Ê





 




 












 
 



 









1
 Îndrumarul de laborator este alcătuit în conformitate cu programul
de studiu la fizică pentru Universitatea Tehnică.Fiecare lucrare se
încheie cu întrebări de control, care cuprind minimul de cunoştinţe
necesare pentru admiterea la efectuarea lucrărilor de laborator.
Îndrumarul este destinat studenţilor tuturor specialităţilor din anul
doi, secţia de zi şi cu frecvenţă redusă.
Îndrumarul a fost revăzut şi pregătit pentru reeditare de dr. conf.
univ. I. Molodeanu, dr. conf. univ. V.Şura şi asistenta N.Pustovit în
baza indicaţiilor metodice pentru lucrări de laborator la
Fizică.Mecanică.Fizică Moleculară şi Termodinamică.Chişinău,
U.T.M.- 2001.
Responsabili de ediţie: dr. conf. univ. I.Moldoveanu ,
dr. conf. univ. V. Şura şi asistenta N.Pustovit.
Redactor responsabil: dr. conf univ. I.Stratan
Recenzenţi : dr. conf. univ. M.Miglei
dr. conf. univ.L.Dohotaru

© U.T.M.,2007

2
 ‘  !"#"$#% "& #"'%( $Ê(Ê  ) $
c
‘ ‘


 




În acest capitol se studiază corpurile solide rigide. Astfel de

corpuri pot fi privite ca sisteme de particule (puncte materiale),
distanţele dintre care rămân invariabile în timpul mişcării.
Vom studia rotaţia unui solid în jurul unei axe fixe. În acest
caz traiectoriile tuturor punctelor, ce aparţin corpului, reprezintă
circumferinţe concentrice, ale căror plane sunt perpendiculare pe axa
de rotaţie, iar centrele sunt situate pe această axă. Notăm cu ‘
*+ c distanţele de la axa de rotaţie a punctelor materiale având
masele ‘ *+ þ La diferite distanţe punctele materiale
au diferite viteze ‘*+ .
Energia cinetică a unei particule | este

| v|2
| X .
2
Se ştie că între viteza liniară  a particulei, distanţa acesteea
până la axa de rotaţie 
şi viteza unghiulară o există relaţia
c
cccccccccccccv|ccoc|. (1.1)

Folosind această relaţie, obţinem pentru energia cinetică a particulei

expresia
o2|2
|
| . (1.2)
2
Deoarece corpul solid este rigid, toate particulele au aceeaşi
viteză unghiulară oþ Energia cinetică a corpului * este egală cu
suma energiilor tuturor particulelor corpului:
c
3
 o2
´ 11
2
2 2
2
cccccccccc  X
 â
 â ... â
  
2
2
þcccccccccccccccccccccccccccccccc
(1.3)c

Mărimea c=(

 
) =

| | 2 (1.4)
| X1
se numeşte moment de inerţie al corpului. Ţinând cont de (1.4),
formula pentru energia cinetică de rotaţie a corpului poate fi scrisă
sub forma
o 2
c = .
2
(1.5)
Această formulă este valabilă pentru corpul, ce se roteşte în
jurul unei axe fixe. La mişcarea plană a corpului, când punctele
acestuia se deplasează în plane paralele, de exemplu, la rostogolirea
unui cilindru pe un plan ori în cazul pendulului lui Maxwell energia
cinetică a corpului se va compune din energia mişcării de translaţie
cu viteza centrului de masă  şi din energia de rotaţie cu viteza
unghiulară , în jurul axei, ce trece prin centrul de masă al corpului,
adică
cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc
2

v 2  o
cccccccccccccccccccccccccccccccccccc c = â
2 2
(1.6)

‘ 

 




Momentul de inerţie al unei particule în raport cu o axă de

rotaţie se numeşte mărimea egală cu produsul dintre masa ei şi
pătratul distanţei de la axă.

4
 


c 
c |
|
c c |c c faţă de axă este egal cu
suma momentelor de inerţie ale tuturor particulelor ce constituie
corpul, adică

2
cccccccccccccccccccccccccccccccc =

 | |
| X1
(1.7)
Particulele situate mai departe de axa de rotaţie aduc o
contribuţie mai mare în suma (1.4), decât cele situate mai aproape.
Prin urmare, momentul de inerţie depinde de distribuţia masei în
raport cu axa de rotaţie. Momentul de inerţie al unuia şi aceluiaşi
corp va fi diferit în funcţie de poziţia axei de rotaţie. Dacă, de
exemplu, o tijă subţire se roteşte în jurul axei sale longitudinale,
atunci momentul ei de inerţie va fi neglijabil, deoarece toate
particulele sunt situate foarte aproape de axa de rotaţie şi deci
mărimile ‘*+  din formula (1.4) sunt foarte mici. Dacă
însă tija se roteşte în jurul unei linii perpendiculare pe axa ei, atunci
momentul de inerţie va fi mult mai mare. Aşadar, momentul de
inerţie depinde de poziţia axei şi de direcţia ei. Dacă axa de rotaţie
nu este indicată în mod special, atunci se consideră că ea trece prin
centrul de masă al corpului.
Dacă corpul este divizat în volume infinit mici (elementare)
având mase elementare 
c atunci valoarea momentului de inerţie
poate fi determinată astfel


 2
 ,
(1.8)

unde integrarea (sumarea ) se face pentru toate elementele de masă

ale corpului.
Folosind formula (1.8), se poate calcula momentele de inerţie
ale diferitor corpuri. Pentru un disc (sau un cilindru) omogen de rază

5
 şi masă cmomentul de inerţie faţă de axa ce trece prin centrul de
masă, normal pe planul discului, este
1
 X
 2 .
2
(1.9)c
În cazul unui inel momentul de inerţie este dat de expresia

1
 X
( 12 â 22 ),
2
(1.10)

unde ‘ şi  sunt, respectiv, razele interioare şi exterioare ale

inelului.
Dacă axa de rotaţie este deplasată faţă de axa ce trece prin
centrul de masă i la distanţa  (Y
|c|þcþ), atunci momentul de
inerţie se determină, aplicând teorema lui Steiner: momentul de
inerţie faţă de o axă arbitrară este egal cu suma momentului de
inerţie  faţă de axa ce trece prin centrul de masă al corpului, paralel
cu axa dată, şi produsul dintre masa corpului  şi pătratul distanţei 
dintre aceste axe

I=c Icc c + maþcc

(1.11)

Din formula (1.10) rezultă

că momentul de inerţie faţă
de axa ce trece prin centrul
de masă este mai mic decât
momentul de inerţie al
aceluiaşi corp faţă de axa ce
nu coincide cu prima.

6
Fig. 1.1
 Noţiunea de moment de inerţie a fost introdusă atunci, când se
studia energia cinetică de rotaţie a corpului solid. Trebuie însă de
avut în vedere faptul că fiecare corp posedă un moment de inerţie
faţă de orice axă, independent de faptul dacă el se mişcă ori se află în
repaus, după cum corpul posedă masă, independent de starea sa de
mişcare.
]c 


c 
c |
|
c 

|
c  |

|
c |
| 
c 
c
|cc
| 
c
c
|
þcc
Pentru a caracteriza în mod complet proprietăţile inerţiale ale
unui corp de formă arbitrară în rotaţie, este suficient să cunoaştem
momentele de inerţie faţă de trei axe ce trec prin centrul de inerţie:
momentele de inerţie maxim - -, minim- 
, şi momentul de
inerţie faţă de axa normală la primele două - 

c
‘ 
 




 
 






 







Fie o forţă O
aplicată unui corp (vezi |þc þ) în punctul

situat la distanţa ` de la axă. Această forţă poate fi reprezentată ca
suma a două componente: o componentă paralelă cu axa de rotaţie -
66 şi alta situată în planul perpendicular pe axa de rotaţie-M. Forţa
66 poate îndoi axa sau deforma corpul, dar nu-i va comunica o
mişcare de rotaţie. Forţa Mco descompunem în două componente:
componenta ë tangentă la circumferinţa cu centrul în punctul Ö,
pe care se mişcă punctul , şi componenta  normală, orientată de-
a lungul razei Ö . La fel ca şi O66 forţa  , fiind perpendiculară pe
axa de rotaţie ÖuÖ, nu va putea provoca o mişcare de rotaţie în
jurul acestei axe. Astfel momentul forţei  în raport cu axa ÖuÖc
este egal cu
c

7
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc c ëc c .
(1.12)

Din desen rezultă că modulul forţei Oë este ë.M
ß. În

continuare vom nota Oë cu O. Atunci, expresia (1.11) poate fi
scrisă astfel

c c c  c |
c c  

(1.13)

unde .
ßc c este numit braţul forţei O
şi este cea mai scurtă
distanţă dintre axa de rotaţie şi linia de acţiune a forţei.

]c 


c  
|c Oc
c



c
|

c|| c
 c

| c c
 c|

c
c 
|cÚOÚc|c c


| c c

Fig.1.2
ccccccccc cccccc
cccccccccRelaţiile (1.12) şi (1.13) determină valoarea numerică a
momentului forţei în raport cu o axă. Menţionăm că momentul forţei
în raport cu un punct oarecare Ö este o mărime fizică vectorială ce
reprezintă produsul vectorial dintre raza vectoare a punctului de
aplicaţie al forţei şi vectorul forţei: =,È. Vectorul momentului
8
forţei este normal la planul, în care se află vectorii  şi , şi sensul
acestui vector poate fi determinat conform 
||c ||c 
c


.
Fie că în timpul cmobilul se roteşte cu un unghi infinit mic
K, atunci punctul de aplicaţie al forţei, rotindu-se cu acelaşi unghi,
va parcurge distanţa , astfel încât . K. Lucrul elementar al
forţei ë este ‰".ë.ëKþ Luând în consideraţie (1.12), putem
scrie
‰Èc c c  þ
(1.14)

Pe de altă parte lucrul forţei determină creşterea energiei cinetice în

mişcarea de rotaţie a corpului solid şi de aceea, ţinând cont de (1.6)
avem K./ o01þ
În situaţia când momentul de inerţie rămâne constant în
timpul mişcării expresia de mai sus poate fi reprezentată sub forma
c
ccccccccccccccccccccccccccccc  c c ooþc
(1.15)

Ecuaţia (1.15) poate fi dată şi sub un alt aspect, dacă se va ţine cont
că o.K0 şi atunci
cccccccccccccccccccccccccccc c c oc 
þcccccccc
(1.16)

Deoarece raportul o0 este acceleraţia unghiulară h,

relaţia (1.16) poate fi scrisă şi astfel
c
ccccccccccccccccccccccccccccccccc c hc
(1.17)

9
 Ecuaţia (1.17) reprezintă legea fundamentală a dinamicii
mişcării de rotaţie a rigidului în raport cu o axă fixă, deci

]c



c  
|c
c | 
c  c |c c  c 
c c c



c
 c c  c |

c



c 
c |
|
c c |c c
  
c c

c c|c

 | c| c c

| þc


‘ 


 



În studiul mişcării de rotaţie a solidului se observă o analogie

între formulele ce descriu mişcarea de translaţie a unui punct
material şi legile de rotaţie a mobilului:

 
 
2F = ma; Wc = mv2/2; ‰A=Fs dS.

 

2M =Ih; Wc = Io2/2; ‰A=MdK.

În mişcarea de rotaţie rolul forţei îl joacă momentul forţei,

rolul masei - momentul de inerţie, rolul vitezei liniare - viteza
unghiulară ş.a.m.d.
Să determinăm ce mărime fizică corespunde impulsului
corpului. Pentru aceasta divizăm imaginar rigidul în corpuscule mici.
Fie o corpusculă arbitrară de masă 
situată la distanţa 
de la axa
de rotaţie, ce posedă o viteză liniară . Atunci mărimea fizică egală
numeric cu produsul dintre impulsul particulei şi distanţa acesteia
până la axa de rotaţie


(1.18)

o vom numi



c|
|cparticulei faţă de această axă.

10
 Momentul impulsului unei particule în raport cu un punct
arbitrar Ö este un vector ce se defineşte ca produsul vectorial dintre
raza vectoare a particulei şi impulsul acesteia, .
È c
Luând în consideraţie că, 
.o
atunci vom obţine
(
.
o
. Momentul impulsului total al rigidului în raport cu o
axă este egal cu suma momentelor impulsurilor tuturor particulelor
ce constituie corpul, adică

 
L =
| X

| | 2 o ,
| X1 | X1

sau luând în consideraţie definiţia (1.4), obţinem

cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccocc
(1.19)

]c 


c |
|c |c ||c c  
c c c c


c
 c c
 c |

c



c
c|
|
c c |c c
c

c
c|cY|

 c c| þc

Diferenţiind ecuaţia (1.18) în raport cu timpul pentru cazul . 

vom avea

  ( o ) o
X X .




(1.20)

Comparând relaţiile (1.16) şi (1.20), obţinem ecuaţia


X


(1.21)
11
Relaţia (1.21) reprezintă o altă expresie a ecuaţiei fundamentale a
dinamicii rigidului, în raport cu o axă fixă.


 X .


(1.22)

În formă vectorială (1.22) este valabilă şi pentru un sistem de

particule, dacă prin se va înţelege vectorul momentului rezultant
al tuturor forţelor exterioare, ce acţionează asupra sistemului, iar
prin (-suma vectorială a momentelor impulsurilor particulelor ce
alcătuiesc sistemul. Strict vorbind, relaţia (1.22) este valabilă numai
pentru axele principale de rotaţie ale solidului, pentru care (öö
În lipsa forţelor exterioare (sistem închis) =0 şi atunci din
(1.21) rezultă că (= 

adică
c
ccccccccoc oc c oc c c |c o|c c c 
cc
(1.23)

Expresia (1.23) reprezintă legea conservării momentului impulsului.

