Motor cu ardere internă

Motorul cu ardere internă este motorul care transformă energia chimică a

combustibilului prin ardere, în interiorul motorului, în energie mecanică. Căldura
degajată în camera de ardere se transformă în mişcare mecanică ciclică, de obicei[1]
rectilinie, după care în mişcare de rotaţie uniformă, obţinută de obicei[1] la arborele cotit.

Căldura introdusă în ciclul care se efectuează în cilindrii motorului se obţine prin arderea
combustibilului, de obicei un combustibil lichid ca: benzina, motorina sau gazul petrolier
lichefiat, dar se pot folosi şi combustibili gazoşi, ca gazul natural, sau chiar solizi, ca
praful de cărbune. Oxigenul necesar arderii se obţine din aerul atmosferic. Combustibilul
în amestec cu aerul se numeşte amestec carburant. Arderea poate fi iniţiată prin punerea
în contact direct a amestecului carburant cu o sursă de căldură sau se poate produce
aproape instantaneu în toată masa amestecului caz în care se numeşte detonaţie şi are un
caracter exploziv.

Prin arderea carburanţilor rezultă diferite produse de ardere cu o temperatură de

aproximativ 2000 °C. Majoritatea acestor produse se prezintă sub formă gazoasă. Pentru
o ardere completă se asigură combustibilului o cantitate de oxigen dozată astfel încât să
producă oxidarea integrală a elementelor sale componente (pentru arderea unui litru de
benzină, este necesar oxigenul conţinut în aproximativ 10 metri cubi de aer).

Clasificarea motoarelor cu ardere internă

Din punctul de vedere al obţinerii lucrului mecanic, aceste motoare se clasifică în:

• motoare cu ardere internă cu piston, cu mişcarea liniară a pistonului, sau rotative;

• motoare cu reacţie.

La turbinele cu gaze, denumirea de motor se foloseşte doar pentru cele folosite în aviaţie,
când se discută despre întregul motor, adică toate părţile lui, în care se execută ciclul
termodinamic, nu doar la discul paletat.

Motoarele cu ardere internă rotative sunt utilizate pe scară mai redusă datorită
problemelor tehnologice mari si a fiabilităţii mai scăzute. Cel mai cunoscut tip de motor
cu combustie internă rotativ este motorul Wankel, dar există şi alte soluţii, de exemplu cu
pistoane în foarfece, sau cu diferite alte sisteme.

[modifică] Clasificarea motoarelor cu ardere internă

După natura combustibilului

• motoare la care se întrebuinţează drept combustibil benzina, au carburator sau

pompă de injecţie.
• motoare la care se întrebuinţează drept combustibil motorina, au pompă de
injecţie.
 • motoare cu gaz la care se întrebuinţează drept combustibil un combustibil gazos,
de obicei gaz natural sau un amestec de combustibil.

Motor cu piston în 4 tmpi.

După numărul de curse simple efectuate de piston într-un ciclu ( sau numărul de timpi)

• motoare în patru timpi;

• motoare în doi timpi.

Motor în patru timpi.Motor în doi timpi.

După spaţiul producerii amestecului carburant

• Motoare cu formarea în exteriorul cilindrului a amestecului carburant. Este cazul

motoarelor cu carburator, injecţie de benzină în conducta de aspiraţie şi al
motoarelor cu gaze cu instalaţie de formare externă a amestecului aer-
combustibil.
• Motoare cu formarea în cilindru a amestecului carburant. Din această categorie
fac parte motoarele cu injecţie de combustibil cum sunt motoarele Diesel sau şi
unele motoare cu aprindere prin scânteie şi motoarele cu gaze la care
combustibilul gazos este introdus în cilindru printr-o supapă aparte în timpul
aspiraţiei.

După felul aprinderii amestecului carburant

• Motor cu aprindere prin scânteie (prescurtat MAS). După admisia şi

comprimarea amestecului carburant în cilindrii motorului, în apropierea PMI
(punctul mort interior) al pistonului, are loc aprinderea. Aceasta se realizează prin
producerea unei scântei între electrozii bujiei, care aprinde amestecul carburant.
 Arderea are loc într-un interval de timp relativ scurt, în care presiunea şi
temperatura gazelor din cilindru cresc repede până la presiunea de
30 - 40 daN/cm³ şi temperatura de 1800 – 2.000 °C. Datorită presiunii gazelor din
cilindru, care acţionează asupra pistonului, acesta se deplasează spre PMI (punctul
mort inferior), şi roteşte prin intermediul sistemului biela-manivela, arborele
motor. Această cursă a pistonului, se mai numeşte şi cursă activă sau cursă
motoare.

• Motor cu aprindere prin comprimare (prescurtat MAC sau Diesel). La sfârşitul

compresiei, combustibilul este introdus sub presiune în cilindru, fiind pulverizat
foarte fin cu ajutorul injectorului, montat în chiulasă. Datorită contactului cu aerul
fierbinte din interiorul cilindrului, particulele pulverizate se aprind şi ard, iar
presiunea din cilindru creşte, moderat, menţinându-se relativ constantă pe durata
arderii. Gazele rezultate în urma arderii apasă asupra pistonului, determinând
deplasarea acestuia spre PMI, efectuând cursa activă. Supapele rămân închise
până aproape de sfârşitul acestei curse.

