biblioteca rao

MICHAEL BAIGENT
RICHARD LEIGH
HENRY LINCOLN

S~NGELE SF~NT
{I

Henry Lincoln s-a n\scut la Londra, `n 1930. Francofon p\tima[, a fost,

SF~NTUL GRAAL
pentru mult timp, extrem de interesat de limba, istoria [i cultura francez\.
Înc\ din copil\rie, s-a angrenat `n studiul egiptologiei [i a `nv\]at singur s\
descifreze hieroglifele. Misterele care `nconjoar\ Egiptul antic l-au condus,
`n scurt timp, c\tre alte enigme ale istoriei. Astfel a avut prilejul de a explora
mitologia, religiile [i o serie de aspecte ezoterice. Este autorul a peste o sut\
de scenarii pentru televiziune. Traducere din limba englez\ [i note
Cu toate c\, de peste dou\zeci de ani, cerceteaz\ enigmele istoriei [i o serie ANA-VERONICA MIRCEA
de subiecte ezoterice, Richard Leigh este, `n primul r`nd, romancier [i
nuvelist. N\scut `n 1943, `n New Jersey, [i-a f\cut studiile la Universitatea
Tuffs, la Universitatea din Chicago [i la Universitatea din New York, de
unde [i-a ob]inut diploma. Încep`nd de atunci, a ]inut numeroase prelegeri
la colegii [i universit\]i din Statele Unite, Canada [i Marea Britanie.
N\scut `n Noua Zeeland\, `n 1948, Michael Baigent este licen]iat `n
psihologie [i s-a preg\tit pentru cariera de profesor. În acela[i timp [i-a
men]inut activ interesul pentru istorie, religie [i ezoterism. În 1973 a devenit
fotograf profesionist. În aceast\ calitate, a c\l\torit `n zone `ndep\rtate, cum
ar fi Laos [i Bolivia. În 1976 a revenit `n Anglia pentru a face cercet\ri `n
vederea unui studiu asupra Cavalerilor Templieri. Dup\ un foarte scurt timp,
i-a `nt`lnit pe Richard Leight [i pe Henry Lincoln [i s-a implicat `n
investiga]iile legate de misterul de la Rennes-le-Château.
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României
BAIGENT, MICHAEL
S`ngele sf`nt [i Sf`ntul Graal / Michael Baigent, Richard Leigh,
Henry Lincoln; trad.: Ana Veronica Mircea. - Bucure[ti:
RAO International Publishing Company, 2005
Index Le jour du mi-été tranquille
ISBN 973-576-845-3 Brûle au centre de l’estoile,
Où miroitée la mare dedans
I. Leigh, Richard
II. Lincoln, Henry Son cœur doré Nymphaea montre clair.
III. Mircea, Ana Veronica (trad.) Nostres dames adorées
Dans l’heure fleurie
398.2(420+430+44) Graal Dissoudent les ombres ténébreuses du temps.
929 Graal
JEHAN L’ASCUIZ

RAO International Publishing Company

Grupul Editorial RAO
Str. Turda 117-119, Bucure[ti, ROMÂNIA

Michael Baigent, Richard Leigh & Henry Lincoln

Holy Blood, Holy Grail

© 1982, 1983 by Michael Baigent, Richard Leigh

and Henry Lincoln
All Rights Reserved

© RAO International Publishing Company, 2005,

pentru versiunea `n limba român\

Tiparul executat de
R.A. „Monitorul Oficial“
Bucure[ti, România

2005

ISBN 973-576-845-3
 Mul]umiri
Dorim s\-i mul]umim `n mod deosebit lui Ann Evans, f\r\ de
care aceast\ carte nu ar fi putut fi scris\. De asemenea, recuno[tin]a
noastr\ se `ndreapt\ c\tre: Jehan l’Ascuiz, Robert Beer, Ean Begg,
Dave Bennet, Colin Bloy, Juliet Burke, Henry Buthion, Jean-Luke
Chaumeil, Philippe de Chérisey, Jonathan Clowes, Shirley Collins,
Chris Cornford, Painton Cowan, Roy Davies, Liz Flower, Janice
Glaholm, John Glover, Liz Greene, Margaret Hill, Renee Hinchley,
Judy Holland, Paul Johnstone, Patrick Lichfield, Douglas Lock-
hart, Guy Lovel, Jane McGillivray, Andrew Maxwell-Hyslop, Pam
Morris, Lea Olbinson, Pierre Plantard de Saint-Clair, Bob Roberts,
David Rolfe, John Saul, Gérard de Sède, Rosalie Siegel, John Sin-
clair, Jeanne Thomason, Louis Vazart, Colin Waldeck, Anthony
Wall, Andy Whitaker, c\tre colectivul S\lii de lectur\ din British
Museum [i c\tre locuitorii din Rennes-le-Château.
Fotografiile ne-au fost puse la dispozi]ie, cu amabilitate, de
c\tre: AGRACI, Paris, 35; Arhivele Na]ionale (Paris), 16a; Michael
Baigent, Londra, 1, 2, 5, 6, 7, 14, 15, 17, 18, 24, 25, 30, 31, 32, 34;
Biblioteca Na]ional\, Paris, 28, 29, 30; Michel Bouffard,
Carcassone, 4; W. Braun, Ierusalim, 11, 13; British Library, Londra,
16, 16b, 35; Britsh Museum, London (reprodus\ prin amabilitatea
tutorilor muzeului), 33; Institutul de Art\ Courtauld, Londra, 10;
Colec]ia Devonshire, Chatsworts (reprodus\ cu permisiunea
tutorilor a[ez\m`ntului Chatsworts), 21; Jean Dieuzaide/YAN
photo, Toulouse, 8; Galeria Na]ional\ de Art\ Antic\, Roma, 20;
Patrick Lichfield, Londra, 23; Henry Lincoln, Londra, 3; Muzeul
Luvru, Paris, 22; Ost. Nationalbibliothek, Viena, 19; H. Roger
Viollet, Paris, 12, 17.
8 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

Permisiunea de a cita materiale aflate sub copyright ne-a fost

acordat\ de: revista Le Charivari, Paris, pentru articolul „Arhivele
Prioriei din Sion“, ap\rut `n num\rul 18; Victor Gollancz, Londra,
[i Harper & Row. Publishers. Inc., New York, pentru materialul
preluat din Evangheliile secrete, de Morton Smith, pp. 14-17,
copyright © Morton Smith, 1973; Random House Inc., New York,
pentru materialul din Parzival, de Wolfram von Eschenbach, tradus
de Helen Mustard [i Charles E. Passage, copyright © 1961, Helen
Mustard [i Charles Passage.

Introducere
~n 18 ianuarie 1982, The Holy Blood and the Holy Grail a fost
lansat\ `n Marea Britanie. Cinci s\pt\m`ni mai t`rziu, `n 26 februa-
rie, a ap\rut [i `n Statele Unite. ~n lunile care au urmat apari]iei
c\r]ii `n aceste ]\ri ne-am trezit prin[i `ntr-un adev\rat v`rtej.
Scrisesem o carte care ne a[teptasem s\ st`rneasc\ controverse. Dar
ne a[teptam s\ fie criticat\ a[a cum se procedeaz\ de obicei – `n
recenzii, de exemplu, scrise de cei c\rora le `nfruntasem concep]iile
teologice [i istorice –, dar nu credeam c\ i s-ar fi putut acorda mai
mult dec`t aten]ia cuvenit\ oric\rei alte apari]ii editoriale. Spre con-
sternarea noastr\, am devenit tot at`t de celebri (sau, mai corect
spus, notorii) ca ni[te conspiratori care ar fi pl\nuit o lovitur\ de
stat la Vatican. Nu am avut parte doar de recenzii. Am c\p\tat statu-
tul protagoni[tilor unui reportaj [ocant, ai unui adevarat scandal de
pres\ care umplea prima pagin\ a tuturor ziarelor. Era, s`ntem de
acord, o perioad\ lipsit\ de evenimente: `n Polonia se instaurase un
calm relativ; nici o personalitate politic\ nu fusese recent `mpu[cat\;
Argentina `nc\ nu invadase insulele Falkland. ~n lipsa a ceva c`t de
c`t catastrofal care s\ electrizeze cititorii, am devenit favori]ii pre-
sei. R\spunsurile [i reac]iile publicului s-au trasformat `ntr-un
torent care se pr\v\lea nu numai `n paginile ziarelor, ci [i asupra
noastr\, asupra editorilor [i a agen]ilor no[tri. Spectrul acestor
opinii era at`t de variat, `nc`t aveai impresia ca se refer\ la c\r]i
diferite. La o extremitate se situau laudele, care culminaser\ cu o
scrisoare ce considera volumul nostru „cea mai important\ lucrare
a secolului“ – o apreciere cu care nu avem cum s\ fim de acord. La
polul opus, se situau afirma]ii care, de[i mai succinte, sugerau tot
10 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
ce poate fi mai r\u. ~n cazul nici unui alt eveniment editorial recent
nu se mai iviser\ at`]ia Don Quijote care s\ se repead\ cu at`ta
`nver[unare asupra unei singure biete mori de v`nt.
Scandalul a luat amploare mai ales `n urma emisiunii Omnibus
de la BBC, `n cadrul c\reia Barry Norman ne-a invitat `mpreun\ cu
episcopul de Birmingham, Hugh Montefiore, [i istoricul Marina
Warner. D`nd `ntru c`tva dovad\ de naivitate, noi am acceptat invi-
ta]ia de a participa la emisiune, `ncrez\tori ca un miel care nu [tie
c\ e dus la t\iere. Pe un ton conving\tor, produc\torul ne-a asigurat
c\ era vorba de o „discu]ie“ care ar fi oferit ocazia unei cercet\ri
am\nun]ite a ipotezelor lansate de cartea noastr\. Defini]ia dat\ de
el termenului „discu]ie“ ni se pare azi c`t se poate de nepotrivit\.
Pentru noi, „ambuscad\ organizat\ de urma[ii Inchizi]iei“ descrie
mult mai fidel cele ce au urmat. Dup\ ce Barry Norman a pre-
zentat, `n grab\, ceva care avea doar o vag\ asem\nare cu lucrarea
noastr\, Marina Warner [i episcopul au `nceput s\ lanseze acuza]ii
de pe o list\ deja `ntocmit\ [i at`t de stufoas\ `nc`t nu mai era
nevoie de nimic altceva pentru ca, at`t cartea noastr\, c`t [i noi
`n[ine, s\ fim ar[i pe rug f\r\ `nt`rziere. Ca s\ continu\m metafora,
eram victimele unui blitzkrieg. Generalit\]i banale [i trivialit\]i
pedante erau lansate `mpotriva noastr\ de o adev\rat\ flotil\ aeri-
an\. Le-am fi putut respinge pe toate, a[a cum am [i f\cut cu o
bun\ parte dintre ele. Dar unei voci care `[i atribuie autoritatea
deplin\ `i este suficient\ o clip\ pentru a stigmatiza o carte – eti-
chet`nd-o drept iresponsabil\, neverosimil\, nedocumentat\ sau,
pur [i simplu, proast\. {i e nevoie de ceva mai mult timp ca s\
respingi astfel de acuza]ii. A[a ceva se face punct cu punct, enu-
mer`nd exemple adecvate. Trebuie s\ te ad`nce[ti `n detalii [i `n
subtilit\]i academice, ceea ce nu se face la o televiziune care se
respect\, care `[i desfat\ telespectatorii mai degrab\ cu un m\cel
s`ngeros dec`t cu un schimb sec de informa]ii. Pentru fiecare
jum\tate de duzin\ de obiec]ii ridicate de criticii no[tri din studio ni
s-a permis s\ d\m c\te o singur\ replic\; iar c`nd emisiunea a fost
difuzat\ `n 17 ianuarie, chiar [i pu]inele noastre interven]ii au fost
trunchiate. Contribu]ia fiec\ruia dintre noi a fost redus\ la unul sau
dou\ comentarii superficiale. {i asta a fost tot. Ca urmare, „discu]ia“
la care au asistat cei ce au v\zut emisiunea era c`t se poate de dife-
rit\ de aceea care avusese loc `n studio. Au fost mul]i cei care, ulte-
rior, au remarcat c\, dup\ toate aparen]ele, nu prea ni se oferise
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 11
ocazia s\ ne exprim\m punctul de vedere. ~n realitate, am avut ceva
mai multe [anse de a ne ap\ra, dar cele mai multe dintre vorbele
noastre s-au pierdut `n camera de montaj.
Fire[te, astfel de lucruri se `nt`mpl\ des `n lumea televiziunii –
o lume care ne era destul de familiar\ pentru ca s\ nu putem spune
c\ am fost surprin[i. Dar, din p\cate, s-au pierdut momente extra-
ordinar de comice. De exemplu, la un moment dat, Barry Norman
l-a `ntrebat pe episcopul de Birmingham dac\ lucr\rile de genul
celei publicate puteau fi considerate „periculoase“. „Indiscutabil“, a
r\spuns prelatul, care nu citise dec`t ultimele dou\ capitole. Cartea
noastr\, a afirmat el, era o exploatare neru[inat\ a sexului, o goan\
dup\ senza]ional. O lini[te `mpietrit\ a cuprins studioul. Sex? Scri-
sesem o carte despre sex? Stupefia]i, ne-am uitat unul la altul, fiind
pe punctul s\ ne `ntreb\m dac\ nu cumva vreun tipograf cu mintea
r\t\cit\ ne inserase `n volum c`teva pagini din Kama Sutra. Ori
poate `nlocuise una dintre ilustra]ii cu nudul unui templier. Dup\
aprecierea noastr\, pe o scar\ a sexualit\]ii, cartea se afla undeva
sub Giulgiul de la Torino – care, la urma urmelor, de[i reprezint\
un b\rbat dezbr\cat, nu a atras niciodat\ prea mult interes din acest
punct de vedere.
Capul lui Barry Norman a zv`cnit – exact mi[carea pe care o
faci c`nd `ncerci s\-]i sco]i apa din urechi. Chiar [i Marina Warner
p\rea v\dit st`njenit\. Noi am fost tenta]i ca, mai degrab\ la modul
ironic, s\-l `ntreb\m pe episcop ce carte citise de fapt. Dar, `nainte
de a apuca s\ o facem, Cel de Sus a intervenit sub forma unui
tehnician care a dat buzna `n studio [i ne-a cerut s\ relu\m scena.
Ceva mersese anapoda, ne-a explicat el, poate c\ vreun gremlin
dereglase aparatura. Ca urmare, Barry Norman [i-a repetat `ntre-
barea. Episcopul, care `ntre timp `[i d\duse seama c\ o f\cuse de
oaie, s-a gr\bit s\ profite de ocazie. Cartea noastr\ putea fi consi-
derat\ „periculoas\“? C`tu[i de pu]in, a replicat el, cu o senin\tate
`ngereasc\. Dimpotriv\, era convins c\ lumea cre[tin\ avea puterea
de a ignora provocarea noastr\. {i, pentru c\ inten]ia noastr\ nu era
s\ demol\m cre[tin\tatea, nu ne-am permis s\-i punem la `ndoial\
optimismul.
Dar, a[a cum am spus, aceast\ secven]\, ca [i multe altele, a fost
t\iat\ `n `ntregime. Totu[i, pentru lovitura nu tocmai onorabil\ care
ne fusese dat\ `n emisiunea Omnibus, existau circumstan]e ate-
nuante: tipul programului, pu]inul timp alocat, exigen]ele specifice
12 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
televiziunii. {i, la urma urmei, ne a[teptam ca lucrarea noastr\ s\
fie atacat\ [i r\st\lm\cit\. ~ns\ ceea ce nu se poate trece cu vederea
este `ncercarea v\dit\ a BBC-ului de a-l prezenta pe ducele de
Devonshire `ntr-o lumin\ ridicol\, ceea ce pare s\ fi fost principala
inten]ie a produc\torului. ~n cartea noastr\, exprim`ndu-ne f\r\
echivoc, am stabilit c\ este posibil ca unii membri ai familiei
Devonshire s\ fi fost singurii de]in\tori ai unor informa]ii semni-
ficative. Declara]ia este bazat\ pe anumite dovezi dat`nd din se-
colul al optsprezecelea ca [i pe comentariile f\cute, `n zilele
noastre, de un membru al unei ramuri colaterale a familiei, care nu
poate fi asociat\, `n mod direct, chiar cu ducele. Cu r\bdare [i cu
con[tiinciozitate, i-am dat aceste explica]ii produc\torului, care ne
presa, insist`nd asupra subiectului. Dar el era hot\r`t s\ dezgroape
c`teva aspecte senza]ionale legate de Marea Britanie, a[a c\, din
exces de zel, a ajuns la Chatsworth ca s\-l intervieveze personal pe
duce. Pentru ca totul s\ par\ c`t mai dramatic, l-a pus pe acesta `n
fa]a unei afirma]ii pe care noi nu am f\cut-o niciodat\. Excelen]ei
Sale i s-a relatat c\, `ntr-un volum `n curs de apari]ie, se men]iona
c\ familia Devonshire ar fi descins direct din Isus. Cum era de
a[teptat, ducele s-a sim]it ofensat. „Ce infamie!“, a exclamat, indig-
nat. Pentru c\ nu ne apar]inea, afirma]ia c\reia el `i d\dea replica a
fost t\iat\ din forma final\ a emisiunii. Telespectatorii l-au v\zut
doar pe duce, care exclama „Ce infamie!“, referindu-se la nu se [tie
ce. R\spunsul ar fi putut fi dat unei `ntreb\ri legate de tactica
francezilor `n b\t\lia naval\ de la Quiberon Bay din 1759 sau de
calitatea tweed-ului englezesc de azi.
Pe parcursul emisiunii Omnibus, episcopul de Birmingham a
sus]inut c\ existau nu mai pu]in de „[aptezeci [i nou\ de misti-
fic\ri“ `n doar dou\ capitole – singurele dou\ capitole pe care le
citise. O astfel de acuza]ie, f\cut\ de un personaj at`t de ilustru,
p\rea s\ fie autentic\ – o judecat\ de necontestat, rostit\ de ~nsu[i
Vocea Adev\rului; ca urmare eram definitiv os`ndi]i. {tire pe care
ziarele, radioul [i televiziunea au preluat-o ca atare [i au r\sp`ndit-o
pe `ntreg mapamondul. „A]i fost critica]i de un episcop“, ne-a spus,
`ngrijorat, un cunoscut care ne-a sunat tocmai din Statele Unite.
„S`nte]i cumva `n pericol?“
Nu era cazul s\ ne alarmeze perspectiva de a fi ataca]i de un
deta[ament de episcopi – un comano de terori[ti cu mitre, cu c`rjele
episcopale transformate `n arunc\toare de fl\c\ri [i cu m\[ti de ski
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 13
à la SAS peste patrafirele [i mantiile flutur`nde. Dar, prima oar\
c`nd am fost `nvinui]i pentru existen]a a [aptezeci [i nou\ de erori,
am r\mas, pe moment, `nm\rmuri]i. Era oare posibil s\ fi gre[it de
[aptezeci [i nou\ de ori? M\rturisim c\ a existat o nelini[te pasa-
ger\, o clip\ `n care ne-am `ndoit de noi `n[ine. Dar, `n s\pt\m`na
urm\toare, la solicitarea noastr\, episcopul a binevoit s\ ne trans-
mit\ lista dactilografiat\ a „erorilor“ pe care pretindea c\ le-am fi
comis. Era un document `ntru totul original. Admitem c\ episcopul
descoperise `ntr-adev\r patru gre[eli minore. Afirmaser\m, `n mod
eronat c\, `n epoca lui Isus, Palestina era `mp\r]it\ `n dou\ pro-
vincii. A[a cum prelatul observase `n mod corect, era, de fapt, for-
mat\ dintr-o provincie [i dou\ tetrarhii. Spuseser\m [i c\
informa]ia c\ Isus ar fi fost dulgher provine din Evanghelia dup\
Luca. Episcopul avea [i aici dreptate, e vorba de Evanghelia dup\
Marcu. De asemenea, un ze]ar neatent, a c\rui eroare ne sc\pase
printre degete, plasase existen]a lui Iulius Africanul `n secolul al
treilea `n loc de secolul `nt`i; iar un redactor scrisese, probabil din
gre[eal\, `n manuscris „cetatea Efes din Grecia“, `n loc de „cetatea
greceasc\ Efes“. Efes se afl\, desigur, `n Asia Minor.
~n aceste patru privin]e, nu puteam dec`t s\ ne recunoa[tem
vinov\]ia. Episcopul avea dreptate, c\zuser\m `n gre[eal\ [i se
cuvenea s\-i accept\m corecturile. Dar ce era cu celelalte [aptezeci
[i cinci de mistific\ri pentru care mass-media, cit`ndu-l pe `naltul
prelat, cerea sus [i tare s\ fim tra[i la r\spundere? Efectiv, toate
s-au dovedit a nu fi denatur\ri ale faptelor, ci doar erori de inter-
pretare – sau, mai exact, aspecte controversate, pentru c\ modul `n
care ar trebui `n]elese este `nc\ obiectul unor dezbateri. Noi „p\c\-
tuisem“ doar neprivindu-le prin prisma tradi]iilor existente. De
exemplu, episcopul listase drept „erori“ o serie de afirma]ii asupra
c\rora „se mai poate discuta“, iar explica]iile oferite de noi nu erau
„sus]inute de majoritatea speciali[tilor“ – spunea el, referindu-se,
bine`n]eles, la cercet\torii tradi]ionali[ti care `i `mp\rt\[eau p\re-
rile. ~n aceea[i list\ inclusese [i men]ionarea unui text apocrif, pe
care el nici nu `l cuno[tea, nici nu `l avea `n biblioteca personal\, cu
toate c\ este u[or de procurat, at`t `n edi]ie cartonat\ c`t [i `n edi]ie
bro[at\. Cu alte cuvinte, eram gre[eala noastr\ c\ textul lipsea din
propria lui bibliotec\. Totodat\, episcopul etichetase drept gre[eal\
o referin]\ care i se p\rea lipsit\ de sens – explica]ia se afla `n pri-
mele capitole ale c\r]ii, pe care el nu citise. ~n sf`r[it, noi sus]ineam
14 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
c\ „Evangheliile nu s`nt altceva dec`t ni[te documente istorice, ca
oricare altele“, iar el considera asta o alt\ eroare. „Nu, a afirmat,
s`nt documente unice, prin care ve[tile bune aduse de Hristos ne
s`nt redate sub forma unor cronici.“ Orice ar putea `nsemna asta, nu
putem fi `ncrimina]i pentru mistificare. Dac\ p\c\tuim cumva, o
facem doar prin faptul c\ p\rerea noastr\ despre Evanghelii nu
coincide cu a episcopului.
Iat\ deci pentru ce anume ne `ncriminase episcopul de Bir-
mingham. ~n lumina celor de mai sus, condamnarea noastr\ pentru
„[aptezeci [i nou\ de mistific\ri“ apare ca fiind cel pu]in pueril\, ca
s\ nu spunem eronat\. Totu[i, cele mai multe critici venite din
partea institu]iei biserice[ti, s`nt, `n esen]\, de aceea[i natur\. ~n
cartea noastr\, ne referim la ceea ce este posibil [i probabil din
punct de vedere istoric [i, ori de c`te ori faptele s`nt cunoscute, la
realit\]i istorice. Criticii no[tri teologi, dintre care cei mai mul]i nu
s`nt speciali[ti `n istorie, ne puteau ataca doar din punctul de vedere
al credin]ei religioase. Credin]a nu ofer\ cea mai bun\ perspectiv\
asupra istoriei, dar mul]i dintre criticii no[tri nu aveau de ales.
Aveau impresia c\ atacasem anumite interese pe care ei se sim]eau
obliga]i s\ le apere, apel`nd la argumente oric`t de [ubrede.
„Cartea dumneavoastr\ nu s-a bucurat de o primire favorabil\
din partea autorit\]ilor biserice[ti“, puteau s\ ne spun\ acum repor-
terii de radio [i televiziune [i ar fi fost sinceri – de[i totul era stu-
pid. Ca [i cum lucrurile s-ar fi putut petrece [i altfel. Ca [i cum ar fi
fost de a[teptat ca oricare episcop cre[tin s\ spun\ „Ave]i dreptate“
[i s\ ne predea mitra.
Eram, de asemenea, blama]i pentru c\ f\cusem specula]ii. Dar
noi recunoscusem asta. Am cerut s\ fie luat `n considera]ie faptul
c\ declarasem explicit c\ nu era vorba dec`t de ni[te ipoteze, iar
ipotezele nu se pot baza dec`t pe ni[te specula]ii. Raritatea infor-
ma]iilor demne de `ncredere referitoare la problemele ridicate de
Biblie `l oblig\ pe orice cercet\tor al domeniului s\ recurg\ la spe-
cula]ii, dac\ nu cumva prefer\ s\ p\streze t\cerea. Desigur, specu-
la]iile nu trebuie f\cute la `nt`mplare, este necesar s\ fie `ncadrate
`n contextul informa]iilor istorice existente. Dar ideea este c\ nu
po]i dec`t s\ faci presupuneri – s\ interpretezi m\rturiile insufi-
ciente [i de multe ori neclare. Studiile biblice implic\ specula]ia, la
fel [i teologia. Evangheliile s`nt documente sumare, ambigue [i ade-
seori contradictorii. ~n ultimele dou\ mii de ani, oamenii au purtat
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 15
nu numai discu]ii aprinse, ci [i r\zboaie, f\r\ s\ se pun\ de acord
asupra sensului anumitor pasaje. ~n coagularea tradi]iei cre[tine, un
singur principiu a fost stabilit definitiv: `n trecut, de c`te ori se con-
fruntau cu una dintre numeroasele ambiguit\]i din scriptur\, auto-
rit\]ile ecleziastice f\ceau specula]ii legate de sensul acesteia.
Concluziile la care s-a ajuns astfel, odat\ acceptate, au fost p\strate
cu sfin]enie, devenind dogme [i – `n mod eronat – dup\ c`teva se-
cole au ajuns s\ fie considerate fapte dovedite. Dar aceste concluzii
nu s`nt c`tu[i de pu]in fapte. S`nt specula]ii [i interpret\ri adunate
`ntr-o tradi]ie; [i, permanent, gre[im consider`nd tradi]ia adev\r.
Un singur exemplu ar trebui s\ fie suficient pentru a ilustra
acest proces. Conform celor patru Evanghelii, Pilat se refer\ la Isus
numindu-l „regele iudeilor“ [i o inscrip]ie cu aceast\ titulatur\ este
fixat\ de cruce. Dar nu ni se relateaz\ nimic mai mult. Evangheliile
nu povestesc dac\ titulatura este justificat\ sau nu. La un moment
dat, `n trecut, cineva pur [i simplu a presupus c\ titlul fusese dat `n
b\taie de joc, iar cei mai mul]i dintre cre[tinii de ast\zi accept\,
orbe[te, ca dovedit faptul c\ Isus a fost numit astfel `n der`dere. Dar
nu exist\ absolut nici o dovad\ `n acest sens. Citind Evangheliile
f\r\ nici o idee preconceput\, nu po]i g\si nimic care s\ sugereze
c\ titulatura nu ar fi fost folosit\ cu toat\ seriozitatea, c\ nu ar fi
fost perfect justificat\. Din punctul de vedere al Evangheliilor, Isus
poate s\ fi fost regele evreilor [i s\ fi fost recunoscut ca atare de
c\tre contemporanii s\i, inclusiv de Pilat. Doar tradi]ia ne spune c\
nu ar fi a[a. Acest ra]ionament li se pare dubios comentatorilor de
ast\zi ai Bibliei numai datorit\ tradi]iei cre[tine. C`nd am sugerat
c\ Isus ar fi putut fi, `n realitate, „regele iudeilor“, nu am contrazis
faptele, ci numai o veche tradi]ie, un sistem de credin]e `ncet\]enit
[i bazat pe interpretarea speculativ\ f\cut\ de cineva.
„Nu v\ pute]i dovedi concluziile“, este un alt cap de acuzare
ridicat `mpotriva noastr\ de reporteri [i de teologi – ca [i cum s-ar
fi a[teptat s\ le oferim o declara]ie dat\ sub jur\m`nt, semnat\ de
Isus `nsu[i [i corespunz\tor atestat\ de martori [i de un notar.
Bine`n]eles c\ nu ne puteam „dovedi“ concluziile. A[a cum am tot
repetat [i subliniat chiar `n carte, am prezentat o simpl\ ipotez\.
Dac\ am fi putut s\ o dovedim, nu ar mai fi fost o ipotez\, ar fi fost
o realitate; [i nu ar mai fi existat nici o controvers\, ci doar o
dezv\luire senza]ional\, un fapt `mplinit. Dar, `n contextul existent,
ce ar constitui o „dovad\“ autentic\? Din tot ce ni se relateaz\ `n
16 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Noul Testament, poate fi ceva astfel „dovedit“? Evident, r\spunsul
este „nu“. C`nd e vorba de Noul Testament, nimic nu poate fi
demonstrat f\r\ drept de apel. Dac\ noi nu ne putem „dovedi“ con-
cluziile, tot a[a nu poate fi dovedit c\ Isus s-a n\scut din fecioar\,
c\ a p\[it peste ape, c\ a `nviat din moarte. ~ntr-adev\r, nu putem
„dovedi“ nici m\car c\ Isus a fost un personaj istoric. De fapt,
numero[i autori de ieri [i de azi au adus argumente conving\toare
c\ nu a fost a[a.
~n ultim\ instan]\, problematica „dovezilor“ iese din discu]ie.
Dat\ fiind lipsa m\rturiilor, at`t documentare c`t [i arheologice,
aproape nimic – sau chiar nimic – legat Isus nu poate fi „dovedit“.
Ceea ce au la dispozi]ie majoritatea cercet\torilor este eviden]a, iar
„eviden]\“ nu `nseamn\ „dovad\“. C`nd ne referim la studiul
Noului Testament, eviden]a nu poate „demonstra“ nimic, poate
doar sugera gradul de plauzibilitate al relat\rilor sau probabilitatea,
mai mare sau mai mic\, ca acestea s\ corespund\ adev\rului.
Aceast\ eviden]\ trebuie studiat\, evaluat\ [i interpretat\ pentru a
trage ni[te concluzii demne de `ncredere: de exemplu, c\ o anumit\
succesiune a evenimentelor este mult mai verosimil\ dec`t alta.
Dac\ se procedeaz\ astfel, problema se reduce la una de bun-sim]
[i de cunoa[tere a condi]iei umane. Este evident mult mai verosimil
ca un om s\ se fi c\s\torit, s\ fi procreat [i s\ fi `ncercat s\ c`[tige
un tron dec`t s\ fi fost n\scut de o fecioar\, s\ fi mers pe ap\ [i s\
se fi ridicat din mor]i.
~n ciuda afirma]iilor teologilor [i reporterilor, declara]ia de mai
sus nu constituie „un atac asupra `ns\[i esen]ei cre[tin\t\]ii [i a eto-
sului cre[tin“. Pentru c\ acestea rezid\ `n `nv\]\turile lui Isus.
~nv\]\turi care, din cele mai multe puncte de vedere, s`nt unice.
~ns\[i exprimarea acestora este „noua `nv\]\tur\“, ele s`nt „ve[tile
bune“ destinate umanit\]ii [i s`nt justificate prin ele `nsele. Nu tre-
buie s\ fie sus]inute de detaliile unei biografii miraculoase [i mai
ales nu de acel tip de am\nunte supranaturale care caracterizeaz\
rivalit\]ile dintre divinit\]ile lumii antice. Dac\ `nv\]\turile au
nevoie de asemenea detalii, asta conduce la o alt\ concluzie: fie c\
`nv\]\turile au serioase imperfec]iuni, fie c\, ceea ce este mai
plauzibil, credin]a cre[tinilor las\ de dorit. Un cre[tin adev\rat ar
trebui s\ `n]eleag\ c\ adev\rata `nsemn\tate a lui Isus st\ `n
`nv\]\turile pe care s-a str\duit s\ le r\sp`ndeasc\. Iar acestea nu
pot fi anulate dac\ se dovede[te c\ au fost elaborate de un om care
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 17
a fost so] [i tat\. {i nici nu s`nt mai `ntemeiate dac\ provin de la un
b\rbat cast.
Cei mai mul]i dintre teologii [i clericii de rang `nalt care ne-au
criticat erau protestan]i. De fapt, majoritatea erau anglicani, ca
episcopul de Birmingham, `n timp ce biserica catolic\ a p\strat
t\cerea asupra subiectului. Dar un fost important func]ionar ne-a
m\rturisit c\ – de[i nu se va face niciodat\ o declara]ie oficial\ `n
acest sens –, la nivele superioare ale ierarhiei catolice, a fost recu-
noscut\, `n cadru restr`ns, dac\ nu absoluta veridicitate, cel pu]in
plauzibilitatea concluziilor noastre. {i, `n timpul unei discu]ii
radiodifuzate din cadrul campaniei de promovare din Statele Unite,
am evaluat implica]iile c\r]ii `mpreun\ cu dr. Malachi Martin, unul
dintre reprezentan]ii de v`rf ai Vaticanului [i un fost membru al
Institutului Pontifical. ~n final, concluzia domniei sale a fost c\, din
punct de vedere teologic, nu exist\ obiec]ii legate de supozi]ia c\
Isus s-ar fi c\s\torit [i ar fi procreat.
Pu]ini dintre istoricii reputa]i au binevoit s\ ne acorde aten]ia
lor. ~n lumina unor considera]ii ulterioare, ne-am dat seama c\ acest
lucru nu este chiar at`t de surprinz\tor. Savan]ii, ca [i politicienii,
s`nt pruden]i. Condamnarea noastr\ definitiv\ ar fi putut genera, `n
viitor, o serie de complica]ii – s-ar fi putut `nt`mpla s\ ias\ la iveal\
documente care s\ vin\ `n sprijinul concluziilor noastre. Iar s\ ne
sus]in\ ar fi putut fi `nc\ [i mai riscant – se punea problema
deplas\rii reputa]iei profesionale `n prima linie a unei controverse
poten]ial explozive. ~n concluzie, pentru istorici era mult mai `n]e-
lept s\ se eschiveze, s\ nu-[i fac\ cunoscut\ p\rerea, p\str`nd t\ce-
rea cu sfin]enie sau, dup\ caz, s\ adopte o atitudine condescendent
olimpian\, superioar\ [i ironic\. Prin astfel de mijloace, lucrarea
noastr\ putea fi minimalizat\ p`n\ la proverbialul statut de furtun\
`ntr-un pahar cu ap\, evit`ndu-se cu abilitate orice confruntare cu
materialele pe care le aduce `n discu]ie.
Cu toate acestea, c`nd [i c`nd, ne loveam de o `mpotrivire
stranie, alimentat\ de `nfrigurata disperare a unui bastion asediat de
barbari s\lbatici. Astfel, Marina Warner nu ne-a atacat doar `n
Omnibus, ci [i `n recenzia semnat\ de ea `n The Sunday Times
(edi]ia londonez\). ~n aceast\ recenzie (care a fost etichetat\ de un
comentator drept „cea mai grosolan\ recenzie a anului“, iar un altul
a considerat-o, pur [i simplu, isteric\), doamna Warner ne-a criticat
18 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
cu asprime [i pentru c\ ne-am `ncrezut `n anumite surse de infor-
mare `ndoielnice – surse la care, de fapt, noi nici nu apelasem. ~n
The Times Literary Supplement, Jonathan Sumption ne-a blamat
din acelea[i motive. El a citat, ca exemplu de utilizare a unei surse
nedemne de `ncredere, o referin]\ pe care nu [tia c\ o g\sisem chiar
`ntr-o lucrare a Marinei Warner. Dr. Sumption ne-a taxat cu o
medie de o eroare pe pagin\. C`nd reporterul de la Telegraph l-a
rugat s\ men]ioneze c`teva astfel de erori, dr. Sumption a devenit
brusc foarte vag.
Criticile istorice `ntemeiate de care am avut parte pot fi `ncadra-
te `n dou\ categorii. Unele, incontestabil valide [i de valoare, ne-au
corectat `n ceea ce prive[te anumite aspecte specifice – statistici,
date, titluri nobiliare, terminologii [i alte am\nunte `ntr-adev\r
eronate, dar care nu afectau argumentele, ipotezele [i concluziile
noastre. Au fost totu[i [i istorici care au pus la `ndoial\ metodele
noastre generale de abordare a subiectului. Ace[tia au sus]inut c\
nu am procedat „ca la carte“. Comparate cu standardele cercet\rii
academice consacrate, metodele noastre nu respectau regulile, erau
c`t se poate de neortodoxe, neobi[nuite [i chiar eretice. Nu ]inusem
cont de de anumite proceduri [tiin]ifice conservate cu sfin]enie, de
precau]ii dogmatice de abordare. Demostrasem astfel, spuneau ei,
c\ nu eram dec`t ni[te amatori, ni[te diletan]i care nu prezentau nici
o garan]ie [i care nu trebuiau lua]i `n considera]ie. Mai mult,
s\v`r[isem infrac]iunea de a nesocoti suveranitatea „exper]ilor“,
`nc\lc`ndu-le teritoriul. ~n consecin]\, nu puteam fi privi]i dec`t cu
o serioas\ [i `ndrept\]it\ dezaprobare.
Studiasem temeinic tehnicile „oficiale“ de cercetare academic\
[i, efectiv, [tiam destul de bine cum s\ le punem `n practic\. Dac\
n-am fi recurs la metodele noastre, ca ei am fi procedat. Nu ne-am
str\duit s\ scriem un bestseller, a[a cum credeau, literalmente,
fundamentali[tii cre[tini. Totodat\, nu am inten]ionat s\ scriem o
carte care s\ li se adreseze, `n exclusivitate, speciali[tilor – [i care
ar fi putrezit pe rafturile bibliotecilor. Dimpotriv\, am dorit ca, f\r\
s\ compromitem integritatea lucr\rii noastre, aceasta s\ fie accesi-
bil\ marelui public. (La urma urmelor, aveam de spus o poveste
foarte interesant\ [i nu am vrut s\ o transform\m `ntr-o comunicare
seac\, ci `ntr-o istorisire captivant\.) Am f\cut eforturi pentru ca
cercetarea noastr\ s\ respecte cele mai riguroase criterii. Dar am
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 19
decis s\-i prezent\m rezultatele sub forma unei lecturi c`t se poate
de antrenante.
~n ultim\ instan]\, modul nostru de lucru a fost dictat de cu
totul al]i factori, mult mai importan]i. De fapt, a fost impus de spe-
cificul subiectului abordat. Materialul nostru documentar a acoperit
un spectru diversificat, de mare anvergur\, `n ceea ce prive[te pro-
venien]a, tipul [i cronologia. Am fost nevoi]i s\-l sintetiz\m `ntr-o
succesiune coerent\ de informa]ii, de la Noul Testament p`n\ la o
societate pe jum\tate secret\ din Europa zilelor noastre [i de la
Evanghelii [i de la legendele Graalului p`n\ la reportajele de actu-
alitate din ziarele contemporane. Pentru o astfel de `ntreprindere,
tehnicile academice de lucru erau extrem de inadecvate. Necesi-
tatea interconect\rii aspectelor at`t de diversificate ale subiectului
atacat ne-a obligat s\ adopt\m [i s\ perfec]ion\m un mod de abor-
dare comprehensibil, bazat mai degrab\ pe sinteze dec`t pe tradi-
]ionalele analize. (Aceast\ abordare este explicat\ pe larg chiar `n
carte, `n subcapitolul „Nevoia de a sintetiza“.)
O astfel de tehnic\ a fost bine-venit\ mai ales din cauz\ c\
metodele tradi]ionale `[i demonstraser\ deja ineficien]a `n ceea ce
prive[te cercetarea unor domenii at`t de vaste precum cele acoperite
de materialul nostru. ~n plus, investiga]iile noastre p\trundeau `n
sfere care, `n cercurile academice, erau considerate suspecte. Orice
perioad\ a unei epoci trecute ai examina, este imposibil s\ nu
`nt`lne[ti o serie de aparente anomalii – incidente, fenomene, gru-
puri sau indivizi care `]i atrag aten]ia asupra lor, dar care las\
impresia c\ nu s-ar `ncadra `n fluxul acceptat al evenimentelor isto-
rice. C`nd s`nt confrunta]i cu astfel de evenimente, istoricii cei mai
ortodoc[i prefer\ s\ le ignore, s\ le exclud\, consider`ndu-le ano-
malii ocazionale, periferice, neesen]iale. De aceea Nostradamus, de
exemplu, are statutul unui personaj straniu, dar irelevant, [i nu i se
acord\ suficient\ aten]ie c`nd se studiaz\ istoria Fran]ei din secolul
al [aisprezecelea. ~n acela[i mod s`nt tratate majoritatea pro-
blemelor referitoare la Ordinul Cavalerilor Templieri, care apar
doar ca note de subsol `n relat\rile despre cruciade. Prin `ns\[i
specificul lor, societ\]ile secrete `i pun adesea `n `ncurc\tur\ pe
istorici; neav`nd inten]ia s\-[i m\rturiseasc\ ignoran]a, ace[tia pre-
fer\ s\ minimalizeze importan]a subiectului. Francmasoneria –
pentru a cita un singur astfel de exemplu – este de o importan]\
vital\ pentru tot ce ]ine de aspectele sociale, psihologice, culturale
20 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
[i politice ale istoriei Europei din secolul al optsprezecelea, ca [i
pentru `ntemeierea Statelor Unite; cu toate acestea, majoritatea
manualelor nici m\car nu o pomenesc. Multe dintre cele mai impor-
tante evenimente istorice nu se reg\sesc `n documentele existente.
Pare s\ fie o tactic\ implicit\ – tot ceea ce nu este complet [i satisf\-
c\tor atestat se consider\ irelevant [i, `n consecin]\, nu merit\ s\ fie
luat `n discu]ie.
P`n\ nu demult, rozicrucienii din secolul al [aptesprezecelea nu
erau lua]i `n seam\, fiind considera]i o sect\ de lunatici; iar spectrul
disciplinelor cunoscute sub apelativul „ezoterice“ – astrologia,
alchimia, Cabala, tarotul, numerologia [i geometria sacr\ – erau, de
asemenea, etichetate ca nesemnificative [i puse sub interdic]ie. ~n
prezent, datorit\ activit\]ii desf\[urate de regretata Frances Yates,
de colegii s\i de la Warburg Institute, asemenea subiecte pot fi
privite `n perspectiv\ [i astfel ele devin `ntr-adev\r importante.
Misterio[ii [i evazivii rozicrucieni pot fi acum percepu]i ca av`nd
un rol crucial `n desf\[urarea evenimentelor care au condus la
declan[area R\zboiului de Treizeci de Ani [i la `ntemeierea Socie-
t\]ii Regale din Anglia. Iar disciplinele ezoterice nu mai s`nt con-
siderate simple ciud\]enii cu vagi tangen]e la istoria occidental\, ci
o cheie vital\ pentru `n]elegerea Epocii Rena[terii. Oricum, aceste
„abera]ii“ se `ncadeaz\ `n curentul principal al istoriei mai bine
dec`t subiectele de obicei etichetate ca atare.
O mare parte dintre materialele folosite de noi erau, din punct de
vedere academic, suspecte de „ezoterism“ sau de un pretins rozi-
crucianism, motiv pentru care numai c`]iva istorici le-au luat `n discu]ie.
Existau pu]ine c\r]i demne de `ncredere [i foarte pu]ine conexiuni rele-
vante fuseser\ f\cute. Am fost deci for]a]i s\ des]elenim noi terenuri, con-
frunt`ndu-ne cu anomaliile [i chiar reconsider`ndu-le cu suficient\
flexibilitate, `n urma unei abord\ri comprehensive. A fost necesar s\ sta-
bilim conexiuni noi, s\ g\sim adev\ratele leg\turi c\tre domenii ast\zi
uitate, s\ readucem anumite subiecte tabu la statutul lor ini]ial. {i a tre-
buit s\ cercet\m lucr\rile unor scriitori oculti[ti [i mistici [i s\ le plas\m
`n adev\ratul lor cadru istoric, dar f\r\ a ne l\sa atra[i `n capcanele desti-
nate credulilor.
A[adar, modul nostru de abordare a materialului cercetat a fost
impus chiar de acesta: de necesitatea de a fi sintetizat, de a investi-
ga [i integra `n istoria cunoscut\ „anomaliile“ pe care, de obicei,
istoricii tradi]ionali[ti le ignor\. De aceea nu am fost surprin[i c\
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 21
ace[ti istorici au pus la `ndoial\ stilul nostru de lucru. Dar este
demn de subliniat, nu doar ca o coinciden]\, c\ cele mai favorabile
reac]ii fa]\ de cartea noastr\ au venit din partea personalit\]ilor
vie]ii literare – de exemplu de la scriitori ca Anthony Burgess sau
Anthony Powell [i Peter Vansittart. Spre deosebire de istoricul pro-
fesionist, romancierul este familiarizat cu modul `n care noi am
tratat subiectul. El `nsu[i sintetizeaz\ diferite materiale pentru a
face conexiuni mai flexibile dec`t cele men]ionate `n mod explicit
`n documente. El [tie c\ istoria nu se reduce doar la faptele intrate
`n cronici, ci adesea poate fi descoperit\ `n zone mult mai pu]in
palpabile – `n realiz\rile `n plan cultural, `n mituri, legende [i
tradi]ii, `n tr\irile psihice ale personalit\]ilor [i chiar ale oamenilor
simpli. Pentru un romancier, cunoa[terea nu se `mparte `n comparti-
mente rigid demarcate, nu exist\ nici tabuuri, nici „subiecte r\u
famate“. Pentru el, istoria nu este `nghe]at\, perioadele [i epocile
nu s`nt blocuri de piatr\ precis delimitate, pentru ca fiecare s\ poat\
fi izolat\ [i supus\ c`te unui experiment de laborator riguros con-
trolat. Istoria este, dimpotriv\, un proces fluid, organic [i dinamic,
prin care psihologia, sociologia, politica, artele [i tradi]ia se
`ntrep\trund `ntr-o aceea[i unic\ ]es\tur\. Viziunea noastr\, `nrudit\
cu a romancierului, a fost aceea care ne-a c\l\uzit de-a lungul
str\daniilor de a ne duce cartea la bun sf`r[it.
Poate c\ am pus prea mult accentul pe reac]iile ostile la cartea
noastr\. Au existat [i reac]ii favorabile, venite de la recenzen]i, de
la reporterii din mass-media [i din r`ndurile publicului larg. Aceste
reac]ii favorabile [i categoria de interese pe care le reflect\ s`nt
extrem de diferite `n Marea Britanie fa]\ de Statele Unite.
~n America, aten]ia s-a concentrat pe ultimele patru capitole ale
c\r]ii, capitolele referitoare la Isus, „dinastia Graalului“, originea
cre[tinismului [i istoria bisericii timpurii. Pentru publicul american,
cel mai important aspect al c\r]ii pare s\ fie dezbaterea asupra
cre[tinismului [i implica]iile pe care le pot avea teoriile noastre. Pe
parcursul circuitului de promovare `ntreprins `n Statele Unite am
descoperit un public viu [i entuziast, gata s\ discute multe dintre
adev\rurile religioase considerate `nainte ca imuabile. Mul]i erau
fascina]i de procedura birocratic\ prin care anumite lucr\ri au fost
inserate `n Noul Testament, iar altele au fost excluse. {i era bine
primit\ dezv\luirea noastr\ referitoare la faptul c\ Noul Testament
22 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

este mai pu]in un tablou al }\rii Sfinte `n timpul lui Isus c`t o ima-
gine a valorilor [i atitudinilor bisericii din secolul al patrulea. ~n
plus, argumentele noastre au fost `nsu[ite imediat de feministele
din America, ele `n]eleg`nd rapid implica]iile celor spuse de noi,
implica]ii considerabile asupra unor probleme contemporane extrem
de controversate, precum celibatul preo]ilor [i rolul femeii `n bise-
ric\ [i `n societate. Fusesem con[tien]i de aceste implica]ii, dar
eram surprin[i de buna primire f\cut\ de mi[carea feminist\.
~n Marea Britanie, situa]ia era oarecum diferit\. Controversele
legate de Isus s-au aprins [i s-au stins imediat. Ce a r\mas a fost Prefa]\
interesul de lung\ durat\ `n latura istoric\ ale lucr\rii noastre,
aspect `n general ignorat `n Statele Unite. Interesul britanicilor s-a
concentrat asupra unor subiecte precum cavalerii templieri [i cruci- ~n 1969, `n drum spre Cévennes, unde trebuia s\-mi petrec
adele, erezia catar\, rozicrucianismul [i francmasoneria, ca [i asupra concediul `n acea var\, am cump\rat, cu totul `nt`mpl\tor, o carte. Le
unor aspecte culturale, cum ar fi semnifica]ia lui Poussin [i a altor Trésor Maudit (Comoara blestemat\), de Gérard de Sède, era o carte
personalit\]i artistice sau criptografia, descifrarea codurilor [i a din zona enigmelor dezv\luite: o poveste u[uric\, dar antrenant\, un
cifrurilor, des `nt`lnit\ `n lucrare. Iar cele trei filme produse la BBC amalgam de fapte istorice, mister autentic [i presupuneri. A[a cum se
st`rniser\ deja `n r`ndurile publicului televiziunii britanice interesul `nt`mpl\ de obicei cu astfel de lecturi, dup\ vacan]\ a[ fi dat-o uit\rii,
asupra misterului de la Rennes-le-Château. dac\ nu a[ fi fost frapat de o omisiune ciudat\ [i greu de ignorat.
Fiecare dintre subiectele de mai sus ar fi putut furniza material Comoara „blestemat\“ despre care era vorba p\rea s\ fi fost
pentru o carte. {i este loc [i se simte nevoia scrierii acestor c\r]i descoperit\ `n anii 1890 de un preot de ]ar\ care descifrase ni[te
pentru fiecare subiect `n parte [i, a[a cum am tot spus `n interviuri, documente criptate, dezgropate `n biserica `n care slujea. De[i erau
consider\m c\ lucrarea noastr\ doar deschide drumul. Dincolo de reproduse textele a dou\ dintre aceste documente, „mesajele secrete“
toate celelalte teme, trei r\m`n de cel mai mare interes: misterul de care se ascundeau `n spatele lor nu erau publicate. Ca urmare, me-
la Rennes-le-Château; „dinastia Graalului“ sau leg\tura de s`nge; [i sajele se pierduser\ din nou. Totu[i, am descoperit c\, `n urma unui
Prioria din Sion, aceast\ societate secret\ care, din Evul Mediu [i
studiu relativ superficial al celor cuprinse `n carte, cel pu]in unul
p`n\ azi, a avut un rol central `n povestea noastr\. Consider\m c\
dintre mesajele t\inuite ie[ea la iveal\. Nu aveam dubii asupra fap-
lucrarea noastr\ a amorsat suficient fiecare din aceste trei teme. ~n
tului c\ [i autorul `l descifrase. Nu ar fi putut scrie cartea dac\ [i-ar
timpul lunilor care au trecut de la apari]ia c\r]ii, am primit
fi aruncat asupra documentelor doar o privire superficial\. Deci nu
numeroase scrisori, ne-am `nt`lnit cu numeroase persoane [i am
avea cum s\ nu afle ceea ce descoperisem eu `nsumi. ~n plus, mesa-
ob]inut noi informa]ii relevante [i valoroase.
jul era exact tipul de citat care intrig\, sporind astfel cifra v`nz\rilor
De la apari]ie, cel pu]in un lucru este clar: cartea noastr\ este
unei c\r]i de succes. De ce Gérard de Sède nu `l publicase oare?
numai un preludiu, doar deschide drumul. Dac\ noi o s\ mai
~n timpul lunilor care au urmat, at`t stranietatea povestirii, c`t [i
abord\m sau nu aceste subiecte, este greu de spus, iar subiectul este
posibilitatea ca ea s\ fi fost punctul de pornire spre alte descoperiri,
departe de a fi fost epuizat.
o readuceau, din c`nd `n c`nd, `n g`ndurile mele. Atrac]ia pe care o
exercita asupra mea era similar\ cu aceea a unui joc incitant de
cuvinte `ncruci[ate – la care se ad\uga curiozitatea st`rnit\ de t\ce-
rea autorului. Deoarece `ntrez\ream noi `n]elesuri care p\reau s\ fie
ascunse pe mai multe niveluri `n spatele acelor documente, am
24 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
`nceput s\-mi doresc s\ pot dedica cercet\rii enigmei din
Rennes-le-Château ceva mai mult dec`t ni[te momente furate din
timpul meu de lucru ca scenarist pentru televiziune. De aceea, spre
sf`r[itul toamnei anului 1970, i-am prezentat povestea, ca pe un
posibil subiect de documentar, lui Paul Johnstone, produc\torul exe-
cutiv al serialului istoric [i arheologic Chronicle, realizat de BBC.
Paul a `ntrev\zut perspective tentante, a[a c\ am fost trimis `n
Fran]a, ca s\ discut cu autorul c\r]ii [i s\ analizez posibilit\]ile de
realizare a unui scurt-metraj. ~n acela[i an, `n timpul s\rb\torilor de
Cr\ciun, m-am `nt`lnit cu de Sède la Paris. Chiar de la prima
`ntrevedere, i-am pus `ntrebarea care nu-mi d\dea pace de mai bine
de un an. „De ce nu a]i publicat mesajul ascuns `n pergamente?“
Replica lui m-a uluit: „Care mesaj?“
Nu-mi venea s\ cred c\ nu avea habar de existen]a acelui mesaj
at`t de u[or de descifrat. De ce `ncerca s\ se eschiveze? Brusc, am
devenit eu `nsumi reticent, lipsit de dorin]a de a dezv\lui `ntocmai
ceea ce descoperisem. ~n urm\toarele minute, ne-am tatonat unul
pe cel\lalt p`n\ c`nd a devenit evident faptul c\ mesajul ne era
cunoscut am`ndurora. Mi-am repetat `ntrebarea: „De ce nu l-a]i
publicat?“ De data asta r\spunsul lui a fost bine chibzuit: „Am con-
siderat c\ oamenii de talia dumneavoastr\ vor prefera s\ `l desci-
freze singuri [i s\ `l p\streze pentru ei `n[i[i“.
Replica aceea, tot at`t de criptic\ precum misterioasele hrisoave ale
preotului, a fost primul indiciu clar c\ enigma din Rennes-le-Château
avea s\ se dovedeasc\ a fi mult mai mult dec`t o simpl\ poveste
despre comori ascunse.
~n prim\vara anului 1971, am `nceput s\ preg\tesc, `mpreun\ cu
regizorul Andrew Maxwell-Hyslop, un film din seria Chronicle.
Trebuia s\ fie un doar un episod de dou\zeci de minute dintr-un
program tip magazin. Dar, `n timp ce lucram, de Sède a `nceput s\
ne furnizeze noi informa]ii. Mai `nt`i a adus textul complet al unui
mesaj cifrat de o importan]\ major\, referitor la pictorii Poussin [i
Teniers. Mi s-a p\rut fascinant. Codul folosit era incredibil de com-
plex. Ni s-a povestit c\ fusese „spart“, cu ajutorul computerelor, de
speciali[tii din Serviciul de Decodific\ri al Armatei Franceze. Am
studiat eu `nsumi meandrele cifrului [i am ajuns la concluzia c\
explica]ia care ni se oferise era cel pu]in suspect\. Mi-am verificat
supozi]iile apel`nd la ajutorul exper]ilor `n codificare din Serviciul
de Spionaj Britanic. {i ei mi-au dat dreptate: „Un computer nu
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 25
poate rezolva problema, datele s`nt insuficiente“. Codul era de ne-
descifrat f\r\ o cheie pe care cineva, c`ndva, trebuie s\ o fi avut.
Apoi, acela[i de Sède a aruncat o a doua bomb\. Ne-a anun]at
c\ fusese descoperit un morm`nt care sem\na cu cel reprezentat `n
faimosul tablou al lui Poussin, Les Bergers d’Arcadie (P\storii din
Arcadia). {i a promis s\ ne pun\ la dispozi]ie fotografiile acestuia
imediat ce „avea s\ intre `n posesia lor“. ~ntr-adev\r, le-am primit
peste doar c`teva zile [i atunci ne-a fost clar c\ filmule]ul nostru
despre un mister de importan]\ local\ `ncepea s\ capete conota]ii
nea[teptate. Paul a decis s\-l abandoneze [i ne-am asumat obliga]ia
de a realiza un film Chronicle integral. Astfel aveam mai mult timp
pentru cercet\ri [i, totodat\, mai mult timp de emisie pentru a pre-
zenta toat\ povestea. Iar difuzarea a fost am`nat\ p`n\ `n prim\vara
anului urm\tor.
Filmul The Lost Treasure of Jerusalem? (Tezaurul pierdut al
Ierusalimului?) a fost transmis `n februarie 1972 [i a provocat
reac]ii puternice. Am realizat c\ d\dusem peste un subiect de mare
interes – nu numai pentru mine, ci [i pentru un public foarte larg.
Erau necesare noi cercet\ri, mult mai riguroase. Se punea problema
realiz\rii unei a doua p\r]i a filmului. ~n 1974 aveam o mul]ime de
materiale noi [i Paul l-a desemnat pe Roy Davies ca produc\tor al
celui de-al doilea film din ciclul Chronicle, The priest, the Painter
and the Devil (Preotul, pictorul [i diavolul). ~nc\ o dat\, reac]ia
publicului a demonstrat c`t de mult `nfl\c\rase povestea imagina]ia
spectatorilor. Dar povestea devenise deja at`t de complex\ [i rami-
fica]iile sale se `ntinseser\ at`t de departe `nc`t o cercetare detaliat\
dep\[ea posibilit\]ile unei singure persoane. Ap\ruser\ prea multe
conexiuni care trebuiau urm\rite. Cu c`t m\ axam mai mult pe una
dintre direc]iile investiga]iei, cu at`t deveneam mai con[tient de
marea mas\ de materiale pe care le neglijam. ~n aceast\ con-
junctur\ descurajant\, [ansa, care mai `nt`i `mi pusese `nt`mpl\tor
totul `n c`rc\, a avut grij\ s\ nu m\ pr\bu[esc sub greutatea ei.
~n 1975 am avut marele noroc de a-l `nt`lni pe Richard Leigh la
ni[te cursuri de var\ la care ]ineam am`ndoi prelegeri legate de
diverse aspecte ale literaturii. Richard este romancier [i autor de
proz\ scurt\, absolvent al unor cursuri postuniversitare de literatur\
comparat\ [i un foarte bun cunosc\tor al istoriei, filozofiei, psi-
hologiei [i al disciplinelor ezoterice. Lucra de c`]iva ani ca lector
universitar `n Canada, Statele Unite [i Marea Britanie.
26 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

C`t au durat acele cursuri, am petrecut multe ore abord`nd su-

biecte de interes comun. Eu am adus `n discu]ie cavalerii templieri,
care, pe fundalul enigmei de la Rennes-le-Château, jucau un rol
important. Spre `nc`ntarea mea, am descoperit c\ el aprofundase
temeinic studiul istoriei misteriosului ordin al c\lug\rilor-r\z-
boinici, care `i captase de mult aten]ia. Dintr-o singur\ lovitur\, am
sc\pat de luni `ntregi de munc\ pe care le crezusem a[ternute `nain-
tea mea. Richard putea r\spunde la majoritatea `ntreb\rilor mele [i
era la fel de intrigat ca mine de o serie de aparente anomalii pe care
le scosesem la lumin\. {i, cu mult mai important, era fascinat de
proiectul de cercetare pe care eu `l demarasem [i c\ruia el `i sesiza
toate semnifica]iile. S-a oferit s\ m\ ajute `n l\murirea aspectelor
legate de templieri. {i tot el l-a cooptat pe Michael Baigent, un
licen]iat `n psihologie care tocmai renun]ase la o carier\ de fotore-
porter de succes pentru a-[i putea dedica tot timpul studiului
templierilor, cu inten]ia de a finaliza un proiect cinematografic.
Oric`t de mult a[ fi c\utat, nu a[ fi reu[it s\-mi g\sesc coechi-
pieri at`t de competen]i [i de care s\ m\ simt at`t de apropiat
datorit\ afinit\]ilor noastre comune. Dup\ anii `n care muncisem
singur, m\ re`nsufle]ea apari]ia nea[teptat\ a altor dou\ min]i care
se alaturau proiectului meu. Primul rezultat palpabil al colabor\rii
noastre a fost cel de-al treilea film Chronicle despre Rennes-le-
Château, The Shadow of the Templars (Umbra templierilor), pro-
dus de Roy Davies `n 1979.
Cercet\rile destinate realiz\rii peliculei ne-au adus, p`n\ la
urm\, fa]\ `n fa]\ cu e[afodajul pe care se ridicase misterul din
Rennes-le-Château. Dar `n scenariu nu am putut include dec`t
aluzii la ceea ce tocmai `ncepusem s\ deslu[im. Dincolo de cele
prezentate publicului, se afla ceva mult mai senza]ional, mai sem-
nificativ [i a c\rui importan]\ dep\[ea tot ce ne imaginasem c`nd
`ncepusem s\ cercet\m „mica enigm\ interesant\“ legat\ de
descoperirea f\cut\ de un preot `ntr-un sat de munte.
~n 1972, `ncheiam primul film spun`nd: „Ceva extraordinar
a[teapt\ s\ fie descoperit... [i asta se va `nt`mpla `ntr-un viitor
destul de apropiat“.
Cartea de fa]\ descrie nu numai acel „ceva“, ci [i modul
neobi[nuit `n care a fost descoperit.
HENRY LINCOLN
17 ianuarie 1981
Principalele locuri investigate `n Fran]a
PA RT E A ~ N T ~ I