]c 


c|
|c|c|


c |c


c c
|

c 

þc
Legea conservării impulsului este o lege fundamentală a
naturii şi rezultă din izotropia spaţiului, adică din faptul că
proprietăţile spaţiului sunt la fel în orice direcţie. Menţionăm, că
momentul impulsului rămâne constant şi atunci când momentul
sumar al forţelor exterioare este nul (forţele exterioare se
compensează reciproc). Ecuaţia (1.22) proiectată pe o direcţie ce
coincide cu axa de rotaţie, de exemplu, axa Z are forma
12


    . (1.24)


Din (1.24) rezultă, că în situaţia când suma proiecţiilor
momentelor tuturor forţelor exterioare pe o axă dată este nulă,
momentul impulsului sistemului rămâne cu o mărime constantă în
raport cu această axă.

(3 ‘.
c

|c
||c



c c|
| ||c
| ||c
c
|
c

Scopul lucrării: Y
|| 
c

|


c c 
||c 



c c
|
| ||c
| ||c
c
|
c c|||þ
Aparate şi accesorii: 
c Ö


c  



c







c

c|
c  
c

|c


þc
Teoria: de studiat  1.1-1.4 şi  4.1 ± 4.3 din 2È.

1. c 
!c

|


cc
În această lucrare se
studiază legile dinamicii
mişcării de rotaţie a rigidului
în jurul unei axe fixe prin
verificarea experimentală a
ecuaţiei fundamentale a
dinamicii mişcării de rotaţie.

În |þc þ este

reprezentată schema
montajului experimental.
Acest dispozitiv este
cunoscut ca pendulul lui
Oberbeck. De bara verticală
13

Fig. 1.3
 instalată pe suportul  sunt fixate două console - consola inferioară
fixă  şi cea superioară mobilă "
c şi încă două mufe imobile -
inferioară # şi superioară $. Cu ajutorul şurubului % suportul  se
instalează strict orizontal. Pe mufa superioară $ prin intermediul
consolei & se fixează rulmentul roţii de curea ' şi discul (. Peste
disc este trecut firul 
c un capăt al căruia este fixat de roata de
curea cu două trepte , pe când de celălalt capăt sunt suspendate
greutăţile . De mufa inferioară #
prin intermediul consolei "
cse
fixează electromagnetul de frânare #
care după conectarea la sursă
menţine, cu ajutorul unui manşon de fricţiune, crucea de tije
împreună cu greutăţile fixate pe ele în stare de repaus. Consola
mobilă " poate fi deplasată de-a lungul barei verticale şi fixată în
orice poziţie, permiţând măsurarea distanţei parcurse de greutăţi la
cădere cu ajutorul riglei gradate $þ Pe consola mobilă " este fixat
un fotoelement %. Pe consola fixă  este fixat fotoelementul &

care marchează sfârşitul măsurării timpului şi conectează

electromagnetul de frânare. De consola  se fixează consola ' cu
amortizatoare elastice.Pe suportul montajului este instalat un
cronometru, la bornele căruia sunt conectate fotoelementele % şi &.
Tijele pendulului Oberbeck împreună cu greutăţile  se pot
roti liber în jurul axei orizontale. Momentul de inerţie al sistemului
poate fi modificat prin deplasarea greutăţilor  de-a lungul tijelor.
Punând o greutate  pe clapeta 
c firul este întins astfel încât se
crează un moment de rotaţie
cc)* cþ (1)
unde este forţa de tensiune din fir,  - raza roţii de curea (|þc
þ"). Luând în consideraţie forţele de frecare din sistem, ecuaţia (1)
poate fi scrisă sub forma
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccchcc)*c+cþ (2)
Pe de altă parte greutatea  efectuează o mişcare de translaţie şi,
respectiv, se supune principiului  al lui Newton, astfel încât putem
scrie
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc
ccc
c+c), (3)
14
unde  este acceleraţia  mişcării de translaţie a greutăţii şi poate fi
reprezentată în felul următor
› ccc cchc
(4)
  unde hc c este acceleraţia unghiulară
obţinută la desfăşurarea firului de pe
roata de curea fără alunecare. Din
ecuaţiile (2-4), ţinînd cont că 4. 
› uşor se obţine următoarea expresie
› pentru acceleraţia unghiulară
İ

   
› hX . (5)
„
 â
 2
Fig. 1.4
Acceleraţia unghiulară hc poate fi
determinată simplu pe cale
experimentală. Într-adevăr, măsurând timpul 
c în care greutatea 
coboară de la înălţimea

cse poate găsi acceleraţia liniară .

0c
şi, respectiv, acceleraţia unghiulară
c
cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccchcc cccccc
þ (6)c

Expresia (5) exprimă relaţia dintre acceleraţia unghiulară h, ce poate

fi determinată experimental, şi momentul de inerţie þc În relaţia (5)
termenul c poate fi neglijat (în condiţiile experimentului
0 cc ‘). Luând în consideraţie această modificare obţinem o
relaţie relativ simplă, ce poate fi uşor verificată experimental
c
ccccccccccccccccccccccccchcc,
c+c-cccccccc (7)c

Vom studia pe cale experimentală dependenţa acceleraţiei

unghiulare h de momentul forţei exterioare .5 cu condiţia că

15
momentul de inerţie rămâne constant. În graficul funcţiei h.
/ 1
cconform relaţiei (7), datele experimentale ar trebui să se afle
pe o dreaptă (|þcþ#), coeficientul unghiular al căreea este egal cu
‘0 , iar punctul de intersecţie cu axa ne va da valoarea .

2. c c
c þc.
  
c

 c

|




2.1 Se echilibrează pendulul. Se fixează greutăţile c pe tije la o

distanţă  de la axa pendulului. În poziţia aceasta pendulul trebuie
să se afle în echilibru indiferent. Se verifică, dacă pendulul este
echilibrat. În acest scop pendulului i se imprimă o mişcare de
rotaţie, lăsându-l apoi să se oprească. Pendulul se consideră
echilibrat atunci, când se opreşte în poziţii diferite. Se verifică
experimental formula (7). Pentru aceasta se fixează de fir
greutatea minimă marcată de masă ‘. şi se măsoară timpul ‘,
în care masa ‘ coboară de la înălţimea
þ Măsurarea timpului ‘
pentru fiecare greutate ce cade de la aceeaşi înălţime se va repeta
de cel puţin # ori. Calculând din aceste 5 experienţe valoarea
medie a timpului de cădere ‘, se determină valoarea medie a
acceleraţiei unghiulare h‘ utilizând pentru aceasta formula (6).
Măsurările descrise în acest 
se efectuează pentru # valori
ale masei þ Datele măsurărilor se introduc într-un tabel. După ce
sunt obţinute datele necesare se construieşte graficul funcţiei
h./ 1. Apoi se va determina momentul de inerţie şi momentul
forţelor de frecare .

Fig. 1.5

16
2.2 Aceeaşi serie de măsurări se repetă şi pentru roata de curea de o
altă rază, şi respectiv se va determina şi þ Se compară aceste
valori cu cele obţinute anterior. c
2.3 Se deduc formulele pentru erori şi se calculează erorile mărimilor
studiate. Se prezintă rezultatul final şi se analizează rezultatele
obţinute.c

3. c!

|c
c 
 

3.1. Ce numim solid rigid ?

3.2. Ce numim moment al forţei în raport cu un punct şi în raport cu
o axă de rotaţie ? În ce unităţi se exprimă ?c
3.3. Ce numim moment de inerţie al unui punct material şi al unui
sistem de puncte materiale în raport cu o axă de rotaţie ? În ce
unităţi se exprimă ?c
3.4. Ce numim moment al impulsului unui punct material şi al unui
sistem de puncte materiale în raport cu un punct şi în raport cu o
axă de rotaţie ? În ce unităţi se exprimă ?c
3.5. Formulaţi teorema Steiner. Explicaţi limita ei de aplicare.c
3.6. Formulaţi legea conservării momentului impulsului.c
3.7. Obţineţi formula de lucru (7).c
3.8. Ce forţă crează momentul de rotaţie al crucii de tije din lucrare?c
3.9. Cum se poate determina acceleraţia lineară a corpului în
momentul contactului cu clapeta inferioară?c
3.10. Cum se poate verifica pe cale experimentală legea
fundamentală a dinamicii mişcării de rotaţie ?c
3.11. În care măsurări din experienţele efectuate s-au admis cele mai
mari erori ? Cum se pot reduce aceste erori ?c


(3 
c
/



| 
c



|c
c|
|
c cY  
|
17
 Scopul lucrării: 
|c 
| c

| ||c 
c 
|

c 



| 
c




|c 
c |
|
c c Y  
|c
|c c 
|c
c

c|c


þ
Aparate şi accesorii:

!c


|


c 

c 



| 
c




|c
c|
|
c cY  
|
c
 



c






c 

c


|c


c  þ
Teoria: - de studiat  1.1-1.4 şi 
4.1-4.3 din 2È.

Fig. 1.6

1. c 
!c

|


þc

 c
| þ
Momentul de inerţie al volantului şi forţa de frecare în
rulment se determină cu ajutorul montajului reprezentat în |þc þ$
Volantul  şi roata de curea  fixată rigid pe volant se pot roti pe
axul  montat pe bara verticală "þ Pe roata de curea se înfăşoară un
fir, de capătul liber al căruia se fixează o greutate #þ Iniţial greutatea
este fixată prin intermediul electromagnetului de frânare $. La
conectarea cronometrului electronic circuitul electromagnetului de
frânare se deconectează, fiind eliberat firul cu greutatea. Ca urmare,
sub acţiunea forţei de greutate, corpul începe să cadă. Firul, de care
este suspendat corpul, se întinde şi, ca rezultat, apare un moment de
rotaţie, ce acţionează asupra roţii de curea. Greutatea se mişcă
uniform accelerat cu acceleraţia cpână când se desfăşoară tot firul.
În acest moment greutatea trece prin dreptul fotoelementului inferior
18
%
cprovocând deconectarea cronometrului electric, care înregistrează
timpul căderii greutăţii. După ce greutatea parcurge distanţa
‘,
egală cu lungimea firului, volantul continuă să se rotească şi firul
începe să se înfăşoare din nou pe roata de curea, greutatea urcându-
se la înălţimea
. În poziţia de sus greutatea posedă energia
potenţială - 5
‘þc După începutul mişcării o parte din această
energie se transformă în energia cinetică a sistemului, iar altă parte se
consumă pentru a învinge forţele de frecare din sistem, deci

1 v2 â o 2 â 
2 2  1 , (1)

unde 0 este energia cinetică a greutăţii la mişcarea de translaţie,

o0c+cenergia cinetică a volantului şi a roţii de curea la mişcarea de
rotaţie, o - viteza unghiulară a volantului, - momentul de inerţie al
volantului şi roţii de curea, 
‘ - lucrul efectuat pentru învingerea
forţelor de frecare din rulment. Când greutatea, în virtutea inerţiei,
urcă la înălţimea
 energia cinetică a sistemului trece în energia
potenţială a greutăţii - 5
 şi o parte se cheltuie la învingerea
forţelor de frecare din rulment:

v 2 o 2
â X   2 â
2 . (2)
2 2
Din ecuaţiile (1,2) obţinem:

c+c
cc,cc-, (3)
de unde

 (1  2 )
  X . (4)
1 â 2

19
 Mişcarea greutăţii este uniform accelerată fără viteză iniţială,
de aceea acceleraţia  şi viteza liniară  sunt date, respectiv, de
relaţiile
cc

ccccccvccc
, (5)

unde  este timpul de coborâre a greutăţii de la înălţimea

‘. Viteza
unghiulară a volantului este dată de relaţia

occvcc

ccccccccccccccccc (6)c

unde  este raza roţii de curea. Substituind acum în formula (1)

relaţiile (4-6) după unele transformări elementare obţinem:

 2  2
2 
X   1 , (7)
4  1 ( 1 â 2 ) 
unde este diametrul roţii de curea. Observăm, că pentru a calcula
mărimea trebuie determinate 
‘
 şi .

þc c
c þc.
  
c

 c

|




2.1. Se verifică funcţionarea aparatelor de măsură şi a montajului

experimental fără a se efectua careva măsurări. În timpul căderii
greutăţii firul trebuie să se desfăşoare uniform, iar greutatea să
se deplaseze lent fără oscilaţii în plan orizontal. Când corpul va
urca în sus, după deconectarea circuitului cronometrului, se va
urmări ca firul să se înfăşoare pe aceeaşi roată de curea.
2.2. Cu şublerul se măsoară de +#c ori diametrul roţii de curea între
diferite puncte de pe obada ei.
2.3. Se cântăresc două corpuri ‘ şi  (greutăţi cu cârlig).
2.4. Greutatea ‘ se fixează de capătul liber al firului, iar acesta se
înfăşoară pe roata de curea spiră lângă spiră. Cu ajutorul

20
 electromagnetului de frânare greutatea ‘ se menţine în punctul
superior al instalaţiei.
2.5. Se instalează fotoelementul la înălţimea
‘, egală cu lungimea
firului complet desfăşurat, astfel încât partea de jos a greutăţii să
ajungă până la fotoelementul situat în poziţia inferioară a
instalaţiei pentru a închide raza de lumină.
2.6. Se măsoară timpul de cădere ‘ a primei greutăţi ‘ şi înălţimea
la care acesta urcă
 după oprirea cronometrului. Se repetă
măsurările de cel puţin # ori.
2.7. Se repetă |


 (2.6) cu a doua greutate - .
2.8. Se calculează valorile medii ale mărimilor  şi
 pentru fiecare
greutate. Utilizând datele obţinute şi formulele (4) şi (7), se
calculează forţa de frecare în rulment şi momentul de inerţie al
volantului.
2.9. Se obţin formulele pentru calculul erorilor şi se analizează
rezultatele obţinute.
2.10. Se prezintă rezultatul final.