După aşezarea cilindrilor sunt

• motoare cu cilindrii în linie.

• motoare cu cilindrii în V.
• motoare cu cilindrii în W.
• motoare cu cilindrii şi pistoanele opuse, boxer.
• motoare înclinate, la care cilindrii au axele situate în acelaşi plan, însă înclinat
faţă de planul vertical.
• motoare cu cilindrii aşezati în stea, utilizate cu precădere unde este nevoie de un
raport putere/greutate mare, de exemplu în aviaţie şi în marina militară (vedete).
• Motoare cu cilindrii în „Δ” Delta, Napier Deltic-motoarefolosite la căile ferate şi
vapoare englezeşti.

Galerie

Motor cu cilindrii Motor cu cilindrii

Motor cu cilindrii Motor cu cilindrii
Motor cu cilindrii opuşi boxer în linie alături în
în V de raliu în W NapierLion
în linie Volkswagen U „King-Bugatti
Mercedes 1996 VII 1 [1] 1945 [2] boxer U-16”
H-16
 Motor cu cilindrii
Motorul Wankel Motorul Junkers, Motor cu (clapă /
Motor cu cilindrii în „Δ” Delta [6] [7] „Jumo 205D” [8] obturator ?)
în stea [3] [4] [5]

Caracteristici

Fiecare categorie de motoare cu ardere internă este caracterizată prin anumiţi parametri.
Parametri motorului cu piston:

Punct mort interior (PMI) (învechit: punct mort superior, PMS)[necesită citare] este poziţia
limită interioară cilindrului la care ajunge extremitatea dinspre chiulasă a pistonului când
aceasta se găseşte - în timpul deplasării sale - la cea mai mare distanţă posibilă faţă de
axa arborelui cotit; această poziţie coincide cu distnţa minimă a pistonului faţă de
chiulasă şi este determinată de montajul pistonului în ansamblul mecanismului bielă-
manivelă.

Punct mort exterior (PME), (învechit: punct mort inferior, PMI)[necesită citare] este poziţia-
limită interioară cilindrului la care ajunge extremitatea dinspre chiulasă a pistonului când
acesta se găseşte - în timpul deplasării - la cea mai micî distanţă posibilă faţă de axa
arborelui cotit; această poziţie coincide cu distanţa maxima a pistonului faţă de chiulasă
şi este determinată, de asemenea de montajul pistonului în ansamblul mecanismului
bielă-manivelă.

Cursa pistonului (S) este mărimea distanţei dintre punctul mort interior şi punctul mort
exterior, măsurată pe generatoarea cilindrului motor şi parcursă de piston între două
schimbări de sens ale deplasării sale.

Pentru motoarele cu excentricitate nulă (cazul obişnuit) fiecare cursă a pistonului

corespunde unei rotaţii de 180° a arborelui cotit şi este egală cu diametrul cercului descris
de axa geometrică a fusului maneton în jurul axei geometrice a fusurilor paliere (S = 2R).

Alezajul cilindrului (D) este diametrul interior al cilindrului motor.

Camera de ardere (V) este volumul spaţiului cuprins între fundul pistonului, peretele
interior al cilindrului motor şi chiulasă, în momentul când pistonul se găseşte în punctul
mort interior. În acest volum se desfăşoară cea mai mare parte din procesul de ardere a
combustibilului introdus în cilindru.
Cilindreea unitară (V) este spaţiul din interiorul cilindrului delimitat de cele două
poziţii-limită ocupate succesiv, de faţa dinspre chiulasă a pistonului când acesta se află la
punctul mort interior şi la punctul mort exterior.

Capacitatea cilindrică (Vt) denumită şi cilindree este suma cilindreelor unitare ale
tuturor cilindrilor unui motor.

Volumul total al cindrului (Vt) este spaţiul total din cilindru măsurat în momentul când
pistonul se află la punctul mort exterior; volumul total al cilindrului este format din
însumarea cilindreei unitare cu volumul camerei de ardere.

Raport de comprimare (ε) este raportul dintre volumul total al unui cilindru şi volumul
camerei de ardere. În notaţia curentă, raportul este exprimat sub formă de fracţie
zecimală.

Turaţia motorului (n) este numărul de rotaţii efectuat într-un minut de arborele cotit, în
timpul funcţionării motorului într-un anumit regim constant.

Un timp al motorului este fiecare fază din cursa pistonului de la punctul mort interior la
punctul mort exterior sau invers şi în care agentul motor trece prin diferite transformări
caracteristice de stare (volum, presiune, temperatură). La motorul îm patru timpi fazele
poartă următoarele denumiri: admisiune, comprimare, ardere şi detentă, evacuare. La
motoarele cu excentricitate nulă fiecare timp din funcţionare a motorului în patru timpi
corespunde unui unghi de rotire a arborelui cotit de 180°.

Ciclul de funcţionare al unui motor este denumirea dată succesiunii ciclice a

transformărilor de stare prin care trece agentul motor într-un cilindru, de la începerea
admisiunii până la terminarea evacuării.

Bibliografie
• Gheorghe Frăţilă, Mariana Frăţilă, S. Samoilă Automobile, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2007

Note
1. ^ a b Există şi alte tipuri de motoare, de exemplu motorul toroidal, la care mişcarea
pistoanelor nu este rectilinie şi nu are arbore cotit.