MISTERUL
 CAPITOLUL 1

C\tunul misterios
La `nceput, am crezut c\ ne confruntam cu un mister de impor-
tan]\ strict local\ – unul incitant, f\r\ `ndoial\, dar a c\rui semnifi-
ca]ie era minor\ [i care nu putea st`rni nici un fel de interes `n afara
grani]elor unui s\tuc din sudul Fran]ei. Am avut impresia c\ acea
tain\, de[i `nc`lcit\ `n multe i]e fascinante ale istoriei, era de interes
`n primul r`nd academic. Ne-am `nchipuit c\ investiga]iile noastre
ar fi putut ajuta la clarificarea anumitor aspecte ale istoriei Occi-
dentului, nu c\ urmau s\ le rescrie pe de-a-ntregul. {i nici m\car nu
am visat c\ ceea ce urma s\ descoperim ar fi putut trezi interesul
contemporanilor no[tri – [i `nc\ un interes fulminant.
La `nceputul investiga]iilor, ne-ar fi fost greu s\ definim obiectul
cercet\rilor noastre. Nu aveam nici o teorie, nu porneam de la nici o
ipotez\, nu puteam preciza ce anume vroiam s\ demonstr\m. Pur [i
simplu, `ncercam s\ g\sim o explica]ie pentru o enigm\ bizar\, dar
lipsit\ de importan]\, de la sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea. Nu
[tiam unde trebuia s\ ajungem, dar dovezile pe care le adunam – fiecare
fiind `n perfect\ concordan]\ cu cele ce o precedau – ne conduceau, pas
cu pas, parc\ prin propria lor voin]\, c\tre un anume rezultat.
Investiga]ia noastr\ – pentru c\ a fost vorba `ntr-adev\r de o
investiga]ie – a pornit de la o poveste mai mult sau mai pu]in lipsit\
de complica]ii. La o prim\ privire, aceasta nu era prea diferit\ de
celelalte „pove[ti cu comori“ sau „mistere nerezolvate“ care nu
lipsesc din folclorul [i din legendele specifice fiec\rei zone rurale.
Una dintre versiunile ei fusese chiar publicat\ `n Fran]a [i st`rnise
32 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
`ntr-o oarecare m\sur\ interesul, dar – dup\ c`te [tiam noi la acel
moment – nu i se acordase o importan]\ deosebit\. ~ns\ era o versiune
`n care existau destule erori – dup\ cum aveam s\ afl\m mai t`rziu.
Vom `ncepe prin a reda povestea `n forma `n care am auzit-o
prima oar\, adic\ a[a cum a fost publicat\ `n anii 1960.1
Rennes-le-Château [i Bérenger Saunière
~ntr-un c\tun din Fran]a, numit `n Rennes-le-Château, a sosit, la
1 iunie 1885, un nou preot paroh. Numele preotului era Bérenger
Saunière.2 Era un b\rbat de treizeci [i trei de ani, chipe[, robust,
energic [i, dup\ toate aparen]ele, extrem de inteligent. Nu cu mult
timp `n urm\, `n seminar fiind, p\ruse s\ aib\ `nainte o carier\ cle-
rical\ promi]\toare. Cu certitudine, era destinat unui loc mult mai
important dec`t un sat izolat printre dealurile r\s\ritene de la poalele
Pirineilor. Cu toate acestea, la un moment dat, c\zuse `n dizgra]ie.
Nu se [tie cu ce anume gre[ise, dar e limpede c\ `[i z\d\rnicise toate
planurile de avansare. Dorind probabil s\ se descotoroseasc\ defini-
tiv de el, superiorii s\i `l numiser\ paroh `n Rennes-le-Château.
Pe atunci, acel c\tun situat pe o pant\ abrupt\, la patruzeci de kilo-
metri de Carcassonne, avea doar dou\ sute de locuitori. Oricine
altcineva s-ar fi considerat exilat pe via]\ `ntr-un loc `ndep\rtat, lipsit de
perspective, departe de confortul oferit de civiliza]ia timpului s\u, de
tot ce ar fi putut stimula o minte ager\ [i iscoditoare. Era, f\r\ `ndoial\,
o lovitur\ dat\ ambi]iilor lui Saunière. Totu[i, existau c`teva com-
pensa]ii. Regiunea aceea era locul s\u de ba[tin\, Saunière se n\scuse
[i crescuse `n satul Montazels, aflat doar la c`]iva kilometri dep\rtare.
A[adar, oric`te defecte ar fi avut Rennes-le-Château, se sim]ea acolo ca
acas\, `nconjurat de toate cele care `i fuseser\ familiare `n copil\rie.
~ntre 1885 [i 1891, venitul anual lui Saunière se ridica, `n franci,
la echivalentul a [ase lire sterline. Nu era bogat, dar c`[tiga cam c`t era
de a[teptat pentru un preot de ]ar\ din Fran]a ultimelor decenii ale sec-
olului al nou\sprezecelea. Din aceast\ sum\ [i din darurile primite de
la enoria[i `[i putea asigura supravie]uirea, dar nu-[i putea permite nici
o extravagan]\. Dup\ toate aparen]ele, `n acest r\stimp de [ase ani a
dus o via]\ pl\cut\ [i lini[tit\. A v`nat `n mun]ii `n care se n\scuse [i a
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 33
pescuit `n apele pe care le [tia din primii ani ai vie]ii. A citit cu l\-
comie, [i-a perfec]ionat latina, a `nv\]at greaca, a `nceput s\ studieze
ebraica. A angajat-o ca menajer\ pe Marie Denarnaud, o ]\r\ncu]\ de
optsprezece ani, care i-a devenit confident\ [i i-a fost al\turi p`n\ la
sf`r[itul zilelor. I-a f\cut, cu regularitate, vizite prietenului s\u, abatele
Henri Boudet, preot `n Rennes-les-Bains, satul al\turat. {i, sub tutela
acestui Boudet, s-a implicat `n istoria agitat\ a regiunii – o istorie ale
c\rei vestigii erau permanent prezente `n jurul s\u.
De exemplu, la doar c`]iva kilometri spre sud-est fa]\ de
Rennes-le-Château, se contureaz\ un alt pisc, Bézu, acoperit de rui-
nele unei fort\re]e medievale, care a fost c`ndva un pretorat al cava-
lerilor templieri. Pe un al treilea pisc, la circa doi kilometri c\tre est
fa]\ de Rennes-le-Château, se afl\ ruinele castelului Blanchefort,
care i-a apar]inut, din mo[i-str\mo[i, lui Bertrand de Blanchefort,
al patrulea mare maestru al Cavalerilor Templieri, cel care a condus
acest faimos ordin la mijlocul secolului al doisprezecelea. Rennes-
le-Château [i `mprejurimile se aflau pe vechiul drum al pelerinilor,
care pornea din Nordul Europei pentru a ajunge `n Spania, la Santi-
ago de Compostela. {i toat\ regiunea era b`ntuit\ de legende [i de
ecourile unui spectaculos trecut tumultuos, adeseori `ns`ngerat.
Saunière dorea de mai mult timp s\ restaureze biserica satului
Rennes-le-Château. Consacrat Mariei Magdalena `n 1059, edificiul
d\r\p\nat `n timp fusese construit pe funda]ia unei [i mai vechi con-
struc]ii vizigote, dat`nd din veacul al [aselea. Nu e de mirare c\, la
sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea, se afla `ntr-o stare at`t de
proast\ `nc`t p\rea de nerecuperat.
~n 1891, `ncurajat de prietenul s\u Boudet, parohul s-a `ncume-
tat s\ fac\ ni[te repara]ii modeste, cu o mic\ sum\ de bani `mpru-
mutat\ din rezervele satului. ~n timpul lucr\rilor, a `ndep\rtat piatra
altarului, care era sprijinit\ pe doi pila[tri arhaici, din vremea
vizigo]ilor. Unul dintre ace[tia s-a dovedit a fi gol pe din\untru [i,
`n interiorul lui, preotul a descoperit patru pergamente p\strate `n
tuburi de lemn, sigilate. Se spune c\ dou\ dintre ele con]ineau ge-
nealogii, una dat`nd din 1244, cealalt\ din 1644. Celelalte dou\
documente p\reau s\ fi fost redactate pe la 1780 de abatele Antoine
Bigou, unul dintre cei care `l precedaser\ pe Saunière ca preot `n
Rennes-le-Château. ~ns\ Bigou fusese [i capelanul personal al nobi-
lei familii Blanchefort care, `n zorii Revolu]iei Franceze, se num\ra
`nc\ printre cele mai importante familii de latifundiari din regiune.
34 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
La prima vedere, pergamentele din vremea lui Bigou par s\
con]in\ texte sacre `n limba latin\, fragmente din Noul Testament.
Cel pu]in asta este prima impresie. ~ns\, pe unul dintre ele, cuvintele
nu s`nt desp\r]ite de spa]ii [i au fost inserate o serie de litere cu totul
de prisos. Iar pe al doilea r`ndurile s`nt trunchiate, parc\ la `n-
t`mplare – uneori chiar `n mijlocul unui cuv`nt –, `n timp ce este u[or
de observat c\ anumite litere s`nt scrise mai sus dec`t celelalte. ~n
realitate, aceste pergamente con]in o `n[iruire de mesaje foarte inge-
nios cifrate. Unele dintre ele s`nt extrem de complexe [i de impre-
vizibile, pun `n `ncurc\tur\ chiar [i un computer [i nu pot fi descifrate
f\r\ cheia potrivit\. Descifrarea care urmeaz\ a ap\rut `ntr-o lucrare
dedicat\ de un francez satului Rennes-le-Château [i `n dou\ dintre
filmele despre acest subiect realizate de noi pentru BBC:
BERGERE PAS DE TENTATION QUE POUSSIN TENIERS
GARDENT LA CLEF; PAC DCLXXXI PAR LA CROIX ET CE
CHEVAL DE DIEU J’ACHEVE CE DAEMON DE GARDIEN A
MIDI POMMES BLEUES
(CIOB|NI}| NICI O ISPIT| C| POUSSIN TENIERS DE-
}INE CHEIA; PACE 681 PRIN CRUCE {I ACEST CAL AL LUI
DUMNEZEU EU DES|V~R{ESC «sau DISTRUG» ACEST DE-
MON AL PROTECTORILOR LA AMIAZ| MERE ALBASTRE)
Dar, dac\ dificultatea unora dintre cifruri este descurajant\,
altele s`nt extrem, chiar flagrant, de simple [i sar `n ochi. ~n cel
de-al doilea pergament, de exemplu, literele scrise mai sus dec`t
celelalte, citite la r`nd, alc\tuiesc un mesaj coerent.
A DAGOBERT II ROI ET A SION CE TRESOR ET IL EST
LÀ MORT
(ACEASTA COMOAR| APAR}INE REGELUI DAGO-
BERT AL II-LEA {I SIONULUI {I EL ESTE ACOLO MORT)
De[i mesajele de acest gen trebuie s\ fi fost pe `n]elesul preotu-
lui, este greu de crezut c\ putea descifra codurile mai complexe.
Dar el a realizat c\ d\duse peste ceva extrem de important [i, dup\
ce a ob]inut aprobarea primarului satului, i-a ar\tat cele descoperite
superiorului s\u, episcopul din Carcassonne. C`t de multe a `n]eles
episcopul, nu se [tie. Dar Saunière a fost trimis imediat la Paris, pe
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 35
cheltuiala episcopului, cu ordinul de a duce pergamentele unor
importante autorit\]i biserice[ti. Printre acestea se num\rau abatele
Bieil, directorul general al Seminarului Saint Sulpice, [i nepotul
s\u Émile Hoffet. La vremea aceea, Hoffet `[i des\v`r[ea preg\tirea
preo]easc\. De[i nu cu mult trecut de dou\zeci de ani, avea deja
reputa]ia unui erudit, mai ales `n ceea ce prive[te lingvistica, cripto-
grafia [i paleografia. ~n ciuda voca]iei sale pastorale, se [tia c\ era
interesat de ezoterism [i c\ avea rela]ii cordiale cu diverse grupuri
de orientare ocult\, cu secte [i cu societ\]ile secrete care `mp`nzeau
capitala Fran]ei. Ajunsese astfel s\ p\trund\ `ntr-un cerc cultural
ilustru, din care f\ceau parte at`t litera]i ca Stéphane Mallarmé [i
Maurice Maeterlinck, c`t [i compozitori precum Claude Debussy.
Printre cuno[tin]ele sale se num\ra, de asemenea, Emma Calvé,
care, la vremea apari]iei lui Saunière, tocmai revenise `n ]ar\ dup\
o serie de spectacole de succes la Londra [i Windsor. Ca div\,
Emma Calvé era Maria Callas a acelor timpuri. Pe de alt\ parte, era
[i una dintre marile preotese ale culturii ezoterice pariziene [i avea
leg\turi amoroase cu mai mul]i oculti[ti influen]i.
Dup\ ce s-a prezentat la Bieil [i Hoffet, Saunière a petrecut trei
s\pt\m`ni `n Paris. Nu se [tie ce s-a `nt`mplat `n timpul `nt`lnirii sale
cu cei doi clerici. Dar ce se [tie este c\ preotul de ]ar\ a fost imediat
[i c\lduros primit `n cercul select frecventat de Hoffet. S-a afirmat
chiar [i c\ ar devenit amantul Emmei Calvé. S-a b`rfit pe seama
leg\turii lor amoroase [i o cuno[tin]\ a c`nt\re]ei a descris-o ca fiind
„obsedat\“ de preot. ~n orice caz, `ntre cei doi a existat o prietenie
trainic\. ~n anii care au urmat, ea l-a vizitat adesea la Rennes-le-
Château, acolo unde, pe st`ncile din `mprejurimi, s-au putut deslu[i,
p`n\ nu demult, romantice inimioare scrijelite cu ini]ialele lor.
~n timpul [ederii sale la Paris, Saunière [i-a petrecut o parte a
timpului la Luvru. Putem lega asta de faptul c\, `nainte de plecare,
a cump\rat reproducerile a trei tablouri. Se pare ca primul, realizat
de un artist necunoscut, era un portret al Papei Célestin al V-lea,
care a fost capul bisericii pentru o scurt\ vreme, la sf`r[itul secolu-
lui al treisprezecelea. Al doilea era o oper\ a lui David Teniers –
dar nu se [tie despre care David Teniers este vorba, tat\l sau fiul.3
Al treilea era Les Bergers d’Arcadie (P\storii din Arcadia), proba-
bil cel mai cunoscut tablou al lui Nicolas Poussin.
Dup\ `ntoarcerea sa `n Rennes-le-Château, Saunière a reluat
restaurarea a bisericii satului. ~n timpul lucr\rilor, a dezgropat o
36 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
lespede ciudat\, sculptat\, dat`nd din secolul al [aptelea sau al
optulea, sub care se pare c\ se afla o cript\, o camer\ mortuar\ `n
care se spune c\ ar fi g\sit ni[te schelete. Pe de alt\ parte, s-a anga-
jat [i `n realizarea mai multor proiecte, unele mai degrab\ bizare.
De exemplu, `n curtea bisericii se afla cavoul marchizei Maria
d’Hautpoul de Blanchefort. Lespezile care `l alc\tuiau fuseser\ pro-
iectate [i realizate de abatele Antoine Bigou – predecesorul lui
Saunière cu un secol `n urm\, cel care se presupunea ca ar fi com-
pus dou\ dintre pergamentele misterioase. Iar inscrip]ia funerar\ –
care cuprindea un num\r de erori premeditate `n ceea ce privea
departajarea [i ortografierea cuvintelor – era o anagram\ perfect\ a
mesajului cifrat referitor la Poussin [i Teniers. Literele puteau fi
rearanjate astfel `nc`t s\ formeze fraza criptat\, citat\ anterior,
gre[elile fiind strecurate `n text cu acest scop anume.
Ne[tiind c\ inscrip]iile de pe cavoul marchizei fuseser\ deja
copiate, Saunière le-a r\zuit. {i aceast\ profanare a fost doar una
dintre manifest\rile comportamentului s\u straniu. ~nso]it de mena-
jera sa credincioas\, a `nceput s\ fac\ drume]ii lungi prin `mpreju-
rimi, adun`nd pietre aparent lipsite de orice valoare [i care nu ar fi
st`rnit interesul nim\nui. De asemenea, a `nceput un schimb masiv
de scrisori cu coresponden]i necunoscu]i nu numai din toat\ Fran]a,
ci [i din Germania, Elve]ia, Italia, Austria [i Spania. S-a apucat [i s\
colec]ioneze o gr\mad\ de timbre po[tale f\r\ nici un fel de valoare.
{i a ini]iat tranzac]ii secrete cu diverse b\nci. Una dintre ele chiar
[i-a trimis un reprezentant care a b\tut tot drumul de la Paris la
Rennes-le-Château doar pentru a se `ngriji de afacerile lui Saunière.
Preotul a investit, numai `n timbre, o sum\ substan]ial\, ce
dep\[ea cu mult venitul s\u anual de p`n\ atunci. Apoi, `n 1896, a
`nceput s\ cheltuiasc\ masiv, la o scar\ f\r\ precedent, de-a dreptul
uluitoare. La sf`r[itul vie]ii sale, `n 1917, investi]iile sale reprezen-
tau cel pu]in echivalentul a mai multe milioane de lire sterline.
O parte a inexplicabilei sale averi a fost cheltuit\ pentru reali-
zarea unor lucr\ri publice demne de toat\ lauda – de exemplu, un
drum modern care ajungea p`n\ `n sat sau facilit\]i legate de
canalizare. Dar au fost [i investi]ii mai fanteziste. A `n\l]at un turn,
Turnul Magdala, care domina partea abrupt\ a muntelui. {i a con-
struit o cas\ opulent\, vila Bethania, `n care el `nsu[i nu a locuit
niciodat\. Iar biserica nu numai c\ a fost redecorat\, dar a fost
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 37
redecorat\ `n cel mai straniu mod posibil. Pe portalul de deasupra
intr\rii a fost gravat\ o inscrip]ie `n limba latin\:
TERRIBILIS EST LOCUS ISTE
(~NFRICO{|TOR ESTE LOCUL ACESTA )
~n interior, chiar l`ng\ intrare, a fost `n\l]at\ o statuie hidoas\, o
reprezentare vulgar\ a demonului Asmodeus – p\str\torul secretelor,
paznicul comorilor ascunse [i, conform unei vechi legende iudaice, con-
structorul templului lui Solomon. Pe pere]ii bisericii au fost montate
lespezi pe care Drumul Crucii era pictat `ntr-o manier\ ]ip\toare, de prost
gust – fiecare etap\ era caracterizat\ de o ciudat\ lips\ de armonie, de
detalii suplimentare inexplicabile, de devia]ii flagrante sau subtile de la
normele acceptate de Scriptur\. De pild\, la Oprirea a VIII-a, exist\ un
copil `nve[m`ntat `ntr-un kilt sco]ian. La Oprirea a XIV-a, care
`nf\]i[eaz\ trupul lui Isus dus c\tre morm`nt, fundalul este cerul unei
nop]i `ntunecate, dominat de luna plin\. Ca [i cum Saunière ar fi vrut s\
sugereze ceva. Dar ce anume? C\ `nmorm`ntarea lui Isus ar fi avut loc
dup\ c\derea nop]ii, a[adar cu c`teva ore mai t`rziu dec`t ni se istorise[te
`n Biblie? Sau c\ trupul nu este c\rat `n morm`nt, ci din morm`nt?
~n timp ce se ocupa de aceast\ decorare stranie, parohul continua
s\ cheltuiasc\ `n mod extravagant. Colec]iona por]elanuri rare, ]es\turi
scumpe, sculpturi antice. A construit o ser\ cu portocali, a deschis o
gr\din\ zoologic\. A `nfiin]at o bibliotec\ magnific\. Cu pu]in timp
`nainte de a muri, planifica construc]ia unui turn similar Turnului
Babel, c\ptu[it cu c\r]i, din care inten]iona s\ predice. Nici enoria[ii
nu au fost neglija]i. Saunière i-a distrat oferindu-le banchete somp-
tuoase [i [i-a manifestat `n fel [i chip d\rnicia, tr\ind de parc\ ar fi fost
st\p`nul medieval al unui inexpugnabil ]inut muntos. ~n `ndep\rtata [i
aproape inaccesibila sa fort\rea]\, a g\zduit o serie de oaspe]i de vaz\.
Unul a fost, bine`n]eles, Emma Calvé. Altul a fost secretarul de stat
francez pentru Cultur\. Dar probabil c\ cel mai nobil [i mai de seam\
vizitator al ne`nsemnatului preot de ]ar\ a fost arhiducele Johann von
Habsburg, v\rul lui Franz-Iosif, `mp\ratul Austriei. Ulterior s-au
descoperit extrase de cont care demonstreaz\ c\ parohul [i arhiducele
au deschis, `n aceea[i zi, mai multe conturi, `n care cel de-al doilea a
depus ulterior sume importante `n favoarea primului.
La `nceput, autorit\]ile ecleziastice au `nchis ochii. Totu[i, dup\ ce
fostul superior al lui Saunière din Carcassonne a murit, noul episcop a
38 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
`ncercat s\-l cheme pe acesta la ordine. Preotul i-a r\spuns sfid`ndu-l
cu o uluitoare neobr\zare. A refuzat s\ dezv\luie provenien]a bog\]iei
sale [i nu a acceptat transferul ordonat de episcop. ~n lipsa unor
`nvinuiri mai substan]iale, episcopul l-a acuzat de simonie – v`nzarea
ilicit\ a liturghiilor – [i un tribunal local l-a suspendat. Dar parohul a
f\cut apel la Vatican, care l-a exonerat [i l-a reinstalat `n func]ie.
~n 17 ianuarie 1917, la v`rsta de [aizeci [i cinci de ani, Saunière a
suferit un atac subit de apoplexie. O dat\ ce d\ de g`ndit, pentru c\
ap\rea [i pe piatra de morm`nt a marchizei d’Hautpoul de Blanchefort,
`n inscrip]ia pe care el o r\zuise. Pe 17 ianuarie este [i praznicul lui
Saint Sulpice, fa]\ de care Saunière dezvoltase un adev\rat cult. Iar la
seminarul Saint Suplice eroul nostru `[i `ncredin]ase pergamentele
abatelui Bieil [i lui Émile Hoffet. Dar atacul lui Saunière din 17
ianuarie este suspect mai ales pentru c\, pe 12 ianuarie, a[adar cu numai
cinci zile `nainte, enoria[ii s\i au afirmat c\, pentru un om de v`rsta lui,
se bucura de o s\n\tate demn\ de invidiat. Cu toate acestea, chiar `n
data de 12 ianuarie, Marie Denarnaud comandase un sicriu pentru
st\p`nul ei, fapt certificat de o chitan]\ `n a c\rei posesie ne afl\m.
Deoarece Saunière z\cea pe patul de moarte, un preot dintr-o
parohie vecin\ a fost chemat ca s\-i asculte spovedania [i s\-l
`mp\rt\[easc\. Acesta a sosit `n timp util [i s-a retras `n camera bol-
navului. Martorii oculari au povestit c\ a ie[it de acolo extrem de
repede [i vizibil [ocat. Dup\ un martor, de atunci „nu a mai z`mbit
niciodat\“. Dup\ altul, a c\zut `ntr-o depresie acut\, care a durat
c`teva luni. Nu se [tie c`t de exagerate s`nt aceste relat\ri. Cert este
c\, probabil din cauza celor m\rturisite de Saunière la spovedanie,
preotul a refuzat s\-i administreze ultima `mp\rt\[anie.
Saunière a murit pe 22 ianuarie, f\r\ s\ i se fi acordat iertarea
p\catelor. ~n diminea]a urm\toare, trupul s\u a fost a[ezat `ntr-un
fotoliu de pe terasa Turnului Magdala, `nve[m`ntat `ntr-o sutan\
`mpodobit\ cu ciucuri purpurii. Prin fa]a lui s-au perindat necu-
noscu]i `ndolia]i [i mul]i au smuls, ca amintire, c`te unul din ciu-
curii de pe ve[m`ntul r\posatului. A fost o ceremonie pentru care
nu a existat niciodat\ o explica]ie. Actualii locuitori din Rennes-le-
Château s`nt la fel de nedumeri]i ca oricine altcineva.
Citirea testamentului lui Saunière a fost a[teptat\ cu mari speran]e.
Dar, spre surprinderea [i m`hnirea tuturor, el s-a declarat ca fiind din cale
afar\ de s\rac. Se pare c\, `nainte de a muri, `i donase `ntreaga avere
Mariei Denarnaud, cea al\turi de care tr\ise [i c\reia, vreme de treizeci
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 39
[i doi de ani, `i `mp\rt\[ise toate secretele. Sau poate c\ cea mai mare
parte a acestei averi fusese trecut\ pe numele menajerei de la bun `nceput.
Dup\ moartea st\p`nului ei, Marie a dus o via]\ tihnit\ `n vila Beta-
nia p`n\ `n 1946. Dar, dup\ al Doilea R\zboi Mondial, noul guvern al
Fran]ei a emis moned\ nou\. Ca metod\ de a-i demasca pe evazioni[ti,
pe colabora]ioni[ti [i pe profitorii de r\zboi, la schimbarea francilor
vechi cu cei noi, to]i cet\]enii erau obliga]i s\-[i justifice veniturile.
Confruntat\ cu perspectiva unei explica]ii, Marie a ales s\r\cia. A fost
v\zut\ `n propria sa gr\din\ arz`nd teancuri groase de bancnote vechi.
~n urm\torii [ase ani, Marie a dus o via]\ auster\, `ntre]in`n-
du-se din banii ob]inu]i din v`nzarea vilei Bethania. {i i-a promis
cump\r\torului, domnul Noël Corbu, c\, `nainte de moartea ei, `i
va dest\inui un „secret“ care `l va face nu numai bogat, ci [i „puter-
nic“. ~ns\, pe 29 ianuarie 1953, Marie, ca [i st\p`nul ei, a suferit un
surprinz\tor atac subit – care i-a luat graiul [i a tr`ntit-o pe patul de
moarte. A murit `n scurt timp, duc`ndu-[i secretul `n morm`nt, spre
marea dezam\gire a domnului Corbu.
B\nuitele comori
Am relatat, `n linii mari, povestea publicat\ `n Fran]a `n anii
1960. Este vorba de prima versiune pe care am auzit-o [i care ne-a
f\cut s\ ne punem o serie de `ntreb\ri, ceea ce li s-a `nt`mplat [i
celorlal]i investigatori ai acestei enigme.
Prima `ntrebare este c`t se poate de evident\. Care a fost sursa
banilor lui Saunière? De unde putea veni, peste noapte, o asemenea
avere imens\? Oare, `n final, aveam s\ ajungem la o explica]ie
banal\? Sau era vorba de ceva extrem de interesant? G`ndul c\ un
astfel de secret ne-ar fi putut aluneca printre degete ne chinuia, a[a
c\ n-am rezistat impulsului de a o face pe detectivii.
Am `nceput prin a lua `n considera]ie explica]iile sugerate de al]i
investigatori. Erau mul]i cei care sus]ineau ca Saunière ar fi descoperit
`ntr-adev\r un fel de comoar\. Era o presupunere destul de plauzibil\,
pentru c\ istoria satului [i a `mprejurimilor pledeaz\ `n favoarea existen-
]ei multor bog\]ii ascunse, aur [i nestemate deopotriv\.
~n antichitate, de pild\, triburile celtice care tr\iau `n zon\ o
considerau un t\r`m sacru. Chiar numele c\tunului, care c`ndva era

Rennes-le-Château [i `mprejurimile
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 41
Rhedae, a fost preluat de la unul din acele triburi. ~n timpul st\p`-
nirii romane, regiunea era locuit\ de o comunitate numeroas\ [i
prosper\ [i era renumit\ pentru minele [i izvoarele sale fierbin]i, cu
calit\]i terapeutice. {i pentru romani teritoriul era sacru. Arheologii
au descoperit recent vestigiile mai multor temple p\g`ne.
Se presupune c\, `n veacul al [aselea, a[ezarea din creierii
mun]ilor nu era un c\tun, ci un ora[ cu treizeci de mii de locuitori.
Se pare chiar c\, la un moment dat, fusese capitala nordic\ a impe-
riului vizigot – poporul teutonic care, `ndrept`ndu-se c\tre apus, str\-
b\tuse Europa Central\, pr\dase Roma, `i destr\mase imperiul,
trecuse Pirineii [i `[i `ntinsese acolo propria st\p`nire.
Pentru `nc\ cinci sute de ani, ora[ul a r\mas centrul unui district
sau comitat important, numit Comitatul Razès. Apoi, la `nceputul
secolului al treisprezecelea, o armat\ de cavaleri nordici a descins
`n Languedoc pentru a pune cap\t ereziei catarilor sau albigenzilor
[i a adunat pr\zi bogate din toat\ regiunea. ~n timpul atrocit\]ilor
s\v`r[ite sub masca acestei a[a-numite cruciade `mpotriva albigen-
zilor, Rennes-le-Château a fost capturat [i a devenit o feud\ ce a
trecut din m`n\ `n m`n\. Cu un secol [i un sfert mai t`rziu, prin anii
1360, popula]ia local\ a fost decimat\ de cium\; [i, nu dup\ mult
timp, bandi]ii catalani care cutreierau zona au distrus satul.4
Printre toate aceste vicisitudini ale istoriei se `ntrep\trund pove[ti
despre comori fabuloase. De exemplu, se presupunea c\ ereticii catari
ar fi st\p`nit un obiect sacru de o valoare inestimabil\, chiar Sf`ntul
Graal dup\ cum istorisesc mai multe legende. ~mboldit de astfel de
zvonuri, Richard Wagner a venit `n pelerinaj la Rennes-le-Château
`nainte de a compune Parsifal, ultima sa oper\; `n vremea ocupa]iei din
anii 1940-1945, pornind pe urmele lui Wagner, trupele germane au
f\cut numeroase dar inutile excava]ii `n vecin\tatea satului. Nu trebuie
uitat nici tezaurul disp\rut al cavalerilor templieri, al c\ror mare
maestru, Bertrand de Blanchefort, a fost ini]iatorul unei serii de lucr\ri
misterioase `n `mprejurimi. Toate dovezile atest\ c\ era vorba de ni[te
s\p\turi clandestine, efectuate de un contingent de mineri adu[i anume
din Germania. Dac\ un fel de comoar\ a templierilor a fost `ntr-adev\r
ascuns\ `n `mprejurimile satului Rennes-le-Château, s-ar explica
referirea la „Sion“ din pergamentul descoperit de Saunière.
Dar acestea nu s`nt singurele comori demne de luat `n seam\.
~ntre secolele al cincilea [i al optulea, o mare parte a Fran]ei de azi
era condus\ de dinastia merovingian\, cea din care f\cea parte
42 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
regele Dagobert al II-lea. ~n timpul s\u, Rennes-le-Château era un
bastion vizigot, iar el `nsu[i avea drept so]ie o prin]es\ vizigot\.
Localitatea ar fi putut fi un fel de trezorerie regal\. Exist\ docu-
mente care men]ioneaz\ marea avu]ie str`ns\ de acest rege `n sco-
pul finan]\rii campaniilor militare [i ascuns\ `n `mprejurimile
bastionului. Dac\ Saunière ar fi descoperit un astfel de depozit, s-ar
explica pomenirea lui Dagobert `n `nsemn\rile cifrate.
Catarii. Templierii. Dagobert al II-lea. {i ar mai putea fi `nc\ un
alt tezaur – pr\zile bogate adunate de vizigo]i `n timpul invaziei lor
s\lbatice `n Europa. Nu ne referim la ni[te capturi obi[nuite, ci la
anumite obiecte semnificative – at`t la figurat c`t [i la propriu –
pentru tradi]iile religioase din vestul continentului. Pe scurt, s-ar
putea ca vizigo]ii s\ fi intrat `n posesia legendarului tezaur al
Templului din Ierusalim – ceea ce ar justifica referirea la „Sion“ `n
[i mai mare m\sur\ dec`t comorile cavalerilor templieri.
~n anul 66 d.Hr., `n Palestina a izbucnit revolta `mpotriva st\-
p`nirii romane. Patru ani mai t`rziu, `n anul 70 d.Hr., legiunile
aflate sub comanda lui Titus, fiul `mp\ratului, au ras Ierusalimul de
pe suprafa]a p\m`ntului. Templul a fost jefuit [i con]inutul Sfintei
Sfintelor a fost transportat la Roma. Conform reprezent\rilor de pe
monumentul triumfal al lui Titus, printre comorile furate se aflau
imensul candelabru de aur cu [apte bra]e, at`t de scump iudeilor, [i,
probabil, chiar [i Chivotul Legii.
Dup\ trei secole [i jum\tate, `n anul 410 d.Hr., a fost r`ndul
Romei s\ fie jefuit\ de invadatorii vizigo]i condu[i de Alaric cel
Mare, care, realmente, au luat drept prad\ toate avu]iile Ora[ului
Etern. Dup\ cum relateaz\ istoricul Procopius, Alaric a furat „como-
rile lui Solomon, regele evreilor, demne de a fi admirate, pentru c\
erau `mpodobite, `n cea mai mare m\sur\, cu smaralde, [i, `n timpu-
rile str\vechi, fuseser\ luate din Ierusalim de c\tre romani“.5
Este a[adar foarte posibil ca un tezaur s\ fi fost sursa bog\]iei lui
Saunière. S-ar putea ca preotul s\ fi descoperit una dintre aceste
comori, ori poate a dat doar peste aceea care, `n decursul veacurilor,
a trecut din m`n\ `n m`n\ – din Templul din Ierusalim la romani,
apoi la vizigo]i, apoi, probabil, la catari [i/sau la cavalerii templieri.
Dac\ s-a `nt`mplat `ntr-adev\r a[a, s-ar explica de ce comoara `n
cauz\ le „apar]inea“ at`t lui Dagobert al II-lea c`t [i Sionului.
P`n\ aici, se p\rea c\ aveam de-a face, `n esen]\, cu o poveste
despre comori. Iar semnifica]iile [i importan]a unei astfel de istorisi –
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 43
chiar [i `n cazul `n care se refer\ la tezaurul Templului din Ieru-
salim – s`nt, `n ultim\ instan]\, pu]in relevante. Oamenii g\sesc, `n
permanen]\, tot felul de comori. Desigur, s`nt descoperiri capti-
vante, dramatice [i misterioase, iar multe dintre ele scot la iveal\
aspecte necunoscute ale trecutului. Dar s`nt extrem de pu]ine cele
care exercit\ o influen]\ direct\, politic\ sau de alt\ natur\, asupra
prezentului – ceea ce se `nt`mpl\ doar atunci c`nd, odat\ cu tezau-
rul, iese la lumin\ [i un anume secret, unul exploziv.
Nu am nesocotit argumentul c\ Saunière a g\sit o comoar\. ~n
acela[i timp nu am avut nici un dubiu asupra faptului c\, indiferent
ce altceva ar mai fi descoperit, Saunière a aflat [i o tain\ – o tain\
cu semnifica]ie istoric\, a c\rei importan]\ este enorm\, nu mai
pentru epoca lui, ci poate [i pentru a noastr\. Numai banii, aurul
sau giuvaierurile nu s`nt o justificare satisf\c\toare pentru multiple
fa]ete ale pove[tii sale. Ele nu pot explica, de exemplu, acceptarea
parohului `n cercul lui Hoffet, sau prietenia sa cu Debussy, sau
leg\tura sa amoroas\ cu Emma Calvé. {i nu pot justifica nici
interesul intens al bisericii fa]\ de `ntreaga istorie, nici siguran]a de
sine cu care Saunière [i-a sfidat episcopul [i nici faptul c\ a fost
ulterior exonerat de c\tre Vatican, care a reac]ionat rapid la soli-
citarea lui. Comorile nu pot explica, de asemenea, nici refuzul unui
preot de a acorda ultima `mp\rt\[anie unui muribund, nici vizita
unui arhiduce de Habsburg `ntr-un sat pierdut din Pirinei. Nici
banii, nici aurul [i nici giuvaerurile nu ar fi putut genera impresia
de mistificare ce `nconjoar\ ca un nimb `ntreaga afacere, `ncep`nd
cu mesajele codificate [i culmin`nd cu bancnotele mo[tenite [i apoi
arse de Marie Denarnaud. Aceea[i Marie care promisese s\ dezv\-
luie o „tain\“ ce nu oferea doar bog\]ia, ci [i „puterea“.
Toate acestea ne-au sporit convingerea c\ `n povestea lui Saunière
era vorba de ceva mai mult dec`t de o comoar\, c\ se referea la un
anume secret, unul controversat, f\r\ doar [i poate. Cu alte cuvinte,
aveam impresia c\ misterul nu se limita la agita]ia iscat\, `ntr-un
c\tun `ndep\rtat, de un preot din secolul al nou\sprezecelea. Orice
ar fi fost, p\rea s\ se reverse [i s\ st`rneasc\ valuri – sau poate chiar
un tsunami – `n lumea de dincolo de Rennes-le-Château.
Oare bog\]ia lui Saunière provenea nu din ceva cu valoare
financiar\ intrinsec\, ci dintr-un anume fel de cunoa[tere? {i, dac\
era `ntr-adev\r a[a, cum se putuse transforma aceast\ cunoa[tere
44 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
`ntr-un cont bancar? Ar fi putut fi folosit\, de exemplu, pentru a
[antaja pe cineva? Era averea parohului pre]ul t\cerii sale?
{tim c\ primise bani de la Johann von Habsburg. Totu[i, „secre-
tul“ preotului, oricare ar fi fost, p\rea mai degrab\ de natur\ reli-
gioas\ dec`t de natur\ politic\. Pe deasupra, conform tuturor
relat\rilor, era bine cunoscut\ cordialitatea rela]iilor sale cu arhi-
ducele. Pe de alt\ parte, exista o institu]ie care, dup\ toate aparen]ele,
`n ultima parte a vie]ii lui Saunière se temuse de acesta [i chiar `l
tratase cu menajamente – Vaticanul. Era oare posibil ca preotul s\
fi [antajat Vaticanul? Un astfel de [antaj pare o ac]iune prea
`ndr\znea]\ [i primejdioas\ pentru un singur om, oric`t de elaborate
ar fi precau]iile sale. Dar dac\, `n aceast\ `ntreprindere, se bucurase
de ajutorul [i de sprijinul unor persoane al c\ror rang le-ar fi asigu-
rat, fa]\ de Biseric\, intangibilitatea – ni[te persoane precum secre-
tarul de stat pentru Cultur\ al Fran]ei sau precum Habsburgii? Dac\
arhiducele Johann era doar un intermediar, iar banii pe care `i
plasase `n contul lui Saunière proveneau din visteria Romei?6
Intriga
Premiera filmului The Lost Treasure of Ierusalem? (Tezaurul
pierdut al Ierusalimului?), primul dintre cele trei dedicate de noi lui
Saunière [i misterului din Rennes-le-Château, a avut loc `n februa-
rie 1972. Filmul nu f\cea afirma]ii controversate, ci doar istorisea
„povestea de baz\“, a[a cum a fost redat\ `n paginile precedente.
Nici nu con]inea specula]ii despre vreun „secret exploziv“ sau
despre vreun [antaj la nivel `nalt. Merit\ men]ionat [i faptul c\ `n
film nu era amintit – dup\ nume – Émile Hoffet, t`n\rul cleric [i
c\rturar c\ruia Saunière i-a `ncredin]at pergamentele cifrate.
Probabil nu este surprinz\tor faptul c\ am primit apoi un adev\rat
potop de scrisori. Unele ne sugerau anumite specula]ii surprinz\toare.
Altele erau laudative. Altele erau doar ni[te aiureli. Dar, dintre toate
acestea, una, al c\rei autor a preferat s\ nu-i facem cunoscut numele,
p\rea s\ merite o aten]ie deosebit\. Venea de la un preot anglican pen-
sionat [i p\rea un non sequitur (n.trad., concluzie care nu se poate
demonstra pornind de la datele ini]iale) bizar [i provocator.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 45
Corespondentul nostru scria pe un ton categoric [i autoritar. Afirma]iile
sale erau directe [i irevocabile, stilul nu era elaborat [i l\sa impresia c\
nu-i pas\ dac\ avea s\ fie crezut sau nu. „Comoara“, declara el cu
convingere, nu trebuia s\ ne duc\ cu g`ndul la aur sau la pietre
pre]ioase. Ea nu era altceva dec`t „dovada incontestabil\“ a faptului c\
R\stignirea era o `n[el\torie [i c\ Isus murise de abia `n anul 45 d.Hr.
Teoria p\rea, `n mod flagrant, absurd\. Ce anume ar fi putut
reprezenta, chiar [i pentru un ateu, o „dovad\ incontestabil\“ c\ Isus
supravie]uise R\stignirii? Nu eram `n stare s\ ne imagin\m ceva care
nu ar fi p\rut de necrezut [i care nu ar fi fost respins – ceva care s\ fi
fost m\car o simpl\ „dovad\“, ce s\ mai vorbim de una „incontesta-
bil\“. ~n acela[i timp, `ns\[i absoluta extravagan]\ a afirma]iei solici-
ta explica]ii [i o redactare minu]ioas\ a acestora. A[adar, fiindc\
autorul scrisorii `[i indicase adresa pe plic, am folosit prima ocazie
ivit\ pentru a-l `nt`lni [i a `ncerca s\-l interviev\m.
Dar s-a dovedit cu mult mai reticent dec`t fusese `n scrisoare [i
ne-a l\sat impresia c\, `n primul r`nd, regreta c\ ne scrisese. A
refuzat s\ ne dea am\nunte despre „dovada incontestabil\“. Ne-a
oferit, din proprie ini]iativ\, doar o informa]ie suplimentar\.
„Dovada“ sau, oricum, existen]a ei, `i fusese dezv\luit\ de un alt
cleric anglican, canonicul Alfred Leslie Lilley.
Lilley, care murise `n 1940, publicase mult [i nu era un necu-
noscut. Mare parte din via]a sa, ]inuse leg\tura cu Mi[carea Catolic\
Modernist\, fondat\ la Paris, la Saint Sulpice. {i tot la Paris lucrase,
`n anii tinere]ii, c`nd `l cunoscuse pe Émile Hoffet. A[adar, cercul se
`nchidea. Odat\ f\cut\ leg\tura dintre Lilley [i Hoffet, afirma]ia
preotului, de[i p\rea ilogic\, nu mai putea fi respins\ cu u[urin]\.
O alt\ m\rturie despre existen]a unui secret de propor]ii avea s\
apar\ imediat dup\ `nceperea cercet\rilor legate de via]a lui Nicolas
Poussin, renumitul pictor din secolul al [aptesprezecelea al c\rui nume
se repet\ de-a lungul pove[tii lui Saunière. ~n 1656, Poussin, care la
vremea aceea locuia la Roma, a primit vizita abatelui Louis Fouquet,
care nu era altul dec`t fratele lui Nicolas Fouquet, superintendentul
finan]elor lui Ludovic al XIV-lea, regele Fran]ei. De la Roma, abatele
a descris `nt`lnirea `ntr-o scrisoare adresat\ fratelui s\u. Socotim c\ un
anumit fragment din aceast\ scrisoare merit\ s\ fie redat:
Am discutat cu el despre anumite lucruri, pe care `mi va fi lesne
s\ ]i le explic `n detaliu – lucruri ce `]i vor oferi, prin intermediul
46 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
domnului Poussin, avantaje pe care nici regii nu le-ar putea ob]ine
de la el f\r\ mare b\taie de cap [i care, dup\ spusele lui, s-ar putea
s\ nu mai fie redescoperite de nimeni `n veacurile care vor urma. {i,
`nc\ mai mult de at`t, acestea s`nt lucruri ce se g\sesc cu at`t de
mare greutate `nc`t, acum, pe acest p\m`nt, nimic altceva nu se
poate dovedi de mai mare pre] [i nici nu le poate sta al\turi.7
Nici istoricii, nici biografii lui Poussin sau Fouquet nu au reu[it vre-
odat\ s\ dea o explica]ie satisf\c\toare acestei scrisori, care se refer\,
`n mod evident, la ni[te fapte de o importan]\ enorm\. Nu l-a mult timp
dup\ ce a primit-o, Fouquet a fost arestat [i `ntemni]at pentru tot restul
vie]ii sale. Conform unor anumite relat\ri, i s-a interzis cu stricte]e orice
fel de comunicare – c`]iva istorici `l identific\ cu Omul cu Masca de
Fier. ~ntre timp, toat\ coresponden]a sa a fost confiscat\ de Ludovic al
XIV-lea, care a studiat-o personal. Iar `n anii ce au urmat, regele s-a
str\duit din r\sputeri s\ ob]in\ originalul unuia dintre tablourile lui
Poussin, Les Bergers d’Arcadie. ~ntr-un t`rziu a reu[it [i l-a ascuns la
loc sigur, `n apartamentele sale particulare de la Versaillès.
Oric`t de mare i-ar fi valoarea artistic\, tabloul pare inocent. ~n
prim plan, trei p\stori [i o p\stori]\, aduna]i `n fa]a unui imens
morm`nt antic, admir\ inscrip]ia de pe piatra sa tocit\ de vreme: „ET
IN ARCADIA EGO“. ~n fundal se contureaz\ un peisaj cu mun]i
col]uro[i, caracteristic lui Poussin. Dup\ p\rerea lui Anthony Blunt,
ca [i a altor exper]i `n pictura acestuia, peisajul este `n `ntregime
mitic, fiind rezultatul imagina]iei artistului. Totu[i, la `nceputul anilor
1970, a fost descoperit un morm`nt real, identic cu cel din tablou.
S`nt identice pozi]ia, dimensiunile, propor]iile, forma, vegeta]ia
`nconjur\toare, chiar [i aflorimentul circular de piatr\ pe care unul
din p\storii lui Poussin `[i sprijin\ piciorul. Acest morm`nt real se
afl\ la periferia satului numit Arques – la aproximativ zece kilometri
de Rennes-le-Château [i la cinci kilometri de castelul Blanchefort.
Dac\ cineva st\ `n fa]a monumentului funerar, are `n fa]a ochilor o
panoram\ efectiv identic\ cu aceea pictat\. {i apoi devine evident
faptul c\ unul dintre piscurile din fundal este Rennes-le-Château.
Nimic nu indic\ vechimea morm`ntului. Este desigur posibil s\
fi fost `n\l]at la o dat\ mai recent\ – dar cum au reu[it constructorii
s\-l amplaseze cu at`ta precizie `nc`t pozi]ia s\ coincid\ cu cea din
tablou? De fapt, pare s\ fi r\mas neschimbat din vremea lui
Poussin, iar Les Bergers d’Arcadie pare o redare fidel\ a realit\]ii.
}\ranii din `mprejurimi sus]in c\ morm`ntul a fost acolo de c`nd se
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 47
[tiu ei, p\rin]ii [i bunicii lor. {i se spune c\ acela[i morm`nt este
men]ionat [i `n ni[te memorii dat`nd din anul 1709.8
Conform `nregistr\rilor din arhiva satului Arques, p\m`ntul pe care
se afl\ monumentul i-ar fi apar]inut, p`n\ la moartea sa `n anii 1950,
unui american, un oarecare domn Louis Lawrence din Boston, Massa-
chusetts. Acesta a deschis morm`ntul `n anii 1920 [i a descoperit c\ era
gol. Ulterior, acolo au fost `nhumate soacra [i so]ia sa.
Pe c`nd preg\team primul nostru film despre Rennes-le-Château
din seria realizat\ de BBC, ne-am petrecut o diminea]\ film`nd
morm`ntul. La ora pr`nzului am f\cut o pauz\ [i ne-am `ntors cu
vreo trei ore mai t`rziu. ~n timpul absen]ei noastre, cineva f\cuse o
`ncercare grosolan\ de a p\trunde cu for]a `n\untru.
Dac\ vreodat\ a existat vreo inscrip]ie pe morm`ntul real,
scurgerea necru]\toare a timpului a [ters-o de mult\ vreme. C`t
despre cea de pe morm`ntul din tabloul lui Poussin, se poate spune
c\ este, `n mod conven]ional, elegiac\ – Moartea ne anun]\ c\ este
prezent\ p`n\ [i `n Arcadia, idilicul paradis pastoral din legendele
clasice. Totu[i, mesajul este neobi[nuit, pentru c\ nu exist\ nici un
verb. Tradus cuv`nt cu cuv`nt, ar suna astfel:
{I EU... ~N ARCADIA
De ce trebuia s\ lipseasc\ verbul? Poate din ra]iuni filozofice –
pentru a exclude timpul verbului, elimin`nd orice ar putea indica
prezentul, trecutul sau viitorul, suger`nd astfel eternitatea? Sau
poate dintr-un motiv de natur\ mult mai practic\.
Fragmentele cifrate de pe pergamentele g\site de Saunière se
bazeaz\ mai ales pe anagramare, pe str\mutarea [i rearanjarea lite-
relor. Oare nu ar fi posibil ca „ET IN ARCADIA EGO“ s\ fie tot o
anagram\? Nu s-ar putea ca verbul s\ fi fost omis tocmai pentru ca
inscrip]ia s\ con]in\ doar anumite litere? Unul dintre telespectatorii
no[tri ne-a scris, suger`ndu-ne c\ acesta ar putea fi chiar adev\rul –
[i apoi a rearanjat literele astfel `nc`t s\ formeze o propozi]ie coe-
rent\ `n limba latin\. Acesta a fost rezultatul:
I TEGO ARCANA DEI
(PLEAC|! ASCUND TAINELE DUMNEZEULUI T|U)
Am fost pl\cut surprin[i, dar [i intriga]i de rezultatul acestei
dovezi de ingeniozitate. {i, la vremea aceea, nu ne-am dat seama
c`t de aproape era de adev\r.

CAPITOLUL 2
Catarii [i marea erezie
~n momentul `n care ne-am `nceput cercet\rile, eram deja destul
de bine familiariza]i cu un anumit subiect – erezia catar\ sau albi-
gend\ [i cruciada pe care aceasta a provocat-o `n secolul al trei-
sprezecelea. {tiam deja c\, `ntr-un fel sau altul, catarii erau una din
componentele misterului ]esut `n jurul lui Saunière [i al parohiei
sale. ~n primul r`nd, `n epoca medieval\, `n Rennes-le-Château [i `n
`mprejurimi ace[ti eretici se aflau `n num\r mare, motiv pentru care
regiunea a avut mult de suferit `n timpul cruciadei. ~ntr-adev\r,
istoria locului este `mbibat\ de s`nge catar, ale c\rui urme au per-
sistat, al\turi de am\r\ciunea acelor timpuri, p`n\ `n zilele noastre.
Acum, f\r\ inchizitori pe capul lor, mul]i dintre ]\ranii din zon\ nu
se sfiiesc s\ recunoasc\ c\ s`nt simpatizan]i ai albigenzilor. {i chiar
exist\ o biseric\ catar\ [i un a[a-numit „pap\ catar“, care a locuit `n
satul Arques p`n\ `n 1978, c`nd a `ncetat din via]\.
{tiam c\ Saunière era p\truns de istoria [i de folclorul locurilor
sale natale, a[a c\ este imposibil ca el s\ nu fi venit `n contact cu
ideile [i cu tradi]iile catare. {i nu se poate s\ nu fi [tiut c\, `n seco-
lele al doisprezecelea [i al treisprezecelea, Rennes-le-Château fu-
sese un ora[ important [i un fel de bastion al albigenzilor.
De asemenea, lui Saunière trebuie s\-i fi fost familiare numeroasele
legende despre catari. Cuno[tea, desigur, toate zvonurile care `i legau de
un obiect fabulos, de Sf`ntul Graal. Iar dac\ Richard Wagner, pornit `n
c\utarea a orice ar fi putut aminti de Graal, a vizitat `ntr-adev\r Rennes-
le-Château, nu se poate ca parohul satului s\ nu fi aflat acest lucru.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 49
~n plus, `n 1890, un b\rbat numit Jules Doinel a ajuns bibliotecar
`n Carcassonne [i a `nfiin]at o biseric\ neocatar\.1 Doinel a scris
foarte mult pe marginea ideilor catare, iar `n 1896 a devenit unul
dintre membrii marcan]i ai unei organiza]ii culturale locale, So-
cietatea de Arte [i {tiin]e din Carcassonne. ~n 1898 a fost chiar ales
secretar al acesteia. Din societate f\ceau parte [i destui cunoscu]i
de-ai lui Saunière, inclusiv cel mai bun prieten al s\u, abatele Henri
Boudet. Iar printre apropia]ii lui Doinel se num\ra [i Emma Calvé.
Este a[adar foarte posibil ca Doinel [i Saunière s\ se fi cunoscut.
Mai exist\ un indiciu, chiar mult mai incitant, care `i leag\ pe
catari de misterul din Rennes-le-Château. Prin textul unuia dintre
cele dou\ pergamente g\site de Saunière s`nt pres\rate c`teva litere
mici – mai exact, opt litere – care au fost scrise altfel dec`t celelalte
`n mod inten]ionat. Trei dintre ele se afl\ `n partea de sus a paginii,
celelalte cinci `n partea de jos. {i pot fi citite doar `n ordinea `n care
alc\tuiesc dou\ cuvinte: „REX MUNDI“. Este, f\r\ nici o `ndoial\,
un termen specific catarilor, u[or de identificat pentru to]i cei fami-
liariza]i cu concep]iile acestora.
Lu`nd `n considera]ie cele de mai sus, ni s-a p\rut destul de justi-
ficat\ ideea de a ne `ncepe investiga]iile pornind de la catari. De aceea
am studiat, `n detaliu, tot ceea ce `i define[te: credin]ele [i tradi]iile,
istoria [i mediul `n care tr\iau. Cercetarea noastr\ a dezv\luit noi
dimensiuni ale misterului [i a ridicat o serie de `ntreb\ri obsedante.
Cruciada `mpotriva albigenzilor
~n 1209, o armat\ format\ din circa treizeci de mii de c\l\re]i [i
pedestra[i din nordul Europei a n\v\lit `n tromb\ asupra Langue-
doc-ului – acea zon\ deluroas\ de la poalele de nord-est ale Pirineilor
aflat\ acum `n sudul Fran]ei. ~n r\zboiul ce a urmat ]inutul a fost pr\dat,
recoltele au fost distruse, ora[ele [i cet\]ile au fost rase din temelii [i
toat\ popula]ia a fost trecut\ prin foc [i sabie. Au fost extermina]i at`t
de mul]i oameni `nc`t acel m\cel cumplit poate fi socotit cel dint`i
„genocid“ din istoria modern\ a Europei. Numai `n ora[ul Béziers, de
exemplu, cel pu]in cincisprezece mii de b\rba]i, femei [i copii au fost
masacra]i la `nt`mplare – mul]i chiar `n acel sanctuar care ar fi trebuit
50 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Languedoc `n vremea catarilor
s\ fie biserica. C`nd un ofi]er l-a `ntrebat pe reprezentantul Papei cum
i-ar putea deosebi pe eretici de adev\ra]ii credincio[i, r\spunsul a fost:
„Ucide]i-i pe to]i. Dumnezeu va [ti s\-i deosebeasc\“. Acest citat, de[i
foarte cunoscut, s-ar putea s\ fie apocrif. Cu toate acestea, este repre-
zentativ pentru zelul fanatic [i s`ngele rece cu care s-au s\v`r[it
atrocit\]ile. Acela[i reprezentat papal, printr-o misiv\ trimis\ la Roma,
`l anun]a pe Inocen]iu al III-lea, cu m`ndrie, c\ „nici v`rsta, nici sexul,
nici pozi]ia social\ nu au fost motive de cru]are“.
Dup\ Béziers, armata invadatoare a m\turat `ntregul Languedoc.
Perpignan a c\zut. Narbonne a c\zut. Carcassonne a c\zut. Toulouse
a c\zut. {i, pretutindeni, `nving\torii au l\sat `n urm\ numai s`nge,
moarte [i m\cel.
Acest r\zboi, care a durat aproape patruzeci de ani, este acum
cunoscut drept „cruciada `mpotriva albigenzilor“. A fost o cruciad\
`n adev\ratul sens al cuv`ntului, pornit\ la `ndemnul Papei `nsu[i.
Aidoma crucia]ilor din Palestina, participan]ii au purtat crucea pe
ve[mintele lor. Iar recompensele nu s-au deosebit de cele dob`ndite
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 51
`n urma cruciadelor de pe P\m`ntul Sf`nt – iertarea tuturor p\ca-
telor, isp\[irea pedepselor, un loc asigurat `n Rai [i tot ce putea
jefui fiecare. ~n plus, `n aceast\ cruciad\ nimeni nu a trebuit nici
m\car s\ traverseze marea. {i, conform legilor feudale, nimeni nu
era obligat s\ lupte mai mult de patruzeci de zile – presupun`nd,
bine`n]eles, c\ nimeni nu ar fi fost interesat de prad\.
La vremea `ncheierii cruciadei, Languedoc-ul era pe deplin
transformat, cufundat iar `n barbaria deasupra c\reia se ridicase [i
care caracteriza restul Europei. De ce? De ce a fost nevoie de acest
pr\p\d, de aceast\ brutalitate, de aceast\ devastare?
La `nceputul secolului al treisprezecelea, zona pe care o numim
acum Languedoc nu reprezenta, `n mod oficial, o parte a Fran]ei. Era
un principat independent, `n care limba, cultura [i institu]iile politice
aveau mai pu]ine lucruri `n comun cu nordul dec`t aveau cu Spania –
cu regatele León, Aragon [i Castilia. Principatul era condus de o
m`n\ de familii nobile, `n fruntea c\rora se aflau con]ii de Toulouse
[i puternicul clan Trencavel. Iar `ntre grani]ele acestui principat a
`nflorit cultura care, `n acea epoc\, era cea mai avansat\ [i mai
sofisticat\ din `ntreaga cre[tin\tate – cu excep]ia, poate, a Bizan]ului.
De fapt, existau multe asem\n\ri `ntre Languedoc [i Bizan].
Educa]ia, de exemplu, se bucura de o deosebit\ considera]ie, ceea
ce nu se `nt`mpla `n nordul Europei. Filozofia [i celelalte activit\]i
intelectuale erau `n plin\ ascensiune; poezia [i dragostea romantic\
erau prosl\vite; greaca, araba [i ebraica erau aprofundate cu entuzi-
asm; iar [colile Lunel [i Narbonne, dedicate Cabalei – str\vechea
tradi]ie ezoteric\ a iudaismului –, prosperau. Chiar [i nobilii aveau
[tiin]\ de carte [i erau oameni de litere, la vremea la care cei din
Nord nu erau `n stare nici m\car s\-[i scrie numele.
Ca [i `n Bizan], `n Languedoc domnea, civilizat\ [i nep\s\toare,
toleran]a religioas\ – `n contrast cu zelul fanatic ce caracteriza cele-
lalte regiuni ale Europei. Anumite curente ale gândirii islamice [i
iudaice erau `mprumutate prin intermediul unor centre maritime
comerciale, ca Marsilia, sau veneau din Spania, croindu-[i drum
peste Pirinei. ~n acela[i timp, Biserica de la Roma nu se bucura de
prea mult\ considera]ie; preo]ii acesteia din Languedoc, a c\ror
corup]ie era bine cunoscut\, reu[eau, `nainte de toate, s\ `nde-
p\rteze popula]ia. De pild\, existau biserici `n care nici o liturghie
nu mai fusese spus\ de mai bine de treizeci de ani. Mul]i preo]i `[i
neglijau enoria[ii, fiind preocupa]i doar de afaceri [i de sporirea
52 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
propriilor averi. Un arhiepiscop de Narbone nici m\car nu-[i vizi-
tase vreodat\ dioceza.
Cu toat\ corup]ia bisericii, Languedoc ajunsese pe o culme a cul-
turii ce nu avea s\ mai fie atins\ `n Europa p`n\ `n vremea Rena[terii.
Dar, ca [i `n Bizan], se f\ceau sim]ite automul]umirea, decaden]a [i o
nefast\ moliciune, care au l\sat dezarmat\ regiunea `n fa]a atacurilor
violente ce urmau s\ se dezl\n]uie asupra ei. La un moment dat, at`t
nobilimea din nordul Europei c`t [i Biserica de la Roma au sesizat
aceast\ vulnerabilitate [i au dorit s\ o exploateze. Nobilimea nordic\
invidia de mul]i ani bog\]ia [i luxul din Languedoc. Iar Biserica avea
propriile ei motive. ~n primul r`nd, autoritatea sa `n regiune l\sa de
dorit. Iar `n Languedoc nu `nflorea doar cultura, ci [i altceva – cea
mai important\ erezie din lumea cre[tin\ medieval\.
Dup\ spusele autorit\]ilor biserice[ti, zona era „infectat\“ de ere-
zia albigend\, „lepra molipsitoare din Sud“. {i, `n ciuda faptului c\
adep]ii acestei erezii detestau, mai presus de toate, violen]a, ei
reprezentau o amenin]are serioas\ pentru autoritatea Romei, cea mai
serioas\ cu care avea s\ se confrunte p`n\ c`nd, trei secole mai t`rziu,
`nv\]\turile lui Martin Luther aveau s\ declan[eze Reforma. La 1200,
erezia catar\ avea mari [anse de a lua locul romano-catolicismului `n
Languedoc. ~n plus, `ncepea deja s\ se r\sp`ndeasc\ [i `n alte p\r]i ale
Europei, mai ales `n zonele urbane din Germania, Finlanda [i Cham-
pagne, ceea ce, `n ochii Bisericii, reprezenta o adev\rat\ amenin]are.
Ereticii erau cunoscu]i sub diverse nume. ~n 1165, fuseser\ con-
damna]i de un conciliu ecleziastic din Albi, un ora[ din Languedoc.
Din acest motiv sau poate fiindc\ Albi continua s\ fie unul din nu-
cleele lor, erau adesea numi]i albigenzi. ~n alte r`nduri erau numi]i
catari, sau chatares, sau chatari. {i, nu tocmai rar, erau stigmatiza]ii
atribuindu-li-se numele unor erezii mai vechi: arieni, marcioni]i [i
maniheeni.
„Albigend“ [i „catar“ erau, `n esen]\, denumiri generice. Cu
alte cuvinte, nu se refereau la o biseric\, ca aceea a Romei, unic\ [i
bine definit\, av`nd o doctrin\ [i o teologie bine puse la punct, o
dat\ pentru totdeauna. Sub aceste denumiri erau reunite o serie de
secte – multe dintre ele fiind conduse de c`te un lider independent,
ai c\rui discipoli `i preluau numele. {i, cu toate c\ aveau anumite
concep]ii comune, `n ceea ce prive[te detaliile, sectele erau `n mod
radical diferite unele de altele. ~n plus, multe dintre informa]iile
noastre despre eretici provin din surse ecleziastice, cum ar fi
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 53
Inchizi]ia. S\ ne form\m o imagine despre ei pornind de la astfel de
informa]ii ar fi similar cu a descrie Rezisten]a Francez\ pe baza
rapoartelor SS-ului sau Gestapo-ului. De aceea este realmente
imposibil s\ alc\tuim o sintez\ coerent\ [i definitiv\ a celor ce con-
stituiau de fapt „doctrina catar\“.
~n general, catarii erau de acord cu teoria re`ncarn\rii [i acceptau
principiul feminin `n religie. ~ntr-adev\r, preo]ii [i propov\duitorii
din congrega]ia catar\, cunoscu]i sub numele de parfaits („perfec]i“),
erau b\rba]i [i femei deopotriv\. ~n acela[i timp, catarii nu recuno-
[teau biserica catolic\ tradi]ional\ [i contestau validitatea `ntregii
ierarhii clericale, adic\ a intermediarilor oficiali [i hirotonisi]i dintre
om [i Dumnezeu. Iar esen]a acestei pozi]ii consta `ntr-un principiu
catar de mare importan]\ – respingerea „credin]ei“ – cel pu]in a acelei
„credin]e“ pe care Biserica punea accentul. ~n locul unei „credin]e“
primite „la m`na a doua“, catarii preferau o cunoa[tere direct\, per-
sonal\, o experien]\ religioas\ sau mistic\ perceput\ „la prima
m`n\“. Aceast\ experien]\ era numit\ gnosis (gnoz\), de la cuv`ntul
grecesc `nsemn`nd „cunoa[tere“, iar catarii o puneau mai presus
dec`t orice crez sau dogm\. Iar pentru c\ d\deau o at`t de mare
importan]\ contactului direct [i personal cu Dumnezeu, preo]ii,
episcopii [i orice alte autorit\]i ecleziastice erau considera]i de prisos.
Totodat\, catarii erau duali[ti. Desigur, toate credin]ele cre[tine
pot fi, `n ultim\ instan]\, considerate dualiste, deoarece insist\ asupra
conflictului dintre dou\ principii opuse – bine [i r\u, suflet [i trup,
`n\l]\tor [i josnic. Dar catarii duceau aceast\ dihotomie mai departe
dec`t erau catolicii tradi]ionali[ti dispu[i s\ o fac\. Pentru ei,
oamenii erau s\biile cu care se `nfruntau spiritele, f\r\ ca cineva s\
poat\ deslu[i cum erau m`nuite. Pentru ei, exista un r\zboi perpe-
tuu, purtat, `nc\ de la `nceputul Crea]iei, `ntre dou\ principii ire-
conciliabile – lumina [i `ntunericul, spiritul [i materia, binele [i
r\ul. Catolicismul recunoa[te existen]a unui singur Dumnezeu suprem,
al c\rui adversar, Diavolul, `i este, `n ultim\ instan]\, inferior. ~n
schimb, catarii sus]ineau c\ nu exista un singur Dumnezeu, ci doi,
al c\ror statut era mai mult sau mai pu]in comparabil. Unul dintre
ace[tia – cel „bun“ – era cu totul lipsit de trup, era un principiu sau
o fiin]\ pur spiritual\, nep\tat\ de atingerea materiei. Era un Dum-
nezeu al iubirii. Dar iubirea era considerat\ incompatibil\ cu pu-
terea; iar crea]ia material\ era o manifestare a puterii. De aceea,
pentru catari, aceast\ crea]ie – lumea `ns\[i – era, `n `ntregime, o
54 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
lucrare a R\ului. Pe scurt, universul nostru era f\urit de un „Dum-
nezeu uzurpator“, Dumnezeul R\ului – sau, a[a cum `l numeau
catarii, „Rex Mundi“, „Regele Lumii“.
Catolicismul se bazeaz\ pe ceea ce am putea numi „dualism etic“.
R\ul, termen care, `n ultim\ instan]\, deriv\, probabil, de la diavol
(n.trad., `n lb. englez\, evil `nseamn\ r\u, iar devil – diavol), se mani-
fest\, `n primul r`nd, prin om [i prin ac]iunile sale. Prin contrast, catarii
sus]ineau un „dualism cosmogonic“, un dualism prezent `n `ntreaga
realitate. Aceasta era premiza de la care porneau cu to]ii, dar fiecare
sect\ o dezvolta `ntr-un mod aparte. Dup\ unii, sensul vie]ii omului pe
P\m`nt era transcenderea materiei, renun]area perpetu\ la tot ce avea
leg\tur\ cu principiul puterii [i a[adar contopirea cu principiul iubirii.
Dup\ al]ii, menirea omului consta `n `nfr`narea [i m`ntuirea p\r]ii
materiale, `n transformarea acesteia prin spiritualizare. Este important
s\ se ]in\ cont de absen]a oric\rei dogme, doctrine sau teologii presta-
bilite. Ca `n majoritatea abaterilor de la dreapta credin]\ consacrat\ [i
`n cazul de fa]\ este vorba numai de anumite devieri de la punctele de
vedere predefinite, iar obliga]iile morale ce deriv\ din acestea devin
subiectul unor interpret\ri specifice.
~n ochii Bisericii Romano-Catolice, adev\rata erezie a catarilor
consta `n faptul c\ priveau crea]ia material\, pentru ap\rarea c\reia
se presupune c\ s-a jertfit Isus, ca fiind `ntru totul demonic\, [i c\
sugerau c\ Dumnezeu, din al c\rui „cuv`nt“ se z\mislise „la `nceput“
lumea, era un uzurpator. Dar cea mai cumplit\ parte a acestei erezii
era atitudinea lor fa]\ de `nsu[i Hristos. Deoarece materia se con-
funda cu demonicul, catarii contestau c\ Isus avusese o form\
material\ fiind `n acela[i timp [i Fiul lui Dumnezeu. Unii dintre ei
`l considerau o entitate totalmente imaterial\, o „fantasm\“, un
„spirit pur“, care, bine`n]eles, nu putea fi r\stignit. ~ns\ se pare c\
majoritatea catarilor `l priveau ca pe un profet, ca pe oricare altul –
un simplu muritor care se jertfise, murind pe cruce `n numele
principiului iubirii. Pe scurt, r\stignirea nu avea nimic mistic, sau
supranatural, sau divin – dac\, `ntr-adev\r, acest episod era rele-
vant, fapt de care cei mai mul]i p\reau s\ se `ndoiasc\.
~n orice caz, to]i catarii negau cu vehemen]\ semnifica]ia r\stigni-
rii [i a crucii – poate pentru c\ sim]eau c\ aceste crezuri erau irele-
vante, sau poate pentru c\ Roma le prosl\vea at`t des, sau din cauz\
c\ detaliile violente ale mor]ii unui profet nu meritau s\ fie idola-
trizate. Iar crucea – cel pu]in `n asociere cu calvarul [i cu r\stignirea,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 55
era privit\ ca un simbol al lui Rex Mundi, st\p`nul lumii materiale,
fiind `ntocmai opusul principiului r\scump\r\rii p\catelor. Muritor
sau nu, Isus fusese un profet al principiului iubirii, AMOR. AMOR
care, inversat, pervertit [i preschimbat `n putere, `nsemna ROMA –
luxul [i opulen]a Bisericii Romei, o institu]ie `n care catarii vedeau
`ntruparea tangibil\ a lui Rex Mundi [i manifestarea suzeranit\]ii
acestuia asupra P\m`ntului. Ca urmare, nu numai c\ refuzau s\ vene-
reze crucea, dar nici nu recuno[teau taina botezului [i a `mp\rt\[aniei.
~n ciuda acestor pozi]ii teologice subtile, complexe, abstracte [i,
poate, lipsite de importan]\ pentru contemporanii no[tri, catarii nu
erau ni[te ap\r\tori fanaticii ai credin]ei lor. Ast\zi, este apreciat\
drept dovad\ de rafinament intelectual opinia conform c\reia
catarii erau o congrega]ie de `n]elep]i, o elit\ mistic\ ini]iat\ `ntr-un
cult tainic, ai c\rei membri cuno[teau, cu to]ii, un important secret
cosmic. ~n cele din urm\, cei mai mul]i dintre ei erau oameni mai
mult sau mai pu]in „obi[nui]i“, b\rba]i [i femei care g\seau `n
credin]a lor un refugiu `mpotriva stricte]ii cultului catolic – o `ntre-
rupere a nesf`r[itelor dijme, peniten]e, funeralii, condamn\ri [i tot
felul de alte obliga]ii impuse de biseric\.
Pe c`t de abstract\ era teologia lor, pe at`t de reali[ti erau catarii
`n via]a de toate zilele. De exemplu, condamnau actul procre\rii, de
vreme ce `nmul]irea trupeasc\ nu era un serviciu adus principiului
iubirii, ci lui Rex Mundi. Dar nu erau at`t de naivi `nc`t s\ pledeze
pentru abolirea sexualit\]ii. E adev\rat, exista un „jur\m`nt solemn“,
specific catarilor, numit Consolamentum, care impunea castitatea.
Totu[i, cu excep]ia preo]ilor, a
lor, care erau, de obicei, b\rba]i [i femei f\r\ familie, Consola-
mentum nu le era impus dec`t muribunzilor; [i nu e greu s\ fii cast
atunci c`nd e[ti pe moarte. ~n ceea ce privea `ntreaga congrega]ie,
sexualitatea era tolerat\, nefiind sanc]ionat\ `n mod explicit. Dar
cum poate fi blamat\ procrearea f\r\ a fi condamnat\ sexualitatea?
Exist\ dovezi care sugereaz\ c\ erau practicate de c\tre catari at`t
controlul natalit\]ii c`t [i avorturile.2 C`nd, `n secundar, Roma i-a
acuzat pe eretici [i de „practici sexuale `mpotriva firii“, aceasta a
fost considerat\ o referire la sodomie. ~ns\ catarii, conform
m\rturiilor care ne-au parvenit, interziceau cu stricte]e homosexu-
alitatea. Este foarte posibil ca prin „practici sexuale `mpotriva firii“
s\ se fi `n]eles diferitele metode de control al na[terii [i avorturile.
Cunoa[tem care este, ast\zi, pozi]ia Romei `n aceste privin]e.
56 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
A[adar ne putem imagina, cu u[urin]\, energia [i st\ruin]a vindica-
tiv\ cu care `[i impunea punctul de vedere `n Evul Mediu.
~n general, se presupune c\ albigenzii `[i aleseser\ un mod de
via]\ extrem de simplu [i plin de devo]iune. Pentru c\ nu agreau
bisericile, toate ritualurile [i serviciile religioase se desf\[urau sub
cerul liber sau `n orice cl\dire disponibil\ – un hambar, o cas\, o
sal\ municipal\. De asemenea, practicau ceea ce ast\zi am numi
medita]ie. {i erau absolut vegetarieni, de[i consumul de pe[te era
permis. Iar c`nd c\l\toreau prin ]inut, perfec]ii o f\ceau `ntotdeauna
c`te doi, ceea ce a dat credibilitate zvonurilor despre sodomie
r\sp`ndite de du[manii lor.
Asediul Montségur-ului
Aceasta era credin]a care se r\sp`ndise `n Languedoc [i `n
zonele `nvecinate – amenin]`nd s\ `nlocuiasc\ `nsu[i catolicismul.
Dintr-o serie de motive lesne de `n]eles, mul]i nobili o considerau
atractiv\. Unii erau `nc`nta]ii de toleran]a ei. Al]ii erau oricum
porni]i `mpotriva clericilor. Al]ii erau deziluziona]i de corup]ia bi-
sericii. Al]ii nu mai puteau suporta sistemul de taxe, din cauza
c\ruia veniturile aduse de propriet\]ile lor disp\reau `n `ndep\rtata
vistierie a Romei. De aceea, spre b\tr`ne]e, foarte multi nobili deve-
neau perfec]i. Se estimeaz\ c\ treizeci la sut\ dintre ace[tia prove-
neau din r`ndurile nobilimii din Languedoc.
~n anul 1145, cu o jum\tate de secol `naintea cruciadei `mpotriva
albigenzilor, Sf`ntul Bernard, `n acele timpuri un purt\tor de cuv`nt al
bisericii catolice tradi]ionaliste, a str\b\tut el `nsu[i ]inutul cu inten]ia
de a predica `mpotriva ereticilor. ~ns\, de la bun `nceput, a fost mai
pu]in `ngrozit de eretici dec`t de corup]ia propriei sale bisericii. De cei
dint`i, Bernard a fost, pur [i simplu, impresionat. „Nu exist\ moral\
mai cre[tin\ dec`t a lor“, a declarat, „iar principiile lor s`nt pure“.3
Nu mai e nevoie s\ spunem c\, pe la 1200, Roma era din ce `n
ce mai alarmat\ de situa]ie. Dar nu ignora nici invidia cu care baro-
nii din nordul Europei priveau cet\]ile [i p\m`nturile bogate din
sud. Aceast\ invidie putea fi exploatat\ f\r\ `nt`rziere, iar nobilii
nordici puteau deveni oastea bisericii. Nu mai era nevoie dec`t de o
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 57
provocare, de o justificare, de ceva care s\ st`rneasc\ indignarea
general\.
O astfel de provocare nu s-a l\sat mult a[teptat\. Pe 14 ianuarie
1208, Pierre de Castelnau, unul dintre lega]ii papali din Languedoc,
a fost ucis. Dup\ toate aparen]ele, uciga[ul era un r\zvr\tit `mpotri-
va clericilor, f\r\ a fi un adept al credin]ei catare. Cu toate acestea,
Roma a considerat c\ justificarea a[teptat\ fusese g\sit\ [i nu a ezi-
tat s\ dea vina pe albigenzi. Imediat, Papa Inocen]iu al III-lea a
ordonat o cruciad\. ~n secolul precedent, ereticii fuseser\ persecuta]i
de mai multe ori, `ns\, de data aceasta, biserica [i-a mobilizat, cu
hot\r`re, toate for]ele. Erezia trebuia st`rpit\ o dat\ pentru totdeauna.
O armat\ imens\ a fost reunit\ sub comanda abatelui de
C`teaux. Majoritatea opera]iunilor militare au fost l\sate `n seama
lui Simon de Montfort – tat\l celui care avea s\ joace un rol crucial
`n istoria Angliei. Sub comanda lui Simon, crucia]ii Papei au pornit
s\ distrug\ cea mai avansat\ cultur\ din Europa Evului Mediu,
transform`nd-o `n mormane de moloz. ~n aceast\ sacr\ `ntre-
prindere, de mare ajutor le-a fost noul lor aliat, Dominic Guzmàn,
un spaniol fanatic. ~mboldit de o ur\ dement\ `mpotriva ereziei,
Guzmàn a fondat, `n 1216, un ordin monahal care, ulterior, i-a pre-
luat numele: dominicanii. Iar `n 1233, dominicanii au n\scut o
institu]ie [i mai infam\ – Sf`nta Inchizi]ie. Catarii nu aveau s\ fie
singurele victime ale acesteia. ~nainte de cruciada `mpotriva albi-
genzilor, mul]i dintre nobilii din Languedoc – cu prec\dere influ-
entele case Trencavel [i Toulouse – fuseser\ extrem de prieteno[i
cu numeroasa popula]ie evreiasc\ din regiune. Dup\ aceea, `ns\,
nobilimea [i-a retras protec]ia, respect`nd ordinele primite.
Simon de Montfort [i-a pierdut via]a `n 1218, `n timpul asediu-
lui cet\]ii Toulouse. Cu toate acestea, pustiirea Languedoc-ului a
continuat, cu scurte `ntreruperi, pentru `nc\ un sfert de secol. Abia
`n jurul anului 1243 a `ncetat efectiv orice rezisten]\ organizat\ – `n
m\sura `n care se poate spune c\ a[a ceva ar fi existat. P`n\ `n acel
an, toate ora[ele [i bastioanele catare importante fuseser\ cucerite
de invadatorii nordici, cu excep]ia c`torva puncte `nt\rite, `nde-
p\rtate [i izolate. Dintre acestea, cel mai de seam\ era Montségur,
ce trona majestuos pe `n\l]imile muntoase, p\r`nd o arc\ celest\
plutind deasupra v\ilor din jur.
Invadatorii l-au asediat vreme de zece luni, timp `n care a ]inut
piept numeroaselor atacuri opun`nd o rezisten]\ d`rz\, ne`ntrerupt\.
58 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
~n sf`r[it, `n martie 1244, fort\rea]a a capitulat [i astfel erezia catar\
a disp\rut din sudul Fran]ei, cel pu]in `n aparen]\. Dar ideile nu
pot fi niciodat\ st`rpite cu des\v`r[ire. De exemplu, `n bestsellerul
s\u Montaillou, Emmanuel Le Roy Ladurie, pornind `n exclusivi-
tate de la documente din acea epoc\, face cronica activit\]ilor desf\-
[urate de catarii supravie]uitori vreme de aproape o jum\tate de
secol dup\ c\derea Montségur-ului. ~n mun]i au continuat s\ existe
mici enclave ale ereticilor, care tr\iau `n pe[teri, `[i p\strau cu
fidelitate convingerile religioase [i continuau s\ duc\ un r\zboi de
gheril\ `mpotriva persecutorilor lor. Este cunoscut\ persisten]a
credin]ei catare `n multe zone din Languedoc – printre care [i `mpre-
jurimile localit\]ii Rennes-le-Château. {i mul]i scriitori au urm\rit
o serie de erezii ap\rute ulterior `n Europa ca ml\di]e ale `nv\]\turii
catare – de pild\, waldensienii, husi]ii, adami]ii sau Fr\]ia Spiritului
Liber, anabapti[tii [i ciuda]ii camisarzi, dintre care o parte s-au
refugiat `n Londra la `nceputul veacului al optsprezecelea.
Tezaurul catarilor
~n timpul cruciadei `mpotriva albigenzilor [i dup\ aceea, `n
jurul catarilor s-a ]esut un mit care persist\ [i `n zilele noastre. ~n
parte, existen]a acestuia se datoreaz\ fastului romantic ce `nconjoar\
orice cauz\ pierdut\ `n mod tragic – ca, de exemplu, cea a lui Bonnie
Prince Charlie (Carol Eduard Stuart) – cu o str\lucire miraculoas\,
cu o perpetu\ nostalgie [i cu o aur\ de legend\. Dar am descoperit
c\, `n acela[i timp, pot fi asociate cu catarii [i c`teva mistere extrem
de reale. Oric`t de exalate [i de roman]ate s-ar dovedi legendele,
c`teva enigme r\m`n `n picioare.
Una dintre acestea se refer\ la originea catarilor [i, chiar dac\ la
`nceput ni s-a p\rut a fi de natur\ academic\, ulterior ne-am dat
seama de deosebita ei importan]\. Recent, istoricii au sus]inut, adu-
c`nd argumente, c\ ereticii catari erau o ramifica]ie a bogomililor, o
sect\ activ\ `n Bulgaria `n secolele al zecelea [i al unsprezecelea, ai
c\rei misionari s-au deplasat c\tre vest. Nu poate fi pus la `ndoial\
faptul c\, printre ereticii din Languedoc, se aflau [i bogomili. Un
cunoscut predicator al acestora a jucat un rol de seam\ `n afacerile
politice [i religioase ale vremii. Totu[i, cercet\rile noastre au scos la
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 59
lumin\ dovezi materiale ce demonstreaz\ c\ albigenzii nu s-au
desprins din secta bogomililor. Dimpotriv\, ei par s\ reprezinte ro-
dul a ceva ce prinsese r\d\cini `n Fran]a cu c`teva secole mai `nainte.
Se pare c\ provin, aproape direct, am putea spune, din ereticii sta-
bili]i [i `nr\d\cina]i `n Fran]a `nc\ de la `nceputurile erei cre[tine.4
Se mai pot enumera [i alte mistere, cu mult mai uluitoare, aso-
ciate cu catarii. De pild\, Jean de Joinville, un b\tr`n care, `n seco-
lul al treisprezecelea, a scris despre `nt`lnirea sa cu Ludovic
al IX-lea, relateaz\: „Regele (Ludovic al IX-lea) mi-a povestit cum
mai mul]i b\rba]i albigenzi s-au dus la Contele de Montfort [i i-au
cerut s\ vin\ s\ vad\ trupul Domnului Nostru, care, `n m`inile
preotului lor, s-a transformat `n carne [i s`nge“.5 Conform istori-
sirii, invita]ia l-a luat pe Montfort prin surprindere. Mai degrab\
furios, a afirmat ca anturajul s\u poate merge oriunde dore[te, dar
el va continua s\-[i pastreze credin]a `n dogmele „Sfintei Biserici“.
Nu exist\ alte am\nunte [i explica]ii legate de acest incident. Chiar
[i Joinville `l aminte[te doar `n treac\t. Dar la ce concluzii ne-ar
putea conduce acea invita]ie misterioas\? Ce anume f\ceau catarii?
Despre ce fel de ritual era vorba? Dac\ ignor\m liturghia `n care ei
oricum nu credeau, ce altceva ar fi f\cut ca „trupul Domnului
Nostru... s\ se transforme `n carne [i s`nge“? Indiferent despre ce ar
fi fost vorba, ceva este de-a dreptul tulbur\tor `n afirma]ia lor.
O alt\ tain\ `nconjoar\ legendara „comoar\“ a catarilor. Extraor-
dinara lor bog\]ie este bine cunoscut\. Practic, credin]a lor nu le
permitea s\ poarte arme; [i, cu toate c\ erau destui cei care ignorau
aceast\ interdic]ie, se [tie c\ angajau foarte mul]i mercenari, ceea ce
reprezenta o cheltuial\ serioas\. ~n acela[i timp, sursele bog\]iei
albigenzilor – de exemplu, supunerea pe care o pretindeau de la o
serie de feudali influen]i – erau evidente [i explicabile. Dar, `nc\ din
timpul cruciadei, au `nceput s\ se r\sp`ndeasc\ zvonuri despre o
presupus\ comoar\ mistic\ a catarilor – ceva mult mai presus dec`t
orice bog\]ie material\. Se spune c\ aceast\ comoar\, oricare ar fi
fost ea, era p\strat\ `n Montségur. Totu[i, dup\ c\derea fort\re]ei, nu
a fost descoperit nimic de acest fel. ~ns\ au existat c`teva incidente
extrem de neobi[nuite legate at`t de asediu c`t [i de capitulare.
Num\rul atacatorilor Montségur-ului s-a ridicat la aproape zece
mii. Era o for]\ uria[\, pe care asediatorii inten]ionau s\ o folo-
seasc\ pentru a `nconjura muntele, f\c`nd imposibile intrarea [i
ie[irea din cetate [i sper`nd s\-i `nfometeze astfel pe cei asedia]i.
60 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Dar, `n ciuda for]ei lor numerice, nu au avut suficien]i oameni
pentru ca `ncercuirea s\ fie impenetrabil\. ~n plus, o parte a tru-
pelor era alc\tuit\ din localnici, care erau simpatizan]i ai catarilor.
Iar `n al]ii, pur [i simplu, nu se putea avea `ncredere. Ca urmare, nu
era dificil s\ traversezi, f\r\ a fi observat, linia atacatorilor. Erau
multe sp\rturi prin care se putea trece `n ambele sensuri, a[a c\
proviziile aveau cale deschis\ c\tre fort\rea]\.
Catarii au profitat de aceste lacune. ~n ianuarie 1244, cu aproape
trei luni `naintea `nfr`ngerii, doi perfec]i au evadat. Conform unor rela-
t\ri demne de `ncredere, cei doi au luat cu ei grosul avu]iei catare – o
`nc\rc\tur\ de aur, de argint [i de monede, pe care au depozitat-o mai
`nt`i `n mun]i, `ntr-o grot\ fortificat\, [i apoi `ntr-o fort\rea]\. Dup\ care
comoara a disp\rut [i nimeni nu a mai auzit vreodat\ de ea.
~n sf`r[it, pe 1 martie, Montségur a capitulat. La acea dat\,
num\rul ap\r\torilor nu dep\[ea patru sute. Perfec]ii erau `ntre o
sut\ cincizeci [i o sut\ optzeci, restul fiind cavaleri, scutieri, o[teni
[i familiile lor. Cu to]ii au fost trata]i cu o surprinz\toare `ng\-
duin]\. Combatan]ilor li s-a promis iertarea deplin\ a „crimelor“
precedente. Li s-a permis s\ plece lu`ndu-[i armele, bagajele [i
toate darurile primite de la st\p`nii lor, inclusiv banii. Perfec]ii au
avut parte de aceea[i nea[teptat\ bun\voin]\. Pentru a fi supu[i
doar unor pedepse u[oare [i elibera]i, nu li se cerea dec`t s\
dovedeasc\ c\ s-au lep\dat de credin]ele lor eretice [i s\-i m\rtu-
riseasc\ Inchizi]iei „p\catele“ s\v`r[ite.
~nvin[ii au cerut un r\gaz de dou\ s\pt\m`ni, cu `ncetarea com-
plet\ a ostilit\]ilor, pentru a c`nt\ri condi]iile ce le fuseser\ impuse.
Continu`nd s\ dea dovad\ de o generozitate ce nu-i caracteriza, ata-
catorii au fost de acord. ~n schimb, `nvin[ii au oferit, de bun\ voie,
ostatici. {i s-a c\zut de acord ca ace[tia s\ fie executa]i dac\ cineva
ar fi `ncercat s\ evadeze din fort\rea]\.
S\ fi fost perfec]ii at`t de devota]i credin]ei lor `nc`t s\ aleag\,
nesili]i de nimeni, martiriul `n locul convertirii? Sau exista ceva ce
nu puteau – ori nu cutezau – s\ m\rturiseasc\ Inchizi]iei? Oricare ar
fi fost motivul, niciunul dintre ei nu a acceptat condi]iile asediato-
rilor – sau cel pu]in nu exist\ dovezi c\ ar fi f\cut-o. Dimpotriv\, cu
to]ii au preferat martirajul. Mai mult, cel pu]in dou\zeci dintre cei-
lal]i ocupan]i ai fort\re]ei, [ase femei [i circa cincisprezece o[teni,
au primit, din propria lor voin]\, Consolamentum [i au intrat `n
r`ndul perfec]ilor, condamn`ndu-se astfel la o moarte sigur\.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 61
Pe 15 martie, r\gazul a luat sf`r[it. ~n zorii zilei urm\toare, per-
fec]ii, `n num\r de peste dou\ sute, au fost t`r`]i, cu brutalitate, `n
josul pantei. Nici unul nu a abjurat. Pentru c\ nu era timp pentru
`n\l]area unor ruguri individuale, la poalele muntelui au fost aduna]i
cu to]ii `ntr-un ]arc `nc\p\tor, umplut cu lemne, [i au fost ar[i lao-
lalt\. ~nchi[i `n castel, ceilal]i membri ai garnizoanei au fost sili]i s\
priveasc\. Au fost avertiza]i c\ `ncercarea de evadare a oric\ruia din-
tre ei ar fi atras moartea tuturor celorlal]i [i a ostaticilor deopotriv\.
Asum`ndu-[i riscurile, garnizoana a hot\r`t s\ ascund\ `n r`ndu-
rile ei patru perfec]i. ~n noaptea de 16 martie, a avut loc evadarea
plin\ de cutezan]\ a acestor patru oameni, `nso]i]i de un ghid – iar\[i
cu [tiin]a [i cu consim]\m`ntul garnizoanei. Fugarii au cobor`t pe
peretele abrupt din partea de vest a muntelui suspenda]i de fr`nghii
[i cobor`nd `n gol mai bine de o sut\ de metri.6
Ce au urm\rit, de fapt, ace[ti fugari? Care a fost scopul evad\rii lor
riscante, care a pus `n pericol at`t garnizoana c`t [i ostaticii? ~n ziua
urm\toare, ar fi fost elibera]i [i ar fi putut p\r\si nestingheri]i cetatea,
pentru a-[i continua lini[ti]i traiul. Dar, dintr-un motiv necunoscut, ei au
preferat s\ se angajeze `ntr-o periculoas\ evadare nocturn\, care ar fi
putut atrage dup\ sine nu numai moartea lor, ci [i pe a camarazilor lor.
Conform legendei, cei patru oameni purtau cu ei legendara comoar\
a catarilor. Numai c\ aceasta fusese scoas\ din Montségur cu trei luni
`nainte. {i, chiar dac\ ar fi fost a[a, c`t de multe „comori“ – aur, argint
sau monede – ar fi putut s\ care `n spate trei sau patru oameni `n vreme
ce se b\l\b\neau, at`rna]i de fr`nghii, de-a lungul peretelui abrupt al
unui munte? Dac\ fugarii au transportat `ntr-adev\r ceva, e c`t se poate
de limpede c\ acel ceva nu era o avu]ie material\.
Totu[i, ce ar fi putut s\ aib\ asupra lor? Poate doar obiecte de
cult catare – c\r]i, manuscrise, `nv\]\turi secrete, relicve, un anume
tip de obiecte religioase care, dintr-un motiv sau altul, nu trebuia `n
nici un chip s\ `ncap\ pe m`ini ostile. Astfel ar putea fi justificat\
evadarea – o evadare extrem de riscant\, pentru to]i cei implica]i.
Dar, dac\ era vorba de ceva at`t de pre]ios `nc`t nici un risc nu era
prea mare pentru a-l feri de r\uvoitori, atunci de ce acest ceva nu
fusese scos din Montségur mai `nainte? De ce nu fusese dus la loc
sigur cu trei luni `nainte, odat\ cu grosul avu]iilor? De ce fusese
p\strat `n fort\rea]\ p`n\ `n acel ultim [i periculos moment?
Data precis\ a armisti]iului ne permite s\ deducem un posibil
r\spuns pentru toate aceste `ntreb\ri. Data fusese stabilit\ de `nvin[i,
62 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
care oferiser\ ostatici pentru a o ob]ine. Dintr-un motiv anume,
consideraser\ acest lucru necesar – chiar dac\ nu `nsemna dec`t
am`narea, cu doar dou\ s\pt\m`ni, a inevitabilului.
Am ajuns la concluzia c\, probabil, era nevoie de o astfel de
am`nare pentru a c`[tiga timp. Nu pentru a c`[tiga timp la modul gen-
eral, ci o anumit\ perioad\ de timp – pentru a ajunge la o anumit\ dat\.
Aceasta coincidea cu echinoc]iul de prim\var\ – iar echinoc]iul ar fi
putut avea, pentru catari, o anumit\ importan]\ ritual\. De asemenea,
aceea[i dat\ coincidea [i cu Pa[tile. Dar catarii, care puneau sub sem-
nul `ntreb\rii importan]a r\stignirii, nu atribuiau s\rb\torii Pa[tilor o
semnifica]ie deosebit\. Totu[i, se [tie c\ o anumit\ festivitate s-a
desf\[urat pe 14 martie, cu o zi `nainte de `ncheierea armisti]iului.7 Nu
ne `ndoim asupra faptului c\ acel r\gaz ar fi fost solicitat tocmai pen-
tru ca evenimentul s\ aib\ loc. {i nici asupra faptului c\ data acestuia
nu fusese aleas\ la `nt`mplare. Se pare c\ trebuia s\ fie 14 martie.
Orice ar fi `nsemnat s\rb\toarea, e limpede c\ a avut o influen]\
deosebit\ asupra mercenarilor, dintre care unii s-au convertit la credin]a
catar\, sfid`nd moartea inevitabil\. Ar putea fi acest fapt un indiciu, ne-
ar putea ajuta s\ afl\m ce anume a fost scos din Montségur dou\ nop]i
mai t`rziu? Fusese acel ceva, `ntr-un anume fel, necesar pentru eveni-
mentul din 14 martie? ~i putuse acel ceva convinge pe cel pu]in
dou\zeci dintre ap\r\tori s\ devin\, `n ultimul moment, perfec]i? Putuse
acel ceva convinge `ntreaga garnizoan\ s\-[i ri[te via]a fiind de acord
cu evadarea? R\spunz`nd afirmativ tuturor acestor `ntreb\ri, am putea
explica de ce acel ceva, orice ar fi fost, trebuia scos pe furi[ din
fort\rea]\ `n data de 16 [i nu mai devreme – de exemplu, nu `n ianuarie,
c`nd tezaurul monetar fusese transportat `ntr-un loc sigur. Obiectul mis-
terios era necesar `n Montségur `n ziua evenimentului. {i nu trebuia s\
`ncap\ pe m`ini ostile.
Taina catarilor
~n tot timpul `n care am meditat asupra acestor concluzii, g`ndul
ne-a purtat [i c\tre legendele care leag\ numele catarilor de cel al
Sf`ntului Graal.8 Graalul era pentru noi doar un mit, nu eram pre-
g\ti]i s\-l privim altfel. Nici nu eram preg\ti]i s\ afirm\m c\ ar fi
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 63
existat vreodat\. {i, chiar dac\ am fi acceptat c\ fusese un obiect
real, nu ne-am fi putut imagina c\ o cup\ sau un potir, fie el sau nu
cel `n care se scursese s`ngele M`ntuitorului, ar fi fost at`t de pre]ios
pentru catari – `n ochii c\rora Isus era, `n mare m\sur\, lipsit de
importan]\. Cu toate acestea, legendele continuau s\ ne obsedeze [i
s\ ne dezorienteze.
Era derutant\ ideea c\, dup\ toate aparen]ele, exista `ntr-adev\r
o leg\tur\ `ntre catari [i `ntregul cult al Graalului, `n forma sa din
secolele doisprezece [i treisprezece. Un mare num\r de autori au
sus]inut c\ romanele cavalere[ti ale Graalului – de pild\, cele scrise
de Chrétien de Troyes [i Wolfram von Eschenbach – s`nt o interpo-
lare a ideilor catare, mascate printr-un simbolism complex [i infil-
trate `n esen]a cre[tinismului dogmatic. Aceast\ afirma]ie este,
`ntr-o anumit\ m\sur\, exagerat\, dar con]ine [i un s`mbure de
adev\r. ~n timpul cruciadei `mpotriva albigenzilor, clericii au tunat
[i fulgerat `mpotriva romanelor cavalere[ti ale Graalului, sus]in`nd
c\ erau, dac\ nu chiar eretice, cel pu]in d\un\toare. Iar `n acestea
exist\ pasaje izolate care nu s`nt c`tu[i de pu]in ortodoxe, ci, f\r\
dubiu, dualiste – cu alte cuvinte, catare.
Mai mult, `ntr-una din istorisirile sale despre Graal, Wolfram
von Eschenbach sus]ine c\ citadela Graalului s-ar fi aflat `n Pirinei –
o afirma]ie pe care Richard Wagner, cel pu]in, a interpretat-o ad litte-
ram. Dup\ Wolfram, numele castelului ar fi fost Munsalvaesche –
ceea ce se poate considera o versiune germanizat\ a denumirii
Montsalvat, adic\ a unui termen catar. De asemenea, `ntr-unul din
poemele lui Wolfram, st\p`nul acestui castel este numit Perilla.
Interesant este faptul c\ seniorul de Montségur era Raimon de
Pereille, al c\rui nume apare `n documentele vremii sub forma
latinizat\ Perilla.9
Cum aceste coinciden]e frapante au tot continuat s\ ne urm\-
reasc\, am ajuns la concluzia c\ ele trebuie s\-l fi urm\rit [i pe
Saunière, care tr\ia `n mijlocul legendelor [i al folclorului din
regiune. {i, ca to]i ceilal]i locuitori ai zonei, preotul trebuie s\ fi
fost permanent ap\sat de vecin\tatea Montségur-ului, a c\rui soart\
tragic zguduitoare continu\ s\ le influen]eze con[tiin]a. Dar, pentru
el, traiul `n apropierea fort\re]ei ar fi putut avea, la fel de bine, [i
anumite implica]ii practice.
Ceva fusese strecurat afar\ din Montségur exact dup\ `ncheierea
r\gazului acordat. Conform legendei, cei patru oameni evadaser\
64 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