3. c!

|c
c 
 

3.1 Ce numim solid rigid ?

3.2 Ce numim moment al forţei în raport cu un punct şi în raport cu
o axă de rotaţie ? În ce unităţi se exprimă ?
3.3 Ce numim moment de inerţie al unui punct material şi al unui
sistem de puncte materiale în raport cu o axă de rotaţie ? În ce
unităţi se exprimă ?
3.4 Ce numim moment al impulsului unui punct material şi al unui
sistem de puncte materiale în raport cu un punct şi în raport cu o
axă de rotaţie ? În ce unităţi se exprimă ?
3.5 Formulaţi teorema lui Steiner şi explicaţi limita ei de aplicare.
3.6 Formulaţi legea conservării momentului impulsului.
3.7 Scrieţi şi demonstraţi formulele de lucru (relaţiile 4, 7).
3.8 Din ce se compune energia cinetică a sistemului?
21
3.9 Cum se calculează forţa de frecare în rulmenţi?
3.10 Ce caracter are mişcarea greutăţii?
3.11 Cum se determină viteza greutăţii şi viteza unghiulară a
volantului?






(3 /1
c
/



| 
c



|c
c|
|
c c
|c 0

c
Scopul lucrării: 
|

c
| ||c

c c |||c |c




| 
c



|c
c|
|
c c
|c 0
þc
Aparate şi accesorii: 

c 
c |


c 
c  0

c  



c

þ
Teoria: - de studiat  1.1-1.4 şi  4.1 - 4.3 din 2È

1. c 
!c

|


þc

 c
| þc

Pendulul Maxwell (|þþ%) reprezintă un disc metalic

omogen fixat rigid pe o bară. Discul,
pe care se montează un inel metalic
demontabil e suspendat prin
intermediul barei pe două fire, ce se
înfăşoară pe bară spiră lângă spiră.
La eliberare pendulul efectuează o
mişcare, compusă din mişcarea de
translaţie în jos şi mişcarea de rotaţie
în jurul axei de simetrie. În timpul
mişcării în jos firele se desfăşoară
22
Fig. 1.7
complet, iar discul, rotindu-se, îşi continuă mişcarea de rotaţie în
acelaşi sens şi înfăşoară firul pe axă. Ca urmare, pendulul urcă în sus,
încetinindu-şi treptat mişcarea. Din poziţia superioară discul coboară
în jos, apoi urcă din nou ş. a.m.d. Observăm, că discul efectuează o
mişcare oscilatorie în jos şi în sus, şi din această cauză dispozitivul se
numeşte pendul. Respectiv mişcarea este însoţită de transformarea
energiei potenţiale în energia cinetică şi Y|
Y
 .
Să descriem analitic mişcarea complexă a pendulului reieşind
din legea conservării energiei mecanice. În lipsa forţelor de frecare
asupra pendulului Maxwell acţionează forţe conservative: forţa de
greutate a discului şi a barei plus forţele de tensiune din fire. În
această situaţie, conform legii conservării energiei, suma energiei
cinetice şi potenţiale a pendulului rămâne constantă. Dat fiind faptul,
că în poziţia superioară pendulul posedă numai energie potenţială
* .5
, iar în poziţia inferioară numai energie cinetică, obţinem:

v 2 o 2

 X â . (1)
2 2

Mişcarea pendulului în jos, din poziţia sa iniţială, este o

mişcare uniform accelerată. În intervalul de timp
centrul de inerţie
al pendulului coboară cu
.0 şi la finalul mişcării obţine viteza
.
de unde
.0þ Substituind în (1) relaţiile
.0 şi
o.0 după unele mici transformări obţinem următoarea formulă de
calcul:

/ 2  
2 
X   1 , (2)
4  2 

unde ceste masa totală a discului, barei şi inelului montat pe disc;

- distanţa dintre poziţiile extreme ale pendulului; $ - diametrul total:

23
diametrul barei $ plus diametrul firelor înfăşurate $, astfel încât
$.$6$.

2. c.
  
c

 c

|



.

2.1. Se măsoară înălţimea

şi durata de coborâre . Timpul de
coborâre se va măsura de cel puţin # ori. Masele şi dimensiunile
barei, discului şi inelului sunt indicate pe suportul montajului.
2.2. Se determină momentul de inerţie al pendulului Maxwell,
utilizând formula (2).c
2.3. Se compară rezultatul obţinut cu cel calculat conform relaţiei
. 6
6 , unde .$07 este momentul de inerţie al discului,
     

./‘ 6 10./
6- 10./$
6$- 107 - momentul de
inerţie al inelului ca la cilindru cu pereţi groşi, .$07 -
momentul de inerţie al barei.c
2.4. Se estimează erorile şi se analizează rezultatul obţinut.c

þcc c
c 

3.1. Se montează inelul pe disc.

3.2. Se notează înălţimea
. c
3.3. Se conectează montajul la reţea.c
3.4. Se fixează pendulul, atingând uşor inelul de electromagnet.c
3.5. Se apasă butonul ³/
  
´ ce conectează cronometrul
electronic odată cu începutul mişcării pendulului. În poziţia
inferioară cronometrul se deconectează.c
3.6. Se înregistrează durata mişcării.c
3.7. Se repetă măsurările de cel puţin # ori pentru fiecare inel.c

24
4. c!

|c
c 
 þ

4.1 Ce numim solid rigid?

4.2 Ce numim moment al forţei în raport cu un punct şi în raport cu
o axă de rotaţie? În ce unităţi se exprimă ?
4.3 Ce numim moment de inerţie al unui punct material şi al unui
sistem de puncte materiale în raport cu o axă de rotaţie ? În ce
unităţi se exprimă ?
4.4 Ce numim moment al impulsului unui punct material şi al unui
sistem de puncte materiale în raport cu un punct şi în raport cu o
axă de rotaţie ? În ce unităţi se exprimă ?
4.5 Formulaţi teorema lui Steiner şi explicaţi limita ei de aplicare.
4.6 Formulaţi legea conservării momentului impulsului şi explicaţi
condiţiile de aplicare.
4.7 Obţineţi formula de lucru (2).
4.8 Să se scrie formula pentru energia cinetică a corpului ce
efectuează o mişcare de rotaţie în jurul unei axe fixe.
4.9 Explicaţi mişcarea complexă a pendulului Maxwell.
4.10 Cum se determină energia cinetică a pendulului Maxwell ?
4.11 Formulaţi legea ce stă la baza demonstrării formulei pentru
determinarea momentului de inerţie al pendulului.
4.12 De ce durata coborârii trebuie determinată de câteva ori ?
4.13 Cum va varia durata coborârii pendulului (se măreşte, se
micşorează sau nu se schimbă) la înlocuirea inelului prin altul de
aceleaşi dimensiuni, dar cu o masă mai mare ? De ce ?

(3 *

/



| 
c




 c
c|
|
c| | 
c 
c|||c c
!
c
|c
c
|

Scopul lucrării: 



| 
c

|


c c




 c 
c
|
|
c 
c | c||
þ
25
Aparate şi accesorii: |
 | c 1.
c 
c ) |
c .+(#2
c
  
||

c


|
c



c

c
| 


þ
Teoria: de studiat  1.1-1.4  4.1-4.3 din 2È.

1. 
!c

|


þc

| c
| .
Pentru a caracteriza în mod complet proprietăţile inerţiale ale
solidului de o formă arbitrară la rotire e de ajuns a cunoaşte trei
momente de inerţie faţă de axele ce trec prin centrul de inerţie:
momentul de inerţie maxim - -, momentul de inerţie minim - 

şi momentul de inerţie faţă de axa normală pe primele două - .
Momentele de inerţie ale rigidului -  8  în raport cu axele -8
ce trec prin centrul de inerţie al corpului, corespunzătoare
momentelor -  
se numesc momente de inerţie
principale. Momentul de inerţie
faţă de o axă arbitrară ce trece
prin centrul de inerţie, poate fi exprimat prin momentele de inerţie
principale al solidului utilizînd relaţia

ccccccccccccccccccc 
cc3c  ccc 

. (1)
Unghiurile ß O şi § sunt
indicate în |þc þ'.
Relaţia (1) poate fi
verificată experimental cu
ajutorul pendulului de
torsiune.
Dispozitivul ³.
c

c ) |
´ este
reprezentat în |þcþ&. Pe
un suport, prevăzut cu un
cronometru , este fixat un
tub vertical  de care sunt,
respectiv, fixate consolele
", # şi $. Consolele " şi $
26

Fig. 1.8
au cleme ce servesc pentru fixarea unui fir de oţel, de care se
suspendează rama %. De consola #ceste fixată o placă de oţel &, care
serveşte drept suport pentru fotoelementul ', electromagnetul (, şi
scara unghiulară . Poziţia electromagnetului ( pe placă poate fi
schimbată, iar poziţia lui faţă de fotoelement este indicată pe scara
unghiulară de acul fixat de electromagnet. Construcţia ramei permite
fixarea corpurilor de diferite dimensiuni. Corpul  se fixează cu
ajutorul unei bare mobile care se poate deplasa între barele imobile.
Bara se montează cu ajutorul unor piuliţe pe mufe de fixare aşezate
pe bara mobilă. Pe panoul din faţa cronometrului se află inscripţiile:
]c 

- apăsând pe acest buton se conectează tensiunea de
alimentare. Pe indicatorul numeric apare cifra ³zero´ şi se aprinde
indicatorul fotoelementului.
]c È 
- la apăsarea pe acest buton se anulează rezultatele
măsurărilor precedente şi are loc pregătirea dispozitivului pentru
următoarele măsurări.
]c 

- conectarea electromagnetului şi generarea semnalului de
terminare a procesului de numărare.
Corpul, pentru care se determină momentul de inerţie
reprezintă un paralelipiped metalic  (|þþ'). Fixăm originea
coordonatelor în
centrul de inerţie al
paralelipipedului şi
orientăm axele de
K1
coordonate de-a
lungul axelor de
simetrie. Orientăm axa
Ö
pe suprafaţa cea
mai mare a
paralelipipedului, axa
Ö - normal pe
suprafaţa mijlocie, iar
Ö - normal pe
27

Fig. 1.9
suprafaţa cea mai mică. La mijlocul fiecărei suprafeţe sunt făcute
nişte adâncituri mici pentru fixarea corpului la rotirea lui în jurul
axelor Ö

c Ö
c Ö.c Sunt făcute adâncituri de asemenea în locurile
ce permit fixarea corpului la rotirea lui în jurul axelor 
c 44
c
55
c /. Rotaţia ramei %
fixată de firul metalic (|þþ&), este
descrisă de ecuaţia fundamentală a dinamicii mişcării de rotaţie
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc(ch
(2)c

unde este momentul forţelor exterioare; -momentul de inerţie al

ramei; h-acceleraţia unghiulară. La unghiuri mici de răsucire avem
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc+c/ , (3)

unde Kc este unghiul de răsucire al firului metalic, $ - modul de

răsucire dat de relaţia
4  4
/X , (4)
2 16 

unde 3-modulul deplasării pentru materialul din care este

confecţionat firul metalic, (-lungimea firului, -diametrul firului. Din
ecuaţiile (2) şi (3) obţinem:

/
uâ
u X 0. (5)
0
Soluţia ecuaţiei (5) este
c
ccÈc|o
, (6)
cu condiţia că c
ccc oc/(, (7)

28
unde o este frecvenţa ciclică proprie a oscilaţilor ramei. Din (7)
/
rezultă că o X . Pentru perioada oscilaţiilor ramei, împreună cu
0
1
rigidul, avem expresia T1=2/o1= 2 . Din ultima expresie
/
rezultă că

ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc)c/cc", (8)

iar pentru rama fără rigid avem relaţia

ccccccccccccccccccccccccccccccccccccc(cc)(c/cc"þ (9)

Evident, că momentul de inerţie al rigidului este: . ‘
. Din relaţiile

(4), (8) şi (9) avem:

/ 4 4
2 ´ 1 ´
2 2
X )  )0 X )1 2  )0 2 , (10)
4 8 16 

unde 3 este o mărime tabelară, ( şi  se măsoară. Materialul firului

metalic - oţel.

2. c.
  
c

 c

|




2.1. Se schiţează un tabel pentru introducerea rezultatelor

măsurărilor în conformitate cu relaţia (10) şi (1).
2.2. Se măsoară lungimea şi diametrul firului din oţel de care este
suspendată rama.
2.3. Se determină perioada oscilaţiilor  - pentru rama fără greutate
şi perioadele - 8  
pentru rama împreună cu rigidul.
Utilizând formula (10) se calculează momentele de inerţie
29
 principale ale rigidului - - 8  şi momentul de inerţie faţă de
o axă arbitrară.
2.4. Se verifică ecuaţia (1). Pentru determinarea pătratelor
cosinusurilor directoare se măsoară laturile paralelipipedului de-a
lungul axelor Ö
c (a), Ö (b), Ö (c). De exemplu, pentru
diagonala B1D obţinem:
„2 2
cos 2  , cos 2
 ,
„2 â 2 â 2 „ 2 â 2 â 2
2
2
cos
. (11)
„2 â 2 â 2

2.5. Se determină erorile şi se analizează rezultatele obţinute.

3. c c
c 

3.1. Cu ajutorul piuliţei se fixează electromagnetul într-o anumită

poziţie pe placă.
3.2. Pe ramă se fixează rigidul ce se studiază.
3.3. Fixăm rama cu ajutorul electromagnetului. Se apasă pe butonul
³È 
´c apoi pe ³

´. După ce se măsoară + oscilaţii
complete se apasă din nou ³
´. Folosind formula .0 c(12),
unde  este timpul oscilaţiilor, iar -numărul oscilaţiilor, se
determină perioada oscilaţiilor pendulului de torsiune.
3.4. Măsurările se repetă pentru diferite axe şi, respectiv, corpuri
diferite.

