MODERNISMUL EUGEN LOVINESCU Modernismul reprezinta, in sens larg, un curent in arta si literatura secolului al XX-lea, caracterizat prin negarea

traditiei si prin impunerea unor noi principii de creatie. Modernismul include curentele artistice novatoare precum simbolismul, expresionismul, dadaismul sau suprarealismul etc. Eugen Lovinescu (31 octombrie 1881- 16 iulie 1943), istoric i critic literar, estetician i prozator, a fost iniiatorul modernismului, curent literar ce s-a manifestat n jurul gruprii culturale de Ia "Sburtorul", format din revista i cenaclul literar cu acelai nume. Revista "Sburtorul" a aprut la Bucureti ntre 1919-1922 i 1926-1927, iar cenaclul literar, iniiat n 1919, a avut o activitate permanent i o organizare riguroas, continund s funcioneze nc patru ani dup moartea lui Lovinescu. Criticul a debutat cu o atitudine antismntorist i antisimbolist, iar ca adept fidel al spiritului maiorescian susinea dreptul tuturor claselor sociale de a fi reflectate n literatur, avnd n vedere mai ales reprezentarea burgheziei aflate n plin progres i afirmare cultural. Primele lucrri doctrinare pstreaz rigorile criticii maioresciene, dominate de scepticism -"Pai pe nisip" (1906) i "Critice" (1910)-, dar principalele opere de critic ale lui Eugen Lovinescu sunt "Istoria civilizaiei romne moderne" n trei volume - 1924-1925 i "Istoria literaturii romne contemporane", n 6 volume 1926-1929. Un loc aparte l ocup monografiile de scriitori - "Grigore Alexandrescu. Viaa i opera lui" (1910), "Costache Negruzzi. Viaa i opera lui"(1913), precum i studiul "Titu Maiorescu" n dou volume (1940). Ca i George Clinescu, criticul a abordat i stilul beletristic, scriind "Nuvele" (1907) i romane: "Mite", "Bluca" (1935), "Diana" (1936), "Mili" (1937). In principalele lucrari de doctrina Istoria civilizatiei romane moderne" (3 vol., 1925 - 1926) si Istoria literaturii romane contemporane" (6 vol., 1926 - 1929). modernismul lui Lovinescu porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului care determina, in ansamblu, sincronizarea culturilor europene. Astfel, civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta celor avansate. In lucrarea Istoria civilizatiei romane moderne, Eugen Lovinescu sustine teoria imitatiei preluata de la psihologul si sociologul francez Gabriel Tarde. Potrivit acestei teorii, popoarele evoluate exercita o influenta benefica asupra celor mai putin dezvoltate. Influenta se realizeaza in doua trepte: mai intat se adopta prin imitatie forme ale civilizatiei superioare, apoi se stimuleaza crearea unui fond propriu. Strans legat de teoria imitatiei este principiul sincronismului, care ar insemna acceptarea schimbului de valori intre culturi, acceptarea elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar. Pentru sincronizarea literaturii romane cu spiritul veacului, Eugen Lovinescu considera drept necesare cateva mutatii de ordin tematic si estetic, cum ar fi: trecerea de la o literatura cu tematica preponderent rurala la o literatura de inspiratie citadina, evolutia poeziei de la epic la liric, intelectualizarea prozei si a poeziei, dezvoltarea romanului analitic, fluxul intamplarilor din romanul traditional fiind inlocuit de fluxul constiintei in romanul de analiza psihologica. Aceasta teorie a imitatiei citadina duce la o sincronizare spirituala, vizibila in diminuarea, cu timpul, a decalajelor existente intre spatii culturale diferite. Sincronismul" nu inseamna insa adaptare intamplatoare a noului, ci traire in acelasi spatiu spiritual". Astfel, mutatia valorilor estetice" are loc pe baza functionarii principiului simulare - stimulare": se importa intai forma pentru Page 1 of 5