din citadela condamnat\ purt`nd cu ei comoara catarilor. Dar tezau-

rul monetar fusese dus `n afara zidurilor cu trei luni mai devreme.
Oare aceast\ „comoar\“ a catarilor, ca [i „comoara“ descoperit\ de
Saunière, consta, de fapt, `ntr-un anume secret? Oare acel secret ar fi
putut fi legat, `ntr-un mod greu de imaginat, de ceva ce a devenit
cunoscut sub numele de Sf`ntul Graal? Ni se p\rea de neconceput
ideea c\ legendele Graalului ar fi putut fi luate ad litteram.
~n orice caz, indiferent ce fusese scos din Montségur, acel ceva
fusese ascuns `n alt\ parte. Conform legendei, ascunz\toarea era `n
grotele fortificate ale Ornolac-ului, `n Ariège, unde un grup de catari
a fost m\cel\rit la scurt timp dup\ aceea. Dar niciodat\ nu a fost
g\sit vreun schelet la Ornolac. Pe de alt\ parte, de la Montségur la
Rennes-le-Château nu era dec`t o jum\tate de zi de mers c\lare.
Acel ceva strecurat afar\ din fort\rea]\ ar fi putut fi adus la Rennes-
le-Château sau, mai degrab\, `n grotele care ciuruiesc mun]ii din jur.
{i este evident c\, pornind de la premisa c\ ceea ce a descoperit
Saunière este „secretul“ din Montségur, putem explica foarte multe.
At`t `n cazul s\u, c`t [i `n al catarilor, `n spatele cuv`ntului
„comoar\“ pare s\ se ascund\ cu totul altceva – un anume tip de
cuno[tin]e sau informa]ii. Date fiind credin]a religioas\ de nestr\-
mutat a catarilor [i antipatia lor militant\ fa]\ de Roma, ne
`ntreb\m dac\ aceste cuno[tin]e sau informa]ii (presupun`nd c\ ar
exista) nu s`nt cumva legate de cre[tinism – de dogme [i de teolo-
gie, de istoria [i de originea sa. Pe scurt, este posibil ca ace[ti catari
(sau cel pu]in anumi]i catari) s\ fi [tiut ceva – ceva ce a st`rnit fer-
voarea s\lbatic\ cu care Roma le-a cerut exterminarea? Preotul care
ne scrisese se referise la o „dovad\ incontestabil\“. Este posibil ca
aceast\ „dovad\“ s\ le fi fost cunoscut\ catarilor?
La vremea aceea, nu puteam face dec`t specula]ii ne`ntemeiate.
Iar informa]iile despre catari erau at`t de insuficiente, `nc`t f\ceau
imposibil\ chiar [i formularea unei ipoteze de lucru. Pe de alt\
parte, cercet\rile despre catari ne duceau, `n mod repetat, c\tre un
alt subiect, mult mai enigmatic [i mai tainic, `nconjurat [i evocat de
legende: cavalerii templieri.
A[adar, ne-am `ndreptat investiga]iile c\tre ace[tia. Astfel,
cercet\rile noastre au `nceput s\ aib\ drept rezultat descoperirea
unor documente concrete, iar amploarea misterului a `nceput s\
dep\[easc\ tot ceea ce ne imaginasem.
CAPITOLUL 3
C\lug\rii r\zboinici
Cavalerii Templieri s`nt un subiect a c\rui cercetare s-a dovedit
o `ntreprindere descurajant\. Enorma cantitate de materiale scrise
pe aceast\ tem\ era intimidant\ [i, la `nceput, nici m\car nu puteam
fi siguri c`t de multe dintre acestea erau demne de `ncredere. ~n
vreme ce catarii d\duser\ na[tere unui v\lm\[ag de legende con-
traf\cute [i romantice, mistificarea care `i `nconjura pe templieri era
cu mult mai ampl\.
Ne erau destul de familiari dintr-un anumit punct de vedere – `n ca-
litate de c\lug\ri-r\zboinici fanatici [i s\lbatici, de cavaleri misterio[i,
`nve[m`nta]i `n mantii albe cu cruce ro[ie, care au jucat un rol decisiv
`n epoca Cruciadelor. ~ntr-un sens, ei s`nt arhetipul crucia]ilor –
`nsp\im`nt\torii o[teni din }ara Sf`nt\, care, `n numele lui Hristos, au
luptat eroic [i au pierit cu miile. ~ns\ mul]i autori, chiar [i `n zilele noas-
tre, `i consider\, `n mult mai mare m\sur\, o institu]ie misterioas\, un
ordin prin excelen]\ secret, preocupat de intrigi complicate, de ma[i-
na]iuni clandestine, de conspira]ii [i proiecte obscure. ~n plus, un fapt
r\m`ne uluitor [i inexplicabil. Dup\ o existen]\ de dou\ secole, ace[ti
imacula]i ap\r\tori ai lui Hristos au fost acuza]i de negarea [i repudierea
acestuia, de c\lcarea `n picioare [i de scuiparea crucii.
~n romanul s\u Ivanhoe, Scott `i descrie pe templieri ca pe ni[te
tirani seme]i [i arogan]i, ca pe ni[te despo]i ipocri]i [i hr\p\re]i
abuz`nd f\r\ ru[ine de putere, ca pe ni[te manipulatori orchestr`nd,
f\r\ scrupule, afaceri personale [i de stat. Al]i scriitori din secolul al
nou\sprezecelea `i `nf\]i[eaz\ drept satani[ti abjec]i, drept `nchin\tori
66 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
ai diavolului sau drept practican]i ai unor ritualuri obscene, abomi-
nabile [i/sau eretice. Istoricii mai apropia]i de vremea noastr\ `nclin\
s\-i considere victime nefericite, pioni de sacrificiu `n manevre poli-
tice de cel mai `nalt nivel ale bisericii [i ale statelor. Dar mai exist\ [i
autori, mai ales cei de forma]ie francmasonic\, care `i privesc drept
adep]i ai misterelor [i ini]ia]i `n acestea, drept p\str\tori ai unei
`n]elepciuni secrete, ce transcende `nsu[i cre[tinismul.
Indiferent de simpatiile [i de orientarea acestor scriitori, nici
unul dintre ei nu neag\ zelul eroic al templierilor sau influen]a lor
asupra istoriei. {i, `n mod unanim, ordinul lor este considerat cea
mai fascinant\ [i cea mai enigmatic\ institu]ie din analele culturii
occidentale. Templierii nu lipsesc din nici o relatare despre cru-
ciade – sau, din acest punct de vedere, despre Europa secolelor al
doisprezecelea [i al treisprezecelea. ~n epoca lor de glorie, poate
doar cu excep]ia papalit\]ii, au fost cea mai puternic\ [i mai influ-
ent\ organiza]ie din `ntreaga cre[tin\tate.
R\m`ne totu[i o anumit\ `ntrebare obsedant\. Cine [i ce erau
cavalerii templieri? Erau exact ceea ce p\reau s\ fie sau erau cu
totul altceva? Erau simpli solda]i asupra c\rora a fost ulterior gre-
fat\ o mistificatoare aur\ de legend\? {i, dac\ a[a s-a `nt`mplat,
care a fost motivul? Au avut, totu[i, [i o leg\tur\ cu un mister ade-
v\rat? Alura de mit pe care povestea lor a c\p\tat-o de-a lungul
timpului ar fi putut avea o baz\ real\?
La `nceput, am luat `n considera]ie doar relat\rile conven]ionale
despre templieri – cele oferite de istoricii respecta]i [i demni de `ncre-
dere. Dar `ntreb\rile ridicate de fiecare punct al acestor relat\ri erau
mai numeroase dec`t cele c\rora le d\deau r\spuns. La o cercetare
atent\, argumenta]iile nu numai c\ se pr\bu[eau, dar chiar sugerau
o `ncercare de „acoperire“. Nu am reu[it s\ ne alung\m b\nuiala c\
ceva fusese ascuns `n mod deliberat, fiind ticluit\ o poveste
„acoperitoare“ pe care, ulterior, istoricii au repetat-o iar\[i [i iar\[i.
Cavalerii Templieri – versiunea oficial\
Este arhicunoscut faptul c\ prima informa]ie despre templieri a
fost furnizat\ de un cronicar franc, Guillaume de Tyre, care a scris
`ntre anii 1175 [i 1185. Aceasta a fost epoca de glorie a cruciadelor,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 67
c`nd armatele Occidentului cuceriser\ deja }ara Sf`nt\ [i `nteme-
iaser\ Regatul Ierusalimului – sau, a[a cum a fost numit chiar de
templieri, „Outremer“, „}inutul de Dincolo de Mare“. La vremea
c`nd Guillaume de Tyre [i-a `nceput cronica, Palestina era de [apte-
zeci de ani `n m`inile cavalerilor apuseni, iar Ordinul Templierilor
fiin]a de mai bine de cincizeci. A[adar Guillaume relata evenimente
petrecute `nainte de venirea sa pe lume, evenimente la care nu fusese
martor, pe care nu le tr\ise, [i despre care aflase nu din izvoare
directe, ci la a doua sau la a treia m`n\. La m`na a doua sau a treia, [i,
`n plus, din surse `ndoielnice. Pentru c\, `ntre 1127 [i 1144, `n Outre-
mer nu a fost nici un cronicar apusean, motiv pentru care nu exist\
`nregistr\ri scrise despre evenimentele din acea epoc\ crucial\.
Pe scurt, nu [tim prea multe despre sursele de informa]ii ale lui
Guillaume, ceea ce ne poate `ndrept\]i s\ ne `ndoim de o parte a
afirma]iilor sale. S-ar putea s\ fi ob]inut informa]ii din gura lumii,
iar tradi]ia oral\ nu este tocmai demn\ de `ncredere. Pe de alt\
parte, s-ar putea s\ fi discutat chiar cu templierii `n[i[i [i apoi s\ fi
repovestit istorisirile acestora. ~n acest caz, `nseamn\ c\ a consem-
nat doar ceea ce au dorit ei s\ se consemneze.
F\r\ `ndoial\, Guillaume ne-a furnizat c`teva informa]ii de baz\
[i acestea s`nt cele de la care au pornit toate relat\rile ulterioare
despre templieri, toate explica]iile legate de fondarea ordinului,
toate istorisirile despre activitatea acestuia. Dar, datorit\ caracteru-
lui vag [i sumar, din cauza datei la care au fost scrise, dup\ dispa-
ri]ia martorilor bine documenta]i, cronicile lui Guillaume constituie
un fundament precar, nu pot fi punctul de plecare al unei imagini
definitive a templierilor. Desigur, ele s`nt folositoare. Dar este o
eroare – o capcan\ `n care au c\zut mul]i istorici – s\ le consideri
incontestabile [i extrem de precise. Dup\ cum a subliniat Sir Steven
Runciman, chiar [i datele istorice consemnate de Guillaume „s`nt
confuze [i se poate demonstra c\ s`nt eronate“.1
Dup\ Guillaume de Tyre, Ordinul Cavalerilor S\raci ai lui Hris-
tos [i ai Templului lui Solomon a fost creat `n 1118. Se spune c\
fondatorul s\u a fost un oarecare Hugues de Payen, un nobil ce se
num\ra printre vasalii contelui de Champagne.2 ~ntr-o bun\ zi, f\r\
s\ fi fost invitat, Hugues, `nso]it de opt dintre camarazi s\i, s-a
prezentat la palatul lui Baudouin I, regele Ierusalimului, al c\rui
frate mai v`rstnic, Godfroi de Bouillon, cucerise Cetatea Sf`nt\ cu
nou\sprezece ani `nainte. Se pare c\ Baudouin i-a `nt`mpinat cu
68 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
mult\ cordialitate, ca [i patriarhul Ierusalimului – liderul religios al
noului regat [i emisarul special al Papei.
Scopul declarat al templierilor, continu\ Guillaume de Tyre, era
ca, „at`t c`t le va sta `n puteri, s\ vegheze asupra drumurilor... av`nd
`n vedere, `n mod special, siguran]a pelerinilor“.3 Obiectivul a fost
considerat at`t de important, `nc`t o `ntreag\ arip\ a palatului regal a
fost evacuat\ [i pus\ la dispozi]ia cavalerilor. {i, `n ciuda jur\-
m`ntului lor de s\r\cie, ace[tia au acceptat ad\postul luxos care le
fusese oferit cu generozitate. Conform legendei, cl\direa fusese
construit\ pe funda]ia str\vechiului Templu al lui Solomon, de aici
deriv`nd numele ordinului.
Vreme de nou\ ani, ne poveste[te Guillaume de Tyre, cei nou\
cavaleri nu au admis candidatura nici unui nou membru. ~nc\ se
credea despre ei c\ tr\iau `n s\r\cie – o s\r\cie at`t de accentuat\,
`nc`t pe sigiliile oficiale erau `nf\]i[a]i doi cavaleri c\l\rind pe un
singur cal, ceea ce sugera nu numai fr\]ia, ci [i lipsurile care `i
`mpiedicau s\ aib\ fiecare propriul s\u bidiviu. Acest tip de sigiliu
este adesea considerat cea mai renumit\ [i mai specific\ emblem\ a
templierilor, provenind `nc\ de la `nceputurile ordinului. ~ns\ el
dateaz\, de fapt, din secolul urm\tor, c`nd ace[tia nu mai erau c`tu[i
de pu]in s\raci – presupun`nd c\ `ntr-adev\r fuseser\ vreodat\.
Conform celor relatate de Guillaume de Tyre cu o jum\tate de
veac mai t`rziu, ordinul a fost `nfiin]at `n 1118 [i cavalerii s-au
mutat `n palatul regelui – de unde, probabil, plecau pentru a proteja
pelerinii de pe drumurile [i potecile }\rii Sfinte. ~ns\, la acea dat\,
exista [i un istoric oficial al Cur]ii, aflat `n slujba regelui. Numele
acestuia era Fulk de Chartres, iar el nu scria la cincizeci de ani
dup\ pretinsa `nfiin]are a Ordinului, ci chiar `n vremea aceea. Este
destul de ciudat c\ Fulk de Chartres nu a f\cut nici o men]iune
despre Hugues de Payen, despre camarazii s\i sau despre orice
altceva care ar fi putut avea o leg\tur\, oric`t de `ndep\rtat\, cu
cavalerii templieri. ~ntr-adev\r, `n primii ani ai existen]ei acestora,
activit\]ile lor au fost ]inute sub t\cere. Este cert c\ nic\ieri nu s-a
consemnat – nici m\car ulterior – c\ ar fi `ntreprins ceva pentru a
ocroti pelerinii. {i oricine se poate `ntreba cum puteau spera acei
c`]iva oameni s\ se achite de misiunea colosal\ pe care [i-o auto-
impuseser\. Nou\ oameni s\ protejeze pelerinii de pe toate dru-
murile din }ara Sf`nt\? Doar nou\? {i to]i pelerinii? Dac\ acesta ar
fi fost obiectivul lor, era de a[teptat s\-i `nt`mpine cu bra]ele
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 69
deschise pe noii membri. ~ns\, dup\ cum sus]ine Guillaume de
Tyre, vreme de nou\ ani nu a fost acceptat nici un nou candidat.
Cu toate acestea, `n numai un deceniu, faima templierilor a
ajuns [i s-a r\sp`ndit `n Europa. Autorit\]ile ecleziastice aveau
despre ei numai cuvinte de laud\ [i le ridicau `n sl\vi activit\]ile
cre[tine[ti. ~n 1128 sau la pu]in timp dup\ aceea, un opuscul care le
eviden]ia virtu]ile [i calit\]ile a fost scris chiar de Sf`ntul Bernard,
abate de Clairvaux [i cel mai de frunte purt\tor de cuv`nt al
cre[tin\t\]ii din acele vremuri. Opusculul lui Bernard, „Spre lauda
Noii ~mp\r\]ii“, `i considera pe templieri chintesen]a [i apoteoza
valorilor cre[tine.
Dup\ nou\ ani, `n 1127, cei mai mul]i dintre cei nou\ cavaleri
s-au re`ntors `n Europa, primirea lor triumfal\ fiind, `n mare parte,
organizat\ de Sf`ntul Bernard. ~n ianuarie 1128, un conciliu s-a
reunit la Troyes – re[edin]a contelui de Champagne, suzeranul lui
Payen – ocazie cu care Bernard s-a dovedit, `nc\ o dat\, un adev\rat
spirit c\l\uzitor. La acest conciliu, templierii au fost recunoscu]i `n
mod oficial, fiind consemna]i ca un ordin militar religios. Hugues
de Payen a primit titlul de mare maestru. Iar subordona]ii s\i au fost
consacra]i drept c\lug\ri lupt\tori, solda]i mistici, combin`nd disci-
plina auster\ a m`n\stirii cu zelul r\zboinic dus p`n\ la fanatism – o
„oaste a lui Hristos“, cum li s-a spus adeseori `n acea epoc\. {i,
iar\[i, Sf`ntul Bernard a contribuit la `ntocmirea unui regulament,
entuziast prefa]at, pe care cavalerii urmau s\-l adopte. Regulamentul
se baza pe cel al ordinului monastic cistercian, `n care Bernard
`nsu[i de]inea o pozi]ie influent\.
Templierii f\ceau leg\m`nt de s\r\cie, castitate [i supunere. Li se
impunea s\-[i tund\ p\rul, dar li se interzicea s\-[i taie barba, ceea
ce `i scotea `n eviden]\ `n acea vreme `n care b\rba]ii obi[nuiau s\ se
b\rbiereasc\. Existau prevederi stricte legate de diet\, vestimenta]ie
[i de alte aspecte ale vie]ii de zi cu zi, toate fiind `n concordan]\ cu
uzan]ele monastice [i militare. To]i membrii ordinului erau obliga]i
s\ poarte ve[minte albe, tunici [i cape, care s-au transformat cur`nd
`n acele mantii albe pentru care templierii erau renumi]i. „Nim\nui
nu-i este `ng\duit s\ poarte ve[minte [i mantii albe, dec`t doar...
Cavalerilor lui Hristos.“4 Astfel stipula regulamentul ordinului, care
explica [i semnifica]ia simbolic\ a acestei vestimenta]ii: „Tuturor
cavalerilor investi]i le h\r\zim, iarna [i vara deopotriv\, de va fi cu
putin]\, ve[minte albe, pentru ca aceia ce s-au lep\dat de o via]\
70 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

neguroas\ s\ [tie c\ de acum se cuvine s\ se fac\ pl\cu]i creatorului

lor printr-un trai pur [i imaculat“.5
Pe l`ng\ aceste detalii, regulamentul stabilea ierarhia [i aparatul
administrativ. Iar comportamentul pe c`mpul de lupt\ era precizat
cu stricte]e. De pild\, atunci c`nd erau captura]i, templierilor nu li
se permitea s\ cear\ `ndurare sau s\ se r\scumpere, li se impunea s\
lupte p`n\ la moarte. {i nici nu le era `ng\duit s\ se retrag\, `n afara
cazului `n care [ansele de a fi `nvin[i erau mai mari de trei la unu.
Conform Bulei Papale emise `n 11396 de c\tre Papa Inocen]iu
al II-lea – fost c\lug\r cistercian din Clairvaux [i protejat al Sf`ntu-
lui Bernard –, templierii nu datorau supunere nici unei puteri laice
sau ecleziastice, cu excep]ia `nsu[i a Suveranului Pontif. Cu alte
cuvinte, erau absolut independen]i fa]\ de orice rege, principe sau
prelat, [i fa]\ de orice imixtiune a vreunei autorit\]i politice sau
religioase. Erau astfel supu[i doar propriilor lor legi, devenind un
imperiu interna]ional autonom.
~n cele dou\ decenii de dup\ Conciliul de la Troyes, ordinul s-a
dezvoltat cu o extraordinar\ rapiditate [i la o scar\ extraordinar\.
C`nd, spre sf`r[itul anului 1128, Hugues de Payen a vizitat Anglia,
a fost primit cu „mare pomp\“ de regele Henric I. Pe tot cuprinsul
Europei, fiii mai tineri ai familiilor nobile se gr\beau s\ se `nroleze
`n r`ndurile templierilor [i imense dona]ii – `n bani, bunuri [i tere-
nuri – soseau din toate col]urile lumii cre[tine. ~nsu[i Hugues de
Payen [i-a donat propriet\]ile [i tuturor noii recru]i li s-a cerut s\
fac\ acela[i lucru. Odat\ admis `n ordin, un b\rbat era obligat s\
renun]e la toate bunurile sale.
Ca urmare a unei astfel de politici, nu e de mirare c\ posesiu-
nile ordinului s-au `nmul]it. La numai dou\sprezece luni dup\ Con-
ciliul de la Troyes, ordinul de]inea propriet\]i substan]iale `n Fran]a,
Anglia, Sco]ia, Flandra, Spania [i Portugalia. Dup\ un deceniu,
st\p`nea teritorii [i `n Italia, Austria, Germania, Ungaria, `n }ara
Sf`nt\ [i `n spa]iul r\s\ritean. De[i fiecare cavaler `n parte trebuia
s\-[i respecte leg\m`ntul de s\r\cie, acesta nu `mpiedica ordinul s\
adune avu]ii [i `nc\ la o scar\ f\r\ precedent. Toate darurile erau
bine-venite. ~n acela[i timp, ordinului i se interzicea s\ foloseasc\
bog\]iile – chiar [i pentru a-[i r\scump\ra conduc\torii. Templul
primea din abunden]\, dar, a[a cum impunea stricta politic\ adopta-
t\, nu d\dea nimic, niciodat\. ~n 1130, c`nd Hugues de Payen a Principalele castele [i ora[e din }ara Sf`nt\
revenit `n Palestina, cu o suit\ de-a dreptul impresionat\ la aceea la mijlocul secolului al doisprezecelea
72 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
dat\ – circa trei sute de cavaleri, a l\sat `n urm\, `n custodia noilor
recru]i, o mare `ntindere a teritoriului european.
~n 1146, templierii au adoptat faimoasa lor cruce ro[ie cu bra]e
egale. Cu mantiile `mpodobite cu acest blazon, cavalerii l-au `nso]it
pe regele Ludovic al VII-lea al Fran]ei `n cea de A Doua Cruciad\.
Aici au devenit reputa]i pentru zelul lor r\zboinic [i pentru curajul
lor aproape nebunesc, dar [i pentru arogan]a lor s\lbatic\. Totu[i, `n
ansamblu, erau extraordinar de disciplina]i – cea mai disciplinat\
for]\ combatant\ din epoc\. ~nsu[i regele Fran]ei scria c\ numai [i
numai templierii `mpiedicaser\ A Doua Cruciad\ – gre[it planifi-
cat\ [i prost condus\ cum fusese – s\ degenereze `ntr-un dezastru
total.
~n urm\toarea sut\ de ani, `n plan interna]ional, templieri au
devenit o putere influent\. Erau continuu implica]i `n toate nego-
cierile la nivel `nalt dintre nobilii [i monarhii din `ntregul Occident
[i din }ara Sf`nt\. De exemplu, `n Anglia, se obi[nuia ca maestrul
Templului s\ fie chemat `n Consiliul Regal [i era privit ca un con-
duc\tor al tuturor ordinelor religioase, av`nd `nt`ietate fa]\ de to]i
aba]ii [i stare]ii. P\str`nd permanent contactul at`t cu Henric
al II-lea c`t [i cu Thomas Becket, templierii au fost indispensabili
`n `ncercarea de reconciliere a suveranului cu acest episcop r\t\cit.
O serie de regi consecutivi ai Angliei, printre care [i regele Ioan, au
locuit `n pretoratul Templului din Londra, iar maestrul Ordinului a
stat al\turi de monarh c`nd acesta a semnat Magna Carta.7
Nu se poate spune c\ ordinul se implica numai `n problemele
cre[tin\t\]ii. Au fost create conexiuni la fel de str`nse [i cu lumea
musulman\ – aflat\ adeseori de cealalt\ parte a baricadei pe c`mpul
de lupt\ – iar conduc\torii sarazinilor le acordau templierilor un
respect pe care nici un alt european nu reu[ise s\-l c`[tige. De ase-
menea, ordinul p\stra, `n secret, leg\tura cu Ha[i[imii sau Asasinii,
o sect\ de militan]i fanatici, considera]i echivalentul templierilor
din lumea islamic\. Asasinii le pl\teau tribut templierilor [i se
zvonea c\ erau `n slujba acestora.
La aproape toate nivelurile politice, ordinul ac]iona ca un arbi-
tru oficial al disputelor, autoritatea sa fiind recunoscut\ chiar [i de
capetele `ncoronate. ~n 1252, Henric al III-lea al Angliei a cutezat
s\ `i provoace, amenin]`nd c\ va confisca o parte a domeniilor lor.
„Voi, templierii,... ave]i at`t de multe libert\]i [i privilegii `nc`t
averile voastre enorme v\ umplu de trufie [i de seme]ie. ~ntru
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 73
aceasta, ceea ce vi s-a d\ruit cu nechibzuin]\ se cade a v\ fi luat cu
pruden]\; [i ceea ce vi s-a acordat f\r\ cugetare se cuvine a fi retras
cu luare aminte.“ „Ce spui tu, o rege?“ a replicat maestrul ordinu-
lui. „Departe fie vorbele at`t de resping\toare [i proste[ti pe care
buzele tale le vor fi rostit. Vei domni at`ta vreme c`t vei judeca cu
dreptate. Dar de o vei `nc\lca, vei `nceta a mai fi rege.“8 Unui om
modern `i este greu s\ accepte arogan]a monstruoas\ a acestei
declara]ii. Implicit, maestrul lua asupra sa [i a ordinului o putere pe
care nici m\car Papa nu `ndr\znea s\ o revendice `n mod explicit –
puterea de a investi [i de a detrona monarhii.
~n acela[i timp, interesele templierilor s-au extins dincolo de
r\zboaie, diploma]ie [i intrigi politice. Ei s`nt cei care au creat [i
organizat institu]ia bancar\ modern\. ~mprumut`nd bani regilor
lipsi]i de mijloace, au devenit bancherii tuturor tronurilor din
Europa – [i, totodat\, ai anumitor potenta]i musulmani. De aseme-
nea, tagma negustorilor a devenit din ce `n ce mai dependent\ de
re]eaua lor de pretorate r\sp`ndite at`t `n Europa c`t [i `n Orientul
Mijlociu, prin care organizau, contra unor dob`nzi modeste, trans-
ferul banilor rezulta]i din tranzac]iile comerciale. De exemplu,
banii depu[i `ntr-un ora[ putea fi solicita]i [i retra[i `n altul, prin
intermediul unor poli]e pe care erau `nscrise coduri extrem de com-
plexe. Astfel, templierii au devenit primii bancheri ai epocii, iar
pretoratul din Paris a devenit centrul finan]elor europene.9 Este
foarte probabil ca [i cecul, a[a cum `l cunoa[tem [i `l folosim
ast\zi, s\ fi fost inventat tot de ordin.
Dar templierii f\ceau tranzac]ii nu numai cu bani, ci [i cu idei.
Datorit\ contactului lor sus]inut [i amiabil cu culturile islamic\ [i
iudaic\, au ajuns s\ ac]ioneze ca un birou de cliring pentru noile
idei, pentru noile dimensiuni ale cunoa[terii [i pentru noile [tiin]e.
Se poate afirma c\ de]ineau monopolul asupra celor mai perfor-
mante [i mai avansate procedee tehnologice ale vremii – prin
aceasta `n]eleg`ndu-se cele mai bune tehnologii utilizabile de f\uri-
torii de armuri, de ]es\tori, de zidari, de arhitec]ii militari [i de
ingineri. Au contribuit la dezvoltarea topografiei, a cartografiei, a
construc]iei drumurilor [i a naviga]iei. Aveau propriile lor porturi
maritime, propriile lor [antiere navale [i propria lor flot\ – at`t co-
mercial\ c`t [i militar\ –, care a fost printre primele ce au folosit
busola magnetic\. Deoarece erau solda]i, nevoia de a-[i lecui r\nile
[i de a-[i trata bolile i-a transformat pe templieri `n adep]i ai
74 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
utiliz\rii medicamentelor. Ordinul `ntre]inea propriile sale spitale,
avea propriii s\i medici [i chirurgi – care foloseau pulberi de muce-
gai, ceea ce demonstreaz\ c\ propriet\]ile antibioticelor le erau
cunoscute. Le erau familiare [i unele principii moderne, cum ar fi
cur\]enia [i igiena. {i, av`nd un nivel de `n]elegere at`t de avansat
pentru epoca lor, nu priveau epilepsia ca pe o posesiune demonic\,
ci ca pe o afec]iune controlabil\.10
Ca efect al propriilor sale realiz\ri, `n Europa, ordinul a devenit
din ce `n ce mai bogat, mai puternic [i mai mul]umit de sine. {i,
probabil c`tu[i de pu]in surprinz\tor, a devenit arogant, puternic [i
corupt. „A bea ca un templier“ era un cli[eu al acelor timpuri. Anu-
mite surse afirm\ chiar c\ ordinul transformase `n regul\ recrutarea
cavalerilor excomunica]i.
Dar, `n timp ce `n Europa templierii prosperau [i deveneau cele-
bri, `n }ara Sf`nt\ situa]ia lor se deteriora tot mai mult. ~n 1185,
regele Baudouin al Ierusalimului a `ncetat din via]\. ~n timpul
g`lcevilor dinastice care s-au st`rnit, Gérard de Ridefort, marele
maestru al Templului, a `nc\lcat un jur\m`nt solemn pe care i-l
f\cuse monarhului decedat, aduc`nd astfel comunitatea european\
din Palestina `n pragul r\zboiului civil. {i aceasta nu a fost singura
ac]iune discutabil\ a lui Ridefort. Atitudinea sa trufa[\ `n rela]iile
cu sarazinii a gr\bit `ntreruperea unui armisti]iu de lung\ durat\,
provoc`nd un nou ciclu al ostilit\]ilor. Apoi, `n iulie 1187, acela[i
Ridefort a condus at`t cavalerii s\i, c`t [i restul armatei cre[tine, `n
b\t\lia imprudent\, gre[it desf\[urat\ [i, dup\ cum s-a dus vestea,
dezastruoas\ de la Hattin. For]ele cre[tine au fost realmente anihi-
late [i, dou\ luni mai t`rziu, Ierusalimul – care fusese cucerit cu
aproape o sut\ de ani `nainte – a rec\zut `n m`inile sarazinilor.
~n secolul urm\tor, situa]ia a devenit din ce `n ce tot mai lipsit\
de speran]\. P`n\ `n 1291, `ntregul Outremer a fost pierdut, iar }ara
Sf`nt\ a ajuns, aproape `n `ntregime, sub control musulman. Fort\-
rea]a Acra, ultima r\mas\, a fost [i ea pierdut\ `n mai 1291. Ap\r`nd
citadela condamnat\, templierii au dat dovad\ de tot eroismul de
care erau capabili. Marele maestru, de[i grav r\nit, a continuat s\
lupte p`n\ la moarte. Deoarece pe galerele ordinului spa]iul era limi-
tat, au fost evacuate doar femeile [i copiii, `n timp ce cavalerii, chiar
[i cei r\ni]i, au ales s\ r\m`n\ `n lupt\. C`nd ultimul bastion din
Acra a c\zut, a f\cut-o cu o violen]\ apocaliptic\, `ngrop`ndu-i sub
zidurile n\ruite pe atacatori [i pe ap\r\tori deopotriv\.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 75
Templierii [i-au stabilit noul cartier general `n Cipru, dar, odat\
cu pierderea }\rii Sfinte, au fost lipsi]i de `ns\[i ra]iunea lor de a
exista. Nemaiav`nd alte p\m`nturi de cucerit, c\ci alte ]\ri p\g`ne
nu erau accesibile, ordinul a `nceput s\-[i `ndrepte aten]ia asupra
Europei, sper`nd s\ descopere acolo o justificare pentru a continua
s\ existe.
Cu un veac `nainte, templierii prezidaser\ `ntemeierea unui alt
ordin cavaleresc religios-militar, cel al Cavalerilor Teutoni. Ace[tia
din urm\ erau prezen]i `n num\r redus `n Orientul Mijlociu, dar, pe
la mijlocul secolului la treisprezecelea, [i-au `ndreptat aten]ia asu-
pra frontierelor de nord-est ale cre[tin\t\]ii. Acolo [i-au f\urit un
principat – numit Ordenstaat sau Ordensland, care acoperea aproape
tot estul Peninsulei Baltice. ~n acest ]inut – care se `ntindea din Pru-
sia p`n\ `n Golful Finlandei [i care acum este p\m`nt rusesc – Cava-
lerii Teutoni se bucurau de o suveranitate necontestat\, departe at`t
de controlul laic c`t [i de cel ecleziastic.
~nc\ de la `ntemeierea Ordenstaat-ului, templierii au invidiat
independen]a [i imunitatea ordinului `nrudit. Dup\ c\derea }\rii
Sfinte, au `nceput s\ se g`ndeasc\ tot mai des la un stat propriu, `n
care s\-[i poat\ exercita, nestingheri]i, at`t suveranitatea necon-
testat\ c`t [i autonomia, aidoma cavalerilor teutoni. Totu[i, spre
deosebire de ace[tia, templierii nu erau interesa]i de regiunile
s\lbatice [i pustii din estul Europei. P`n\ la acea dat\, deveniser\
deja prea obi[nui]i cu luxul [i cu opulen]a. ~n consecin]\, visau
s\-[i `ntemeieze statul pe un teren mai accesibil [i mai atr\g\tor –
cel al Languedoc-ului.11
~n primii s\i ani, Templul p\strase raporturi cordiale cu catarii,
mai ales cu cei din Languedoc. Mul]i feudali boga]i – catari sau
simpatizan]i ai catarilor – donaser\ ordinului `ntinderi vaste de
teren. Conform unui autor modern, cel pu]in unul dintre fondatorii
Templului era catar. Ceea ce pare destul de pu]in probabil, dar este
deasupra oric\rei `ndoieli faptul c\ Bertrand de Blanchefort, al
patrulea mare maestru al ordinului, provenea dintr-o familie catar\.
La patruzeci de ani dup\ moartea sa, urma[ii s\i luptau um\r la
um\r cu ceilal]i seniori catari `mpotriva invadatorilor din nord
condu[i de Simon de Montfort.12
~n timpul cruciadei `mpotriva albigenzilor, templierii au r\mas,
`n mod ostentativ, neutri, limit`ndu-se doar la rolul de martori.
Totodat\, marele maestru din acea vreme a vrut s\ clarifice pozi]ia
76 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Templului declar`nd c\, de fapt, exista o singur\ cruciad\ autentic\ –
aceea `mpotriva sarazinilor. ~n plus, o examinare atent\ a relat\rilor
de la acea dat\ relev\ faptul c\ templierii s-au dovedit un adev\rat
rai pentru refugia]ii catari.13 C`nd se ivea prilejul, se pare c\ `[i
ridicau armele de partea acestora. Totodat\, o trecere `n revist\ a
eviden]elor ordinului din perioada de `nceput a cruciadei `mpotriva
albigenzilor relev\ o masiv\ `nscriere a catarilor `n r`ndurile templi-
erilor – unde nici m\car crucia]ii lui Simon de Montfort nu `ndr\z-
neau s\-i atace. Listele Ordinului din aceea perioad\ demonstreaz\
c\ o mare parte din demnitarii acestuia de rang `nalt proveneau din
familii catare.14 Printre oficialii Templului din Languedoc se nu-
m\rau mai mul]i catari dec`t catolici. Mai mult dec`t at`t, se poate
constata c\ templierii care apar]ineau nobilimii catare au c\l\torit
prin lume mult mai pu]in dec`t confra]ii lor catolici. Ei figureaz\ ca
fiind prezen]i `n Languedoc `n cea mai mare parte a timpului,
cre`nd astfel `n regiune o baz\ a Ordinului stabil\ pentru un timp
`ndelungat.
~n virtutea contactelor lor cu culturile islamic\ [i iudaic\, templi-
erii `[i `nsu[iser\ deja multe idei str\ine credin]ei romano-catolice.
De exemplu, mae[trii templierilor `[i angajau adesea secretari
arabi, iar mul]i dintre cavaleri vorbeau fluent limba arab\, pe care o
`nv\]aser\ `n captivitate. De asemenea, exista o rela]ie str`ns\ cu
comunit\]ile evreie[ti, bazat\ pe interesele financiare [i scolastice.
Templierii fuseser\ astfel expu[i multor idei cu care Roma nu era
de acord. Datorit\ influxului de recru]i catari, erau acum expu[i [i
gnozei dualiste – dac\ nu cumva le era deja familiar\.
~n 1306, Filip al IV-lea al Fran]ei – Filip cel Frumos – era
extrem de preocupat de ideea de a-[i cur\]a teritoriul de templieri.
Ace[tia erau arogan]i [i nesupu[i. Erau o for]\ militar\ profesio-
nist\, eficient\ [i foarte bine antrenat\ [i mult mai puternic\ [i mai
bine organizat\ dec`t orice trupe pe care le-ar fi putut recruta el
`nsu[i. Totodat\, erau bine statornici]i pe `ntreg teritoriul Fran]ei,
iar supunerea lor fa]\ de Pap\ era doar formal\. Filip nu avea nici
un fel de control asupra ordinului, c\ruia `i datora bani. ~n plus, se
sim]ise umilit c`nd, fugind de o gloat\ rebel\ de parizieni, fusese
obligat s\ cear\, cu disperare, ad\post `n pretoratul Templului. ~n
timpul [ederii sale `ndelungate `n acel refugiu, observase enormele
avu]ii ale templierilor, pe care `ncepuse s\ le r`vneasc\. {i, dorind
s\ se al\ture ordinului `n calitate de postulant, suferise insulta de a
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 77
fi fost respins cu arogan]\. Toate acestea – la care se al\tura, desi-
gur, perspectiva alarmant\ a existen]ei unui stat templier `n coasta
sa – au fost suficiente pentru a-l `mpinge pe rege s\ ac]ioneze. Iar
erezia era o scuz\ convenabil\.
Mai `nt`i, Filip a trebuit s\ fie sigur de cooperarea Papei, c\ruia,
cel pu]in teoretic, templierii `i erau loiali [i `i datorau supunere.
~ntre 1303 [i 1305, Filip [i mini[tri s\i au pus la cale r\pirea [i
omor`rea unui Pap\ (Bonifaciu al VIII-lea) [i, foarte probabil, otr\-
virea altuia (Benedict al XI-lea). Apoi, `n 1305, Filip a reu[it s\
asigure instalarea candidatului s\u, arhiepiscopul de Bordeaux, pe
scaunul papal vacant. Noul pontif [i-a luat numele de Clement
al V-lea. Fiindu-i `ndatorat lui Filip, i-ar fi fost greu s\-i refuze
cererile. Iar printre aceste cereri era inclus\ [i suprimarea Cavale-
rilor Templieri.
Filip [i-a pl\nuit totul cu grij\. A fost `ntocmit\ o list\ cu
acuza]ii, pe de-o parte cu ajutorul spionilor regelui infiltra]i `n
ordin, iar pe de alta mul]umit\ m\rturisirilor voluntare f\cute de un
pretins templier renegat. ~narmat cu aceste acuza]ii, Filip a f\cut a
ultima mi[care, care a fost nea[teptat\, rapid\, eficient\ [i letal\. ~n
cadrul unei opera]iuni demne de SS sau de Gestapo, regele a trimis
tuturor sene[alilor din ]ar\ ordine secrete, sigilate. Aceste ordine
trebuiau deschise simultan [i executate f\r\ `nt`rziere. ~n zorii zilei
de vineri, 13 octombrie 1307, to]i templierii din Fran]a trebuiau
captura]i [i aresta]i de oamenii regelui, pretoratele lor trecute sub
sechestru regal [i bunurile lor confiscate. ~ns\, cu toate c\ ac]iunea
surpriz\ planificat\ de Filip a p\rut s\ fi fost dus\ la bun sf`r[it,
averile imense ale ordinului, care `l interesau `n mod deosebit, i-au
sc\pat printre degete. Nu au fost g\site niciodat\, a[a c\ ceea ce s-a
`nt`mplat cu fabuloasa „comoar\ a templierilor“ r\m`ne un mister.
De fapt, nu putem fi siguri c\ atacul surpriz\ al lui Filip asupra
Ordinului a fost chiar at`t de nea[teptat cum a crezut el sau, mai
t`rziu, istoricii. Exist\ destul de multe dovezi care sugereaz\ s-ar fi
primit, `n prealabil, anumite avertiz\ri. De exemplu, cu pu]in timp
`naintea arest\rii, marele maestru, Jacques de Molay, a adunat
multe dintre c\r]ile [i regulamentele ordinului, apoi le-a ars. Tre-
zorierul i-a spus unui cavaler care, la vremea respectiv\, s-a retras
din ordin, c\ proceda extrem de „`n]elept“, ]in`nd cont de iminen]a
catastrofei. Iar o not\ oficial a circulat prin toate pretoratele din
78 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Fran]a, subliniind faptul c\ nu trebuia dezv\luit\ nici o informa]ie
referitoare la uzan]ele [i ritualurile ordinului.
~n orice caz, indiferent dac\ templierii au fost preveni]i sau doar
au dedus ceea ce li se preg\tea, e sigur c\ au fost luate unele pre-
cau]ii.15 ~n primul r`nd, cavalerii captura]i nu s-au `mpotrivit, ca [i
cum ar fi primit instruc]iuni s\ nu o fac\. Nic\ieri nu se consem-
neaz\ faptul c\ ordinul din Fran]a ar fi opus rezisten]\ sene[alilor
regelui. ~n al doilea r`nd, exist\ o m\rturie conving\toare despre un
fel de fug\ organizat\ a unui anumit grup de cavaleri – `n realitate a
tuturor celor care aveau leg\turi cu trezorierul ordinului. De aceea,
probabil, nu este surprinz\toare dispari]ia tezaurului Templului, ca
[i a tuturor documentelor [i `nregistr\rilor. Zvonuri repetate, dar
nefundamentate, vorbesc despre scoaterea tezaurului din pretoratul
din Paris pe furi[, la ad\postul nop]ii, cu pu]in timp `naintea arest\-
rilor. Conform zvonurilor, acesta ar fi fost transportat, `n c\ru]e,
c\tre coast\ – probabil spre baza naval\ a ordinului din La
Rochelle – [i apoi `nc\rcat pe optsprezece galere, de care apoi nu
s-a mai auzit niciodat\. Fie c\ acesta este sau nu adev\rul, se pare
c\ flota templierilor a sc\pat din ghearele regelui, pentru c\ nu
exist\ nici un raport care s\ men]ioneze capturarea vreunei cor\bii
a ordinului. Dimpotriv\, cor\biile par s\ fi disp\rut pur [i simplu,
cu tot cu `nc\rc\tura lor, indiferent care ar fi fost aceea.16
Templierii aresta]i `n Fran]a au fost interoga]i [i mul]i au fost
supu[i torturilor. Au fost ob]inute m\rturisiri ciudate, dar acuza]iile
au fost [i mai ciudate. Prin ]ar\ au `nceput s\ circule zvonuri
`nfior\toare. S-a presupus c\ templierii venerau un demon numit
Baphomet. Se spunea c\, `n cadrul ceremoniilor, se prosternau `n
fa]a unui cap b\rb\tesc b\rbos, care le vorbea [i `i investea cu pu-
teri oculte. Martorii neautoriza]i ai acestor ceremonii nu mai erau
v\zu]i niciodat\. {i mai erau o serie de alte acuza]ii, cu mult mai
neclare: de infanticid; de a fi `nv\]at femeile cum s\ avorteze;
despre s\ruturi obscene la admiterea postulan]ilor; de homosexua-
litate. Dar dintre toate `nvinuirile aduse acestor solda]i care lupta-
ser\ pentru Hristos f\r\ s\-[i precupe]easc\ via]a, una iese `n
eviden]\ ca fiind cea mai bizar\ [i aparent improbabil\. Este vorba
de nerecunoa[terea [i lep\darea ritual\ de Hristos, de c\lcarea `n
picioare [i de scuiparea crucii.
Cel pu]in `n Fran]a, soarta templierilor aresta]i a fost definitiv
pecetluit\. Filip i-a ucis f\r\ mil\ [i cu s\lb\ticie. Mul]i au fost ar[i
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 79
pe rug. {i mai mul]i au fost `ntemni]a]i [i tortura]i. ~n acela[i timp,
regele a continuat s\-l preseze pe Pap\, cer`ndu-i s\ ia m\suri `nc\
[i mai severe `mpotriva ordinului. Dup\ ce a rezistat o vreme, Papa
a cedat `n 1312 [i Ordinul Cavalerilor Templieri a fost desfiin]at –
f\r\ s\ fi fost pronun]at un verdict final de vinov\]ie sau de nevi-
nov\]ie. Dar, pe domeniile lui Filip, procesele, cercet\rile [i investi-
ga]iile au continuat `nc\ doi ani. ~n sf`r[it, `n martie 1314, marele
maestru, Jacques de Molay, [i pretorul Normandiei, Geoffroi de
Charnay, au fost ar[i, pe foc `ncet, p`n\ la moarte. Odat\ cu exe-
cu]ia lor, cel pu]in aparent, templierii au disp\rut de pe scena isto-
riei. Cu toate acestea, ordinul nu a `ncetat s\ existe. }in`nd cont de
num\rul mare de cavaleri care au evadat, care au r\mas `n libertate
sau care au fost achita]i, ar fi fost surprinz\tor dac\ a[a ceva s-ar fi
`nt`mplat.
Filip s-a str\duit s\-i influen]eze pe ceilal]i monarhi, `ncerc`nd
s\ se asigure c\, pe `ntreg teritoriul cre[tin, nici un templier nu avea
s\ fie cru]at. ~ntr-adev\r, zelul regelui `n aceast\ privin]\ este destul
de dubios. Probabil c\ i-am putea `n]elege dorin]a de a sc\pa de
prezen]a ordinului pe domeniile sale. Dar e mai pu]in limpede de
ce inten]iona s\ extermine to]i templierii, de pretutindeni. ~n mod
sigur, el `nsu[i nu era un model de virtute; [i nu e u[or s\-]i ima-
ginezi c\ un monarh care pusese la cale moartea a doi papi ar fi fost
`ntr-adev\r deranjat de nerespectarea credin]ei. S\ se fi temut, pur
[i simplu, de r\zbunarea ordinului, dac\ acesta r\m`nea intact din-
colo de grani]ele Fran]ei? Sau era la mijloc era cu totul altceva?
~n orice caz, `ncercarea sa de a elimina templierii din afara ]\rii
nu a fost `ntru totul `ncununat\ de succes. De pild\, propriul s\u
ginere, Eduard al II-lea al Angliei, a luat, la `nceput, ap\rarea
templierilor. ~n cele din urm\, fiind presat at`t de Pap\ c`t [i de
regele Fran]ei, a fost de acord cu cerin]ele lor, dar numai par]ial [i
f\r\ s\ fac\ exces de zel. Cei mai mul]i dintre templierii din Anglia
au reu[it s\ fug\, dar c`]iva au fost totu[i aresta]i. ~ns\, dintre
ace[tia, cei mai mul]i au primit pedepse foarte u[oare – uneori nu
mai mult de c`]iva ani de peniten]\ `n aba]ii sau m\n\stiri, unde, `n
general, au dus o via]\ confortabil\. ~n cele din urm\, p\m`nturile
lor le-au fost date `n folosin]\ Cavalerilor Ospitalieri ai Sf`ntului
Ion, dar ei `n[i[i nu au avut parte de cumplitele persecu]ii ab\tute
asupra confra]ilor lor francezi.
80 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
~n alte p\r]i, `nl\turarea templierilor s-a f\cut cu [i mai mare
dificultate. De exemplu, Sco]ia se afla, `n acel moment, `n r\zboi
cu Anglia [i, `n haosul ce a urmat, implementarea subtilit\]ilor le-
gislative avea pu]ine [anse. A[a se face c\ bula papal\ de dizolvare
a ordinului nu a fost niciodat\ proclamat\ `n Sco]ia – a[adar, practic,
`n Sco]ia ordinul nu a fost niciodat\ dizolvat. Mul]i dintre templi-
erii englezi [i francezi [i-au g\sit acolo un refugiu – [i se spune c\,
`n 1314, un contingent de m\rime considerabil\ ar fi luptat de
partea lui Robert Bruce `n b\t\lia de la Bannockburn. Conform
legendei – [i exist\ m\rturii care o sus]in – ordinul a continuat s\
existe `n Sco]ia, ca un organism bine `nchegat, pentru `nc\ patru
secole. Dup\ luptele din 1688-1691, Iacob al II-lea Angliei a fost
detronat de William de Orania. ~n Sco]ia, sus]in\torii monarhului
Stuart asediat s-au revoltat [i, `n b\t\lia de la Killiecrankie din
1689, John Claverhouse, viconte de Dundee, a fost ucis pe c`mpul
de lupt\. C`nd trupul lui a fost recuperat, s-a consemnat faptul c\
purta Marea Cruce a Ordinului Templului – dar se presupune c\ nu
era o contrafacere recent\, ci o cruce dat`nd dinainte de 1307.17
~n Lorena, care `n acea epoc\ era o parte a Germaniei, nu a
Fran]ei, templierii au fost sus]inu]i de ducele principatului. C`]iva
au fost cerceta]i [i exonera]i. ~ns\ se pare c\ cei mai mul]i i-au dat
ascultare pretorului lor care, dup\ cum se spune, i-a sf\tuit s\-[i
taie b\rbile, s\ `mbrace ve[minte laice [i s\ se amestece printre
localnici.
~n Germania propriu-zis\, templierii [i-au `nfruntat f\]i[ judec\-
torii, amenin]`nd s\ pun\ m`na pe arme. Intimida]i, ace[tia i-au
declarat nevinova]i, iar c`nd ordinul a fost dizolvat `n mod oficial,
mul]i templieri germani au fost primi]i `n r`ndurile Ospitalierilor
Sf`ntului Ioan [i `n cel al Teutonilor. ~n Spania, de asemenea, templi-
erii [i-au `nfruntat persecutorii [i [i-au g\sit refugiul `n alte ordine.
~n Portugalia, ordinul a fost purificat `n urma unei investiga]ii [i
pur [i simplu [i-a schimbat numele, devenind Cavalerii lui Hristos.
Sub aceast\ titulatur\, a continuat s\ fiin]eze, `n bune condi]iuni,
p`n\ `n secolul al [aisprezecelea, dedic`ndu-se activit\]ilor mari-
time. Vasco da Gama a fost cavaler al lui Hristos, iar prin]ul Henric
Navigatorul a fost mare maestru al ordinului. Cor\biile Cavalerilor
lui Hristos au navigat sub pavilionul familiarei cruci ro[ii. Sub
aceea[i cruce, cele trei caravele ale lui Cristofor Columb au traver-
sat Atlanticul c\tre lumea nou\. Columb `nsu[i era `nsurat cu fiica
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 81
unui fost cavaler al lui Hristos [i a avut acces la h\r]ile [i jurnalele
de bord ale socrului s\u.
Astfel, `n diverse moduri, templierii au supravie]uit atacului din
13 octombrie 1307. Iar `n 1522, urma[ii templierilor prusaci, cava-
lerii teutoni, s-au laicizat, s-au lep\dat de alian]a cu Roma [i i-au
acordat sprijinul lor rebelului impertinent [i eretic numit Martin
Luther. La dou\ secole dup\ dizolvarea lor, templierii [i-au luat, `n
mod indirect, o revan[\ aspr\ asupra bisericii care `i tr\dase.
Cavalerii Templieri – misterele
~ntr-o form\ c`t se poate de prescurtat\, aceasta este istoria Ca-
valerilor Templieri, a[a cum a fost acceptat\ [i prezentat\ de croni-
cari [i a[a cum am `nt`lnit-o `n cercet\rile noastre. Dar am
descoperit destul de repede c\ aceast\ istorie mai are o dimensiune –
una mult mai derutant\, mai provocatoare [i mai speculativ\. ~nc\
din timpul existen]ei lor, cavalerii au fost `nconjura]i de o aur\
mistic\. Unii spuneau c\ erau vr\jitori [i magicieni, ini]ia]i ai
misterelor [i alchimi[ti. Mul]i dintre contemporanii lor `i ocoleau,
crez`ndu-i `n leg\tur\ cu puterile necurate. Chiar `n 1208, la `nce-
putul cruciadei `mpotriva albigenzilor, Papa Inocen]iu al III-lea i-a
admonestat pe templieri pentru comportarea necre[tineasc\ [i s-a
referit `n mod explicit la necroman]ie. Pe de alt\ parte, existau per-
soane care `i l\udau cu un entuziasm ie[it din comun. La sf`r[itul
secolului al doisprezecelea, Wolfram von Eschenbach, cel mai
important minnesänger sau romancer (minnesinger sau trubadur), a
f\cut `n mod special o vizit\ `n Outremer, pentru a putea fi martor
la ac]iunile templierilor. Apoi, `ntre 1195 [i 1220, Wolfram a
compus poemul s\u epic Parzival, prin care le confer\ templierilor
un statut `n\l]\tor. ~n poemul lui Wolfram, Sf`ntul Graal, cetatea
Graalului [i familia Graalului s`nt `n paza Cavalerilor Templieri.18
Aura mistic\ a Templului a d\inuit [i dup\ dispari]ia sa. Ultima
ac]iune `nregistrat\ `n istoria ordinului a fost arderea pe rug a
ultimului mare maestru, Jacques de Molay, `n martie 1314. Se
poveste[te c\, `n timp ce fumul acelui foc molcom `i gonea via]a
din trup, blestemul rostit de el s-ar fi `n\l]at deasupra fl\c\rilor.
82 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Conform legendei [i-a chemat prigonitorii – pe Papa Clement [i pe
regele Filip – s\ i se al\ture, `n cel mult un an, spre a da socoteal\
la judecata Celui de Sus. Dup\ o lun\, Papa era mort, ca urmare a
cea ce se presupune c\ ar fi fost un atac brusc [i violent de dizen-
terie. Iar Filip a murit la sf`r[itul anului, din cauze r\mase necu-
noscute p`n\ `n zilele noastre. Desigur, nu este nevoie s\ c\ut\m
explica]ii supranaturale. Templierii aveau o mare experien]\ `n
folosirea otr\vurilor. {i erau destul de mul]i aceia – cavaleri refu-
gia]i c\l\torind incognito, simpatizan]i ai ordinului sau rude ale
cavalerilor persecuta]i – care doreau o r\zbunare pe m\sur\. Oricum,
aparenta `ndeplinire a blestemului marelui maestru a `nt\rit credin]a
`n puterile oculte ale ordinului. Iar blestemul nu s-a `ncheiat atunci,
c\ci, conform legendei, aruncase un lin]oliu asupra descenden]ei
regale p`n\ departe, `n viitor. {i astfel, ecouri ale presupusei puterii
oculte a templierilor au reverberat de-a lungul veacurilor.
~n secolul al optsprezecelea, diverse fraternit\]i secrete [i semi-
secrete `i pream\reau pe templieri, at`t `n calitate de precursori c`t [i
`n calitate de ini]ia]i `n mistere. Mul]i francmasoni din acea vreme
pretindeau c\ `i au drept `nainta[i. Anumite „ritualuri“ [i „cere-
monii“ ale masonilor revendicau descenden]a direct\ din ordin [i
custodia autorizat\ a secretelor acestuia. Unele dintre aceste pre-
ten]ii erau, `n mod evident, ridicole. Altele – referitoare, de exem-
plu, la posibila supravie]uire a ordinului `n Sco]ia – ar putea con]ine
un s`mbure de adev\r, chiar [i `ntr-un `nveli[ contraf\cut.
P`n\ `n 1789, legendele care `i `nconjurau pe templieri c\p\-
taser\ propor]ii indiscutabil fabuloase, iar adev\rata lor istorie era
ascuns\ de o aur\ de confuzie [i romantism. Erau privi]i ca adep]i
ai ocultismului, ca alchimi[ti ilumina]i, ca magi [i `n]elep]i, ca
mae[tri masoni [i mari ini]ia]i – ca adev\ra]i supraoameni `nzestra]i
cu un arsenal cople[itor de puteri [i cuno[tin]e secrete. Erau, de
asemenea, considera]i eroi [i martiri, vestitori ai spiritului anticle-
rical al epocii; iar mul]i francmasoni, conspir`nd `mpotriva lui
Ludovic al XVI-lea, aveau impresia c\ ajutau la `ndeplinirea
blestemului aruncat de Jacques de Molay asupra dinastiei franceze.
S-a consemnat faptul c\, `n momentul c`nd capul regelui a c\zut
sub ghilotin\, un necunoscut a s\rit pe e[afod. {i-a `nmuiat m`na `n
s`ngele monarhului, [i-a scuturat-o asupra gloatei din jur [i a stri-
gat: „Jacques de Molay, e[ti r\zbunat!“
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 83
De la Revolu]ia Francez\ [i p`n\ `n zilele noastre, aura din jurul
templierilor nu s-a diminuat. Cel pu]in trei organiza]ii contempo-
rane se consider\ templieri, pretind c\ au genealogii pornind din
1314 [i hrisoave a c\ror autenticitate nu a fost `ns\ niciodat\ con-
firmat\. Anumite loji masonice au adoptat at`t gradul de „templi-
er“, c`t [i ritualuri [i apelative ce se presupune c\ provin de la
ordinul ini]ial. C\tre sf`r[itului secolului al nou\sprezecelea, un si-
nistru Ordin al Noilor Templieri, care folosea zvastica drept una
dintre emblemele sale, a luat fiin]\ `n Germania [i Austria. Perso-
nalit\]i ca H. P. Blavatsky, fondatoarea teozofiei, [i Rudolf Steiner,
fondatorul antropozofiei, vorbesc despre o ezoteric\ „tradi]ie a `n]e-
lepciunii“, cobor`nd pe firul c\reia ajungem de la rozicrucieni la
catari [i templieri – ace[tia fiind depozitarii semnifica]iilor multor
alte secrete antice. ~n Statele Unite, b\ie]ii la v`rsta adolescen]ei
s`nt admi[i `n Societatea De Molay, f\r\ ca ei sau mentorii lor s\
`n]eleag\ prea bine de unde provine acest nume. ~n Marea Britanie,
ca pretutindeni `n Occident, cluburile secrete `[i acord\ numele de
„templier“ [i includ personalit\]i publice remarcabile. Din `mp\-
r\]ia cereasc\ pe care a `ncercat s\ o cucereasc\ cu sabia, Hugues
de Payen `[i coboar\, probabil, privirea uimit\ c\tre cavalerii
zilelor ce i-au urmat, c\tre ochelari[tii burduh\no[i [i lipsi]i de
ve[minte fastuoase c\rora le-a dat na[tere. Dar trebuie s\ fie impre-
sionat [i de tr\inicia [i vitalitatea mo[tenirii sale.
Aceast\ mo[tenire se face remarcat\ mai ales `n Fran]a, templi-
erii fiind acolo o adev\rat\ industrie, a[a cum, `n Marea Britanie,
s`nt Glastonbury, gazonul sau monstrul din Loch Ness. ~n Paris,
libr\riile abund\ `n istorii [i prezent\ri ale ordinului – unele auto-
rizate, altele trec`nd cu entuziasm `n t\r`mul ideilor nebune[ti. ~n
ultima vreme, aceasta `nsemn`nd aproximativ un sfert de secol, pe
seama templierilor au fost f\cute o serie de afirma]ii bizare, dintre
care unele s-ar putea s\ nu fie complet ne`ntemeiate. Unii autori
i-au creditat, cel pu]in `n parte, cu construirea catedralelor gotice –
sau cel pu]in cu imboldul care a provocat aceast\ explozie de
genial\ energie arhitectural\. Al]i autori au sus]inut c\ ordinul ar fi
stabilit contacte comerciale cu locuitorii Americii `nc\ din 1269 [i
c\ o mare parte a bog\]iilor s-a fi datorat argintului importat din
Mexic. ~n mod frecvent, s-a afirmat c\ templierii ar fi cunoscut un
anumit secret legat de originile cre[tin\t\]ii. S-a spus c\ erau
gnostici, c\ erau eretici, c\ trecuser\ la islamism. S-a declarat c\
84 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
urm\reau realizarea unei uniuni de popoare, rase [i religii – c\
duceau, `n mod sistematic, o politic\ de fuzionare `ntre `nv\]\turile
islamismului, cre[tinismului [i iudaismului. {i, iar\[i [i iar\[i, s-a
sus]inut, a[a cum o f\cuse Wolfram von Eschenbach cu aproape
opt secole mai `nainte, c\ templierii erau p\zitorii Sf`ntului Graal,
indiferent ce ar fi putut s\ fie acest Sf`nt Graal.
Cele sus]inute s`nt adesea ridicole. ~n acela[i timp, cu templierii
s`nt asociate at`t mistere incontestabile c`t [i, s`ntem convin[i, un
anumit tip de secrete. {i este limpede c\ unele dintre aceste secrete
]in de ceea ce numim acum „ezoteric“. De exemplu, unele gravuri
din pretoratele templiere sugereaz\ c\ o anumit\ parte a condu-
c\torilor ordinului era familiarizat\ cu discipline ca astrologia,
alchimia, geometria sacr\ [i numerologia, ca [i, bine`n]eles, cu
astronomia – care, `n secolele al doisprezecelea [i al treisprezece-
lea, nu putea fi separat\ de astrologie [i era chiar pu]in „ezoteric\“.
Dar nu ne-au intrigat nici afirma]iile bizare, nici reziduurile ezo-
terice. Dimpotriv\, am fost fascina]i de ceva mult mai lumesc, mult mai
prozaic – amalgamul de contradic]ii [i „perdelele de fum“ din istoria
autorizat\. Este foarte probabil ca templierii s\ fi avut secrete ezoterice.
Dar, `n ceea ce `i prive[te, [i altceva a mai fost ascuns – ceva `nr\d\cinat
`n curentele politice [i religioase ale epocii lor. Acesta a fost nivelul la
care am `ntreprins cele mai multe dintre cercet\rile noastre.
Am `nceput cu sf`r[itul pove[ti, cu pr\bu[irea ordinului [i cu
acuza]iile ce i-au fost aduse. S-au scris o sumedenie de c\r]i care
cerceteaz\ [i evalueaz\ posibilul adev\r al acestor acuza]ii [i,
pornind de la m\rturiile existente, [i noi, aidoma majorit\]ii investi-
gatorilor, am dedus c\, dup\ toate aparen]ele, ele erau `ntruc`tva
`ntemeiate. De pild\, fiind interoga]i de Inchizi]ie, unii dintre cava-
leri s-au referit la ceva numit „Baphomet“ – prea mul]i cavaleri [i
`n prea multe locuri, pentru ca s\ fi fost vorba de scorneala unui
singur individ sau a unui singur pretorat. ~n acela[i timp, nu exist\
nici o indica]ie care s\ sugereze cine sau ce ar fi putut fi acest
Baphomet, ce anume reprezenta sau de ce anume avea o semnifi-
ca]ie deosebit\. S-ar p\rea c\ acest Baphomet era privit cu o ve-
nera]ie care mergea p`n\ la idolatrie. ~n anumite cazuri, numele este
asociat cu sculpturile demonice de tip gargui g\site `n multe
pretorate. ~n altele este legat de apari]ia unui cap b\rbos. ~n ciuda
afirma]iilor din trecut ale anumitor istorici, pare s\ fie limpede c\
Baphomet nu era o st`lcire a numelui Muhammad. Pe de alt\ parte,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 85
s-ar putea s\ fi fost o denaturare a arabului abufihamat, a c\rui pro-
nun]ie `n maura spaniol\ este bufihimat, [i al c\rui `n]eles este
„P\rintele ~n]elegerii“ sau „P\rintele ~n]elepciunii“, iar `n limba
arab\ cuv`ntului „p\rinte“ i se atribuie, de asemenea, sensul de
„ob`r[ie“.19 Dac\ aceasta este `ntr-adev\r provenien]a numelui
Baphomet, am putea presupune c\ era legat de un principiu supra-
natural sau divin. Dar nu este clar ce anume `l deosebea de orice alt
principiu de acest fel. Dac\ Baphomet era, pur [i simplu, Dumnezeu
sau Allah, ce i-a determinat pe fra]ii templieri s\-i schimbe numele?
Iar dac\ nu era nici Dumnezeu, nici Alah, ce sau cine putea fi?
~n orice caz, am descoperit dovezi indiscutabile pentru acuza]ia
legat\ de ceremoniile `n care era implicat un anume fel de cap.
~ntr-adev\r, existen]a acestuia s-a dovedit a fi una din temele domi-
nante din rapoartele Inchizi]iei. ~ns\, oricum, semnifica]ia numelui
Baphomet r\m`ne obscur\. Este posibil s\ ]in\ de domeniul alchi-
miei. ~n procesele alchimice exista o faz\ numit\ „Caput Mortum“
sau „Capul Mort“ – acea „Nigredo“ sau „~nnegrire“ care s-ar fi
produs `nainte de precipitarea Pietrei Filozofale. Totu[i, conform
altor m\rturii, capul i-ar fi apar]inut lui Hugues de Payen, fonda-
torul ordinului [i primul mare maestru; [i este sugestiv faptul c\ pe
blazonul lui Hugues ap\reau trei capete negre pe fond auriu.
De asemenea, ar putea exista o conexiune cu faimosul Giulgiu
de la Torino, care se presupune c\ ar fi fost `n posesia templierilor
`ntre 1204 [i 1307 [i care, `mp\turit, p\rea s\ nu fie altceva dec`t un
cap. ~ntr-adev\r, `n pretoratul Templecombe din Somerset a fost
descoperit\ reproducerea unui cap a c\rui asem\nare cu cel de pe
Giulgiul de la Torino este izbitoare. ~n acela[i timp, specula]ii
recente `ncearc\ s\ fac\ leg\tura cu capul retezat al Sf`ntului Ioan
Botez\torul; iar unii autori sus]in c\ templierii erau „contamina]i“
de erezia ioanit\ sau mandeean\ – care `l denun]a pe Isus ca pe un
fals profet [i admitea c\ Ioan ar fi fost adev\ratul Mesia. Bine`n]e-
les c\ nu exist\ dubii asupra faptului c\, `n timpul [ederii lor `n
Orientul Mijlociu, templierii intraser\ `n contact cu sectele ioanite,
iar posibilitatea apari]iei unor tendin]e ioanite `n s`nul ordinului nu
este `ntru totul exclus\. Dar nimeni nu poate afirma c\ aceste
tendin]e [i-ar fi pus amprenta asupra `ntregului ordin sau c\ ar fi
devenit obiectul politicii sale oficiale.
~n timpul interogatoriilor de dup\ arest\rile din 1307, capul a
mai fost men]ionat `n alte dou\ ipostaze. Conform `nregistr\rilor
86 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Inchizi]iei, printre bunurile confiscate din pretoratul de la Paris, a
fost g\sit un relicvariu av`nd forma capului unei femei. Era articu-
lat `n partea superioar\ [i p\rea o relicv\ de un tip aparte. A fost
descris dup\ cum urmeaz\:
Un cap de propor]ii mari, din argint aurit, foarte frumos [i
reprezent`nd imaginea unei femei. ~n interior erau dou\ oase ale
capului, `nf\[urate `n p`nz\ alb\ de in, cu o alt\ p`nz\ ro[ie `n jurul
lor. Era ata[at\ o etichet\ pe care era scris CAPUT LVIIIm. Oasele
din interior erau cele ale unei femei de talie mai degrab\ mic\.20
O relicv\ bizar\ – mai ales pentru institu]ia monastic\ [i mili-
tar\ rigid\ a templierilor. ~ns\ unul din cavalerii interoga]i, c\ruia i
s-a ar\tat acest cap feminin, a declarat c\ nu avea nici o leg\tur\ cu
cel al b\rbatului b\rbos folosit `n ritualurile ordinului. CAPUT
LVIIIm – „Capul 58m“ – r\m`ne o enigm\ derutant\. Dar merit\ s\
men]ion\m c\ acel „m“ s-ar putea s\ nu fie litera alfabetului latin,
ci c , simbolul astrologic al Fecioarei.21
Capul apare, din nou, `ntr-o alt\ poveste misterioas\ legat\, `n
mod tradi]ional, de templieri. Consider\m c\ merit\ a fi men]ionat\
una dintre numeroasele sale variante:
O mare doamn\ din Maraclea era iubit\ de un templier, un lord
al Sidonului; dar ea a murit de t`n\r\ [i, `n noaptea `nmorm`nt\rii
ei, iubitul ei p\c\tos s-a strecurat p`n\ la morm`nt, i-a dezgropat
trupul [i l-a violat. Apoi o voce venind de niciunde i-a cerut s\ se
`ntoarc\ peste nou\ luni, c`nd avea s\-[i g\seasc\ acolo fiul. El s-a
supus acelei porunci [i, la timpul sorocit, a deschis din nou
morm`ntul [i a g\sit un cap pe oasele picioarelor scheletului (tigv\
[i oase `ncruci[ate). Aceea[i voce i-a poruncit „p\ze[te-l cu
str\[nicie, pentru c\ el va fi aduc\torul tuturor lucrurilor bune“, de
aceea a plecat lu`ndu-l cu sine. Obiectul a devenit duhul s\u pro-
tector [i `[i putea `nvinge du[manii ar\t`ndu-le, pur [i simplu, acel
cap miraculos. ~n consecin]\, acesta a trecut `n posesia ordinului.22
Aceast\ istorisire macabr\ poate fi identificat\ ca fiind suficient
de veche pentru a-i apar]ine lui Walter Map, ale c\rui scrieri
dateaz\ de la sf`r[itul secolului al doisprezecelea. Dar nici el, nici
alt autor, care a relatat aceea[i poveste cu un secol mai t`rziu, nu
specific\ dac\ acel violator necrofil era un templier.23 Totu[i, din
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 87
1307, `nt`mplarea a fost str`ns asociat\ cu ordinul. Este men]ionat\
`n mod repetat `n `nregistr\rile Inchizi]iei [i cel pu]in doi dintre
cavalerii interoga]i au m\rturisit c\ le era familiar\. ~n relat\rile
ulterioare, cum este aceea citat\ mai sus, violatorul este identificat
drept templier [i a[a r\m`ne `n versiunile p\strate de francmaso-
nerie – care a adoptat tigva [i oasele `ncruci[ate [i le-a plasat ade-
sea ca emblem\ pe pietrele de morm`nt.
Pe de-o parte, relatarea pare a fi o parodie grotesc\ a Imaculatei
Concep]iuni. Pe de alt\ parte, ar putea trece drept o `nregistrare
trunchiat\ a unui ritual ini]iatic, care implic\ o moarte metaforic\ [i
o re`nviere. Un cronicar men]ioneaz\ numele femeii din istorisire –
Yse, ceea ce pare s\ derive, f\r\ dubiu, din Isis. {i, cu siguran]\,
povestea evoc\ ecouri ale misterelor zei]ei Isis, ca [i pe cele ale lui
Tammuz sau Adonis, al c\rui cap a fost aruncat `n mare, sau ale lui
Orfeu, c\ruia i s-a azv`rlit capul `n r`ul C\ii Lactee. ~nsu[irile ma-
gice ale capului evoc\, totodat\, capul lui Bran cel Binecuv`ntat din
mitologia celtic\ [i din Mabinogion. Iar c\ldarea alegoric\ a lui
Bran a fost considerat\, de mul]i autori, drept o precursoare p\g`n\
a Sf`ntului Graal.
Indiferent de semnifica]ia atribuit\ „cultului capului“, Inchizi]ia
l-a considerat ca av`nd o mare importan]\. Pe o list\ de acuza]ii
`ntocmit\ pe 12 august 1308 g\sim urm\toarele:
A[i[derea, c\ `n fiecare provincie aveau idoli [i anume capete...
A[i[derea, c\ adorau ace[ti idoli...
A[i[derea, c\ ei spuneau c\ acel cap `i putea salva.
A[i[derea, c\ (`i putea) `mbog\]i...
A[i[derea, c\ putea face pomii s\ `nfloreasc\.
A[i[derea, c\ putea face p\m`ntul s\ `ncol]easc\.
A[i[derea, c\ ei `nconjurau sau atingeau fiecare dintre capetele
mai `nainte pomeni]ilor idoli cu micile [nururi pe care le purtau
lipite de c\ma[\ sau de piele.24
{nururile men]ionate la ultimul punct amintesc de catari, care,
de asemenea, erau b\nui]i c\ ar fi purtat un anume fel de [nur sacru.
Dar cele mai frapante men]iuni de pe list\ s`nt cele referitoare la
presupusa capacitatea a capului de a genera bog\]ii, de a face pomii
s\ `nfloreasc\ [i de a fertiliza ogoarele. Aceste `nsu[iri coincid `ntru
totul cu cele pomenite `n legendele despre Sf`ntul Graal.
88 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Dintre acuza]iile aduse templierilor, cele mai grave se refereau
la blasfemie [i erezie – la respingerea, c\lcarea `n picioare [i scui-
parea crucii. Semnifica]ia acestui presupus ritual nu este foarte
clar\ – cu alte cuvinte, nu se poate preciza de ce anume se lep\dau
de fapt templierii. Se lep\dau de Hristos? Sau, pur [i simplu, doar
de r\stignire? {i, indiferent de ce s-ar fi lep\dat, ce anume prea-
m\reau `n schimb? Nimeni nu a putut r\spunde `n mod mul]umitor
la aceste `ntreb\ri, dar pare limpede c\ avea loc un fel de lep\dare
[i c\ aceasta constituia o regul\ esen]ial\ a ordinului. De exemplu,
un cavaler a declarat, sub jur\m`nt, c\, la admiterea `n ordin, i s-a
spus: „Credin]a ta este gre[it\, pentru c\ el (Hristos) este `ntr-ade-
v\r un fals profet. Se cuvine s\ crezi `n Dumnezeu [i `n Rai, dar nu
`n el“.25 Iar un alt templier a declarat c\ a fost sf\tuit: „S\ nu crezi
c\ omul Isus pe care evreii l-au r\stignit `n Outremer este Dum-
nezeu [i c\ te poate m`ntui“.26 Un al treilea cavaler a pretins, de
asemenea, c\ a fost `nv\]at s\ nu cread\ `n falsul profet Hristos, ci
doar `ntr-un „cu mult mai presus Dumnezeu“. Apoi i s-a ar\tat un
crucifix [i i s-a spus: „S\ nu ai mare credin]\ `n acesta, pentru c\
este prea t`n\r“.27
Astfel de relat\ri s`nt frecvente [i destul de legate pentru a face
acuza]iile credibile. S`nt, de asemenea, destul de moderate; dac\
Inchizi]ia ar fi dorit s\ inventeze fapte, ar fi ticluit ceva cu mult mai
dramatic, mai incriminator, mai demn de os`nd\. De aceea s`nt
pu]ine dubii asupra faptului c\ atitudinea ordinului fa]\ de Isus nu
coincidea cu aceea a drept credincio[ilor catolici, dar nu se poate
preciza care anume era aceast\ atitudine diferit\. ~n orice caz,
exist\ certitudinea c\ ritualul atribuit templierilor – c\lcarea `n
picioare [i scuiparea crucii – a fost practicat, `nainte de 1307, cel
pu]in vreme de o jum\tate de secol. Circumstan]ele `n care se
desf\[ura s`nt neclare, dar este men]ionat `n coresponden]\ cu cea
de a {asea Cruciad\, ce a avut loc `n 1249.28
Cavalerii Templieri – latura ascuns\
Dac\ sf`r[itul Cavalerilor Templieri abund\ `n enigme greu de
elucidat, `ntemeierea [i istoria lor timpurie chiar `l dep\[esc `n
aceast\ privin]\. Am fost deja chinui]i de o serie de inconsecven]e
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 89
[i improbabilit\]i. Nou\ cavaleri, nou\ cavaleri „s\raci“, ap\ru]i ca
din senin [i – tocmai ei din `ntreg furnicarul de crucia]i din }ara
Sf`nt\ – `ncartirui]i cu promptitudine `n palatul regal! Plus pre-
supunerea c\ ace[ti nou\ cavaleri „s\raci“ – care nu admiteau nici
un recrut care s\ le `ngroa[e r`ndurile – ar fi ap\rat, numai [i numai
ei, toate drumurile din Palestina! {i lipsa oric\rei `nregistr\ri care
s\ le ateste activitatea, nici m\car din partea lui Fulk de Chartres,
cronicarul oficial al regelui, c\ruia existen]a lor trebuie s\-i fi fost
cunoscut\! Cum a putut fi posibil, ne `ntreb\m acum, ca ac]iunile
lor, deplas\rile lor prin palatul regal, de exemplu, s\ fi fost omise
din observa]iile lui Fulk? De[i pare incredibil, cronicarul nu rela-
teaz\ nimic `n aceast\ privin]\. De fapt, nimeni nu relateaz\ nimic
`nainte de a o face Guillaume de Tyre, cu o jum\tate de secol mai
t`rziu. Ce concluzii puteam trage de aici? C\ ace[ti cavaleri nu erau
angaja]i `n acele l\udabile servicii publice care le-au fost atribuite?
C\, `n schimb, erau implica]i `ntr-o activitate at`t de tainic\ `nc`t
nu-i era cunoscut\ nici m\car cronicarului oficial? Sau c\ acelui
cronicar i se impusese t\cerea? Ultima supozi]ie pare s\ fie cea mai
plauzibil\. Pentru c\ celor nou\ cavaleri li s-au al\turat cur`nd doi
nobili extrem de ilu[tri, a c\ror prezen]\ ar fi fost imposibil s\
treac\ neobservat\.
Dup\ Guillaume de Tyre, Ordinul Templului a fost `nfiin]at `n
1118, membrii s\i au fost, pentru `nceput, `n num\r de nou\ [i,
vreme de nou\ ani, nu au fost primi]i noi recru]i. Totu[i, o alt\
`nregistrare men]ioneaz\ `n mod limpede c\ `n 1120, la numai doi
ani dup\ presupusa fondare a ordinului, acestuia i s-a al\turat con-
tele de Anjou – tat\l lui Geoffrey Plantagenet. Iar `n 1124, contele
de Champagne, unul dintre cei mai boga]i nobili din Europa, a
f\cut acela[i lucru. Dac\ afirma]iile lui Guillaume de Tyre ar fi
corecte, p`n\ `n 1127 nu ar trebui s\ nu apar\ nici un nou membru,
dar, p`n\ `n 1126, `n r`ndurile templierilor au fost primi]i, de fapt,
`nc\ patru cavaleri.29 A[adar, Guillaume se `n[eal\ sus]in`nd c\,
timp de nou\ ani, nu a fost admis nici un nou membru? Sau poate,
dintre afirma]iile sale, nu aceasta este gre[it\, ci aceea referitoare la
anul `ntemeierii ordinului? Dac\, `n 1120, contele de Anjou a
devenit templier, dar asta nu s-a putut `nt`mpla `n primii nou\ ani
din existen]a ordinului, `nseamn\ c\ fondarea acestuia nu a avut loc
`n 1118, ci, cel mai t`rziu, `n 1111 sau 1112.
90 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