4. c!

|c
c 
 

4.1 Ce numim solid rigid ?

4.2 Ce numim moment al forţei în raport cu un punct şi în raport cu
o axă de rotaţie ? În ce unităţi se exprimă ?

30
4.3 Ce numim moment de inerţie al unui punct material şi al unui
sistem de puncte materiale în raport cu o axă de rotaţie ? În ce
unităţi se exprimă ?
4.4 Ce numim moment al impulsului unui punct material şi al unui
sistem de puncte materiale în raport cu un punct şi în raport cu o
axă de rotaţie ? În ce unităţi se exprimă această mărime?
4.5 Formulaţi teorema lui Steiner şi explicaţi limita ei de aplicare.
4.6 Formulaţi legea conservării momentului impulsului şi condiţia de
aplicare.
4.7 Obţineţi formula de lucru (10).
4.8 De ce este condiţionat momentul de rotaţie, ce acţionează asupra
corpului în timpul oscilaţiilor de torsiune ?
4.9 Care sunt momentele principale de inerţie ale solidului ?
4.10 Cum se poate verifica expresia (1) cu ajutorul pendulului de
torsiune.
(3 */1
c
/



| 
c



|c
c|
|
c c|||c|cY
|| 
c





|c|c

|
c
||6c


 c  | || c
|  

Scopul lucrării: 
|


c
| c
| ||c
c
|

cc



| 
c




|c
c|
|
c c|c||cc|cY
|| 
c




|c

|
þ
Aparate şi accesorii:  
c |c


|
c  |c
c 
c 
| 
c
 c ||

c

c  



c|
c  c

| þ
Teoria: de studiat  1.1-1.4 şi  4.1 ± 4.3 din 2È.

1. c 
!c

|




Montajul experimental este alcătuit dintr-un fir elastic metalic

(|þþ(c ) capătul superior al căruia este fixat în punctul Öu al
consolei, iar cel inferior trecînd prin centrul de greutate al rigidului -
punctul Öce fixat de consolă inferioară. Pe corpul solid, simetric faţă
de firul cla distanţele ‘ şi *
31
 Fig.
u u u 1.10
se află ştifturile 
 ßc
 şic
 . Momentul de inerţie al solidului
poate fi modificat, fixând pe ştifturile 
u; 
uc sau 
uc două
cilindre identice cu una şi aceeaşi masă cşi razăc.
La rotirea corpului È în raport cu firul cu unghiul  , firul
se deformează elastic şi respectiv acumulează o rezervă de energie
potenţială. Când corpul este eliberat, începe procesul de trecere a
energiei potenţiale în energia cinetică şi Y|
Y
 . Deci pendulul va
efectua oscilaţii torsionale. În procesul acestor oscilaţii asupra
corpului acţionează un moment de rotaţie ce tinde să readucă corpul
la poziţia de echilibru. Acest moment este condiţionat de forţe
elastice ce apar la răsucirea firului. La unghiuri mici oscilaţiile
torsionale pot fi considerate armonice şi conform legii fundamentale
a dinamicii mişcării de rotaţie . h unde .
9Kc obţinem:

uâ
u X 0,


32
Coeficientul 9 este o constantă pentru materialul din care este
confecţionat firul , numit
c 
c  |

iarc o este

frecvenţa oscilaţiilor proprii, de unde rezultă că perioada oscilaţiilor
torsionale proprii este

) X 2 , (1)

unde este momentul de inerţie al corpului È faţă de axa ÖÖu.

Momentul de inerţie al corpurilor de o formă geometrică
regulată poate fi calculat analitic. În cazul corpurilor de forme
neregulate determinarea momentelor de inerţie analitic este dificilă.
O alternativă este determinarea momentului de inerţie pe cale
experimentală. În această lucrare momentul de inerţie al corpului A
se va determina în felul următor: din formula (1), rezultă că
c
 
cccccccccccccccccccccccccccccc) c" . (2)

Pentru a exclude mărimea 9, ce nu poate fi determinată direct pe

cale experimentală, se va proceda astfel: se instalează pe ştifturile

u, simetric faţă de firul la distanţa ‘ de la axa ÖÖu două
cilindre identice. Perioada oscilaţiilor de torsiune libere a sistemului
 â 
este: )1 X 2 1
, de unde avem că

cccccccccccccccccccccccccccccccccccc cc"c,ccc c-c)þ (3)

Substituind (3) în (2) vom obţine următoarea expresie pentru
momentul de inerţie al corpului A faţă de axa ÖÖu

) 2 
X 1
, (4)
)12  ) 2

33
unde ‘ şi sunt, respectiv, perioadele oscilaţiilor torsionale cu şi
fără greutăţi suplimentare. ‘ este momentul de inerţie a două
greutăţi suplimentare cilindrice masa  şi raza  fiecare, fixate
simetric la distanţa ‘ de la axa ÖÖu
c ce se determină cu ajutorul
teoremei lui Steiner
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccc ,

- (5)

Expresia 0 reprezintă momentul de inerţie al unuia din cilindri

faţă de axa de simetrie i/. Din relaţiile (4) şi (5) obţinem momentul
de inerţie al corpului È
2 2 )2
 X
(  â 2 1 ) 2 . (6)
)1  ) 2
Pentru verificarea teoremei lui Steiner, se determină perioadele
oscilaţiilor ‘ şi  ale pendulului cu greutăţi suplimentare fixate,
respectiv, la distanţele ‘ şi  de la axa ÖÖuþ Conform formulei (1),

 â „  â „
1 2
›1 2› , ›2 2› ,

sau
 â   â 
)12 X 4 2 1
, )2 2 X 4 2 2
.

Luând raportul acestor egalităţi, obţinem:

)12  â  1
X , (7)
)2 2  â  2

unde  ,
c
-,  u,c
c
-. În relaţia (7), toate

mărimile se determină pe cale experimentală: se determină din (6),
iar ‘  - din (5).

34
2. c c
c þc.
  
c

 c

|



þ

2.1. Corpului È (fără greutăţi cilindrice) i se imprimă o stare de

mişcare oscilatorie în jurul axei ÖÖuþ Cu ajutorul cronometrului
se măsoară timpul  a =(7#( oscilaţii. Se determină perioada
oscilaţiilor .0 . Experimentul se repetă de cel puţin cinci ori.
2.2. Cu ajutorul balanţei se determină masa fiecărei greutăţi
suplimentare şi se verifică egalitatea maselor (‘..).c
2.3. Greutăţile suplimentare se fixează la aceeaşi distanţă ‘ de la axa
ÖÖu şi se determină din nou perioada oscilaţiilor (de cel puţin #
ori) ‘.‘0 ‘ c
2.4. Cilindrele se fixează la altă distanţă  de la axa de rotaţie
ÖÖucşi se determină perioada oscilaţiilor .0 . c
2.5. Cu ajutorul şublerului se măsoară diametrele cilindrilor, se
calculează razele lor şi se măsoară distanţele ‘ şi c între axele
ÖÖu şi i/ şi, respectiv, între ÖÖu şi iu/u. Măsurările se
efectuează de cel puţin # ori. c
2.6. Substituind în formula (6) valorile medii ale mărimilor ‘,
‘  se calculează momentul de inerţie al corpului È faţă de axa
ÖÖu.c
2.7. Substituind valorile medii ‘  ‘   se verifică
valabilitatea ecuaţiei (7).c
2.8. Se calculează erorile pentru şi se prezintă rezultatul final.c

3. !

|c
c 
 .

3.1 Ce numim solid rigid?

3.2 Ce numim moment al forţei în raport cu un punct şi în raport cu
o axă de rotaţie? În ce unităţi se exprimă?
3.3 Ce numim moment de inerţie al unui punct material şi al unui
sistem de puncte materiale în raport cu o axă de rotaţie? În ce
unităţi se exprimă?

35
3.4 Ce numim moment al impulsului unui punct material şi al unui
sistem de puncte materiale în raport cu un punct şi în raport cu o
axă de rotaţie? În ce unităţi se exprimă ?
3.5 Formulaţi teorema lui Steiner.
3.6 Formulaţi legea conservării momentului impulsului.
3.7 Deduceţi formulele de lucru (6), (7).
3.8 De ce este condiţionat momentul de rotaţie, care acţionează
asupra corpului în procesul oscilaţiilor torsionale ?
3.9 Vor fi oare aceleaşi momentele de inerţie , obţinute cu ajutorul
formulei (6) pentru două poziţii diferite ale greutăţilor
suplimentare ? Argumentaţi răspunsul.
3.10 Cum se poate verifica valabilitatea teoremei Steiner prin
metoda oscilaţiilor torsionale?

36
 (3 :
c
/



| 
cY|


|c
c c c 

|c c !
c
|c
 |
| c
c
|

Scopul lucrării: 



| 
cY|


|c
c c c 

|c c !
c

|c |
| c
c
|
þc
Aparate şi accesorii: pendul
balistic de torsiune,
instalaţie pentru
determinarea perioadei
oscilaţiilor, dispozitiv de
tragere.
Teoria: de studiat  1.1-1.4
şi  4.1-4.3 din 2È.

1. c 
!c

|




Pendulul de torsiune
(|þc þ), utilizat în
această lucrare, reprezintă o
bară orizontală 
c fixată
rigid de un fir metalic elastic
Fig. 1.11 de suspensie þ Firul se
fixează între două console.
La rotirea barei orizontale firul de suspensie se răsuceşte provocând
apariţia unui moment al forţelor elastice ce duce la apariţia
oscilaţiilor torsionale. La unul din capetele barei se află ţinta 
iar la
celălalt - contragreutatea " masa căreia este egală cu masa ţintei. Pe
37
bară se mai găsesc greutăţile # şi $ de aceeaşi masă, care pot fi
fixate uşor de-a lungul barei la distanţe egale de axa de rotaţie,
variind astfel momentul de inerţie al pendulului. Unghiul de rotire al
barei se măsoară, folosind scara %þ Instalaţia este prevăzută cu un
dispozitiv de tragere prin intermediul unui resort. Glontele
reprezintă un inel metalic mic. Ciocnirea dintre inel şi ţintă, acoperită
cu un strat de plastilină, este considerată total neelastică. Numărul 3
al oscilaţiilor complete şi intervalul de timp  este indicat de
cronometrul electronic. Tija ', montată pe firul de suspensie,
intersectează raza de lumină ce cade pe elementul fotoelectric (,
care înregistrează numărul oscilaţiilor. Înregistrarea timpului se
efectuează pentru un număr întreg de oscilaţii. Masa glontelui o vom
nota prin , viteza prin , iar distanţa dintre axa pendulului şi
punctul de pe ţintă, unde a nimerit glontele-þ Momentul impulsului
glontelui faţă de axa pendulului este þ După ciocnire pendulul
împreună cu glontele deviază de la poziţia de echilibru, obţinând
viteza unghiulară o‘þ Momentul impulsului pendulului şi al inelului în
raport cu aceeaşi axă va fi / ‘61o‘
c unde ‘ceste momentul de
inerţie al pendulului faţă de axa de rotaţie,  - momentul de inerţie
al glontelui faţă de aceeaşi axă.
În conformitate cu legea conservării momentului impulsului,
avem relaţia

,
-o.

Deoarece ‘ 

mărimea  poate fi neglijată şi, deci
cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc
o. (1)

În momentul ciocnirii glontelui de ţintă o parte din energia

cinetică a glontelui se transformă în energia interioară a plastilinei,
iar restul - în energia cinetică de rotaţie a sistemului ³pendul +
glonte´ : *./ ‘61o‘0. Firul de suspensie se va răsuci cu
unghiul K‘
şi, respectiv, pendulul capătă energia potenţială
38
* .$K‘0, unde $ este modul de răsucire, ce caracterizează
elasticitatea firului de suspensie. Conform legii conservării energiei
mecanice *.* , adică / ‘61o‘ 0.$K‘0
de unde, luând în
consideraţie c㠑 , obţinem:c
c
cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccocc/  (2)
Din formulele (1) şi (2) obţinem
vX 1
 1/ . (3)


Din (3) eliminăm ‘ şi $
folosind formula pentru perioada

oscilaţiilor de torsiune ) X 2 . Perioadele oscilaţiilor pentru
/
cele două poziţii 1 şi 2 ale greutăţilor # şi $ pe bară se exprimă în
felul următor
1 2
)1 X 2 (4) şi )2 X 2 . (5)
/ /
2
Din formula (4) găsim / X  1 , substituim această expresie în
)1
(3), obţinem
2 1 1
vX (6)

)1
Acum vom determina ‘ Din relaţiile (4) şi (5) avem
 2   1 )2 2  )1 2
X , de unde
1 )1 2
)1 2 
 1X . (7)
)2 2  )1 2

Diferenţa  . 
‘ vom determina-o aplicând teorema Steiner pentru

momentul de inerţie al pendulului în poziţiile 1 şi 2 a greutăţilor # şi
$.
39
cccccccccccccccccccccccccccccccc,ccc(- (8)

cccccccccccccccccccccccccccccccc,c cc(-
(9)
unde este masa uneia din greutăţi, -momentul de inerţie al
pendulului fără greutăţi faţă de axa de rotaţie, -momentul de inerţie
al greutăţii în raport cu axa ce trece prin centrul de masă al
greutăţii, paralel cu axa de rotaţie a pendulului, ‘ şi -distanţele
dintre aceste axe.
Analizând formulele (8) şi (9) obţinem:
c
ccc,c+c-þ
Substituind  în (7), iar rezultatul obţinut - în (6), obţinem definitiv

4›1›1  2  1

2 2
v  2 f. (10)

  ›2  ›12 f
Toate mărimile din (10) se determină experimental. Perioada
oscilaţiilor pendulului se determină măsurând timpul  pentru 3
oscilaţii. c
cccccccccccccccccccccccccccccccccccccc)c
4 (11)
Utilizând (11), relaţia (10) poate fi reprezentată sub forma:

4›1
1  2  1

2 2
v  2 f. (12)

1  ›2  ›12 f
Pentru o altă poziţie a greutăţilor, respectiv - alt moment de inerţie -
 vom obţine următoarea formulă de calcul:

4› 2
2  2  1

2 2
v  2 f, (12u)

 2  ›2  ›12 f
unde  este unghiul de rotire al pendulului în acest caz, iar
 -
timpul a 4 oscilaţii.