ca, ulterior, sa se creeze un fond autentic, reprezentativ pentru spiritualitatea romaneasca. Ca si Maiorescu, extinzand teoria sincronismului la intreaga sfera sociala si politica, Eugen Lovinescu sustine ca vreme indelungata societatea romaneasca sa dezvoltat sub influenta rasariteana, materializata in conceptul ex oriente lux, acum devenind imperioasa directia contrara, ex occidente lux. Teoria lui Maiorescu, a formelor fara fond, este insa amendata prin corectarea rupturii totale dintre fond si forma pe care o sustine criticul junimist, Eugen Lovinescu intorcand ierarhia termenilor, dand prioritate formelor imprumutate, care treptat modeleaza fondul corespunzator: aceste forme au fost nu numai necesare, dar si binefacatoare. Imitatia are loc dinspre exterior spre interior (de la forma la continut) nu invers. Putem, asadar, imprumuta ultimele descoperiri ale culturii occidentale fara a reface neaparat etapele prin care s-a ajuns la aceste descoperiri. Desi teoria imitatiei" se opune teoriei maioresciene a formelor fara fond", modernismul lovinescian realizeaza dezideratul Iui Titu Maiorescu de a fi nationali cu fata orientata spre Europa, de a tinde, prin ceea ce este specific, spre universalitate. A doua problema, tratata in Istoria literaturii romane contemporane", este cea a modalitatilor de abordare si a perspectivelor corecte asupra creatiei literare. Demersul critic trebuie sa tina seama de urmatoarea regula: mutatia valorilor nu implica neaparat si progresul lor. Modernismul nu-si poate afirma superioritatea artistica asupra Antichitatii. Un anumit stadiu din evolutia culturii nu este obligatoriu superior celui precedent. Paralelismele, studiile comparative care au drept scop formularea unei judecati de valoare se admit doar in interiorul aceleiasi epoci si aceleiasi familii estetice. O opera literara polivalenta primeste de-a lungul timpului o varietate de interpretari, este privita din diferite unghiuri, este analizata prin procedee diferite, de generatii diferite de critici si suporta in acest fel un sir de mutatii estetice care ii demonstreaza vitalitatea. In viziunea lui Lovinescu. creatiile trecutului presupun o critica istorica, atenta la sensibilitatea timpului in care au fost produse si Ia contextul cultural in acer au aparut. Aceasta metoda intampina totusi dificultati, cercetatorul neavand o relatie directa cu fenomenul studiat, ci mediata de relatiile pe cate predecesorii le-au avut cu acest fenomen. De aceea, preferabila ramane critica sincronica, pentru ca lucreaza in materie vie". Pentru observarea mutatiilor, perspectiva istorica pare insa indispensabila; cu toate acestea, unele schimbari de valori sunt evidente si fara o distantare in timp. O asemenea evolutie s-a petrecut si in perioada interbelica, fiind reprezentata de trecerea de la etic la estetic. Lovinescu repudiaza samanatorismul si poporanismul tocmai pentru ca, negand calitatea estetica a unor opere literare, cele doua curente acorda o importanta exagerata valorilor ei etice si sociale. Criticul considera poezia samanatorista anacronica, din pricina incapacitatii ei de a crea noi principii estetice, in vreme ce simbolismul, este apreciat tocmai pentru ca lupta impotriva formelor invechite de arta". Opiniile lui Lovinescu au fost controversate in epoca; reprezentantii samanatorismului si ai poporanismului aveau o pozitie comuna prin care sustineau ca principala sursa de inspiratie pentru operele literare viata satului romanesc si cultivarea traditiei autohtone. Aceasta pozitie se opunea vehement principiului imitatiei, promovat de Lovinescu. Polemica lui Eugen Lovinescu, purtat cu smntoritii i poporanitii, s-a axat pe faptul c acetia susineau realizarea, n continuare, a creaiilor literare cu tem rural, care s reflecte simpatia exagerat pentru rani, n timp ce criticul pleda pentru modernizarea literaturii romne prin crearea prozei obiective Page 2 of 5

