∑ M3 = 0 ; r13 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; r23 − K 42 = 0 .
rezultă
3EI
r13 = 0 r23 = .
4a2
Calculul termenilor liberi R 1P şi R 2P
∑ M3 = 0 ; R 1P + K 31 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; R 2P + K 42 = 0 .
rezultă
3EI
R 1P = −K 31 , R 1P = − ,
2a2
3EI
R 2P = −K 42 , R 2P = − .
4a2
Determinarea coeficienţilor r31 , r32 şi r33
LMV = 0 ; r32 ⋅ 1 − K 42 ⋅ θ = 0 ,
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 163
K 42
ψ42 ψ 42
r32
r31
1 1
m. n.
K 42 K 42
ψ42 ψ42
R 3P
r33
1 1
o. p.
f 0.5EI
M31 = M34 =
a2 1
f
M31 k
Mf ψ31 ψ42
f EI
M13 =
a2 f
M13
r. s.
dar
1 3EI 1 3EI
θ= , r32 = ⋅ ⇒ r32 =
2a 2a 2a 4a2
şi
LMV = 0 ; r33 ⋅ 1 − K 42 ⋅ θ = 0 ,
dar
1 3EI 1 3EI
θ= , r33 = ⋅ ⇒ r33 = .
2
2a 4a 2a 8a3
Calculul termenului liber R 3P
LMV = 0 ; R 3P ⋅ 1 + K 42 ⋅ θ = 0
dar
1 3EI 1 3EI
θ= , R 3P = K 42 ⋅ θ = − ⋅ ⇒ R 3P = − .
2a 4a2 2a 8a3
Rezolvarea sistemului ecuaţiilor de echilibru
Sistemul de ecuaţii de echilibru static, după înlocuirea
coeficienţilor şi a termenilor liberi, are forma
10EI 2EI 3EI
⋅ Z1 + ⋅ Z2 + 0 ⋅ Z3 − =0
3 a 3 a 2a2
2EI 17EI 3EI 3EI
⋅ Z1 + ⋅ Z2 + ⋅ Z3 − =0
2
3a 6a 4a 4a2
3EI 3EI 3EI
0 ⋅ Z1 + 2
⋅ Z2 +
3
⋅ Z3 − =0
4a 8a 8a3
cu soluţiile:
0.5 0.25
Z1 = , Z 2 = 1.5 , Z3 = − .
a a
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 165
f tr
M13 = −M13 ⋅ Z1 + 0 ⋅ Z 2 + 0 ⋅ Z3 − K13 =
EI 0.5 3EI f EI
= ⋅ − ⇒ M13 = − ,
a a 2a2 a2
f
M31 = −K 31 ⋅ Z1 + 0 ⋅ Z2 + 0 ⋅ Z3 + K 31 =
M f43 = −M tr
43
⋅ Z1 − K 43 ⋅ Z 2 + 0 ⋅ Z3 + 0 =
M f42 = 0 ⋅ Z1 + K 42 ⋅ Z2 + K 42 ⋅ Z3 − K 42 =
unde
1
θ= ,
2a
şi
f f EI 1 EI 1 EI
k = M31 ⋅ θ + M13 ⋅ θ = 0.5 ⋅ + ⋅ ⇒ k = 0.75 ⋅
2 2a a2 2a
a a2
k EI EI
ω= , ω= 0.75 ⇒ ω = 0.866
3
m ma ma3
ma3
T = 7.2552 .
EI
1.2.6. Structura 6
Pentru cadrul din figura 1.18 se vor determina pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 18.a, se construieşte sistemul de
bază dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 18.b.
Sistemul de bază dinamic este acţionat de o cedare de reazem, egală cu
unitatea, aplicată în blocajului de pe direcţia GLD, situaţie de încărcare
arătată în figura 18.c.