40
 Astfel, pentru determinarea vitezei glontelui putem utiliza
ambele relaţii. Evident, valoarea vitezei în ambele cazuri ar trebui să
fie aceeaşi.

2. c c
c 

În această lucrare unghiurile de rotaţie K‘ şi K,

corespunzătoare celor două poziţii ‘ şi  ale greutăţilor, se
determină cu o precizie foarte mică. De aceea, măsurările se repetă
de cel puţin cinci ori cu fiecare glonte şi se determină valorile medii
cK‘  cK  c‘ şi c Înlocuind aceste valori în (12), se
determină valoarea medie a vitezei. Rezultatul final se prezintă sub
forma .c
c þc

3. c!

|c
c 
 

3.1 Ce numim moment de inerţie al unui punct material şi al unui

sistem de puncte materiale în raport cu o axă de rotaţie? În ce
unităţi se exprimă ?
3.2 Ce numim moment al impulsului unui punct material şi al unui
sistem de puncte materiale în raport cu un punct şi în raport cu o
axă de rotaţie? În ce unităţi se exprimă?
3.3 Formulaţi teorema lui Steiner.
3.4 Formulaţi legea conservării momentului impulsului.
3.5 Deduceţi formula de lucru (10).
3.6 Aplicaţi legea conservării momentului impulsului în cazul unei
ţinte mobile. Cum se modifică rezultatul final?
3.7 Descrieţi instalaţia pendulului.
3.8 Se va modifica oare rezultatul, dacă glontele va nimeri în ţintă
sub un unghi oarecare faţă de normala la suprafaţă?cc
c

41
 2.  ; < %(#Ê("<!  # %$ 3" <

 ‘
O 


 

Un sistem compus dintr-un număr considerabil de molecule

se numeşte  
dacă proprietăţile lui fizice precum şi compoziţia
chimică este aceeaşi în tot volumul ocupat de sistem.Dacă aceste
condiţii nu sunt valabile pentru o oarecare mărime fizică atunci
sistemul este   
n raport cu
această mărime. Într-un astfel
de sistem (neomogen), în afară de agitaţia termică a moleculelor mai
există o mişcare ordonată datorită căreia are loc un transport al
mărimii fizice faţă de care sistemul este neomogen (transport de
substanţă,energie,impuls, sarcină electrică etc). Aceste procese
ireversibile care caracterizează evoluţia sistemului spre starea de
echilibru se numesc  

 

 ‘ ‘ c 

Dacă într-o cameră închisă se deschide un recipient umplut cu

parfum, peste un timp oarecare mirosul se va simţi în toată camera.
Acest lucru se întâmplă datorită fenomenului de difuzie. Difuzia,
deci, reprezintă un proces de egalare a concentraţiei moleculelor
unui sistem în toate punctele volumului ocupat de el.

Prin definiţie, densitatea  c a curentului de molecule se
numeşte numărul de molecule care traversează într-o unitate de timp
o unitate de suprafaţă situată perpendicular direcţiei de difuzie:

4
8 X (2.1)
  

42
 #- 
 
 


8  X / . (2.2)

Relaţia (2.2) reprezintă expresia matematică a legii lui Fick, unde $

este
| |

c 
c ||
, este proiecţia gradientului

concentraţiei moleculelor pe axa -  Semnul minus indică faptul că
fluxul de molecule este orientat în sensul micşorării concentraţiei
moleculelor.
Substituind (2.1) în (2.2) şi înmulţind cu masa  a unei
molecule obţinem:


X  /  
(2.3)


Relaţia (2.3) determină cantitatea de substanţă transportată în

intervalul de timp  
prin suprafaţa    situată perpendicular pe
direcţia în care are loc difuzia.

 ‘ c  



Curgerea fluidelor reprezintă

un proces de deplasare
reciprocă a straturilor de
molecule (|þc þ). Între
straturile vecine ale fluidului
în mişcare se exercită forţe
de frecare tangenţiale.
Fig. 2.1
Datorită acestor forţe
straturile vecine se opun
alunecării reciproce. Această
proprietate a fluidului se numeşte Y| |


þ Astfel concluzionăm
43
 Z mişcarea orientatăcă într-un fluid se manifestă
în direcţia OX
ǻv viscozitatea dacă în acesta, în
c0
ǻz afară de mişcarea termică
Z haotică a moleculelor, mai
există o mişcare ordonată a
mişcare v
termică 
0 fluidului, de exemplu, un flux
haotică a de molecule de gaz sau de apă
mleculelo O X în direcţia OX într-o ţeavă
Fig. 2.2 orizontală (Fig. 2.2). În acest
caz în vecinătatea pereţilor
ţevii viteza straturilor este aproape nulă, iar îm regiunea centrală este
maximă.
Astfel apare un  |

c 
c Y|

 a mişcării orientate a straturilor
v
, care produce în direcţia OZ perpendiculară pereţilor ţevii o

creştere a impulsului moleculelor în jumătatea infirioară a ţevii
v
( 0 ), (straturile respective se accelerează) şi o micşorare a

v
acestuia în jumatatea superioară a ţevii ( c 0 ) (straturile

respective se frânează). Prin urmare, proiecţia gradientului de viteză
pe axa OX condiţionează un transport de impuls de la un strat de
fluid la altul, iar viscozitatea fluidului este rezultatul acestui
transport.
Experimental s-a constatat că variaţia impulsului moleculelor
într-o unitate de timp printr-o unitate de suprafaţă paralelă vectorului
 (densitatea curentului de impuls) este determinată de relaţia
. v
8 X X  . (2.4)
 


Relaţia (2.4) reprezintă expresia matematică a legii lui  0


pentru viscozitate. Observăm că (2.4) este similară legii lui |

44
(2.2). Constanta V se numeşte
| |

c 
c Y| |


|
| þ
Semnul
| arată că transportul impulsului are loc în direcţia
micşorării vitezei moleculelor. Pe de altă parte, pentru densitatea
curentului de impuls, putem scrie

. 1 1
8 X X   , (2.5)

 

unde  - forţa tangenţială de frecare internă care se exercită între

straturile vecine ale fluidului în mişcare. Comparând (2.4) cu (2.5)
obţinem

 
 v
  . (2.6)
  
Din (2.6) rezultă:


 . (2.7)
 v
 
 
Deci,
]c
| |

c 
c Y| |


c |
| c


c
 c 

| c c   c

c 

c |


c 
c  
c 
c c |


c c  

|c 
c

  |
c c

| c
c|cc
| 
c| c c
c 
c c
c |

c cY|


|c
 c c|


þc

În  unitate de măsură a coeficientului de viscozitate este:

VÈ.3 0.= .
‘95
‘. Coeficientul de viscozitate, după cum s-
a dovedit experimental, variază de la o substanţă la alta în limite mari
şi depinde de temperatură. Cu creşterea temperaturii viscozitatea, de
regulă, se micşorează.

45
 Mărimea inversă a coeficientului de viscozitate dinamică se
numeşte ||


. Pe lângă coeficientul de viscozitate dinamică se
mai foloseşte şi coeficientul de viscozitate cinematică L.V0 , unde 
este densitatea fluidului. În  LÈ.0þ În teoria fenomenelor
cinetico-moleculare de transport se demonstrează că coeficientul de
viscozitate dinamică este determinat de relaţia V.

0*
c unde

 este viteza medie aritmetică, iar
- este parcursul mediu liber al
moleculelor. Comparând expresiile pentru coeficienţii $ şi Vobţinem
$.V0 . Coeficientul de viscozitate cinematică poate fi interpretat ca
coeficient de difuzie al vitezei.c
Coeficientul de viscozitate dinamică poate fi determinat prin
mai multe metode.

2.1.2(a) Determinarea coeficientului de viscozitate dinamică prin metoda lui

Poiseuille

Pornind de la expresia (2.6), savantul francez Poiseuille a

calculat volumul Ä al unui lichid vâscos incompresibil, ce curge în
timpul  printr-un tub cilindric cu secţiune constantă. Acest calculul
poate fi aplicat numai la curgerea laminară a lichidului.
c
]c i

c 
| c 
c 



c 

c | ||
c 6c |
|

c


|c 
c

| c 
c 
 
c c  c 
c 
c   
c |c
c Y|

c 

c c
|

c  c |
|
c c |
|

c 

c 
c
| ||þc

La curgerea laminară lichidul parcă se împarte în straturi, care

alunecă unul faţă de altul fără a se amesteca.
La mişcarea lichidului printr-un tub cilindric viteza sa este
nulă lângă pereţii tubului şi maximă pe axa tubului. Fie că separăm
46
imaginar în lichid un volum cilindric de rază  şi lungime (|þcþ).
Asupra bazelor acestui cilindru acţionează forţe de presiune a căror
rezultantă este egală cu
c
ccccccccccccccccccccccccccccc,cc+cc-c. (2.8)

Forţa (2.8) acţionează în direcţia mişcării lichidului. În afară de forţa

(2.8) asupra suprafeţei laterale a cilindrului acţionează forţa de
frecare egală cu
v
int X  2 , (2.9)

unde c este aria suprafeţei laterale
interioare a cilindrului. Semnul minus arată
că viteza se micşorează cu mărirea lui , adică la apropierea de
pereţii tubului. La curgerea laminară printr-un tub cu secţiunea
constantă viteza tuturor particulelor rămâne constantă, deci şi suma
forţelor exterioare aplicate unui volum de lichid este nulă. Deci,
putem scrie

v
 2 X ( 1  2 ) 2 ,

de unde
( 1  2 )
v X  .
2

Integrăm ultima expresie şi vom obţine

1  2   2 2
vX
2
 X  1
4
 âi (2.10)

47
Constanta integrării  se alege astfel, încât viteza lichidului să devină
nulă la pereţii tubului, adică pentru . (  raza tubului ) avem
.. Din această condiţie obţinem

1  2 2
iX  .
4
Substituind valoarea lui  în (2.10) primim

1  2 2  2

v( ) X  1  2 ff.
 (2.11)
4  

Valoarea vitezei pe axa tubului

(.) este

1  2 2
v 0 X v ( 0) X  . (2.12)
Fig. 2.4 4

Luând în consideraţie (2.12), formula (2.11) poate fi reprezentată

sub forma
 2

v (  ) X v 0 1  2 ff. (2.13)
 

Observăm că la curgerea laminară a

lichidului viteza lui variază în funcţie de
distanţa până la axa tubului după legea
parabolică (|þcþ").
Vom determina volumul lichidului Ä
Fig. 2.5 ce curge prin secţiunea transversală a
tubului în timpul . Din stratul cilindric de
rază  şi grosime  (|þc þ#) în timpul
se va scurge volumul
48
Ä. , unde  este viteza lichidului în stratul dat;  - aria
bazei stratului cilindric. Substituind (2.11) în expresia pentru volum
obţinem


( 1  2 ) 2
9 X (     3 ) .
2 

Integrând această expresie de la  la , vom obţine volumul

lichidului ce se va scurge în timpul  prin toată secţiunea transversală
a tubului


( 1   2 )   4  4



( 1   2 )

(     )  X 2   2  4 ff,
2 3
9 X
2  0

de unde
( 1  2 ) 4

9X (2.14)
8

Expresia (2.14) reprezintă formula luii . |

|
.

2.1.2(b) Determinarea coeficientului de viscozitate dinamică prin metoda lui

Ostwald

Una din primele metode de determinare a coeficientului de

frecare interioară a lichidului a fost propusă de Ö
0 
c avînd la
baza ei formula lui . |
|
(2.14), ce poate fi aplicată numai la
curgerea laminară a lichidului. La mărirea vitezei fluxului de lichid
până la o mărime anumită (de exemplu, mărind diferenţa de
49
presiuni) mişcarea laminară nu se mai respectă şi în lichid apar
vârtejuri ce duc la curgerea


, pentru care formula lui
. |
|
nu mai este valabilă.
Determinarea directă a lui V este dificilă. Conform ideii lui Ö
0 ,
se pot compara timpurile de scurgere a două lichide de volume
egale, coeficientul de frecare interioară al unuia din fluide fiind
cunoscut (| |c

 ). În scopul acesta se foloseşte aparatul lui
Ö
0  (|þþ$c). Acesta reprezintă un tub de sticlă în formă de :.
O ramură a tubului are secţiuni lărgite /; şi ;5, şi capilarul i/.
Cealaltă ramură reprezintă un tub mai larg cu reservorul . Semnele
/ şi ; cdetermină volumul de lichid ce se scurge prin capilar.
Fie ‘ timpul de scurgere a lichidului cercetat în volumul /;;
 - timpul de scurgere a unui volum egal al lichidului etalon.
Utilizând formula Poiseuille (2.14), obţinem relaţiile
 
 4
9 X 11 (2.15)
1 8
2
2  4
şi 9 X . (2.16)
 2 8

Egalând părţile drepte ale acestor

expresii, obţinem formula pentru
determinarea coeficientului de
frecare interioară al lichidului
cercetat


1 X 1 1 2 , (2.17)
2
2
unde V este coeficientul de
viscozitate pentru lichidul etalon.
Deoarece în tubul vertical i/
lichidul se scurge numai sub acţiunea forţei de greutate, rezultă că

50
 1 1
X , unde ‘ şi  sunt densităţile lichidelor. Substituind în
2  2
formula (þ%)  ‘0  obţinem formula de calcul pentru
determinarea coeficientului de viscozitate al lichidului cercetat
1
1
1 X  (2.18)
2
2 2
unde V şi  sunt date, iar ‘ şi  se măsoară.



 ‘ c 
!