~n favoarea acestei concluzii, pledeaz\ un fapt foarte conclu-

dent. ~n 1114, contele de Champagne se preg\tea pentru o c\l\torie
`n }ara Sf`nt\. La scurt timp dup\ plecare, a primit o scrisoare din
partea episcopului de Chartres. Printre altele, acesta scria: „Am
aflat c\... `nainte de a porni c\tre Ierusalim, a]i f\g\duit s\ v\
al\tura]i «Oastei lui Hristos», dornic fiind s\ v\ num\ra]i printre
ace[ti solda]i ai Evangheliei“.30 „Oastea lui Hristos“ este numele
sub care au fost cunoscu]i ini]ial templierii [i pe care Sf`ntul
Bernard l-a folosit referindu-se la ei. ~n contextul scrisorii episco-
pului, apelativul nu se poate referi la nici o alt\ institu]ie. De exem-
plu, nu poate fi vorba, pur [i simplu, de hot\r`rea contelui de
Champagne de a deveni cruciat, deoarece episcopul continu\ po-
menind de leg\m`ntul de castitate pe care `l implica respectiva
decizie. Un astfel de leg\m`nt nu putea s\-i fie cerut unui cruciat
obi[nuit. A[adar, din scrisoarea episcopului de Chartes reiese
limpede c\ templierii existau, cel pu]in ca proiect, `nc\ din 1114, cu
patru ani `nainte de data oficial recunoscut\ a fond\rii. {i, `nc\ din
acel an, contele de Champagne inten]iona s\ intre `n r`ndul lor –
ceea ce a f\cut, probabil, cu zece ani mai t`rziu. ~ns\ un istoric care
consemneaz\ aceast\ scrisoare ajunge la o concluzie mai degrab\
bizar\: episcopul vroia, de fapt, s\ spun\ altceva.31 Nu inten]iona
s\ se refere la templieri, argumenteaz\ respectivul istoric, deoarece
ordinul acestora avea s\ fie `nfiin]at abia peste patru ani, `n 1118.
Sau poate c\ `nalta fa]\ bisericeasc\, care a [i murit `n 1115, nu [tia
`n ce an al Domnului `[i redacta scrisoarea? Cum ar fi putut, `n 1114,
s\ men]ioneze, „din gre[eal\“, ceva ce `nc\ nu exista? La aceast\
`ntrebare nu se poate da dec`t un singur r\spuns plauzibil [i acela este
c`t se poate de evident – gre[eala nu este a episcopului, ci a lui
Guillaume de Tyre, ca [i a tuturor istoricilor care i-au urmat [i care
continu\ s\-l priveasc\ ca pe o incontestabil\ autoritate `n domeniu.
Data mai timpurie a `nfiin]\rii Ordinului Templierilor nu trebuie
neap\rat s\ ne creeze suspiciuni. Acestea s`nt `ns\ cu siguran]\
generate de alte circumstan]e [i coinciden]e ciudate. Se pare c\ cel
pu]in trei dintre cei nou\ cavaleri fondatori, printre care [i Hugues
de Payen, proveneau din regiuni `nvecinate, aveau leg\turi de rude-
nie, se cuno[teau dinainte [i erau vasalii aceluia[i senior. Acesta nu
era nimeni altul dec`t contele de Champagne, cel c\ruia `i era adre-
sat\ scrisoarea din 1114 a episcopului de Chartres [i care a devenit Ierusalim – Templul [i zona Muntelui Sion
templier `n 1124, jur`ndu-i supunere propriului s\u vasal! ~n 1115, la mijlocul secolului al doisprezecelea
92 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
contele a donat terenul pe care Sf`ntul Bernard, patronul templie-
rilor, a `n\l]at renumita Aba]ie Clairvaux, iar unul dintre cei nou\
cavaleri fondatori, André de Montbard, era unchiul Sf`ntului Bernard.
~n plus, la Troyes, re[edin]a contelui de Champagne, a `nflorit,
`ncep`nd din 107032, o influent\ academie de studii cabalistice [i
ezoterice. {i tot la Troyes, `n Conciliul din 1128, Ordinul Templie-
rilor a fost oficializat [i organizat. Apoi, vreme de dou\ secole,
localitatea a continuat s\ fie unul dintre centrele statornice ale
ordinului; chiar [i ast\zi, zona `mp\durit\ de l`ng\ ora[ este numit\
Forêt du Temple (P\durea Templului). {i tot din Troyes, re[edin]a
contelui de Champagne, a pornit unul din primele poeme ale
Graalului – dup\ toate probabilit\]ile, chiar primul, compus de
Chrétien de Troyes.
~n mijlocul acestei `nv\lm\[eli de fapte, am `nceput s\ `ntre-
z\rim o re]ea subtil\ de conexiuni – o structur\ ce p\rea s\ `nsemne
mai mult dec`t o simpl\ coinciden]\. Dac\ o astfel de structur\
exista, ea nu putea dec`t s\ ne `nt\reasc\ suspiciunea c\ templierii
erau implica]i `ntr-o activitate secret\. Cu toate acestea, nu puteam
face dec`t presupuneri referitoare la natura acelei activit\]i. Specu-
la]iile noastre porneau de la locul statornicit ca re[edin]\ a templi-
erilor – acea arip\ a palatului regal numit\ Muntele Templului –,
oferit\ lor at`t de inexplicabil. ~n anul 70 d.Hr., Templul aflat `n
acel loc a fost pr\dat de legiunile romane conduse de Titus. Tezau-
rul furat a fost dus la Roma [i a ajuns `n Pirinei c`nd aceasta a fost
jefuit\ la r`ndul ei. Dar dac\ `n Templu se mai aflase [i altceva –
ceva cu mult mai important dec`t comoara capturat\ de romani?
Este cu siguran]\ posibil ca preo]ii Templului, confrunta]i cu
apropierea falangei de centurioni, s\ le fi l\sat acestora prada pe
care se a[teptau s\ o g\seasc\. Iar dac\ mai exista [i altceva, fusese
probabil ascuns undeva `n apropiere. De pild\, sub Templu.
Printre manuscrisele de la Marea Moart\, descoperite la Qumram,
se num\r\ [i cel numit acum Manuscrisul de Aram\. Acesta, care a
fost descifrat la Universitatea din Manchester `n 1955-1956, face
referiri explicite la mari cantit\]i de lingouri, de vase sacre, de alte
obiecte nespecificate [i „comori“ de un tip nedeterminat. De ase-
menea, men]ioneaz\ dou\zeci [i patru de depozite diferite aflate
sub Templu.33
La mijlocul secolului al doisprezecelea, Johann von Würzburg,
unul dintre pelerinii din }ara Sf`nt\, scria despre o vizit\ `n
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 93
a[a-numitele „Grajduri ale lui Solomon“. Aceste grajduri, situate
chiar sub Templu, s`nt `nc\ vizibile. S`nt suficient de spa]ioase, a
consemnat Johann, pentru a ad\posti dou\ mii de cai, iar templierii
`[i ]ineau arm\sarii chiar `n aceste grajduri. Conform relat\rilor a
cel pu]in `nc\ unui istoric, le foloseau chiar [i `n anul 1124, c`nd se
presupune c\ ordinul nu num\ra mai mult de nou\ membri. De
aceea ni se pare verosimil\ ipoteza c\, aproape imediat dup\ `nfiin]a-
re, cavalerii ar fi `nceput s\ fac\ s\p\turi `n subsolul Templului.
Desf\[urarea unei astfel de activit\]i ne sugereaz\ c\ templierii
c\utau, cu s`rguin]\, ceva anume. Ne-ar putea chiar sugera c\ fuse-
ser\ trimi[i `n }ara Sf`nt\ cu misiunea special\ de a descoperi ceva.
Dac\ aceast\ supozi]ie este valid\, ea poate explica o serie de
anomalii – ca, de exemplu, instalarea lor `n palatul regal [i t\cerea
cronicarului. Dar, dac\ fuseser\ trimi[i `n Palestina, cine `i trimi-
sese?
~ntr-un conclav ]inut `n anul 1104, contele de Champagne se
`nt`lnise cu anumi]i nobili de rang foarte `nalt, dintre care cel pu]in
unul se `ntorsese recent de la Ierusalim.34 Printre cei prezen]i la
`ntrunire se num\rau reprezentan]ii unor familii – Brienne, Joinville
[i Chaumont – care, aveam s\ descoperim mai t`rziu, au un rol
semnificativ `n povestirea noastr\. Era de asemenea prezent senio-
rul lui André de Montbard, acesta din urm\ fiind unul dintre fonda-
torii Ordinului Templierilor [i unchiul Sf`ntului Bernard.
La scurt timp dup\ conclav, `nsu[i contele de Champagne a ple-
cat c\tre }ara Sf`nt\, unde a r\mas vreme de patru ani, p`n\ `n
1108.35 ~n 1114, a f\cut o a doua c\l\torie `n Palestina, cu inten]ia
de a se al\tura „Oastei lui Hristos“, dar s-a r\zg`ndit [i a revenit un
an mai t`rziu `n Europa. Imediat dup\ `ntoarcere, a donat un teren
ordinului cistercian, al c\rui reprezentant proeminent era Sf`ntul
Bernard. Pe terenul respectiv, Sf`ntul Bernard a construit Aba]ia
din Clairvaux, unde [i-a stabilit propria re[edin]\, pentru a trece
apoi la consolidarea ordinului cistercian.
~nainte de 1112, cistercienii erau `n dec\dere, apropiindu-se `n
mod periculos de faliment. Apoi, sub `ndrumarea Sf`ntului Bernard,
au avut parte de o spectaculoas\ `ntoarcere a norocului. ~n urm\-
torii c`]iva ani, au `nfiin]at o jum\tate de duzin\ de aba]ii. P`n\ `n
1153, num\rul acestora a ajuns la trei sute, dintre care [aizeci [i
nou\ au fost `ntemeiate de `nsu[i Sf`ntul Bernard. Aceast\ extra-
ordinar\ dezvoltare a avut loc `n paralel cu cea a Ordinului
94 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Templului, a c\rui expansiune a fost similar\ [i s-a petrecut `n
aceea[i perioad\. ~n plus, a[a cum am mai men]ionat, unul dintre
co-fondatorii Ordinului Templierilor a fost unchiul Sf`ntului Bernard,
André de Montbard.
S`ntem de p\rere c\ este util s\ relu\m aceast\ succesiune com-
plicat\ de evenimente. ~n 1104, contele de Champagne a plecat
c\tre }ara Sf`nt\, dup\ ce se `nt`lnise cu anumi]i nobili, unul dintre
ace[tia fiind asociat cu André de Montbard. ~n 1112, nepotul lui
André de Montbard, Sf`ntul Bernard, s-a al\turat ordinului cister-
cian. ~n 1114, contele de Champagne a pornind `ntr-o a doua
c\l\torie spre }ara Sf`nt\, cu inten]ia de a deveni membru al Ordi-
nului Templului – care fusese fondat, printre al]ii, de vasalul s\u [i
de André de Montbard, [i care, dup\ cum o atest\ scrisoarea
episcopului ce Chartres, la data respectiv\ fie exista deja, fie era pe
cale s\ fie `ntemeiat. ~n 1115, contele de Champagne a revenit `n
Europa, de unde lipsise mai pu]in de un an, [i a donat terenul desti-
nat ridic\rii Aba]iei din Clairvaux, al c\rei abate a fost nepotul lui
André de Montbard. ~n anii care au urmat, at`t cistercienii c`t [i
templierii – fiind a[adar vorba at`t de ordinul Sf`ntului Bernard c`t
[i de cel al lui André de Montbard – au devenit fabulos de boga]i [i
au intrat `ntr-o etap\ de uluitoare dezvoltare.
Examin`nd aceast\ secven]\ de evenimente, am devenit din ce
`n ce mai convin[i de existen]a unei structuri subterane ce guver-
neaz\ o re]ea complex\ de leg\turi, care, cu siguran]\, nu s`nt nici
aleatoare, nici simple coinciden]e. Se pare, dimpotriv\, c\ ne con-
frunt\m cu vestigiile unui proiect complex [i ambi]ios, ale c\rui
detalii au fost pierdute pentru istorie. Cu scopul reconstituirii
acestor detalii, am elaborat un set de ipoteze provizorii – sau, altfel
spus, un „scenariu“ `n care s-ar putea `ncadra faptele cunoscute.
Am presupus c\, fie `nt`mpl\tor, fie `n urma unei cercet\ri pla-
nificate, `n }ara Sf`nt\ a fost descoperit ceva – ceva extrem de
important, care a st`rnit interesul unora dintre cei mai influen]i
nobili ai Europei. Am presupus, de asemenea, c\, direct sau indirect,
descoperirea implica at`t posibilitatea dob`ndirii unei bog\]ii
imense, c`t [i, probabil, ceva de alt\ natur\, ceva ce trebuia s\
r\m`n\ o tain\, neput`nd fi divulgat dec`t unui num\r redus de
seniori de rang foarte `nalt. {i, `n sf`r[it, am mai presupus c\ respecti-
va descoperire fusese anun]at\ [i discutat\ `n conclavul din 1104.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 95
Ca urmare, `nsu[i contele de Champagne a plecat imediat `n
}ara Sf`nt\, poate pentru a verifica personal cele auzite sau poate
pentru a implementa un mod de ac]iune – de exemplu, fondarea a
ceea ce urma s\ devin\ Ordinul Templului. ~n 1114 sau chiar mai
`nainte, ordinul a fost `nfiin]at, contelui de Champagne fiindu-i re-
zervat un rol crucial, probabil cel de mentor spiritual [i de sponsor.
~n 1115, banii se scurgeau deja `napoi, c\tre Europa, ajung`nd `n
visteria cistercienilor, care, condu[i de Sf`ntul Bernard [i de pe
noua lor pozi]ie de for]\, au sprijinit abia `nfiripatul Ordin al
Templului, ajut`ndu-l s\ capete credibilitate.
Sub Bernard, cistercienii au ob]inut autoritatea spiritual\ `n
Europa. Sub Hugues de Payen [i André de Montbard, templierii au
dob`ndit, `n }ara Sf`nt\, autoritatea militar\ [i pe aceea administra-
tiv\, ambele f\c`ndu-se rapid sim]ite [i `n Europa. ~n spatele ascen-
siunii ambelor ordine se `ntrevedeau, `n umbr\, prezen]a unchiului
[i a nepotului, ca [i bog\]ia, influen]a [i protec]ia contelui de
Champagne. Aceste trei personalit\]i formeaz\ o verig\ de impor-
tan]\ vital\. Par repere ivite la suprafa]a istoriei, indic`nd configu-
ra]ia palid\ a unei structuri ascunse, minu]ios elaborate.
Dac\ un asemenea plan a existat `ntr-adev\r, este de la sine
`n]eles c\ nu le poate fi atribuit doar acestor trei b\rba]i. Dimpo-
triv\, ducerea lui la bun sf`r[it trebuie s\ fi impus at`t cooperarea
multor altor persoane, c`t [i o organizare extrem de meticuloas\.
Organizare este, probabil, cuv`ntul cheie; c\ci, dac\ ipoteza noastre
este corect\, aceasta presupune o organizare at`t de avansat\ `nc`t
poate fi considerat\ ea `ns\[i un ordin – un al treilea ordin secret,
aflat `n umbra celor cunoscute [i `nregistrate, ale cistercienilor [i
templierilor. Nu dup\ mult timp, dovezile existen]ei acestui al
treilea ordin au `nceput s\ apar\.
Pe moment, ne-am concentrat aten]ia asupra ipoteticei „desco-
periri“ din }ara Sf`nt\ – baza teoretic\ pornind de la care a fost
construit „scenariul“ nostru. ~n ce anume ar fi putut consta aceasta?
~n ce anume ar fi putut fi implica]i at`t templierii, c`t [i Sf`ntul
Bernard [i contele de Champagne? ~n plus, templierii au disp\rut
de pe scena istoriei p\str`nd neatins\ taina amplasamentului [i a
naturii comorii. Nici un document nu le-a supravie]uit. Dac\
respectiva comoar\ ar fi fost, pur [i simplu, de natur\ financiar\ –
de exemplu, lingouri – nu ar fi fost nevoie s\ distrug\ sau s\
ascund\ toate `nregistr\rile, toate regulamentele, toate arhivele. ~n
96 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
mod implicit, rezult\ concluzia c\ templierii aveau `n custodie cu
totul altceva [i nici m\car tortura nu a reu[it s\ smulg\ de pe buzele
lor vreo aluzie la acest altceva at`t de pre]ios. Nici o avu]ie materi-
al\ nu ar fi putut impune o discre]ie at`t de unanim absolut\. Acel
orice altceva trebuie s\ fi fost de alt\ natur\ – precum atitudinea
ordinului fa]\ de Isus.
La 13 octombrie 1307, to]i templierii de pe teritoriul Fran]ei au
fost aresta]i de sene[alii lui Filip cel Frumos. Aceast\ afirma]ie nu
este pe deplin adev\rat\. Cavalerii din cel pu]in un pretorat au
reu[it s\ se strecoare nev\t\ma]i afar\ din capcana regelui – cei din
pretoratul Bézu, `nvecinat cu Rennes-le-Château. Cum anume au
reu[it s\ scape? Pentru a r\spunde la aceast\ `ntrebare, am fost
nevoi]i s\ cercet\m activit\]ile desf\[urate de ordin `n `mprejurimi,
activit\]i care s-au dovedit a fi c`t se poate de extensive. ~ntr-ade-
v\r, `n zon\ erau `nc\ o jum\tate de duzin\ de pretorate [i alte pro-
priet\]i, care acopereau dou\zeci de mile p\trate.
~n 1153, un nobil din regiune – [i anume un simpatizant al cata-
rilor – a devenit al patrulea mare maestru al Ordinului Templului.
Numele s\u era Bertrand de Blanchefort, iar s\la[ul s\u str\mo[esc
era situat pe un pisc muntos, doar la c`teva mile dep\rtare at`t de
Bézu c`t [i de Rennes-le-Château. S-a aflat `n fruntea ordinului din
1153 p`n\ `n 1170 [i se poate spune c\ a fost, probabil, cel mai
important dintre to]i marii mae[tri templieri. P`n\ la el, ierarhia [i
structura administrativ\ a ordinului erau, `n cel mai bun caz, con-
fuze. Bertrand a fost cel care a transformat Cavalerii Templieri `n
institu]ia extraordinar de eficient\, bine organizat\ [i cu o magnif-
ic\ disciplin\ ierarhic\ de mai t`rziu. {i tot Bertrand le-a creat sfera
de interes major din Europa [i mai ales din Fran]a. Iar mentorul [i,
dup\ cum men]ioneaz\ unii istorici, [i predecesorul s\u `n func]ia
de mare maestru, a fost, conform dovezilor care s-au p\strat, André
de Montbart.
~n cei c`]iva ani de integrare `n r`ndurile templierilor, Bertrand
nu numai c\ li s-a al\turat, dar le-a [i donat terenuri `n `mprejuri-
mile localit\]ilor Rennes-le-Château [i Bézu. De asemenea, se spune
c\ `n 1156, `n timp ce Bertrand era mare maestru, ordinul a adus `n
regiune un contingent de mineri de limb\ german\. Se presupune
c\ acestor lucr\tori li s-a impus o disciplin\ rigid\, cu adev\rat
militar\. Nu le era permis s\ fraternizeze `n nici un fel cu popula]ia
local\ [i erau izola]i cu stricte]e de comunit\]ile `nconjur\toare. A
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 97
fost chiar `nfiin]at un organism judiciar special, „la Judicature des
Allemands“, care se ocupa de problemele legale referitoare la
ace[tia. Iar presupusa `ndatorire a minerilor era s\ lucreze `n minele
de aur aflate, pe pantele muntelui, la Blanchefort – mine ce fuse-
ser\ total sec\tuite de c\tre romani cu aproape o mie de ani
`nainte.36
~n secolul al [aptesprezecelea, o serie de ingineri au fost
`ns\rcina]i s\ cerceteze perspectivele mineralogice ale zonei [i s\
`ntocmeasc\ rapoarte detaliate. César d’Arcons, unul dintre ace[tia,
s-a referit, `n cadrul raportului s\u, la ruinele pe care le g\sise [i
care erau vestigiile activit\]ii minerilor germani. ~n baza cerce-
t\rilor sale, inginerul a declarat c\ acei lucr\tori nu p\reau s\ se fi
ocupat de minerit.37 Bine, dar atunci cu ce se ocupaser\? César
d’Arcons nu era sigur – poate de topire, topiser\ ceva `n timp ce
realizau o structur\ metalic\, [i poate chiar s\paser\ un fel de cript\
subteran\ [i construiser\ un anumit tip de depozit.
Oricare ar fi dezlegarea acestei enigme, cert este c\ prezen]a
templierilor se f\cuse sim]it\ `n vecin\tatea localit\]ii Rennes-le-
Château `ncep`nd cel pu]in de la jum\tatea secolului al doispreze-
celea. ~n 1285 exista un pretorat important la c`teva mile de Bézu,
la Champagne-sur-Aude. Apoi, c\tre sf`r[itul secolului al treispreze-
celea, Pierre de Voisins, senior de Bézu [i Rennes-le-Château, a
invitat `n zon\ [i un alt deta[ament de templieri, un deta[ament
special din provincia aragonez\ Roussillon.38 Noua trup\ s-a sta-
bilit pe culmea muntelui Bézu, unde a construit un post de obser-
vare [i o capel\. Aparent, templierii din Roussillon au fost chema]i
la Bézu pentru a men]ine securitatea regiunii [i pentru a proteja
traseul pelerinilor, care str\b\teau valea `ndrept`ndu-se c\tre ]inta
lor din Spania, Santiago de Compostela. ~ns\ motivul chem\rii
acestor al]i cavaleri d\ de b\nuit. ~n primul r`nd, nu puteau fi prea
numero[i – nu suficient de mul]i pentru ca diferen]a s\ fie semni-
ficativ\. ~n al doilea r`nd, deja mai existau templieri `n vecin\tate.
{i, `n sf`r[it, Pierre de Voisins avea propriile sale trupe, care, `mpre-
un\ cu templierii deja afla]i `n zon\, putea garanta siguran]a `mpre-
jurimilor. Atunci de ce au venit templierii din Roussillon `n Bézu?
Conform legendei, au f\cut-o ca s\ spioneze. {i ca s\ cerceteze, sau
ca s\ `ngroape, sau ca s\ p\zeasc\ un anumit fel de comoar\.
Indiferent de natura misiunii lor secrete, este limpede ca se
bucurau de un soi de imunitate special\. Dintre to]i templierii din
98 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Fran]a, au fost singurii pe care, `n data de 13 octombrie 1307,
sene[alii lui Filip cel Frumos i-au ignorat. ~n acea zi fatal\, contin-
gentul de templieri din Bézu se afla sub comanda unui senior de
Goth.39 Iar arhiepiscopul de Bordeaux – pionul [ov\itor al regelui
Filip – se numise Bertrand de Goth `nainte de a deveni Papa
Clement al V-lea. ~n plus, mama noului pontif era Ida de Blanche-
fort, f\cea parte din aceea[i familie ca Bertrand de Blanchefort. S\
fi cunoscut Papa un secret care fusese `ncredin]at acestei familii, `n
a c\rei p\strare a r\mas p`n\ `n secolul al optsprezecelea, c`nd
abatele Antoine Bigou, parohul din Rennes-le-Château [i confe-
sorul lui Marie de Blanchefort, a redactat pergamentele descoperite
de Saunière? Dac\ `ntr-adev\r a[a s-au petrecut lucrurile, este
foarte posibil ca Papa s\ fi asigurat imunitatea rudei sale aflate la
comanda templierilor din Bézu.
Istoria cavalerilor templieri din zona Rennes-le-Château este la
fel de bogat\ `n mistere n\ucitoare ca [i istoria ordinului `n ansamblul
s\u. {i exist\ o serie de factori – de exemplu, rolul lui Bertrand de
Blanchefort – ce par s\ reprezinte leg\tura vizibil\ dintre enigmele
din planul general [i cele din planul local.
~ns\, pentru moment, ne confruntam cu un [ir intimidant de
coinciden]e – mult prea numeroase pentru a fi acceptate ca atare.
Dac\, de fapt, aveam de-a face cu o structur\ bine pus\ la punct? ~n
acest caz, era evident c\ trebuia s\ ne `ntreb\m cine o concepuse,
pentru c\ ceva at`t de complex nu se realizeaz\ de la sine. Toate
dovezile la care aveam acces p\reau s\ indice o planificare meticu-
loas\ [i o organizare minu]ioas\ – `ntr-o asemenea m\sur\ `nc`t am
`nceput s\ b\nuim existen]a unui grup de persoane ac]ion`nd cu
asiduitate [i din umbr\, [i fiind probabil reunite tot `ntr-un fel de
organiza]ie. {i nu a fost nevoie s\ c\ut\m confirmarea prezen]ei
unei astfel de organiza]ii. Confirmarea s-a ivit singur\.
CAPITOLUL 4
Documente secrete
Confirmarea existen]ei celui de-al treilea ordin – aflat at`t `n
spatele templierilor c`t [i al cistercienilor – s-a ivit de la sine. ~ns\,
la `nceput, nu am putut s\ o lu\m `n serios. P\rea s\ provin\ dintr-o
surs\ prea nesigur\. Nu ne puteam `ncrede `n informa]iile furnizate
de aceast\ surs\ `nainte de a-i stabili veridicitatea.
~n 1956, `n Fran]a au `nceput s\ apar\ o serie de c\r]i, articole,
bro[uri [i alte documente care relatau despre Bérenger Saunière [i
despre enigma din Rennes-le-Château. De-a lungul anilor, num\rul
lor a tot crescut [i acum s`nt extrem de multe. St\ la baza unei
adev\rate „industrii“. Cantitatea total\ a acestor materiale, ca [i
eforturile [i resursele implicate `n producerea [i difuzarea lor,
atest\, `n mod implicit, c\ este vorba de ceva de o importan]\ con-
siderabil\, dar inexplicabil\.
De aceea nu este surprinz\tor faptul c\ a fost st`rnit apetitului
multor cercet\tori independen]i, printre care ne num\r\m [i noi
`n[ine, iar lucr\rile acestora s-au ad\ugat fondului de documenta]ie
disponibil\. ~ns\ materialul originar pare s\ provin\ dintr-o singur\
surs\. E limpede c\ exist\ cineva `ntr-adev\r interesat s\ „promo-
veze“ Rennes-le-Château, s\ atrag\ aten]ia publicului asupra
pove[tii, s\-i fac\ reclam\ [i s\ provoace noi investiga]ii. Poate fi
vorba de orice fel de interes, dar nu de unul de natur\ financiar\.
Dimpotriv\, se pare c\ cineva dore[te doar s\ fac\ propagand\ – o
propagand\ menit\ s\ sprijine credibilitatea cuiva. Iar persoanele
responsabile pentru aceast\ propagand\, oricine ar fi ele, se
100 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
str\duiesc s\ scoat\ `n lumin\ anumite aspecte `n timp ce ele `nsele
se men]in cu scrupulozitate `n umbr\.
~ncep`nd din 1956, o serie de materiale relevante „s-au scurs“,
`n mod treptat, fragment cu fragment. Multe dintre acestea las\,
implicit sau explicit, impresia c\ ar proveni din surse „privilegiate“
sau „interioare“. Con]inutul lor const\ `n informa]ii suplimentare,
care completeaz\ cele deja [tiute, aduc`ndu-[i astfel contribu]ia la
rezolvarea jocului de puzzle `n ansamblul s\u. Totu[i, `nc\ nu au
fost clarificate nici importan]a, nici semnifica]ia acestui joc. Mai
mult, cu fiecare nou\ fr`ntur\ de informa]ie misterul se intensific\
`n loc s\ se risipeasc\. Rezultatul este o re]ea auto-proliferant\ de
aluzii seduc\toare, de sugestii incitante, de referin]e `ncruci[ate [i
de conexiuni sugestive. Confrunt`ndu-se cu multitudinea de date
disponibile, cititorul poate avea la fel de bine impresia c\ este
manipulat sau c\ momelile succesive ce i se flutur\ `n fa]a ochilor
`l conduc, cu ingeniozitate [i `ndem`nare, din concluzie `n con-
cluzie. Iar printre r`nduri este permanent sugerat\ existen]a unui
mister – a unui secret exploziv, de propor]ii monumentale.
Materialele difuzate `ncep`nd din 1956 au luat o multitudine de
forme. Uneori s`nt cuprinse `n c\r]i destinate marelui public sau
chiar `n bestseller-uri mai mult sau mai pu]in senza]ionale, mai
mult sau mai pu]in `ncifrate. Astfel, Gérard de Sède este autorul
unei succesiuni de lucr\ri cu teme aparent divergente, cum ar fi
catarii, templierii, dinastia merovingian\, rozicrucienii, Saunière [i
Rennes-le-Château. Domnul de Sède abordeaz\ adesea aceste
subiecte cu viclenie, cu timiditate, `n mod voit mistificator [i
evaziv. ~n mod constant, tonul s\u sugereaz\ c\ nu dezv\luie tot ce
[tie – ceea ce ar putea fi un truc care s\ mascheze faptul c\ [tie mai
pu]ine dec`t pretinde. Dar c\r]ile lui con]in suficient de multe
detalii verificabile pentru a crea o leg\tur\ `ntre temele pe care le
trateaz\. {i, indiferent ce altceva s-ar mai putea crede despre de
Sède, el demonstreaz\ efectiv interconexiunile dintre subiectele la
care se refer\, suprapun`ndu-le `ntr-un fel sau altul.
Pe de alt\ parte, nu putem ignora suspiciunea c\ lucr\rile sale
cuprind date furnizate de un informator – ceea ce, `ntr-o oarecare
m\sur\, domnul de Sède recunoa[te el `nsu[i. {i, cu totul `nt`mpl\-
tor, chiar am descoperit identitatea informatorului. ~n 1971, c`nd
am `nceput s\ lucr\m la primul film produs de noi la BBC despre
Rennes-le-Château, i-am scris editorului din Paris al domnului de
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 101
Sède, pentru a-i solicita anumite materiale vizuale. Ca urmare,
toate fotografiile pe care le-am cerut ne-au fost trimise prin po[t\.
Pe spatele fiec\reia dintre ele era imprimat „Plantard“. Un nume
care, la vremea respectiv\, nu `nsemna prea mult pentru noi. Dar
anexa uneia din c\r]ile domnului de Sède consta dintr-un interviu
cu un anume Pierre Plantard. Ulterior am ob]inut dovezi c\ unele
dintre lucr\rile domnului de Sède au fost puternic influen]ate de
Pierre Plantard. {i, `n cele din urm\, Pierre Plantard a `nceput s\
ias\ `n eviden]\ ca personaj principal al investiga]iei noastre.
Informa]iile difuzate cu `ncepere din 1956 nu au fost `ntotdeau-
na concretizate `n forme at`t de populare [i accesibile ca cele oferite
de domnul de Sède. Unele apar `n volume redactate pe un ton
serios, intimidant sau chiar pedant, diametral opus abord\rii `n stil
jurnalistic preferate de Gérard de Sède. O astfel de lucrare `i apar]ine
lui René Descadeillas, fostul director al Bibliotecii Municipale din
Carcassonne. Este o carte stresant de anti-senza]ional\. Dedicat\
istoriei localit\]ii Rennes-le-Château [i a `mprejurimilor sale, con]i-
ne o supraabunden]\ de detalii sociale [i economice – de exemplu,
na[terile, decesele, c\s\toriile, taxele, veniturile [i lucr\rile publice
`ntre anii 1730 [i 1820.1 Per ansamblu, nimic altceva nu ar fi putut
fi mai diferit de c\r]ile comerciale ale lui de Sède – c\rora, cu alt\
ocazie, domnul Descadeillas le face o critic\ ustur\toare.2
Pe l`ng\ c\r]i, dintre care unele au fost publicate `n regie proprie,
exist\ o serie de articole ap\rute `n ziare [i reviste. Au fost inter-
vievate diverse persoane care pretindeau c\ ar fi cunoscut `nde-
aproape una sau alta dintre fa]etele misterului. Dar majoritatea celor
mai interesante [i mai importante informa]ii nu au ap\rut `n c\r]i.
Acestea au ie[it la lumin\ `n alt mod – `n documente [i bro[uri care
nu erau destinate publicului larg. Multe dintre acestea au fost depo-
zitate `n Biblioteca Na]ional\ din Paris sub forma unor edi]ii cu tiraj
limitat, publicate `n regim privat. {i par s\ fi fost realizate cu cheltu-
ieli minime. Unele s`nt, de fapt, simple pagini dactilografiate [i mul-
tiplicate cu ajutorul unui copiator de birou. {i, chiar `n mai mare
m\sur\ dec`t lucr\rile comerciale, toate aceste documente efemere
par s\ provin\ din aceea[i surs\. Cu ajutorul aparteurilor criptice [i
al notelor de subsol referitoare la Saunière, la Rennes-le-Château,
la Poussin, la dinastia merovingian\ [i la celelalte teme, fiecare docu-
ment le completeaz\ [i le confirm\ pe celelalte. ~n majoritatea
cazurilor, autorii s`nt necunoscu]i. Se folosesc o serie de pseudonime
102 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
transparente, chiar „simpatice“ – de exemplu, Madeleine Blancassal,
Nicolas Beaucéan, Jean Delaude sau Antoine l’Ermite. „Madeleine“
se refer\, desigur, la Maria Magdalena, acea Magdalena c\reia `i
este dedicat\ biserica din Rennes-le-Château [i c\reia Saunière i-a
consacrat turnul s\u, Turnul Magdala. „Blancassal“ este alc\tuit din
numele a dou\ p`raie care se `nt`lnesc l`ng\ satul Rennes-le-Château –
Blanque [i Sals. „Beaucéan“, este o alt\ variant\ pentru „Beau-
séant“, strig\tul oficial de b\t\lie [i stindardul Cavalerilor Templieri.
„Jean Delaude“ este „Jean de l’Aude“ sau „Ioan din Aude“, departa-
mentul `n care este situat Rennes-le-Château. Iar „Antoine l’Ermite“
este Sf`ntul Anton Sihastrul, a c\rui statuie `mpodobe[te biserica din
Rennes-le-Château [i al c\rui praznic este la 17 ianuarie – data de
pe piatra de morm`nt a Mariei de Blanchefort [i data la care
Saunière a suferit atacul fatal.
Titlul lucr\rii atribuite lui Madeleine Blancassal este Les
Descendants mérovingiens et l’enigme du Razès wisigoth (Descen-
den]ii merovingieni [i enigma ]inutului vizigot Razès) – Razès
fiind vechiul nume al regiunii lui Saunière. Conform paginii de
titlu, lucrarea original\ a fost publicat\ `n limba german\, fiind
apoi tradus\ `n francez\ de Walter Celse-Nazaire – un alt pseudo-
nim compus din Saint Celse [i Nazaire, sfin]ii c\rora le este dedi-
cat\ biserica din Rennes-les-Bains. Din aceea[i pagin\, afl\m c\
lucrarea a fost publicat\ de Marea Loj\ Alpina, loja masonic\
suprem\ din Elve]ia – omoloaga elve]ian\ a Marii Loji din Anglia
sau a Marelui Orient din Fran]a. Nu exist\ nici o not\ care s\ justi-
fice interesul afi[at de o mare loj\ masonic\ fa]\ de misterul care
`nconjoar\ un obscur preot francez din secolul al nou\sprezecelea
[i istoria de acum un secol [i jum\tate a parohiei sale. Unul dintre
colegii no[tri, care este `n acela[i timp [i un cercet\tor independent,
a discutat cu conduc\torii lojii Alpina. Ace[tia au afirmat c\ nu
[tiau nimic nici despre publicarea lucr\rii, nici despre existen]a ei.
Cu toate acestea, un alt cercet\tor independent sus]ine c\ a v\zut el
`nsu[i lucrarea pe rafturile bibliotecii lojii.3 Iar noi am descoperit
ulterior numele acesteia imprimat pe `nc\ dou\ alte bro[uri.
Din toate documentele tip\rite `n regim privat p\strate la
Biblioteca National\, cel mai important este o colec]ie de acte
reunite sub titlul Dossiers secrets (Dosarele secrete). Colec]ia, `nre-
gistrat\ `n catalogul bibliotecii la num\rul 4° lm1 249, este acum pe
microfi[e. ~ns\, p`n\ nu de mult, con]inea un volum sub]ire, greu de
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 103
descris, un soi de map\ cu coperte tari `n care, f\r\ s\ fi fost fixat, se
afla un ansamblu format din articole aparent f\r\ leg\tur\ – t\ieturi
din ziare, scrisori lipite pe coli suport, bro[uri, numero[i arbori
genealogici [i o pagin\ tip\rit\ desperecheat\, ce p\rea extras\ din
cadrul altei lucr\ri. Periodic, unele dintre filele de sine st\t\toare
erau `nl\turate. ~n alte r`nduri, erau `nserate pagini noi. Pe anumite
pagini erau f\cute ad\ugiri [i corecturi, scrise m\runt, de m`n\. La o
dat\ ulterioar\, aceste pagini erau `nlocuite cu unele noi, tip\rite, [i
care cuprindeau toate modific\rile anterioare.
~ntocmirea grosului Dosarelor, care const\ `n arbori genea-
logici, `i este atribuit\ unui oarecare Henri Lobineau, al c\rui nume
apare pe pagina de titlu. Dou\ foi suplimentare aflate `n dosar
men]ioneaz\ c\ este vorba tot de un pseudonim – derivat probabil
din numele unei str\zi din Paris, Rue Lobineau, care trece pe l`ng\
Saint Sulpice – [i c\ genealogiile s`nt de fapt alc\tuite de Leo
Schidlof, un istoric [i anticar austriac care a tr\it `n Elve]ia [i a
murit `n 1966. Pornind de la aceste informa]ii, am `ncercat s\ afl\m
tot ce am putut despre Leo Schidlof.
~n 1978 am reu[it s\ o g\sim pe fiica acestuia, care locuia `n
Anglia. Tat\l ei, ne-a confirmat ea, era `ntr-adev\r austriac. ~ns\ nu
era genealogist, istoric sau anticar, ci expert [i comerciant de
miniaturi [i chiar scrisese dou\ lucr\ri despre acest subiect. ~n 1948
se stabilise la Londra, unde locuise p`n\ la moartea sa, care sur-
venise la Viena, `n 1966 – anul [i locul coinciz`nd cu cele spe-
cificate `n Dossiers secrets.
Domni[oara a continuat s\ sus]in\, cu vehemen]\, c\ tat\l ei nu fu-
sese niciodat\ interesat de genealogii, de dinastia merovingian\ sau de
`nt`mpl\rile misterioase din sudul Fran]ei. Cu toate acestea, a continuat
ea, unele persoane erau, `n mod evident, convinse de contrariu. De
exemplu, `n anii 1960, primise numeroase scrisori [i telefoane de la o
serie de necunoscu]i, at`t din Europa c`t [i din Statele Unite, care doreau
s\-l `nt`lneasc\ [i s\ discute despre probleme care lui `i erau total
necunoscute. ~n 1966, la moartea sa, sosise o alt\ avalan[\ de mesaje
din partea celor care se interesau de h`rtiile decedatului.
Oricare ar fi fost natura afacerii `n care tat\l domni[oarei
Schidlof fusese implicat f\r\ s\ [tie, aceasta se pare c\ atinsese o
coard\ sensibil\ a guvernului american. ~n 1946 – cu un deceniu
`nainte de data la care se spune c\ au fost `ntocmite Dossiers
secrets – Leo Schidlof a solicitat o viz\ de intrare `n Statele Unite.
104 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Dar aceasta i-a fost refuzat\, fiind considerat suspect de spionaj sau
de un alt tip de activitate clandestin\. ~n cele din urm\, lucrurile
s-au l\murit [i viza i-a fost acordat\. E posibil s\ fi fost vorba de o
confuzie tipic birocratic\. Dar domni[oara Schidlof p\rea s\ b\nu-
iasc\ c\ `ncurc\tura trebuia s\ fi avut o leg\tur\ cu activit\]ile
secrete `n mod bizar atribuite tat\lui ei.
~ntreaga poveste ne-a pus pe g`nduri. Refuzul unei vize de intra-
re `n America putea `nsemna mai mult dec`t o coinciden]\ pentru c\,
`n h`rtiile din Dossiers secrets, existau referiri care legau numele lui
Leo de un anume tip de spionaj interna]ional. ~ntre timp, la Paris a
ap\rut o nou\ bro[ur\ – al c\rei con]inut a fost confirmat, `n lunile
urm\toare, [i de alte surse. Conform acesteia, misteriosul Henri
Lobineau nu era, `n cele din urm\, Leo Schidlof, ci contele Henri de
Lénoncourt, un aristocrat francez dintr-o familie ilustr\.
Problema identit\]ii lui Lobineau nu era singura ridicat\ de
Dossiers secrets. Mai exista [i o referire la „servieta de piele a lui
Leo Schidlof“. Se presupunea c\ servieta ar fi con]inut o serie de
documente secrete legate de Rennes-le-Château `ntre anii 1600 [i
1800 [i c\, dup\ moartea posesorului, ar fi trecut `n m`inile unui
comisionar, un oarecare Fakhar ul Islam – care, `n februarie 1967,
trebuia s\ se `nt`lneasc\ `n Germania de Est cu un „agent delegat de
Geneva“ pentru a i-o `ncredin]a acestuia. ~ns\, `nainte ca tranzac]ia
s\ fi putut fi efectuat\, s-a zvonit c\ Fakhar ul Islam fusese expulzat
din Germania de Est [i se `ntorsese la Paris ca s\ „a[tepte noi
ordine“. Pe 20 februarie 1967, trupul s\u a fost g\sit la Melun, pe
calea ferat\, dup\ ce fusese aruncat din expresul Paris-Geneva.
Servieta a fost considerat\ disp\rut\.
~n m\sura `n care a fost posibil, am verificat aceast\ poveste
lugubr\. ~n cea mai mare parte, era confirmat\ de o serie de articole
din ziarele ap\rute `n Fran]a pe 21 februarie.4 Un trup decapitat
fusese `ntr-adev\r g\sit la Melun, pe calea ferat\. A fost identificat
ca apar]in`nd unui t`n\r pachistanez, pe nume Fakhar ul Islam. Din
motive r\mase necunoscute, b\rbatul fusese expulzat din Germania
de Est [i c\l\torea de la Paris la Geneva, fiind angrenat, dup\ toate
probabilit\]ile, `ntr-o activitate de spionaj. Conform informa]iilor
din pres\, autorit\]ile b\nuiau c\ era vorba de o crim\ [i afacerea
era investigat\ de DST (La Direction de la Surveillance du Territoire –
Direc]ia de Supraveghere Teritorial\ sau contra-spionajul francez).
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 105
Pe de o parte, ziarele nu pomeneau nici de Leo Schidlof, nici de
servieta de piele, nici de orice altceva care ar fi putut lega `nt`mplarea
de misterul din Rennes-le-Château. Ca urmare, ne-am trezit `n fa]a
unui num\r de `ntreb\ri. Pe de-o parte, nu era imposibil ca moartea
lui Fakhar ul Islam s\ fie `n leg\tur\ cu Rennes-le-Château – deoarece
relatarea din Dossiers secrets provenea din ni[te „informa]ii de inte-
rior“, inaccesibile jurnali[tilor. Pe de alt\ parte, aceasta din urm\ ar fi
putut fi doar o mistificare bine pl\nuit\. Ar fi fost suficient ca misti-
ficatorul s\ descopere un deces inexplicabil sau care s\ trezeasc\ sus-
piciuni [i s\-l atribuie, ulterior, unuia dintre pionii s\i. Dar dac\
aceasta era `ntr-adev\r situa]ia, care putea fi scopul `ntregii manevre?
Din ce motiv ar fi `ncercat cineva s\ `nconjoare, `n mod deliberat,
Rennes-le-Château cu aur\ de complot sinistru? Ce ar fi putut c`[tiga
proced`nd astfel? {i, mai ales, cine ar fi avut de c`[tigat?
~ntreb\rile de mai sus ne-au pus `n `ncurc\tur\ mai ales pentru
c\ moartea lui Fakhal ul Islam nu p\rea s\ fie un fapt izolat. De
mai pu]in de o lun\, o alt\ lucrare tip\rit\ `n regim privat fusese de-
pozitat\ `n Biblioteca Na]ional\. Se numea Le Serpent Rouge
({arpele ro[u) [i era datat\, simbolic [i suficient de semnificativ, 17
ianuarie. Pe pagina sa de titlu erau men]iona]i trei autori: Pierre
Feugère, Louis Saint-Maxent [i Gaston de Koker.
Le Serpent Rouge este o lucrare neobi[nuit\. Con]ine o genealo-
gie a merovingienilor [i dou\ h\r]i ale Fran]ei din vremea acestei
dinastii, `nso]ite de un comentariu superficial. Mai cuprinde, de aseme-
nea, un plan al bisericii Saint Sulpice din Paris, care descrie capelele
`nchinate diver[ilor sfin]i. Dar grosul textului este format din trei-
sprezece scurte poeme `n proz\ de o impresionant\ calitate literar\ –
multe amintind de Rimbaud. Nici unul dintre ele nu are mai mult de
un paragraf [i fiecare corespunde unui semn al zodiacului – un zodiac
cu treisprezece semne, cel suplimentar, [i anume Ophiuchus sau
Purt\torul {arpelui, fiind inserat `ntre Scorpion [i S\get\tor.
Narate la persoana `nt`i, cele treisprezece poeme `n proz\ repre-
zint\ un pelerinaj, simbolic sau alegoric, de la V\rs\tor p`n\ la
Capricorn, cel din urm\ veghind, dup\ cum textul o precizeaz\ `n
mod explicit, asupra datei de 17 ianuarie. ~n text, care este criptic
din alte puncte de vedere, se reg\sesc referin]e familiare – la fami-
lia Blanchefort, la decora]iunile bisericii din Rennes-le-Château, la
unele din inscrip]iile plasate acolo de Saunière, la Poussin [i la
tabloul s\u Les Bergers d’Arcadie, la mottoul „Et in Arcadia Ego“,
106 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
plasat pe morm`nt. La un moment dat, este men]ionat un [arpe
ro[u, „amintit `n pergamente“ [i `ntins de-a lungul istoriei – dup\
toate aparen]ele, o aluzie explicit\ la o linie de s`nge, la o descen-
den]\. Iar paragraful enigmatic dedicat semnului astrologic al Leu-
lui merit\ s\ fie citat `n `ntregime:
Dinspre aceea pe care n\zuiesc s\ o eliberez, se `nal]\ c\tre
mine miresmele parfumului care `nv\luie Morm`ntul. Odinioar\,
unii o numeau ISIS, regina tuturor izvoarelor binef\c\toare. VOI,
TO}I CEI CHINUI}I {I N|P|STUI}I, VENI}I C|TRE MINE,
{I EU V| VOI D|RUI ODIHNA. Pentru ceilal]i, ea este
MAGDALENA vestitului pocal cu balsam t\m\duitor. Ini]ia]ii `i
cunosc adev\ratul nume: NOTRE DAME DES CROSS.5
Implica]iile acestui paragraf s`nt extrem de interesante. Isis este,
desigur, Zei]a Mam\ din mitologia egiptean\, patroana misterelor –
„Regina Alb\“ `n ipostaza sa binevoitoare, „Regina Neagr\“ `n cea
r\uvoitoare. Numero[i autori preocupa]i de mitologie, antropolo-
gie, psihologie [i teologie au urm\rit evolu]ia cultului Zei]ei Mame
din timpurile p\g`ne p`n\ `n epoca cre[tin\. Cu to]ii s`nt de p\rere
c\ zei]a a fost preluat\ de cre[tinism sub forma Fecioarei Maria –
„Regina Cerurilor“, cum o numea Sf`ntul Bernard, folosind titu-
latura acordat\ `n Vechiul Testament Zei]ei Mame Astarte, echiva-
lenta fenician\ a egiptencei Isis. ~ns\, conform textului din Le
Serpent Rouge, Zei]a Mam\ a cre[tin\t\]ii nu pare s\ fie Fecioara.
Dimpotriv\, pare s\ fie vorba de Maria Magdalena – cea c\reia `i
s`nt dedicate biserica din Rennes-le-Château [i turnul `n\l]at de
Saunière. Mai mult dec`t at`t, textul sugereaz\ c\ nici „Notre
Dame“ nu se refer\ la Sf`nta Fecioar\. Aceast\ titulatur\ sonor\ –
conferit\ tuturor marilor catedrale ale Fran]ei – pare s\-i fie atri-
buit\ tot Magdalenei. Dar de ce s\ fie aceasta venerat\ ca „Doamna
Noastr\“ – [i, `n plus, ca o Zei]\ Mam\? Maternitatea este ultimul
lucru cu care Maria Magdalena ar putea fi asociat\. Tradi]ia
cre[tin\ ne-o `nf\]i[eaz\ ca pe o prostituat\ care `[i g\se[te
m`ntuirea al\tur`ndu-se ucenicilor lui Isus. Rolul ei este scos `n evi-
den]\ de cea de-a patra Evanghelie, unde ni se relateaz\ c\ a fost
prima persoan\ c\reia i s-a ar\tat Isus dup\ ~nviere. Ca urmare, este
venerat\ ca o sf`nt\, mai ales `n Fran]a – acesta fiind ]inutul `n care,
spun legendelor medievale, ea ar fi adus Sf`ntul Graal. {i, `ntr-ade-
v\r, „pocalul plin cu balsam t\m\duitor“ ar putea fi o referire la
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 107
acesta. Dar a o plasa, cu evlavie, pe Magdalena pe locul de obicei
h\r\zit Sfintei Fecioare, poate p\rea cel pu]in o erezie.
Abstrac]ie f\c`nd de punctul lor de vedere, autorii lucr\rii Le
Serpent Rouge – sau, mai degrab\, pretin[ii autori – au avut parte
de un sf`r[it nu mai pu]in cutremur\tor dec`t al lui Fakhar ul Islam.
Pe 6 martie 1967, Louis Saint-Maxent [i Gaston de Koker au fost
g\si]i sp`nzura]i. {i acela[i lucru s-a `nt`mplat, `n ziua urm\toare –
7 martie – cu Pierre Feugère.
Bine`n]eles, se poate trage imediat concluzia c\ aceste mor]i
s`nt o consecin]\ a compunerii [i public\rii lucr\rii Le Serpent
Rouge. Totu[i, ca [i `n cazul pakistanezului Fakhar ul Islam, nu
putem ignora o alt\ explica]ie. Dac\ cineva ar fi inten]ionat s\
creeze o aur\ de mister sinistru, i-ar fi fost destul de u[or s\ o fac\.
Nu ar fi trebuit dec`t s\ r\sfoiasc\ ziarele p`n\ ce ar fi dat de o
moarte suspect\ – sau, `n ultimul caz, de trei mor]i suspecte. Apoi
ar fi fost suficient s\ adauge numele deceda]ilor pe o bro[ur\
con]in`nd propriile sale n\scociri [i s\ o depoziteze `n Biblioteca
Na]ional\ – dup\ ce ar fi `nscris o dat\ mai timpurie (17 ianuarie)
pe pagina de titlu. O astfel de fars\ [i-ar fi atins scopul, reu[ind s\
sugereze o m`r[\vie, [i fi fost realmente imposibil de demascat. Dar
de ce ar fi dorit cineva s\ o fac\? De ce ar fi trebuit s\ invoce o
aur\ de violen]\, crim\ [i complot? Manevra nu ar fi izbutit s\
stopeze cercet\rile. Dimpotriv\, le-ar fi intensificat.
Pe de alt\ parte, chiar dac\ nu am fi avut de-a face cu o fars\, o
parte dintre `ntreb\rile derutante ar fi persistat. De exemplu, ar fi
trebuit s\ consider\m c\ acei trei b\rba]i sp`nzura]i erau sinuciga[i
sau c\ fuseser\ victimele unor crime? }in`nd cont de circumstan]e,
sinuciderea p\rea lipsit\ de sens. ~ns\ [i despre crim\ se putea
spune acela[i lucru. Poate fi `n]eles cel care ucide trei oameni
pentru a-i `mpiedica s\ divulge anumite informa]ii explozive. Dar
informa]iile fuseser\ deja dezv\luite, erau deja depuse `n Biblioteca
Na]ional\. Oare crimele – dac\, `ntr-adev\r, de crime era vorba – ar
fi putut fi considerate o pedeaps\, o condamnare? Sau scopul lor
era prevenirea urm\toarelor indiscre]ii? Nici una dintre aceste
explica]ii nu este satisf\c\toare. Dac\ cineva este furios din cauza
dezv\luirii anumitor informa]ii sau dac\ dore[te s\ `mpiedice
dezv\luirile urm\toare, acel cineva nu atrage aten]ia asupra acesto-
ra `nf\ptuind trei crime `ngrozitoare, care fac senza]ie – excep]ie
108 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
f\c`nd doar cazul `n care are certitudinea c\ nu va urma o anchet\
foarte riguroas\.
Propriile noastre aventuri din timpul investiga]iilor au fost, din
fericire, mai pu]in dramatice, dar la fel de dezorientante. De exemplu,
am `nt`lnit, `n mod repetat, trimiteri la lucrarea lui Antoine l’Ermite
intitulat\ Un trésor mérovingien à Rennes-le-Château (O comoar\
merovingian\ `n Rennes-le-Château). Ne-am str\duit s\ o g\sim [i am
descoperit, cu u[urin]\, c\ era listat\ `n catalogul Bibliotecii Na]ionale,
`ns\ ne-a fost peste m\sur\ de greu s\ o ob]inem. Timp de o s\pt\m`n\,
am mers la bibliotec\ `n fiecare zi [i `n fiecare zi am trecut-o pe fi[a cu
solicit\ri. ~ns\, de fiecare dat\, fi[a ne era returnat\ cu men]iunea
„communiqué“ – `nsemn`nd c\ lucrarea tocmai era folosit\ de altci-
neva, ceea ce nu ni s-a p\rut neap\rat neobi[nuit. Nu `nainte de a se
`mplini dou\ s\pt\m`ni – c`nd ne exaspera [i faptul c\ nu ne mai
puteam prelungi [ederea `n Paris. Am solicitat ajutorul unui bibliotecar.
Acesta ne-a explicat c\ respectiva carte avea s\ fie „communiqué“ timp
de trei luni – aceasta fiind o situa]ie extrem de neobi[nuit\ – [i c\ nu
putea solicita `napoierea ei `n avans.
Nu dup\ mult timp, `n Anglia, una din prietenele noastre ne-a
anun]at c\ urma s\-[i petreac\ vacan]a la Paris. ~n consecin]\, am
rugat-o s\ `ncerce s\ ob]in\ alunecoasa lucrare a lui Antoine
l’Ermite sau cel pu]in s\ noteze ce anume con]inea. La Biblioteca
Na]ional\, ea a solicitat cartea, dar fi[a nu i-a fost nici m\car retur-
nat\. A `ncercat din nou a doua zi, dar cu acela[i rezultat.
Am f\cut o nou\ tentativ\ peste patru luni, c`nd am ajuns din nou
la Paris. Fi[a ne-a fost din nou returnat\ cu men]iunea „commu-
niqué“. ~n acel moment, am `nceput s\ avem senza]ia c\ regulile
jocului erau `nc\lcate [i ne-am hot\r`t s\-l juc\m `n stilul nostru.
Ne-am croit drum c\tre camera fi[ierelor, care se `nvecineaz\ cu
„depozitele“ – acestea fiind, desigur, inaccesibile publicului. Acolo
am g\sit un asistent bibliotecar mai v`rstnic [i cu aspect de om cum-
secade, fa]\ de care ne-am asumat rolul unor turi[ti englezi plini de
ifose care nu st\p`neau franceza mai bine ca oamenii de Neanderthal.
L-am rugat s\ ne ajute [i i-am explicat c\ eram `n c\utarea unei anu-
mite lucr\ri pe care nu reu[eam s\ o ob]inem, desigur din cauz\ c\
nu `n]elegeam suficient de bine procedurile de lucru ale bibliotecii.
B\tr`nul domn amabil a fost de acord s\ ne ajute. I-am dat nu-
m\rul de catalog al lucr\rii [i el a disp\rut `n „depozit“. C`nd a re-
venit, [i-a cerut scuze, spun`ndu-ne c\ nu era nimic de f\cut – cartea
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 109
fusese furat\. ~n plus, a ad\ugat, o compatrioat\ de-a noastr\, o
englezoaic\, era considerat\ r\spunz\toare pentru furt. Dup\ c`teva
insisten]e, a fost de acord s\ ne dezv\luie numele. Era acela al pri-
etenei noastre!
Dup\ ce ne-am re`ntors `n ]ar\, am apelat la ajutorul biblioteca-
rilor din Londra [i ace[tia au fost de acord s\ arunce o privire
asupra acelei afaceri bizare. ~n numele nostru, Biblioteca Na]ional\
Central\ a adresat o scrisoare Bibliotecii Na]ionale din Paris, soli-
cit`nd o explica]ie pentru ceea ce p\rea obstruc]ionarea deliberat\ a
unor cercet\ri autorizate. Dar expica]ia nu a fost oferit\. Totu[i, la
scurt timp dup\ aceea, ne-a fost expediat\ o copie xerografiat\ a
lucr\rii lui Antoine l’Ermite, subliniindu-se obligativitatea return\-
rii imediate. Era o procedur\ extrem de ciudat\, pentru c\, `n gene-
ral, bibliotecarii nu solicit\ `napoierea copiilor xerox. Acestea s`nt,
de obicei, considerate h`rtie irosit\ [i s`nt tratate ca atare.
Lucrarea `n sf`r[it ajuns\ `n m`inile noastre s-a dovedit c`t se
poate de dezam\gitoare – nu merita eforturile depuse pentru a ob]ine.
Ca [i `n cazul celei atribuite lui Madeleine Blancassal [i pe aceasta
era imprimat numele Marii Loji Elve]iene Alpina. Dar nu oferea
nimic nou, din nici un punct de vedere. Foarte concis, recapitula
istoria comitatului Razès, a localit\]ii Rennes-le-Château [i a lui
Bérenger Saunière. Pe scurt, toate detaliile pe care le readucea pe
tapet ne erau de mult familiare. Nu ne puteam imagina nici un motiv
pentru care cineva ar fi `ntrebuin]at-o, p\str`nd-o „communiqué“
pentru o s\pt\m`n\ `ntreag\. {i nici nu p\rea s\ existe vreo ra]iune
imaginabil\ pentru a fi ]inu]i departe de ea. Dar cel mai mult ne
uimea faptul c\ ceea ce trebuia s\ return\m nici m\car nu era origi-
nalul. Cu excep]ia c`torva cuvinte modificate ici [i acolo, nu era
altceva dec`t textul identic, recules [i retip\rit, al unui capitol dintr-o
bro[ur\ la mod\ – un bestseller f\r\ preten]ii, disponibil la toate
chio[curile de ziare pentru c`]iva franci, despre comorile pierdute
din `ntreaga lume. Fie Antoine l’Ermite plagiase f\r\ ru[ine cartea
tip\rit\, fie autorul acesteia `l plagiase pe Antoine l’Ermite.
Astfel de `nt`mpl\ri s`nt tipice pentru mistificarea ce `nso]e[te
materiale ap\rute `n Fran]a, fragment dup\ fragment, `ncep`nd din
1956. Al]i cercet\tori au `nt`lnit enigme similare. Nume aparent
reale s-au dovedit a fi pseudonime. Adresele, inclusiv cele ale unor
edituri sau organiza]ii, s-au dovedit a fi inexistente. Au fost f\cute
110 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
referin]e la c\r]i pe care nimeni, dup\ [tiin]a noastr\, nu le-a v\zut
niciodat\. Documentele au disp\rut, au fost modificate sau lipsesc,
`n mod inexplicabil, din catalogul Bibliotecii Na]ionale. Uneori e[ti
tentat s\ crezi c\ totul nu este, practic, dec`t o glum\. Totu[i, dac\ e
a[a, avem de-a face practic cu o glum\ la o scar\ enorm\, care impli-
c\ resurse impresionante – financiare [i de alt\ natur\. {i, oricine ar
face-o, pare s\ o ia, `ntr-adev\r, c`t de poate de `n serios.
~ntre timp, noi materiale au continuat s\ apar\, repet`nd, ca
laitmotiv, temele familiare – Saunière, Rennes-le-Château, Poussin,
Les Bergers d’Arcadie, Cavalerii Templieri, Dagobert al II-lea [i
dinastia merovingian\. Aluziile la viticultur\ – altoirea viilor – ies
`n eviden]\, probabil `n sens alegoric. ~n acela[i timp, au fost
ad\ugate din ce `n ce mai multe informa]ii. Un exemplu este identi-
ficarea lui Henry Lobineau drept contele de Lénoncourt. Un altul
este insisten]a sporit\, dar neexplicat\, asupra semnifica]iei Mariei
Magdalena. {i dou\ loca]ii au fost repetate `n mod obsesiv, asu-
m`ndu-[i un statut aparent propor]ional cu cel de]inut de Rennes-le-
Château. Una dintre acestea este Gisors, o fort\rea]\ din Normandia,
a c\rei importan]\ strategic\ [i politic\ a fost vital\ `n perioada de
v`rf a cruciadelor. Cealalt\ este Stenay, c`ndva numit\ Satanicum,
aflat\ la poalele Ardenilor – str\vechea capital\ a dinastiei merovin-
giene, `n preajma c\reia a fost asasinat Dagobert al II-lea `n anul 679.
Ansamblul materialelor disponibile la ora actual\ nu poate fi
recenzat sau discutat `n mod adecvat `n aceste pagini. Este prea dens,
prea confuz, prea incoerent [i, mai ales, prea abundent. Dar, din acest
etern-proliferant amalgam de informa]ii, se desprind anumite puncte
cheie care constituie baza cercet\rilor viitoare. Ele s`nt prezentate ca
fapte istorice indiscutabile [i pot fi sintetizate dup\ cum urmeaz\:
1) ~n spatele Cavalerilor Templieri a existat un ordin secret, care i-a
creat pe ace[tia pentru a-i servi drept bra] militar [i administrativ. Acest
ordin, care a func]ionat sub o multitudine de nume, este cel mai adesea
cunoscut sub numele de Prieuré de Sion (Prioria din Sion).
2) Pioria din Sion a fost condus\ de un [ir de mari mae[tri ale
c\ror nume se num\r\ printre cele mai ilustre din istoria [i cultura
Occidental\.
3) De[i Cavalerii Templieri au fost distru[i [i ordinul a fost
dizolvat `ntre 1307 [i 1314, Prioria din Sion a sc\pat nev\t\mat\.
Cu toate c\ ea `ns\[i a fost dezbinat\ de dezastruoase rivalit\]i [i de
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 111
fac]iuni, a continuat s\ activeze de-a lungul secolelor. Ac]ion`nd `n
umbr\, din culise, a orchestrat unele din cele mai importante eveni-
mente din istoria occidental\.
4) ~n zilele noastre, Prioria din Sion exist\ [i este `nc\ activ\.
Este o organiza]ie puternic\, put`nd influen]a at`t afacerile inter-
na]ionale c`t [i pe cele interne ale unor anumite ]\ri europene.
~ntr-o m\sur\ semnificativ\, este r\spunz\toare pentru informa]iile
r\sp`ndite `ncep`nd din 1956.
5) Obiectivul recunoscut [i declarat al Prioriei din Sion este restau-
rarea dinastiei [i a liniei de s`nge a merovingienilor, dar nu numai pe
tronul Fran]ei, ci [i pe cele apar]in`nd altor na]iuni europene.
6) Restaurarea dinastiei merovingiene este considerat\ `ndrept\-
]it\, at`t din punct de vedere legal, c`t [i din punct de vedere moral.
De[i dinastia a fost detronat\ `n secolul al optulea, linia sa de s`nge
nu s-a stins. Dimpotriv\, descenden]a merovingian\ a continuat s\
se amplifice, cobor`nd `n linie direct\ de la Dagobert al II-lea [i de
la de la fiul s\u, Sigisbert al IV-lea. Ca urmare a alian]elor dinastice
[i a c\s\toriilor, printre descenden]i au ajuns s\ se numere Godfroi
de Bouillon, devenit, `n 1099, cuceritorul Ierusalimului, [i mul]i
al]i nobili [i familii regale, din trecut [i contemporane – Blanche-
fort, Gisors, Saint-Clair (Sinclair `n Anglia), Montesquiou, Mont-
pézat, Poher, Luisignan, Plantard [i Habsburg-Lorraine. ~n prezent,
descenden]a merovingian\ `[i face cunoscute preten]iile legitime la
mo[tenirea care i se cuvine de drept.
A[a-numita Priorie din Sion reprezint\ o explica]ie verosimil\
pentru referirea la „Sion“ din pergamentele g\site de Bérenger
Saunière. Tot astfel poate fi explicat\ ciudata semn\tur\ „P.S.“,
care ap\rea at`t pe unul dintre aceste pergamente, c`t [i pe piatra de
morm`nt a Mariei de Blanchefort.
Cu toate acestea, eram, aidoma majorit\]ii oamenilor, extrem de
sceptici `n ceea ce prive[te „teoria conspira]iilor istorice“. {i am
considerat multe dintre aser]iunile de mai sus drept irelevante,
improbabile [i/sau absurde. Dar era o certitudine faptul c\ anumite
persoane le r\sp`ndeau [i `nc\ la modul cel mai serios – c`t se poate
de serios [i, dup\ cum aveam motive s\ credem, de pe pozi]ia cuiva
extrem de puternic. {i era c`t se poate de clar\ existen]a unei
conexiuni `ntre aceste aser]iuni, fie ele adev\rate sau nu, [i misterul
care `nconjura Rennes-le-Château [i pe Bérenger Saunière.
112 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