Sistemul de bază dinamic (fig.18.b) este un cadru cu două
nedeterminări statice. Rigiditatea sistemului dinamic va fi determinată
folosind metoda forţelor. Se va utiliza un sistem de bază static
nedeterminat (fig.18.d), aceasta se va identifica cu structura reală,
cadru o dată static nedeterminat.
Ecuaţia de echilibru elastic are forma
δ11 ⋅ X1 = ∆ 1c .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 167
GLD
3 4
2a
SD SBD
1 2
2a a b.
a.
k X1
SBS
c. d.
0.567a 0.189a
0.1.433a M1, M1
e.
M1 (x) ⋅ M1 (x)
δ11 = ∑∫ EI
dx .
a3
δ11 = δ = 1.533
EI
Calculul termenului liber ∆ 1C
∆ 1C = 1 ⋅ ∆1 ± ∑ R 1k ⋅∆k ,
unde
∆1 = 1 ,
∆ k = 0, k = 1, n .
Calculul necunoscutei X1
∆ 1 EI
X1 = 1C = ⇒ X1 = 0.6523 .
δ11 a3 a3
1.533
EI
Dar cum necunoscuta reprezintă însăşi rigiditatea sistemului
dinamic, atunci
EI
K = 0.6523 .
a3
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 169
k EI EI
ω= , ω= 0.6523 ⇒ ω = 0.7952
3
m ma ma3
ma3
T = 7.9017 .
EI
1.2.7. Structura 7
Pentru cadrul din figura 1.19 se vor determina pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 19.a, se construieşte sistemul de
bază dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 19.b.
Sistemul de bază dinamic este acţionat de o cedare de reazem, egală cu
unitatea, aplicată în blocajului de pe direcţia GLD, situaţie de încărcare
arătată în figura 19.c.
Pentru calculul rigidităţii k, reacţiunea din blocajul GLD, se va
folosi metoda deplasărilor. Sistemul de bază este constituit în figura
17.d, obţinut prin introducerea unui blocaj de nod, în nodul numărul 3,
funcţie de gradul de nedeterminare cinematico-elastică al sistemului de
bază dinamic, care este egal cu unu.
Ecuaţii de echilibru static are forma
r11Z1 + R 1P = 0 .
∑ M3 = 0 ; r11 − K 34 − K 31 = 0 .
GLD
3 4
2a
SD SBD
1 2
3a
a. b.
Z1
SBS
c. d.
r11 K31
Z1 = 1
K31 K34
K34
tr tr
M13 M13 M1
e.
f.
tr 2EI 1 EI
M13 = K 31 ⋅ t 31 = ⋅ =
a 2 a
rezultă
2EI EI 3EI
r11 = K 34 + K 31 , r11 = + ⇒ r11 = .
3a a a
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 171
∑ M3 = 0 ; R 1P + K 31 = 0 .
rezultă
3EI
R 1P = −K 31 , R 1P = − .
2a2
Rezolvarea ecuaţiei de echilibru
Ecuaţia de echilibru static, după înlocuirea expresiilor
coeficientului şi a termenului liberi are forma
3EI 3EI
⋅ Z1 − =0
a 2a2
cu soluţia:
0.5
Z1 = .
a
Calculul momentelor încovoietoare finale
Pentru a trasa diagrama unitară finală de moment încovoietor se
aplică relaţia de calcul
f tr EI 0.5 3EI f EI
M13 = −M13 ⋅ Z1 − K 13 = ⋅ − ⇒ M13 = − ,
a a 2a2 a2
f EI 0.5 f 0.5EI
M34 = K 34 ⋅ Z1 + 0 = ⋅ ⇒ M34 = ,
a a a
172 Sisteme cu 1GLD
R1P
1
K 31 K 31
K 42
K24 MP
K13
K13
g. h.
f 0.5EI
M31 = M34 =
a2 1
f
M31 k
Mf
ψ31 ψ42
f EI
M13 = f
a2 M13 f
M24
f 0.75EI
M24 =
a2
i. j.
