Sindromul catatonic Sindromul catatonic este caracterizat prin urmatoarele elemente semiologice Stereotipia de pozitie si miscare, tonusul muscular

crescut, flexibilitatea ceroasacatalepsia, negativismul si sugestibilitatea,... Modalitatile de manifestare ale acestor semnepot fii cuprinse intre doua extreme , reprezentate de stuporul catatonic si agitatia catatonica In stuporul catatonic pacientul estee complet nemiscat, pastrand o postura rigida, stereotipia de pozitie. Aceasta postura poate avea o anumita semnificatie simbolica sau nu- pacient rastignit in semnul crucii, perna psihica... Un exemplu este semnul pernei psihice, in care persoana sta intinsa in pat si chiar poate dormi tinand capul ridicat deasupra patului cu aproximativ 10-20 de centimetri, ca si cum ar avea o perna dar nu o are- si doarme, sau sta in aceasta pozitie cuminte, ore, fara a se plange de redoare de ceafa. Pentru a pastra aceasta postura rigida musculatura pacientului este incordata, prezentand tonus muscular crescut iar in cazul in care cineva ar incerca sai schimbe pozitia ar constata efortu ce trebuie sa-l depuna pentru a reusi. Complianta Aderenta la tratament Lipsa unei definitii codificate a aderentei are drept consecinta confuzia in cazul oricarei incercari de a compara ratele de aderenta in diferitele studii clinice. Gilmer si colaboratorii(2004) au gasit rate diferentiate ale respitalizarilor psihiatrice pentru pacienti care au fost aderenti , nonaderenti, partiali aderenti si excesiv de fillers, ceeace sugereaza ca denumirea de aderenta poate avea implicatii importante in predictia rezultatului tratamentului. Unii cercetatori sugereaza ca predictorii aderentei ar fi diferiti de cei ai nonaderentei.Loffler, Killan, Toumi si Angermeyer, 2003.- iarVelliga et al. recomanda ca prima treapta in definirea aderentei este sa desemnezi distinctia dintre nonaderenta intentionala si neintentionala, de exemplu uitarea. Indiferent cum este definita sau masurata aderenta, aderenta scazuta pare sa contribuie in mod substantial la rezultatul functional scazut pritre pacientii cu schizofrenie. O trecere in revista a rezultatelor estimeaza rata respitalizarilor pacientilor cu complianta la antipsihotice scazuta ca fiind 75% comparativ cu 35% la pacientii cu complianta buna.-Theida et al 2003. dimensiunea economica a costurilor medicale determinate de nonaderenta este uriasa.

Complianta la medicatie-In procesul tratarii unei boli , medicul are de rezolvat o intreaga ecuatie cu mai multe necunoscute. Pentru aceasta este necesar sa adune cat mai multe informatii pentru a pune un diagnostic bun si pentru a recomanda tratamentul adecvat

cazului respectiv. Una dintre necunoscutele ce trebuie rezolvate este complianta pacientului la tratamentul recomandat. Termenul de complianta poate fi substituit cu cel de aderenta terapeutica, fidelitate, mentinere. Complianta poate fi clasificata in functie de partea implicata in procesul tratamentului. In practica clinica avem complianta pacientului, complianta doctorului, complianta sistemului de ingrijire de sanatate. In studiile clinice se descriu complianta investigatorului, complianta sponsorului, complianta sistemelor de control. Complianta poate fi totala, partiala, nula, eratica,cunoscuta sau necunoscuta, ascunsa. Tipurile de noncomplianta se clasifica in supracomplianta, subcomplianta si noncomplianta variabila.nivelul arbitrar de complianta-noncomplianta

Empatia
Imagine de sine Inteligenta emotionala= prezenta abilitatilor personale ce caracterizeaza o personalitate bogata si echilibrata. Cum spunea Aristotel, inteligenta emotionala include abilitatea rara de a fi suparat cu persoana potrivita, la gradul potrivit , la timpul potrivit, pentru cauza potrivita si in modalitatea potrivita. Componentele inteligentei emotionale, dupa definitia din 1990 descrisa de Peter Salovey si John Mayer includ abilitati in cinci arii importante: 1. Constientizarea de sine= recunoasterea propriilor sentimente 2. managementul emotiilor= sa ai reactii emotionale adecvate este o cxapacitate ce se construieste pe constientizarea de sine. 3. automotivarea= capacitatea de a se focaliza asupra unui scop este esential pentru un domeniu de realizari.Autocontrolul emotional- cum este capacitatea de a-ti amana gratificatia sau controlul impulsivitatii- este crucial in lucrul in sensul obtinerii scopurilor in viata. 4. recunoasterea emotiilor celorlalti, empatia, este o alta abilitate ce se bazeaza pe autoconstientizarea emotionala. Este fundamentala in eficienta interpersonala. Acei ce sunt capabili sa recunoasca indicatorii sociali subtili, care indica ce simt ceilalti au mai mult succes in relatiile personale si profesionale. 5. manipularea relatiilor, arta in relationare necesita abilitati in managerierea emotiilor celorlalti. Competenta sociala se afla in spatele popularitatii, abilitatii de conducere si eficienta interpersonala.

Fiecare individ are un profil de abilitati diferite in fiecare din aceste arii. Caracteristicile neurologice determina

Chestionarul de personalitate Eysenck- forma revizuita(1985) Psihoticismul se caracterizeaza prin impulsivitate,neliniste,sau prezenta unei duritati a spiritului. Acesta implica trasaturi cum sunt cele de agresivitate, egocentrism, impulsivitate, creativitate, comportamentul antisocial, lipsa empatiei. Pentru unii este necesara evaluarea comportamentului antisocial ce precede psihoza tardiva( Raine,1991) sau personalitatea antisociala(Zuckerman,1993). Aceasta reprezinta pentru Eysenck(1992) ca are atat o trasatura comuna tuturor psihozelor si un continuum intre conduita empatica si conduita schizoida,sau borderline.(pag.15-X) Empatia este o dimensiune a personalitatii totalmente independenta de impulsivitate. Serveste ca focalizare a atentiei in raport cu impulsivitatea. Se caracterizeaza prin capacitatea de a se identifica cu altii. Impulsivitatea reprezinta acea caracteristica a unui subiect de a nu avea constiinta pericolului ce-l produce asupra altora sau asupra lui insusi/ sau un subiect aventuros, care stie sa evalueze consecintele actelor sale dar o face oricum. Rolul sexual Feminitatea si masculinitatea ar fi o parte din scalele de atitudine si ar putea fi legate de
trsturile de personalitate diferite. Feminitatea este corelata bazal cu nivele de psihoticism( empatie, socializare si sensibilitate, in timp ce masculinitatea este corelata cu extroversia si cu performanta