~n consecin]\, am trecut la examinarea sistematic\ a ceea ce am

`nceput s\ numim, cu ironie, „documentele Prioriei“, ca [i a afir-
ma]iilor con]inute de acestea. Ne-am str\duit s\ le supunem pe cele
din urm\ unei cercet\ri atente pentru a stabili dac\ puteau fi sau nu
dovedite. {i am f\cut-o cu un scepticism cinic, aproape batjocori-
tor, fiind pe deplin convin[i c\ acele preten]ii neobi[nuite aveau s\
fie spulberate chiar [i `n urma unei investiga]ii superficiale. Dar la
vremea aceea nu puteam s\ [tim c\ rezultatele urmau s\ fie extrem PA RT E A A D O U A
de surprinz\toare.

SOCIETATEA SECRET|
 CAPITOLUL 5

Ordinul din culise

B\nuiam deja c\ `n spatele Cavalerilor Templieri se ascundea o
alt\ grupare, dac\ nu cumva chiar un „ordin“ bine organizat. De
aceea, dintre afirma]iile cuprinse `n „documentele Prioriei“, aceea
care pretindea c\ Templul fusese creat de Prioria din Sion ni se
p\rea cea mai plauzibil\. ~n consecin]\, am `nceput prin a o examina.
~nc\ din 1962, Prioria din Sion fusese men]ionat\, pe scurt,
criptic [i `n treac\t, `ntr-una din lucr\rile lui Gérard de Sède. Dar
prima referin]\ detaliat\ pe care am `nt`lnit-o este o pagin\ – una
singur\ – din Dossiers secrets. ~n partea de sus a acesteia se afl\ un
citat din René Grousset, unul dintre cercet\torii de frunte, din seco-
lul dou\zeci, `n domeniul cruciadelor, a c\rui oper\ monumental\
dedicat\ subiectului a fost publicat\ `n anul 1930 [i este considerat\
de istoricii moderni, ca de exemplu Sir Steven Runciman, drept o
lucrare de referin]\. Citatul se refer\ la Baudouin I, fratele mai mic
al lui Godfroi de Bouillon, duce de Lorena [i cuceritor al }\rii
Sfinte. Dup\ moartea lui Godfroi, coroana i-a fost oferit\ lui Bau-
douin, care a acceptat-o, devenind astfel primul rege recunoscut al
Ierusalimului. Prin Baudouin I, sus]ine René Grousset, s-a conti-
nuat o „dinastie“. Iar pentru c\ acesta a fost „`ntemeiat\ pe piatra
din Sion“,1 poate fi considerat\ „egala“ dinastiilor domnitoare din
Europa – dinastia Capet din Fran]a, dinastia Anglo-Normand\
(Plantagenet) din Anglia, dinastiile Hohenstauffen [i Habsburg care
au condus Germania [i vechiul Sf`nt Imperiu Roman. Dar Badouin
[i urma[ii s\i erau regi ale[i, nu regi prin na[tere. De ce, atunci,
116 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
vorbe[te Grousset despre „dinastia“ care a existat „gra]ie“ lui Bau-
douin? De Sède nu ofer\ nici o explica]ie. {i nu explic\ nici de ce,
doar pentru c\ a fost „`ntemeiat\ pe piatra din Sion“, ar trebui con-
siderat\ „egala“ celor mai de frunte dinastii europene.
Pe pagina din Dossiers secrets, citatul din Grousset este urmat
de o referire la misterioasa Priorie din Sion – sau Ordinul din Sion,
dup\ cum se pare c\ era numit `n epoc\. Conform textului, ordinul
a fost fondat de Godfroi de Bouillon `n 1090, cu nou\ ani `nainte
de cucerirea Ierusalimului – cu toate c\, `n alte „documente ale Pri-
oriei“, anul `ntemeierii apare ca fiind 1099. ~n continuare, se afirm\
c\ Baudoin, fratele mai mic al lui Godfroi, „`[i datora tronul“ sus-
amintitului Ordin, a c\rui re[edin]\ sau „cartier general“ era o anu-
mit\ m`n\stire – Aba]ia Notre Dame de Mont de Sion (Madona din
Sion) din Ierusalim. Sau poate chiar din afara Ierusalimului – de pe
Muntele Sion, vestitul „deal `nalt“ din partea de sud a cet\]ii.
Consult`nd toate lucr\rile oficiale ap\rute `n secolul dou\zeci
despre cruciade, nu am g\sit nici o referire la Ordinul din Sion. De
aceea am `ncercat s\ stabilim noi dac\ un astfel de ordin a existat
vreodat\ [i dac\ ar fi putut avea puterea de a conferi tronuri regale.
~n acest scop, am fost nevoi]i s\ r\sfoim teancuri de documente [i
hrisoave. Nu am c\utat doar referin]e explicite la ordin, ci [i urme
ale posibilelor sale influen]e sau activit\]i. {i ne-am str\duit s\
descoperim dac\ existase sau nu o m`n\stire numit\ Notre Dame
du Mont de Sion.
La sud de Ierusalim se contureaz\ dealul numit Muntele Sionu-
lui. ~n 1099, c`nd Ierusalimul a capitulat `n fa]a crucia]ilor lui God-
froi, pe acest deal se aflau ruinele unei vechi bazilici bizantine,
dat`nd probabil din secolul al patrulea, numit\ „Mama tuturor bise-
ricilor“ – o titulatur\ impresionant\. Conform numeroaselor hri-
soave, cronici [i relat\ri contemporane existente, pe locul ruinelor a
fost ridicat\ o m`n\stire. Lucrarea a fost executat\ la porunca lui
Godfroi de Bouillon. Trebuie s\ fi fost un edificiu impozant,
g\zduind o comunitate de sine st\t\toare. Conform celor consemna-
te de c\tre un cronicar `n anul 1172, era extrem de bine fortificat\,
av`nd propriile sale ziduri, turnuri [i creneluri. {i aceast\ con-
struc]ie se numea M`n\stirea Notre Dame du Mont de Sion.
Bine`n]eles, cineva a trebuit s\ o ia `n st\p`nire. Oare ar fi putut
fi vorba de un „ordin“ autonom, care a preluat numele respectivei
construc]ii? Oare s-ar fi putut ca ocupantul m`n\stirii s\ fie tocmai
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 117
Ordinul din Sion? O astfel de presupunere nu era ira]ional\. Cava-
lerii [i c\lug\rii care s-au instalat `n Biserica Sf`ntului Morm`nt,
`n\l]at\ tot de Godfroi, au format un „ordin“ oficial, constituit con-
form uzan]elor `n vigoare – Ordinul Sf`ntului Morm`nt. Aceea[i
regul\ ar fi putut fi aplicat\ [i `n cazul ocupan]ilor m`n\stirii de pe
Muntele Sion, ceea ce se pare c\ s-a [i `nt`mplat. Conform celui
mai de seam\ specialist `n materie din secolul al nou\sprezecelea,
„m`n\stirea era locuit\ de un grup de canonici augustinieni, `ns\rci-
na]i s\ `ngrijeasc\ l\ca[ul sub conducerea unui abate. Aceast\
comunitate [i-a asumat un dublu nume: «Sainte-Marie du Mont
Syon et du Saint-Esprit» (Sf`nta Maria a Muntelui Sion [i a Sf`ntu-
lui Spirit)“.2 Iar un alt istoric scria, `n 1698, `ntr-un stil mult mai
limpede: „~n timpul cruciadelor, `n Ierusalim existau... cavaleri
ata[a]i pe l`ng\ M`n\stirea Notre Dame du Sion, care au primit
numele de «Cavaleri ai Ordinului Notre Dame de Sion»“.3
Dac\ aceast\ confirmare nu este suficient\, men]ion\m c\ am
descoperit, de asemenea, documente din acea perioad\ – chiar
documente originale – purt`nd sigiliile [i semn\turile unor priori ai
m`n\stirii Notre Dame de Sion. De exemplu, exist\ un hrisov sem-
nat de priorul Arnaldus [i datat 19 iulie 1116.4 Iar pe un alt hrisov,
numele lui Arnaldus apare fiind legat de cel al lui Hugues de
Payen, primul mare maestru al templierilor.5
P`n\ la acest punct, „documentele Prioriei“ se dovediser\ vala-
bile [i puteam afirma c\ Ordinul din Sion existase `ntr-adev\r la
`nceputul secolului al doisprezecelea. Dar, dac\ fusese sau nu fon-
dat mai de timpuriu, r\m`nea o problem\ deschis\. Nu exist\ o
logic\ `n baza c\reia s\ stabilim ce trebuie s\ fi existat mai `nt`i,
ordinul sau cl\direa `n care era g\zduit. Cistercienii, de pild\, [i-au
luat numele de la un loc anume: C`teaux. Pe de alt\ parte, francisca-
nii [i benedictinii – ca s\ cit\m doar dou\ exemple – au preluat nu-
mele unor personalit\]i, aceasta `nt`mpl`ndu-se `nainte de a avea un
sediu stabil. A[adar tot ce puteam spune era c\, `n jurul anului
1100, exista o m`n\stire care ad\postea un ordin purt`nd acela[i
nume – [i care este posibil s\ se fi format mai devreme.
„Documentele Prioriei“ sugereaz\ existen]a unor dovezi care
indic\, poate vag [i indirect, c\ ultima ipotez\ este aceea core-
spunz\toare realit\]ii. Se [tie c\, `n 1070, cu dou\zeci [i nou\ de
ani `naintea Primei Cruciade, un grup de c\lug\ri veni]i din sudul
Italiei, [i anume din Calabria, a sosit `n `mprejurimile Codrului
118 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Ardenilor, care se afla pe domeniile lui Godfroi de Bouillon.6 Dup\
Gérard de Sède, grupul era condus de un anume „Ursus“ – nume pe
care „documentele Prioriei“ `l asociaz\ `n mod frecvent cu descen-
den]a merovingian\. La sosirea lor `n Ardeni, c\lug\rii din Calabria
au ob]inut protec]ia Mathildei de Toscane, duces\ de Lorraine,
m\tu[a lui Godfroi de Bouillon, care `i era, de fapt, mam\ adoptiv\.
De la Mathilde au primit un teren `n Orval, nu departe de Stenay,
unde Dagobert al II-lea fusese asasinat cu cinci sute de ani `nainte.
Acolo a fost `n\l]at\ o aba]ie care s\-i ad\posteasc\. Cu toate
acestea, c\lug\rii nu au r\mas prea mult `n Orval. Prin 1108 au
disp\rut `n mod misterios [i nu s-a p\strat nici un document care s\
le ateste noua re[edin]\. Legenda spune c\ s-ar fi `ntors `n Calabria.
Iar `n 1131, Orval a intrat `n proprietatea Sf`ntului Bernard.
Totu[i, `nainte de a p\r\si Orvalul, c\lug\rii calabrieni au l\sat
o amprent\ de importan]\ crucial\ `n istoria Occidentului. Cel pu]in
conform relat\rilor lui Gérard de Sède, dintre ace[tia f\cea parte cel
care mai t`rziu avea s\ fie cunoscut sub numele de Petru Eremitul.
Dac\ este adev\rat, este [i extrem de semnificativ, deoarece Petru
Eremitul este adesea considerat mentorul lui Godfroi de Bouillon.7
{i aceasta nici nu este singurul motiv pentru care a devenit celebru.
~n 1095, `mpreun\ cu Papa Urban al II-lea, Petru s-a f\cut cunoscut
`n toat\ cre[tin\tatea prin charisma cu care a propov\duit necesi-
tatea unei cruciade – un r\zboi sf`nt care s\ smulg\ morm`ntul lui
Hristos [i }ara Sf`nt\ din m`inile musulmanilor necredincio[i.
Ast\zi, Petru Eremitul este privit ca unul dintre principalii ini]iatori
ai cruciadelor.
Pe baza indiciilor sugerate de „documentele Prioriei“, am `nce-
put s\ ne `ntreb\m dac\ nu exista un soi de continuitate obscur\
`ntre c\lug\rii din Orval, Petru Eremitul [i Ordinul din Sion. Ceva
creeaz\ cu siguran]\ impresia c\ acei monahi din Orval nu erau
doar o ceat\ de c\lug\ri r\t\citori. Dimpotriv\, mi[c\rile lor – sosi-
rea `n grup din Calabria [i misterioasa lor dispari]ie `n mas\ –
atest\ existen]a unei anumite coeziuni, a unei anumite organiz\ri [i,
poate, a unei re[edin]e permanente aflat\ `n alt\ parte. Iar dac\
Petru f\cea parte dintre ei, predicile sale `n favoarea unei cruciade
s-ar putea s\ nu fi fost manifestarea unui fanatism agresiv, ci o
politic\ bine calculat\. ~n plus, dac\ a fost mentorul lui Godfroi,
s-ar putea s\ fi contribuit la hot\r`rea discipolului s\u de porni c\tre
Ierusalim. Iar c\lug\rii disp\ru]i din Orval s-ar putea, la urma
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 119
urmelor, s\ nu se fi `ntors `n Calabria. E posibil s\ se fi stabilit `n
Ierusalim, poate chiar `n m`n\stirea Notre Dame de Sion.
Desigur, aceasta era doar o specula]ie, f\r\ nici o confirmare
documentar\. Totu[i, `n sprijinul acesteia au ap\rut, `n scurt timp,
dovezi suplimentare. Se [tie c\ Godfroi de Bouillon a plecat c\tre
}ara Sf`nt\ fiind `nso]it de un anturaj de personaje anonime, care `i
serveau drept sf\tuitori sau administratori – de fapt, de echivalentul
unui stat major modern. ~ns\ oastea sa nu era singura armat\
cre[tin\ care se `mbarca pentru Palestina. Mai existau nu mai pu]in
de `nc\ trei, fiecare dintre acestea fiind condus\ de c`te un influent
[i ilustru potentat occidental. Dac\ cruciada urma s\ fie victorioas\,
dac\ Ierusalimul avea s\ fie cucerit, `nfiin]`ndu-se astfel un nou
regat, unul dintre cei patru comandan]i urma s\ fie ales pentru a-i
ocupa tronul. Iar Godfroi p\rea s\ fi [tiut dinainte c\ acela avea s\
fie el `nsu[i. Dintre to]i patru, doar el a renun]at la fiefurile sale [i
[i-a v`ndut toate bunurile, parc\ declar`nd astfel c\ }ara Sf`nt\ avea
s\-i fie domeniu p`n\ la sf`r[itul zilelor sale.
~n 1099, imediat dup\ cucerirea Ierusalimului, o serie de perso-
nalit\]i anonime s-au reunit `ntr-un conclav secret. Nici o investiga]ie
istoric\ nu a reu[it s\ dezv\luie identitatea acestui grup – cu toate c\
Guillaume de Tyre, scriind cu trei sferturi de veac mai t`rziu, a
men]ionat c\ cel mai important dintre ace[tia era „un anumit episcop
din Calabria“.8 Dar scopul `ntrunirii este clar – trebuia ales regele
Ierusalimului. {i, `n ciuda cererii insistente a contelui Raymond de
Toulouse, misterio[ii [i, evident, influen]ii electori i-au oferit tronul
lui Godfroy de Bouillon. Cu o modestie ce nu `i era caracteristic\,
acesta a refuzat titlul, accept`ndu-l `n schimb pe cel de „Ap\r\tor al
Sf`ntului Morm`nt“. Cu alte cuvinte, era rege `n toate privin]ele, dar
nu [i cu numele. ~ns\, dup\ moartea sa, `n 1100, fratele s\u Baudoin
nu a ezitat s\ accepte, deopotriv\, [i titlul respectiv.
S-ar putea oare ca misteriosul conclav care l-a ales pe Godfroi
drept c`rmuitor s\ fi fost alc\tuit din c\lug\rii disp\ru]i din Orval –
incluz`ndu-l probabil [i pe Petru Eremitul, care, la vremea respecti-
v\, se afla `n }ara Sf`nt\ [i se bucura de o considerabil\ autoritate?
{i ar fi posibil ca acest acela[i conclav s\ fi ocupat m`n\stirea de pe
Muntele Sion? Pe scurt, s-ar putea ca cele trei aparent diferite
grupuri de oameni – c\lug\rii din Orval, conclavul care l-a ales pe
Godfroi [i ocupan]ii m`n\stirii Notre Dame de Sion – s\ fi fost, de
fapt, unul [i acela[i? Ipoteza nu poate fi dovedit\, dar nici nu poate
120 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
fi respins\ f\r\ a fi verificat\. Iar dac\ ar fi adev\rat\, ar atesta
puterea Ordinului din Sion – o putere care include dreptul de a con-
feri tronuri regale.
Misterul care `nconjoar\
fondarea Ordinului Cavalerii Templieri
Textul din Dossiers secrets continu\ referindu-se la Ordinul
Templului. S`nt enumera]i fondatorii acestuia, dup\ cum urmeaz\:
„Hugues de Payen, Bisol St. Omer and Hugues, conte de Cham-
pagne, `mpreun\ cu anumi]i membri ai Ordinului din Sion, André
de Montbard, Archambaud de Saint-Aignan, Nivard de Montdidier,
Gondemar [i Rossal“.9
Ne erau deja cunoscu]i Hugues de Payen [i André de Montbard,
unchiul Sf`ntului Bertrand. Ne era familiar [i Hugues, conte de
Champagne – cel care a donat terenul necesar pentru m`n\stirea
Sf`ntului Bernard de la Claivaux, a devenit el `nsu[i templier `n
1124 (jur`ndu-i credin]\ propriului s\u vasal), [i a primit de la
episcopul de Chartres scrisoarea citat\ `n capitolul 3. ~ns\, cu toate
c\ leg\tura dintre Contele de Champagne [i templieri era bine cu-
noscut\, p`n\ atunci nu mai `nt`lnisem nici o referire la calitatea sa
de fondator al ordinului acestora. ~n Dossiers secrets a[a apare. Iar
André de Montbard, unchiul obscur al Sf`ntului Bertrand, e de data
aceasta trecut `n r`ndul membrilor Ordinului din Sion; cu alte cuvinte,
face parte dintr-un alt ordin, ap\rut `naintea celui al Templului [i
care joac\ un rol esen]ial `n ceea ce prive[te `nfiin]area acestuia.
{i asta nu e tot. Conform textului din Dossiers secrets, `n martie
1117, Baudouin I, „care datora tronul s\u Sionului“, a fost „obligat“ s\
negocieze constituirea Ordinului Templului – pe situl Saint Léonard
din Acra. Iar propriile noastre cercet\ri au scos la iveal\ faptul c\ acesta
era, de fapt, unul dintre fiefurile Ordinului din Sion. Dar nu ne este clar
de ce Baudouin ar fi trebuit s\ fie „obligat“ s\ negocieze constituirea
Templului. ~n limba francez\, s-a folosit un verb care sugereaz\ existen-
]a unui anumit grad de constr`ngere, de impunere. Iar din Dossiers
secrets reiese c\ presiunile veneau din partea Ordinului din Sion –
c\ruia Baudouin „`i datora tronul“. ~n acest caz, respectivul ordin trebuie
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 121
s\ fi fost o organiza]ie extrem de influent\ [i de puternic\ – o organiza]ie
care, dup\ toate aparen]ele, putea nu numai oferi regate, ci [i sili regii
s\-i satisfac\ cererile.
Dac\ Ordinul din Sion era de fapt r\spunz\tor pentru alegerea
lui Godfroi de Bouillon, atunci Baudouin, fratele mai mic al acestuia,
`[i „datora“ `ntr-adev\r tronul influen]ei acestei organiza]ii. ~n plus,
noi descoperisem deja dovezi indiscutabile c\ Ordinul Templierilor
exista, cel pu]in `n form\ embrionar\, cu patru ani `nainte de data
oficial\ a fond\rii din 1118. ~n 1117 Baudouin era un om bolnav, a
c\rui moarte era practic iminent\. Este a[adar posibil ca templierii
s\ fi fost activi, chiar dac\ nu la `ntreaga lor capacitate, cu mult
timp `nainte de 1118 – `n calitate de, s\ spunem, bra] `narmat sau
administrativ al Ordinului din Sion, care `i g\zduia `n m`n\stirea sa
fortificat\. {i este la fel de posibil ca regele Baudouin, aflat pe
patul de moarte, s\ fi fost obligat – de boal\, de Ordinul din Sion
sau de ambele – s\ le garanteze un statut oficial, s\ asigure consti-
tuirea ordinului lor [i s\-l fac\ cunoscut.
~n timpul cercet\rii al c\rei obiect au fost templierii, am `nceput
deja s\ `ntrez\rim o re]ea de conexiuni complicate, derutante [i
provocatoare, de indicii neclare, apar]in`nd, probabil, unui proiect
ambi]ios. Pe baza acestora, am formulat o ipotez\ provizorie. Nu
aveam de unde s\ [tim dac\ aceasta era sau nu corect\, dar pro-
iectul mai sus amintit a ie[it astfel [i mai mult `n eviden]\. Iar noi
i-am corelat fragmentele dup\ cum urmeaz\:
1) ~n ultima parte a secolului al unsprezecelea, apare `n Ardeni
un grup misterios de c\lug\ri din Calabria. C\lug\rii s`nt `nt`mpi-
na]i [i ocroti]i de m\tu[a [i, `n acela[i timp, mama adoptiv\ a lui
Godfroi de Bouillon, care le ofer\ p\m`nturi `n Orval.
2) Un membru al acestui grup este mentorul lui Godfroi [i co-
ini]iatorul Primei Cruciade.
3) Cu pu]in `nainte de 1108, c\lug\rii p\r\sesc ]inutul [i dispar. Cu
toate c\ destina]ia lor nu este consemnat\ nic\ieri, este foarte posibil
ca acesta s\ fi fost Ierusalimul. Cert este c\ Petru Eremitul s-a `mbar-
cat pentru Ierusalim [i, cum el era unul dintre c\lug\rii din Orval, se
poate presupune c\ `ntreaga sa confrerie i s-a al\turat ulterior.
4) ~n 1099, Ierusalimul este cucerit [i tronul acestuia `i este
oferit lui Godfroi de c\tre un conclav anonim – unul dintre capii
acestuia fiind de origine calabrian\, ca [i c\lug\rii din Orval.
122 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
5) Din porunca lui Godfroi, pe Muntele Sion este construit\ o
m`n\stire al c\rei nume coincide cu al ordinului pe care `l ad\poste[te –
un ordin `n care ar putea fi incluse persoanele care i-au oferit tronul.
6) ~n 1114, Cavalerii Templieri s`nt deja activi, probabil ca o
anex\ militar\ a Ordinului din Sion; dar constituirea lor nu este
negociat\ p`n\ `n 1117, iar ei `n[i[i s`nt oficial recunoscu]i abia `n
anul urm\tor.
7) ~n 1115, Sf`ntul Bernard – membru al Ordinului Cistercian,
aflat atunci `n pragul unui colaps economic – se face remarcat drept
un str\lucit purt\tor de cuv`nt al cre[tin\t\]ii. {i p`n\ atunci
nevoia[ii cistercieni se transform\ rapid `ntr-una din cele mai
proeminente, influente [i bogate institu]ii din Europa.
8) ~n 1131, Sf`ntul Bernard prime[te m`n\stirea din Orval, care
fusese abandonat\, cu c`]iva ani `nainte, de c\lug\rii din Calabria.
Orval devine re[edin]a Cistercienilor.
9) ~n acela[i timp, anumite personaje enigmatice s`nt `ntr-o continu\
mi[care, c`nd ajung`nd `n centrul evenimentelor, c`nd ie[ind `n afara
acestora, parc\ urzind o tapi]erie – `ntr-o manier\ par]ial neclar\. De
exemplu, contele de Champagne doneaz\ terenul pentru m`n\stirea din
Clairvaux a Sf`ntului Bernard, `[i stabile[te re[edin]a la Troyes, de unde
se vor r\sp`ndi apoi legendele Graalului, [i, `n 1114, inten]ioneaz\ s\ li
se al\ture cavalerilor templieri – al c\ror prim mare maestru consemnat,
Hugues de Payen, era oricum vasalul s\u.
10) André de Montbard – unchiul Sf`ntului Bernard [i prezumtiv
membru al Ordinului din Sion – i se al\tur\ lui Hugues de Payen
pentru a fonda Ordinul Cavalerii Templieri. La scurt timp dup\
aceea, cei doi fra]i ai s\i `l urmeaz\ pe Sf`ntul Bernard la Clairvaux.
11) Sf`ntul Bernard `ncepe s\ se ocupe, `n mod entuziast, de
crearea imaginii publice a templierilor [i contribuie la constituirea
lor oficial\ [i la elaborarea regulamentului lor – care, `n esen]\,
coincide cu cel al Ordinului Cistercian, din care face parte el `nsu[i.
12) Aproximativ `ntre 1115 [i 1140, at`t cistercienii c`t [i templi-
erii `ncep s\ prospere, dob`ndind at`t mari sume de bani c`t [i terenuri.
~nc\ o dat\, nu puteam dec`t s\ ne `ntreb\m dac\ aceast\ multi-
tudine de conexiuni complexe era `ntr-adev\r doar o coinciden]\.
Studiam oare o serie de persoane, evenimente [i fenomene `ntre
care nu exista, `n fond, nici o leg\tur\, dar care, din c`nd `n c`nd, se
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 123
suprapuneau [i `[i `ntret\iau absolut „`nt`mpl\tor“ drumurile? Sau
ne confruntam cu ceva care nu era c`tu[i de pu]in `nt`mpl\tor sau
accidental? Aveam de-a face cu un anumit plan conceput [i con-
struit de o anumit\ organiza]ie? {i ar fi fost posibil ca organiza]ia
s\ fie Ordinul din Sion?
S-ar fi putut ca acest ordin s\ se afle `ntr-adev\r at`t `n spatele
Sf`ntului Bernard c`t [i `n al Cavalerilor Templieri? Ar fi fost posi-
bil ca [i unul, [i ceilal]i, s\ fi ac]ionat conform unei strategii meti-
culos elaborate?
Ludovic al VII-lea [i Prioria din Sion
„Documentele Prioriei“ nu furnizeaz\ nici o indica]ie referi-
toare la activitatea Ordinului din Sion `ntre 1118 – anul fond\rii
oficiale a templierilor – [i 1152. S-ar putea presupune c\, `n tot
acest timp, sediul s\u a r\mas `n }ara Sf`nt\, `n m`n\stirea din afara
Ierusalimului. Se afirm\ apoi c\, la `ntoarcerea din a Doua Cruci-
ad\, Ludovic al VII-lea al Fran]ei ar fi luat cu el nou\zeci [i cinci
dintre membrii Ordinului. Nu ni se d\ nici un indiciu legat de cali-
tatea `n care ei l-ar fi putut escorta pe rege sau de motivul pentru
care i-ar fi luat regele sub protec]ia sa. Dar, dac\ Ordinul din Sion
era `ntr-adev\r puterea din spatele Templului, aceasta ar putea con-
stitui o explica]ie – din moment ce Ludovic al VII-lea le era dator
p`n\ peste cap templierilor, at`t pentru bani c`t [i pentru sus]inerea
militar\. ~n orice caz, Ordinul din Sion, creat de Godfroi de Bouil-
lon cu o jum\tate de secol mai devreme, [i-a stabilit – sau restabilit –
`n 1152, un punct de sprijin `n Fran]a. Conform textului, [aizeci [i
doi dintre membrii acestuia au fost instala]i `n „`nc\p\toarea
m`n\stire“ Saint-Samson din Orleans, pe care regele Ludovic le-o
donase. Al]i [apte au fost, conform zvonurilor, `ncorpora]i `n r`ndu-
rile r\zboinicilor din Ordinul Templierilor. Iar despre ceilal]i dou\zeci
[i [ase – `mp\r]i]i `n dou\ grupuri de c`te treisprezece – se spune c\
s-au al\turat „micii Priorii a Muntelui Sionului“, aflat\ la Saint
Jean le Blanc, la periferia Orleans-ului.10
~n timp ce ne str\duiam s\ autentific\m aceste afirma]ii, am
descoperit dintr-odat\ c\ o puteam face f\r\ efort. Hrisoavele prin
124 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
care Ludovic al VII-lea a atestat instalarea Ordinului din Sion la
Orleans `nc\ exist\. Copii ale acestora au fost reproduse `ntr-o serie
de lucr\ri, iar originalele pot fi g\site `n arhivele municipale din
Orleans. ~n acelea[i arhive este p\strat\ [i bula emis\ de Papa
Alexandru al III-lea `n 1178, prin care posesiunile Ordinului din
Sion [i-au primit confirmarea oficial\. Posesiunile `i atest\ bog\]ia,
puterea [i influen]a. Printre ele se num\r\ cl\diri [i terenuri `ntinse
`n Picardia, `n Fran]a (inclusiv Saint-Samson din Orleans), `n Lom-
bardia, Sicilia, Spania [i Calabria, ca [i, bine`n]eles, un num\r de
locuri din }ara Sf`nt\, inclusiv Saint Léonard din Acra. De fapt,
`nainte de al Doilea R\zboi Mondial, `n arhivele din Orleans11 existau
nu mai pu]in de dou\zeci de documente care f\ceau referiri la
Ordinul de Sion. Dar, `n 1940, `n tipul bombardamentelor asupra
ora[ului, au disp\rut toate – `n afar\ de trei.
„T\ierea ulmului“ din Gisors
Dac\ „documentele Prioriei“ s`nt demne de crezare, atunci 1188
a fost un an de o importan]\ crucial\ at`t pentru Sion c`t [i pentru
Cavalerii Templieri. Cu pu]in `nainte, `n 1187, Ierusalimul fusese
pierdut, fiind recucerit de musulamani – mai ales din cauza pripelii
[i nechibzuin]ei lui Gérard de Ridefort, marele maestru al Templu-
lui. Textul din Dossiers secrets este mult mai t\ios. Nu se refer\ la
pripeal\ [i nechibzuin]\, ci la „tr\dare“ – un cuv`nt `ntr-adev\r foarte
aspru. Nu se precizeaz\ `n ce a constat „tr\darea“. Dar se relateaz\
c\, urmare a acesteia, „ini]ia]ii“ din Sion au fost nevoi]i s\ revin\ `n
mas\ `n Fran]a – probabil la Orleans. Din punct de vedere logic,
afirma]ia este suficient de plauzibil\. Este evident c\, atunci c`nd
Ierusalimul a rec\zut `n m`inile sarazinilor, acela[i lucru s-a `nt`mplat
[i cu m`n\stirea de pe Muntele Sion. Nu are de ce s\ fie surprinz\tor
faptul c\ ocupan]ii acesteia, odat\ r\ma[i f\r\ baza lor din }ara
Sf`nt\, [i-au c\utat refugiul `n Fran]a – unde deja exista o alta.
Se pare c\ evenimentele din 1187 – „tr\darea“ lui Gérard de
Ridefort [i pierderea Ierusalimului – au precipitat o ruptur\ dezastru-
oas\ `ntre Ordinul din Sion [i Ordinul Templului. Nu este foarte
clar de ce a trebuit s\ se `nt`mple a[a ceva, dar, conform acestor
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 125
Dossiers secrets, `n anul urm\tor, `n afacerile ambelor ordine a
intervenit o schimbare decisiv\. Se presupune c\ `n 1188 a avut loc
o separare oficial\ a celor dou\ institu]ii. Ordinul de Sion, creatorul
Cavalerilor Templieri, [i-a declinat orice r\spundere legat\ de renu-
mi]ii s\i proteja]i. Cu alte cuvinte, „p\rintele“ [i-a renegat oficial
„copilul“. Se spune c\ ruptura ar fi fost `nso]it\ de un ritual, de o
anumit\ ceremonie. ~n Dossiers secrets [i `n alte „Documente ale
Prioriei“ acesta este men]ionat\ drept „t\ierea ulmului“ [i se
pretinde c\ ar fi avut loc la Gisors.
Relat\rile s`nt trunchiate [i enigmatice, dar at`t istoria c`t [i le-
genda confirm\ faptul c\, `n 1188, la Gisors s-au petrecut lucruri
extrem de ciudate, printre care [i t\ierea unui ulm. ~n vecin\tatea
fort\re]ei se afla o paji[te numit\ Champ Sacré – C`mpia Sacr\.
Cronicarii din Evul Mediu sus]in c\ locul era considerat sacru `nc\
din epoca precre[tin\ [i c\, pe parcursul secolului al doisprezece-
lea, a fost ales s\ g\zduiasc\ numeroase `nt`lniri `ntre regii Angliei
[i ai Fran]ei. ~n mijlocul acestei c`mpii se `n\l]a un ulm foarte
b\tr`n. Iar `n 1188, `n timpul unei `ntrevederi a lui Henric al II-lea
al Angliei cu Filip al II-lea al Fran]ei, acel str\vechi arbore a
devenit, nu se [tie din ce motiv, obiectul unei dispute nea[teptate [i
chiar s`ngeroase.
Conform uneia dintre `nregistr\rile evenimentului, singurul loc
umbros de pe C`mpia Sacr\ era cel oferit de b\tr`nul ulm. Se po-
veste[te c\ acesta avea peste opt sute de ani [i c\ trunchiul s\u era
at`t de gros `nc`t nou\ b\rba]i ]in`ndu-se de m`ini abia reu[eau s\-l
cuprind\. Se presupune c\ Henric al II-lea [i suita sa se instalaser\
la umbra acestui copac, l\s`ndu-l pe regele Fran]ei, care sosise mai
t`rziu, sub ar[i]a nemiloas\ a soarelui. ~n a treia zi a negocierilor,
c`nd francezii au devenit irascibili din cauza c\ldurii, o[tenii din
ambele tabere s-au insultat reciproc [i, pe l`ng\ `njur\turi, din
r`ndurile mercenarilor vel[i ai lui Henric a pornit [i o s\geat\. Inci-
dentul a declan[at un atac masiv [i violent al francezilor, care erau
mult mai numero[i dec`t englezii. Cei din urm\ [i-au c\utat ad\post
chiar `ntre zidurile fort\re]ei, `n timp de francezii `nciuda]i se spune
c\ ar fi t\iat copacul. Dup\ care, ofensat, Filip al II-lea s-a `ntors `n
val-v`rtej la Paris, declar`nd sus [i tare c\ el nu venise la Gisors ca
s\ joace rolul unui t\ietor de lemne.
Povestea este caracterizat\ de simplitatea [i de pitorescul spe-
cific medievale [i se rezum\ la o narare superficial\ a faptelor, de[i
126 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
printre r`nduri se `ntrez\re[te ceva de o mai mare importan]\ – expli-
ca]ii [i motiva]ii ce r\m`n neexplorate. Textul `n sine pare aproape
absurd – at`t de absurd [i de apocrif ca [i, s\ spunem, istorisirile aso-
ciate cu `nfiin]area Ordinului Jartierei. Totu[i, am g\sit [i alte `nre-
gistr\ri care `l confirm\, chiar dac\ nu toate detaliile coincid.
O alt\ cronic\ poveste[te c\ Filip l-ar fi anun]at pe Henric c\
inten]iona s\ taie copacul. Se presupune c\ acesta din urm\ ar fi
ripostat consolid`nd trunchiul ulmului cu benzi de fier. A doua zi,
francezii au pus m`na pe arme. Cinci escadroane, fiecare fiind
comandat de c`te un nobil de vaz\, s-au unit `ntr-o falang\ care s-a
`ndreptat c\tre ulm, `nso]it\ de pr\[tia[i [i de dulgheri `narma]i cu
securi [i ciocane. Se poveste[te c\, la lupta care a urmat, a partici-
pat [i Richard Inim\ de Leu, fiul cel mai v`rstnic [i mo[tenitorul lui
Henric, care, `ncerc`nd s\ protejeze copacul, a f\cut mare v\rsare
de s`nge. Cu toate acestea, la sf`r[itul zilei, st\p`nii c`mpului de
lupt\ erau francezii, iar copacul fusese t\iat.
Aceast\ a doua relatare presupune ceva mai mult dec`t o g`l-
ceav\ ne`nsemnat\ [i o `nc\ierare minor\. Este vorba aici de o lupt\
`n toat\ puterea cuv`ntului, ceea ce implic\ un num\r mare de par-
ticipan]i [i, probabil, foarte multe victime. Cu toate acestea, nici o
biografie a lui Richard nu detaliaz\ aceast\ `nt`mplare, c\reia i se
d\ foarte pu]in\ aten]ie.
~nc\ o dat\, „documentele Prioriei“ erau confirmate at`t de isto-
rie c`t [i de legend\ – cel pu]in `n ceea ce prive[te faptul c\ o dispu-
t\ ciudat\, legat\ de t\ierea unui ulm, a avut loc la Gisors `n 1188.
Nu exist\ nici o confirmare a conexiunii acestui eveniment cu Cava-
lerii Templieri sau cu Ordinul din Sion. Pe de alt\ parte, relat\rile
`nt`mpl\rii s`nt prea vagi, prea succinte, prea incomprehensibile,
prea contradictorii pentru a fi considerate definitorii. Este extrem
de probabil ca templierii s\ fi participat la disput\ – Richard I era
adesea `ntov\r\[it de cavalerii Templului [i, mai mult dec`t at`t,
fort\rea]a Gisors fusese `ncredin]at\ ordinului lor cu treizeci de ani
`naintea acestui incident.
}in`nd cont de faptele relatate mai sus, putem afirma c\ este
extrem de probabil, dac\ nu aproape sigur, ca t\ierea ulmului s\
`nsemne ceva mai mult – sau cu totul altceva – dec`t ceea ce rela-
teaz\ `nregistr\rile p\strate pentru posteritate. ~ntr-adev\r, faptele
consemnate fiind extrem de bizare, nu ar fi surprinz\tor ca dincolo
de ele s\ se ascund\ altceva – ceva trecut cu vederea sau ceva ce
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 127
niciodat\ nu a fost f\cut public de c\tre istorie. Pe scurt, ceva pentru
care `nregistr\rile ajunse p`n\ la noi s`nt doar ni[te alegorii, su-
ger`nd [i, `n acela[i timp, ascunz`nd o `nt`mplare de o mult mai
mare importan]\.
Ormus
„Documentele Prioriei“ sus]in c\, `ncep`nd din 1188, Cavalerii
Templieri au fost o organiza]ie autonom\ – nici nu s-au mai aflat
sub autoritatea Ordinului din Sion, nici nu au mai ac]ionat ca o
anex\ militar\ [i administrativ\ a acestuia. De atunci `nainte au
fost, `n mod oficial, liberi s\-[i urm\reasc\ propriile obiective [i
scopuri, s\-[i urmeze propria strategie de-a lungul r\stimpului de
mai bine de un veac care `i desp\r]ea de crunta lor os`nd\ din 1307.
Documentele men]ioneaz\ [i c\, `n acest timp, tot cu `ncepere din
1188, Ordinul din Sion s-a ocupat de propria sa restructurare
major\ din punct de vedere administrativ.
Se specific\ c\, p`n\ `n 1188, Ordinul din Sion [i Ordinul Tem-
plului aveau un acela[i mare maestru. De exemplu, se pare Hugues
de Payen [i Bertrand de Blancheford ar fi condus, simultan, ambele
organiza]ii. ~ns\ se afirm\ c\, dup\ „t\ierea ulmului“ din 1188,
Ordinul de Sion a `nceput s\-[i aleag\ proprii s\i mari mae[tri, care
nu mai aveau nici o leg\tur\ cu Templul. Conform „documentelor
Prioriei“, primul dintre ace[tia a fost Jean de Gisors.
Se men]ioneaz\ [i faptul c\, `n 1188, Ordinul de Sion [i-a
schimbat [i numele, adopt`ndu-l pe cel care, dup\ cum se spune,
este valabil [i `n prezent – Prioria din Sion. A fost de asemenea
adoptat, ca un fel de subtitlu, curiosul nume „Ormus“. Se pre-
supune c\ acesta ar fi fost folosit p`n\ `n 1306 – cu un an `naintea
arest\rii templierilor francezi. Simbolul pentru „Ormus“ era c . Este
vorba de un fel de acrostih sau anagram\, care combin\ cuvinte
cheie [i simboluri. Ours `nseamn\ urs `n limba francez\ – Ursus `n
latin\, ceea ce reprezint\, dup\ cum am `n]eles ulterior, o evocare al
lui Dagobert al II-lea [i a dinastiei merovingienilor. Orme este
cuv`ntul fran]uzesc pentru ulm. Or `nseamn\, desigur, aur. Iar „M“
care formeaz\ cadrul care include celelalte litere, este nu numai un
128 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
„M“, ci [i simbolul astrologic al Fecioarei – Notre Dame (Madona),
`n limbajul iconografiei Evului Mediu.
Cercet\rile noastre nu au scos la iveal\ nici o referin]\ la vreun
ordin sau la vreo institu]ie medieval\ care ar fi purtat numele
„Ormus“. ~n acest caz, nu am g\sit nici o dovad\ care s\ sus]in\
relatarea din Dossiers secrets [i nici m\car vreun fapt tangen]ial care
s\ pledeze `n favoarea veridicit\]ii acesteia. Pe de alt\ parte, Ormus
apare `n alte dou\ contexte – absolut diferite. Este prezent `n doctri-
na lui Zoroastru [i `n textele gnostice, fiind sinonim cu principiul
luminii. {i iese din nou `n eviden]\ printre revendic\rile legate de
descenden]\ ale francmasoneriei de la sf`r[itul secolului al optspre-
zecelea. Conform `nv\]\turilor masonice, Ormus era numele unui
`n]elept egiptean – un mistic din Alexandria, adept al gnosticismu-
lui. Se presupune c\ acesta ar fi tr\it `n primii ani ai epocii cre[tine.
~n anul 46 d.Hr., el [i [ase dintre adep]ii lui au fost converti]i la o
form\ de cre[tinism de c\tre un discipol al lui Isus – Sf`ntul Marcu,
conform majorit\]ii relat\rilor. Se spune c\ rezultatul acestei conver-
tiri ar fi fost o nou\ sect\ sau un nou ordin, care a `mbinat ideile
cre[tinismului timpuriu cu `nv\]\turile unei mai vechi [coli de
mistere. Din c`te [tim noi, aceast\ poveste nu poate fi autentificat\.
Dar, `n acela[i timp, este cu siguran]\ plauzibil\. ~n primul secol al
erei noastre, Alexandria era o adev\rat\ r\sadni]\ de activit\]i mist-
ice, un creuzet `n care doctrinele iudaic\, mithraic\, zoroastrian\,
pitagorean\, hermetic\ [i neoplatonic\ suprasaturau aerul [i se combi-
nau cu nenum\rate altele. Iar propov\duitorii – de toate tipurile ima-
ginabile – mi[unau; nu ar fi fost surprinz\tor ca unul dintre ace[tia
s\ adopte un nume care implica principiul luminii.
Conform tradi]iei masonice, se spune c\, `n anul 46 d.Hr.,
Ormus ar fi ales, pentru abia constituitul s\u „ordin de ini]ia]i“, un
simbol specific de identificare – o cruce ro[ie sau trandafirie. Este
recunoscut faptul c\, ulterior, un ecou al crucii ro[ii s-a reg\sit `n
blazonul cavalerilor templieri, dar sensul textului din Dossiers
secrets [i din alte „documente ale Prioriei“ este c`t se poate de
limpede. S-a inten]ionat ca, prin Ormus, s\ se `n]eleag\ originea
a[a-numitei Roza-Cruce sau a Rozicrucienilor. {i se mai spune c\,
`n 1188, Prioria din Sion ar mai fi adoptat, pe l`ng\ Ormus, [i un al
doilea subtitlu. Acesta ar fi fost l’Ordre de la Rose-Croix Veritas
(Ordinul Adev\rului Roza-Crucii).
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 129
~n acest punct, am avut senza]ia c\ ne aflam pe un teritoriu
`ndoielnic, iar textul din „documentele Prioriei“ a `nceput s\ ni se
par\ c`t se poate de suspect. Ne erau familiare preten]iile rozicru-
cienilor contemporani din California [i ale altor organiza]ii contem-
porane care fabricau, pentru ele `nsele, o descenden]\ pierdut\ `n
ce]urile antichit\]ii [i care includea majoritatea personalit\]ilor din
istoria omenirii. Un „Ordin al Roza-Crucii“ dat`nd din 1188 ni se
p\rea contraf\cut `n egal\ m\sur\.
Dup\ cum a demonstrat, `n mod conving\tor, Frances Yates, nu
se cunoa[te nici o `nregistrare a vreunor „Rozicrucieni“ (cel pu]in
nu sub acest nume) care s\ fi fost f\cut\ `nainte de primii ani ai
secolului al [aptesprezecelea – sau poate de ultimii ani ai celui
de-al [aisprezecelea.12 Mitul care `nconjoar\ acest ordin legendar
dateaz\, cu aproxima]ie, din 1605 [i a `nceput s\ ia av`nt cu un
deceniu mai t`rziu, odat\ cu publicarea a trei bro[uri incendiare.
Acestea au ap\rut `n 1614, 1615 [i, respectiv, `n 1616, anun]`nd
existen]a unei fraternit\]i sau confrerii de „ini]ia]i“ ai misterelor,
chipurile fondat\ de un oarecare Christian Rosenkreuz – care, se
specifica, se n\scuse `n 1378 [i murise, la venerabila v`rst\ de 106
de ani, `n 1484. Christian Rosenkreuz [i confreria sa secret\ s`nt `n
prezent recunoscu]i drept n\scociri – o fars\ pus\ la cale cu un scop
pe care nimeni nu a reu[it `nc\ s\-l explice `n mod satisf\c\tor, de[i
a avut unele repercusiuni politice `n epoca respectiv\. Mai mult,
autorul uneia dintre cele trei bro[uri, renumita Die Chymische
Hochzeit des Christian Rosencreuz (Nunta chimic\ a lui Christian
Rosenkreuz), ap\rut\ `n 1616, este acum cunoscut. Este vorba de
Johann Valentin Andreea, un scriitor [i teolog german care a tr\it `n
Württemberg [i care a recunoscut c\ a scris Die Chymische Hochzeit
des Christian Rosencreuz ca pe un „ludibrium“ – o „glum\“ sau, mai
degrab\, o „comedie“, `n sensul pe care Dante [i Balzac i-l dau
cuv`ntului. Avem motive s\ credem c\ tot Andrea sau unul dintre
colaboratorii s\i a scris [i celelalte dou\ bro[uri „rozicruciene“. {i
aceasta este sursa din care provine „rozicrucianismul“, a[a cum a
evoluat [i a[a cum este perceput `n zilele noastre.
Totu[i, dac\ „documentele Prioriei“ ar fi corecte, ar trebui s\ recon-
sider\m cele de mai sus, s\ le privim ca pe ceva diferit de o simpl\ fars\
din secolul al [aptesprezecelea. Ar trebui s\ accept\m c\ a existat
`ntr-adev\r un ordin sau o societate secret\, o fr\]ie sau o confrerie clan-
destin\ autentic\. Aceasta s-ar putea s\ nu fi fost `n `ntregime, sau nu
130 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
chiar `n primul r`nd, mistic\. Este posibil, la fel de bine, s\ fi fost, `n
mare m\sur\, politic\. Dar ar trebui s\ fi existat cu patru sute dou\zeci
[i cinci de ani `nainte ca numele s\-i fie f\cut public [i cu dou\ secole
`nainte ca presupusul ei fondator s\ se fi n\scut.
~nc\ o dat\, nu am g\sit nici o dovad\ substan]ial\. Cu sigu-
ran]\, trandafirul a fost un simbol mistic din timpuri imemorabile,
aflat `n vog\, `n mod special, `n Evul Mediu – de pild\, `n populara
Romance of the Rose (Roman]a rozei) de Jean de Meung sau `n
Paradiso (Paradisul), de Dante. Iar crucea ro[ie, era, de asemenea,
un motiv simbolic tradi]ional. {i nu numai pe blazonul Cavalerilor
Templieri. Ulterior, a devenit crucea Sf`ntului Gheorghe [i, astfel, a
fost adoptat\ de Ordinul Jartierei – creat cam la treizeci de ani dup\
c\derea templierilor. ~ns\, `n ciuda faptului c\ trandafirii [i crucile
ro[ii abund\ ca motive simbolice, nu exist\ nici o dovad\ a existen-
]ei unei institu]ii sau a unui ordin [i, cu at`t mai pu]in, a unei socie-
t\]i secrete.
Pe de alt\ parte, Frances Yates sus]ine c\ au existat societ\]i
secrete care au ac]ionat cu mult timp `nainte de „rozicrucienii“ din
secolul al [aptesprezecelea – [i c\ aceste societ\]i timpurii erau, de
fapt, „rozicruciene“ ca politic\ [i ca orientare filozofic\, dac\ nu
neap\rat ca nume.13 Astfel, `ntr-o discu]ie pe care am purtat-o cu
unul dintre documentari[tii no[tri, ea la descris pe Leonardo ca pe
un „rozicrucian“ – folosind termenul ca pe o metafor\, cu inten]ia
de a-i defini scara de valori [i atitudinile. Dar asta nu e tot. ~n 1629,
c`nd interesul st`rnit de rozicrucieni `n Europa atinsese apogeul, un
b\rbat numit Robert Denyau, paroh `n Gisors, a alc\tuit o istorie
complet\ a fort\re]ei [i a familiei Gisors. ~n manuscrisul s\u,
Denyau afirm\, `n mod explicit, c\ Roza-Cruce a fost fondat\ `n
1188 de Jean de Gisors. Cu alte cuvinte, aceast\ scriere din secolul
al [aptesprezecelea confirm\, cuv`nt cu cuv`nt, afirma]iile din „docu-
mentele Prioriei“. Indiscutabil, redactarea manuscrisului lui Denyau
a avut loc cu patru secole [i jum\tate mai t`rziu dec`t faptul relatat.
Dar el constituie o m\rturie de foarte mare `nsemn\tate. Iar faptul
c\ provine din Gisors `l face cu at`t mai important.14
Am fost l\sa]i f\r\ dovezi, doar cu ipoteze posibile. Dar p`n\ `n
acel moment, din toate punctele de vedere, „documentele Prioriei“
se dovediser\ uimitor de exacte. Ar fi fost o nebunie s\ le arunc\m
din m`inile noastre. Nu eram preg\ti]i s\ le accept\m orbe[te, f\r\ s\
punem `ntreb\ri. Dar ne sim]eam obliga]i s\ le lu\m `n considera]ie.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 131
Prioria din Orleans
Pe l`ng\ afirma]iile pompoase, „documentele Prioriei“ ofer\ [i
informa]ii de alt tip, am\nunte aparent at`t de triviale [i de ne-
`nsemnate `nc`t semnifica]ia lor ne-a derutat. Pe de alt\ parte, totala
lor lips\ de importan]\ pleda `n favoarea veridicit\]ii lor. Pur [i
simplu, n\scocirea unor detalii at`t de minore era lipsit\ de sens. ~n
plus, erau destul de multe cele a c\ror autenticitate chiar putea fi
confirmat\.
Astfel, de exemplu, se spune c\ Girard, abate al „micii priorii“
din Orleans `ntre 1239 [i 1244, ar fi cedat cavalerilor teutoni o
por]iune de teren din Acra. Nu este limpede de ce trebuia f\cut\
aceast\ men]iune, dar ea poate fi cu siguran]\ dovedit\. Hrisovul
original exist\, dateaz\ din 1239 [i poart\ semn\tura lui Girard.
Ne s`nt oferite informa]ii similare, mult mai semnificative,
despre un abate numit Adam, care a condus aceea[i „mic\ priorie“
din Orléans `n anul 1281. Conform „documentelor Prioriei“, Adam
a cedat un teren de l`ng\ Orval c\lug\rilor care ocupau atunci
aba]ia aflat\ acolo – cistercienii, care se mutaser\ `n acel loc sub
obl\duirea Sf`ntului Bernard, cu un secol [i jum\tate `nainte. Nu
am putut g\si dovezi scrise referitoare la respectiva tranzac]ie, dar
ea pare suficient de plauzibil\ – exist\ hrisoave care atest\ multe
alte opera]iuni de aceea[i natur\. Ceea ce o face pe aceasta demn\
de interes este, bine`n]eles, reintrarea `n scen\ a Orvalului, pe care
l-am mai `nt`lnit `n timpul cercet\rilor noastre anterioare. ~n plus,
se pare c\ terenul `n cauz\ prezenta o importan]\ deosebit\, pentru
c\ „documentele Prioriei“ ne relateaz\ c\, prin aceast\ dona]ie,
Adam [i-a atras m`nia confreriei din Sion, `ntr-o asemenea m\sur\
`nc`t se pare c\ a fost silit s\ renun]e la pozi]ia sa. Afl\m din
Dossiers secrets c\ actul s\u de abdicare a fost girat oficial de
Thomas de Sainville, marele maestru al Ordinului Sf`ntului Laz\r.
Se spune c\, imediat dup\ aceea, Adam ar fi plecat la Acra, c\ apoi
ar fi fugit din cetate c`nd aceasta a c\zut `n m`inile mahomedanilor
[i c\ ar fi murit `n Sicilia `n 1291.
Nici de aceast\ dat\ nu am putut g\si actul original de abdicare.
Dar Thomas de Sainville era mare maestru al Ordinului Sf`ntului
Laz\r `n 1281, iar cartierul general al acestui ordin se afla l`ng\
Orleans – unde se spune c\ ar fi avut loc abdicarea lui Adam. {i nu
132 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
exist\ dubii asupra plec\rii acestuia din urm\ la Acra. Dou\ decla-
ra]ii [i dou\ scrisori au fost `ntr-adev\r semnate de el de acolo,
prima fiind datat\ august 1281,15 iar cealalt\ martie 1289.16
„Capul“ templierilor
Conform „documentelor Prioriei“, Prioria din Sion nu era, `n
adev\ratul sens al cuv`ntului, o perpetuare sau o extensie a Ordinu-
lui Templului. Dimpotriv\, textul subliniaz\ `n repetate r`nduri c\
separarea celor dou\ ordine a avut loc odat\ cu „t\ierea ulmului“,
`n 1188. Totu[i, este clar c\, `ntre cele dou\, au continuat s\ existe
anumite rela]ii [i „`n 1307, Guillaume de Gisors a primit, din partea
Ordinului Templului, capul de aur, Caput LVIII c “.17
Cercet\rile `ntreprinse asupra templierilor ne familiarizaser\
deja cu acest cap misterios. Totu[i, ideea a-l lega pe acesta de Sion
[i de, dup\ toate aparen]ele, importanta familie de Gisors, ne-a
atras aten]ia ca fiind dubioas\ – era ca [i cum „documentele Prio-
riei“ s-ar fi str\duit s\ fac\ conexiuni redutabile [i sugestive. Cu
toate acestea, tocmai de aceast\ dat\ am descoperit confirmarea cea
mai solid\ [i cea mai [ocant\. Este vorba de urm\torul fragment
din `nregistr\rile oficiale ale Inchizi]iei:
Dup\ arest\ri, paznicul [i administratorul bunurilor Templului
din Paris a fost un om al regelui, pe numele s\u Guillaume Pidoye.
La data de 11 mai 1308, acesta a declarat, `n fa]a inchizitorilor, c\,
la vremea arest\rii cavalerilor templieri, lui, confratelui s\u Guil-
laume de Gisors [i unui oarecare Rayner Bourdon li se ordonase s\
`nf\]i[eze Inchizi]iei toate chipurile de metal sau de lemn pe care le
g\siser\. Printre bunurile Templului, ei descoperiser\ un imens cap
de argint aurit... imaginea unei femei, pe care Guillaume l-a
`nf\]i[at inchizitorilor la data de 11 mai. Capul purta o etichet\,
„CAPUT LVIII c “.18
Dac\ respectivul cap continua s\ ne deruteze, contextul `n care
ap\rea Guillaume de Gisors ne dezorienta `n aceea[i m\sur\. ~n
mod explicit, era men]ionat `n calitate de confrate al lui Pidoye,
unul din oamenii regelui Filip. Cu alte cuvinte, el, ca [i Filip, p\rea
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 133
s\ le fi fost ostil templierilor [i s\ fi participat la atacul `mpotriva
lor. ~ns\, conform „documentelor Prioriei“, Guillaume era, la timpul
respectiv, marele maestru al acesteia. Se putea trage de aici conclu-
zia c\ Sionul a sus]inut ac]iunea lui Filip `mpotriva Templului, poate
chiar a participat la ea? Exist\ anumite „documente ale Prioriei“
care sugereaz\ c\ a[a trebuie s\ se fi petrecut lucrurile – c\ Sionul,
`ntr-un mod neprecizat, a autorizat [i a condus dizolvarea pro-
teja]ilor s\i nesupu[i. Pe de alt\ parte, acelea[i documente sugereaz\
c\, `n ultimele zile ale ordinului lor, cel pu]in anumi]i templieri s-au
bucurat de un fel de protec]ie paternal\ din partea Sionului. Dac\
acesta este adev\rul, este foarte posibil ca Guillaume de Gisors s\ fi
avut rolul unui „agent dublu“. S-ar putea ca lui s\ i se fi datorat
divulgarea planurilor lui Filip, ca acesta s\ fi fost modul `n care
templierii au fost avertiza]i de ma[ina]iunile regelui `mpotriva lor.
Dac\, dup\ ruptura oficial\ din 1188, Sionul a continuat, de fapt, s\
exercite un control clandestin asupra afacerilor Templului, Guil-
laume de Gisors s-ar putea s\ fi fost, `ntr-o anumit\ m\sur\, respon-
sabil de distrugerea meticuloas\ a documentelor Ordinului – [i de
inexplicabila dispari]ie a tezaurului acestuia.
Marii mae[tri ai templierilor
Pe l`ng\ informa]iile incomplete men]ionate anterior, textul din
Dossiers secrets mai cuprinde trei liste cu nume. Dintre acestea,
prima este destul de lipsit\ de complica]ii – este cea mai lipsit\ de
interes [i cea care genereaz\ cele mai pu]ine controverse [i `ntre-
b\ri, fiind pur [i simplu o list\ a aba]ilor care au fost `n fruntea
domeniilor Sionului din Palestina `ntre anii 1152 [i 1281. Cerce-
t\rile noastre i-au confirmat veridicitatea; am reg\sit-o `n alte docu-
mente, care nu au nici o leg\tur\ cu Dossiers secrets [i care provin
din surse accesibile [i de necontestat.19 Aceste alte liste coincid cu
cele care fac obiectul cercet\rii noastre, cu excep]ia a dou\ nume
care, `n primele, lipsesc. A[adar, `n cazul acesta, „documentele Pri-
oriei“ nu numai c\ nu vin `n contradic]ie cu istoria acceptat\, dar
s`nt [i mai comprehensive, complet`nd anumite lacune.
A doua list\ din Dossiers secrets este aceea a marilor mae[tri ai
Cavalerilor Templieri, din 1118 p`n\ `n 1190 – cu alte cuvinte, de la
134 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
`nfiin]area ordinului [i p`n\ la desp\r]irea de Sion [i la „t\ierea ulmu-
lui“ din Gisors. La prima vedere, nici aceasta nu p\rea neobi[nuit\
sau ciudat\. Dar, c`nd am comparat-o cu altele – de exemplu, cu cele
men]ionate de istoricii consacra]i preocupa]i de templieri – am
descoperit imediat anumite discrepan]e c`t se poate de evidente.
Conform, practic, tuturor celorlalte liste, `ntre anii 1118 [i 1190,
au existat zece mari mae[tri. ~ns\ pe lista din Dossiers secrets figu-
reaz\ numai opt. Pe majoritatea celorlalte liste, André de Montbard –
unchiul Sf`ntului Bernard – apare nu doar drept cofondatorul
Ordinului, ci [i ca marele s\u maestru, `n perioada 1153-1156. Din
Dossiers secrets, rezult\ c\ nu a fost mare maestru niciodat\, dar, `n
`ntreaga sa carier\, a ac]ionat din culise ca [i cum func]ia i-ar fi
apar]inut. De asemenea, multe dintre celelalte liste `l men]ioneaz\
pe Bertrand de Blanchefort ca fiind al [aselea mare maestru al Tem-
plului, care i-ar fi succedat, `n 1156, lui André de Montbard. ~ns\ `n
Dossiers secrets figureaz\ nu ca al [aselea, ci ca al patrulea, fiind
investit `n 1153. Mai existau [i alte astfel de discrepan]e [i con-
tradic]ii, despre care nu [tiam ce s\ credem, nu ne d\deam seama c`t
de mult\ importan]\ ar fi trebuit s\ le acord\m. Ar fi trebuit s\ con-
sider\m lista din Dossiers secrets ca fiind inexact\ pentru simplul
motiv c\ nu coincidea cu cele `ntocmite de istoricii consacra]i?
Trebuie subliniat faptul c\ nu exist\ nici o list\ oficial\ sau definitiv\
a marilor mae[tri ai Templului. Nimic de acest gen nu a fost p\strat pen-
tru posteritate. ~nregistr\rile f\cute de Templu au fost distruse sau au
disp\rut, iar cea mai timpurie redactare a listei marilor mae[tri ai ordinu-
lui a fost f\cut\ `n 1342 – la treizeci de ani dup\ ce acesta fusese desfiin]at
[i la dou\ sute dou\zeci [i cinci de ani de la data `nfiin]\rii sale. Ca
urmare, istoricii care au `ntocmit astfel de liste s-au bazat pe cronici con-
temporane ordinului – `ntocmite de oameni care, scriind, de exemplu, `n
1170, f\ceau `n treac\t aluzie la o anumit\ persoan\ care avea `n acel timp
calitatea de maestru sau de mare maestru al Templului. Iar dovezi supli-
mentare pot fi ob]inute examin`nd documente [i hrisoave din epoc\, `n
care un anumit templier ad\uga semn\turii sale un titlu anume. De aceea
nu trebuie s\ ne mire faptul c\ listele marilor mae[tri [i ale perioadelor `n
care ace[tia au de]inut func]ia genereaz\ incertitudine [i confuzie. {i nu
avem de ce s\ fim surprin[i de deosebirile dintre listele `ntocmite de
diver[i autori, deosebiri uneori radicale de la o relatare la alta.
Cu toate acestea, existau anumite detalii cruciale – precum ace-
lea mai sus men]ionate – `n privin]a c\rora „documentele Prioriei“
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 135
aveau abateri semnificative fa]\ de toate celelalte surse. Nu puteam,
a[adar, ignora aceste abateri. Era necesar s\ descoperim, `n m\sura
`n care acest lucru ne st\tea `n puteri, dac\ lista din Dossiers secrets
nu d\dea dovad\ de neglijen]\, sau de ignoran]\, sau de am`ndou\
deopotriv\; sau, dimpotriv\, dac\ nu cumva aceast\ list\ era aceea
adev\rat\, bazat\ pe informa]ii „din interior“, inaccesibile pentru
istorici. Dac\ Sionul crease Cavalerii Templieri [i dac\ acela[i Sion
(sau cel pu]in documentele sale) supravie]uise p`n\ `n prezent era
rezonabil s\ presupunem c\ era singurul cunosc\tor al unor am\-
nunte care, fire[te, nu se reg\seau nic\ieri altundeva.
Majoritatea discrepan]elor dintre lista aflat\ `n Dossiers secrets [i
cele provenind din alte surse pot fi explicate cu extrem de mult\
u[urin]\. ~n acest moment, nu este cazul s\ examin\m fiecare dintre
aceste nepotriviri pentru a o justifica. Un singur exemplu ar trebui s\
fie suficient pentru a demonstra cum [i de ce au ap\rut respectivele
neconcordan]e. ~n afar\ de marele maestru, Templul avea o multitudine
de mae[tri locali – unul pentru Anglia, unul pentru Normandia, unul
pentru Aquitania, pe scurt, c`te unul pentru fiecare teritoriu pe care se
aflau domeniile sale. De asemenea, exista un maestru al `ntregii Europe
[i, dup\ toate aparen]ele, unul al tuturor m\rilor. ~n documente [i
hrisoave, ace[ti mae[tri locali [i regionali ar fi trebuit s\ semneze `ntot-
deauna ca „Magister Templi“ – maestru al Templului. Iar, `n majori-
tatea cazurilor, marele maestru – din modestie, neglijen]\, nep\sare sau
din grab\ – ar fi putut de asemenea s\ semneze doar ca „Magister
Templi“. Cu alte cuvinte, André de Montbard, maestrul regional al
Ierusalimului, ar fi putut avea, ad\ugat semn\turii sale de pe un hrisov,
acela[i titlu ca [i marele maestru, Bertrand de Blanchefort.
De aceea nu este greu s\ `n]elegem cum ar fi fost posibil ca un
istoric, lucr`nd doar cu unul sau dou\ documente [i a f\r\ apela la o
verificare `ncruci[at\ a referin]elor utilizate, s\ interpreteze gre[it,
din cauza grabei, statutul lui André de Montbard `n cadrul ordinu-
lui. Ca urmare a acestui tip de erori, multe liste ale marilor mae[tri
ai templierilor `l includ pe Everard des Barres. ~ns\, conform regu-
lamentelor Templului, marele maestru trebuia s\ fie ales la Ierusalim,
de c\tre un consiliu de canonici, [i tot `n Ierusalim `[i avea [i re[e-
din]a. Cercet\rile noastre au demonstrat c\ Everard des Barres era
un maestru regional, ales `n Fran]a [i av`ndu-[i re[edin]a `n aceea[i
]ar\, care nu a pus piciorul `n }ara Sf`nt\ dec`t mult mai t`rziu. Pe
aceast\ baz\, putea fi exclus de pe lista marilor mae[tri – a[a cum
136 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