Fig.19 continuare. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD: g. şi
h. situaţie de încărcare produsă de încărcarea exterioară, situaţie de
încărcare produsă de o cedare de reazem egală cu unitatea şi diagrama
de moment încovoietor deplasată specifică pentru calculul termenului
liber - R 1P ; i. diagrama finală de moment încovoietor; j. deplasată
specifică pentru calculul rigidităţii - k
M f43 = M f42 = 0
f 3EI f EI
M24 = 0 ⋅ Z1 + K 24 = ⇒ M24 = 0.75 .
2
4a a2
Diagrama final de moment încovoietor este trasată în figura 19.i.
Calculul rigidităţii
Având calculată diagrama finală de moment încovoietor se poate
determina rigiditatea sistemului dinamic. Rigiditatea reprezintă
reacţiunea din reazemul simplu, blocajul GLD, iar pentru aflarea valorii
acesteia se va folosi principiul lucrului mecanic virtual. Se transformă
sistemul de bază dinamic într-un mecanism, figura 19.j. acţionat de
momentele încovoietoare care înlocuiesc legăturile suprimate şi se
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 173
unde
1
θ= ,
2a
şi
f f EI 1 EI 1 EI
k = M31 ⋅ θ + M13 ⋅ θ + Mf42 ⋅ θ = 0.5 ⋅ + ⋅ + 0.75
a2 2a a2 2a a2
EI
⇒ k = 1.125 ⋅
a3
k EI EI
ω= , ω = 1.125 ⇒ ω = 1.0607
3
m ma ma3
ma3
T = 5.9236 .
EI
1.2.8. Structura 8
Pentru cadrul din figura 1.20 se vor determina pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
Calculul rigidităţii
În vederea determinării rigidităţii corespunzătoare sistemului
dinamic prezentat în figura 20.a, se construieşte sistemul de
bază dinamic prin blocarea deplasării pe direcţia GLD, figura 20.b.
Sistemul de bază dinamic este acţionat de o cedare de reazem, egală cu
unitatea, aplicată în blocajului de pe direcţia GLD, situaţie de încărcare
arătată în figura 20.c.
Pentru calculul rigidităţii k, reacţiunea din blocajul GLD, se va
folosi metoda deplasărilor. Sistemul de bază este constituit în figura
20.d, obţinut prin introducerea unui blocaj de nod, în nodul numărul 3,
funcţie de gradul de nedeterminare cinematico-elastică al sistemului de
bază dinamic, care este egal cu unu.
174 Sisteme cu 1GLD
GLD
3 4
2a
SD SBD
1 2
3a
a. b.
Z1
SBS
c. d.
r11 K31
Z1 = 1
K31 K34
K34
M1
e.
f.
Fig.20. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD: a. sistem
dinamic; b. sistem de bază dinamic; c. situaţie de încărcare specifică
calculului rigidităţii; d. sistem de bază în metoda deplasărilor; e. şi f.
situaţie de încărcare produsă de o cedare de blocaj de nod, Z1 = 1 şi
diagrama de moment încovoietor
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 175
∑ M3 = 0 ; r11 − K 34 − K 31 = 0 .
tr 2EI 1 EI
M13 = K 31 ⋅ t 31 = ⋅ =
a 2 a
rezultă
EI 3EI 5EI
r11 = K 34 + K 31 , r11 = + ⇒ r11 = .
a 2a 2a
Calculul termenului liber R 1P
rezultă
3EI
R 1P = −K 31 , R 1P = − .
4a2
Rezolvarea ecuaţiei de echilibru
Ecuaţia de echilibru static, după înlocuirea expresiilor
coeficientului şi a termenului liberi are forma
176 Sisteme cu 1GLD
R 1P
1
K 31 K 31
K 42
MP
K 42
g. h.
f 0.3EI
M31 = M34
1
a2
f
M31 k
Mf ψ31 ψ42
f
M24
f = 0.75EI
M24
a2
i. j.