 


O 

Dacă sistemul este neomogen după temperatură, atunci apare

un flux de energie termică în direcţia micşorării temperaturii. Astfel
conductibilitatea de căldură, sau conductibilitatea termică reprezintă
un transport de energie condiţionat de diferenţa de temperatură  þc
În gaze şi, mai slab, în lichide, conductibilitatea termică este
condiţionată de ciocnirile dintre moleculele rapide şi cele lente. În
solidele moleculare şi amorfe transportul de energie se face ³din
aproape în aproape´ prin intermediul moleculelor. În solidele ionice
şi atomice conductibilitatea termică reprezintă transportul de energie
vibraţională a ionilor şi atomilor care oscilează lîngă poziţia de
echilibru. Propagarea acestor oscilaţii în interiorul solidului
reprezintă nu altceva decât 
c
 
|
(


|
). Mecanismul
formării acestor unde este analog mecanismului apariţiei undelor
sonore, de aceea undele termice mai sunt numite unde acustice.
La fel ca şi energia undelor electromagnetice, energia undelor
termice se cuantifică. După cum o cuantă de energie a luminii se
numeşte 
, cuanta de energie termică se numeşte   . Energia
fononului # se exprimă prin produsul dintre constanta lui Planck
cşi
frecvenţa : #.
 Fononii reprezintă nişte cuasiparticule.
51
Deosebirea esenţială dintre cuasiparticule şi particulele obişnuite
(electroni, protoni, neutroni, fotoni) constă în aceea, că
cuasiparticulele nu pot exista în vid: fononii au nevoie de un mediu
material.
Răspândindu-se în cristal, fononii suferă dispersie în procesul
de interacţiune reciprocă sau de interacţiune cu defectele reţelei. În
dielectrici fononii sunt purtători de căldură principali.
În metale la transmiterea căldurii, în afară de nodurile reţelei
cristaline, participă şi aşa numiţii electroni ³colectivizaţi´, care
concomitent sunt şi purtători de sarcină electrică, asigurând o
conductibilitate electrică a metalelor.
În metalele pure purtătorii principali de căldură sunt electroni
de valenţă, fononii avînd o pondere mică. La temperaturi destul de
înalte conductibilitatea termică a reţelei este de circa 1-2 % din
conductibilitatea termică înaltă a metalelor pure.
Densitatea curentului de energie termică (cantitatea de
energie termică transportată într-o unitate de timp printr-o unitate de
suprafaţă situată normal direcţiei micşorării temperaturii) este

)
8 ; X 5 (2.19)


unde § este conductibilitatea termică, iar ǻT/ǻx este proiecţia

gradientului de temperatură pe axa OX. Relaţia (2.19) este
cunoscută ca legea lui  |
. Observăm că (2.19) este analogică
legii lui | pentru procesul de difuzie. Semnul minus indică faptul
că transportul de energie termică are loc în sensul micşorării
temperaturii. Pe de altă parte, conform definiţiei, pentru densitatea
curentului de energie termică (căldură) putem scrie

; 
8; X X (2.20)
 
 

52
Comparând ultimele două relaţii obţinem:

)
 X    
(2.21)


 
de unde (2.22)
 ›
    

 

astfel, conductibilitatea termică este egală numeric cu cantitatea de

căldură, ce trece printr-o suprafaţă egală cu unitatea, într-o unitate
de timp (suprafaţa ' fiind normală axei OX). Conductivitatea termică
depinde de temperatură - creşte cu micşorarea temperaturii. Această
dependenţă de temperatură este în concordanţă cu teoria cuantică a
corpului solid. Pentru intervale mici de temperatură conductibilitatea
termică poate fi considerată constantă. Semnul minus în (2.19)
reflectă faptul că căldura se transmite în sensul micşorării
temperaturii.
În teoria cinetico-moleculară se demonstrează că
1
conductibilitatea termică este determinată de relaţia X   _ v ,
3
unde este densitatea substanţei, iar

este viteza medie aritmetică
a moleculelor,
-este parcursul liber mediu,  - căldura specifică a
substanţei la volum constant. Comparând expresiile pentru
conductibilitatea termică şi coeficientul de difuzie obţinem
/X . Observăm că conductibilitatea termică 9 poate fi
 v
prezentată ca un coeficient de difuzie pentru temperatură.
Astfel, teoria cinetico-moleculară, permite interpretarea
coeficienţilor de transport $ V şi 9, ca fiind coeficienţi de difuzie
pentru substanţă, viteză şi temperatură. Cu alte cuvinte, natura
fenomenelor de transport este unitară.
53
 c
c
c
c
c
c
  
c
c  
c4þc#cccc

/



| 
c
| |

|c
c

c|

| c c|c
| |c c !
cY| |


|c | 

Scopul lucrării: 
|


c 


|c
||c|

| 
cc| |
c
|c


 cÖ
0 c
c



| 
c cY| |
||c| ||þ
Aparate şi accesorii: |
 | c Ö
0 
c  



c | |c

 
c
| |c

c



þ
Teoria: 
c 
|
c 
 

c  c |
c þ
c c §c þ
c þ
c þþ
c
þþcşi § 10.6 ± 10.10 din [2]þ
c
 c
c 

1. cÎnainte de a începe măsurările, instalaţia Ö
0  se va spăla cu

apă, apoi se va turna lichidul

  în ramura largă, în volum
constant pentru seria dată de măsurări.
2. cÎn ramura È (|þcþ$) cu o pară de cauciuc se pompează încet
aer, până când lichidul va umple capilarul i/ şi spaţiul /;,
ridicându-se puţin mai sus de nivelul ;. La pomparea aerului
capilarul tubului È trebuie să fie închis cu degetul mare.
3. cSe deschide capătul tubului È şi se urmăreşte scurgerea lichidului


 . În momentul când nivelul lichidului trece în dreptul
semnului ;, se porneşte cronometrul. Se va opri cronometrul în

54
 momentul trecerii nivelului lichidului prin dreptul semnului /.
Durata de timp fixată de cronometru va fi-.
4. cAceleaşi măsurări şi în aceeaşi ordine se efectuează şi pentru
lichidul cercetat. Astfel se va măsura timpul-‘. Duratele de timp
‘ şi  se vor măsura cel puţin de trei ori.
5. cSe calculează V‘ conform relaţiei (2.18), folosind valorile medii
pentru ‘şi . Densitatea apei  la temperatura camerii se ia din
tabelă. Densitatea lichidului cercetat (  c

|| ) la temperatura
0
dată se calculează din relaţia 1 X , unde densitatea  -
1â

pentru  c este egală cu 7> 95 0*. Coeficientul dilatării de
volum a lichidului la temperatura camerei este O.‘‘ ‘
:§
‘.
6. cSe calculează erorile şi se prezintă rezultatul final cu concluziile
respective.
c
!

|c
c 
 

1. cCe reprezintă fenomenul de transport ?

2. cScrieţi expresia matematică a legii lui Fick şi explicaţi mărimile
fizice respective.
3. cCe se numeşte viscozitate, care este mecanismul acesteia ?
4. cCe numim densitate a curentului de impuls al moleculelor ?
5. cSă se deducă formula pentru forţa de frecare interioară (2.6).
6. cCare este sensul fizic al coeficientului de viscozitate dinamică ? În
ce unităţi se exprimă ? Depinde oare acest coeficient de
temperatură ?
7. cSă se scrie formula lui Poiseuille şi să se explice pentru ce curgere
a lichidului ea este valabilă.
8. cÎn ce constă metoda lui Ö
0  de determinare a coeficientului
de viscozitate al lichidului ?
9. cSă se demonstreze relaţia (2.18).

 

! 

" #




55
/



| 
c
| |

|c
c

c|

| c|c cc  |c
|
c

|cc c


 c|c 

Scopul lucrării: 
|


c


|c
||c|

| 
cc 
c|c




| 
c
| |

|c 
c 

c |

| c c
|
c |c




| 
c  |c|
c

|c c


 þc
Aparate şi accesorii: 


c|c
| 
cY c 

c




c
c
| 
c  



c 



c





.
Teoria: 
c 
|
c 
 

c  c |
c þ
c <c þ
c þ
c þþ
c
þþc|c<c(þ$+(þ(cdin [2]þ

Deoarece gazele reprezintă un mediu compresibil, pentru ele

formula lui Poiseuille nu poate fi aplicată. În această lucrare se poate
totuşi calcula coeficientul de frecare interioară, folosind această
formulă, deoarece diferenţa de presiuni la extremităţile capilarului
este mică şi eroarea admisă nu depăşeşte un procent.
Coeficientul de frecare interioară V depinde de parcursul liber
mediu al moleculelor
 conform relaţiei:

1
VX 

 , (1)
3
unde este densitatea gazului la temperatura dată,
 - viteza medie
aritmetică a moleculelor. Parcursul liber mediu
 reprezintă
distanţa medie parcursă de o moleculă în intervalul de timp dintre
două ciocniri succesive ale ei.
Cunoaştem că
8 )

  X (2)

şi

56
 
X ,
)
(3)

unde este
masa molară a
gazului
(pentru aer
.>50),
Fig. 2.7 - presiunea
gazului, iar
.7 *0/§1 este constanta universală a gazelor. Din relaţiile
(1) şi (3)cobţinem

3 )

_  X .c (4)
 8

1. /
 |

c

!|c

|




Partea principală a aparatului o constituie capilarul È , prin

care aerul din atmosferă trece în retorta i (|þþ%). Aerul este
absorbit în retortă datorită rarefierii aerului la coborârea vasului /
legat cu retorta printr-un tub de cauciuc. Vasul se pune pe masă şi
apa din retortă începe să se scurgă în el. Pe măsura scurgerii apei din
retortă, în acesta pătrunde aer prin capilar. Volumul aerului, care
trece prin capilar în timpul , se determină după variaţia nivelului
apei din vasul gradat /. Capilarul È este legat de un manometru
cu apă. Fixatorul  separă retorta de vas şi reglează viteza de
scurgere a apei (a aerului prin capilar). Robinetul  are două poziţii
şi leagă tubul interior al retortei fie cu atmosfera, fie cu capilarul.

57
 2.  c
c 

1. cSe ridică vasul / pe suport, robinetul  fiind deschis la

³


´. Se deschide fixatorul  şi se umple retorta cu apă,
apoi se închide fixatorul.
2. cSe coboară vasul / de pe suport pe masă. Robinetul  se
deschide la ³ | ´.
3. cSe deschide lent fixatorul 
c astfel încât în manometru să se
stabilească o diferenţă de niveluri care să nu întreacă c+c"c
şi
care se menţine constantă în tot timpul experienţei. Se determină
timpul, în decursul căruia nivelul din vasul / se va ridica până la o
gradaţie oarecare, adică timpul de scurgere al unui volum anumit
de apă. Măsurările se repetă de cel puţin trei ori.
4. cDiferenţa de presiuni se determină după diferenţa nivelurilor apei
din manometru ‘
. 5/
‘

1 unde este densitatea lichidului
în manometru (densitatea apei); 5.> 7??@0 este acceleraţia
căderii libere; (


‘)-diferenţa nivelurilor în manometru.
5. cSe calculează coeficientul de frecare interioară al aerului utilizând
relaţia (þ") din lucrarea precedentă (diametrul capilarului  şi
lungimea csunt date).
6. cSe măsoară temperatura aerului în laborator.
7. cSe măsoară presiunea atmosferică (cu barometrul).
8. cSe calculează parcursul liber mediu folosind formula (4).
9. cSe estimează erorile şi se prezintă rezultatul final împreună cu
concluziile respective.

!

|c
c 
 c

1. cCe reprezintă fenomenul de transport ?

2. cScrieţi expresia matematică a legii lui Fick şi explicaţi mărimile
fizice respective.
3. cCe se numeşte viscozitate, care este mecanismul acesteia ?
4. cCe numim densitate a curentului de impuls al moleculelor ?
58
5. cSă se deducă formula pentru forţa de frecare interioară (2.6).
6. cCare este sensul fizic al coeficientului de viscozitate dinamică ? În
ce unităţi se exprimă ? Depinde oare acest coeficient de
temperatură ?
7. cSă se scrie formula lui Poiseuille şi să se explice pentru ce curgere
a lichidului este ea valabilă.
8. cDefiniţi parcursul mediu liber al moleculelor ?

V
 
 

/



| 
c 
|||
||c


|
c c | c |

Scopul lucrării: 



| 
c 
|||
||c | c  |
c c
!
c  |


|þ
Aparate şi accesorii: | |
|Yc 

c
 
c 
|||
||
c







c  |

c   
c |c 

c 
c 
c 



|c

|||


c


| þ
Teoria: 
c 
|
c 
 

c  c |
c þ
c <c þ
c þ
c þþ
c
þþcşi < 10.6-10.10 din [2]þ

1. /
 |

c



|c

|




Dacă căldura se transmite de la un mediu mai cald, al cărui

temperatură se menţine constantă- ‘, la altul mai rece printr-o placă
de grosime , atunci temperatura a mediului al doilea va creşte.
c




 
c  ‰‘ prin aria suprafeţei plăcii '
în timpul , când proiecţia gradientului de temperatură este  0-*,
poate fi determinat cu ajutorul relaţiei (2.21)

*
Gradientul temperaturii este o mărime ce caracterizează rapiditatea
variaţiei temperaturii în spaţiu şi este egal numeric cu variaţia temperaturii
pe o unitate de distanţă.
59
 )
‰ X  _  
(1)


În situaţia când mediul al doilea nu cedează căldură, cantitatea de

căldură, ce trece prin placă poate fi determinată de relaţia

‰
u› , (2)

unde  este capacitatea termică specifică, iar  este masa mediului

al doilea. Deoarece în acest caz gradientul de temperatură  0-
)  )1
este egal cu , comparând ultima expresie cu relaţia (1)

obţinem
u›

  u
. (3)
›1  ›

Dacă temperatura a mediului al doilea în timpul ë a variat de la 

la , atunci conductibilitatea termică poate fi obţinută prin
integrarea ecuaţiei (3)

›2 ë
u›



u
,
›0
›1  › 0

de unde obţinem

 )1  )0
_X ln (4)
ë )1  )2

60
 /
 |

c

!|c


|


c

În |þc þ& este

prezentat aspectul general al
montajului experimental.
Corpul metalic È este
încălzit de o spirală, prin
care trece curent electric.
Cu ajutorul dispozitivului de
reglare termică )
temperatura corpului È se
menţine constantă şi
aproximativ egală cu
Fig. 2.8 ‘.**c§. Vizual acest fapt
poate fi urmărit cu ajutorul
becului : când
temperatura corpului È este ‘, becul se stinge. Pe corpul Ècse pune
un disc i din materialul, pentru care se va calcula conductibilitatea
termică . Pe disc se aşează un vas cu apă. Variaţia temperaturii este
indicată de galvanometrul s
unit cu termocuplul )i.
Conductibilitatea termică  se determină uşor cunoscând grosimea
plăcii , aria  a discului şi temperatura apei  pâna la încălzire şi 
după intervalul de timp ë.
Dacă ‘ ‘   * * sunt, respectiv, capacitatea
termică specifică şi masa apei, calorimetrului şi agitatorului, atunci
formula (4) se va utiliza sub forma

( 1
1 â 2
2 â 3
3 )  )1  )0

_X ln . (5)
ë )1  )2

2.c c
c 

61
1. cSe determină cu ajutorul balanţei masa  a vasului interior şi
masa * a agitatorului.
2. cSe toarnă apă în vas şi se determină masa apei ‘.
3. cCu ajutorul şublerului se măsoară grosimea - şi diametrul $ ale
discului studiat şi se determină aria suprafeţei lui - '. @$.
4. cSe măsoară temperatura  Se conectează încălzitorul. Când
becul  (cu inscripţia ³
|
´) se stinge (ceea ce înseamnă că
temperatura corpului È este ‘), se introduce discul studiat în
calorimetru deasupra căruia se pune vasul cu apă . Se acoperă
vasul şi se porneşte cronometrul. După un timp ë.
c se
notează temperatura . În tot timpul măsurărilor e necesar
amestecul continuu al apei cu agitatorul.
5. cSe calculează conductibilitatea , utilizând relaţia (5).
6. cSe estimează erorile şi se prezintă rezultatul final împreună cu
concluziile respective.

c
c
!

|c
c 
 

1. cCe reprezintă fenomenul de transport ?