se procedase `n Dossiers secrets. Era o problem\ subtil\, specific

academic\, `n cazul c\reia „documentele Prioriei“ d\deau dovad\
de o minu]ioas\ corectitudine [i de o precizie despre n-am fi crezut
c\ puteau fi transpuse `n realitate.
Am petrecut mai mult de un an examin`nd [i compar`nd diverse
liste cu marii mae[tri templieri. Am consultat toate lucr\rile dedi-
cate ordinului, `n francez\, englez\ [i german\, dup\ care am veri-
ficat [i sursele documentare ale acestora. Am studiat cronicile
timpului – precum aceea a lui Guillaume de Tyre – [i alte `nre- CAPITOLUL 6
gistr\ri din aceea[i perioad\. Am cercetat toate hrisoavele pe care
le-am putut g\si [i am ob]inut informa]ii complete legate de toate
cele despre care se [tia c\ `nc\ mai exist\. Am comparat semnatarii
[i titlurile de pe numeroase proclama]ii, edicte, acte [i alte docu-
Marii mae[tri [i r`ul subteran
mente ale templierilor. Ca rezultat al acestor cercet\ri exhaustive, a
devenit evident faptul c\ lista din Dossiers secrets era mult mai
corect\ dec`t oricare alta – nu numai `n ceea ce prive[te identitatea ~n Dossiers secrets,1 urm\toarele personalit\]i s`nt enumerate `n
marilor mae[tri c`t `n privin]a datelor `ntre care [i-au de]inut calitate de mari mae[tri succesivi ai Prioriei din Sion – sau, ca s\
func]ia. Dac\ exista `ntr-adev\r o list\ definitiv\ a marilor mae[tri folosim un termen oficial, de „Nautonnier“, ceea ce, `n franceza
ai Templului, aceasta era `n Dossiers secrets.20 veche, `nsemna „navigator“ sau „c`rmuitor“:
Corectitudinea respectivei liste nu este important\ doar `n sine.
Implica]iile sale s`nt mult mai largi. F\r\ `ndoial\, o astfel de list\ Jean de Gisors 1188-1220
ar fi putut fi redactat\ de un cercet\tor extrem de meticulos, dar Marie de Saint-Clair 1220-1266
efortul s\u ar fi fost enorm. Ni s-a p\rut mult mai plauzibil\ con- Guillaume de Gisors 1266-1307
cluzia c\ acurate]ea listei atesta de]inerea unor informa]ii confi- Edouard de Bar 1307-1336
den]iale sau „din interior“ – p`n\ atunci inaccesibile istoricilor. Jeanne de Bar 1336-1351
Indiferent dac\ aceast\ concluzie era sau nu corect\, noi eram Jean de Saint-Clair 1351-1366
confrunta]i cu un fapt indiscutabil – cineva reu[ise, cumva, s\ aib\ Blanche d’Evreux 1366-1398
acces la o list\ mult mai corect\ dec`t oricare alta. Iar dup\ ce Nicolas Flamel 1398-1418
aceast\ list\ – `n ciuda diferen]elor fa]\ de celelalte, acceptate pe o René d’Anjou 1418-1480
scar\ mai larg\ – `[i dovedise at`t de frecvent acurate]ea, credibili- Iolande de Bar 1480-1483
tatea „documentelor Prioriei“, `n ansamblul lor, sporise `n mod Sandro Filipepi 1483-1510
considerabil. Dac\ se putuse demonstra c\ Dossiers secrets erau Leonardo da Vinci 1510-1519
demne de `ncredere din acest punct de vedere, erau ceva mai pu]ine Conetabilul de Bourbon 1519-1527
motive de a ne `ndoi de ele `n alte privin]e. Ferdinand de Gonzague 1527-1575
O astfel de asigurare era at`t oportun\ c`t [i necesar\. ~n lipsa ei, Louis de Nevers 1575-1595
ar fi fost foarte posibil s\ respingem, f\r\ ezitare, cea de-a treia list\ – Robert Fludd 1595-1637
cea a marilor mae[tri ai Prioriei din Sion. Pentru c\ aceast\ a treia J. Valentin Andrea 1637-1654
list\, chiar [i `n urma unei examin\ri fugare, p\rea absurd\. Robert Boyle 1654-1691
Isaac Newton 1691-1727
138 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Charles Radclyffe 1727-1746
Charles de Lorena 1746-1780
Maximilian de Lorena 1780-1801
Charles Nodier 1801-1844
Victor Hugo 1844-1885
Claude Debussy 1885-1918
Jean Cocteau 1918-
La `nceput, am privit tabelul cu scepticism. Pe de-o parte, con]i-
nea o serie de nume pe care oricine se a[teapt\ s\ le descopere pe o
astfel de list\ – numele unor personalit\]i binecunoscute, de obicei
asociate cu „ocultismul“ [i „ezoterismul“. Pe de alt\ parte, cuprin-
dea [i altele, la fel de ilustre, dar pu]in probabile – apar]in`nd unor
oameni greu de imaginat `n postura de conduc\tori ai unei societ\]i
secrete. ~n acela[i timp, multe dintre acestea din urm\ s`nt exact
genul de nume pe care diverse societ\]i din secolul dou\zeci au
`ncercat adesea s\ [i le `nsu[easc\, atribuindu-[i astfel origini c`t
mai nobile. De exemplu, listele publicate de AMORC, ace[ti „rozi-
crucienii“ contemporani din California, includ realmente toate per-
sonalit\]ile din istoria [i cultura Occidentului al c\ror crez se `nt`mpl\
s\ coincid\, fie [i numai tangen]ial, cu cel al acestui ordin. Supra-
punerea sau convergen]a atitudinilor este prost g`ndit\ [i hazardat\,
aiurindu-l pe „ini]iat“. Astfel, se pretinde c\ Dante, Shakespeare,
Goethe [i nenum\ra]i al]ii au fost „rozicrucieni“ – insinu`ndu-se c\
erau membri `n toat\ puterea cuv`ntului [i `[i `ndeplineau cu regu-
laritate toate datoriile fa]\ de ordin.
Atitudinea noastr\ ini]ial\ fa]\ de lista de mai sus a fost la fel de
cinic\. Subliniem `nc\ o dat\ c\ aceasta con]ine nume extrem de
previzibile – nume asociate cu „ocultismul“ [i „ezoterismul“. Nico-
las Flamel, de exemplu, este cel mai celebru [i mai cel mai adesea
men]ionat `n diverse documente dintre alchimi[tii medievali.
Robert Fludd, un filozof din secolul al [aptesprezecelea, a fost un
promotor al doctrinei hermetice [i al altor discipline oculte. Johann
Valentin Andrea, un german contemporan cu Fludd, a scris, printre
altele, c`teva lucr\ri care prezentau mitul fabulosului Chistian
Rosenkreuz. Mai apar, de asemenea, nume ca Leonardo da Vinci [i
Sandro Filipepi, care este mai bine cunoscut drept Botticelli. S`nt
inclu[i savan]i celebri, ca Robert Boyle [i Sir Isaac Newton. {i se
pretinde c\, `n ultimele dou\ secole, printre marii mae[tri ai Prioriei
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 139
din Sion s-au num\rat personalit\]i ale culturii universale, ca Victor
Hugo, Claude Debussy [i Jean Cocteau.
Prin includerea unor astfel de nume, lista din Dossiers secrets nu
poate dec`t s\ devin\ suspect\. Este aproape de neconceput c\ unele
dintre personalit\]ile citate ar fi condus o societate secret\ – [i, cu at`t
mai mult, una devotat\ intereselor „oculte“ [i „ezoterice“. Boyle [i
Newton, de exemplu, s`nt nume pe care oamenii secolului dou\zeci nici
nu se g`ndesc s\ le asocieze cu „ocult“ [i „ezoteric“. Nu acela[i lucru
se poate spune despre Hugo, Debussy [i Cocteau, dar ace[tia s`nt mult
prea bine cunoscu]i, au fost obiectul prea multor cercet\ri [i subiectul
prea multor scrieri pentru a se a putea crede c\ ar fi fost [i „mari
mae[tri“ ai unui ordin secret. ~n orice caz, este greu de imaginat c\,
dac\ a[a ar fi stat lucrurile, nimic nu ar fi ie[it la iveal\.
Pe de alt\ parte, aceste nume ilustre nu s`nt singurele de pe list\.
Majoritatea celorlalte le apar]in unor nobili europeni de rang `nalt,
multe dintre acestea fiind necunoscute – nefamiliare nu numai pentru
cititorii obi[nui]i, ci [i pentru istoricii profesioni[ti. Unul ar fi, de
pild\, Guillaume de Gisors, despre care se spune c\, `n 1306, ar fi
organizat Prioria din Sion ca pe o „francmasonerie hermetic\“. Un
altul este bunicul lui Guillaume, Jean de Gisors, prezentat ca
primul mare maestru independent al Sionului, cel c\ruia i s-a
`ncredin]at aceast\ func]ie `n 1188, dup\ „t\ierea ulmului“ [i sepa-
rarea de Templu. Din punct de vedere istoric, nu exist\ dubii `n
ceea ce prive[te existen]a lui Jean de Gisors. S-a n\scut `n 1133 [i a
murit `n 1220. Este men]ionat `n cronici [i se [tie c\ a fost, cel
pu]in, seniorul vestitei fort\re]e din Normandia `n care aveau loc,
conform `n]elegerii existente, `nt`lnirile dintre regii Angliei [i ai
Fran]ei, ca aceea din 1188, cunoscut\ datorit\ t\ierii ulmului. Dup\
toate aparen]ele, Jean era un feudal extrem de influent [i de bogat
[i, p`n\ `n 1193, a fost vasalul regelui Angliei, ]ar\ `n care se [tie c\
de]inea, pe l`ng\ propriet\]ile din Sussex, mo[ia Titchfield din
Hampshire.2 Conform Dossiers secrets, `n 1169 a avut, la Gisors, o
`ntrevedere cu Thomas Becket – dar scopul nu este precizat. Am
reu[it s\ g\sim dovezi care atest\ c\ Becket a fost `ntr-adev\r la
Gisors `n 1169,3 fiind a[adar posibil ca el s\ fi venit `n contact cu
seniorul fort\re]ei, dar nu am descoperit nici o `nregistrare care s\
confirme `ntrevederea celor doi b\rba]i.
Pe scurt, despre Jean de Gisors nu au ajuns p`n\ la noi dec`t
c`teva detalii lipsite de importan]\, greu de urm\rit. Se pare c\ istoria
140 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
nu a p\strat alte urme, cu excep]ia existen]ei [i a titlului s\u. Fapte-
le nu `i s`nt men]ionate – nu se [tie nici cum [i-a c`[tigat faima, nici
datorit\ c\ror merite i s-a `ncredin]at func]ia de mare maestru al
Sionului. Ne-am `ntrebat, a[adar, cum anume `[i dob`ndise Jean
locul din lista marilor mae[tri, presupun`nd c\ aceasta era auten-
tic\. Iar dac\ era doar o contrafacere ulterioar\, de ce ar fi fost
inclus `n ea un personaj at`t de obscur?
Ni s-a p\rut plauzibil\ o singur\ explica]ie care, de fapt, nu l\murea
prea multe. La fel ca toate celelalte nume aristocratice de pe lista mari-
lor mae[tri ai Sionului, [i al lui Jean de Gisors se reg\sea `n genealogi-
ile stufoase cuprinse `n „documentele Prioriei“. Ca [i ceilal]i nobili
insignifian]i, apar]inea p\durii de arbori genealogici a c\ror r\d\cin\
comun\ p\rea s\ fie, `n ultim\ instan]\, dinastia merovingian\. De
aceea ni s-a p\rut evident faptul c\ Prioria din Sion – `n linii mari, cel
pu]in – era o afacere de familie. Dintr-un anumit punct de vedere,
ordinul l\sa impresia unei leg\turi intime cu o anumit\ linie de s`nge,
cu o anumit\ descenden]\. Iar aceast\ leg\tur\ de s`nge explica, proba-
bil, prezen]a nobililor `n r`ndurile marilor mae[tri.
Lista citat\ la `nceputul capitolului sugereaz\ c\ func]ia de mare
maestru al Sionului pendula `ntre dou\ grupuri distincte. Primul
este cel alc\tuit din personalit\]i de vaz\ care – datorit\ forma]iei
lor ezoterice, artistice sau [tiin]ifice – ocup\ locuri marcante `n tra-
di]ia, istoria [i cultura occidental\. Din cel de al doilea fac parte
membrii unei anumite `ncreng\turi de familii nobile – sau chiar
regale – `nrudite. ~ntr-o anumit\ m\sur\, aceast\ al\turare ciudat\
avea darul de a face lista mai plauzibil\. Dac\ cineva ar fi dorit
doar s\-[i „fabrice o genealogie“, nu ar fi avut de ce s\ includ\ at`t
de mul]i aristocra]i necunoscu]i sau de mult c\zu]i `n uitare. De
exemplu, nu ar fi avut nici un sens prezen]a unui personaj ca
Charles de Lorena – feldmare[al austriac din secolul al optspreze-
celea [i cumnatul `mp\r\tesei Maria-Tereza, care s-a dovedit abso-
lut inept pe c`mpul de lupt\ [i a fost `nvins `n toate b\t\liile purtate
cu Frederik cel Mare al Prusiei.
Cel pu]in `n aceast\ privin]\, Prioria din Sion p\rea s\ fie, `n
aceea[i m\sur\, modest\ [i realist\. Nu pretindea c\ ar fi ac]ionat
sub auspiciile unor genii sau „mae[tri“ supradota]i, sau „ini]ia]i“
ilumina]i, sau sfin]i, sau `n]elep]i, sau nemuritori. Dimpotriv\,
recuno[tea c\ marii s\i mae[tri fuseser\ oameni supu[i gre[elii, c\
alc\tuiau un e[antion reprezentativ al `ntregii specii umane – c`teva
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 141
genii, c`teva personalit\]i notabile, c`teva „specimene mediocre“,
c`teva nulit\]i, [i chiar c`]iva neghiobi.
Nu puteam dec`t s\ ne `ntreb\m ce rost ar fi avut includerea unui
astfel de spectru pe o list\ falsificat\ sau inventat\. Dac\ cineva
dore[te s\ alc\tuiasc\ o list\ imaginar\ cu mari mae[tri, de ce s\ nu
aleag\ doar nume ilustre? Dac\ vrea s\-[i „fabrice o genealogie“ care
`i cuprinde pe Leonardo, Newton [i Victor Hugo, de ce s\ nu-i
adauge [i pe Dante, Michelangelo, Goethe [i Tolstoi – `n locul unor
necunoscu]i ca Edouard de Bar [i Maximilian de Lorena? {i de ce
erau pe list\ at`t de multe „personalit\]i de m`na a doua“? De ce s\ fi
fost ales un scriitor relativ minor, ca Charles Nodier, `n locul unui
contemporan al s\u ca Byron sau Pu[kin? De ce indiscutabil excen-
tricul Cocteau `n locul unor oameni cu prestigiul interna]ional al lui
André Gide sau Albert Camus? {i de ce s\ fi fost omise personalit\]i
ca Poussin, a c\rui leg\tur\ cu misterul fusese deja stabilit\? Astfel
de `ntreb\ri ne-au obsedat [i au sf`r[it prin a ne convinge c\ lista tre-
buia examinat\ `nainte de a o respinge ca pe o `n[el\torie grosolan\.
De aceea am trecut la o cercetare ampl\ [i detaliat\ a presupu-
[ilor mari mae[tri – le-am trecut `n revist\ biografiile, activit\]ile [i
realiz\rile. Pe parcursul acestui studiu ne-am str\duit, `n m\sura `n
care a fost posibil [i `n cazul fiec\rui nume de pe list\, s\ r\spun-
dem unor anumite `ntreb\ri decisive:
1) A existat vreun contact personal, direct sau indirect, `ntre
fiecare prezumtiv mare maestru, predecesorul s\u direct [i succe-
sorul s\u imediat?
2) A existat vreun grad de rudenie, de s`nge sau de alt gen, a fiec\rui
prezumtiv mare maestru cu familiile men]ionate `n genealogiile incluse
`n „documentele Prioriei“ – sau cu oricare alt\ familie considerat\ a fi
descendent\ a Merovingienilor, [i mai ales cu casa ducal\ de Lorena?
3) Se poate eviden]ia o conexiune `ntre fiecare prezumtiv mare
maestru [i Rennes-le-Château, Gisors, Stenay, Saint Sulpice sau orice
alt sit la care ne-au condus, `n mod repetat, investiga]iile anterioare?
4) Dac\ Sionul s-a definit pe sine `nsu[i drept o „francmasonerie
hermetic\“, a dat fiecare dintre presupu[ii mari mae[tri dovad\ de o
anumit\ predispozi]ie c\tre doctrina lui Hermes Trismegistul sau de
un anumit interes fa]\ de societ\]ile secrete?
Dac\ informa]iile despre presupu[ii mari mae[trii care ar fi con-
dus ordinul `nainte de anul 1400 au fost greu, uneori chiar imposibil,
142 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
de ob]inut, cercet\rile legate de cei mai apropia]i de epoca noastr\
au avut rezultate uimitoare [i consistente. Se putea stabili o leg\tur\
`ntre marea majoritate a acestora [i unul sau mai multe dintre siturile
pe care le-am considerat relevante – Rennes-le-Château, Gisors,
Stenay sau Saint Sulpice. Cele mai multe nume de pe list\ erau ale
unor persoane care aveau leg\turi de s`nge cu casa de Lorena sau
erau legate `ntr-un alt mod de aceasta; chiar [i Robert Fludd a fost
profesorul fiilor lui Henric de Lorena. ~ncep`nd cu Nicolas Flamel,
to]i componen]ii listei au fost ini]ia]i `n doctrina hermetic\ [i aso-
cia]i cu societ\]i secrete – [i este vorba chiar de anumite persoane,
ca Boyle [i Newton, c\rora nimeni nu s-ar fi gr\bit s\ le atribuie astfel
de preocup\ri. {i, cu o singur\ excep]ie, fiecare prezumtiv mare
maestru a venit `n contact – uneori direct, alteori prin intermediul
unor prieteni apropia]i [i comuni – at`t cu cel care l-a precedat c`t [i
cu cel care i-a succedat. Din cele pe care le-am descoperit, lan]ul
p\rea rupt `ntr-un singur loc. {i chiar [i aceast\ ruptur\, ap\rut\ `n
preajma Revolu]iei Franceze, `ntre Maximilian de Lorena [i Charles
Nodier, nu este stabilit\ definitiv.
Contextul acestui capitol nu ne permite s\-l prezent\m pe fiecare
prezumtiv mare maestru cu lux de am\nunte. Unii s`nt persoane pu]in
cunoscute, a c\ror importan]\ poate fi remarcat\ doar privindu-i din
perspectiva unei anumite epoci, iar pentru a le releva `ntreaga
`nsemn\tate ar fi necesare lungi incursiuni pe t\r`muri uitate ale isto-
riei. Iar celebrit\]ile ar fi imposibil de analizat `n numai c`teva pagini.
Ca urmare, materialul bibliografic relevant `n ceea ce prive[te at`t per-
sonalitatea fiec\rui prezumtiv mare maestru c`t [i conexiunile ce `i
unesc a fost consemnat `ntr-o anex\ a lucr\rii. ~n capitolul de fa]\ vom
insista doar asupra evolu]iei evenimentelor sociale [i culturale `n cadrul
c\reia personalit\]ile `nscrise pe list\ au jucat un rol colectiv. Pentru c\
tocmai `n aceast\ evolu]ie investiga]iile noastre au identificat amprenta
clar\ a Prioriei din Sion.
René d’Anjou
De[i pu]in cunoscut ast\zi, René d’Anjou – „Bunul Rege René“,
cum i se spunea – a fost una dintre cele mai importante personalit\]i
ale culturii europene din perioada prerenascentist\. N\scut `n 1408, pe
parcursul vie]ii sale a reu[it s\ devin\ de]in\torul unui impresionant
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 143
[ir de titluri. Dintre cele mai importante, se pot enumera: conte de
Bar, conte de Provence, conte de Piedmont, conte de Guise, duce de
Calabria, duce de Anjou, duce de Lorena, rege al Ungariei, rege al
Neapolelui [i Siciliei, rege al Aragonului, Valenciei, Majorc\i [i
Sardiniei – [i, probabil cel mai sonor, rege al Ierusalimului. Cel din
urm\ era, desigur, `n `ntregime onorific. Cu toate acestea, sugera o
continuitate care cobora p`n\ la Godfroi de Bouillon [i recunoscut\
de ceilal]i potenta]i europeni. Una din fiicele sale, Marguerite d’An-
jou, s-a c\s\torit `n 1445 cu Henric al VI-lea al Angliei [i a avut un
rol proeminent `n R\zboiul celor Dou\ Roze.
La `nceputurile sale, ascensiunea lui René d’Anjou pare s\ fi
fost `ntr-un mod obscur legat\ de aceea a Ioanei d’Arc. Din c`t se
[tie, Ioana d’Arc era n\scut\ `n ora[ul Domrémy, aflat `n ducatul
Bar, ceea ce o include printre supu[ii lui René. Prima amprent\ pe
care a l\sat-o `n istorie a fost apari]ia ei `n fort\rea]a Vaucouleurs,
aflat\, pe cursul r`ului Meuse, cu c`teva mile `n amonte fa]\ de
Domrémy. ~nf\]i[`ndu-i-se comandantului, Ioana i-a adus la cu-
no[tin]\ misiunea ei „divin\“ – de a salva Fran]a de invadatori [i de
se asigura c\ Delfinul, mo[tenitorul lui Carol al VII-lea, va fi `nco-
ronat rege. Pentru a [i-o putea duce la `ndeplinire, trebuia s\ ajung\
`n preajma Delfinului, la curtea acestuia de la Chinon, pe Loara,
cea ce `nsemna parcurgerea unei distan]e mari c\tre sud-vest. Dar
ea nu venise s\-i cear\ comandantului de la Vaucouleurs ajutor
pentru a ajunge la Chinon, ci pentru a solicita o audien]\ special\ la
ducele de Lorena – socrul [i totodat\ fratele bunicului lui René.
Din respect pentru dorin]a ei, Ioanei i s-a acordat audien]a la
duce, `n capitala acestuia, la Nancy. Se [tie c\, atunci c`nd ea a
ajuns acolo, era prezent [i René d’Anjou. Iar c`nd ducele de Lorena
a `ntrebat-o ce dorea, ea a formulat un r\spuns limpede, care con-
tinu\ s\-i uimeasc\ pe istorici: „Pe fiul (ginerele) t\u, un cal [i ni[te
b\rba]i destoinici care s\ m\ `nso]easc\ `n Fran]a“.4
At`t atunci c`t [i mai t`rziu, s-au f\cut foarte multe specula]ii
legate de natura leg\turii dintre René [i Ioana. Conform anumitor
surse, probabil inexacte, cei doi ar fi fost aman]i. Dar ce se [tie cu
certitudine este c\ se cuno[teau [i c\ René era de fa]\ c`nd Ioana a
purces s\-[i `ndeplineasc\ misiunea. Mai mult dec`t at`t, cronicarii
din acea vreme sus]in c\ René a `nso]it-o pe drumul c\tre curtea
Delfinului de la Chinon. {i asta nu e tot. Acelea[i cronici afirm\ c\
ar fi fost `ntr-adev\r al\turi de ea [i `n timpul asediului Orleans-ului.5
144 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Dar se pare c\ `n secolele urm\toare s-a ac]ionat `n mod sistematic
`n scopul [tergerii tuturor urmelor posibilului rol jucat de René `n
via]a Ioanei. Biografii recen]i ai acestuia nu pot da l\muriri legate
de re[edin]ele [i activit\]ile sale dintre anii 1429 [i 1431 – punctul
culminant al ascensiunii Ioanei. De obicei, se presupune, `n mod
implicit, c\ ar fi vegetat la curtea ducal\ din Nancy, dar nu exist\
nici o dovad\ care s\ sus]in\ o astfel de ipotez\.
Circumstan]ele existente pledeaz\ `n favoarea faptului c\ René
ar fi `nso]it-o pe Ioana la Chinon. Pentru c\ acolo exista, atunci, o
singur\ personalitate dominant\, Iolande d’Anjou. Iolande `l sus]inea
pe febrilul [i influen]abilul delfin cu permanente infuzii de curaj.
Iolande [i-a atribuit, nu se [tie din ce motiv, rolul de ocrotitoare [i
sus]in\toare a Ioanei. Iolande a `nfr`nt rezisten]a cur]ii regale fa]\
de t`n\ra vizionar\ [i a ob]inut permisiunea ca aceasta s\ `nso]easc\
armata la Orleans. Iolande l-a convins pe delfin c\ Ioana ar fi putut
fi `ntr-adev\r aceea care aducea izb\virea, a[a cum pretindea. {i tot
Iolande a pus la cale c\s\toria delfinului – cu propria ei fiic\. Iar
Iolande era mama lui René d’Anjou.
Dup\ ce am luat `n considera]ie toate aceste detalii, am devenit
din ce `n ce mai convin[i, ca de altfel mul]i istorici contemporani,
c\, din umbr\, se `nfiripase ceva – o intrig\ complicat\, urzit\ la
nivel `nalt sau un plan temerar. Cu c`t o cercetam mai mult, cu at`t
ascensiunea meteoritic\ a Ioanei d’Arc `ncepea s\ ne sugereze o
„punere `n scen\“ – ca [i cum cineva, folosindu-se de legendele
populare despre o „fecioar\ din Lorena“ [i manipul`nd cu ingenio-
zitate psihologia maselor, imaginase [i orchestrase a[a-numita mis-
iune a Fecioarei din Orleans. Fire[te, aceasta nu implic\ existen]a
unei societ\]i secrete. Dar face ca existen]a acesteia s\ fie, indiscu-
tabil, mult mai plauzibil\. {i, dac\ o astfel de societate a existat
`ntr-adev\r, este foarte posibil s\ fi fost condus\ de René d’Anjou.
René [i Arcadia
Dac\ tinere]ea lui René a fost asociat\ cu Ioana d’Arc, ultima
parte a vie]ii sale a fost, `n marea ei majoritate, mult mai pu]in
r\zboinic\. Spre deosebire de cei mai mul]i dintre contemporanii s\i,
a fost mai degrab\ curtean dec`t soldat. Din acest punct de vedere,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 145
s-a n\scut mai devreme dec`t ar fi trebuit; cu alte cuvinte, a fost un
exponent al viitorului, un precursor al principilor italieni `nseta]i de
cultur\ din vremea Rena[terii. Poate fi descris drept un b\rbat
extrem de cultivat, un scriitor prolific ale c\rui c\r]i au fost ilumi-
nate de propria sa `n]elepciune. A compus at`t poezii [i alegorii
mistice, c`t [i compendii cu regulamentele turnirurilor. S-a str\duit
s\ promoveze cuno[tin]ele avansate [i, la un moment dat, l-a avut `n
slujba sa pe Cristofor Columb. {i-a `nsu[it cuno[tin]e ezoterice [i a
inclus printre curtenii s\i un astrolog, cabalist [i medic iudeu,
cunoscut ca Jean de Saint-Rémy. Conform anumitor relat\ri, acesta
era bunicul lui Nostradamus, celebrul profet din secolul al [aispre-
zecelea care urmeaz\ s\ apar\, de asemenea, `n povestea noastr\.
René era interesat, printre altele, de cavalerism, de legendele
arthuriene [i de cele ale Graalului. Se pare c\ acesta din urm\ `l pre-
ocupa, `ntr-adev\r, `n mod deosebit. Se spune c\ era foarte m`ndru de
o cup\ magnific\ din porfir ro[u, care, afirma el, fusese folosit\ la nunta
de la Cana. Pretindea c\ o g\sise la Marsilia, acolo unde, conform le-
gendelor, Maria Magdalena ar fi debarcat aduc`nd cu sine Graalul. {i
alte cronici men]ioneaz\ o cup\ aflat\ `n posesia lui René – probabil
aceea[i – pe care era gravat\ o inscrip]ie misterioas\:
Qui bien beurra
Dieu voira.
Qui beurra tout d’une baleine
Voira Dieu et Madeleine.6
(Cine va bea cu n\dejde
~n va z\ri pe Dumnezeu.
Cel ce va goli cupa dintr-o sorbitur\
~i va z\ri pe Dumnezeu [i pe Maria Magdalena.)
Nu ar fi incorect s\ consider\m c\ René d’Anjou a avut o con-
tribu]ie major\ la declan[area fenomenului ast\zi numit Rena[tere.
Datorit\ numeroaselor sale posesiuni din Italia, a petrecut c`]iva ani
`n aceast\ ]ar\ iar prietenia str`ns\ cu membrii familiei Sforza, casa
domnitoare din Milano, i-a dat ocazia s\ vin\ `n contact cu familia
Medici din Floren]a. Din acest motiv, consider\m c\ influen]a lui
René asupra lui Cosimo de Medici l-a determinat pe acesta din
urm\ s\ treac\ la punerea `n practic\ a unor proiecte ambi]ioase,
destinate s\ transforme civiliza]ia occidental\.
146 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
~n 1439, pe c`nd René se afla `n Italia, Cosimo de Medici a
`nceput s\ trimit\, `n `ntreaga lume, agen]i care s\ caute manuscrise
antice. Apoi, `n 1444, a fondat biblioteca San Marco, prima biblio-
tec\ public\ din Europa, f\c`nd astfel primul pas c\tre `nl\turarea
monopolului bisericii asupra cunoa[terii. La cererea expres\ a lui
Cosimo, doctrinele platonic\, neo-platonic\, pitagoreic\ [i herme-
tic\ au fost traduse pentru prima oar\ [i au devenit u[or accesibile.
Tot Cosimo a hot\r`t `nfiin]area unui curs de limb\ greac\ la Uni-
versitatea din Floren]a, pentru prima oar\ `n Europa, dup\ o `ntre-
rupere de [apte sute de ani. De asemenea, s-a ocupat de fondarea
unei academii de studii pitagoreice [i platonice. Academia lui Cosi-
mo a dus la apari]ia de numeroase institu]ii similare `n `ntreaga
peninsul\ Italic\, acestea devenind apoi avanposturi ale tradi]iei
ezoterice occidentale. {i astfel a `nceput s\ `nfloreasc\ extraordi-
nara cultur\ a Rena[terii.
Pe l`ng\ faptul c\ a contribuit `ntr-o anume m\sur\ la consti-
tuirea acestor academii, se pare c\ René d’Anjou a [i conferen]iat,
`n cadrul acestora, despre una dintre temele lui simbolice favorite –
Arcadia. Se poate afirma cu certitudine c\, prin eforturile lui René,
tema Arcadiei [i-a f\cut debutul `n cultura occidental\ cre[tin\. De
exemplu, `n 1449, la curtea sa de la Tarascon, René a pus `n scen\
o serie de pas d’armes – un hibrid bizar rezultat din combinarea
unui turnir cu o pantonim\, `n cadrul c\ruia cavalerii care se atacau
unul pe altul cu lancea interpretau, `n acela[i timp, un fel de dram\,
de pies\ de teatru. Unul dintre cele mai renumite astfel de specta-
cole realizate de René se numea „Pas d’armes al P\stori]ei“. Inter-
pretat\ de metresa sa din acea vreme „P\stori]a“ era, `n mod
explicit, o figur\ arcadian\, `ntrup`nd at`t atributele romantice c`t [i
pe cele filozofice. Ea prezida un turnir `n care cavalerii `[i asu-
maser\ identit\]i alegorice, reprezent`nd valori [i idei contradicto-
rii. Iar evenimentul a fost prima [i singura contopire a legendei
pastorale a Arcadiei cu o ceremonie a Mesei Rotunde [i cu miste-
rele Sf`ntului Graal.
Arcadia mai apare [i cu alte ocazii `n lucr\rile lui René. Este
reprezentat\, `n mod frecvent, printr-o f`nt`n\ sau printr-o piatr\ de
morm`nt, ambele simboluri fiind asociate cu un r`u subteran. De
obicei, se consider\ c\ este vorba despre Alpheus – cel mai impor-
tant r`u din actuala Arcadie din Grecia, despre ale c\rui ape subte-
rane se spune c\ r\zbat din nou la suprafa]\ `n F`nt`na Arethusa din
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 147
Sicilia. Din negurile antichit\]ii [i p`n\ la „Kubla Khan“, poemul
lui Coleridge, Alpheus a fost considerat un r`u sacru. ~ns\[i
r\d\cina numelui s\u coincide cu cea a cuv`ntului grecesc „Alpha“,
`nsemn`nd „primul“ sau „izvorul“.
Se pare c\, pentru René, motivul r`ului subteran era extrem de
bogat `n rezonan]e simbolice [i alegorice. Printre altele, ar putea
sugera tradi]ia ezoteric\ „subteran\“ a doctrinelor pitagoreice,
gnostice, cabalistice [i hermetice. Dar ar mai putea avea [i o alt\
semnifica]ie, f\c`nd aluzie la ceva mai mult dec`t o serie de doctri-
ne, poate la informa]ii despre un fapt ie[it din comun – la un anu-
mit „secret“ transmis, `n mod tainic, din genera]ie `n genera]ie. {i
ar mai putea sugera o linie de s`nge nerecunoscut\ [i de aceea
„subp\m`ntean\“.
~n cazul academiilor italiene, imaginea „r`ului subteran“ pare s\
fi fost investit\ cu toate aceste `n]elesuri. {i se reg\se[te frecvent –
`ntr-adev\r at`t de des `nc`t `nse[i academiile au fost adesea desemna-
te ca „arcadiene.“ Astfel, `n 1502, a fost publicat\ o lucrare semni-
ficativ\, un lung poem intitulat Arcadia [i apar]in`ndu-i lui Jacopo
Sannazaro – iar din anturajul italian al lui René d’Anjou f\cuse
parte, cu c`]iva ani `nainte, un anume Jacques Sannazaro, probabil
tat\l poetului. ~n 1553, poemul a fost tradus `n limba francez\. {i,
ceea ce este destul de interesant, i-a fost dedicat cardinalului de
Lénoncourt – str\mo[ul acelui conte de Lénoncourt care, `n secolul
dou\zeci, a `ntocmit genealogiile incluse `n „documentele Prioriei“.
Pe parcursul secolului al [aisprezecelea, Arcadia [i „r`ul subte-
ran“ au devenit o mod\, ocup`nd un loc proeminent `n cultura epocii.
~n Anglia, au fost sursa de inspira]ie a celei mai importante dintre
lucr\rile lui Sir Philip Sidney, Arcadia.7 ~n Italia, au inspirat persona-
lit\]i ilustre, ca Torquato Tasso – a c\rui capodoper\, Ierusalimul
eliberat, se refer\ ca cucerirea Ora[ului Sf`nt de c\tre Godfroi de
Bouillon. Iar `n secolul al [aptesprezecelea, motivul Arcadiei a atins
apogeul prin tabloul lui Poussin, Les Bergers d’Arcadie.
Cu c`t cercetam mai mult acest subiect, cu at`t ie[ea mai mult `n
eviden]\ faptul c\ ceva anume – un anumit gen de tradi]ie, un sistem
de valori sau atitudini sau poate un ansamblu specific de informa]ii –
era `n permanen]\ sugerat prin „r`ul subteran“. Aceast\ imagine
pare s\ fi c\p\tat propor]ii obsesive `n con[tiin]a unor anumite
familii de rang `nalt care aveau de jucat un rol `n politica epocii – [i
care figureaz\, f\r\ excep]ie, `n genealogiile din „documentele
148 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Prioriei“. Se pare, de asemenea, c\ aceste familii au transmis ima-
ginea c\tre proteja]ii lor din lumea artelor. Dup\ toate aparen]ele,
ceva anume a fost preluat, de la René d’Anjou, de c\tre familiile
Medici, Sforza, Este [i Gonzaga – din cea din urm\ provenind,
conform „documentelor Prioriei“, doi mari mae[tri ai Sionului,
Ferrante de Gonzaga [i Louis de Gonzaga, duce de Nevers. Iar de
la ace[tia a trecut mai departe, croindu-[i drum c\tre operele celor
mai de seam\ poe]i [i pictori ai vremii, printre care se num\r\
Botticelli [i Leonardo da Vinci.
Manifestele rozicruciene
O r\sp`ndire aparent similar\ a ideilor a avut loc, `n secolul al
[aptesprezecelea, mai `nt`i `n Germania, apoi `n Anglia. ~n 1614 a
ap\rut primul dintre a[a-numitele manifeste rozicruciene, fiind
urmat de al doilea `n anul urm\tor. Ambele au fost generatoare de
tulbur\ri, st`rnind m`nia bisericii [i a iezui]ilor [i fiind sprijinite cu
un entuziasm pasional de fac]iunile liberale din Europa protestant\.
Printre cei mai elocven]i [i influen]i reprezentan]i ai ideilor rozicru-
ciene s-a num\rat Robert Fludd, men]ionat ca al [aisprezecelea
mare maestru al Prioriei din Sion, fiind `n fruntea acesteia `n
perioada 1695-1637.
Printre altele, manifestele rozicruciene au r\sp`ndit povestea le-
gendarului Christian Rosenkreuz.8 Ele proveneau dintr-o fr\]ie
secret\, „invizibil\“, de ini]ia]i din Germania [i din Fran]a [i pro-
miteau transformarea lumii [i a cuno[tin]elor umane `n concordan]\
cu principiile ezoterice hermetice – cu „r`ul subteran“ care, pornind
de la René d’Anjou, str\b\tuse Rena[terea. Era anun]at\ o nou\
epoc\ de libertate spiritual\, o epoc\ `n care omul urma s\ se
elibereze de vechile restric]ii, s\ desferece p`n\ atunci somnolentele
„secrete ale naturii“ [i s\ `[i ]in\ `n fr`u propriul destin `n deplin\
concordan]\ cu armonioasele legi cosmice universale. ~n acela[i
timp, manifestele erau incendiare din punct de vedere politic,
atac`nd cu virulen]\ biserica catolic\ [i vechiul Sf`nt Imperiu
Roman. ~n prezent, credin]a general\ este c\ manifestele au fost
compuse de un teolog german, adept al ezoterismului, Johann
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 149
Valentin Andrea, aflat pe lista marilor mae[tri ai Prioriei din Sion
dup\ Robert Fludd. Iar dac\ nu au fost scrise de Andrea, au avut cu
siguran]\ drept autori pe unul sau mai mul]i dintre confra]ii acestuia.
~n 1616 a ap\rut al treilea manifest rozicrucian, Die Chymische
Hochzeit des Christian Rosencreutz. Ca [i cazul primele dou\
bro[uri, autorul era, ini]ial, necunoscut, `ns\, ulterior, `nsu[i Andrea
a recunoscut c\ `l compusese ca pe o „glum\“ sau ca pe o comedie.
Die Chymische Hochzeit este o alegorie ezoteric\ complex\ a c\rei
influen]\ s-a f\cut ulterior sim]it\ `n lucr\ri ca Faust de Goethe. Dup\
cum a demonstrat Frances Yates, con]ine ecouri inconfundabile ale
operei lui John Dee, un adept englez al ezoterismului, care l-a
influen]at [i pe Robert Fludd. ~n manifestul lui Andrea se reg\sesc [i
rezonan]e ale legendelor Graalului [i ale cavalerilor templieri – despre
Christian Rosenkreuz se poveste[te, de exemplu, c\ purta o tunic\ alb\
cu o cruce ro[ie pe um\r. Iar `n desf\[urarea nara]iunii este inclus\ o
pies\ de teatru – o alegorie `n interiorul altei alegorii. ~n pies\ apare o
prin]es\ dintr-o stirpe „regal\“ nespecificat\, ale c\rei domenii de drept
au fost uzurpate de c\tre mauri [i care ajunge pe ]\rm `ntr-un cuf\r de
lemn. ~n continuare, piesa de teatru se refer\ la vicisitudinile c\rora le
face fa]\ eroina [i apoi la nunta ei cu un prin] care o va ajuta s\-[i
rec`[tige mo[tenirea.
Cercet\rile noastre au scos la iveal\ diverse leg\turi de gradul
al doilea [i chiar al treilea `ntre Andrea [i familiile ale c\ror genea-
logii figureaz\ printre documentele Prioriei de Sion. Totu[i, nu am
descoperit nici o leg\tur\ direct\ sau de gradul `nt`i, cu posibila
excep]ie a lui Friedrich, elector palatin al Rinului. Acesta era nepotul
unui important lider protestant francez, Henri de la Tour d’Auverne,
viconte de Turenne [i duce de Bouillon – vechiul titlu al lui God-
froi de Bouillon. Henri avea, de asemenea, leg\turi cu familia
Longueville, care ocup\ un loc important at`t `n „documentele Pri-
oriei“ c`t [i `n investiga]ia noastr\. Iar `n 1591 s-a str\duit din
r\sputeri s\ cucereasc\ ora[ul Stenay.
~n 1613, Friedrich Palatinul s-a c\s\torit cu Elizabeth Stuart,
fiica regelui Iacob I al Angliei, nepoata lui Mary, regina Sco]iei [i
str\nepoata lui Marie de Guise – iar de Guise era ramura mezin\ a
casei de Lorena. Cu un secol `n urm\, Marie de Guise fusese
m\ritat\ cu ducele de Longueville [i apoi, dup\ moartea acestuia,
cu Iacob al V-lea al Sco]iei. Astfel s-a creat o alian]\ dinastic\ `ntre
casele Stuart [i Lorena. ~n consecin]\, membrii familiei Stuart au
150 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
`nceput s\ figureze, fie [i numai periferic, `n genealogiile din „docu-
mentele Prioriei“; iar Andrea, ca [i al]i trei prezumtivi mari mae[tri
care i-au urmat, au avut unele interese fa]\ de casa regal\ a Sco]iei.
~n vremea sa, casa de Lorena a fost, `n mare m\sur\, eclipsat\.
Dac\ Sionul a avut o activitate coerent\ [i activ\ `n acea perioad\,
s-ar putea s\-[i fi transferat loialitatea, cel pu]in par]ial sau tempo-
rar, c\tre mai influenta familie Stuart.
~n orice caz, dup\ c\s\toria sa cu Elizabeth Stuart, orientarea
ezoteric\ s-a f\cut sim]it\ la curtea lui Friedrich Palatinul din Hei-
delberg. Iat\ ce scria Frances Yates:
~n Palatinat se forma o nou\ cultur\ care provenea, `n mod
direct, din epoca Rena[terii, dar c\reia i se ad\ugaser\ multe
tendin]e contemporane, o cultur\ ce ar fi putea fi definit\ prin
adjectivul „rozicrucian“. Friedrich Palatinul era principele `n jurul
c\ruia se `nvolburau astfel de curente profunde, iar reprezentan]ii
acestora sperau s\ se ajung\ la exprimarea politico-religioas\ a
aspira]iilor lor. Mi[carea lui Friedrich... a fost o `ncercare de a le da
acelor curente o expresie politico-religioas\, de a `nf\ptui o
reform\ hermetic\ ideal\, av`nd drept nucleu un prin] autentic...
Astfel... au fost create o cultur\ [i un stat „rozicrucian“ a c\rui
capital\ era Heidelberg-ul.9
Pe scurt, se pare c\ anonimii „rozicrucieni“ [i simpatizan]ii lor
`i conferiser\ lui Friedrich un sim] al misionariatului, at`t din punct
de vedere spiritual c`t [i din punct de vedere politic. Iar el [i-a
`nsu[it f\r\ ezitare at`t rolul care i s-a impus, c`t [i speran]ele [i per-
spectivele aferente. De aceea a acceptat coroana Boemiei c`nd, `n
1618, i-a fost oferit\ de nobilii rebeli. Fapta sa a st`rnit m`nia Papa-
lit\]ii [i a Sf`ntului Imperiu Roman [i a precipitat haosul R\zboiu-
lui de Treizeci de Ani. Timp de doi ani, el [i Elizabeth au fost
exila]i `n Olanda, iar Heidelberg-ul a fost `n]esat de trupe catolice.
Iar `n urm\torul sfert de veac, Germania a devenit principalul teatru
de lupt\ al celui mai `nver[unat, s`ngeros [i costisitor conflict din
istoria Europei de dinainte de secolul dou\zeci – un conflict `n
timpul c\ruia biserica aproape c\ a reu[it s\-[i reimpun\ hegemo-
nia de care se bucurase `n Evul Mediu.
~n s`nul harababurii dezl\n]uite `n jurul s\u, Andrea a creat o
re]ea de societ\]i mai mult sau mai pu]in secrete, cunoscute sub
numele de Unio Christiana (Uniunile Cre[tine). Conform proiectului
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 151
s\u, fiecare dintre aceste societ\]i era condus\ de c`te un prin] a
c\rui identitate nu era cunoscut\ [i care era asistat de al]i doispre-
zece, `mp\r]i]i `n grupuri de c`te trei – fiecare trebuind s\ fie specia-
lizat `ntr-un domeniu prestabilit de studiu.10 Scopul ini]ial al acestor
organiza]ii era transmiterea cuno[tin]elor considerate a fi `n pericol –
cu prec\dere a celor mai recente descoperiri [tiin]ifice, dintre care
majoritatea erau etichetate de c\tre biseric\ drept eretice. ~ns\, `n
acela[i timp, Uniunile Cre[tine func]ionau [i ca un refugiu pentru
persoanele care se ascundeau de Inchizi]ie – aceasta `nso]ise arma-
tele catolice invadatoare [i inten]iona s\ smulg\ din r\d\cini orice
urm\ a g`ndirii rozicruciene. Mul]i c\rturari, oameni de [tiin]\, filo-
zofi [i adep]i ai ezoterismului [i-au g\sit ad\post `n institu]iile lui
Andrea. Dintre ace[tia, mul]i au reu[it s\ ajung\ `n Anglia – unde se
aflau `n siguran]\ [i unde Francmasoneria tocmai `ncepea s\ prind\
contur. Se poate spune c\ Uniunile Cre[tine au contribuit `n mod
semnificativ la organizarea sistemului lojilor masonice.
Printre europenii refugia]i `n Anglia se aflau c`]iva dintre cola-
boratorii apropia]i ai lui Andrea: de exemplu, Samuel Hartlib,
Johann Komensky, mai bine cunoscut sub numele de Comenius, cu
care Andrea a corespondat f\r\ `ntrerupere, Theodore Haak, care
era [i prieten intim cu Elizabeth Stuart [i p\stra leg\tura cu ea prin
coresponden]\, [i doctorul John Wilkin, fost capelan personal al
fiului lui Friedrich Palatinul [i viitor episcop de Chester.
Odat\ ajun[i `n Anglia, ace[ti b\rba]i au stabilit leg\turi str`nse
cu cercurile masonice. De exemplu, erau prieteni apropia]i cu
Robert Moray, a c\rui primire `ntr-o loj\ masonic\, `n 1641, a fost
unul dintre primele astfel de evenimente consemnate, cu Elias
Ashmole, un anticar expert `n ordine cavalere[ti, admis `n masone-
rie `n 1656, [i cu Robert Boyle, acel t`n\r precoce care nu era franc-
mason, ci membru al unei societ\]i secrete mai pu]in cunoscute.11
Nu exist\ dovezi concrete care s\ ateste c\ societatea respectiv\ ar fi
fost Prioria din Sion, dar, conform „documentelor“ acesteia, Boyle a
fost succesorul lui Andrea ca mare maestru al Sionului.
~n timpul Protectoratului lui Cromwell, min]ile neobosite ale
acestor englezi [i europeni s-au reunit form`nd „colegiul invizibil“ –
a[a cum l-a numit Boyle `n replic\ la manifestele „rozicruciene“.
Dup\ restaurarea monarhiei `n anul 1660, „colegiul invizibil“ a
devenit Societatea Regal\12, ce `l avea drept protector [i sponsor pe
regele Carol al II-lea din dinastia Stuart. Aproape to]i membrii
152 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
fondatori ai Societ\]ii Regale erau francmasoni. Se poate argu-
menta astfel c\, cel pu]in `n momentul `nfiin]\rii, Societatea Regal\
era o institu]ie cvasimasonic\ – provenind, prin intermediul Uniu-
nilor Cre[tine ale lui Andrea, din „Confreria Rozicrucian\ Invi-
zibil\“. Dar nu s-a ajuns astfel la apogeul „r`ului subteran“.
Dimpotriv\, acesta a continuat s\ curg\ de la Boyle c\tre Sir Isaac
Newton, men]ionat ca urm\torul mare maestru al Sionului,
`ndrept`ndu-se apoi c\tre re]eaua complex\ de afluen]i reprezentat\
de organiza]iile francmasonice din secolul al optsprezecelea.
Dinastia Stuart
Conform „documentelor Prioriei“, succesorul lui Newton `n
func]ia de mare maestru a fost Charles Radclyffe. Ca rezonan]\,
numele este departe de Newton sau de Boyle, sau chiar de Andrea.
~ntr-adev\r, la `nceput nici nu [tiam, cu certitudine, cine a fost
Charles Radclyffe. Dar, `n urma cercet\rilor `ntreprinse, acesta s-a
dovedit a fi una dintre personalit\]ile secrete de o considerabil\
importan]\ `n istoria culturii secolului al optsprezecelea.
~nc\ din secolul al [aisprezecelea, familia Radclyffe se num\ra
printre cele mai influente din Northumberland. ~n 1688, cu pu]in
timp `nainte de a fi detronat. Iacob al II-lea le-a acordat membrilor
acesteia titlul de con]i de Derwentwater. Charles Radclyffe s-a
n\scut `n 1693. Mama sa era fiica nelegitim\ a lui Carol al II-lea,
provenit\ din leg\tura acestuia cu Moll Davis. A[adar, din partea
mamei, Radclyffe avea s`nge regal – era nepotul penultimului
monarh din dinastia Stuart. Era v\r cu Bonnie Prince Charlie [i cu
George Lee, conte de Lichfield – un alt nepot nelegitim al lui Carol
al II-lea. De aceea nu este surprinz\tor faptul c\ [i-a dedicat o mare
parte a vie]ii cauzei dinastiei Stuart.
~n 1715, aceast\ cauz\ depindea de „B\tr`nul Pretendent“, Iacob
al III-lea, care, exilat fiind, `[i avea pe atunci re[edin]a la Bar-le-
Duc, sub protec]ia special\ a ducelui de Lorena. ~n acel an, at`t
Radclyffe, c`t [i fratele s\u mai v`rstnic, James, au participat la rebe-
liunea sco]ienilor. Am`ndoi au fost captura]i [i `ntemni]a]i, James
fiind executat. ~ntre timp, Charles, cu mult curaj [i, dup\ toate
aparen]ele, cu ajutorul contelui de Lichfield, a fost protagonistul
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 153
primei evad\ri reu[ite din `nchisoarea Newgate, refugiindu-se apoi
printre Iacobi]ii din Fran]a. ~n anii ce au urmat, a devenit secretarul
personal al „T`n\rului Pretendent“, Bonnie Prince Charlie.
~n 1745, acesta din urm\ a debarcat `n Sco]ia [i s-a angajat
`ntr-o donchijoteasc\ `ncercare de reinstaurare a Stuar]ilor pe tronul
britanic. ~n acela[i an, `n timp ce `ncerca s\ i se al\ture, Radclyffe a
fost capturat la Dogger Bank, pe o corabie fran]uzeasc\. Un an mai
t`rziu, „T`n\rul Pretendent“ a suferit o `nfr`ngere dezastruoas\ `n
b\t\lia de la Culloden Moor. Dup\ c`teva luni, Radclyffe [i-a g\sit
sf`r[itul `n Turnul Londrei, sub securea c\l\ului.
~n timpul [ederii lor `n Fran]a, Stuar]ii s-au implicat profund `n
r\sp`ndirea francmasoneriei. ~ntr-adev\r, s`nt de obicei considera]i
`ntemeietorii unei forme aparte de francmasonerie, cunoscut\ drept
„Ritul Sco]ian“, care a introdus grade mai `nalte dec`t cele existente
`n alte sisteme masonice din epoc\. Francmasoneria de Rit Sco]ian
promitea ini]ierea `n mistere de mai mari propor]ii, mistere mai
profunde despre care se presupune c\ ar fi fost p\strate `n Sco]ia [i
transmise din genera]ie `n genera]ie. De asemenea, stabilea conexi-
uni mult mai directe `ntre francmasonerie [i diverse preocup\ri
considerate „rozicruciene“ – ca, de exemplu, alchimia [i doctrinele
cabalistic\ [i hermetic\. {i nu se ocupa doar de antichitate, ci [i de
stadiul prezent al „lucr\rii“.
Este foarte posibil ca Francmasoneria de Rit Sco]ian s\ fi fost
ini]ial r\sp`ndit\, dac\ nu cumva chiar conceput\, de Charles Rad-
clyffe. ~n orice caz, se spune c\, `n 1725, el ar fi fondat, la Paris,
prima loj\ masonic\ de pe continent. ~n cursul aceluia[i an sau
poate `n urm\torul, se pare c\ ar fi fost recunoscut drept mare
maestru al tuturor lojilor franceze [i, cu un deceniu mai t`rziu, `n
1736, este `nc\ men]ionat ca atare. ~n ultim\ instan]\, se pare c\
r\sp`ndirea francmasoneriei `n secolul al optsprezecelea i se dato-
reaz\ lui Radclyffe mai mult dec`t oricui altcuiva.
La aceast\ concluzie nu se poate ajunge cu u[urin]\, pentru c\
Radclyffe, mai ales dup\ 1738, s-a men]inut relativ „`n umbr\“. Se
pare c\, `ntr-o foarte mare m\sur\, a lucrat prin intermediari [i prin
„avoca]i“. Cel mai important [i cel mai celebru dintre ace[tia a fost
un personaj enigmatic, cunoscut drept cavalerul Andrew Ramsay.13
Ramsay s-a n\scut `n Sco]ia, cam prin anii 1680. ~n tinere]e, a
f\cut parte dintr-o societate cvasimasonic\ [i cvasirozicrucian\,
numit\ Filadelfienii. Printre membrii acesteia se num\rau cel pu]in
154 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
doi prieteni apropia]i ai lui Isaac Newton. Ramsay `nsu[i `l privea
pe Newton cu deplin respect, consider`ndu-l un rege al marilor
„ini]ia]i“ ai misterelor – un om care redescoperise [i reconstituise
adev\rurile eterne t\inuite de misterele antice.
Ramsay mai avea [i alte leg\turi cu Newton. Colabora cu Jean
Desaguliers, unul dintre cei mai buni amici ai lui Newton. ~n 1707,
studiase matematica sub `ndrumarea lui Nicolas Fatio de Duillier,
cel mai apropiat prieten al lui Newton. Ca [i acesta, `[i afi[a intere-
sul [i simpatia fa]\ de camisarzi – o sect\ de eretici din sudul Fran]ei,
asemenea catarilor, care au fost, la r`ndul lor, persecuta]i, [i care
reprezentau un fel de cauz\ de suflet pentru Fatio de Duillier.
~n 1710, Ramsay se afla la Cambrai [i era foarte apropiat de
filozoful mistic Fénelon, fost paroh la Saint Sulpice – care, chiar [i
la vremea aceea, era un bastion al unei credin]e `ndoielnice. Nu se
[tie cu exactitate c`nd anume l-a cunoscut Ramsay pe Radclyffe,
dar prin anii 1720 d\dea dovad\ de ata[ament fa]\ de cauza iaco-
bi]ilor. Pentru o vreme a fost chiar preceptorul Lui Bonnie Prince
Charlie.
~n ciuda leg\turilor sale cu iacobi]ii, Ramsay a revenit `n 1729 `n
Anglia, unde – f\r\ a se ]ine cont de aparenta sa lips\ de calific\ri
adecvate – a fost primit f\r\ `nt`rziere `n Societatea Regal\. A de-
venit, de asemenea, [i membru al unei organiza]ii mult mai obscure,
numit\ Gentleman’s Club of Spalding. Din acest „club“ f\ceau
parte b\rba]i ca Desaguiliers, Alexander Pope [i, p`n\ la moartea sa
din 1727, Isaac Newton.
~n 1730, Ramsay era din nou `n Fran]a [i activa din ce `n ce mai
intens `n folosul francmasoneriei. Este atestat\ prezen]a sa la
`ntruniri ale lojilor, `mpreun\ cu alte personalit\]i marcante, printre
care [i Desaguliers. {i s-a bucurat de protec]ia special\ a familiei
Tour d’Auvergue, vicon]i de Turenne [i duci de Bouillon – care, cu
trei sferturi de veac `nainte, se `nrudiser\ cu Friedrich Palatinul. ~n
timpul lui Ramsay, ducele de Bouillon era v\r cu Bonnie Prince
Charlie [i se num\ra printre cele mai de seam\ personalit\]i din
cadrul francmasoneriei. El i-a oferit o proprietate [i o re[edin]\ `n
ora[ lui Ramsey, pe care l-a numit [i preceptorul fiului s\u.
~n 1737, Ramsey a compus vestita sa Oration – o lung\ expu-
nere asupra istoriei francmasoneriei, care a devenit ulterior un docu-
ment primordial pentru „lucrare“.14 Pe baza acestei „Ora]ii“,
Ramsey a devenit cel mai de seam\ purt\tor de cuv`nt al masoneriei
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 155
din epoca sa. ~ns\ cercet\rile noastre ne-au convins c\ adev\rata
voce din spatele lui Ramsay era cea a lui Charles Radclyffe – care
conducea loja, c\ruia Ramsey i-a predat discursul [i care a reap\rut
`n 1743, ca principal organizator al funeraliilor lui Ramsay. Dar,
dac\ Radclyffe era for]a din spatele lui Ramsay, se pare c\ acesta
din urm\ reprezenta leg\tura dintre Radclyffe [i Newton.
~n ciuda mor]ii premature a lui Radclyffe din 1746, semin]ele
s\dite de el `n Europa au continuat s\ dea roade. Imediat dup\
1750, s-a f\cut remarcat un nou ambasador al francmasoneriei – un
neam] numit Karl Gottlieb von Hund. Acesta pretindea c\ fusese
ini]iat `n 1742 – cu un an `nainte de moartea lui Ramsay [i cu patru
`nainte de a lui Radclyffe. Pretindea, de asemenea, c\, atunci c`nd
avusese loc aceast\ ceremonie, fusese acceptat `ntr-un nou sistem
francmasonic, ce `i fusese `ncredin]at de „superiori necunoscu]i“.15
Iar ace[tia, sus]inea Hund, erau asocia]i `ndeaproape cu cauza iaco-
bin\. ~ntr-adev\r, la `nceput el chiar crezuse c\ b\rbatul care con-
dusese ceremonia ini]ierii sale fusese chiar Bonnie Prince Charlie.
{i, cu toate c\ se dovedise c\ nu acesta era adev\rul, Hund a r\mas
cu convingerea c\ `ntre acel personaj neidentificat [i „T`n\rul Pre-
tendent“ exista o leg\tur\ tainic\. De aceea presupunerea c\ acela
care a prezidat ini]ierea a fost Charles Radclyffe pare rezonabil\.
Sistemul francmasonic `n care fusese primit Hund – o extensie
ulterioar\ a Ritului Sco]ian – a fost apoi numit Ritul Strict Templier.
Numele s\u provine de la jur\m`ntul pe care `l pretindea, un
jur\m`nt de credin]\ [i de supunere necondi]ionat\ fa]\ de miste-
rio[ii „superiori necunoscu]i“. Iar principala tez\ a Ritului Strict
Templier era descenden]a sa direct\ din Cavalerii Templieri, dintre
care unii supravie]uiser\ epur\rii din 1307-1314 [i asiguraser\ con-
tinuitatea ordinului `n Sco]ia.
O astfel de preten]ie ne era deja familiar\. Dar, `n baza propri-
ilor noastre cercet\ri, am admis c\ putea con]ine o doz\ de adev\r.
Se spune c\ un contingent de templieri ar fi luptat de partea lui
Robert Bruce `n b\t\lia de la Bannockburn. Bula papal\ care dizol-
va templierii nefiind niciodat\ promulgat\ `n Sco]ia, ordinul nu a
fost suprimat niciodat\ `n mod oficial. Iar noi `n[ine am descoperit,
`n Argyllshire, ceea ce p\rea s\ fie un cimitir al templierilor. Cel
mai vechi morm`nt data din secolul al treisprezecelea, iar cel mai
recent din secolul al optsprezecelea. Cel mai vechi era decorat cu
anumite sculpturi ciudate [i simboluri gravate, identice cu cele
156 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
g\site `n pretoratele templiere cunoscute din Anglia [i Fran]a. Pe
cel mai recent, aceste simboluri se `mbinau cu motive specific
masonice, atest`nd astfel existen]a unui anumit tip de fuziune. Ceea
ce nu ar fi fost imposibil, am tras concluzia, dac\ ordinul s-ar fi
perpetuat `ntr-adev\r `n pustiet\]ile neumblate ale regiunii medie-
vale Argyll, continu`ndu-[i existen]a `n mod clandestin, laiciz`n-
du-se treptat [i combin`nd structura asocia]iilor masonice cu
sistemul preponderent de clan.
A[adar, descenden]a revendicat\ de Hund pentru Ritul Strict
Templier nu ni s-a p\rut `ntru totul imposibil\. ~ns\, spre propria sa
`ncurc\tur\ [i spre viitoarea sa dizgra]ie, nu a reu[it s\ elaboreze
strategia de dezvoltare ulterioar\ a noului sistem francmasonic. Ca
urmare, contemporanii s\i l-au respins, consider`ndu-l [arlatan [i
acuz`ndu-l c\ [i-ar fi inventat povestea ini]ierii, `nt`lnirea cu „supe-
riorii necunoscu]i“ [i `mputernicirea de a r\sp`ndi Ritul Strict
Templier. La toate aceste acuza]ii, Hund nu a putut r\spunde dec`t
c\ „superiorii necunoscu]i“ `l abandonaser\ `n mod inexplicabil. A
sus]inut c\ `i promiseser\ c\ aveau s\ ia din nou leg\tura cu el,
pentru a-i da noi instruc]iuni, dar nu o f\cuser\ niciodat\. P`n\ la
sf`r[itul vie]ii, a continuat s\-[i sus]in\ integritatea, afirm`nd c\ fu-
sese abandonat de sus]in\torii s\i ini]iali [i subliniind, cu insisten]\,
c\ ace[tia existau `n realitate.
Cu c`t am meditat mai mult asupra aser]iunilor lui Hund, cu at`t
ni s-au p\rut mai plauzibile, iar pe el `nsu[i am `nceput s\-l consi-
der\m o victim\ neajutorat\, nu at`t a unei tr\d\ri deliberate, c`t a
unor circumstan]e aflate mai presus de orice control. Facem aceast\
afirma]ie deoarece, conform propriei sale relat\ri, Hund fusese
ini]iat `n 1742, c`nd, `n ceea ce prive[te afacerile politice continen-
tale, iacobi]ii erau `nc\ o for]\ puternic\. Totu[i, `n 1746, Radclyffe
nu mai era `n via]\ – ca [i o mare parte a camarazilor s\i. Dintre cei
r\ma[i, unii erau `n `nchisoare sau `n exil – uneori, chiar foarte
departe, de pild\ `n America de Nord. Dac\ „superiorii necu-
noscu]i“ ai lui Hund nu au reu[it s\ restabileasc\ leg\tura cu prote-
jatul lor, se pare c\ nu a fost cu inten]ie. Dac\ faptul c\ a fost
abandonat imediat dup\ colapsul iacobi]ilor are vreo importan]\,
atunci nu poate dec`t s\-i confirme spusele.
Mai exist\ [i o alt\ dovad\ care pledeaz\ nu numai `n favoarea
autenticit\]ii declara]iilor lui Hund, ci [i `n aceea a „documentelor
Prioriei“. Este vorba de lista marilor mae[tri ai Cavalerilor Templieri
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 157
pe care el pretindea, cu st\ruin]\, cu o ob]inuse de la „superiorii
necunoscu]i“.16 Concluzia la care ne conduseser\ propriile noastre
investiga]ii era c\ lista marilor mae[tri templieri din Dossiers secrets
era exact\ – de fapt, at`t de corect\ `nc`t p\rea s\ fi fost `ntocmit\
pe baza unor informa]ii „din interior“. Cu excep]ia ortografierii
unui singur patronimic, lista redat\ de Hund coincidea cu cea din
Dossiers secrets. Pe scurt, el ob]inuse, `ntr-un anumit mod, cea mai
corect\ list\ a marilor mae[tri templieri existent\ la acea dat\. ~n
plus, intrase `n posesia acesteia `ntr-o perioad\ `n care documentele
pe baza c\rora putea fi `ntocmit\ – hrisoave, acte, declara]ii – erau
inaccesibile, fiind `nc\ `n p\strarea Vaticanului. Aceasta este, dup\
toate aparen]ele, o confirmare a faptului c\ povestea despre „supe-
riorii necunoscu]i“ nu era o inven]ie. {i pare s\ indice, `n egal\
m\sur\, c\ ace[tia din urm\ aveau extraordinar de multe cuno[tin]e
despre Ordinul Templului – pe care nu le-ar fi putut de]ine dac\ nu
ar fi avut acces la anumite „surse secrete“ de informare.
Totu[i, `n ciuda acuza]iilor ridicate `mpotriva sa, Hund nu era
cu totul lipsit de prieteni. Dup\ colapsul cauzei iacobite [i-a g\sit
un protector plin de `n]elegere [i un prieten apropiat chiar `n per-
soana `mp\ratului Sf`ntului Imperiu Roman. ~n acea vreme, acesta
era François, duce de Lorena – care, prin c\s\toria sa din 1735 cu
Maria Theresa de Austria, unise casele de Habsburg [i de Lorena [i
pusese bazele dinastiei Habsburg-Lorena. Iar fratele s\u, Charles
de Lorena, fusese, conform „documentelor Prioriei“, succesorul lui
Radclyffe ca mare maestru al Sionului.
François a fost primul prin] european care a devenit mason [i
care a f\cut public\ aceast\ afiliere. Ini]ierea sa a avut loc `n 1731,
la Haga – adev\rat bastion al activit\]ilor ezoterice dup\ ce `n ora[
se instalaser\ o serie de cercuri „rozicruciene“ `n timpul R\zboiului