Fig.20 continuare. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD:
g. şi h. situaţie de încărcare produsă de acţiunea exterioară,
cedare de reazem egală cu unitatea şi diagrama de moment
încovoietor i. diagrama finală de moment încovoietor;
j. deplasată specifică pentru calculul rigidităţii- k
5EI 3EI
⋅ Z1 − =0
2a 4a2
cu soluţia:
0.3
Z1 = .
a
Calculul momentelor încovoietoare finale
Pentru a trasa diagrama unitară finală de moment încovoietor se
aplică relaţia de calcul
f
M13 = M f43 = M f42 = 0 ,
f 3EI f EI
M24 = 0 ⋅ Z1 + K 24 = ⇒ M24 = 0.75 .
2
4a a2
Diagrama final de moment încovoietor este trasată în figura 20.i.
Calculul rigidităţii
Având calculată diagrama finală de moment încovoietor se poate
determina rigiditatea sistemului dinamic. Rigiditatea reprezintă
reacţiunea din reazemul simplu, blocajul GLD, iar pentru aflarea valorii
acesteia se va folosi principiul lucrului mecanic virtual. Se transformă
sistemul de bază dinamic într-un mecanism, figura 20.j. acţionat de
momentele încovoietoare care înlocuiesc legăturile suprimate şi se
evidenţiază rigiditatea sistemului, k . În vederea scrierii ecuaţiei de lucru
mecanic virtual se va produce o deplasare virtuală compatibilă cu
legăturile, egală cu unitatea, figura 20.j:
f f
LMV = 0 ; k ⋅ 1 − M31 ⋅ θ − M24 ⋅ θ = 0,
unde
1
θ= ,
2a
şi
f f EI 1 EI
k = M 31 ⋅ θ + M 24 ⋅ θ = 0 .3 ⋅ + 0 . 75 ⋅
2
a 2a a2
EI
⇒ k = 0.525 ⋅
a3
k EI EI
ω= , ω = 1.125 ⇒ ω = 0.7246
3
m ma ma3
ma3
T = 8.6716 .
EI
178 Sisteme cu 1GLD
1.2.9. Structura 9
Pentru cadrul din figura 1.21 se vor determina pulsaţia şi
perioada proprie de vibraţie. Se vor parcurge etapele de calcul expuse în
preambulul capitolului.
Calculul rigidităţii
Rigiditatea corespunzătoare sistemului dinamic prezentat în
figura 21.a se va determina prin procedeul condensării matricei de
rigiditate a sistemului static, matrice identică cu matricea coeficienţilor
din metoda deplasărilor. Sistemul de bază corespunzător metodei
deplasărilor este desenată în figura 21.b. Procedeul a fost prezentat la
începutul capitolului. Rigiditatea sistemului dinamic se determină cu
relaţia:
k = k 11 − [k 12 ] [k 22 ]−1 {k 21 },
∑ M3 = 0 ; r31 − K 31 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; r41 − K 42 = 0 .
5 GLD Z3 Z4 Z1
3 4
Z2
2a
SD
SBS
1 2
3a
b.
a.
1
K 31
r21 K 42
K13 K24
c.
ψ35 1 r11
K 31
K 42
ψ31 ψ42
r21 1
K13 K24
d.
e.
Fig.21. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD: a. sistem
dinamic; b. sistem de bază în metoda deplasărilor; c.; situaţie de
încărcare pentru calculul coeficienţilor: r11 , r21 , r31 şi r41 ; d. şi e.
deplasate specifice pentru calculul coeficienţilor: r31 şi r11
3EI
r41 = −K 42 , ⇒ r41 = − .