2. cScrieţi expresia matematică a legii lui Fick şi explicaţi mărimile
fizice respective.
3. cDescrieţi mecanismul conductibilităţii termice în gaze şi lichide; în
solide moleculare şi amorfe; în solide ionice şi atomice; în metale.
4. cScrieţi expresia matematică a legii Fourier şi explicaţi mărimile
fizice respective.
5. cScrieţi expresia matematică a conductibilităţii termice, explicaţi
sensul ei fizic.
6. cExplicaţi metoda de lucru.
7. cDemonstraţi relaţia (5).

62
  3

5 



Starea unei mase de gaz este determinată de valorile a trei

mărimi - parametri de stare: presiunea , volumul Ä şi temperatura
. Ecuaţia ce leagă aceşti parametri se numeşte ecuaţia de stare a
gazului. Pentru un mol de gaz ideal această ecuaţie are forma

ccccccccccccccccccccccccccccccccc9cc), (1)

unde  este constanta universală a gazelor. În termodinamică un rol

important îl joacă energia internă Ê a corpului ori a tuturor
corpurilor din sistem, care este determinată de starea lui. Întrucât
starea sistemului este caracterizată de parametrii de stare  Ä ,
rezultă că energia internă a sistemului este funcţie de aceşti
parametri, adică Ê./ Ä 1. Energia Ê a sistemului se compune din
energia cinetică de mişcare termică haotică a moleculelor (energia
cinetică de translaţie şi de rotaţie) şi energia potenţială, condiţionată
de interacţiunea moleculelor, energia de mişcare oscilatorie a
atomilor şi moleculelor, de asemenea din energia învelişului
electronic al atomilor şi ionilor, şi energia câmpurilor electrostatice şi
gravitaţionale ale atomilor.
În termodinamică nu se studiază procesele legate de
schimbarea energiei internucleare şi energiei învelişului electronic al
atomilor. De aceea prin energie internă Ê în termodinamică se
înţelege numai energia de mişcare termică a particulelor, ce formează
sistemul dat, şi energia potenţială condiţionată de poziţia lor
reciprocă. Energia cinetică a sistemului este o funcţie univocă de
stare. Acest lucru înseamnă că uneea şi aceleeaşi stări a sistemului îi
corespunde numai o anumită valoare a energiei interne Ê. În
procesele termodinamice, se studiază variaţia energiei interne a
sistemului la variaţia stării lui. De aceea alegerea nivelului de
referinţă, faţă de care se măsoară energia internă, nu este esenţială.
De regulă, se consideră că energia internă este zero la temperatura
63
 .§þ Schimbarea stării sistemului de corpuri este condiţionată de
transmiterea energiei de la un sistem la altul. Transmiterea de energie
poate avea loc sau prin efectuare de lucru mecanic ", sau prin
transmitere de căldur㠑, condiţionată de mişcarea termică
moleculară.
Din mecanică se ştie că lucrul È este măsura variaţiei energiei
mecanice, transmisă de la un corp la altul. Efectuarea lucrului
întotdeauna este însoţită de deplasarea corpului ca un tot întreg sau a
părţilor lui componente. Cantitatea de energie transmisă de la un
corp la altul în procesul transmiterii de căldură se măsoară cu
cantitatea ‘ cedată de un corp altuia. Cedarea căldurii nu este legată
de deplasarea corpurilor, dar este condiţionată de faptul, că unele
molecule ale corpului mai cald transmit energia lor cinetică unor
molecule ale corpului mai rece, când aceste corpuri sunt aduse în
contact.
Astfel, creşterea energiei interne a sistemului este egală cu
suma dintre lucrul efectuat "uc asupra sistemului şi cantitatea de
căldur㠑, transmisă sistemului

cccccccccccccccccccccccccccccc:ccccÈucc (2)

De regulă, în locul lucrului "uc , efectuat de corpurile exterioare

asupra sistemului, se consideră lucrul ".
"u efectuat de sistem
asupra corpurilor exterioare. Substituind
"u în loc de "u în (2),
obţinem
cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc:ccÈþ (3)

Ecuaţia (3) exprimă legea conservării energiei aplicată la fenomenele

termice şi reprezintă | ||c
6|c c


|
| ||:
]c 
|


c 
c c
 
|c |


|c 
c 
c 

c

|
c

|
|c |


c c |


|c |c


 
c 
c 

c


c c |c

| c  c | c


| 
þ
Pentru un proces elementar ecuaţia (3) se reprezintă în felul următor
64
c
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc‰cc:cc‰Èc (4)

unde Ê este creşterea energiei interne, iar ‰‘ şi ‰" cantitatea

elementară de căldură şi respectiv, de lucru.
i  |


c


|  a unui corp oarecare se numeşte
mărimea fizică, egală cu cantitatea de căldură care trebuie transmisă
corpului pentru a-i varia temperatura cu un grad Kelvin. Dacă la
transmiterea căldurii ‰‘ temperatura corpului creşte cu  , atunci
prin definiţie  |


c


|  este

‰
iX . (5)
)

În SI unitatea de măsură pentru capacitatea termică este 0§.

Capacitatea termică a unui mol de substanţă se numeşte
 |


c


| c
  şi se exprimă în 0 §.
Capacitatea termică a gazelor depinde de condiţiile de
încălzire. Vom clarifica această dependenţă, utilizând ecuaţia de stare
(1) şi principiul întâi al termodinamicii. Prin definiţie capacitatea
termică este

‰ : ‰È
iX X â . (6)
) ) )

Din ecuaţia (6) se vede că capacitatea termică poate avea diferite

valori în funcţie de modul de încălzire. Pentru aceeaşi valoare a lui
 mărimilor Ê şi ‰" le pot corespunde diferite valori. Lucrul
elementar ‰È pentru gaze este dat de relaţia

ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc‰Ècc c9 . (7)

65
 Vom studia procesele de bază ce au loc într-un mol de gaz
ideal la variaţia temperaturii, masa gazului rămînînd constantă în
timp . .
c
.
c | þ Procesul se numeşte izocor, dacă la variaţia
temperaturii volumul sistemului rămâne constant 
 
În acest
caz Ä.
prin urmare ‰".
cadică toată căldura transmisă gazului
din exterior se consumă numai pentru variaţia energiei lui interne.
Din (6) obţinem că la volumul constant capacitatea termică molară a
gazului este
:
i9 X . (8)
)
c
.
c |  þ Procesul ce decurge la presiune constantă,
. , se numeşte proces izobar. În această situaţie din definiţia
capacităţii termice şi principiul întâi al termodinamicii, avem

 ‰
:  9

i. X  f X â . f . (9)
 ) . )  ) .
Prin urmare, căldura transmisă gazului în procesul izobar se consumă
pentru mărirea energiei interne şi efectuarea unui lucru mecanic
asupra corpurilor exterioare.
Dacă diferenţiem relaţia (1), obţinem Ä6Ä . .
Deoarece  ., primim Ä. . Substituind ultima expresie în
(9), ţinând cont de (8), obţinem ecuaţia lui  3


CP = CV + R (10)

Ecuaţia (10) ne demonstrează că capacitatea termică molară în

procesul izobar = este mai mare decât capacitatea termică molară în
procesul izocor cu mărimea constantei universale a gazelor .
c
66
.
c |


| . Procesul ce are loc la temperatură constantă,
. , se numeşte proces izotermic. În acest caz  . şi,
respectiv, ‰‘.‰", adică energia internă a gazului rămâne constantă
şi toată căldura transmisă sistemului se consumă pentru efectuarea
lucrului.
c
.
c | 
| þ Procesul ce decurge fără schimb de căldură cu
mediul exterior /‰‘.-, se numeşte proces adiabatic. În acest caz
principiul întâi al termodinamicii se va scrie sub forma Ê6‰"., de
unde ‰".
Ê.
Ä
adică la dilatare adiabatică gazul se răceşte
(Ê se micşoreză) şi la comprimarea adiabatică gazul se încălzeşte (Ê
creşte). Ecuaţia procesului adiabatic are forma

ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc9
cc 
, (11)
unde raportul
§ = CP / CV, (12)

se numeşte 

c | 
| .

Confom teoriei cinetico-moleculare, energia interioară a unui

mol de gaz ideal este egală cu
|
: X ) , (13)
2
unde
este numărul  
 c 
c
|



al unei molecule de gaz.
Prin numărul  
 c
c|



se
înţelege numărul de mărimi
(coordonate) independente, care
Fig. 2.9 determină în întregime poziţia
corpului în spaţiu.
Poziţia punctului material în
spaţiu este determinată de trei
coordonate. Moleculele monoatomice pot fi considerate puncte
67
materiale ce posedă numai trei grade de libertate (
.*) la mişcarea de
translaţie în direcţia axelor Ö
cÖ3
cÖ. Moleculele biatomice rigide
au
.@ grade de libertate: trei la mişcarea de translaţie în direcţia
axelor Ox, Oy, Oz şi două în mişcarea de rotaţie în jurul axelor Ox şi
Oz (vezi |þcþ').
Rotirea moleculei biatomice în jurul axei Oy poate fi neglijată,
întrucât momentul de inerţie faţă de această axă este extrem de mic.
De aceea contribuţia mişcării la rotaţie în jurul axei Oy, în energia
totală a moleculei date, poate fi de asemenea neglijată.
Moleculele compuse din
trei sau mai mulţi atomi, ce
formează un sistem rigid şi nu sunt
situaţi pe o singură dreaptă, au un
număr de grade de libertate
.?;
trei la mişcarea de translaţie plus
trei la mişcarea de rotaţie în jurul
Fig. 2.10 axelor Ox, Oy, Oz (vezi |þc
þ(). Dacă distanţa dintre atomi
poate varia, atunci apar grade de
libertate suplimentare. Conform
formulelor (8), (10) şi (13), obţinem

CV = iR/2, (14)

CP = (i+2)R/2. (15)

De aici, pentru raportul capacităţilor termice molare ale gazului

obţinem:
i. | â 2

X X . (16)
i9 |
Observăm că acest raport depinde numai de numărul
gradelor de libertate ale moleculelor gazului ideal, adică numai de
structura chimică a moleculelor.
68


 

! 

"
$

/



| 
c  
|c  |
| c


|
c 
c 
 ciiYc

Scopul lucrării: 



| 
c   
|c  |
| c


|
c

 
c 
c
|c c
|
c|cY 
c 

.
Aparate şi accesorii: Y c
c
| 
c

c  



c



þ
c
þcMetoda
experimentală

În această lucrare
se determină raportul §
pentru aer folosind
metoda bazată pe
dilatarea adiabatică a Fig. 2.11
gazului. Într-o
aproximaţie
satisfăcătoare orice variaţie rapidă a volumului poate fi considerată
ca un proces adiabatic, întrucât schimbul de căldură cu mediul
exterior este cu atât mai mic, cu cât procesul decurge mai rapid.
Montajul experimental se compune dintr-un vas (recipient) de
sticlă i unit cu un manometru de apă , şi cu o pompă (|þc
þ).
La pomparea aerului
în vasul i până când
denivelarea în cele 2 ramuri
ale manometrului va fi de
#(+((c

, presiunea se
va mări până la ‘. După +
"c
|

temperatura
69

Fig. 2.12
aerului în vas va deveni egală cu temperatura mediului exterior ‘,
iar volumul gazului este đ (

cc|c|cþ). Deschizând apoi
pentru un interval scurt de timp robinetul ", presiunea din balon 
devine egală cu cea atmosferică. În acest timp se produce un proces
adiabatic. Volumul va deveni Ä (

cc|cþ). Întrucât lucrul
la dilatarea gazului se efectuează din contul energiei interioare,
temperatura se micşorează: c ‘. Pentru trecerea adiabatică din
starea 1 în starea 2 este valabilă ecuaţia

1Ä1  2Ä2 , (17 )

unde §.=0Ä. După +"c
|

de la închiderea robinetului aerul
din recipient se încălzeşte în proces izocor până la temperatura
camerei ‘, iar presiunea se ridică până la * (

c
c|þcþ ).
Comparând starea finală 3 cu cea iniţială 1 a gazului, vedem
că ele se referă la una şi aceeaşi izotermă. De aceea poate fi aplicată
legea lui Boyle-Mariotte
99 (18)

Din relaţiile (17) şi (18) determinăm raportul §. Pentru aceasta,

ridicăm ecuaţia (18) la puterea § şi o împărţim la ecuaţia (17).