i a prozei de analiz psihologic, precum i conturarea personajului intelectual, mult mai interesant prin "speculaiile intelectuale i sentimentale, jocurile complexe de sentimente". Apariia romanului "Ion" de Liviu Rebreanu a nsemnat o adevrat izbnd pentru literatura romn, Eugen Lovinescu fiind de-a dreptul entuziasmat, ntruct aceast proz obiectiv, chiar dac avea tem rural i personajele erau rani, a constituit primul roman modern nscriindu-se n direciile de sincronizare a literaturii romne cu cea european. In "Istoria literaturii romne moderne", Eugen Lovinescu acord un capitol ntreg prozatorului Liviu Rebreanu, considerat creatorul romanului romnesc modern n literatura romn datorit apariiei primului roman Obiectiv ("Ion") i a primului roman de analiz psihologic ("Pdurea spnzurailor"). Sub titlul "Creaia obiectiv: 1.Rebreanu: Ion", Lovinescu face o analiz critic primei opere obiective din literatura romn, ncepnd cu afirmaia c apariia romanului "Ion" "rezolv o problem i curm o controvers". Se stinge astfel polemica literar purtat cu smntoritii, problema care se rezolv fiind obiectivarea prozei literar romneti. Criticul consider c romanul "Ion" este realizat dup "formula marilor construcii epice", organizat n jurul "unei figuri centrale, al unui erou frust i voluntar, al lui Ion" i ilustreaz "viaa social a Ardealului" stratificat, de la "vagabond" pn la administraia ungar i alegerile de deputai. Lovinescu compar personajul lui Rebreanu cu ranii lui Balzac i Zola, spunnd despre Ion c este "expresia instinctului de stpnire a pmntului, n slujba cruia pune o inteligen ascuit, o cazuistic strns, o viclenie procedural i, cu deosebire, o voin imens". Comparaia critic se ndreapt n continuare ctre Moliere, criticul romn gsind o asemnare ntre cei doi scriitori n ceea .ce privete dominarea personajelor de o singur mare pasiune: "n sufletul lui Ion exist o lupt ntre glasul pmntului i glasul iubirii, dar foreje sunt inegale i nu domin dect succesiv." O comparaie critic surprinztoare este ntre eroul lui Stendhal, Julien Sorel, i Ion, n ceea ce privete procedeul folosit pentru atingerea scopului: amndoi se slujesc de femeie "ca de o treapt necesar", ea fiind numai "un obiect de schimb n vederea stpnirii bunurilor pmnteti". Lovinescu analizeaz atent i minuios personajul principal, considernd c are un suflet "simplu, frust i masiv", c iubete pmntul "cu ferocitate", ajungnd la elogiul c Ion este "poate mai mare ca natura". Eugen Lovinescu apreciaz n mod deosebit formula ciclic a romanului, stilul anticalofil -"fr strlucire artistic"- i prezentarea evenimentelor, faptelor, construcia personajelor "dup legile obiectivittii". Celelalte personaje ale romanului beneficiaz de o analiz precis, succint i pertinent din partea lui Lovinescu, prin observaia critic a intelectualitii, a ranilor, precum i prin prezentarea lumii "de studeni naionaliti, de avocai, notari, inspectori colari evreo-maghiari, oameni n exemplare felurite ce se desprind n indiferena obiectiv a scriitorului..."(s.n.). nvtorul Herdelea este "suflet bun dar slab", "se zbate n attea nevoi", nct devine "oportunist din srcie"; Titu este "poetul pierde-var, sentimental i entuziast"; preotul Belciug este aprig, pendulnd ntre "iubirea de biseric i de neam", dar are i "attea sentimente rele" i "attea pasiuni lumeti"; teologul Pintea este pitoresc "n prozaica lui onestitate"; jovialul avocat Groforu este "om de inim", dei palavragiu; Vasile Baciu este aprig, iar fiica lui este doar "biata Ana". n concluzie, Eugen Lovinescu susine monumentalitatea romanului "Ion", accentueaz meritele literare ale lui Rebreanu care a adunat n aceast oper "materialuri pentru piramide faraonice" i evideniaz din nou importana acestei creaii, considernd-o "o dat n istoria literaturii contemporane i ca prima mare creaie obiectiv". Page 3 of 5

Adept loial al criticii lui Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu a fost o personalitate de nalt inut intelectual i umanist, spirit progresist ce a exercitat o influen remarcabil asupra emanciprii i dezvoltrii literaturii romne. Printre scriitorii promovati de Lovinescu in cadrul cenaclului si al revistei Sburatorul" se numara Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia - Papadat Bengescu, Anton Holban etc. SCHEMA MODERNISMUL INTERBELIC - etimol. derivat de la "modern"; lat. modernus = recent, nou. A aparut ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu, asupra dezv. literaturii. Modernismul se refera la principalele elemente innoitoare in poezie, proza si critica lit., pe care doctrina lovinesciana le propune in primele decenii ale sec. XX. Modernismul reuneste unele grupari, directii si orientari estetice care apar in lit. romana in aceasta perioada, conturandu-se ca o manifestare artistica ampla, nu numai in domeniul literaturii, ci in arta, in genere. 1. In sens restrans, termenul desemneaza miscarea literara constituita in spatiul hispano- american la sfarsitul sec. Al XIX-lea, in jurul poetilor Ruben Dario si Antonio Machado, miscare orientand poezia spre o estetica a sinceritatii si rafinamentului. 2. In sens larg, modernismiul reprezinta o manifestare radicala, indrazneata, a celor mai recente forme de expresie in planul creatiei. Este opus traditionalismului. Tendinta modernista sustine: sincronizarea lit. nationale cu lit. Europei promovarea tinerilor scriitori teoria imitatiei eliminarea decalajului in cultura (depasirea spiritului provincial) necesitatea innoirii spiritul veacului trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o lit. De inspiratie urbana evolutia poeziei de la epic la liric intelectualizarea prozei si poeziei dezv. romanului psihologic, analitic, prin prelucrarea unor forme moderne