EVALUAREA CALITATII VIETII PERSOANELOR CE INGRIJESC RUDE SUFERIND DE DEMENTA Practica clinica
Sef de Lucrari Dr. Eda Maliche Ciorabai Facultatea de MedicinaOvidius Constanta Desi constituie obiect de studiu al mai multor stiinte( sociologie, psihologie, stiinte economice), nu s-a ajuns la o definitie comuna asupra calitatii vietii, ceea ce face dificila cercetarea in acest domeniu.Din punct de vedere semantic, viata se refera la totalitatea proceselor fiziologice existente intre nastere si moarte, iar calitatea reprezinta o

caracteristica care poate fi perceputa cu simturile noastre. Combinand cele doua cuvinte, sociologii au ajuns la termenul de existenta fericita, intelegand prin calitatea vietii gradul de satisfacere a nevoilor materiale si imateriale ale oamenilor, a legaturilor lor cu alti oameni, cu societatea si cu natura. Economistii considera calitatea vietii o existenta bogata, masurand-o prin PNB/cap de locuitor. Din punct de vedere medical, calitatea vietii este reprezentata de mentinerea normalului pe axa sanatate- boala . Ca urmare s-ar putea sustine o definitie cuprinzatoare care ar avea in vedere resursele esentiale economice si sociale , precum si dimensiunile fizice, mentale si spirituale ale sanatatii unui individ, grup sau chiar a intregii societati. Conceptului de calitate a vietii I se poate adauga si o dimensiune dinamica prin studiul factorilor care imbunatatesc conditiile generale ale vietii. Exista trei tipuri de modele de cercetare a calitatii vietii: 1.Modele generale care descriu resursele disponibile pentru intreaga populatie. 2.Modele individualizate care studiaza indivizi sau populatii mici- acestea necesita instrumente detaliate, de natura calitativa, care acopera diverse aspecte specifice. 3.Modele specifice bolii, care evalueaza personae cu anumite boli dau interventii medicale. Studiul calitatii vietii la nivel de indivizi Masurarea calitatii vietii la nivel de indivizi adduce date suplimentare asupra starii de sanatate a acestora si asupra beneficiilor sau daunelor aduse de ingrijirea medicala. Obiectivele masurarii calitatii vietii la nivel de indivizi: -Probe de screening -supravegherea cazurilor care prezinta probleme psihosociale sau a evolutiei bolilor cronice -anchete populationale pentru depistarea problemelor de sanatate -anchete medicale -masurarea rezultatelor in serviciile de sanatate sau cercetare evaluative -cercetari clinice asupra efectelor unui tratament -analize cost-utilitate in vederea alocarii resurselor sau alegerii intre mai multe programe alternative pentru tratarea acelorasi pacienti. Dimensiunile calitatii vietii: -functia fizica- de exemplu mobilitatea, autoingrijirea -functia afectiva-de exemplu depresia, anxietatea -functia sociala- de exemplu intimitatea, ajutorul social, contactul social, -indeplinirea obligatiilor la locul de munca si in gospodarie -durerea -alte simptome-de exemplu oboseala, greata, simptome specifice unei anumite boli. Alegerea dimensiunilor de evaluat este influentata de: -severitatea si natura bolii -beneficiile asteptate si efectele adverse ale tratamentului -marimea studiului

-disponibilitatea instrumentelor corespunzatoare -mediul in care vor avea loc masuratorile ( Spital/ domiciliu). Selectarea instrumentelor de evaluare Selectarea instrumentelor de evaluare este influentata de: proprietatile psihometrice ale acestora, tipul instrumentului, metoda de administrare si mediul cultural. 1.Proprietatile psihometrice: -reproductibilitatea -validitatea, -sensibilitatea la schimbare( aceasta se refera la capacitatea instrumentului de a detecta schimbari mici dar semnificative petrecute in timp). 2.Tipul instrumentului Exista instrumente de masurare a starii de sanatate care includ conceptele de calitatea vietii, bunastare, satisfactia pacientului. Scopurile utilizarii acestor instrumente pot consta in: -diferentierea intre indivizi sau intre grupuri, -predictia nevoilor -evaluare si monitorizare. Instrumente care se adreseaza unei singure dimensiuni: -WHO 5 Well Being Questionnaire sau Major Depression Inventory(ICD10), -index of Independence in activities of Daily Living( masoara gradul de dependenta) -Rand Functional Status Index( masoara sanatatea fizica sub aspectul functionalitatii) -Beck Depression Inventory -Mental Health Inventory. Instrumente care masoara sanatatea multidimensional: A. Specifice unei boli, B. Nespecifice: 1.profilul- furnizeaza informatii despre nivelul fiecarei dimensiuni, fara a le combina, 2.indexul-imbina dimensiunile starii de sanatate, obtinand un singur scor ce descrie starea generala de sanatate( 0= decedat, 1= perfect sanatos)-Rosser index, EuroQOL, Quality of Wellbeing Scale. Instrumentele de tip index au utilitate clinica limitata, nu permit comparatii si aduc informatii incomplete.

Instrumente destinate unor populatii specifice

Aceste instrumente descriu stare de sanatate la un anumut moment, nu prezic evolutia, sunt in general insensibile la schimbarile marginale suferite inexperimentele clinice, nu

au capacitatea de a detecta nivelele scazute de invaliditate si nu evidentiaza efectele neasteptate ale noilor tratamente. Metoda de administrare. Aceste instrumente nu pot fi autoadministrate daca avem de-a face cu personae care nu pot citi sau scrie din motive de limba, educatie sau stare de sanatate, sau daca persoanele sunt reticente. Folosirea operatorilor de interviu este insa mai costisitoare. Masuratorile trebuie sa fie facute in timp util, altfel poate intervene decesul sau pierderea din urmarire. Se va tine cont de asemenea de faptul ca unele tratamente sunt ciclice, precum si de perioadele in care apare raspunsul maxim la tratament. Mediul cultural Se va acorda atentie folosirii unui instrument in alt spatiu cultural decat acela incare a fost realizat.