2a2
Coeficienţii r21 şi r11 se determină folosind principiul lucrului
mecanic virtual. Momentele de capăt, din extremităţile barelor,
evidenţiate pe deformata sistemului de bază, pentru deplasarea Z1 = 1 ,
figura 21. c, parcurgând deplasările virtuale din deplasata obţinută prin
producerea unei deplasări virtuale pe direcţia celei de a doua
necunoscută, figura 21.d, sau pe direcţia primei necunoscute, figura
21.e, pun în evidenţă ecuaţiile
LMV = 0 ; r21 ⋅ 1 = 0 ⇒ r21 = 0
dar
1
θ= ,
2a
3EI 1 3EI
r11 = (K 31 + K 13 + K 42 + K 24 ) ⋅ θ = 4 ⋅ ⋅ ⇒ r11 = .
2
2a 2a a3
Calculul coeficienţilor r12 , r22 , r32 şi r42
∑ M3 = 0 ; r32 + K 25 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; r42 − K 45 = 0 .
r12
K 35 K54 K 35 K54
Z2 = 1 1
r22 r22
f. g.
r13
K31 K 35 r23
ψ31 ψ42
Z3 = 1
K13
h. i.
ψ35 1 r13
K31
K 35
ψ31 ψ42
1
r23
K13
j. k.
Fig.21. Calculul rigidităţii unui sistem dinamic cu 1GLD: f. situaţie de
încărcare pentru calculul coeficienţilor: r12 , r22 , r32 şi r42 ; g. şi h.
deplasate specifice pentru calculul coeficienţilor: r32 şi r12 ; i. situaţie
de încărcare pentru calculul coeficienţilor: r13 , r23 , r33 şi r43 ;j. şi k.
deplasate specifice pentru calculul coeficienţilor: r33 şi r13
LMV = 0 ; r22 ⋅ 1 − K 25 ⋅ θ − K 45 ⋅ θ = 0
dar
1
θ= ,
1.5a
3EI 1 4EI
r11 = (K 25 + K 45 ) ⋅ θ = 2 ⋅ ⋅ ⇒ r22 = .
2
2.25a 1.5a 2.25a3
Calculul coeficienţilor r13 , r23 , r33 şi r43
∑ M3 = 0 ; r33 − K 35 − K 31 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; r43 = 0 .
Cunoscând expresiile rigidităţilor la rotire a extremităţilor de bară
conform deformatei sistemului de bază, figura 21.i
4EI 4EI 2EI 2EI 1 EI
K 31 = = = , M tr = K 31 ⋅ t 31 = ⋅ = ,
l 2a a 13 a 2 a
3EI 3EI 2EI
K 35 = = = ,
l 1.5a a
rezultă expresiile de calcul ale coeficienţi r33
LMV = 0 ; r13 ⋅ 1 + (K 31 + M tr ) ⋅ θ 13 = 0 ,
13
dar
1 1
θ35 = , θ13 =
1.5a 2a
3EI 1 2EI
r23 = −K 3 ⋅ θ35 = − ⋅ ⇒ r23 = − ,
1.5a 1.5a 1.5a2
2EI EI 1 3EI
r13 = (K 31 + M tr ) ⋅ θ13 = −( + )⋅ ⇒ r13 = − .
13 a a 2a 2a2
Calculul coeficienţilor r14 , r24 , r34 şi r44
∑ M3 = 0 ; r34 = 0 ,
∑ M4 = 0 ; r44 − K 42 − K 45 = 0 .
r44
Z4 = 1
r34 r14
K 45
K 42
r24
tr
M24
l.
ψ45 r14
1
K45 K 42
ψ31 ψ42
r24 1
tr
M24
m. n.
LMV = 0 ; r24 ⋅ 1 − K 45 ⋅ θ 45 = 0
dar
1 1
θ 45 = , θ24 =
1.5a 2a
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 185
2EI 1 2EI
r24 = K 45 ⋅ θ 45 = ⋅ ⇒ r24 = ,
a 1.5a 1.5a2
2EI EI 1 3EI
r14 = −(K 42 + M tr ) ⋅ θ24 = −( + )⋅ ⇒ r14 = − .