§ § § §

1 Ä1 3 Ä2  3
§ §
ori 1 ,
1Ä1 2Ä2 1 2
de unde
(p3/p1)
= p2/p1.

Logaritmând ultima expresie, obţinem raportul căutat

70
 ln  2
f

ln  2  ln 1

X 
1
X . (19).
ln  3
f ln 3  ln 1

 1

Această formulă poate fi simplificată. Notăm denivelarea apei din

ramurile manometrului după +"c
|

de la pomparea aerului cu
‰, iar după deschiderea şi închiderea robinetului (c+"c
|

)
cu
. În acest caz presiunile aerului sunt egale cu
ccc
ccccccccccccccccccccccccc
=
cccc
c( (20)

(ß este coeficientul de trecere de la denivelarea manometrului la

presiunea exprimată în Pascali). Din (20) obţinem că
c
+
=
cccc+
,=+(-.

Introducem expresiile pentru  şi  în (19), şi vom primi:

 _= 
ln 1  
 1 

X . (21)

(=   ) 
ln 1  
 1 

Mărimile -.߉0 ‘ şi 8.ß/‰

10 ‘ sunt cu mult mai mici ca
unitatea şi, deci, sunt valabile expresiile aproximative: ,+-+ßcc
,+3-+3. Utilizând aceste aproximaţii expresia (21) poate fi
reprezentată sub următorul aspect
=

X . (22)
=  0

71
Această relaţie va servi pentru determinarea lui §.
Mărimea
 din formula (22) corespunde cazului, când robinetul È
se închide în momentul
terminării procesului
adiabatic + şi în |þc
þ se reprezintă prin
ordonata +. Practic,
însă, este imposibil de-
a realiza o coincidenţă
a momentului
închiderii robinetului şi
sfârşitul procesului de
dilatare adiabatică.
Fig. 2.13 Dacă robinetul " se
Fig. 2.14 închide înaintea
momentului, când
presiunea se
micşorează până la presiunea atmosferică, atunci se obţine o valoare
mărită a diferenţei de presiune
u ce corespunde segmentului
u+u şi invers, dacă robinetul se închide mai târziu, această
mărime va fi micşorată
uu, ce corespunde segmentului uuc+c
uuc şi diferă de
 cu atât mai mult, cu cât e mai mare timpul de
reţinere ë. Experimental se observă că între ë
uu şi
 există
relaţia 5
uu.5

ë
adică o dependenţă liniară dintre 5
uuc
şi ë
şi ordonata iniţială este egală cu valoarea logaritmului mărimii
căutate
, iar  este coeficientul unghiular al dreptei, ce depinde de
condiţiile experimentului. Acest rezultat experimental e în deplină
coincidenţă cu definiţia timpului de relaxare ë, adică timpul în
decursul căruia parametrul după care sistemul e scos din starea de
echilibru (în cazul nostru presiunea ) se micşorează de  ori / . 

0ë
1. Obţinând din experiment mai multe valori pentru 5
uu , ce
corespund diferitor durate de timp la dilatare (când presiunea iniţială

72
 ‘c este una şi aceeaşi), se poate construi graficul funcţiei
5
uu./ë1 care reprezintă o linie dreaptă (|þcþ"). Prelungind
această dreaptă până la intersecţia cu axa ordonatelor, găsim 5
, de
unde calculăm
 (considerând că durata procesului 1-2 este
neglijabilă în comparaţie cu durata procesului 2-2´, în calitate de ëc
poate fi luat timpul cât este deschis robinetul È).

þcModul de lucru

1. cSe pompează aer în recipient până când denivelarea lichidului din

ramurile manometrului va deveni egală cu ((+((c

. Se
închide robinetul la o valoare anumită (constantă în seria de
măsurări ce se vor efectua) a nivelului de sus al lichidului în una
din ramurile manometrului. Pornim cronometrul. După trei
minute, în care temperatura în interiorul vasului devine egală cu
temperatura mediului înconjurător, iar presiunea încetează să mai
varieze, notăm denivelarea manometrului ‰.(‘
(. Nivelul
lichidului se va măsura după linia tangentă la menisc.
2. cSe deschide brusc robinetul ", egalând presiunea din interiorul
vasului cu cea atmosferică, notând concomitent timpul. După #c


(ë.@) se închide robinetul È. În acest timp presiunea în
recipient devine egală cu cea atmosferică, iar temperatura se
micşorează. După

|c
|

, în care temperatura din balon
devine egală cu cea din exterior, se notează denivelarea
manometrului c
uu.‘
.
3. cSe repetă măsurările (conform punctelor  şi ), menţinând
robinetul " deschis timp de ë.‘‘@@*. De menţionat
că înainte de deschiderea robinetului È se va instala atent cu
ajutorul robinetului nivelul în unul din ramurile manometrului
(fie cel de sus ), după egalarea temperaturilor, la aceeaşi
diviziune, ca şi în primul experiment, dacă acest nivel nu se
stabileşte de la sine. Astfel se determină
uu după ë.‘ +
*. Datele obţinute se trec în

c.
73
 ) 
cc
ë (s) @ ‘ ‘@  @ *
L1(mm)
L2(mm)
H(mm)
l1(mm)
l2(mm)
h0uu
(mm)
lgh0uu

4. cDupă datele obţinute se construieşte graficul funcţiei 5

uu
reprezentând în abscisă timpul ë iar în ordonată valorile
5
uuc (|þc þ"). Graficul reprezintă o dreaptă, care
urmează a fi prelungită până la intersecţia cu axa ordonatelor
pentru a găsi valoarea 5
. Dacă unele puncte experimentale se
află prea departe de dreapta construită, punctele respective se vor
verifica repetând experienţa. După aceea se determină mărimea

, care se introduce în formula (22) şi se calculează valoarea
mărimii §. Graficul 5
uu./ë1 se va construi pe hârtie
milimetrică şi se va anexa la referatul lucrării.
5. cPe baza formulei (22) se deduce formula erorilor h.§0§, şi se
calculează erorile relativă şi absolută.
6. cSe scrie rezultatul final §- .§
§.
7. cSe compară pentru aer §- cu valoarea teoretică calculată din
formula (16).

74
 !

|c
c 
 

1. cCe se numeşte capacitate termică (molară, specifică)?

2. cCare proces se numeşte proces adiabatic ?
3. cDe ce =este mai mare ca Ä ?
4. cSă se deducă relaţia dintre = şi Ä, folosind primul principiu al
termodinamicii.
5. cCare sunt expresiile pentru =, Ä şi § ce rezultă din teoria
cinetico-moleculară ?
6. cAnalizaţi procesele termodinamice ce se produc cu aerul din vas
şi deduceţi formula pentru § (22).
7. cDe ce este necesar de a construi graficul 5
uu în funcţie de ë
?

 

! 

"
%



c
/



| 
cY | |
|c

 |
|c
+c
c|
Y
||

Scopul lucrării: c 



| 
c Y | |
|c

 |
|c |


|c 1 c


c+c c 2
Aparate şi accesorii: 
 c


|
c







c   
c  

c
 |




c |


c  c

| þ

Funcţia de stare ' a unui sistem, a cărei diferenţială într-un

proces elementar este egală cu raportul dintre o cantitate infinit mică
de căldur㠉‘, cedată sau primită de sistem, şi temperatura absolută
a sistemului, se numeşte

 |
'.‰‘0 .
Entropia, ca şi energia internă Ê a sistemului, este o funcţie
univocă de stare a sistemului, adică la trecerea sistemului din starea 
în starea  variaţia entropiei ' depinde numai de starea iniţială şi
finală a sistemului şi nu depinde de drumul urmat în această trecere

75
 2
‰
 X  2   1 X
(1)
1
)

Entropia unui sistem închis creşte, dacă în sistem are loc un proces
ireversibil, sau rămâne constantă, dacă în sistem are loc un proces
2
‰
reversibil, deci
 0. De unde
1
)
S = S2 - S1  0, (2)

unde semnul = corespunde procesului reversibil, iar semnul ;

corespunde procesului ireversibil. Relaţia (2) cu semnul ; reprezintă
expresia matematică a legii creşterii entropiei.
Entropia unui sistem închis nu poate să se micşoreze.
Micşorarea entropiei e posibilă numai într-un sistem deschis. Dacă
sistemul primeşte căldură din exterior, entropia acestuia întotdeauna
creşte (';'‘). Dacă sistemul cedează căldură, entropia lui se
micşorează ('A'‘). Să determinăm variaţia entropiei sistemului (apă
rece - apă fierbinte). Fie ‘ ‘ masa şi, respectiv, temperatura apei
reci, iar   - masa şi temperatura apei fierbinţi, Ê - temperatura
ce se stabileşte după amestecarea apei reci cu apa fierbinte. Conform
ecuaţiei echilibrului termic, cantitatea de căldură, cedată de apă
fierbinte este egală cu cantitatea de căldură, primită de apa rece:
‰Q2 = ‰Q1

sau ‘/Ê
‘1./ 
Ê1 Dacă considerăm că capacitatea termică

nu depinde de temperatură, obţinem

1)1 â
2 )2
'X . (3)

1 â
2

La amesticarea apei reci cu cea fierbinte, obţinem următoarea

variaţie a entropiei apei reci
76
  
‰ u› 
  1
›
1
›

1 ln
›
, (4)
›
1 ›1 1

vedem că variaţia entropiei apei la încălzire '‘  deoarece ‘c' 

Deci entropia apei la încălzire creşte. Variaţia entropiei apei fierbinţi
la răcire

 
‰ u› 
  2
› ›
2

›2
›

2 ln
›2
. (5)
2

Din (5) vedem că variaţia entropiei apei la răcire '‘c deoarece

 ' Deci entropia apei la răcire scade.Variaţia totală a entropiei a
amestecului ' ³apă rece-apă fierbinte´ este egală cu suma
variaţiilor componentelor amestecului
 X 1 â 2
Deci
S = m1c ln'/T1È - m2c lnT2 / ' È. (6)

1.  c
c 

1. cSe determină cu ajutorul unui pahar gradat masa


c a apei reci şi
se toarnă în calorimetru. Folosind termometrul, se măsoară
temperatura apei ‘ ( ‘.*6‘c).
2. cCu un reşou electric se încălzeşte masa m2 de apă până la ;@

 / .*61. Se toarnă masa m2 în calorimetru cu apă
rece şi se măsoară temperatura u/'.*6u1.
3. cSe calculează valoarea lui ', folosind formula (3).

77
4. cSe calculează variaţia entropiei ' (formula 6) şi se verifică dacă
'  (legea creşterii entropiei la procesele ireversibil în sisteme
închise).

!

|c
c 
 

1. cCe se numeşte entropie ?

2. cDe ce depinde variaţia entropiei şi cum se determină această
variaţie ?
3. cFormulaţi legea creşterii entropiei şi scrieţi expresia ei
matematică.
4. cSă se deducă formula de lucru ?
5. cCum se determină variaţia entropiei în lucrarea dată ?

78
 w w
`O 

1. cI. V. Saveliev ic 

c || c 

 . V. 1. Chişinău, 
|
1972.
2. cA. A. Detlaf , B. M Iavorski ic 
c || . Chişinău, 
|
1991.
3. cɋɚɜɟɥɶɟɜ ɂ. ȼ. w
c>?@?A?. Ɍ.1. Ɇ: ɇɚɭɤɚ, 1989.
4. cF
?Ac ?c BCD A DE
Ec >?@?A>?@?F A?Gc H
AI?A Bþ
ɉɨɞ ɪɟɞ. ɩɪɨɮ. ɂɜɟɪɨɧɨɜɨɣ B. ɂ, Ɇ: ɇɚɭɤɚ, 1967.
5. cȾɟɬɥɚɮ Ⱥ. Ⱥ., əɜɨɪɫɤɢɣ Ȼ. Ɇ. w
c >?@?A?. Ɇ: ȼɵɫɲɚɹ
ɲɤɨɥɚ, 1989.
6. cɌɪɨɮɢɦɨɜɚ Ɍ. ɂ., w
c>?@?A?. Ɇ: ȼɵɫɲɚɹ ɲɤɨɥɚ, 1985.
7. cûC
IC
 c@EI?EcHCc>?@?A /ɉɨɞ ɪɟɞ. Ƚɨɥɶɞɢɧɚ Ʌ. Ʌ,
Ɇ: ɇɚɭɤɚ, 1983.
8. cɄɨɪɬɧɟɜ Ⱥ. ȼ., Ʉɭɰɟɧɤɨ Ⱥ. ɇ., Ɋɭɛɥɺɜ ɘ. ȼ. C
AI?A BcHCc
>?@?A . Ɇ: ȼɵɫɲɚɹ ɲɤɨɥɚ, 1965.
9. cɂɜɟɪɨɧɨɜɚ ȼ. ɂ. œ?@?F A?Gc H
AI?A Bþc F
?Ac ?c
BCD A DE
Ec>?@?Aþ Ɇ: Ɏɢɡɦɚɬɢɡ., 1977.
10. Ɇɚɣɫɨɜɚ ɇ. ɇ. C
AI?A Bc HCc A
 c C Gc >?@?A?. Ɇ:
ȼɵɫɲɚɹ ɲɤɨɥɚ, 1970.

79
 






 
 



 



Autori : V. Şura
I. Molodeanu

Redactor: I. Enache
BBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBB
Bun de tipar 05.09.07. Formatul hârtiei 60x84 1/16.
Hârtie ofset. Tipar Riso. Tirajul 150 ex.
Coli de tipar 5,0 Comanda nr.118
±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±
U.T.M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168.
Secţia Redactare şi Editare a U.T.M.
2068,Chişinău, str. Studenţilor, 9/9.

80
81