Starile de boala descries de Rosser

INCAPACITATE FIZICA -fara incapacitate -usoara incapacitate sociala -incapacitate sociala severa si/sau usoara ineficienta in performanta la locul de munca. Capabili sa efectueze toate muncile casnice cu exceptia sarcinilor foarte grele. -capacitate de munca sau performanta la locul de munca foarte limitata. Gospodinele si persoanele varstnice pot sa faca doar munci casnice usoare si pot iesi la cumparaturi. -nu pot sa-si asume nici o munca platita. Incapabili sa continue orice forma de invatamant. Persoanele varstnice stau numai in casa, pot iesi doar pentru scurte plimbari si numai cu insotitor, darn u sunt capabili sa faca cumparaturi. Gospodinele pot realize doar cateva sarcini simple -imobilizati in scaun sau in scaun cu rotile sau capabili sa se miste prin casa cu ajutorul unui asistent. -imobilizati la pat. -inconstienti. TULBURARI PSIHICE A.Fara tulburari psihice B.Usoare tulburari psihice C. tulburari psihice moderate D.tulburari psihice severe. Sursa:Kind,Rosser si Williams(1982). Pentru masurarea calitatii vietii pot fi utilizati diversi indicatori: statutul de angajat, zilele de incapacitate, starea de anxietate, depresia, dispozitia, activitatea sexuala, ameliorarea

simptomelor, activitatile de petrecere a timpului liber, gradul de dependenta, dependenta la medicamente, oboseala, spitalizarea, problemele de somn, activitatea intelectuala. Masurarea calitatii vietii este utila in evaluarea economica de tip cost utilitate. Utilitatea se refera la valoarea pe care o acorda individual starii sale de sanatate si poate fi masurata prin preferintele indivizilor sau ale societatii pentru o anumita combinatie de nivele de sanatate. Masura folosita in acest tip de evaluare se numeste QALY(quality adjusted lifeyears). QALY este un index care combina modificarile in supravietuire cu calitatea vietii pacientilor pentru a evalua beneficial adus de interventia efectuata( tratament, program de sanatate, etc.). Pentru evaluarea calitatii vietii ,instrumentele se pot aplica:1.in populatia generala, 2. personalului medical ce ingrijeste bolnavii, 3.pacientilor. Anii de viata ajustati cu calitatea sunt obtinuti prin inmultirea calitatii vietii (Utilitatii) unui individ cu numarul de ani de supravietuire la care corespunde aceasta calitate.(1)

PROMOVAREA SANATATII SI STRATEGII PREVENTIVE Conceptul de profilaxie, desi este un concept foarte vechi( de peste doua milenii) a cunoscut in ultimele decenii o reactualizare, devenind o preocupare dominanta a multor societati si guverne din tatile dezvoltate. Factorii ce au dus la aceasta reactualizare au fost: 1. Observatia ca tehnologiile medicale noi, de varf, dezvoltarea unei medicini supraspecializate nu au avut efectul scontat in imbunatatirea starii de sanatate a populatiei. 2. Cheltuielile pentru ocrotirea sanatatii au crescut mult, intr-un ritm mai mare decat produsul national brut al tarilor , iar rezultatele in domeniul sanatatii nu au fost pe masura investitiilor. Tarile nu mai puteau face fata cresterii cheltuielilor datorate imbatranirii populatiei, cresterii supravietuirii bolnavilor cu afectiuni cornice, factori care au dus la cresterea volumului ingrijirilor medicale care au devenit si mai costisitoare. 3. Unele ameliorari ale starii de sanatate au aparut inainte de introducerea in practica a unor tehnologii foarte scumpe( rolul altor factori decat cei sanitari in ameliorarea starii de sanatate). 4. Inechitati ale starii de sanatate intre diferite populatii definite geographic sau socioeconomic, medicina moderna neavand o influenta satisfacatoare. Prin profilaxie se intelege ansamblul masurilor luate de individ, familie, societate si stat (ca putere) care are drept scopuri: sa promoveze sanatatea; sa ocroteasca sanatatea; sa previna bolile; sa reduca consecintele acestora (incapacitatea, invaliditatea); sa evite decesele premature.

Conceptul de profilaxie este aplicabil atat in medicina clinica (intalnit si sub numele de medicina preventiva), cat si in sanatatea publica.

Obiectivele principale in medicina preventiva

Ernest Winder defineste drept obiectiv principal al medicinii preventive: sa faci populatia sa decedeze cat mai tarziu posibil, dar valida R.Doll defineste doua obiective: prelungirea vietii prin cresterea longevitatii (a duratei medii a vietii); scaderea incapacitatii. O varianta a celor doua obiective enuntate mai sus intalnim in strategia europeana privind Sanatatea pentru toti pana in anul 2000 si anume sunt formulate trei obiective: 1. A da viata anilor (prin masuri de control al morbiditatii si incapacitatii); 2. A da sanatate vietii (prin promovarea sanatatii); 3. A da ani vietii (prin reducerea numarului deceselor premature si prin cresterea duratei medii a vietii). Modificarile sociale inregistrate in ultimul secol in tarile dezvoltate (schimbari in domeniul nutritiei, in dimensiunea familiei, cresterea nivelului de educatie, asimilarea de catre populatie a unor cunostinte stiintifice in domeniul medicinii) si aplicarea unor masuri preventive in practica au condus la inregistrarea unor succese importante in promovarea sanatatii, succese marcate prin scaderea mortalitatii la tineri (sub 45 ani), ca de exemplu in Anglia, unde ponderea deceselor inregistrate la varste mai mici de 45 ani a scazut de la 48% la 4-6% sau prin excesul mortalitatii la varste mai mari de 75 ani. In conditiile cunostintelor actuale, medicina isi poate propune cresterea duratei medii a vietii pana in jurul varstei de 85 de ani prin reducerea deceselor la varste cuprinse intre 55-74 ani. Reducerea incapacitatii, al doilea obiectiv principal al strategiilor preventive, este importanta pentru ca ea va face sa scada povara sarcinilor pe care le are societatea in conditiile cresterii longevitatii, deoarece cresterea longevitatii duce si la cresterea diferitelor grade de incapacitate. Rezulta necesitatea dezvoltarii unor servicii noi. MODELE DE ABORDARE A PROMOVARII SANATATII SI PREVENIRII BOLILOR Exista trei modele posibile de abordare a promovarii sanatatii si prevenirii bolilor: 1. Modelul bazat pe intelegerea etiologiei bolilor. 2. Modelul epidemiologic. 3. Modelul etapelor vietii. Controlul bolilor bazat pe intelegerea etiologiei bolilor. Trebuie precizat ca acest demers al controlului bolilor include in factorii etiologici si factorii de risc. McKeown a grupat bolile in 4 grupe mari:

a. Bolile prenatale care sunt determinate la fecundare. Sunt incluse aici defecte si afectiuni ale unei singure gene, ce produc aberatii cromozomiale, independente de mediul ambiental si comportament. Aceste boli nu pot fi in mod practice influentate. Desi numarul entitatilor acestor afectiuni nu este mic, frecventa lor este rara, de unde faptul ca nu prezinta o preocupare majora din punct de vedere al sanatatii publice; ele nu pof fi prevenite, cid oar interceptate. b. Bolile determinate prenatal, dar dupa fecundare, de factori ce apar in perioada intranatala (nidarea oului si primele faze de multiplicare) prin interferarea acestor faze cu unii factori infectiosi, toxici, fizici (rubeola, talidomida, iradiere, fumat, unele droguri despre care nu se stie prea mult, carenta de iod care este tot mai frecvent citata in literatura etc); rezulta ca unele afectiuni din aceasta grupa pot fi controlate. c. Bolile determinate postnatal ca urmare a unor carente sau agresiuni a factorilor de risc din mediu. Aici se regasesc cele mai multe afectiuni ce domina modelul de morbiditate din tarile in curs de dezvoltare si in tarile in care nivelul de dezvoltare socio-economic si cel al serviciilor sanitare tinde sa ajunga la modelul tarilor dezvoltate. Aici intra: bolile nutririonale malnutritia; bolile infecto-parazitare; bolile legate de carente igienice. Controlul se poate realiza prin: masuri cu caracter socio-economic; masuri de sanitatie. Cele doua categorii de masuri necesita interventia statului. d. Boli postnatale determinate de defecte de adaptare a organismului, a populatiei la modelul de viata noua, caracteristic tariloe dezvoltate, model de viata determinat de tehnologia noua, cerinte sociale noi, incapacitatea adaptarii organismului la viteza cu care societatea absoarbe tehnologii noi. Apar modificari de comportament si bolile legate de stilul de viata. In modelul actual al morbiditatii din tara noastra se reintalnesc toate cele patru grupe de boli. Modelul epidemiologic Modelul traditional este modelul epidemiologic al bolilor transmisibile (agent cauzal- efect). Masurile de interventie se vor adresa fie receptorului prin cresterea rezistentei specifice si/sau nespecifice, fie vectorului, prin intreruperea cailor de transmitere. Acest model este valabil pentru un numar limitat de boli. Modelul valabil pentru cea mai mare parte a bolilor care domina tabloul morbiditatii actuale este modelul epidemiologic multifactorial. Aceasta abordarea are in vedere frecventa bolilor si factorii care conditioneaza fiecare clasa de boli (factori biologici, de mediu, stil de viata, servicii de sanatate). 9

Masurile de interventie vor fi luate in functie de acesti factori. Se poate admite ipoteza unor actiuni orientate asupra mai multor factori de risc comuni mai multor boli. Modelul etapelor vietii Este modelul la care se face tot mai mult apel, fiind adaptat problematicii actuale a starii de sanatate si nu celei traditionale. Ideea de la care s-a pornit a fost urmatoarea: elementele nefavorabile apar aleator, dar cu o probabilitate diferita in diferitele momente ale vietii, in functie de conditiile biologice, ocupationale, medicale etc. Acesta abordare permite elaborarea unor pachete de servicii preventive specifice diferitelor grupe de varsta.(1)

Furnizarea de ingrijire Peste tot in lume familia ramane piatra de temelie a ingrijirii persoanelor in varsta care si-au pierdut capacitatea de trai independent, fie ca rezultat al dementei, fie al altor tulburari mentale. Oricum, exista o gramada de stereotipuri care au un potential de a induce in eroare. Astfel, in tarile dezvoltate, cu sistemele lor de ingrijire de sanatate si sociale cuprinzatoare, rolul vital de ingrijire al familiilor si nevoia lor de suport este adesea supraestimata. Acest fapt este un adevar, de exemplu, in Marea Britanie, unde, in pofida structurii nucleare a familiei si contrar acestei supozitii, exista o traditie puternica ce persista si astazi pentru copiii din regiune sa asigure suportul parintilor lor infirmi. In schimb, in tarile in curs de dezvoltare, veridicitatea si universalitatea sistemului de ingrijire a familiei este adesea supraestimat. Persoanele in varsta sunt printre cele mai vulnerabile grupuri in tarile in curs de dezvoltare, in parte datorita continarii mitului legat de locul lor in societate. Este adesea presupus ca starea lor de bine este asigurata de existenta familiei extinse. Discutabil, cel mai mare obstacol pentru obtinerea unui suport efectiv si o ingrijire pentru persoanele varstnice este lipsa constientizarii problemei printre cei ce dezvolta politici de sanatate, furnizorii de ingrijiri de sanatate si comunitate. Mitologizarea rolului de ingrijitor al familiei, in mod evident, duce la riscuri ale perpetuarii unei autolinistiri false. Studiul pilot multicentric Dementia Research Group a fost prima evaluare sistematica cuprinzatoare a aranjamentelor de ingrijire pentru persoanele cu dementa in tarile in curs de dezvoltare si a impactului asupra persoanelor din familie ce-i ingrijesc. La fel ca in studiul EUROCARE, cu date obtinute de la 14 tari europene, majoritatea persoanelor de ingrijire in tarile de dezvoltare erau femei in varsta care aveau grija de sotii lor sau femei tinere care aveau grija de parintii lor. Ingrijirea a fost asociata cu sustinere psihologica substantiala

10

r
Introducere Studiile longitudinale si de autopsie psihologica au adus argumente pentru o asociere puternica intre comportamentul suicidar si bolile psihiatrice. Exista, cu toate acestea , un numar de motive pentru a separa studiul comportamentului suicidar de studiul bolilor psihiatrice. In primul rand aparitia comportamentului suicidar nu este legata intre limitele bolilor psihiatice clasice cum sunt depresia sau schizofrenia si este mult mai obisnuita in unele boli somatice , cum este cancerul sau bolile neurologice, decat in altele. In al doilea rand, transmiterea familiala a comportamentului suicidar apare independent de transmiterea bolilor psihiatrice. Ca urmare s-a propus existenta unuia sau mai multor sindroame suicidare independent de bolile psihiatrice majore. Se acumuleaza dovezi care explica un asemenea sindrom, macar in parte, in termenii unui model stres-vulnerabilitate pentru suicidalitate si depresie. Posibilitatile in crestere de a studia caracteristicile biologice ale fenomenelor psihopatologice inclusiv ale comportamentului suicidar au condus la identuficarea rolului monoaminelor si al mecanismelor din cadrul sistemului stresului

11

in aceasta vulnerabilitate. - interactiunea dintre stres si caracteristicile psihologice, descriind impactul schimbarilor induse de stres asupra sistemului neuro-endocrinologic in reglarea anxietatii si agresivitatii. Mann si colegii 1999, au propus un model stres- diateza in care comportamentul suicidar este considerat consecinta interactiunii dintre fenomenele acute stres- si o diateza, reflectand o vulnerabilitate persistenta din cauze genetice, experiente din copilarie si/ sau factori legati de dieta Procesele implicate in impactul stresorilor asupra individului Sistemul stressului Raspunsurile adaptative bazale la stres includ fuga sau lupta (de exemplu o stare de trezie arousal subita) si retragerea( de exemplu o stare de inactivitate sau utilizare redusa a energiei). Primul tip de reactie este asociat cu pulsiuni autonomice sau simpatetice, si ca atare o activitate crescuta in sistemul noradrenalina- adrenalina. Al doilea tip de raspuns este legat de o activitate crescuta a axei hipotalamo-hipofizo- adrenale, conducand la schimbari in reglarea glucocorticoida. Ca atare , in cadrul sistemului stresului apar actiuni autonomice si neuroendocrine care se intrepatrund functional. De exemplu exista o concentratie crescuta de hormon eliberator de corticotropina in locus coeruleus , ce contine

