Professional Documents
Culture Documents
Masterand anul II
Psihoterapie de familie
Schizofrenia
4.Forme de schizofrenie?
5.Schizofrenia la copii?
9.Bibliografie
Ce este schizofrenia?
Prin schizofrenie se intelege o boala psihica caracterizata printr-o simptomatologie variata in
care predomina fenomenele de disociatie psihica (gr.schizen=a desparti si fren=suflet).
Schizofrenia este o boala devastatoare si tragica in primul rand pentru ca afecteaza si persoane de
varsta tanara, fiind o cauza majora a unor importante dizabilitati, iar in al doilea rand, nu se poate
vorbi despre terapii specifice si eficiente in toate cazurile.
Unele rude ale indivizilor cu schizofrenie au un risc crescut pentru un grup de tulburari mentale
denumit spectrul schizofreniei din care fac parte tulburarea schizoafectiva, tulburarea
schizotipala, tulburarea de personalitate paranoida, schizoida si evitanta.
Pe langa transmiterea genetica, s-a demonstrat un dezechilibru la nivelul metabolismului
neurotransmitatorilor (dopamina, serotonina, noradrenalina, GABA, peptide ).
Alte ipoteze sunt cele infectioase si imunologice: virozele mamei in timpul sarcinii predispun
copilul la schizofrenie, fiind cunoscut rolul toxoplasmei in acest sens.
Ipotezele imunologice pleaca de la observatiile conform carora exista valori crescute ale unor
imunoglobuline ( IgG, IgA, IgM) precum si anomalii ale limfocitelor circulante si periferice
(cresc limfocitele B si scad limfocitele T). S-a iscat deasemenea, si discutia despre rolul stresului
asupra caruia este supus imigrantul atunci cand isi schimba locuinta.
A. Simptome caracteristice : doua sau mai multe dintre urmatoarele simptome , fiecare
reprezentand o portiune semnificativa de timp in cursul unei perioade de o luna (sau mai putin
daca sunt tratate cu success):
1.idei delirante;
idei delirante= -o judecata eronata care stapaneste , domina constiinta bolnavului si modifica in
sens patologic comportamentul lui
-este de obicei impenetrabila la contraargumente si inabordabila confruntarii in
ciuda contradictiilor cu realitatea
-bolnavul este lipsit de capacitatea de a sesiza in mod constient esenta ei
patologica.
2.halucinatii;
halucinatii - auditive - vocile care se adreseaza direct bolnavului, converseaza cu el, comenteaza
actiunile sale si uneori chiar ii spun ce sa faca
- tactile - impresia de atingere a pielii (arsura, senzatie de curent electric, intepatura)
- corporale - senzatia existentei unei fiinte in corp sau a schinbarii pozitiei unor organe,
a obstruarii sau perforarii lor, senzatii de orgasm , viol direct sau la distanta)
C.Durata: cel putin 6 luni care trebuie sa includa cel putin o luna (sau mai putin daca sunt tratate
cu succes) simptome ce satisfac criteriul A si poate cuprinde si simptome reziduale si
prodromale.
In cursul acestor perioade prodromale sau reziduale semnele perturbarii se pot manifesta numai
prin simptome negative ori doua sau mai multe simptome mentionate la criteriul A, intr-o forma
mai atenuata (convingeri stranii, experiente perceptuale insolite)
E.Excluderea unei situatii medicale generale sau abuz de drog sau medicament
F.Relatia cu o tulburare de dezvoltare pervaziva : daca exista un istoric de tulburare autista
sau alta tulburare de dezvoltare pervaziva, diagnosticul de schizofrenie este pus numai daca idei
delirante sau halucinatii proeminente sunt prezente cel putin o luna sau mai putin, daca sunt
tratate cu succes.
Ulterior, simptomele s-au impartit in pozitive si negative de catre J.H.Jackson, clasificare unanim
acceptata azi, cu valoare deosebita in delimitarea formelor clinice ale bolii si in evaluarea
prognostica.
Simptomele pozitive: reflecta distorsionarea sau exacerbarea functiilor psihice care sunt in mod
normal. Acestea sunt: halucinatiile, delirele, tulburari marcate ale formei gandirii ( incoerenta,
deraiere, tangentialitate, ilogicitate), comportament bizar, dezorganizat.
Simpomele negative sunt: alogia (saracia marcata a vorbirii sau saracirea continutului vorbirii),
aplatizarea afectiva, anhedonie (inabilitatea de a trai, simti placerea pe care multi bolnavi o
descriu ca pe o golire emotionala, ca pe o neputinta de a se bucura in situatii care alta data ii
produceau placere) asociabilitate, avolitie (lipsit de vointa) si apatie (anergie, inconsecventa la
scoala sau la locul de munca), precum si afectarea atentiei. Aceste simptome sunt cele mai
invalidante si mai greu de influentat terapeutic.
