Atractori

        Sistemele complexe par uneori prea haotice pentru a mai putea recunoaste in ele un
tipar. Dar prin folosirea unor anumite tehnici, o gama larga de parametri pot fi concentrati
intr-un singur punct de pe un grafic. Primii teoriticieni ai haosului au descoperit faptul ca
sistemele complexe par a parcurge anumite cicluri de evenimente, chiar daca acele
evenimente sunt rareori repetate si replicate exact. Reprezentarea sistemului sub forma
unui grafic indica faptul ca exista o anumita stare la care sistemul incearca sa ajunga, un
fel de echilibru.

        Imaginati-va un oras cu 10.000 de locuitori, pentru a-i acomoda pe toti, orasul e
nevoit sa construiasca 1 supermarket, 2 piscine, o biblioteca si o biserica. Sa presupunem
ca aceasta configuratie multumeste pe toata lumea. Dar o companie va deschide o fabrica
de inghetata in acest oras si va pune la dispozitie 10.000 de locuri de munca care vor
atrage alti oameni. Orasul trebuie sa se extinda rapid pentru a reusi sa ii acomodeze pe
toti cei 20.000 de locuitori. Alte constructii vor fi adaugate la cele initiale, pana in clipa
in care se va ajunge la un echilibru. Acest echilibru se numeste atractor.

Determinism si predictibilitate

                    Predictibilitatea

           Se refera la gradul de corectitudine, calitativa sau

cantitativa, a unei previziuni sau a starii unui sistem.In timp ce
legea a II-a a termodinamicii poate sa ne spuna de starea
echilibrata in care un sistem poate evolua,in fizica nu exista o
regula care prezice evolutia sistemelor care sunt departe de a fi
echilibrate (sistemele haotice) decat daca ele nu se apropie de o
forma de echilibru.Pentru a exprima predicitibilitatea sau
impredictibilitatea, rata divergentei traiectoriilor in sistemele
fazoriale poate fi masurata (entropia Kolmogorov-Sinai,exponentii
Liapunov)

             
                    Determinism

          Este o presupunere filizofica conform caruia orice actiune

este determinata de un lant neintrerupt de actiuni precedente .
Filozofii care au studiat determinismul au fost: William James,
Pierre-Simon Laplace, Arthur Schopenhauer, Omar Khayyám,
David Hume, Thomas Hobbes, Benedict de Spinoza, Gottfried
Leibniz, Immanuel Kant, Paul Henri Thiry, Baron d'Holbach si
mai recent, Daniel Dennett, John Searle, Michelle Kozenieki si
Ted Honderich.
Elemente de geometrie fractala

                Introducere

        Istoria fractalilor nu este lungă. A început brusc, în 1975, cu lucrarea revoluţionară a
matematicianului Benoit Mandelbrot, "O teorie a seriilor fractale", care mai târziu a
devenit cartea sa manifest "Geometria fractală a naturii". Mandelbrot a inventat cuvântul
"fractal" pentru a reuni munca multora dinaintea sa.

      Primii fractali

        Matematicieni ca Waclaw Sierpinski, David Hilbert, George Cantor şi Helge von
Koch au creat primii fractali, în general ca exerciţii abstracte, neavînd nici o idee despre
semnificaţia lor. Mulţi dintre ei considerau aceste forme patologice, dizgraţioase sau
chiar dezgustătoare. Ce şocaţi ar fi acum să afle că sunt mai cunoscuţi tocmai prin acele
forme care i-au îngrozit mai mult. Câţiva dintre aceşti pionieri aveau motive întemeiate
pentru dezgustul lor, pentru aceste "aberaţii" geometrice. Ei au simţit că descoperiseră
ceva ce sfida şi ameninţa câteva din convingerile cele mai preţioase. O evaluare ulterioară
ne arată că perioada lor (aproximativ 1875-1925) era de fapt o perioadă de criză în
matematică. Iar şi iar, matematicienii dădeau peste forme bizare care intrau în
contradicţie cu viziunea lor despre spaţiu, suprafaţă, distanţă şi dimensiune.

                Definiţia fractalilor

        În 1982, Mandelbrot şi-a extins două eseuri anterioare, creînd lucrarea deschizătoare
de drumuri "Geometria fractală a naturii". El a inventat cuvântul "fractal" (di    n
latinescul "frangere" care înseamnă "a sparge în fragmente neregulate"), astfel încât
inversele forme au putut fi unificate sub un singur nume. Pentru a fi clasificată oficial ca
fractal, o formă trebuie să aibă dimensiunea Hausdorff-Besicovitch mai mare decât
dimensiunea sa topologică tradiţională. Pe scurt, fractalii sunt toate acele ciudăţenii care
umplu spaţiul şi pe care matematicienii le abandonaseră ca fiind dezarmant de complexe.
Mandelbrot nota patetic: "deoarece cuvântul algebra derivă din cuvântul arab jabara (a
lega împreună), între cuvintele fractal şi algebră este o contradicţie etimologică".
                Geometria fractală

        Benoit Mandelbrot şi-a întemeiat geometria fractală bazându-se în principal pe

simularea sa încununată de succes a tendinţei preţurilor bunurilor de consum, iar analiza
pieţii rămâne una din cele mai atrăgătoare aplicaţii ale geometriei fractale. Piatra
Filosofică a oricărui analist al pieţii este, desigur, să precizeze comportarea preţurilor cu
destulă exactitate pentru a se umple de bani cât mai repede. Dacă cineva a pus mâna pe
aceasta Piatră, probabil că îşi foloseşte câteva din miliardele sale pentru a-şi apăra
secretul. În domeniul pieţii, ca şi în alte domenii în care fractalii şi haosul dau rezultatele,
rareori se dovedesc atât de folositori pentru prezicere, pe cât sunt pentru simulare.

                Simularea fractală

        Simularea fractală poate modela şi prezice natura general statistică a unui sistem,
fără să-i prevadă comportarea specifică într-un anumit moment. De exemplu, simulările
din 1953 ale lui Mandelbrot asupra preţului bumbacului continuau sa prezică cu
exactitate cantitatea de variaţie din preţul bumbacului, atât lunară cât şi anuală. Totuşi,
ele nici măcar nu pot pretinde cât ne indică preţul bumbacului în 2002.