12

aproximativ 50% din neuronii norepinefrinici din creier si exista dovezi ale contactelor sinaptice intre terminatiile CRH si dendritele LC. Factorii psihosociali sau de mediu Reteaua sociala a unui individ joaca un ptential rol de pavaza fata de stres. In decursul obtinerii identitatii sociale a unei persoane exista etapele ce se bazeaza pe diferentierea in functie de sex, statut socio- economic, statut marital, rasa, religie si etnie. Atunci cand o persoana esueaza in achizitonarea standardelor ce se aplica identitatii sociale intr-o situatie particulara, in acea situatie exprimenteaza disconfort si sentimente de refectie de sine, autorejet. Factorii de mediu nu pot fi separati de caracteristicile legate de personaltate. Coloratura data de temperamentul unui individ defineste , printre altele, caracteristicile retelei sale sociale. De exemplu stilul ostil in copilarie pot conduce la tendinta de a crea evenimente stresante interpersonale mai tarziu in decursul vietii si de a raspunde unor asemenea evenimente cu ostilitate si ma>nie. Unele persoane sunt mult mai sensibile la factorii de mediu decat altii. Reteaua sociala, migratia si chiar factorii legati de dieta pot avea rol protectiv sau de reimprospatare asupra comportamentelor de stres si asupra sentimentelor. Caracteristicile dietei au primit o atentie sporita in ultima perioada,

13

in particular fata de triptofan, colesterol, acizi grasi si alcool. O dieta libera de triptofan poate provoca o dispozitie depresiva sau agresiva la persoanele vulnerabile. Factorii de stres, genetici si dieta influenteaza metabolismul colesterolului. Asocierea dintre concentratiile scazute de colesterol, pe de-oparte si concentratia scazuta de serotonina si mortile violente, pe de alta parte, au fost decsrise de multi autori. Hibbeln si Salem(1995) au atras atentia asupra efectului protectiv al dietei continand acizi grasi omega -3 asupra aparitiei tulburarilor depresive, ei gasind si o corelatie semnificativa intre concentratia acizilor grasi si nivelul de 5-HIAA in LCR la alcoolicii violenti. Numeroase studii, printre care si cele din Finlanda indica drept imortant factor de risc pentru comportamentul violent si impulsiv cum este suicidul, ingestia excesiva de alcool. Consumul excesiv de alcool si droguri, cu sau fara un diagnostic stabilit de tulburare de abuz de substante poate fi privit ca un factor de risc pentru tentative suicidare repetate.(Magne-Ingvar et al,1997). Importanta relativa a influentelor legate de mediu au fost subliniate recent intr-un studiu despre efectul migratiei asupra sanatatii mentale in general si asupra comportamentului suicidar in particular. Acest studiu a aratat clar unrisc dublu de suicid la indivizi nascuti in strainatate comparativ cu populatia nativa si a demonstrat ca riscul este mai mare in noua lor tara decat in tara de

14

origine(Johansson,1997). Mai mult, tentativele suicidare s-au dovedit a fi mult mai obisnuite printre persoanele nascute in strainatate in suedia decat in populatia generala suedeza( BayardBurfield et al 1999). Concluzii In concluzie, impactul stresului asupra vulnerabilitatii penturucomportamentul suicidar poate fi privit din diferite puncte de vedere, pornind de la gene si ajungand la geligie. In cadrul fiecarei sfere, pot fii descrisi atat factorii de protectie cat si facilitatori, adeseasisteme variate sau dimensiuni moduleaza sau echilibreaza pe fiecare- toate cu scopul de a supravietui.
TULBURRI NEVROTICE I SUICID De-a lungul timpului conceptul de nevroz a suportat vicisitudinile istoriei, fiind mai mult sau mai puin bine antrenat la dezvoltarea cunotinelor bio-psiho-sociomedicale. Dup ce a fost utilizat n sensul de maladie neurologic fr leziuni organice-cauzale, acest termen desemneaz actualmente o tulburare a personalitii la originea creia factorii psihogeni joac un rol major i ca atare au n comun anumite caracteristici, i anume: nealterarea realitii, contientizarea simptomelor patologice i sufer din aceast cauz: alterarea moderat a relaiilor i a conduitelor sociale, disfuncii moderate neuro-vegetative nespecifice i banale, fenomene care motiveaz att
15

solicitarea

ajutorului se

medical,

ct

distincia prin

dintre

conceptul de nevroz i cel de psihoz. Nevrozele exteriorizeaz simptome comprehensibile, pe care le putem nelege n funcie de cele expuse de subiect i de evenimentele care au declanat-o i o ntrein. Manifestrile nevrotice constituie un mod de aprare mpotriva anxietii legat de conflicte incontiente, realiznd, n acelai timp, un fel de compromis (semnificaie simbiotic a simptomelor) cu scopul neutralizrii anxietii. Persoanele cu tulburri nevrotice apeleaz mai degrab la ali specialiti dect la psihiatrii, pentru alte simptome pe care ei le calific ca fiind funcionale sau organice. Totui, trebuie avut n vedere c o afeciune organic, n special cerebral, se poate exprima iniial prin manifestri psihice de nuan nevrotic, iar o maladie somati autentic se poate asocia cu o stare nevrotic, i ca atare s augmenteze tabloul simptomatic. Actualmente, clasificarea nevrozelor este diferit de cea clasic fiind vorba mai ales de: Tulburri anxios-fobice; Agorafobia; Fobie social; Fobie specific; Tulburri anxios-generalizate; Tulburare de panic;

16

Tulburare anxios-depresiv; Tulburare de conversie; Hipocondria.

n funcie de severitatea, durata simtomelor, modul n care sunt afectate relaiile interpersonale, intrafamiliale i socio-profesionale sau alte probleme tensional-stresante, precum i al reactivitii individului la asmenea elemente, de multe ori acompaniate i de alte comorbiditi, mai ales anxiosdepresive (determinate frecvent de divor separri, pierderea locului de munc, frustraii afective i altele) se pot ntlni i acte autolitice. Astfel putem afirma c i nevrozele sunt implicate n suicidogenez (GELDER, 1994,MARIETA GRECU-GABO et al, 2000). Din datele noastre rezult, c din totalul celor 411 suicidani, 14 (3,4%) din ei, anterior comiterii suicidului au prezentat diferite tulburri nevrotice cu decompesri depresiv- anxioase. Cele 14 cazuri au fost diagnosticate cu:

Tulburare anxios generalizat4 Tulburare anxios depresiv 4 Tulburare anxios fobic4 Tulburare de conversiune 3

Total15. Nu trebuie neglijat faptul c o ruptur brutal, o deteriorare a relaiilor cu anturajul, care devine intolerant, eecurile colare sau profesionale, decepiile sentimentale i

17

altele joac un rol important n precipitarea actelor suicidare. De asemenea, hipercontientizarea fenomenologiei psihopatologice i a dificultilor de adaptare la condiiile existeniale, genereaz o serie de conflicte i anxietate care pot declana acte suicidare. FRIEDMAN et al (1929 au relevat faptul c la aproximati 61% din subiecii cu tulburri anxioase i atacuri de panic, i 78% dintre cei cu tulburri de personalitate de tip borderline, dublate de anxietate i de preocupri suicidare, suicidul a fost ntlnit la 2% n tulburrile anxioase i de peste 10 ori mai frecvent n cazul personalitilor borderline. De fapt, pacienii borderline, n timp ce prezentau o mare labilitate afectiv, i considerau viaa ca fiind lipsit de sens. HORNING i McNALLY (1995) afirm c riscul mortalitii prin suicid la subiecii cu anxietate generalizat este de7%. n tulburrile obsesivofobice, impulsul i actele autolitice se ntlnes rar, iar n cazul decompensrilor depresiv-anxioase al nevrozei de conversiune, n care la nceput predomin expresivitatea i patetismul, apoi n scurt timp contiina devine tubular sau crepuscular, cu scenarii confuzo-onirice, situii n care se pot ntlni raptusuri suicidare i chiar omucideri. De regul, anumite acte autolitice se realizeaz ntr-un context social, politic sau istoric particular i neprielnic i ca atare ele sunt etichetate ca neavnd o legtur direct cu o posibil tulburare psihic. n aceste condiii conjuncturale, mai mult sau mai puin nefavoabile, prezena unor factori

18

predispozani faciliteaz trecerea imprevizibil la suicid, surpriznd att familia ct i anturajul, care nu-i pot explica mobilul i motivele suicidului. De altfel, comportamentul suicidar are un determinism multifactorial i diferit de la un individ la altul, ceea ce creeaz mari dificulti de evaluare a riscului i a gsirii celor mai adecvate msuri suicidopreventive. De altfel, sinuciderile sunt rar ntlnite n tulburrile nevrotice i ca atare sunt aproximativ similare cu ratele suicidare din populaia general, iar comiterea unui act autolitic marcheaz o decompensare a strii nevrotice. n cadrul tulburrilor anxioase, 20% din cei cu tulburri de panic au n antecedentele personale un istoric cu tentative de suicid. n nevrozele observate de noi i n special a celor anxios-depresive, comportamentul autolitic are n mod obinuit semnificaia unui strigt de ajutor (The cry for help FARBEROW i SHNEIDEMAN, 1961), . ce ar exprima dorina de a modifica tipul reliilor interpersonale i de ale transforma n favoarea lor, putnd mbrca i forma unei tendine de a evada dintr-o situaie intolerabil. Hipercontientizarea fenomenologiei psihopatologice i a dificultilor de adaptare la condiiile existeniale n care se afl, genereaz o serie de conflicte i temeri anxioase care pot facilita declanarea actului suicidar. Acest tip de mecanism suicidogen se ntlnete mai frecvent la subiecii

19

cu nevroze anxios-depresive i la personalitile de tip borderline. De regul, n cadrul nevrozelor, indiferent de forma lor, se pot ntlni urmatoarele conduite suicidare:

Obsesie suicidar, n care actul se realizeaz n cadrul nevrozei anxioase cu

foarte rar. Aceast obsesie se ntlee mai frecvent elemente obsesiv-impulsive;

Tentative sucidare cu caracter demonstratriv prezent mai ales de n nevroza de din

teatral,

conversiune, i

Manifestarea

dorinei

dominare

nevroza fobic cu perioade lungi de insomnie. Majoritatea nevroticilor care comit acte autolitice, o fac n timpul unor crize de angoas pe care trite le descriu pn ca nite experiene Caracterul insurmontabile mult mai penibile dect celelalte suferine psihosomatice atunci. incomprehensibil al senzaiilor resimite, imposibilitata de a identifica pericolul presimit i de a se apra, devin toate nspimnttoare i pot declana desfurarea suicidului. n categoria acestor pacieni, parasuicidul i suicidul sunt mai fecvente la subiecii hipocondriaci i la cei cu tulburri anxioase i atacuri de panic. Atacuri, pe care le triesc ca o experien insuportabil. n nevroza obsesivo-fobic, actele autolitice se ntlnesc rar, situaii n care ele sunt doar

20

sfritul unei perioade lungi de lupt cu fobiile i cu sine nsui.

AUTISMUL INFANTIL DIAGNOSTICAREA SI EVALUAREA COPILULUI AUTIST PRIN PRISMA MEDICULUI DE FAMILIE
Introducere

Istoria autismului incepe in secolul al XIX- lea cand, un copil, numit copilul salbatic de catre doctorul Itard, constituia un obiect al curiozitatii in literatura de specialitate. Copilul se numeste Victor, crescut in mijlocul naturii prezenta urmatoarele caracteristici : -privirea I se fixa doar pe obiecte care-I foloseau propriei sale existente; -trasaturile fetei sale ii erau animate uneori de hohote de ras nemasurate fara a avea o cauza evidenta ; -afectiunea lui se indrapta spre o seriae de obiecte cre-i creau satisfactie, iar indepartarea acesteia ii provoca adevarate crize de furie ; - nu dadea dovada de nici un fel de sensibilitate, nici la cald, nici la rece ; -avea urechea foarte selectiva si sensibila, ca de exemplu zgomotul unei nuci sparte il facea sa reactioneze, in schimb ce un zgomot foarte puternic ii era indiferent. Aceste observatii sunt similitudini intre caracteristicile copilului salbatic si unii copii pe care stiinta ii numeste autisti. De-a lungul timpului asupra autismului s-au elaborat teorii cum ar fi cea a lui E. Bleuler, cel care a creat acest termen si care- defineste ca o detasare de realitate insotita de o predominare a vietii interioare . 21