Exista mai multe tipuri de schizofrenie. De exemplu, pacientii care au impresia ca sunt
persecutati sunt catalogati ca suferind de "schizofrenie paranoida"; pacientii care sunt incoerenti
dar care nu au iluzii sunt inclusi in categoria de "schizofrenie dezorganizata". Forma cea mai
debilitanta de schizofrenie este schizofrenia "negativa": pacientii cu aceasta forma de boala sunt
lipsiti de initiativa, motivatie, interes social, incapabili sa se bucure si sa reactioneze afectiv.
Intrucat schizofrenia difera de la un pacient la altul ca intensitate, severitate si frecventa a
episoadelor psihotice sau reziduale, multi specialisti folosesc termenul de "schizofrenie" pentru a
descrie un spectru de boli cu gravitate variabila.
Schizofrenia paranoida:
Aceasta forma de schizofrenie este caracterizata de delire nesistematizate primare urmate de
interpretari delirante cu caracter bizar de cele mai multe ori insotite de halucinatii auditive,
tulburari de comportament, mergand pana la agitatie si agresivitate extrema.
Ideile delirante pot fi multiple insa, de regula, sunt organizate in jurul unei teme coerente.
Temele de persecutie pot determina un comportament suicidar, iar combinarea ideilor delirante
de persecutie si de grandoare cu furia poate predispune individul la violenta.
Debutul acestui tip de schizofrenie este mai tardiv fata de debutul celorlalte tipuri de
schizofrenie, situat in jurul varstei de 28-30 ani la persoanele care nu au avut probleme
premorbide.
Prognosticul este mai bun, putand exista relatii interpersonale formale sau extrem de intense, cu
functionare satisfacatoare familiala si sociala.
Schizofrenie dezorganizata (hebefrenica):
Descrisa initial ca o dementiere precoce, aceasta forma de schizofrenie este insotita adesea de
tulburari afective de tip maniacal care se instaleaza in perioada pubertatii si se caracterizeaza mai
ales prin simptome caracteristice varstei: afectare, expresii mimice patetice, tendinta la obraznicii
puerile, caricaturale iar pe de alta parte, precocitate, inclinare spre preocuparile inalte si
abstracte.
Tulburarile de gandire, vorbire, comportament si afectivitate sunt obisnuite; gandirea este in mod
obisnuit afectata, tulburarile ajungand la dezorganizarea totala, in continutul gandirii sunt
prezente delire, deseori cu continut hipocondriac, pe tema masturbarii, menstruatiei; totodata,
exista si tulburari de tip halucinator la care pacientul asista pasiv sau se amuza pe seama lor.
Sunt tipice pentru hebefrenie puerilismul, aspectul prostesc, stupiditatea, fenomene disociative
ale gandirii, asociatiile de idei, jocuri de cuvinte, rasul nemotivat, regresiune afectiva,
irascibilitate, euforie, stari depresiv-anxioase.
Aceasta forma a schizofreniei se caracterizeaza printr-o evolutie mai putin favorabila cu tendinta
spre dementiere profunda cu tocire afectiva, comportament nerod si incoerenta accentuata a
gandirii.
Schizofrenia catatonica:
In aceasta forma de schizofrenie predomina simptomele psihomotorii de tip cataton, cu
imobilitate motorie, activitate motorie excesiva, negativism extrem, mutism, bizarerii ale
miscarilor voluntare, ecolalie si ecopraxie.
Ecolalie=repetarea cuvintelor interlocutorului
Ecopraxie=reacţie patologică de imitare automată a gesturilor si acţiunilor cuiva.
Din aceasta forma a schizofreniei fac parte doar cazurile care evolueaza pe fondul constiintei
clare si apare deobicei dupa o perioada prodromala indelungata (cu astenie, hipocondrie, tendinta
la inchidere in sine, depresie sau apatie si saracire afectiva), boala incepe cel mai frecvent cu
agitatie psihomotorie dupa care urmeaza nemijlocit stuporul catatonic.
Simptomele catatonice dispar in timpul somnului.
In timpul stuporului sau excitatiei catatonice severe poate fi nevoie de asistenta medicala pentru
a se evitata autovatamarea sau vatamarea altora, malnutritia sau hiperpirexia (temperatura
crescuta).
Simptomele catatonice pot apare si in alte forme ale schizofreniei, in alte tulburari psihotice, sau
chiar boli organice, de exemplu, in encefalite, tumori de lob frontal, tulburari metabolice
(porfirie).