24 a a 2a 2a2
Calculul rigidităţii k
Matricea coeficienţilor are forma
3EI 3EI 3EI
0 − −
3
a 2a2 2a2
0 4EI 3EI 3EI
[rij ] = {kk11 } [k 12 ] = 3
−
2.25a2
2.25a2 ,
2.25a
21 [k 22 ] − 3EI − 3EI 4EI
0
2
2
2a a
2.25a
− 3EI − 3EI
0
4EI
2 2.25a2 a
2a
iar rigiditatea rezultă
EI
k = k 11 − [k 12 ] [k 22 ]−1 {k 21 } = 1.875 .
a3
k EI EI
ω= , ω = 1.875 ⇒ ω = 1.3693
3
m ma ma3
ma3
T = 4.5886 .
EI
BIBLIOGRAFIE B
1. Bănuţ, V., Calculul neliniar al structurilor, Editura Tehnică, Bucureşti,
1981.
2. Bănuţ, V., Popescu, H., Stabilitatea structurilor elastice, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1975.
3. Bălan, Şt., Mihăilescu, N. Şt., Istoria ştiinţei şi tehnicii în România.
Date cronologice., Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1985.
4. Bălan, Şt., ş.a., Dicţionar cronologic al ştiinţei şi tehnicii universale,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979.
5. Bârsan, G.M., Dinamica şi stabilitatea construcţiilor, EDP, Bucureşti,
1979.
6. Bigs, J.M., Introduction to Structural Dynamics, McGraw-Hill Books
Company, New York, 1964.
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 187
51. Soare, M., Teodorescu, P.P., Toma, I., Ecuaţii diferenţiale cu aplicaţii
în Mecanica Consrucţiilor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1999.
52. Snitko, N.K., Dinamica construcţiilor, Editura Tehnică, Bucureşti,
1965.
53. Staicu, Şt., Introducere în mecanica teoretică, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
54. STAS 3451 – 73, Statica, dinamica şi stabilitatea structurilor.
Terminologie.
55. STAS 6488 – 73, Solicitări variabile periodice. Terminologie şi
simboluri.
56. STAS 10101/0 – 75. Acţiuni în construcţie. Clasificarea şi gruparea
acţiunilor.
57. STAS 101001/OB – 77, Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru
poduri de cale ferată şi şosea.
58. STAS 10101/1 – 75, Acţiuni în construcţie. Greutăţi tehnice şi
încărcări permanente.
59. STAS 1489 – 75, Poduri de cale ferată. Acţiuni.
60. STAS 1545 – 63, Poduri pentru străzi şi şosele. Pasarele. Sarcini.
61. STAS 3220 – 65, Sarcini în construcţii. Poduri de cale ferată.
Convoaie tip.
62. STAS 3221 – 63, Poduri pentru străzi şi şosele. Convoaie tip şi clase
de încărcare.
63. STAS 737/1 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Unităţi
fundamentale şi unităţi suplimentare.
64. STAS 737/2 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Unităţi
derivate.
65. STAS 737/3 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Reguli de
formare şi scriere a unităţilor SI.
66. STAS 737/4 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Prefixe
pentru formarea multiplilor şi submultiplilor zecimali ai unităţilor SI.
67. STAS 737/8 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Mărimi
caracteristice mecanicii. Unităţi de măsură.
68. STAS 9446 – 73, Unităţi de măsură care nu fac parte din sistemul
Internaţional de unităţi (SI). Unităţi tolerate.
69. Teodorescu, P.P., Dinamica corpurilor liniar elastice, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1972.
70. Ţăposu, I., Mecanică analitică şi vibraţii, Teorie şi probleme, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1998.
71. Vâlcovici, V., Bălan, Şt., Voinea, R., Mecanică teoretică, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1968.