O alta teorie este cea a lui Kanner(1943) care a descris pentru prima data comportamentul a 11 copii autisti, avand o combinatie de grave deficite de vorbire marcate de anormalitati in interactionarea sociala si o inclinatie spre comportamente stereotipe, repetitive si ritualistice. Un alt specialist in domeniiu ,in 1944, adescris sindromul cu numele sau Hans Aspenger, care ar putea fi considerat o subgrupa a spectrului autistic prezentat de catre Kanner caracterizandu-se prin : -limbajul dobandit fara intarziere cu continut bizar ,stereotip ; -comunicare nonverbala; -voce monotona; -gestica indecvata; -interactiunile sociale nu sunt reciproce, se remarca prin empatii ;l -rezistenta la schimbare ; -preferinta pentru activitatile repetitive ; -coordonare motorie,posturi bizare ; -capacitatea de a memora numere, serii. In 1999, Graham afirma ca autismul infantile se caracterizeaza prin debut precoce(inainte de 3 ani) a unor tulburari sau devieri care intereseaza cel putin 3 arii e dezvoltare: -abilitati de a imita si a dezvolta relatii sociale, de a exprima interes si emotii; -incapacitatea de a folosi limbajul (verbal sau nonverbal) si comunicarea ; -prezenta unui comportament stereotip, incliuzand un repertoriu comportamental restrictiv si repetitiv. Kaplan defineste tulburarea autista ca o afectare permanenta a capacitatii de relationare sociala printr-o deviere a comunicarii si pattern-uri comportamentale restrictive si stereotipe. Prin urmare, autismul nu este o boala ci o tulburare complexa de dezvoltare care se manifesta individual. Criterii pentru diagnosticarea autismului Autismul este o tulburare pervaziva de dezvoltare cu debutr inainte de varsta de 3 ani. Cea mai utilizata definitie a autismului este cea publicata in 2000 de catre Asociatia Psihiatrie Americana in DSM-IV-TR (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorder IV TR). In DSM-IV sunt desemnate urmatoarele criterii de diagnostic in autism: Alterarea calitativa a interactivitatii sociale. Alterarea calitativa a comunicarii. Repertoriu retrans si stereotip de activitati si interese, alterarea imaginatiei. (triada autismului) Simptomele aparute inaintea varstei de 3 ani. Criterii pentru dignosticarea autismului (DSM-IV) : A. pentru diagnostic este nevoie de prezenta unui total de 6 sau mai multi itemi din categoriile (1), (2) si (3) cu cel putin 2 itemi din ( 10 si cate unul din (2) si (3).

22

(1) afectarea calitativa a interactiunii sociale manifestata prin cel putin 2 din urmatoarele simptome : a. incapacitatea de a folosi adecvat comportamentele nonverbale precum : privitul in ochi,expresiile faciale, pozitiile corpului ; b. incapacitatea de a initia si dezvolta relatii sau activitati cu cei de aceeasi varsta c. lipsa dorintei de a impartasi bucurie, activitati sau realizari cu alte persoane(lipsa interesului de a arata, a aduce sau de a cauta obiecte de interes comun); d. absenta interferentelor /conexiunilor sociale sau emotionale ( nu participa activ la jocurile sociale simple, prefera activitati solitare sau se implica in activitati doar ca unelte). (B) tulburarea calitativa a comuniocarii ce se regaseste in cel putin unul din urmatoarele criterii : 1. intarzierea sau absenta totala a dezvoltarii limbajului verbal ( fara a fi insotita de incercarea de acompensa aceasta lipsa prin moduri alternative de comunicare cum ar gesturile sau pantomimica) 2. la indivizii cu un limbaj potrivit apare dificultate de a initia sau a sustine o conversatie cu ceilalti ; 3. limbaj stereotip si repetitiv sau limbaj idiosincratic ; 4. lipsa jocului elaborat si spontan sau a jocului social imitativ specific varstei. (C) Pattern-uri specifice de comportament cu interese si activitati restrictiv-repetitive si stereotipie manifestate prin cel putin unul din urmatoarele simptome : 1. preocuparea anormala ca interes si intensitate pentru un comportament stereotip si repetitiv ; 2. inflexibilitatea la schimbare, aderenta nefunctionala la ritualuri specifice sau la rutina ; 3. manierisme motorii stereotipe si repetitive (rasuciri ale degetelor, mainilor, fluturari ale mainilor, miscari complexe ale intregului corp) 4. preocuparea permanenta pentru o anumita parte a uni obiect. Este necesar de menionat c Tulburrile din Spectrul Autist sau Tulburrile Pervazive de Dezvotare sunt clasificate n felul urmtor dup DSM IV Autism (Sindromul Kanner) Sindromul Asperger ( indivizii au un nivel normal de inteligena, dar apar impedimente n interaciunile sociale, comportament stereotip i repetitiv, pacienii nu manifest ntrzieri n dezvoltarea cognitiv i a limbajului) Tulburri pervasive nespecifice de dezvoltare, (PDD-nos) Sindromul Rett Tulburarea dezintegrativ infantil Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 4th edition, TR 2000 Majoritatea indivizilor cu autism prezinta retard mental moderat cu un grad de inteligenta de aproximativ 35-50. Totusi, nivelul scazut de functionare impiedeica evaluarea caracteristicilor cheie ale autismului la indivizi cu retard mental accentuat si un IQ sub 20. O mica parte ale acestor autisti nu-si vor dezvolta niciodata limbajul verbal.

23

Fiziopatologia autismului Studiile de neuroanatomie si neuroimagistica au dezvaluit o configuratie celulara anormala in diferite regiuni cerebrale, in lobii frontali si temporali, dar si la nivelul cerebelului. Hipertrofiere nucleului amigdalian( apartine talamusului) si a hipocampului sunt frecvente in copilarie.RMN-ul copiilor cu tulburari ale spectrului autist demostreaza o mielinizare accentuata la nivelul cortexului frontal bilateral si o demielinizare la nivelul jonctiunii temporoparitale stangi. Postmortem la indivizii cu autism s-a demonstrat reducerea receptorilor tip B pentru acidul gamma- aminobutiric(GABA B) la nivelul girusului cingulat, regiune cheie pentru dezvoltarea relatiilor interpersonale, a emotiilor si a cognitiei si la nivelul girusului fusiform (aria 19) zona cruciala pentru perceptia fetelor si a expresiei faciale. Studiind tulburarile in comportamentul altor specii, care ssunt asociate cu deficite biochimice ale serotoninei si a neuropeptidelor, ocitocina si vasopresina, s-a demonstrat existenta unei corelatii a disfunctiei neurofiziologica produsa de carenta substantelor respective si autismul la copii. Cresterea nivelului serotoninei sangvine se produce la o treime din pacienti. Nivele scazute sunt raportate la parintii si rudele pacientilor. Simptomele pacientilor autisti sunt agravate de consumul de ciocolata,zahar, porumb, mere si banane, totusi, nu exista un studiu populational extins care sa confirme acestea. 10% din indivizii autisti au totodata si o stare medicala compromisa (sindromul X, scleroza, rubella congenitala) despre care se crede ca le-a cauzat simptomele autiste. La ceilalti 90% indivizi unde nu apare nici o alta boala, s-a descoperit ca factorul genetic are o foarte mare importanta. Autismul e oboala genetica si e rezultatul interactiunii a mai multor gene.