Schizofrenia reziduala:
In acest grup sunt inclusi pacientii care au intrunit candva criteriile de schizofrenie dar in prezent
nu mai au simptome caracteristice de boala, nu exista elemente psihotice proeminente (delirul
daca exista, este incapsulat). Daca sunt prezente halucinatii si idei delirante, ele nu sunt
acompaniate de un afect puternic.
Evolutia poate fi limitata in timp.
Schizofrenia nediferentiata:
Acest tip include bolnavii care intrunesc criteriile de diagnostic de schizofrenie, dar nu si pentru
formele catatonice, paranoide sau dezorganizat.
Pare subtipul cel mai frecvent diagnosticat.
Tipul schizoafectiv: pacientii prezinta trasaturi pronuntate maniacale sau depresive care
evolueaza concomitent cu simptomele de schizofrenie (delir fantastic, tulburari de constiinta de
tip oneroid, simptome catatonice si de automatism psihic).
Schizofrenia grefata: tipul de schizofrenie care apare pe fondul unei dezvoltari deficitare
intelectuale (oligofrenie). (in schizofrenie inteligenta nu este afectata)
Este vorba despre tablori clinice sarace, uneori se noteaza halucinatii primitive sau idei
hipocondriace stereotipe.
idei hipocondriace=confera bolnavilor convingerea ca sunt amenintati de o boala foarte grea,
incurabila, cu sfarsit letal, fapt pentru care amplifica si interpreteaza nemasurat tulburari efemere
si neesentiale ale diferitelor organe. Se autoanalizeaza si se documenteaza necontenit in legatura
cu presupusa afectiune.
Schizofrenia tardiva: este forma ce apare dupa varsta de 40 ani, de cele mai multe ori nu se
deosebeste de celalalte tipuri de schizofrenie insa s-a observat ca aceasta duce mai rar la un final
grav si se termina adesea cu un defect usor sau chiar o vindecare sociala.
Schizofrenia la copil
Debutul maladiei este insidios. Se descrie o faza negativa in care se evidentiaza semnele unei
scaderi a fondului emotional, cu ingustarea intereselor, diminuarea activitatii de joc, in special
cea care priveste jocul cu ceilalti copii. Cu timpul, jocul capata un caracter autist, copilul se joaca
singur, cu parteneri absenti sau imaginari, cu subiecte luate din carti si nu din viata lui sau din
mediul inconjurator, cu tendinta de a insufleti obiectele si de a face din ele parteneri de joc,
schimband regulile jocului. Copilul afirma ”sunt calut “sau “sunt locomotiva” si se comporta ca
atare. Contactele sociale se saracesc copii se retrag si se inchid in sine.
La alti copii jocul este total inlocuit cu alte preocupari nepotrivite pentru varsta lor (livresti sau
printr-o atitudine contemplativa sau reflexiva si nu afectiva).
Totusi, un copil bizar nu este neaparat un viitor schizofrenic. Este necesara o evaluare corecta a
statusului mintal si a conditiilor de viata; aparitia clara a halucinatiilor poate duce la suspiciunea
de schizofrenie chiar daca simptomatologia asociata este minima
Ce boli trebuie excluse cand punem diagnosticul de
schizofrenie ?
2.Tulburarea afectiva cu elemente psihotice – daca simptomele psihotice apar exclusiv in cursul
perioadelor de perturbare afectiva.
5.Tulburarea psihotica scurta: cand exista idei delirante, halucinatii, limbaj dezorganizat sau
flagrant dezorganizat, simptome ce dureaza cel putin o zi dar mai putin de o luna
6.Tulburarea deliranta: se diferentiaza prin natura ideilor delirante (nonbizare) si prin absenta
altor simptome de schizofrenie (halucinatii, limbaj sau comportament dezorganizat sau simptome
negative notabile).
Deobicei, functionarea psihosociala este buna, cand aceasta este prezenta, ea provine din insesi
convingerile delirante
Reducerea pragului convulsivant - crizele de grand mal sunt un efect secundar recunoscut al
terapiei antipsihotice. In general, medicamentele mai sedative si mai putin potente expun la un
risc mai mare de aparitie a convulsiilor.
Altele:
Unele medicamente sunt sedative, altele cardiotoxice iar multe se ascociaza cu fenomene
idiosincrazice.
Bibliografie
1. American Psychiatric Association - Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mintale,
editia a patra revizuita, Washington D.C., 2000, p. 302, 307, 311-312
4. Del Bacarro M.A., Burke P., McCauley E. - Hallutinations in Children: A follow-up study-
Journal of The American Academy Of Child and Adolescent Psichiatry 27 (1988), p. 462-465