de Treizeci de Ani. Iar cel care a prezidat ceremonia sa de ini]iere a
fost Jean Desaguliers, prieten intim cu Newton, Ramsay [i Radclyffe.
~n plus, la scurt timp dup\ aceasta ini]iere, François a petrecut o
bun\ bucat\ de vreme `n Anglia. Acolo a devenit membru al acelei
institu]ii inofensive al c\rei nume r\sun\tor era Gentleman’s Club
of Spalding.
R\sp`ndirea francmasoneriei din anii care au urmat i se dato-
reaz\ lui François de Lorena mai mult dec`t oric\rui alt potentat
european. ~ntr-un sens, curtea sa de la Viena a devenit at`t capitala
Europei Masonice, c`t [i centrul unui larg spectru de alte preocup\ri
158 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
ezoterice. El `nsu[i practica alchimia `n laboratorul s\u din palatul
imperial de la Hofburg. Dup\ moartea ultimului reprezentant al
familiei Medici, a devenit duce de Toscana [i a contracarat, cu abi-
litate, politica de h\r]uire a francmasonilor din Floren]a dus\ de
Inchizi]ie. Prin François, Charles Radclyffe, fondatorul primei loji
masonice de pe continent, a l\sat `n urma sa o mo[tenite durabil\.
Charles Nodier [i grupul s\u
Comparat cu influentele personalit\]i culturale [i politice care
l-au precedat sau doar cu un personaj de talia lui Charles Radclyffe,
Charles Nodier p\rea un mare maestru c`t se poate de nepotrivit. La
`nceput, ne era cunoscut doar ca o curiozitate a lumii literare – un
autor relativ minor de beletristic\, un eseist guraliv, un romancier
de m`na a doua [i un scriitor de povestiri scurte `n maniera bizar\ a
lui E.T.A. Hoffman [i, mai t`rziu, a lui Edgar Alan Poe. Totu[i,
contemporanii `l considerau o personalitate cultural\ major\, iar
influen]a sa era enorm\. ~n plus, s-a dovedit a fi legat de investi-
ga]ia noastr\ `n mai multe moduri – toate uluitoare.
~n 1824, din punct de vedere literar, Nodier era deja o celebri-
tate. ~n acel an, fusese numit bibliotecar-[ef la Biblioteca Arsenalu-
lui, cel mai important depozit de manuscrise medievale cu specific
ocult de pe teritoriul Fran]ei. Se spunea c\, printre multe alte co-
mori, Arsenalul con]inea scrierilelui Nicolas Flamel – alchimistul
medieval men]ionat drept unul dintre marii mae[tri mai timpurii ai
Sionului – [i biblioteca l\sat\ de cardinalul Richelieu – o colec]ie
complet\ de lucr\ri dedicate magiei, cabalisticii [i hermetismului.
{i acestea nu erau singurele opere de o valoare inestimabil\. La
`nceputul Revolu]iei Franceze, m`n\stirile din toat\ ]ara fuseser\
jefuite, c\r]ile [i manuscrisele care le apar]inuser\ fiind trimise la
Paris, spre p\strare. Mai t`rziu, `n 1810, `n virtutea ambi]iei sale de
a crea o bibliotec\ universal\ complet\, Napoleon a confiscat [i a
adus la Paris aproape `ntreaga arhiv\ a Vaticanului. Este vorba de
mai bine de trei mii de l\zi cu documente, dintre care unele – toate
cele referitoare la templieri, de exemplu – fuseser\ anume solici-
tate. Cu toate c\ o parte dintre acestea fuseser\ ulterior returnate
Romei, foarte multe r\m\seser\ `n Fran]a. Toate materialele de
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 159
acest gen – c\r]i [i manuscrise oculte, lucr\ri jefuite din m`n\stiri [i
din arhivele Vaticanului – au trecut prin m`inile lui Nodier [i ale
colaboratorilor s\i, fiind selectate, catalogate [i studiate `n mod
sistematic.
Printre cei care au colaborat cu Nodier pentru a duce la bun
sf`r[it aceast\ `ns\rcinare s-au num\rat Eliphas Lévi [i Jean Baptiste
Pitois, care a scris sub pseudonimul Paul Christian. ~n anii care au
urmat, lucr\rile celor doi au avut drept urmare reapari]ia unui
interes major fa]\ de ezoterism. Lor [i mentorului lor, Charles
Nodier, li se datoreaz\, `n ultim\ instan]\, a[a-numita „rena[tere a
ocultismului“ din Fran]a secolului al nou\sprezecelea. ~ntr-adev\r,
lucrarea lui Pitois, Histoire de la Magie, du monde surnaturel et de
la fatalité à travers les temps et les peuples (Istoria magiei, a lumii
supranaturale [i a ursitei de-a lungul timpului [i a popoarelor), a
devenit o adev\rat\ biblie pentru contemporanii s\i dornici s\
studieze arcanele. Iar traducerea acesteia `n englez\, recent reedi-
tat\ [i completat\ cu dedica]ia original\ pentru Nodier, este `n
prezent o carte r`vnit\ de exege]ii contemporani ai ocultismului.
Pe durata de]inerii func]iei de la Arsenal, Nodier a continuat s\
fie un scriitor prolific, publicat pe m\sur\. Dintre ultimele sale opere,
cea mai important\ este o lucrare ampl\, `n mai multe volume gene-
ros ilustrate, de mare interes pentru colec]ionari, dedicat\ celor mai
semnificative situri arheologice din Fran]a antic\. Un spa]iu consi-
derabil din acest impresionant compendiu a fost dedicat de Nodier
dinastiei merovingiene, ceea ce este, de fapt, c`t se poate de frapant –
dac\ avem `n vedere c\ nici unul dintre contemporanii s\i nu afi[a
nici cel mai mic interes fa]\ de subiectul respectiv. Exist\, de aseme-
nea, c`teva capitole destul de lungi referitoare la templieri [i unul
despre Gisors – care cuprinde o relatare detaliat\ a acelei misterioase
„t\ieri a ulmului“ din 1118 care, conform Dossiers secrets, a marcat
sciziunea dintre Cavalerii Templieri [i Prioria din Sion.17
Pe de alt\ parte, Nodier a fost mai mult dec`t un bibliotecar [i
un scriitor. Era sociabil, egocentric [i bombastic, se str\duia s\ fie
permanent `n centrul aten]iei [i nu ezita s\-[i exagereze propria
importan]\. ~n apartamentul s\u de la Biblioteca Arsenalului, a
inaugurat un salon care l-a consacrat drept cel mai influent [i
prestigios „autocrat al estetismului“ din epoc\. P`n\ la moartea sa
din 1844, a servit drept mentor unei `ntregi genera]ii – iar mul]i
dintre elevii s\i aveau s\-l eclipseze prin realiz\rile lor ulterioare.
160 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
De pild\, cel mai important dintre discipoli [i cel mai bun prieten al
s\u era t`n\rul Victor Hugo – urm\torul mare maestru al Sionului,
conform „documentelor Prioriei“. {i mai era [i François René de
Chateaubriand – care s-a dus `n pelerinaj la morm`ntul lui Poussin
din Roma [i a `n\l]at o lespede care s\ sus]in\ reproducerea
tabloului Les Bergers d’Arcadie. Trebuie men]iona]i, de asemenea,
Balzac, Delacroix, Dumas-tat\l, Lamartine, Musset, Théophile
Gautier, Gérard de Nerval [i Alfred de Vigny. Aidoma poe]ilor [i
pictorilor renascenti[ti, ace[ti b\rba]i au preluat adesea tradi]iile
ezoterice, mai ales pe aceea hermetic\. {i au inclus `n operele lor o
serie de teme, referin]e [i aluzii legate de misterul care, pentru noi,
a `nceput cu Saunière [i Rennes-le-Château. ~n 1832, de exemplu, a
fost publicat\ o carte intitulat\ Voyage à Rennes-les-Bains (O
c\l\torie la Rennes-les-Bains), `n care se vorbea pe larg despre
comoara legendar\ asociat\ cu Blanchefort [i Rennes-le-Château.
Autorul acestei lucr\ri obscure, Auguste de Labouisse-Rochefort, a
mai scris [i o alta, (Iubirile – Pentru Eleonore), pe a c\rei pagin\
de titlu apare, f\r\ nici o explica]ie, mottoul „Et in Arcadia Ego“.
Activit\]ile literare [i ezoterice ale lui Nodier erau, `n mod clar,
legate de investiga]ia noastr\. Dar mai exista un alt aspect al vie]ii
sale care se dovedea `nc\ [i mai potrivit. ~ncep`nd chiar din copi-
l\rie, Nodier fusese profund implicat `n activitatea societ\]ilor
secrete. De exemplu, `nc\ din 1790, c`nd a avea doar zece ani(!), a
fost inclus `ntr-un grup numit Filadelfienii.18 ~n jurul anului 1893 a
creat un alt grup – sau poate doar un cerc interior al primului –,
care a pus la cale unul din viitoarele comploturi `mpotriva lui
Napoleon. Un document datat 1797 atest\ fondarea din acel an a
unui alt grup – numit tot Filadelfienii.19 ~n biblioteca din Besançon
se afl\ un eseu criptic, compus [i citit acestui grup de c\tre unul
dintre cei mai apropia]i prieteni ai lui Nodier. Se intituleaz\ Le
berger arcadien ou première accents d’une flute champêtre (P\sto-
rul din Arcadia sau primele note ale fluierului).20
~n 1802, la Paris, Nodier a consemnat afilierea sa la o societate
secret\ pe care a descris-o drept „biblic\ [i pitagoreic\“21. Apoi, `n
1815, a publicat, sub anonimat, una dintre cele mai ciudate [i mai
influente dintre lucr\rile sale, Histoire des sociétés secrètes de
l’armée (Istoria societ\]ilor secrete din armat\), o carte ambigu\ `n
mod deliberat. Nu se poate [ti dac\ este vorba de o pur\ fic]iune
sau de un fapt adev\rat – autorul nu clarific\ pe deplin acest lucru.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 161
Dar sugereaz\, `ntr-o oarecare m\sur\, c\ lucrarea este un fel de
alegorie u[or mascat\ a unor fapte istorice contemporane. ~n orice
caz, con]ine o filozofie cuprinz\toare a societ\]ilor secrete. {i le
atribuie acestora o seam\ de realiz\ri istorice, inclusiv c\derea lui
Napoleon. Exist\ un mare num\r de societ\]i secrete active, declar\
Nodier. Dar exist\ una singur\, adaug\ apoi, care le surclaseaz\ [i,
de fapt, le conduce pe toate celelalte. Dup\ p\rerea sa, aceast\ socie-
tate secret\ „suprem\“ este aceea a Filadelfienilor. ~ns\, `n acela[i
timp, aminte[te de „jur\m`ntul care m\ leag\ de Filadelfieni [i care
`mi interzice s\ fac cunoscut numele real al societ\]ii lor“.22 Cu
toate acestea, exist\ o aluzie la Sion `ntr-o adres\ pe care o citeaz\
Nodier. Se pare c\ aceasta era `ntocmit\ de unul dintre conspiratorii
`mpotriva lui Napoleon, fiind destinat\ unei `ntruniri a Filadelfie-
nilor. Cel `n cauz\ se refer\ la fiul s\u nou n\scut:
Este prea t`n\r ca s\ vi-l dedic vou\ prin jur\m`ntul lui Annibal;
dar ]ine]i minte c\ l-am numit Eliacin [i c\ voi l\sa `n m`inile lui paza
templului [i a altarului dac\ voi muri `nainte de a-l vedea dobor`t de
pe tronul s\u pe cel din urm\ dintre asupritorii Ierusalimului.23
Cartea lui Nodier a avut un efect exploziv ap\r`nd `n momentul
`n care teama de societ\]ile secrete c\p\tase propor]ii cu adev\rat
patologice. Acestea erau adesea `nvinuite de a fi provocat Revolu-
]ia Francez\, iar atmosfera din Europa postnapoleonian\ era, din
multe puncte de vedere, similar\ celei din „era McCarthy“ din
Statele Unite, `n anii 1950. Oamenii vedeau, sau doar `[i imaginau
c\ v\d, conspira]ii pretutindeni. V`n\torile de vr\jitoare erau `n
floare. Orice tulburare public\, orice subminare minor\, orice inci-
dent nefericit erau atribuite „activit\]ilor subversive“ – ma[ina]iilor
unor societ\]i clandestine foarte bine organizate, ac]ion`nd `n mod
insidios, `n culise, [ubrezind structurile institu]iilor oficiale [i
comi]`nd toate tipurile de sabotaje perturbatoare. Aceast\ menta-
litate genera m\suri represive extreme. Iar represiunea, adesea
`ndreptat\ `mpotriva unei amenin]\ri imaginare, era, la r`ndul ei,
urmat\ de apari]ia unor oponen]i reali, a unor grup\ri subversive
reale ale conspiratorilor – care se organizau conform schemelor
fictive. Fie [i numai `n calitate de pl\smuiri ale imagina]iei, socie-
t\]ile secrete au alimentat paranoia `n toate e[aloanele superioare
ale guvern\rii; iar paranoia a `nf\ptuit, `n mod frecvent, mult mai
multe dec`t orice societate secret\. Nu se poate pune la `ndoial\
faptul c\, dac\ nu societ\]ile secrete, cel pu]in mitul acestora a avut
162 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
un rol major `n istoria Europei secolului al nou\sprezecelea. Iar
unul dintre principalii arhitec]i afla]i `n spatele mitului [i poate chiar
a realit\]ii de dincolo de acesta a fost Charles Nodier.24
Debussy [i Roza-Cruce
Tendin]ele c\rora le-a dat expresie Nodier – fascina]ia socie-
t\]ilor secrete [i interesul ren\scut pentru ezoterism – au continuat
s\ c`[tige influen]\ [i aderen]i de-a lungul secolului al nou\spreze-
celea. Ambele tendin]e au atins apogeul `n Parisul acelui fin de
siècle – acolo unde se afla Claude Debussy, presupus mare maestru
al Sionului `n anul 1891, anul descoperirii de c\tre Bérenger
Saunière a misterioaselor pergamente din Rennes-le-Château.
Se pare c\ Debussy l-a cunoscut pe Victor Hugo prin intermedi-
ul poetului simbolist Paul Verlaine. Ulterior, a pus pe muzic\ o
parte a lucr\rilor acestuia. De asemenea, a devenit un membru
esen]ial al cercurilor simboliste care, `n ultimul deceniu al secolu-
lui, dominau via]a cultural\ parizian\. Aceste cercuri erau uneori
ilustre, alteori bizare, alteori ilustre [i bizare. Din ele f\ceau parte
t`n\rul cleric Émile Hoffet [i Emma Calvé – datorit\ c\rora Debussy
l-a `nt`lnit pe Saunière. Un alt membru era magicianul enigmatic al
poeziei simboliste franceze, Stéphane Mallarmé – dintre ale c\rui
capodopere Debussy a pus pe muzic\ L’Après Midi d’un Faune
(Dup\-amiaza unui faun). Mai era [i Maurice Maeterlinck, dra-
maturgul simbolist a c\rui dram\ merovingian\, Pelléas et
Mélisande (Pelléas [i Mélisande), a fost transformat\ de Debussy
`ntr-o oper\ celebr\ `n `ntreaga lume. Era, de asemenea, [i flamboa-
iantul conte Philippe Auguste Villiers de l’Isle-Adam, a c\rui pies\
de teatru rozicrucian\, Axël, a devenit biblia `ntregii mi[c\ri sim-
boliste. De[i nu a putut fi finalizat\ datorit\ mor]ii autorului, `n
1918, Debussy a `nceput s\ compun\ un libret pentru aceast\
dram\ ocult\, cu inten]ia de a o transforma, de asemenea, `ntr-o
oper\. Tot din acelea[i cercuri mai f\ceau parte [i cei care d\deau
str\lucire vestitelor serate din fiecare mar]i ale lui Mallarmé –
Oscar Wilde, W. B. Yeats, Stefan George, Paul Valéry, t`n\rul André
Gide [i Marcel Proust.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 163
Cercurile din care f\ceau parte Debussy [i Mallarmé erau ini]iate `n
ezoterism. {i, `n acela[i timp, se intersectau cu altele, `nc\ [i mai ezo-
terice. Astfel, Debussy a fost realmente asociat cu cele mai proeminente
personalit\]i din a[a-numita „rena[tere a ocultismului“ francez. Printre
acestea s-a num\rat [i marchizul Stanislas de Guaïta, un prieten intim
al Emmei Calvé [i totodat\ fondatorul a[a-numitului „Ordin Cabalistic
al Roza-Crucii“. O a doua personalitate a fost Jules Bois, un satanist
notoriu, de asemenea intim cu Emma Calvé [i prieten cu MacGregor
Mathers. La `ndemnul lui Jules Bois, Mathers a `nfiin]at cea mai renu-
mit\ societate ocult\ britanic\ a epocii, Order of the Golden Dawn
(„Ordinul Zorilor de Aur“).
Un alt ocultist din anturajul lui Debussy era doctorul Gérard
Encausse – mai bine cunoscut drept Papus,25 nume sub care a publi-
cat lucrarea considerat\ [i azi ca fundamental\ pentru Tarot. Papus
era nu numai membru `n numeroase ordine [i societ\]i ezoterice,
dar [i unul dintre confiden]ii lui Alexandru, ]arul Rusiei, [i ai so]iei
acestuia, ]arina Alexandra. Iar printre prietenii cei mai apropia]i ai
lui Papus se num\ra unul al c\rui nume a mai figurat [i `n investi-
ga]ia noastr\ – [i anume Jules Doinel. ~n 1890, Doinel a devenit
bibliotecar `n Carcassonne [i a `nfiin]at o biseric\ neo-catar\ `n
Languedoc – `n cadrul c\reia Papus avea func]ia de episcop. De
fapt, Doinel s-a proclamat pe sine `nsu[i drept episcop gnostic de
Mirepoix, din care f\cea parte parohia Montségur, [i de Alet, `n
care se afla parohia Rennes-le-Château.
Se pare c\ biserica lui Doinel a fost sfin]it\ de un episcop r\s\-
ritean la Paris – [i este destul de interesant faptul c\ ceremonia s-a
desf\[urat `n casa lui Lady Caithness, so]ia contelui de Caithness,
lordul James Sinclair. Privit\ `n retrospectiv\, aceast\ biseric\ pare
s\ fi fost, pur [i simplu, o alt\ sect\ inofensiv\ sau un alt cult
nev\t\m\tor printre cele at`t de multe ap\rute `n acel fin de siècle.
Cu toate acestea, a avut darul de st`rni o serioas\ `ngrijorare `n cer-
curile oficiale. A fost `ntocmit un raport special, referitor la
„re`nvierea tendin]elor catare“, destinat Sf`ntului Oficiu al Vatica-
nului. Iar Papa a condamnat `n mod explicit institu]ia lui Doinel, pe
care, a denun]at-o, cu vehemen]\, drept o manifestare a „str\vechii
erezii albigende“.
~n jurul anului 1895, f\r\ a da vreo ripost\ condamn\rii Vati-
canului, Doinel activa pe teritoriul re[edin]ei lui Saunière – exact `n
vremea `n care parohul din Rennes-le-Château `ncepea s\-[i etaleze
164 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
bog\]ia. Este foarte posibil ca Debussy s\ le fi f\cut cuno[tin]\
celor doi b\rba]i sau, dac\ nu el, poate Emma Calvé. Sau poate
abatele Henri Boudet – parohul din Rennes-les-Bains, cel mai bun
prieten al lui Saunière [i colegul lui Doinel din cadrul Societ\]ii de
Arte [i {tiin]e din Carcassonne.
Una dintre cele mai apropiate cuno[tin]e cu preocup\ri oculte
ale lui Debussy era Joséphin Péladan – un alt prieten al lui Papus [i,
destul de previzibil, un alt intim al Emmei Calvé. ~n 1889, Péladan
a vizitat }ara Sf`nt\. C`nd s-a re`ntors, a pretins c\ descoperise
morm`ntul lui Isus – nu `n locul tradi]ional al Sf`ntului Morm`nt, ci
sub Moscheea lui Omar, care era c`ndva inclus\ `n enclava templie-
rilor. Un admirator entuziast a afirmat c\ presupusa descoperire a lui
Péladan era „at`t de uimitoare `nc`t, `n orice alt\ epoc\, ar fi zguduit
din temelii lumea catolic\“.26 Totu[i, nici Péladan, nici colaboratorii
s\i nu au oferit din proprie ini]iativ\ indica]ii despre modul `n care
morm`ntul lui Isus fusese identificat `n mod irevocabil [i `n care i se
verificase autenticitatea, [i nici de ce descoperirea sa urma s\ clatine
catolicismul – desigur, cu excep]ia cazului `n care ar fi implicat ceva
de mare `nsemn\tate, controversat [i poate chiar exploziv. Péladan
nu [i-a comentat descoperirea. Dar, de[i se declara catolic, el insista
asupra caracterului muritor al lui Isus.
~n 1890, Péladan a fondat un nou ordin – Ordinul Roza-Crucii
Catolice, al Templului [i al Graalului. Iar acesta, spre deosebire de
celelalte institu]ii rozicruciene ale timpului, a reu[it cumva s\ evite
acuza]iile papalit\]ii. ~ntre timp, Péladan a `nceput s\ acorde o tot
mai mare aten]ie artelor. Artistul, declara el, ar trebui s\ fie „un
cavaler `n armur\, dedicat cu `nfl\c\rare c\ut\rii simbolice a
Sf`ntului Graal“. {i, `n virtutea ader\rii la principiul enun]at, s-a
angajat `ntr-o adev\rat\ cruciad\ estetic\. Aceasta s-a concretizat
`ntr-o serie de expozi]ii anuale, foarte mediatizate – cunoscute sub
numele Salon de la Rose + Croix – al c\ror scop declarat era „s\
distrug\ realismul, s\ remodeleze gustul latin [i s\ creeze o [coal\ a
artei idealiste“. Din acest motiv, anumite teme [i subiecte erau
respinse rapid [i despotic, fiind considerate lipsite de valoare –
„indiferent cum erau abordate, chiar [i atunci c`nd erau perfecte“.
~n lista acestor teme [i subiecte erau incluse tablourile „prozaice“
cu subiect istoric, cele cu teme patriotice [i militare, ilustr\rile socie-
t\]ii contemporane, portretele, scenele rustice [i „toate peisajele, cu
excep]ia celor compuse `n maniera lui Poussin“.27
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 165
Iar Péladan nu s-a mul]umit doar s\ picteze. Dimpotriv\, a
`ncercat s\-[i transpun\ principiile estetice `n muzic\ [i, de aseme-
nea, `n dramaturgie. {i-a `nfiin]at propria companie teatral\, care
interpreta doar piese de teatru special concepute, av`nd subiecte ca,
de exemplu, Orfeu, argonau]ii [i c\utarea L`nii de Aur, misterele
Roza-Crucii [i misterele Graalului. Unul dintre promotorii [i
cump\r\torii fideli ai acestor produc]ii era Claude Debussy.
Printre apropia]ii lui Péladan [i Debussy se num\ra [i Maurice
Barès – care, `n tinere]e, f\cuse parte din acela[i cerc „rozicrucian“
cu Victor Hugo. ~n 1912, Barrès a publicat cel mai celebru roman
al s\u, La Colline Inspirée (Muntele Inspira]iei). Unii comentatori
moderni au sugerat c\ lucrarea este o alegorie abia mascat\ a
pove[tii lui Saunière [i a localit\]ii Rennes-le-Château. Este
adev\rat c\ `ntre cele dou\ exist\ analogii prea frapante pentru a
putea fi considerate absolut `nt`mpl\toare. Dar ac]iunea romanului
lui Barès nu este plasat\ nici `n Rennes-le-Château, nici `n alt\
zon\ din Languedoc. Dimpotriv\, „muntele inspira]iei“ din titlu
este cel pe care se afl\ un sat din Lorena. Iar acel sat este chiar
vechiul centru de pelerinaj al Sionului.
Jean Cocteau
~n calitate de candidat la func]ia de mare maestru al unei influ-
ente societ\]i secrete, Jean Cocteau ni s-a p\rut mult mai nepotrivit
[i dec`t Charles Radclyffe sau Charles Nodier. ~n cazurile celor din
urm\, investiga]ia noastr\ a scos la iveal\ anumite conexiuni de
foarte mare interes. ~ns\, `n ceea ce `l prive[te pe Cocteau, desco-
peririle de acest gen au fost extrem de pu]ine.
Este cert faptul c\ a crescut `n ambian]a „coridoarelor puterii“ –
provenea dintr-o familie proeminent\ din punct de vedere politic,
iar unchiul s\u era un diplomat de vaz\. Dar, cel pu]in `n aparen]\,
Cocteau a abandonat acea lume, p\r\sindu-[i casa p\rinteasc\ la
v`rsta de cincisprezece ani [i pierz`ndu-se `n sub-cultura `nflori-
toare a Marsiliei. In 1908 p\trunsese `n cercurile artistice boeme.
~nainte de a `mplini dou\zeci [i cinci de ani se `mprietenise deja cu
Proust, Gide [i Maurice Barès. Era, de asemenea, prieten intim cu
str\nepotul lui Victor Hugo, Jean, al\turi de care a explorat `n
166 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
t\r`murile spiritismului [i ocultismului. {i s-a familiarizat foarte
repede cu ezoterismul; iar doctrina hermetic\ a prins form\ nu
numai `n lucr\rile sale, ci [i `n `ntreaga sa concep]ie estetic\. ~n
1912, dac\ nu chiar mai devreme, a `nceput s\ colaboreze cu
Debussy, la care se refer\ frecvent, de[i `n mod neutru, `n jurnalele
sale. ~n 1926 a proiectat decorurile pentru o punere `n scen\ a
operei Pelléas [i Mélisande, pentru c\, dup\ cum a men]ionat un
comentator, „nu a reu[it s\ reziste ispitei de a-[i lega pentru tot-
deauna numele de cel al lui Debussy“.
Este notoriu faptul c\ via]a privat\ a lui Cocteau a fost dezordo-
nat\ – incluz`nd perioade de dependen]\ de droguri [i o serie de
rela]ii homosexuale. Astfel a fost creat\ imaginea sa de individ
flu[turatic, nechibzuit [i iresponsabil. ~ns\, `n realitate, a fost tot
timpul extrem de con[tient de calitatea sa de persoan\ public\ [i,
oricum ar fi fost escapadele sale personale, a avut grij\ ca acestea
s\ nu reprezinte un impediment pentru rela]iile sale cu oamenii
influen]i [i puternici. A[a cum recuno[tea el `nsu[i, [i-a dorit `ntot-
deauna recunoa[tere public\, onoruri, stim\ [i chiar admiterea `n
Academia Francez\. {i [i-a f\cut un ]el din a fi suficient de con-
formist pentru a putea accede la statutul r`vnit. Din acest punct de
vedere, nu a fost niciodat\ prea departe de figuri celebre ca Jacques
Maritain [i André Malraux. Nu se poate spune c\ interesul s\u fa]\
de politic\ ar fi fost vreodat\ prea mare, dar `n timpul r\zboiului a
acuzat guvernul de la Vichy [i se pare c\, `n mod discret, ar fi fost
`n leg\tur\ cu Rezisten]a. ~n 1949, a devenit Cavaler al Legiunii de
Onoare. Iar `n 1958 a fost invitat de fratele lui de Gaulle s\ ]in\ o
cuv`ntare public\ av`nd Fran]a drept subiect general. De obicei, nu
ni-l `nchipuim `ntr-un astfel de rol, dar se pare c\ l-a jucat destul de
des [i c\ a f\cut-o cu pl\cere.
O mare parte a vie]ii sale, Cocteau a fost asociat – uneori
`ndeaproape, alteori tangen]ial – cu grup\ri catolice regaliste. A
fost adesea prieten la cataram\ cu membri ai vechii aristocra]ii –
printre care [i unii dintre apropia]ii [i protectorii lui Proust. Dar, `n
acela[i timp, catolicismul s\u a fost extrem de `ndoielnic [i de
neortodox [i, dup\ toate aparen]ele, era vorba mai degrab\ de un
ata[ament estetic dec`t de unul religios. C\tre sf`r[itul vie]ii [i-a
folosit energia mai ales pentru a redecora biserici – o imita]ie
bizar\, probabil, a lui Bérenger Saunière. Dar chiar [i aceast\
cucernicie a sa st\ sub semnul `ntreb\rii: „S`nt luat drept un pictor
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 167
evlavios pentru c\ am decorat o capel\. Mereu aceea[i manie de a
eticheta oamenii“.28
Ca [i Saunière, Cocteau a `nglobat `n redecor\rile sale anumite
detalii stranii [i sugestive. Unele pot fi observate `n biserica Notre
Dame de France, amplasat\ `n apropierea de Leicester Square, `n
Londra. Cl\direa acesteia dateaz\ din 1865 – [i s-ar putea ca, `n
epoca sfin]irii sale, s\ fi avut anumite conota]ii masonice. ~n 1940,
`n perioada de v`rf a bombardamentelor, a fost serios avariat\. Cu
toate acestea, a continuat s\ fie loca[ul de cult preferat al mem-
brilor armatei franceze libere, iar dup\ r\zboi a fost restaurat\ [i
redecorat\ de arti[ti sosi]i din toate col]urile Fran]ei. Printre ace[tia
s-a num\rat [i Cocteau, care, `n 1960, cu trei ani `nainte de moarte,
a executat o fresc\ ce `nf\]i[eaz\ episodul r\stignirii. Dar scena
reprezentat\ este extrem de neobi[nuit\. Soarele este negru, iar `n
col]ul din dreapta jos apare o figur\ neidentificabil\, sinistr\ [i
av`nd o tent\ verzuie. Mai exist\ [i un soldat roman care ]ine un
scut `mpodobit cu un blazon `n form\ de pas\re – o pas\re extrem
de stilizat\, amintind de reprezentarea egiptean\ a lui Horus. Iar
printre femeile `ndoliate [i centurionii juc`nd zaruri apar dou\ per-
sonaje nepotrivite, moderne, unul fiind `nsu[i Cocteau – un auto-
portret `n care s-a `nf\]i[at, `n mod semnificativ, cu spatele `ntors
c\tre cruce. ~ns\ faptul c\ fresca nu cuprinde dec`t partea de jos a
scenei r\stignirii frapeaz\ `n cea mai mare m\sur\. R\stignitul,
oricine ar fi el, este vizibil doar p`n\ la genunchi – nu i se poate
vedea chipul [i nu i se poate stabili identitatea. {i, chiar sub pi-
cioarele victimei anonime, de cruce este fixat un trandafir imens.
Pe scurt, concep]ia frescei este, `n mod flagrant, rozicrucian\. {i,
pentru o biseric\ catolic\, tema este cel pu]in bizar\.
Cei doi Ioan al XXIII-lea
Lista prezumtivilor mari mae[tri ai Sionului este inclus\ `n
Dossiers secrets, iar acestea dateaz\ din 1956. Cocteau a murit abia
`n 1963. De aceea nu exista nici o indica]ie referitoare la succesorul
s\u sau la cel care conduce `n prezent Prioria din Sion. Dar, tot
168 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
pornind de la Cocteau, am descoperit c\ mai apare o problem\ de
un imens interes.
Conform „documentelor Prioriei“, p`n\ la „t\ierea ulmului“ din
1188, Sionul [i Ordinul Templului au avut `ntotdeauna un acela[i
mare maestru. Se afirm\ c\, dup\ aceast\ dat\, Sionul a `nceput
s\-[i aleag\ proprii s\i mari mae[tri, primul dintre ace[tia fiind Jean
de Gisors. Acelea[i documente men]ioneaz\ faptul c\, odat\ cu
asumarea pozi]iei de mare maestru, cel ales adopta [i numele de
Jean (Ioan) – sau Jeanne (Ioana), c\ci lista include [i patru femei. Se
presupune a[adar c\ marii mae[tri ai Sionului reprezint\ o succe-
siune ne`ntrerupt\ de Jean [i Jeanne, din 1188 [i p`n\ `n zilele noas-
tre – o succesiune a c\rei menire este, f\r\ dubiu, aceea de a sugera
o papalitate ezoteric\ [i hermetic\ bazat\ pe Ioan, ca un contrast ([i
poate ca o opozi]ie) fa]\ de cea exoteric\, bazat\ pe Petru.
Dar apare, desigur, o `ntrebare major\. Care Ioan? Ioan Botez\-
torul? Ioan Evanghelistul – „Preaiubitul Ucenic“ din a patra
Evanghelie? Sau Ioan Teologul, autorul Apocalipsei? Dup\ toate
aparen]ele, trebuia s\ fie unul dintre ace[tia trei, pentru c\, `n 1188,
Jean de Gisors `[i atribuise titulatura Jean al II-lea cu un anume
scop. A[adar, cine fusese Jean I?
Indiferent care ar fi fost r\spunsul, Jean Cocteau ap\rea pe lista
prezumtivilor mari mae[tri ai Sionului ca Jean al XXIII-lea. ~n
1959, c`nd se presupune c\ el de]inea `nc\ aceast\ pozi]ie, Papa
Pius al XII-lea a murit [i cardinalii s-au `ntrunit pentru a-l desemna
drept nou pontif pe cardinalul Angelo Roncalli din Vene]ia. Fiecare
nou Pap\ `[i alege propriul nume [i, spre consternarea general\,
cardinalul Roncalli a ales Ioan al XXIII-lea. Consternarea nu era
lipsit\ de temei. ~n primul r`nd, numele Ioan fusese, `n mod impli-
cit, anatemizat dup\ ultima sa folosire, la `nceputul secolului al cin-
cisprezecelea – de c\tre un antipap\. Mai mult, existase deja un
Ioan al XXIII-lea. Acel antipap\ – fost episcop de Alet, ceea ce
este destul de interesant – care abdicase `n 1415, fusese, de fapt,
Ioan al XXIII-lea. Era a[adar neobi[nuit\, ca s\ nu spunem mai
mult, asumarea aceluia[i nume de c\tre cardinalul Roncalli.
~n 1976, `n Italia a fost publicat\ o c\r]ulie enigmatic\, care a fost
`n scurt timp tradus\ `n limba francez\. Se numea Profe]iile Papei
Ioan al XXIII-lea [i con]inea o compila]ie de profe]ii sub forma unor
obscure poeme `n proz\ despre care se pretindea c\ ar fi fost compu-
se de pontiful decedat cu treisprezece ani mai devreme – `n 1963,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 169
anul mor]ii lui Cocteau. ~n marea lor majoritate, aceste profe]ii s`nt
extrem de neclare [i sfideaz\ orice interpretare coerent\. Dac\ `i
apar]in sau nu lui Ioan al XXIII-lea, r\m`ne o `ntrebare deschis\.
Dar prefa]a c\r]ii sus]ine acest lucru. {i, mai mult dec`t at`t, afirm\
c\ Ioan al XXIII-lea fusese, `n secret, membru al „Roza-Crucii“, la
care se afiliase `nc\ din 1935, c`nd activa ca nun]iu papal `n Turcia.
Nu mai este nevoie s\ spunem c\ afirma]ia de mai sus pare
incredibil\. Este o certitudine faptul c\ nu poate fi dovedit\ [i nu
am g\sit nimic altceva care s\ o sprijine. Dar ne-am `ntrebat, `n
primul r`nd, din ce motive fusese f\cut\.
La urma urmelor, nu ar fi putut fi adev\rat\? Nu ar fi putut
con]ine m\car un gr\unte de adev\r? Se spune c\, `n 1188, Prioria
din Sion adoptase subtitlul „Rose-Croix Veritas“. Dac\ Papa Ioan
fusese afiliat unei organiza]ii rozicruciene [i aceasta era Prioria din
Sion, implica]iile acestui fapt erau extrem de [ocante. Printre altele,
se sugera faptul c\ mai sus-amintitul cardinal Roncalli, un pap\ `n
devenire, `[i alese numele marelui s\u maestru din societatea
secret\ – astfel `nc`t, din motive simbolice, s\ existe un Ioan aflat,
`n acela[i timp, `n fruntea Sionului [i `n a papalit\]ii.
~n orice caz, conducerea simultan\ a celor dou\ ordine de c\tre
Ioan sau Jean p\rea s\ nu fie altceva dec`t o extraordinar\ coinci-
den]\. Iar lista din „documentele Prioriei“ nu putea fi `ntocmit\ cu
scopul de a o genera – o enumerare care s\ se `ncheie cu Ioan al
XXIII-lea `ntr-un moment `n care un b\rbat de]in`nd acela[i titlu
ocupa tronul Sf`ntului Petru. Pentru c\ respectiva list\ a prezumti-
vilor mari mae[tri ai Sionului fusese alc\tuit\ [i depus\ la Bibliote-
ca Na]ional\ nu mai t`rziu de 1956 – cu trei ani `nainte ca Ioan al
XXIII-lea s\ devin\ Pap\.
Dar aceasta nu era singura coinciden]\ frapant\. ~n secolul al
doisprezecelea, un c\lug\r irlandez numit Malachi adunase laolalt\
o serie de profe]ii de genul celor f\cute de Nostradamus. ~n aceste
predic]ii – despre care, `nt`mpl\tor, se spune c\ s`nt deosebit de
pre]uite de multe personalit\]i romano-catolice, inclusiv de actualul
Pap\, Ioan-Paul al II-lea (n.trad., la data scrierii c\r]ii, acesta era
`nc\ `n via]\) – Malachi listeaz\ pontifii care aveau s\ ocupe tronul
Sf`ntului Petru `n secolele urm\toare [i ofer\, pentru fiecare dintre
ei, c`te un motto descriptiv. Pentru Ioan al XXIII-lea, mottoul,
tradus `n limba francez\, este Pasteur et Nautonnier – P\stor [i
170 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
C`rmuitor.29 Titlul oficial al prezumtivului mare maestru al Sionu-
lui este de asemenea „Nautonnier“.
Oricare ar fi adev\rul aflat dincolo de aceste coinciden]e stranii,
nu exist\ dubii asupra faptului c\, mai mult dec`t oricui altcuiva,
Papei Ioan al XXIII-lea i se datoreaz\ reorientarea [i, dup\ cum au
spus mai mul]i comentatori, aducerea `n secolul dou\zeci a Bisericii
Romano-Catolice. Aceasta s-a putut realiza, `n mare m\sur\, prin
intermediul reformelor celui de al Doilea Conciliu al Vaticanului,
inaugurat de Ioan. ~n acela[i timp, celui din urm\ i se mai dato-
reaz\ [i o serie de alte schimb\ri. De exemplu, a revizuit pozi]ia
bisericii fa]\ de francmasonerie – rup`ndu-se de cel pu]in dou\
secole de tradi]ii `nvechite [i `ng\duind ca un catolic s\ poat\ fi [i
francmason. Iar `n iunie 1960 a difuzat o scrisoare apostolic\
deosebit de important\.30 Subiectul la care se refer\ aceast\ misiv\
este „pre]iosul s`nge al M`ntuitorului“ – c\ruia i se confer\ o
importan]\ f\r\ precedent. Accentul este pus pe suferin]ele lui Isus
ca fiin]\ uman\ [i se sus]ine c\ m`ntuirea `ntregii omenirii a fost
`nf\ptuit\ prin v\rsarea s`ngelui s\u. ~n contextul scrisorii Papei
Ioan, Patimile omului Isus [i jertfa sa de s`nge au mai mult\
`nsemn\tate dec`t `nvierea sau chiar dec`t am\nuntele r\stignirii.
Implica]iile scrisorii s`nt, `n ultim\ instan]\, enorme. A[a cum
observa un comentator, ele modific\ `ntregul fundament al cre-
din]ei cre[tine. Dac\ m`ntuirea a fost dob`ndit\ prin v\rsarea s`nge-
lui lui Isus, moartea [i `nvierea sa devin neesen]iale – dac\ nu chiar
`ntr-adev\r inutile. R\stignirea nu mai este necesar\ pentru ca vala-
bilitatea credin]ei s\ poat\ fi p\strat\.
CAPITOLUL 7
Conspira]ie de-a lungul secolelor
Cum am fi putut sintetiza toate m\rturiile adunate? Multe dintre
ele erau impresionante [i, dup\ toate aparen]ele, pledau `n favoarea
existen]ei unei anumite structuri, a unei anumite scheme coerente.
~n ciuda faptului c\, la `nceput, nu ni se p\ruse demn\ de crezare,
lista prezumtivilor mari mae[tri ai Sionului ne condusese c\tre o
serie de concluzii incitante. De exemplu, existau leg\turi, de s`nge
sau de prietenie, `ntre majoritatea personalit\]ilor enumerate [i
familiile ale c\ror genealogii figurau `n „documentele Prioriei“ –
mai ales cu casa de Lorena. De asemenea, cele mai multe dintre
numele de pe list\ erau asociate cu ordine de tot felul sau cu socie-
t\]i secrete. Practic to]i prezumtivii mari mae[tri, chiar [i cei con-
sidera]i, `n mod oficial, catolici, aveau concep]ii religioase mai
pu]in tradi]ionale. Erau, cu to]ii, preocupa]i de doctrinele [i tra-
di]iile ezoterice. {i, aproape `n toate cazurile, prezumtivul mare
maestru venise, `ntr-un fel sau altul, `n contact at`t cu predecesorul,
c`t [i cu succesorul s\u.
Totu[i, `n ultim\ instan]\, oric`t de impresionante ar fi fost,
coinciden]ele nu dovedeau nimic. Nu demonstrau, de pild\, c\
Prioria din Sion, a c\rei existen]\ `n Evul Mediu ne fusese confir-
mat\, continuase `ntr-adev\r s\ fiin]eze `n decursul secolelor
urm\toare. {i cu at`t mai pu]in dovedeau c\ persoanele men]ionate
drept mari mae[tri de]inuser\ `n realitate aceast\ pozi]ie. ~n ceea ce
`i privea pe unii dintre ei, acest lucru `nc\ ni se p\rea incredibil.
V`rsta la care se pretindea c\ ar fi dob`ndit titlul pleda `mpotriv\.
172 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Desigur, `n baza anumitor legi succesorale, ar fi fost posibil ca
Eduard de Bar s\ fie desemnat mare maestru pe c`nd avea doar
cinci ani, iar Réne d’Anjou doar opt. Dar aceste legi nu puteau
ac]iona `n favoarea lui Robert Fludd sau Charles Nodier, despre care
se presupune c\ ar fi devenit mari mae[tri la dou\zeci [i unu de ani,
sau `n a lui Debussy, care ar fi trebuit s\ accead\ la demnitatea
respectiv\ la v`rsta de dou\zeci [i trei de ani. Ace[tia nu ar fi avut
suficient timp pentru a-[i „construi drumul c\tre rang“, a[a cum se
`nt`mpl\, de exemplu, `n francmasonerie. {i nici nu ar fi avut c`nd s\
se impun\ `n domeniul lor de activitate. Aceast\ anomalie nu avea,
aparent, nici un sens. S-ar fi putut doar presupune c\, cel mai ade-
sea, titlul de Mare Maestru al Sionului era `n `ntregime simbolic, c\
era vorba de o pozi]ie ritual\ ocupat\ de un figurant – care, proba-
bil, nici nu era con[tient de statutul care i se acordase.
Dar nu avea rost s\ facem specula]ii – cel pu]in nu `n baza
pu]inelor informa]iilor de]inute. De aceea am reluat cercetarea isto-
riei, c\ut`nd alte urme ale Prioriei din Sion `n alte surse dec`t lista
prezumtivilor mari mae[tri. Ne-am focalizat aten]ia mai ales asupra
casei de Lorena [i a c`torva dintre celelalte familii men]ionate `n
„documentele Prioriei“. Ne-am str\duit s\ verific\m celelalte afir-
ma]ii existente `n aceste documente. {i am c\utat alte dovezi care
s\ ateste activitatea unei societ\]i secrete, care, `n mod mai mult
sau mai pus insidios, ar fi ac]ionat din culise.
Dac\ era `ntr-adev\r vorba de o societate secret\, nu ne puteam
a[tepta s\ g\sim Prioria din Sion men]ionat\, explicit, sub acest
nume. Dac\ `ntr-adev\r continuase s\ ac]ioneze de-a lungul seco-
lelor, o f\cuse, probabil, sub o multitudine de `nf\]i[\ri, m\[ti,
„paravane“ [i fa]ade, toate schimb\toare – a[a cum func]ionase o
vreme sub numele Ormus, la care apoi renun]ase. {i presupuneam
c\ nici nu afi[ase, f\r\ echivoc, o aceea[i tactic\, postur\ politic\
sau atitudine predominant\. O astfel de pozi]ie coerent\ [i unitar\,
chiar dac\ ar fi putut fi men]inut\, ar fi p\rut c`t se poate de sus-
pect\. Dac\ aveam de-a face cu o organiza]ie care supravie]uise
vreme de nou\ secole, trebuia s\ recunoa[tem c\ era extrem de
maleabil\ [i de adaptabil\. Probabil c\ `ns\[i supravie]uirea ei
at`rnase de aceste calit\]i, `n lipsa c\rora ar fi degenerat `ntr-o
form\ f\r\ con]inut, la fel de lipsit\ de putere ca, s\ zicem, Cl\direa
G\rzii Regale. Pe scurt, Prioria din Sion nu putea r\m`ne rigid\ [i
imuabil\ de-a lungul `ntregii sale istorii. Dimpotriv\, ar fi trebuit s\
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 173
fie nevoit\ s\ se transforme, periodic, s\ se modifice pe sine `ns\[i
[i s\-[i schimbe activit\]ile, s\ se remodeleze, remodel`ndu-[i `n
acela[i timp [i obiectivele, pentru a se `ncadra `n caleidoscopul
schimb\tor al politicii mondiale – a[a cum unit\]ile de cavalerie din
secolul trecut au fost silite s\-[i `nlocuiasc\ bidiviii cu tancuri [i
vehicule blindate. Prin capacitatea sa de a se adapta unei anumite
epoci, exploat`ndu-i [i st\p`nindu-i tehnologiile [i resursele, Sionul
ar fi putut reprezenta o paralel\ la ceea ce p\rea s\ fie rivala sa exo-
teric\, Biserica Romano-Catolic\; sau, pentru a da un exemplu
aparent sinistru, poate o paralel\ a acelei organiza]ii cunoscut\
drept Mafia. Bine`n]eles c\ nu vedem `n Prioria de Sion o asocia]ie
de tic\lo[i absolu]i. Dar Mafia exemplific\ at`t modul `n care o
societate secret\ poate d\inui, adapt`ndu-se de la o epoc\ la alta, c`t
[i tipul de putere pe care `l poate exercita.
Prioria din Sion `n Fran]a
Conform „documentelor Prioriei“, `ntre anii 1306 [i 1480,
Sionul poseda nou\ comandamente. ~n 1481, anul mor]ii lui René
d’Anjou, num\rul acestora ajunsese la dou\zeci [i [apte. Se men]io-
neaz\ c\ cele mai importante erau situate la Bourges, Gisors,
Jarnac, Mont-Saint-Michel, Montréval, Paris, Le Puy, Solesmes [i
Stenay. {i, se specific\, criptic, `n Dossiers secrets, c\ ar fi existat
[i „o cupol\ numit\ Beth-Ania – casa Annei – situat\ `n Rennes-le-
Château“.1 Sensul acestui pasaj nu este limpede, excep]ie f\c`nd
faptul c\ Rennes-le-Château apare ca av`nd o semnifica]ie cu totul
aparte. {i este sigur c\ nu printr-o coinciden]\ Saunière, dup\ ce
[i-a `n\l]at vila, a botezat-o Bethania.
Conform acelor „Dossiers secrets“, comandamentul de la Gisors
dateaz\ din 1306 [i este situat pe drumul c\tre Viena. Se presupune
c\ ar fi comunicat, printr-un pasaj tunel, cu cimitirul local [i cu
capela subteran\ Sainte-Catherine, aflat\ sub fort\rea]\. Se spune
c\, `n secolul al [aisprezecelea, aceast\ capel\, sau poate doar cripta
al\turat\ ei, ar fi fost transformat\ `ntr-un depozit destinat celor
treizeci de cufere care cuprindeau arhivele Prioriei din Sion.
La `nceputul anului 1944, c`nd Gisors a fost ocupat de trupele
germane, de la Berlin a fost trimis\ o misiune militar\ special\,
174 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Ducatul Lorena la mijlocul secolului al [aisprezecelea
care avea sarcina de a concepe planurile unei serii de excava]ii sub
fort\rea]\. Debarcarea alia]ilor `n Normandia a pus cap\t oric\rei
`ntreprinderi de acest gen, `ns\, nu dup\ mult timp, un muncitor
francez pe nume Roger Lhomoy a `nceput s\ fac\ s\p\turi pe cont
propriu. ~n 1946, l-a anun]at pe primarul din Gisors c\ descoperise
o capel\ subteran\ care con]inea nou\sprezece sarcofage de piatr\
[i treizeci de l\zi metalice. Rezolvarea cererii sale de a continua
lucr\rile [i de a-[i face public\ descoperirea a fost am`nat\ – se
pare c\ `n mod mai degrab\ deliberat – datorit\ unei `ncurc\turi
birocratice. Abia `n 1962 a putut Lhomoy s\ `nceap\, la Gisors,
s\p\turile pentru care ceruse aprobare. Acestea s-au desf\[urat sub
auspiciile lui André Malraux, ministrul francez al Culturii din acea
perioad\, [i nu au fost, `n mod oficial, deschise publicului. Dar fap-
tul c\ nu au fost g\site nici l\zi, nici sarcofage, este o certitudine.
Dar `n ceea ce prive[te descoperirea capelei subterane exist\ dubii –
toat\ istoria a fost dezb\tut\, at`t de c\tre pres\, c`t [i `n diverse
c\r]i [i articole. Lhomoy a sus]inut c\ a reg\sit-o, dar c\ tot ceea ce
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 175
con]inea fusese `ndep\rtat. Indiferent care ar fi adev\rul, capela
subteran\ Sainte-Chaterine este men]ionat\ `n dou\ manuscrise
vechi, unul dat`nd din 1696, iar cel\lalt, din 1375.2
Pe aceast\ baz\, povestea lui Lhomoy devine cel pu]in plauzibil\.
Acela[i lucru se poate spune [i despre afirma]ia c\ acea capel\ sub-
teran\ ar fi fost un depozit al arhivelor Sionului. Pentru c\, `n urma
cercet\rilor noastre, am g\sit dovezi concludente ce atest\ faptul c\
Prioria din Sion a continuat s\ existe cel pu]in `nc\ trei secole dup\
`ncetarea cruciadelor [i dizolvarea Ordinului Cavalerii Templieri. De
exemplu, de la `nceputul secolului al paisprezecelea [i p`n\ `n primii
ani ai secolului al [aptesprezecelea, documentele referitoare la Orleans
[i la baza pe care Sionul o avea la Saint-Samson fac referiri sporadice
la ordin. Astfel, exist\ o `nregistrare care men]ioneaz\ c\, la `nceputul
secolului al [aisprezecelea, membrii Prioriei din Sion din Orleans – ne-
socotindu-[i „regulamentul“ [i „refuz`nd s\ tr\iasc\ `n comun“ – [i-au
atras nemul]umirea Papei [i a regelui Fran]ei. C\tre sf`r[itul secolului
al cincisprezecelea, Ordinul a fost din nou acuzat de o serie de nereguli –
nerespectarea „regulamentului“, traiul mai de grab\ „individual“ dec`t
„`n comun“, stabilirea `n afara a[ez\m`ntului Saint-Samson, boicotarea
serviciilor divine [i neglijarea reconstruirii zidurilor edificiului, care
fuseser\ serios avariate `n 1562. ~n 1619, se pare c\ autorit\]ile [i-au
pierdut r\bdarea. Conform `nregistr\rilor disponibile, `n acel an Prioria
din Sion a fost evacuat\ din Saint-Samson [i a[ez\m`ntul le-a fost
`ncredin]at iezui]ilor.3
Nu am putut g\si nici o referire la Prioria din Sion care s\ fi
fost f\cut\ dup\ 1619 – `n orice caz, nu sub acest nume. Totu[i, `n
lips\ de altceva, am reu[it cel pu]in s\ dovedim c\ a continuat s\
existe p`n\ `n secolul al [aptesprezecelea. Dar aceast\ dovad\, sub
forma `n care se prezenta, a ridicat o serie de `ntreb\ri cruciale. ~n
primul r`nd, referin]ele pe care le-am descoperit nu dezv\luiau
c`tu[i de pu]in activit\]ile reale, obiectivele, interesele [i posibila
influen]\ a Sionului. ~n al doilea r`nd, dup\ toate aparen]ele, aceste
referin]e consemnau doar lucruri m\runte – o fraternitate ciudat\,
derutant\, de c\lug\ri sau de credincio[i habotnici al c\ror compor-
tament, de[i neortodox [i poate clandestin, era de importan]\ relativ
minor\. Nu am reu[it s\ `mp\c\m nici aparent indolen]ii reziden]i
de la Saint-Samson cu renumi]ii [i legendarii rozicrucieni, nici
[leahta de c\lug\ri `nd\r\tnici cu institu]ia printre ai c\rei mari
mae[tri se presupune c\ s-ar fi num\rat c`teva dintre cele mai
176 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
ilustre nume ale istoriei [i culturii occidentale. Conform „docu-
mentelor Prioriei“, Sionul era o organiza]ie extrem de puternic\ [i
de influent\, c\reia i se datora `nfiin]area Ordinului Templierilor [i
care era capabil\ s\ manipuleze cursul afacerilor interna]ionale.
Dar referin]ele g\site nu sugerau nimic de o astfel de importan]\.
O explica]ie posibil\ ar fi fost, desigur, c\ Saint-Simon din
Orleans nu era altceva dec`t unul din loca[urile izolate, probabil unul
minor, `n care se desf\[urau activit\]ile Sionului. {i, `ntr-adev\r, `n
Dossiers secrets, Orleans nu figureaz\ pe lista comandamentelor
importante ale Sionului. Dac\ Sionul reprezenta `ntr-adev\r o for]\
demn\ de luat `n considera]ie, Orleans-ul nu putea fi dec`t un mic
fragment dintr-o structur\ mult mai vast\. {i, dac\ a[a st\teau
lucrurile, era cazul s\ c\ut\m urmele Sionului `n alt\ parte.
Ducii de Guise [i de Lorena
~n timpul secolului al [aisprezecelea casa de Lorena [i ramura
sa mezin\, casa de Guise, au f\cut o `ncercare bine pl\nuit\ [i hot\-
r`t\ de a r\sturna dinastia Valois – de a-i extermina to]i descenden]ii
[i de a pretinde apoi tronul Fran]ei. {i, `n repetate r`nduri, aceast\
`ncercare i-a adus la un pas de un succes r\sun\tor. ~n decursul a
circa treizeci de ani, to]i regii, mo[tenitorii [i prin]ii din casa Valois
au fost nimici]i, dinastia fiind `mpins\ c\tre extinc]ie.
~ncercarea de a dob`ndi tronul Fran]ei s-a `ntins de-a lungul a
trei genera]ii ale familiilor Guise [i Lorena. {i a ajuns cel mai
aproape de succes `n anii 1550 [i 1560, sub auspiciile lui Charles,
cardinal de Lorena, [i ale fratelui s\u François, duce de Guise.
Charles [i François se `nrudeau cu familia Gonzaga din Mantua [i
cu Charles de Montpensier, conetabil de Bourbon – men]ionat `n
Dossiers secrets ca mare maestru al Sionului p`n\ `n 1527. ~n plus,
François, ducele de Guise, era c\s\torit cu Anne d’Este, duces\ de
Gisors. {i se pare c\ ma[ina]iunile lui pentru a ob]ine tronul au fost
sprijinite, pe ascuns, de Ferrante de Gonzaga, prezumtiv mare
maestru al Sionului din 1527 p`n\ `n 1575.
At`t François c`t [i fratele s\u, cardinalul de Lorena, au fost ulterior
stigmatiza]i de istorici drept bigo]i `nver[una]i [i catolici fanatici, drept
intoleran]i, brutali [i `nseta]i de s`nge. Dar exist\ destule dovezi care
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 177
sugereaz\ c\ aceast\ reputa]ie nu este pe deplin adev\rat\, cel pu]in `n
ceea ce prive[te adeziunea la catolicism. François [i fratele s\u apar,
destul de limpede, ca fiind neobr\za]i, dar abili [i oportuni[ti, curt`ndu-i
at`t pe catolici, c`t [i pe protestan]i, `n numele planurilor lor ulterioare.4
~n 1562, de exemplu, la Conciliul din Trent, cardinalul de Lorena a pus
`n mi[care o tentativ\ de a descentraliza papalitatea – de a conferi
autonomie episcopilor locali [i de a restabili ierarhia ecleziastic\ din
timpul dinastiei merovingiene.
~n 1563, François de Guise era deja, practic, rege, c`nd a c\zut prad\
glon]ului unui asasin. Fratele s\u, cardinalul de Lorena, a murit cu
doisprezece ani mai t`rziu, `n 1575. Dar vendeta `mpotriva casei regale
a Fran]ei nu a `ncetat. ~n 1584, noul duce de Guise [i noul cardinal de
Lorena au re`nceput, cu for]e proaspete, asaltul asupra tronului. ~n
aceast\ `ncercare, principalul lor aliat a fost Louis de Gonzaga, duce de
Nevers – care, conform „documentelor Prioriei“, devenise mare maestru
al Sionului cu nou\ ani mai devreme. Stindardul conspiratorilor era
crucea de Lorena – odinioar\ blazonul lui René d’Anjou.5
Vrajba a continuat. La sf`r[itul secolului, dinastia Valois era, `n
fine, nimicit\. Dar, `n timpul `nfrunt\rii, [i casa de Guise se r\nise
mortal [i nu a mai putut oferi nici un candidat eligibil pentru tronul
care, `n cele din urm\, `i st\tea la dispozi]ie.
Pur [i simplu, nu se [tie dac\ a existat o societate secret\ bine orga-
nizat\ sau un ordin secret care a sus]inut casele de Guise [i de Lorena.
Cu siguran]\, acestea au fost ajutate de o re]ea interna]ional\ de emis-
ari, ambasadori, asasini, provocatori, spioni [i agen]i care ar fi putut fi
foarte bine inclu[i `ntr-o astfel de institu]ie clandestin\. Dup\ Gérard
de Sède, unul dintre ace[ti agen]i era Nostradamus. {i exist\ alte „docu-
mente ale Prioriei“ care sus]in punctul de vedere al domnului de Sède.
~n orice caz, exist\ extrem de multe m\rturii care sugereaz\ c\ Nos-
tradamus era `ntr-adev\r un agent secret `n slujba lui François de Guise
[i a lui Charles, cardinal de Lorena.6
Dac\ Nostradamus ar fi fost un agent al caselor de Guise [i de
Lorena, nu numai c\ le-ar fi furnizat acestora informa]ii cruciale
referitoare la planurile adversarilor lor, dar, de asemenea, gra]ie
calit\]ii sale de astrolog al cur]ii regale franceze, ar fi putut
cunoa[te at`t o serie de secrete intime, c`t [i ciud\]eniile [i sl\biciu-
nile persoanelor importante. Jongl`nd cu vulnerabilit\]i cu care se
familiarizase, i-ar fi putut manipula, `n plan psihic, pe membrii
casei Valois dup\ bunul plac al du[manilor lor. De asemenea,
178 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
cunosc`nd horoscopul celor dint`i, le-ar fi putut indica celorlal]i, s\
zicem, un moment aparent propice asasin\rii. Pe scurt, s-ar putea
ca multe dintre profe]iile lui Nostradamus s\ fi fost, de fapt, cu
totul altceva. Ar fi putut fi mesaje criptate, cifruri, programe, calen-
dare, instruc]iuni [i planuri de ac]iune.
Indiferent dac\ cele de mai sus s`nt adev\rate sau nu, este dincolo
de orice `ndoial\ faptul c\ unele dintre profe]iile lui Nostradamus nu
erau predic]ii, ci se refereau, c`t se poate de explicit, la trecut – la cava-
lerii templieri, la dinastia merovingian\, la istoria casei de Lorena. Din-
tre acestea, [ocant de multe fac referiri la Razès – vechiul comitat `n
care era situat Rennes-le-Château.7 {i numeroasele catrene `n care este
men]ionat\ sosirea acelui „le Grand Monarch“ – Marele Rege – indic\
Languedoc-ul ca loc de ba[tin\ al spi]ei acestuia.
Cercet\rile `ntreprinse au scos la iveal\ un pasaj suplimentar
care `l leag\ [i mai mult pe Nostradamus de investiga]ia noastr\.
Dup\ Gérard de Sède,8 ca [i `n conformitate cu o legend\ popular\,
`nainte de a-[i `ncepe cariera de profet, Nostradamus a petrecut o
bun\ bucat\ de timp `n Lorena. Acest r\stimp pare s\ fie un fel de
noviciat sau o perioad\ de prob\, dup\ care s-ar putea s\ fi fost
„ini]iat“, `mp\rt\[indu-i-se un extraordinar secret. Mai exact, se
spune c\ i s-ar fi ar\tat o str\veche carte tainic\, care a stat la baza
tuturor lucr\rilor lui ulterioare. {i legenda relateaz\ c\ acest tom
i-ar fi fost `nf\]i[at `ntr-un loc c`t se poate de semnificativ – aba]ia
Orval, cea donat\ de mama adoptiv\ a lui Godfroi de Bouillon,
locul `n care cercet\rile noastre sugereaz\ c\ ar fi fost `ntemeiat\
Prioria din Sion. ~n orice caz, pentru `nc\ dou\ secole, Orval-ul a
continuat s\ fie asociat cu numele lui Nostradamus. ~n vremea
Revolu]iei Franceze [i `n epoca napoleonian\, c\r]ile cu profe]ii
atribuite lui Nostradamus proveneau din Orval.
Lupta pentru tronul Fran]ei
La jum\tatea celui de-al treilea deceniu al secolului al [apte-
sprezecelea, tronul Fran]ei era ocupat de Ludovic al XIII-lea. Dar
puterea din spatele tronului era `ntruchipat\ de cardinalul Richelieu,
adev\ratul arhitect al politicii statului francez. ~n general, acesta
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 179
este recunoscut drept personalitatea cea mai machiavelic\ din
epoca sa [i drept un intrigant f\r\ rival. ~ns\ s-ar putea s\ fi fost
ceva mai mult dec`t at`t.
~n timp ce Richelieu instaura `n Fran]a un regim de o stabilitate
f\r\ precedent, restul Europei – [i mai ales Germania – era prad\
spasmelor R\zboiului de Treizeci de Ani. Ini]ial, acesta nu a fost
un conflict de natur\ religioas\. Dar, `n scurt timp, taberele s-au
polarizat pe criterii religioase. De o parte, se situau for]ele Spaniei
[i Austriei, loiale bisericii catolice. De cealalt\ parte erau armatele
protestante ale Suediei [i ale micilor principate germane – inclusiv
Palatinatul Rinului, ai c\rui conduc\tori, principele elector Friedrich
[i so]ia sa, Elizabeth Stuart, erau exila]i la Haga. Friedrich [i alia]ii
s\i de pe c`mpul de lupt\ erau aproba]i [i sus]inu]i de g`nditorii [i
de scriitorii „rozicrucieni“ de pe continent [i din Anglia.
~n 1633, cardinalul Richelieu a ini]iat o politic\ `ndr\znea]\ [i
aparent incredibil\. A implicat Fran]a `n R\zboiul de Treizeci de
Ani, dar nu de partea care era de a[teptat. Pentru Richelieu, o serie
de alte criterii au fost mai importante dec`t obliga]iile sale reli-
gioase, `n calitate de cardinal. El inten]iona s\ instaureze supre-
ma]ia Fran]ei `n Europa. Dorea s\ anihileze perpetua [i tradi]ionala
amenin]are pe care Spania [i Austria o reprezentau pentru Fran]a.
{i mai vroia s\ `nl\ture hegemonia pe care Spania o dob`ndise cu
mai mult de un secol `n urm\ – mai ales `n inima fostelor domenii
merovingiene din }inuturile de Jos [i `ntr-o parte a Lorenei mo-
derne. Toate acestea au f\cut ca Europa s\ fie uluit\ de ac]iunea
f\r\ precedent a uni cardinal catolic, care guverna o ]ar\ catolic\, [i
care a trimis o armat\ catolic\ s\ lupte de partea protestan]ilor –
`mpotriva celorlal]i catolici. Nici un istoric nu a sugerat vreodat\ c\
Richelieu ar fi fost „rozicrucian“. Dar nu ar fi putut face nimic care
s\ concorde `ntr-o mai mare m\sur\ cu pozi]ia „rozicrucienilor“ sau
care s\-l ajute mai mult s\ c`[tige bun\voin]a acestora.
~ntre timp, casa de Lorena a `nceput din nou s\ aspire, de[i indi-
rect, la tronul Fran]ei. De data aceasta pretendentul era Gaston
d’Orleans, fratele mai mic al lui Ludovic al XIII-lea. Gaston nu
f\cea el `nsu[i parte din casa de Lorena. Dar, `n 1632, se c\s\torise
cu sora ducelui de Lorena. Mo[tenitorul lui Gaston ar fi fost, prin
mama sa, descendentul familiei ducelui [i, dac\ Gaston ar fi c`[tigat
tronul, peste o genera]ie, casa de Lorena ar fi condus Fran]a. Per-
spectiva era suficient de mobilizatoare. Printre cei care sus]ineau
180 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