Epidemiologie Prevalenta autismului este de 10-20 de indivizi la 10000 locuitori. Tulburarea spectrului autist este una dintre cele mai frecvente tulburare de dezvoltare a copilului. Studiile din Japonia au raportat o incidenta crescuta a autismului. Cercetatorii japonezi au raportat ca aceste studii reflecta evaluarea fina realizata de medicii japonezi. Raportul barbati:femei este 3-4:1. Tulburarea autista este comuna la baietii care au cariotipul 46,XY (cariotipul normal la baieti). Diagnostic diferential acantocitoza tulburarea anxioasa obsesiv-compulsiva tulburarea anxioasa: tricotilomania

24

carenta de biotina copii abuzati: tulburare disociativa a identitatii, abuz fizic, nanism psihosocial, tulburare reactiva de atasament disfunctii cognitive sindromul Cornelia de Lange sindromul cri-du-chat sindromul Down pica boala Gaucher(tulburare a metabolismului lipidic) surditate HIV Tulburari de invatare :cititul Hypomelanosis of ito Toxicitate scleroza

Investigatii paraclinice Serotonina totala e crescuta in aproximativ o treime din cazuri. Studiile imunologice identifica anomaliile, ca scaderea concentratiei a complementului C4B. In contrast cu copii normali, copii cu autism au scaderi ale cisteinei din sange, ale glutationului si metioninei ; scaderea ratei S-adenosilmetionina/S-adenosilhomocisteina. RMN-ul releva existenta unei hipertrofii cerebrale, asubstantei nervoase, cat si o hipertrofia ventriculilor laterali si a ventriculului IV, insotita de hipotrofia trunchiului cerebral si a emisferelor cerebeloase, a lobulilor VI si VII cerebelosi. CT cerebral sugereaza existenta unor modificari cum ar fi hipertrofia ventriculara, hidrocefalia, leziuni parenchimatoase si hipoplazia nucleului caudat. Electroencefalograma denota prezenta unor leziuni, cum ar fi afazia insotiata de convulsii lezionale (sindromul Landau-Kleffner), encefalopatia infantila. Un EEG de rutina nu este suficienta pentru identificarea leziunilor la un pacient cu posibile crize convulsive, cum ar fi crize partiale cu o simptomatologie complexa. Masurarea activitatii cerebrale dupa un somn indus si dupa stimularea vizuala, auditiva sau tactila folosind o sonda nazofaringiana si monitorizare video impreuna cu electroencefalograma pot fi de folos.

Tratamentul Noile cercetari arata ca o interventie facuta devreme in modul de comportare al pacientului poate avea un rol important in tratamentul autismului. Se incearca sa se descopere care aspecte ale tratarii timpurii a comportame tului sunt mai imporatnte si care indivizi autisti ar putea beneficia cel mai bine de aceste interventii. S-a incercat

25

crearea unor dispozitive care sa poata dignostica din timp prezenta bolii. The Checklist for Autism in Toddlers (CHAT) este un aparat utilizat de medicii primary pentru detectarea autismului la copiii de 18 luni. The Autism Diagnostic Interview (ADI) si algoritmul de diagnosticare ce il acompaniaza pot stabili prezenta autismului la copii in varsta de 2 ani. Pe langa diagnosticarea din timp, un pas critic in tratamentul unui copil autist este o evaluare initiala foarte minutioasa. Aceasta evalauare necesita prezenta unei echipe multidiciplinare de medici, incluzand un psiholog care sa testeze abilitatile intelectuale (IQ), un medic logoped care sa evalueze limbajul, un consultant in educatie care sa determine aptitudinile de citire si comporatamentul scolar, un psiholog sau psihiatru care sa descopere o potentiala problema de comporatament. Desi nu exista un tratament pentru autism, totusi medicii au ajuns la un consens : Un tratament adecvat are un impact imporatnt asupra bolii. Tinta tratamentului este : sa faciliteze dezvoltarea sociala si a limbajului ; sa scada din problemele comporatmentale ( comportament stereotip, agresivitate sau hiperreactivitate) ; sa determine dezvotarea unor aptitudini pentru functionarea independenta ; sa ajute familiile sa faca fata bolii. Inrterventiile comportamentale care se pare ca au avut rezultate difera de la unele simple, cum ar fi antecedentele (prevenire unor schimbari care sunt pe cale sa apara, pentru a limita traumele ce rezulta in uram unei schimbari) pana la incercarea de a invata pacientul comportamentele alternative care sa le inlocuiasca pe cele aberante existente (sa dea mana in loc sa atinga pe cineva intr-un mod nepotrivit atunci cand ii saluta). Antrenamentul pentru aptitudinile sociale este destul de folositor pentru copii care dj pot vorbi, adolescenti si adulti cu autism. Medicamentele care au un efect benefic in problemele de comportament, cum ar fi cele care inhiba serotonina ; acestea descresc numarul comportamentelor repetitive, ritualistice si stereotipe precum si a gresivitatii. Si alte medicamente au fost folositoare n tratarea unor comportamente care nu sunt trasaturi definitorii ale bolii( stimulanti ai hiperactivitatii, , neuroleptice pentru agresivitate si antidepresive pentru schimbari episodice de stari, somn, pofta de mncare, nivel al energiei si grad de iratibilitate despre care se crede ca reflecta o boala afectiva ). Bibliografie http://emedicine.medscape.com/article/912781-clinical http://www.autism.ro/istorie.html http://www.autreat.com/dsm4-autism.html

26

27

A score of "yes" on items 1 and 4 occurs in healthy children and children with some pervasive developmental disorders. A score of "no" on item 1 occurs in children with autism, Rett syndrome, and other developmental disorders. A score of "no" on item 4 occurs in children with developmental disorders. Scores of "yes" on items 5-10, 12, and 13, and "no" on item 11 occur in some children with autism and in children with other disorders. A score of "yes" on items 14-19 occurs in children with schizophrenia and other disorders, not in children with autism. A score of "yes" on item 3 occurs in healthy children and children with Asperger syndrome, ie, high-functioning autism. A score of "no" on item 3 occurs in children with autism and Rett syndrome. A score of "yes" on items 2 and 11 occurs in healthy children, not children with autism. The higher the score for items 5-10, 12, and 13 on the Autism Screening Checklist (see below image for a printable version), the more likely the presence of an autism spectrumdisorder.

28