Lui Lovinescu ii revine meritul de a fi actionat in directia adaptarii modernismului la specificul culturii si civilizatiei romanesti. Factorul decisiv, in acest sens, il constituie elaborarea conceptului de sincronism, ca instrument de investigare critica a evolutiei lit. romane. Gruparea de la "Sburatorul" cuprinde revista si canaclul literar cu acelasi nume. Revista a aparut la Bucuresti, intre 1919- 1922 si 1926- 1927, sub conducerea lui Lovinescu. Obiectivele gruparii: Page 4 of 5

1. Promovarea tinerilor scriitori:- lansarea unor nume ca: I. Barbu, Camil Petrescu, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimr Streinu, Camil Baltazar. E. Lovinescu obtine si colaborarea unor scriitori mai vechi (Ion Minulecu) sau ii incurajeaza pe cei care au debutat in alte reviste: Rebreanu, H. PapadatBengescu. 2. Imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia lit. romane: - in esenta, modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului, explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de omogenizare a civilizatiei, de integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica. Teoria imitatiei era preluata dupa francezul G. Tarde, psiholog si sociolog, care critica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti. - societ. romaneasca a intors spatele inertiei orientale si, preluand formele occidentale, a creat premisele dezv. unui fond modern. Fenomenul "formelor fara fund", de care vorbea T. Maiorescu, este acceptat de Lovinescu, dar criticul il socoteste inevitabil si creator: "formele isi pot crea uneori fondul", sustine Lovinescu, spre deosebire de Maiorescu. - Romania moderna ar fi fructul acestui proces si s-a realizat in ciuda opozitiei fortelor conservatoare. Lovinescu propune eliminarea rapida a decalajelor culturale si modernizarea lit. romane, deci sincronizarea cu spiritul veacului. Princiipiile sincronismului in lit. inseamna, in mod practic, acceptarea schimbului de valori, a elem. ce confera noutate si moderniatate fenomenului litarar. Nu e vorba de o imitatie servila, de un imprumut fara discernamant, ci de o integrare a lit. intr-o forma viabila, in pas cu evolutia artei europene. Prin modernism, Lovinescu intelege depasirea unui "spirit provincial", deci nu opozitie fata de traditie, de specificul national. Polemica modernismului cu traditionalismul duce la combaterea factorului etnic in cultura, pe care nu-l cintesta, ci subliniaza necesiatea de innoire. In activitatea de critic literar ( vol. de " Critice"), Lovinescu nu a ramas prizonierul propriilor teze, apreciind cu generozitate teze care nu raspundeau pe de-a-ntregul idelor sale. exemplul cel mai cunoscut este pretuirea acordata romanului "Ion", de L. Rebreanu. In schimb, a privit cu ingaduinta si uneori cu reticenta productiile avangardismului, pe care il considera un "modernism dirijat". Modernsimul lovinescian, bazat pe teoria imitatiei si princ.sincronismului, aplicand criteriul estetic in judecata operei de arta, poate fi considerat un moment pozitiv evolutia culturii si lit. romane. Modernismul romanesc are trei etape: 1) modernismul lovinescian estompeaz grania dintre literatura romana si cea occidentala, valorificnd o parte din ideile momentului anterior 2) avangarda micare radicala ce cuprinde o serie de curente care se opun radical tradiiei: expresionism, dadaism, suprarealism 3) neomodernism propune o aciune de recuperare, de reintegrare, o ntoarcere a poeziei la ea insasi; reprezentani: Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov, Mircea Ivanescu Un modernism categoric de fronda (lupta), alcatuind asa -zisa miscare de avangarda, a fost promovat la noi de revistele: "Contimporanul" (1922- 1932), "Punct" (1924-1925), "Urmuz" (1928).

Page 5 of 5