dreptul lui Gaston la succesiune, descoperim un personaj pe care l-

am mai `nt`lnit – Charles, duce de Guise. Charles `l avusese drept
preceptor pe t`n\rul Robert Fludd. {i se c\s\torise cu Henriette-
Catherine de Joyeuse, st\p`na ]inuturilor Couiza [i Arques – unde
se afla morm`ntul identic cu cel pictat de Poussin.
~ncerc\rile de a-l detrona pe Ludovic `n favoarea lui Gaston au
e[uat, dar timpul p\rea s\ se scurg\ `n favoarea mo[tenitorilor lui
Gaston, fiindc\ Ludovic al XIII-lea [i so]ia sa, Anna de Austria, nu
aveau copii. Circula deja zvonul c\ regele ar fi fost homosexual sau
impotent [i, `ntr-adev\r, conform anumitor rapoarte `ntocmite `n
urma autopsiei sale, a fost considerat incapabil s\ procreeze.
Totu[i, `n 1633, dup\ dou\zeci [i trei de ani de mariaj steril, Anna
de Austria a n\scut, c`nd nimeni nu s-ar mai fi a[teptat. La vremea
respectiv\, au fost pu]ini cei care au crezut `n legitimitatea b\iatu-
lui, asupra c\reia mai planeaz\ dubii [i `n zilele noastre. Conform
at`t autorilor din epoc\, c`t [i celor de mai t`rziu, adev\ratul tat\ al
copilului era cardinalul Richelieu sau poate un „arm\sar“ angajat
de acesta, respectiv protejatul [i succesorul s\u, cardinalul Mazarin.
S-a pretins c\, dup\ moartea lui Ludovic al XIII-lea, Mazarin [i
Anna de Austria s-ar fi c\s\torit `n secret.
~n orice caz, na[terea mo[tenitorului lui Ludovic al XIII-lea a
fost o lovitur\ serioas\ dat\ speran]elor lui Gaston d’Orleans [i ale
casei de Lorena. {i, dup\ ce, `n 1642, at`t Ludovic c`t [i Richelieu
au murit, a fost lansat\ prima serie de atentate conjugate `n scopul
elimin\rii lui Mazarin [i al detron\rii t`n\rului Ludovic al XIV-lea.
Aceste atentate, care au `nceput sub forma unor r\scoale populare,
au culminat cu un r\zboi civil care a durat, cu intermiten]e, vreme
de zece ani [i care le este cunoscut istoricilor sub numele de Fronda.
Al\turi de Gaston d’Orleans, pe lista principalilor s\i instigatori
g\sim o serie de nume, familii [i titluri care ne s`nt deja familiare.
Este vorba de Fréderic-Maurice de la Tour d’Auverge, duce de
Bouillon. {i de vicontele de Turenne. {i de ducele de Longueville –
nepotul lui Louis de Gonzaga, duce de Nevers [i prezumtiv mare
maestru al Sionului cu o jum\tate de veac `nainte. Iar cartierul
general [i capitala acestor frondori era str\vechiul ora[ Stenay din
Ardeni – ceea ce este suficient de semnificativ. Ducii de Guise [i de Lorena
182 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Compagnie du Saint-Sacrement
Conform „documentelor Prioriei“, la mijlocul secolului al
[aptesprezecelea, Prioria din Sion „s-a dedicat `nl\tur\rii lui
Mazarin“. Este c`t se poate de clar c\ nu a avut succes. Fronda a
e[uat, Ludovic al XIV-lea a luat `n st\p`nire tronul Fran]ei, iar
Mazarin, de[i `ndep\rtat cu u[urin]\, a fost repede reinstalat [i a
r\mas prim-ministru p`n\ la moartea sa din 1660. ~ns\, dac\ Sionul
se dedicase `ntr-adev\r opozi]iei contra lui Mazarin, aveam `n
sf`r[it un punct de plecare [i c`teva posibilit\]i de a-l localiza [i
identifica. Date fiind numele familiilor implicate `n Frond\ – ale
c\ror genealogii figurau [i `n „documentele Prioriei“ – ni s-a p\rut
rezonabil\ asocierea Sionului cu instigatorii acelei r\zmeri]e.
„Documentele Prioriei“ afirmau c\ activit\]ile Sionului erau
`ndreptate `mpotriva lui Mazarin. Pretindeau, de asemenea, c\ anu-
mite familii [i titluri – de exemplu, Lorena, Gonzaga, Nevers,
Guise, Longueville [i Bouillon – nu numai c\ aveau leg\turi foarte
str`nse cu ordinul, dar chiar `i furnizaser\ acestuia o serie de mari
mae[tri. Iar istoria confirma faptul c\ aceste nume [i titluri erau
cele plasate, amenin]\tor, `n fruntea rezisten]ei `mpotriva cardinalu-
lui. Se p\rea c\ astfel localizasem Prioria din Sion [i c\ `i identifi-
casem cel pu]in pe c`]iva dintre membrii acesteia. Dac\ nu ne
`n[elam, Sion nu era altceva – cel pu]in `n cursul perioadei respecti-
ve – dec`t un alt nume dat unei mi[c\ri [i unei conspira]ii a c\rei
existen]\ fusese recunoscut\ de istorici.
Dac\ frondorii constituiser\ o enclav\ ce i se opunea lui Mazarin,
atunci ei nu erau singura astfel de enclav\. Existau, de asemenea, [i
altele, care nu au activat doar `n timpul Frondei, ci [i mult dup\
aceea. Chiar „documentele Prioriei“ fac referiri repetate la Compagnie
du Saint-Sacrement. Dau de `n]eles, c`t se poate de limpede, c\ era
vorba, de fapt, de Sion sau de o fa]ad\ a acestuia, care `[i desf\[ura
activit\]ile sub un alt nume. {i, f\r\ `ndoial\, Compagnie du Saint-
Sacrement corespundea cu imaginea pe care `ncepusem s\ ne-o
form\m despre Sion – `n ceea ce prive[te structura, organizarea,
activit\]ile [i modul de operare.
Compagnie du Saint-Sacrement era o societate secret\ extrem
de bine organizat\ [i de eficient\. Nu exist\ nici un dubiu asupra
autenticit\]ii sale. Dimpotriv\, existen]a sa a fost recunoscut\ de
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 183
contemporani s\i, c`t [i de istoricii din epocile ulterioare. Este a-
testat\ din toate punctele de vedere [i i s-au dedicat numeroase
c\r]i [i articole. Numele s\u le este destul de familiar francezilor [i
continu\ s\ se bucure de o anumit\ aur\ mistic\, de altfel la mod\.
Dar o parte din propriile sale documente au `nceput s\ ias\ la lumin\.
Despre Companie se spune c\ ar fi fost fondat\, `ntre 1627 [i
1629, de un nobil care avea leg\turi cu Gaston d’Orleans. Anoni-
matul persoanelor care i-au stabilit orientarea [i i-au modelat strate-
gia a fost p\strat cu scrupulozitate – p`n\ `n zilele noastre. Singurele
nume care `i s`nt asociate f\r\ dubiu le apar]in intermediarilor sau
unor membri situa]i la baza ierarhiei – a[a-numi]i „oameni de fa]a-
d\“, care ac]ionau conform instruc]iunilor primite „de sus“. Unul
dintre ace[tia a fost fratele ducesei de Longueville. Un altul a fost
Charles Fouquet, fratele superintendentului de finan]e al lui Ludovic
al XIV-lea. {i a mai fost [i unchiul filozofului Fénelon, care, cu o
jum\tate de secol mai t`rziu, a exercitat o deosebit\ influen]\ asupra
francmasoneriei prin intermediul cavalerului Ramsay. Printre cele
mai proeminente personalit\]i asociate Companiei, se num\r\ miste-
riosul personaj ast\zi cunoscut sub numele Saint Vincent de Paul,
dar [i Nicolas Pavillon, episcop de Alet, ora[ul situat la c`teva mile
de Rennes-le-Château, [i Jean-Jacques Olier, fondatorul seminarului
de la Saint Sulpice. Acum, Saint Sulpice este `ntr-adev\r recunoscut
drept „centrul opera]iunilor“ Companiei.9
Prin organizarea [i activit\]ile sale, Compagnie du Saint-Sacre-
ment imita Ordinul Templului [i prefigura viitoarea francmasone-
rie. Ac]ion`nd din Saint-Sulpice, a `nfiin]at o re]ea complex\ de
filiale sau organiza]ii provinciale. Membrii din provincie ignorau
identitatea coordonatorilor lor. Erau adesea manipula]i `n numele
unor obiective care ei `n[i[i nu le `mp\rt\[eau. Nu le era permis
nici s\ ia leg\tura unii cu al]ii altfel dec`t prin intermediul Parisului,
asigur`ndu-se astfel un control extrem de centralizat. {i, chiar [i `n
Paris, identitatea arhitec]ilor societ\]ii r\m`nea necunoscut\ pentru
cei care `i serveau cu supunere. Pe scurt, Compania era o organi-
za]ie cu foarte multe capete, dar cu o inim\ invizibil\. P`n\ `n
prezent, nu s-a putut afla din cine era constituit\ inima. Sau din ce.
Dar se [tie c\ pulsa `n ritmul dictat de un secret bine t\inuit [i de
mare importan]\. ~nregistr\rile contemporane se refer\, `n mod
explicit, la „secretul care constituie esen]a Companiei“. Conform
unuia dintre regulamentele societ\]ii, descoperit mult mai t`rziu,
184 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
„Principalul f\ga[ care modeleaz\ spiritului Companiei [i care este
vital pentru acesta este Secretul“.10
~n ceea ce-i privea pe noii membri, `nc\ neini]ia]i, Compania era
aparent dedicat\ operelor de binefacere, mai ales `n regiunile devastate
de r\zboaiele religioase [i, ulterior, de c\tre Frond\ – de exemplu, `n
Picardia, `n Champagne [i `n Lorena. Dar acum este unanim acceptat
faptul c\ aceste „opere de binefacere“ erau, pur [i simplu, o fa]ad\ con-
venabil\ [i ingenioas\, care avea foarte pu]in de-a face cu adev\rata
ra]iune de a fi a Companiei. Aceasta avea, `n realitate, un dublu scop –
s\ se implice `n a[a-numitul „spionaj religios“, adun`nd „informa]ii
secrete“, [i s\ se infiltreze `n cele mai importante func]ii din teritoriu,
inclusiv `n cercurile din imediata apropiere a tronului.
~n ceea ce prive[te aceste dou\ obiective, dup\ toate aparen]ele,
Compania s-a bucurat de succese `nsemnate. De exemplu, `n cali-
tatea sa de membru al „Consiliului de Con[tiin]\“ regal, Vincent de
Paul a devenit confesorul lui Ludovic al XIII-lea. A fost, de aseme-
nea, unul dintre consilierii intimi ai lui Ludovic al XIV-lea – p`n\
c`nd opozi]ia fa]\ de Mazarin l-a for]at s\ renun]e la aceast\ pozi]ie.
Iar regina mam\, Anna de Austria, poate fi considerat\, din multe
puncte de vedere, un pion neajutorat al Companiei, care – cel pu]in
pentru un timp – a reu[it s\ o `ntoarc\ `mpotriva lui Mazarin. Dar
Compania nu s-a limitat doar la a se infiltra `n preajma tronului. Pe
la mijlocul secolului al [aptesprezecelea, `[i putea exercita influen]a
prin intermediul aristocra]iei, al parlamentului, al justi]iei [i al
poli]iei – `ntr-o at`t de mare m\sur\ `nc`t, `ntr-o serie de ocazii,
aceste institu]ii au `ndr\znit s\ i se `mpotriveasc\ f\]i[ regelui.
~n decursul cercet\rilor noastre, nu am `nt`lnit nici un istoric
care s\ fi interpretat `n mod corespunz\tor activit\]ile acestei Com-
pagnie du Saint-Sacrement, nici printre contemporanii acesteia,
nici printre cei a c\ror activitate s-a desf\[urat mai recent. Cele mai
multe autorit\]i `n domeniu o descriu drept o organiza]ie combativ\,
ultra-catolic\, drept un bastion al credin]ei fanatice, inflexibile.
Aceia[i speciali[ti sus]in c\ era dedicat\ st`rpirii ereticilor. Dar de
ce ar fi fost necesar ca, `ntr-o ]ar\ catolic\, o astfel de organiza]ie s\
ac]ioneze `ntr-un at`t de strict secret? {i cine erau, `n epoca aceea,
ereticii? Protestan]ii? Janseni[tii? De fapt, [i protestan]ii, [i janse-
ni[tii puteau fi g\si]i, `n num\r destul de mare, chiar `n r`ndurile
Companiei.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 185
O societate at`t de devotat\ catolicismului, ar fi trebuit, teoretic,
s\-l sprijine pe cardinalul Mazarin – care, la urma urmelor, `ntru-
chipa, `n epoca respectiv\, interesele acestei religii. ~ns\ Compagnie
du Saint-Sacrement i se opunea – cu at`ta `nver[unare `nc`t Mazarin,
pierz`ndu-[i cump\tul, a jurat c\ avea s\-[i foloseasc\ toate resurse-
le pentru a o distruge. ~n plus, Compania [i-a atras [i puternica
ostilitate a altor organiza]ii tradi]ionale. De exemplu, iezui]ii au
purtat `mpotriva ei o campanie sus]inut\. Alte autorit\]i catolice au
acuzat-o de „erezie“ – adic\ exact de lucrul c\ruia aceasta ar fi inten-
]ionat s\ i se opun\. ~n 1651, episcopul de Toulouse a `nvinuit-o de
„practici profanatoare“, referindu-se la existen]a a ceva extrem de
neregulamentar `n cadrul ceremoniilor de ini]iere11 – un ecou ciu-
dat al acuza]iilor ridicate `mpotriva templierilor. {i chiar i-a ame-
nin]at pe membrii societ\]ii cu excomunicarea. Iar cei mai mul]i
dintre ace[tia au `nfruntat amenin]area cu dispre] – un r\spuns
extrem de bizar din partea unor presupu[i catolici pio[i.
Compagnie du Saint-Sacrement a luat fiin]\ `n perioada c`nd
nebunia provocat\ de rozicrucieni era `nc\ la apogeu. Se credea c\
acea „confrerie invizibil\“ se afla pretutindeni, c\ era omniprezent\ –
ceea ce nu st`rnea doar panica [i paranoia, ci [i inevitabilele
v`n\tori de vr\jitoare. Totu[i, nu a fost g\sit\ nici o urm\ a unui
adev\rat rozicrucian – nic\ieri sau cel pu]in nu `n Fran]a catolic\.
Pentru francezi, rozicrucienii au r\mas doar pl\smuiri alarmiste ale
imagina]iei populare. Dar dac\ nu a fost a[a? ~n cazul `n care
interesele „rozicruciene“ a fi impus stabilirea unui avanpost `n
Fran]a, ce alt\ fa]ad\ ar fi fost mai potrivit\ dec`t o organiza]ie con-
sacrat\ v`n\rii „rozicrucienilor“? Pe scurt, s-ar putea ca „rozicru-
cienii“ s\-[i fi promovat obiectivele [i s\-[i fi c`[tigat adep]i `n
Fran]a poz`nd chiar `n proprii lor du[mani `nver[una]i.
Compagnie du Saint-Sacrement a reu[it s\-i sfideze at`t pe
Mazarin c`t [i pe Ludovic al XIV-lea. ~n 1660, cu mai pu]in de un
an `nainte de moartea lui Mazarin, regele s-a pronun]at `n mod ofi-
cial `mpotriva Companiei [i a ordonat s\ fie dizolvat\. ~n urm\torii
cinci ani, aceasta a ignorat, cu arogan]\, edictul regal. ~n cele din
urm\, `n 1665, a ajuns la concluzia c\ nu mai putea func]iona `n
„prezenta form\“. ~n consecin]\, toate documentele care aveau
leg\tur\ cu societatea au fost retrase [i ascunse `ntr-un depozit
secret din Paris, care nu a fost niciodat\ descoperit, de[i se crede c\
ar fi fost vorba de Saint-Sulpice.12 Dac\ acesta este adev\rul, atunci
186 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
peste mai bine de dou\ secole, arhivele Companiei ar putut fi la
`ndem`na anumitor persoane, precum abatele Émile Hoffet.
Dar, cu toate c\ existen]a Companiei `n ceea ce se numea atunci
„prezenta form\“ a `ncetat, ea a continuat s\ ac]ioneze cel pu]in
p`n\ la `nceputul secolului urm\tor, av`nd `nc\ rolul unui spin `n
coasta lui Ludovic al XIV-lea. Conform unor tradi]ii orale neconfir-
mate, a supravie]uit p`n\ `n secolul dou\zeci.
Indiferent dac\ ultima aser]iune este sau nu adev\rat\, nu exist\
dubii legate de supravie]uirea Companiei dup\ presupusa sa desfi-
in]are din 1665. ~n 1667, Molière, un partizan loial al lui Ludovic al
XIV-lea, a atacat-o prin c`teva aluzii voalate, dar t\ioase, din Le
Tartuffe. ~n ciuda aparentei sale dizolv\ri, aceasta s-a r\zbunat
ob]in`nd interzicerea piesei – care a r\mas valabil\ timp de doi ani,
timp `n care protec]ia regal\ de care se bucura autorul s-a dovedit
ineficient\. Iar Compania se pare c\, pe de alt\ parte, [i-a angajat, pe
t\r`m literar, propriii s\i purt\tori de cuv`nt. De exemplu, zvonurile `l
includ printre ace[tia pe La Rochefoucauld – despre care se [tie cu
certitudine c\ a f\cut parte din Frond\. Dup\ Gérard de Sède, printre
membrii Companiei se num\ra [i La Fointaine, iar fermec\toarele [i
aparent inofensivele sale fabule erau, de fapt, atacuri alegorice la
adresa tronului. Afirma]ia este verosimil\. Lui Ludovic al XIV-lea,
La Fontaine `i era c`t se poate de antipatic [i s-a opus cu vehemen]\
admiterii acestuia `n Academia Francez\. Iar dintre sus]in\torii [i
protectorii fabulistului f\ceau parte ducele de Guise, ducele de
Bouillon, vicontele de Turenne [i v\duva lui Gaston d’Orleans.
A[adar, conform descoperirilor noastre, Compagnie du Saint-
Sacrement era o societate `ntr-adev\r secret\, parte dintre activit\]ile
ei fiind `nregistrate de istorie. De[i aparent catolic\, activit\]ile sale
erau v\dit anticatolice. Era `ndeaproape asociat\ cu anumite familii
aristocratice de vaz\ – familii care au activat `n cadrul Frondei [i ale
c\ror genealogii pot fi g\site `n „documentele Prioriei“. De ase-
menea, era str`ns interconectat\ cu Saint-Sulpice. Ac]iona, ini]ial,
prin infiltrare, ajung`nd apoi s\ exercite o influen]\ considerabil\. I
se opunea, `n mod activ, cardinalului Mazarin. Din aceste puncte de
vedere, corespundea aproape `ntru totul imaginii Prioriei din Sion –
a[a cum era redat\ `n Dossiers secrets. Dac\ Sionul activase `ntr-ade-
v\r `n decursul secolului al [aptesprezecelea, era justificat\ pre-
supunerea c\ o f\cuse sub numele Compagnie du Saint-Sacrement.
Sau c\ fusese puterea din spatele acesteia.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 187
Castelul Barberie
Conform „documentelor Prioriei“, opozi]ia Sionului fa]\ de
Mazarin a avut drept consecin]\ r\zbunarea crunt\ a cardinalului.
Se pare c\ printre victimele acestei r\zbun\ri s-ar fi aflat membrii
familiei Plantard – descenden]i direc]i ai lui Dagobert al II-lea [i ai
dinastiei merovingiene. ~n 1548, conform „documentelor Prioriei“,
Jean des Plantard s-a c\s\torit cu Marie de Saint-Clair – stabilind
astfel `nc\ o leg\tur\ `ntre familia sa [i familia Saint-Clair/Gisors.
Se pare c\, `n acel moment, familia Plantard s-a stabilit `n castelul
Barberie, l`ng\ Nevers, `n regiunea Nivernais a Fran]ei. {i se pre-
supune c\ a folosit `n urm\torul secol acest castel drept re[edin]\
oficial\. Acelea[i „documente ale Prioriei“ relateaz\ c\, `n data de
11 iulie 1659, Mazarin a ordonat demolarea [i distrugerea total\ a
castelului. ~n conflictul care a urmat, se spune c\ familia Plantard
[i-a pierdut toate posesiunile.13
Aceste afirma]ii nu s`nt confirmate de nici o carte de istorie con-
ven]ional\ [i unanim recunoscut\ [i de nici o biografie a lui Mazarin.
~n urma cercet\rilor `ntreprinse, nu am g\sit nici o men]iune a familiei
Plantard din Nivernais [i, la `nceput, nici a castelului Barberie. Totu[i,
dintr-un anume motiv nespecificat, Mazarin r`vnea regiunea Nivernais
[i ducatul de Nevers. ~n cele din urm\, a reu[it s\ le ob]in\ – [i con-
tractul a fost semnat pe data de 11 iulie 1659,14 chiar `n ziua `n care se
spune c\ ar fi fost distrus castelul Barberie.
Acest am\nunt ne-a determinat s\ ne continu\m investiga]ia. ~n
final, am scos la lumin\ c`teva fapte disparate. Nu erau suficiente
pentru a oferi o explica]ie, dar, cel pu]in, atestau veridicitatea „docu-
mentelor Prioriei“. ~ntr-o list\, dat`nd din 1506, a domeniilor [i
propriet\]ilor din Nivernais am g\sit, `ntr-adev\r, un Barberie. Iar
un document din 1575 men]ioneaz\ un c\tun din aceea[i regiune
numit Les Plantards.15
Am aflat `ns\ c\ existen]a castelui Barberie fusese, de fapt, pe
deplin recunoscut\ – ceea ce a reprezentat argumentul cel mai
conving\tor. ~n anii 1872-1875, membrii Societ\]ii de Litere,
{tiin]e [i Arte din Nevers au efectuat excava]ii `n situl unor anu-
mite ruine. A fost o `ntreprindere dificil\, pentru c\ ruinele aproape
c\ nu puteau fi identificate ca atare, focul vitrificase lespezile [i
deasupra sitului crescuser\ foarte mul]i copaci. Totu[i, p`n\ la urm\
188 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
au putut fi dezgropate r\m\[i]ele zidului unui ora[ [i ale unui
castel. ~n prezent, situl este recunoscut drept Barberie. Dup\ toate
aparen]ele, `naintea distrugerii, acesta ar fi con]inut un or\[el forti-
ficat [i un castel.16 {i se afl\ la mic\ distan]\ de vechiul c\tun Les
Plantards.
Puteam a[adar afirma c\ existen]a castelului Barberie era indiscu-
tabil\ [i c\ acesta fusese distrus de un incendiu. {i nu aveam
motive s\ ne `ndoim c\ `i apar]inuse familiei Plantard, pentru c\
acel s\tuc `nvecinat avea acest nume. Dar era cuidat faptul c\ nici o
`nregistrare nu men]iona nici c\ respectivul castelul fusese distrus,
nici cine `l distrusese. Dac\ Mazarin era r\spunz\tor, se pare c\
f\cuse eforturi deosebite pentru a [terge toate urmele ac]iunii sale.
~ntr-adev\r, dup\ toate aparen]ele, era vorba de o `ncercare meticu-
loas\ [i bine planificat\ de a [terge castelul Barberie at`t de pe hart\
c`t [i din istorie. Ce rost ar fi avut o astfel de ac]iune, dac\ nu ar fi
fost nimic de ascuns?
Nicolas Fouquet
Pe l`ng\ frondori [i Compagnie du Saint-Sacrement, Mazarin
mai avea [i al]i du[mani. Printre cei mai puternici dintre ace[tia se
num\ra Nicolas Fouquet, care, `n 1653, a fost numit superintendent
de finan]e al lui Ludovic al XIV-lea. Fiind un b\rbat capabil, pre-
coce [i ambi]ios, Fouquet a devenit, `n urm\torii c`]iva ani, cel mai
bogat [i cel mai puternic om din regat. Uneori era numit
„adev\ratul rege al Fran]ei“. {i nu era lipsit de ambi]ii politice. Se
zvonea c\ ar fi inten]ionat s\ fac\ din Bretania un ducat indepen-
dent, condus de el `nsu[i.
Mama lui Fouquet era o membr\ marcant\ `n Compagnie du Saint-
Sacrament, ca [i fratele lui, Charles, arhiepiscop de Narbonne, `n
Languedoc. Cel\lalt frate, mai t`n\r, Louis, era tot cleric. ~n 1656,
Nicolas Fouquet l-a trimis pe Louis la Roma, din motive care – de[i nu
neap\rat tainice – nu au fost niciodat\ men]ionate. Din Roma, Louis a
scris scrisoarea enigmatic\ citat\ `n capitolul 1 – acea scrisoare care vor-
be[te despre `nt`lnirea cu Poussin [i despre un secret „pe care nici regii
nu l-ar putea ob]ine de la el f\r\ mare b\taie de cap“. {i, `ntr-adev\r,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 189
dac\ prin aceast\ coresponden]\ Louis a fost indiscret, Poussin nu a
dezv\luit niciodat\ nimic. Pe sigiliul s\u personal era gravat mottoul
Tenet Confidentiam („P\streaz\ Secretul“).
~n 1661, Ludovic al XIV-lea a ordonat arestarea lui Nicolas Fou-
quet. ~nvinuirile erau extrem de generale [i de confuze. Erau acuza]ii
vagi de delapidare de fonduri [i altele, mult mai neclare, de r\zvr\tire.
Pe aceast\ baz\, toate bunurile [i propriet\]ile lui Fouquet au fost
plasate sub sechestru regal. Dar regele le-a interzis func]ionarilor s\i s\
se ating\ de actele [i de coresponden]a superintendentului. A insistat s\
le examineze el `nsu[i – personal [i f\r\ martori.
Procesul care a urmat a durat patru ani [i a f\cut senza]ie `n
Fran]a acelei vremi, diviz`nd [i polariz`nd opinia public\. Louis
Fouquet – cel care se `nt`lnise cu Poussin [i scrisese scrisoarea din
Roma – murise `ntre timp. Dar mama superintendentului [i cel\lalt
frate al acestuia au mobilizat Compagnie du Saint-Sacrement, printre
ai c\rei membri se afla [i unul dintre judec\tori. Compania l-a sus]i-
nut pe superintendent din toate puterile, ac]ion`nd at`t prin inter-
mediul tribunalului c`t [i al opiniei publice. Ludovic al XIV-lea –
care, de obicei, nu era setos de s`nge – cerea nici mai mult nici mai
pu]in dec`t condamnarea la moarte. Refuz`nd s\ se lase influen]at\,
curtea a transformat sentin]a `n exil pe via]\. Continu`nd s\ dore-
asc\ moartea acuzatului, regele `nfuriat i-a `nlocuit pe judec\torii
recalcitran]i cu al]ii, mai obedien]i, `ns\, dup\ toate aparen]ele,
Compania a continuat s\-l `nfrunte. ~n cele din urm\, `n 1665, Fou-
quet a fost condamnat la `nchisoare pe via]\. Din ordinul regelui, a
fost ]inut `ntr-o total\ izolare. I-au fost interzise instrumentele de
scris [i orice alte mijloace prin care ar fi putut comunica – cu oricine.
Iar solda]ii care discutau cu el erau – se spune – `ntemni]a]i sau, `n
unele cazuri, sp`nzura]i.17
~n 1665, anul `ntemni]\rii lui Fouquet, Poussin a murit la Roma.
~n anii urm\tori, prin intermediul agen]ilor s\i, Ludovic al XIV-lea
s-a str\duit, cu `nd`rjire, s\ ob]in\ un singur tablou – Les Bergers
d’Arcadie. ~n 1685 a reu[it, `n sf`r[it, s\ intre `n posesia acestuia. Dar
nu l-a plasat la vedere, nici m\car `n re[edin]a regal\. Dimpotriv\,
l-a `ncuiat `n apartamentele sale particulare, unde nimeni nu `l
putea vedea f\r\ ca el `nsu[i s\-i fi acordat permisiunea.
Exist\ o not\ de subsol la povestea lui Fouquet, deoarece diz-
gra]ia superintendentului, oricare i-ar fi fost cauzele [i importan]a,
nu s-a r\sfr`nt asupra urma[ilor s\i. Pe la mijlocul secolului urm\tor,
190 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
nepotul lui Fouquet, marchizul de Belle-Isle, devenise, `n mod
efectiv, cel mai influent om din regat. ~n 1718 el `nsu[i i-a cedat
coroanei Belle-Isle – o insul\ fortificat\ de pe coasta breton\. ~n
schimb, a ob]inut anumite teritorii importante pentru investiga]ia
noastr\. Unul era Longueville, ai c\rui fo[ti duci [i ducese au figu-
rat, `n mod repetat, `n aceast\ relatare. Iar altul era Gisors. ~n 1718,
marchizul de Belle-Isle a devenit conte de Gisors. Iar `n 1742, duce
de Gisors. {i, `n 1748, Gisors a fost `n\l]at la `naltul statut de ducat
principal.
Nicolas Poussin
Poussin s-a n\scut `n anul 1594, `ntr-un or\[el numit Les
Andelys – situat, dup\ cum am descoperit, la doar c`teva mile de
Gisors. ~n tinere]e a p\r\sit Fran]a [i s-a stabilit la Roma, unde [i-a
petrecut `ntreaga via]\, revenind o singur\ dat\ `n ]ara sa natal\.
Aceast\ vizit\ a avut loc imediat dup\ 1640, la cererea cardinalului
Richelieu, care l-a invitat s\ preia o `ns\rcinare special\.
De[i nu s-a implicat `n mod activ `n politic\ [i pu]ini istorici au
f\cut referiri la interesele sale politice, Poussin a fost, de fapt, `n
str`ns\ leg\tur\ cu Fronda. Nu [i-a p\r\sit refugiul din Roma. Dar
coresponden]a sa din acea perioad\ relev\ angajarea sa profund\ `n
mi[carea anti-Mazarin [i raporturile sale surprinz\tor de familiare
cu o serie de frondori influen]i – `ntr-o asemenea m\sur\ `nc`t,
vorbind despre ace[tia, folose[te `n mod repetat cuv`ntul „noi“,
ceea ce `l implic\ `n mod evident.18
Cobor`sem deja, pe urmele motivului r`ului subteran Alpheus,
al Arcadiei [i al p\storilor arcadieni, p`n\ la René d’Anjou. Acum
`ncercam s\ descoperim un antecedent pentru expresia din tabloul
lui Poussin – „Et in Arcadia Ego“. Am reg\sit-o tot `ntr-unul dintre
tablourile sale, mai timpuriu, unde un craniu este plasat deasupra
morm`ntului, care nu constituie el `nsu[i un edificiu, ci este `n-
castrat `n versantul unei st`nci. ~n fundal, st\ lungit\, `ntr-o atitu-
dine moroc\nos-meditativ\, o zeitate b\rboas\ a apei – r`ul zeu
Alpheus, st\p`nul torentului subteran. Lucrarea dateaz\ din 1630
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 191
sau 1635, cu cinci sau zece ani dinainte de versiunea mai familiar\
Les Bergers d’Arcadie.
Expresia „Et in Arcadia Ego“ a ap\rut pentru prima dat\ `ntre
anii 1618 [i 1623 `ntr-o pictur\ apar]in`ndu-i lui Givanni Francesco
Guercino – adev\ratul punct de plecare al lucr\rii lui Poussin. ~n
tabloul lui Guercino, doi p\stori intra]i `ntr-un lumini[ au dat peste o
piatr\ de morm`nt. Pe acesta se afl\ gravat\ faimoasa inscrip]ie, iar
deasupra se odihne[te un craniu supradimensionat. Indiferent care ar
fi semnifica]ia simbolic\ a lucr\rii sale, `ns\[i personalitatea lui
Guercino ridic\ o serie de `ntreb\ri. Acesta nu era doar un bun
cunosc\tor al tradi]iilor ezoterice, `i erau, de asemenea, familiare
cuno[tin]ele unor societ\]i secrete [i o mare parte a tablourilor sale
trateaz\ teme cu caracter specific masonic – cu peste dou\zeci de
ani `nainte ca lojile s\ fi `nceput s\ prolifereze `n Anglia [i `n Sco]ia.
Una dintre picturi, Il risveglio del maestro (~n\l]area maestru-
lui), se refer\ `n mod explicit la legenda masonic\ a lui Hitam
Abiff, arhitectul [i constructorul Templului lui Solomon. Dar a fost
realizat\ cu aproape un secol `naintea datei la care se crede c\ le-
genda lui Hiram a p\truns `n masonerie.19
~n „documentele Prioriei“ se afirm\ c\ „Et in Arcadia Ego“ este
deviza oficial\ a familiei Plantard cel pu]in din secolul al doi-
sprezecelea, c`nd Jean de Plantard s-a c\s\torit cu Idoine de Gisors.
Conform unei surse citate de acelea[i documente, un oarecare
Robert, abate de Mont-Saint-Michel, apare astfel `nc\ din anul
1210.20 Nu am reu[it s\ ob]inem accesul la arhivele din Mont-
Saint-Michel, a[adar nu am putut verifica aceast\ afirma]ie. ~ns\
cercet\rile `ntreprinse ne-au convins c\ anul 1210 era gre[it – ceea
ce se poate demonstra. ~n primul r`nd, la acea dat\ nu exista un
abate de Mont-Saint-Michel pe nume Robert. ~n al doilea r`nd,
`ntre anii 1154 [i 1186, abate fusese `ntr-adev\r Robert de Torigny,
care este cunoscut drept un istoric prolific [i meticulos – dintre ale
c\rui pasiuni f\cea parte colec]ionarea motto-urilor, devizelor, bla-
zoanelor [i stemelor familiilor nobile din `ntreaga cre[tin\tate.21
Indiferent care ar fi originea expresiei „Et in Arcadia Ego“,
dup\ toate aparen]ele, at`t pentru Guercino c`t [i pentru Poussin,
aceasta reprezenta mai mult dec`t un simplu vers dintr-o poezie ele-
giac\. Este c`t se poate de limpede c\ avea o foarte important\ sem-
nifica]ie secret\, pe care anumite persoane o puteau recunoa[te sau
identifica cu u[urin]\ – pe scurt, era echivalentul unui semn sau al
192 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Blazonul familiei Plantard
unei parole masonice. Poate fi caracterizat\ cu acurate]e prin acel
paragraf din „documentele Prioriei“ care define[te specificul artei
simbolice sau alegorice:
Avantajul lucr\rilor alegorice const\ `n faptul c\ un singur
cuv`nt este suficient pentru a crea leg\turi pe care vulgul nu le
poate `n]elege. Aceste opere de art\ s`nt accesibile oricui, dar sem-
nifica]ia lor este destinat\ doar unei elite. Mai presus [i dincolo de
mul]ime, expeditorul [i destinatarul se pot `n]elege unul pe altul.
Inexplicabilul succes al anumitor lucr\ri deriv\ din calitatea lor
alegoric\, care nu reprezint\ o simpl\ mod\, ci o form\ de comuni-
care ezoteric\.22
~n context, aceast\ expunere se refer\ la Poussin. ~ns\ Frances Yates
a demonstrat c\ li se poate aplica, `n egal\ m\sur\, operelor lui
Leonardo, Botticelli [i ale altor renascenti[ti. Este veridic\, de asemenea,
[i `n cazul unor personalit\]i mai apropiate de vremurile noastre –
Nodier, Hugo, Debbusy, Cocteau – [i al anturajului acestora.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 193
Capela Rosslyn [i Palatul Shugborough
Cercet\rile de p`n\ acum au avut drept rezultat descoperirea
unui num\r important de conexiuni `ntre prezumtivii mari mae[tri
ai Sionului din secolele al [aptesprezecelea [i al optsprezecelea [i
francmasoneria european\. Iar cercetarea `ntreprins\ asupra maso-
neriei a dus, deopotriv\, [i la dezv\luirea altor leg\turi. ~ns\ acestea
se refereau la alte aspecte ale investiga]iei noastre.
Astfel, de exemplu, este men]ionat\ `n multe r`nduri familia
Sinclair – ramura sco]ian\ a clanului normand Saint-Clair/Gisors.
Domeniul acestora de la Rosslyn se afla doar la c`teva mile de fos-
tul cartier general al Cavalerilor Templieri din Sco]ia, iar capela cu
acela[i nume – construit\ `ntre 1446 [i 1486 – a fost mult\ vreme
asociat\ at`t cu francmasoneria c`t [i cu Roza-Cruce. ~n plus, `ntr-un
hrisov despre care se presupune c\ dateaz\ din 1601, membrii fa-
miliei Sinclair s`nt recunoscu]i drept „mari mae[tri ereditari ai
masoneriei sco]iene“.23 Conform unor surse de origine masonic\,
aceast\ calitate le fusese conferit\ de c\tre Iacob al II-lea, care a
domnit `ntre anii 1437 [i 1460 – `n epoca lui René d’Anjou.
O alt\ pies\ `nc\ [i mai misterioas\ a jocului nostru de puzzle a
ap\rut tot `n Marea Britanie – de data aceasta `n Staffordshire, care,
la `nceputul [i la mijlocul veacului al [aptesprezecelea, a fost unul
dintre focarele activit\]ii masonice. C`nd, `n 1714, a evadat din
`nchisoarea Newgate, prezumtivul mare maestru al Sionului,
Charles Radclyffe, a fost ajutat de v\rul s\u, contele de Lichfield.
~ns\, la sf`r[itul secolului, nici un descendent al celui din urm\ nu
mai era `n via]\ [i titlul s\u nu mai era `n vigoare. Acesta fusese
cump\rat la `nceputul secolului al nou\sprezecelea de urma[ii fa-
miliei Anson, care s`nt actualii con]i de Lichfield.
Re[edin]a celor din urm\ este Palatul Shugborough din
Staffordshire. C`ndva locuin]a unui episcop, acesta a fost cump\rat
de familia Anson `n 1697. ~n secolul urm\tor, a fost c\minul fra-
telui lui George Anson, faimosul amiral care a navigat `n jurul
lumii. ~n 1762, c`nd amiralul a `ncetat din via]\, `n parlament a fost
citit, cu voce tare, un poem elegiac. Una din strofele sale sun\ astfel:
Arunc\-]i ochii asupra marmurii legendare.
Scena aceea `]i cere un suspin.
Pe ale Arcadiei binecuv`ntate c`mpii elizee,
194 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Printre nimfe vesele [i p\stori [\galnici,
Vezi cum voio[ia petrecerii descre[te, pierind cu gra]ie,
Cum regretele poposesc pe fe]ele pe jum\tate z`mbitoare;
Acolo unde acum s`nt dansul, l\utele, osp\]ul nup]ial,
Pasiunea vibr`nd `n inima iubitei,
Acolo, prospe]imea prim\v\ratic\ a tinere]ii `i este vie]ii simbol,
Dar degetul ra]iunii arat\ c\tre morm`nt.24
Pare s\ fie vorba de o aluzie explicit\ la tabloul lui Poussin [i la
inscrip]ia „Et in Arcadia Ego“ – este exact ceea ce sugereaz\ acel
deget care „arat\ c\tre morm`nt“. Iar la Shugborough exist\ un
basorelief impun\tor, de marmur\, executat la comanda familiei
Anson `ntre anii 1761 [i 1767. ~n basorelief este inclus\ [i o repro-
ducere – r\sturnat\, `n genul unei imagini `n oglind\ – a picturii
Les Bergers d’Arcadie. Chiar sub aceasta, exist\ o inscrip]ie enig-
matic\, pe care mul]i s-au str\duit o descifreze, dar pentru care
nimeni nu a oferit, niciodat\, o interpretare acceptabil\:
O.U.O.S.V.A.V.V.
D M
Scrisoarea secret\ a Papei
~n 1738, Papa Clement al XII-lea a emis o bul\ papal\ prin care
`i condamna [i `i excomunica pe to]i francmasonii, pe care `i declara
„du[mani ai Bisericii Romano-Catolice“. Nu a fost niciodat\ pe
deplin limpede de ce ace[tia ar fi trebuit considera]i ca atare – mai
ales c\ mul]i dintre ei, ca, de exemplu, iacobi]ii acelor vremuri,
erau, `n mod evident, catolici. Poate c\ papa avea cuno[tin]\ de
leg\turile descoperite `ntre francmasoneria timpurie [i rozicrucienii
anti-catolici din secolul al [aptesprezecelea. Problema ar putea fi
l\murit\ `ntr-o oarecare m\sur\ de o scrisoare pus\ `n circula]ie [i
publicat\ pentru prima oar\ `n 1962. Aceasta a fost scris\ de Papa
Clement al XII-lea, fiind adresat\ unei persoane necunoscute. ~n
cuprinsul misivei, Papa declara c\ `n doctrina masonic\ era ascuns\
o erezie care mai fusese `nt`lnit\ p`n\ atunci `n repetate r`nduri – [i
anume negarea divinit\]ii lui Isus. ~n continuare, afirma c\ spiritele
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 195
c\l\uzitoare, „spiritele superioare“, aflate `n spatele francmasoneriei
nu erau altele dec`t cele care declan[aser\ Reforma luteran\.25 Este
foarte posibil ca Papa s\ fi fost paranoic, dar este important s\ ]inem
cont de faptul c\ nu se referea la ni[te curente vagi de idei sau la
ni[te tradi]ii ambigue. Dimpotriv\, vorbea despre un grup organizat –
o sect\, un ordin, o societate secret\ – care, de-a lungul vremii, se
dedicase activit\]ii de surpare a edificiului cre[tinismului catolic.
Piatra din Sion
C\tre sf`r[itul secolului al optsprezecelea, c`nd masoneria pro-
lifera rapid, a luat fiin]\ un a[a-numit Rit Oriental din Memphis.26
Dup\ [tiin]a noastr\, `n cadrul acestuia a fost `nt`lnit pentru prima
oar\ numele Ormus – pe care se presupune c\ l-ar fi adoptat Prioria
din Sion `n perioada 1188-1307. Conform respectivului rit, Ormus
era un `n]elept egiptean care, `n jurul anului 46 d.Hr., a combinat
misterele p\g`ne cu cele cre[tine, d`nd astfel na[tere Roza-Crucii.
~n celelalte rituri masonice din secolul al optsprezecelea apar
referin]e repetate la „Piatra din Sion“ – aceea[i Piatr\ din Sion
datorit\ c\reia, dup\ cum men]ioneaz\ „documentele Prioriei“,
„dinastia“ instaurat\ de Godfroi [i Baudoin poate fi considerat\
„egala“ celorlalte familii domnitoare din Europa. Am presupus
anterior c\ piatra din Sion era, pur [i simplu, Muntele Sion – „dealul
`nalt“ din sudul Sionului pe care Godfroi a construit o m`n\stire
pentru a g\zdui ordinul ce avea s\ devin\ Prioria din Sion. Dar
sursele masonice `i atribuie o semnifica]ie suplimentar\. Dat fiind
interesul deosebit al acestora pentru Templul din Ierusalim, nu este
surprinz\tor faptul c\ fac referiri la anumite pasaje din Biblie. {i, `n
aceste pasaje, Piatra din Sion reprezint\ ceva mai mult dec`t un
deal `nalt. Este o piatr\ aparte, trecut\ cu vederea [i neglijat\, `n
mod nejustificat, `n timpul construirii Templului, motiv pentru care
trebuia ulterior reg\sit\ [i `ncorporat\ `n cheia de bolt\ a acestuia.
De exemplu, conform Psalmului 118:
Piatra pe care au lep\dat-o zidarii [i care a ajuns s\ fie `n capul
unghiului.
196 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
~n Matei 21:42, Isus face aluzie la acest psalm anume:
Au n-a]i citit niciodat\ `n scripturi: „Piatra pe care au lep\dat-o
zidarii, aceasta a ajuns s\ fie `n capul unghiului“.
~n Romani 9:33 apare o alt\ referire, ceva mai ambigu\:
Iat\, pun `n Sion piatr\ de poticnire [i piatr\ de sminteal\; [i tot
cel ce crede `n El nu se va ru[ina.
~n Fapte 4:11, Piatra din Sion poate fi considerat\ o metafor\
pentru `nsu[i Isus:
... `n numele lui Isus Hristos Nazarineanul... st\ acesta s\n\tos
`naintea voastr\. Aceasta este piatra cea neluat\ `n seam\ de c\tre
voi, zidarii, care a ajuns `n capul unghiului.
~n Efesieni 2:20, identificarea lui Isus cu Piatra din Sion devine
mai clar\:
Zidi]i fiind pe temelia apostolilor [i a prorocilor, piatra cea din
capul unghiului fiind `nsu[i Isus Hristos.
Iar `n I Petru 2:3-8, aceast\ identificare este `nc\ [i mai explicit\:
De vreme ce a]i gustat [i a]i v\zut c\ bun este Domnul.
Apropia]i-v\ de El, piatra cea vie, de oameni `ntr-adev\r neluat\ `n
seam\, dar la Dumnezeu aleas\ [i de pre]. {i voi `n[iv\, ca pietre
vii, zidi]i-v\ drept cas\ duhovniceasc\, preo]ie sf`nt\, ca s\ aduce]i
jertfe duhovnice[ti, bine-pl\cute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
Pentru c\ scris este `n Scriptur\: „Iat\, pun `n Sion Piatra din capul
unghiului, aleas\, de mare pre], [i cel ce va crede `n ea nu se va
ru[ina“. Pentru voi, a[adar, care crede]i, (Piatra) este cinstea; iar
pentru cei ce nu cred, piatra pe care n-au b\gat-o `n seam\ ziditorii,
aceasta a ajuns s\ fie `n capul unghiului, [i piatr\ de poticnire [i
st`nc\ de sminteal\, de care se poticnesc, fiindc\ n-au dat ascultare
cuv`ntului, spre care au [i fost pu[i.
~n urm\torul verset, textul continu\ cu un motiv important, a
c\rui semnifica]ie am `n]eles-o abia mai t`rziu. Se vorbe[te despre
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 197
semin]ia aleas\ a unor regi ce s`nt deopotriv\ conduc\tori spirituali
[i laici, o semin]ie de preo]i-regi:
Iar voi s`nte]i semin]ie aleas\, preo]ie `mp\r\teasc\, neam sf`nt,
popor agonisit de Dumnezeu...
Ce trebuia s\ `n]elegem din aceste pasaje enigmatice? Ce trebuia s\
deducem despre Piatra din Sion – cheia de bolt\ a Templului, care, `n
mod frapant, p\rea s\ figureze printre „secretele l\untrice“ ale francma-
soneriei? {i ce trebuia s\ credem despre acea „dinastie“ care – pentru c\
fusese fondat\ pe Piatra din Sion sau pe `nsu[i Isus – era „egala“ celor-
lalte familii domnitoare din Europa `n vremea cruciadelor?27
Mi[carea Catolic\ Modernist\
~n 1833, Jean Baptiste Pitois, fostul discipol al lui Charles
Nodier de la Biblioteca Arsenalului, era func]ionar la Ministerul
Educa]iei Publice.28 ~n acel an, ministerul a ini]iat un proiect
ambi]ios – publicarea tuturor documentelor p`n\ atunci secrete
referitoare la istoria Fran]ei. Pentru a coordona aceast\ ac]iune, au
fost `nfiin]ate dou\ comisii. Din acestea f\ceau parte, printre al]ii,
Victor Hugo, Jules Michelet [i o autoritate `n domeniul cruciadelor,
baronul Emmanuel Rey.
Printre lucr\rile publicate ulterior sub auspiciile Ministerului
Educa]iei Publice se num\ra opera monumental\ a lui Michelet, Le
Procès des Templiers (Procesul Templierilor) – o compila]ie
exhaustiv\ a documentelor Inchizi]iei referitoare la procesele cava-
lerilor templieri. Sub acelea[i auspicii, baronul Rey a publicat o
serie de lucr\ri referitoare la cruciade [i la regatul francez al Ieru-
salimului. Prin intermediul acestora, documente originale ale Prio-
riei din Sion au v\zut pentru prima oar\ lumina tiparului. ~n
anumite puncte, textele pe care le citeaz\ Rey se potrivesc, aproape
cuv`nt cu cuv`nt, cu pasaje din „documentele Prioriei“.
~n 1875, baronul Rey a fost co-fondator al Société de l’Orient
Latin („Societatea Orientului Mijlociu Latin – sau Francez“). Aceasta
avea sediul la Geneva [i era dedicat\ unor proiecte arheologice
198 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
ambi]ioase. A publicat, de asemenea, propria sa revist\, Revue de
l’Orient Latin, care este acum una dintre cele mai importante surse
de informare pentru istoricii moderni, ca, de exemplu, Sir Steven
Runciman. Revista a reprodus un num\r de alte documente ale Pri-
oriei din Sion.
Cercet\rile lui Rey erau `ntreprinse `n maniera caracteristic\
unei noi [coli de istorici ce tocmai ap\ruse `n Europa, mai ales `n
Germania, [i care constituia o serioas\ amenin]are la adresa bise-
ricii. La sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea, r\sp`ndirea ideilor
darwiniste [i a agnosticismului provocaser\ deja o „criz\ a cre-
din]ei“ pe care aceast\ nou\ [coal\ o amplifica. P`n\ atunci, cerce-
tarea istoric\ fusese, `n foarte mare parte, o `ntreprindere care nu
prezenta garan]ii, fiind bazat\ pe o funda]ie firav\ de legende [i
tradi]ii, de memorii personale [i de exager\ri difuzate `n numele
unei cauze sau al alteia. Abia `n secolul al nou\sprezecelea, c\rtu-
rarii germani au `nceput s\ foloseasc\ tehnicile de lucru riguroase
[i minu]ioase care s`nt acum considerate banale, constituind arse-
nalul oric\rui istoric responsabil. Aceste preocup\ri legate de exa-
minarea critic\, de investigarea surselor la prima m`n\, de
referin]ele `ncruci[ate [i de cronologia exact\ au consacrat stereo-
tipul conven]ional al neam]ului pedant. Dar, dac\ autorii germani
din epoc\ aveau tendin]a de a se pierde `n am\nunte, ei au creat, de
asemenea, [i o baz\ solid\ pentru investigare. {i, totodat\, pentru
un num\r de descoperiri arheologice. Cel mai cunoscut exemplu
este cel al excava]iilor `ntreprinse de Heinrich Schlieman la Troia.
Aplicarea tehnicilor [colii germane, cu o similar\ s`rguin]\,
asupra Bibliei, nu mai era dec`t o problem\ de timp. Iar biserica,
care se baza pe acceptarea necondi]ionat\ a dogmei, era c`t se poate
de con[tient\ de faptul c\ Biblia nu ar fi f\cut fa]\ unor astfel de
cercet\ri am\nun]ite. ~n extrem de bine v`nduta [i foarte controver-
sata lucrare Vie de Jésus (Via]a lui Isus), Ernest Rénan aplicase
deja metodologia german\ asupra Noului Testament, iar rezultatele
fuseser\ extrem de st`njenitoare pentru Roma.
Mi[carea Catolic\ Modernist\ a ap\rut, ini]ial, ca un r\spuns la
aceast\ nou\ provocare. Scopul s\u ini]ial s\ dea na[tere unei gene-
ra]ii de exper]i de forma]ie ecleziastic\, preg\ti]i conform tradi]iei
germane, care s\ poat\ mobiliza artileria grea a erudi]iei `n ap\rarea
adev\rului literar al scripturii. ~ns\, dup\ cum se [tie, planul a
e[uat. Cu c`t cre[teau str\daniile bisericii de a-[i `nzestra tinerii
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 199
clerici cu arme de lupt\ adecvate polemicii moderne, cu at`t ace[tia
abandonau `n num\r mai mare cauza pentru care fuseser\ recruta]i.
Examinarea riguroas\ a Bibliei a dezv\luit o mul]ime de incon-
secven]e, discrepan]e [i implica]ii contrare dogmei romano-cato-
lice. C\tre sf`r[itul secolului, nu mai erau acea elit\ a trupelor de
[oc pe care o dorise biserica, ci detractori pe punctul de a deveni
eretici. Deveniser\, `ntr-adev\r, cea mai serioas\ amenin]are cu
care aceasta se confruntase de la Marin Luther `ncoace [i aduseser\
`ntregul edificiu al catolicismului `n pragul unei schisme f\r\ egal
`n ultimele secolele.
Focarul activit\]ii moderniste se afla – ca [i `n cazul societ\]ii Com-
pagnie du Saint-Sacrement – `n Paris, la Saint-Sulpice. Mai mult dec`t at`t,
una dintre cele mai puternice voci ale mi[c\rii era aceea a directorului
seminarului Saint-Sulpice din perioada 1852-1884.29 De la Saint-Sulpice,
p\rerile moderniste s-au r\sp`ndit `n restul Fran]ei [i apoi `n Italia [i `n
Spania. Conform acestora, textele biblice nu constituiau o autoritate
incontestabil\, ci trebuiau `n]elese `n contextul specific vremii `n care
fuseser\ redactate. Totodat\, moderni[tii protestau `mpotriva cen-
traliz\rii din ce `n ce mai accentuate a puterii ecleziastice [i mai ales
contra recent instituitei dogme a infailibilit\]ii papale,30 care contrasta
`n mod flagrant cu noua orientare. ~n cur`nd, opiniile moderni[tilor au
`nceput s\ fie r\sp`ndite nu numai de clericii intelectuali, ci [i de scri-
itori renumi]i [i influen]i. Printre primii purt\tori de cuv`nt ai moder-
nismului s-au num\rat personalit\]i ca Roger Martin du Gard `n Fran]a
[i Miguel de Unamuno `n Spania.
Biserica a ripostat, a[a cum era de a[teptat, cu vigoare [i cu
m`nie. Moderni[tii au fost acuza]i de apartenen]\ la francmasone-
rie. Mul]i au fost suspenda]i sau chiar excomunica]i, iar c\r]ile lor
au fost trecute la Index. ~n 1903, Papa Leon al XIII-lea a `nfiin]at o
Comisie Pontifical\ Biblic\ a c\rei menire era monitorizarea
lucr\rilor cercet\torilor Scripturii. ~n 1907, Papa Pius al X-lea a
condamnat `n mod oficial modernismul. {i, la 1 septembrie 1910,
biserica le-a cerut clericilor s\i s\ se declare, sub jur\m`nt, `mpotri-
va tendin]elor moderniste.
Cu toate acestea, modernismul a continuat s\ ia amploare p`n\
c`nd Primul R\zboi Mondial a ab\tut aten]ia opiniei publice. P`n\
`n 1914, a r\mas `n centrul aten]iei. Un autor modernist, abatele
Turmel, s-a dovedit a fi deosebit de indisciplinat. ~n timp ce avea
un comportament ostentativ impecabil la postul s\u de profesor din
200 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Bretania, a publicat o serie de lucr\ri moderniste sub nu mai pu]in
de paisprezece pseudonime. Fiecare dintre acestea a fost plasat\ la
Index, dar autorul lor a fost identificat abia `n 1929. Nu este nevoie
s\ mai spunem c\ a fost imediat excomunicat.
~ntre timp, modernismul a p\truns `n Marea Britanie, unde a fost
`nt`mpinat cu c\ldur\ [i sprijinit de c\tre biserica anglican\. Printre
aderen]ii s\i din cadrul acestei religii s-a num\rat William Temple,
arhiepiscop de Canterbury, care a declarat c\ modernismul reprezenta
„convingerea pe care cele mai cultivate persoane o aveau deja“.31 Unul
dintre colaboratorii lui Temple a fost canonicul A.L. Lilley. {i Lilley `l
cuno[tea pe preotul care ne-a trimis acea scrisoare neobi[nuit\ – cea
referitoare la „dovada incontestabil\“ c\ Isus nu a murit pe cruce.
Dup\ cum [tiam, Lilley a activat o vreme la Paris, unde l-a
`nt`lnit pe abatele Émile Hoffet – cel c\ruia Saunière i-a adus perga-
mentele descoperite la Rennes-le-Château. Cuno[tin]ele sale de isto-
rie [i lingvistic\ f\ceau din Hoffet un t`n\r erudit modernist tipic
pentru epoca respectiv\. {i nu studiase la Saint-Sulpice. Ci, dimpo-
triv\, `n Lorena, la seminarul din Sion: La Colline Inspirée.32
Protocoalele Sionului
Una dintre cele mai conving\toare m\rturii referitoare la
existen]a [i activit\]ile Prioriei din Sion pe care le-am descoperit
dateaz\ de la sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea. Este o dovad\
bine cunoscut\, dar nu [i recunoscut\ ca atare. Dimpotriv\, a fost
`ntotdeauna asociat\ cu lucruri mai sinistre. A jucat un rol notoriu
`n istoria recent\ [i `nc\ tinde s\ st`rneasc\ emo]ii violente, con-
flicte dureroase [i amintiri cumplite pe care cei mai mul]i autori le
ocolesc cu pl\cere. }in`nd cont c\ este vorba de fapte care au adus
omenirii prejudicii [i suferin]e ie[ite din comun, o astfel de reac]ie
este u[or de `n]eles. Dar, dac\ aceast\ dovad\ a servit unor scopuri
criminale, cercet\torii no[tri ne-au convins c\ este la fel de grav [i
faptul c\ a fost gre[it `n]eleas\.
Rolul lui Rasputin `n Rusia, la curtea ]arului Nicolae [i a ]arinei
Alexandra, este mai mult sau mai pu]in binecunoscut. Dar nu este
destul de binecunoscut faptul c\ la curtea Rusiei ap\ruser\, cu mult
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 201
timp `nainte de Rasputin, enclave ezoterice puternice [i influente.
~ntre anii 1890 [i 1910, o astfel de enclav\ se formase `n jurul unui
b\rbat cunoscut drept Monsieur Philippe [i al mentorului acestuia,
care, periodic, f\cea vizite la curtea imperial\ din Petersburg. Iar
acest mentor nu era altcineva dec`t Papus33 – ezoteristul francez
care avea leg\turi cu Jules Doinel (fondatorul bisericii neo-Catare
din Languedoc), cu Péladan (care pretindea c\ ar fi descoperit
morm`ntul lui Isus), cu Emma Calvé [i cu Claude Debussy. Pe
scurt, pe l`ng\ amploarea pe care „rena[terea ocultismului francez“
de la sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea o luase `n Petersburg,
reprezentan]ii acesteia se bucurau [i de un statut privilegiat, fiind
confiden]ii ]arului [i ai ]arinei.
Dar enclava ezoteric\ a lui Papus [i a lui Monsieur Philippe
st\tea `n calea anumitor interese puternice – cele ale Marii Ducese
Elizabeta, de exemplu, care se str\duia s\-[i plaseze proprii favori]i
`n apropierea tronului imperial. Dintre ace[tia f\cea parte un per-
sonaj mai degrab\ vrednic de dispre], cunoscut posterit\]ii sub
pseudonimul Sergei Nilus. ~n jurul anului 1903, Nilus i-a prezentat
]arului un document extrem de controversat – despre care se pre-
supunea c\ ar fi fost dovada existen]ei unei conspira]ii periculoase.
{i a fost, probabil, extrem de dezam\git dac\ s-a a[teptat ca dezv\-
luirea f\cut\ s\-i aduc\ recuno[tin]a ]arului. Acesta a declarat c\
documentul era o contrafacere neru[inat\ [i a ordonat distrugerea
tuturor copiilor. Iar Nilus a c\zut `n dizgra]ie, fiind izgonit de la
curte.
Bine`n]eles c\ documentul – sau m\car una dintre copiile sale –
a supravie]uit. ~n 1903, un ziar l-a publicat, `n serial, dar nu a reu[it
s\ st`rneasc\ interesul publicului. A reap\rut `n 1905 – de aceast\
dat\ ca anex\ la una din c\r]ile lui Vladimir Soloviov, renumitul
filozof mistic. Din acest moment, a `nceput s\ atrag\ aten]ia. ~n anii
urm\tori, a devenit unul dintre cele mai scandaloase documente din
secolul dou\zeci.
Este vorba de un tratat sau, mai exact, de un program social-politic.
A ap\rut sub o multitudine de titluri asem\n\toare, cel mai r\sp`ndit
dintre acestea fiind Protocoalele ~n]elep]ilor Sionului.34 S-a presupus
c\ era de provenien]\ iudaic\. {i, pentru marea majoritate a anti-
semi]ilor din epoc\, a reprezentat dovada conving\toare a existen]ei
unei „conspira]ii interna]ionale a evreilor“. ~n 1919, de exemplu, a fost
distribuit trupelor Armatei Albe Ruse[ti – [i, `n urm\torii doi a ani,
202 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
acestea au masacrat circa 60 000 de evrei considera]i instigatori ai
Revolu]iei din 1917. Tot `n 1919, Protocoalele au fost puse `n circula]ie
de Alfred Rosenberg, cel care avea s\ devin\ principalul teoretician
rasist [i propagandistul Partidului Na]ional-Socialist din Germania. ~n
Mein Kampf, Hitler le-a folosit pentru a-[i stimula propriile prejudec\]i
fanatice [i se spune c\ le-ar fi considerat absolut autentice. ~n Anglia,
Morning Post le-a dat imediat crezare. Chiar [i The Times le-a luat `n
serios, `n 1921, [i abia mai t`rziu [i-a recunoscut gre[eala. Ast\zi,
exper]ii s`nt de acord – dup\ p\rerea noastr\, pe bun\ dreptate – c\
Protocoalele, cel pu]in `n forma actual\, reprezint\ o contrafacere
subtil\ [i plin\ de r\utate. Cu toate acestea, continu\ s\ fie difuzate –
`n america Latin\, `n Spania, chiar [i `n Marea Britanie – ca propagand\
antisemit\.35
Protocoalele expun, schematic, nici mai mult nici mai pu]in
dec`t un plan de dominare absolut\ a mapamondului. La prima
citire, par s\ fie un program machiavelic – un soi de memoriu
intern, ca s\ spunem a[a – al unui grup de persoane hot\r`te s\
impun\ o nou\ ordine mondial\, ele `nsele devenind despo]i absolu]i.
Textul pledeaz\ `n favoarea unei conspira]ii tentaculare, cu tot
at`tea capete ca Hidra, av`nd drept scop instaurarea dezordinii [i a
anarhiei, r\sturnarea anumitor regimuri existente, infiltrarea franc-
masoneriei [i altor organiza]ii similare `n toate institu]iile sociale,
politice [i economice din Occident, pentru a prelua ulterior con-
trolul absolut al acestora. Iar autorii anonimi ai Protocoalelor declar\,
`n mod explicit c\ au „manipulat“ popoare `ntregi „respect`nd un
plan care, vreme de secole, nu a st`rnit nici m\car o b\nuial\“.36
Unui cititor din zilele noastre, Protocoalele i-ar putea crea impresia
c\ au fost create de o organiza]ie fictiv\, ca SPECTRE – adversara lui
James Bond din romanele lui Ian Fleming. Totu[i, c`nd au fost publi-
cate pentru prima oar\, s-a presupus c\ fuseser\ redactate la un Con-
gres Interna]ional al Iudeilor, care avusese loc la Basle, `n 1897.
Aceast\ ipotez\ a fost respins\ cu mult timp `n urm\. Se [tie c\ primele
exemplare ale Protocoalelor au fost scrise `n limba francez\, iar la Con-
gresul de la Basle nu a participat nici un delegat francez. ~n plus, `n
1884 – cu treisprezece ani `nainte de `ntrunirea acestuia –, un exemplar
al Protocoalelor era deja `n circula]ie. Respectivul exemplar a ajuns `n
m`inile unui membru al unei loji masonice – cea al c\rei membru [i
apoi mare maestru a fost Papus.37 Este vorba chiar de loja `n care a fost
auzit pentru prima dat\ mitul lui Ormus – legendarul `n]elept care a
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 203
contopit misterele p\g`ne cu cele cre[tine devenind astfel fondatorul
Roza-Crucii.
Cercet\torii moderni au stabilit c\, de fapt, Protocoalele – `n
forma `n care au fost publicate – se bazeaz\, cel pu]in `n parte, pe o
lucrare satiric\ scris\ [i tip\rit\ la Geneva `n 1864. Aceasta era
conceput\ ca un atac la adresa lui Napoleon al III-lea. Autorul se
numea Maurice Joly [i fusese ulterior `ntemni]at. Se spune despre
el c\ ar fi fost membru al ordinului Roza-Crucii. Indiferent dac\
acesta este sau nu adev\rul, se [tie c\ era prieten cu Victor Hugo.
Iar Hugo, care `mp\rt\[ea antipatia lui Joly fa]\ de Napoleon al
III-lea, f\cea parte din acest ordin.
Exist\ a[adar dovezi concludente care atest\ faptul c\ Protocoalele nu
au fost redactate `n 1897, la Congresul Iudeilor de la Basle. ~n acest caz,
este firesc s\ ne `ntreb\m de unde provin. Cercet\torii moderni le-au
respins, consider`ndu-le, `n `ntregime, un fals, un document contraf\cut,
creat de antisemi]i cu inten]ia de a discredita iudaismul. Totu[i, `nse[i
Protocoalele s`nt un argument puternic `mpotriva acestei concluzii. Ele
con]in, de exemplu, o serie de referin]e enigmatice – `n mod irefutabil
non-iudaice. Acesta este un fapt at`t de evident, `nc`t nici ipoteza c\ ar
fi fost `ntocmite de un falsificator nu este plauzibil\. Un antisemit, chiar
[i unul dotat doar cu un minim de inteligen]\, nu ar fi putut inventa un
astfel de document cu scopul de a discredita iudaismul. Pentru c\
nimeni nu ar fi crezut c\ referin]ele pe care le cuprinde pot fi de origine
iudaic\.
Astfel, de exemplu, textul Protocoalelor se `ncheie cu formula:
„Semnat de reprezentan]ii de gradul 33 ai Sionului“.38
De ce ar fi inventat o astfel de formul\ un falsificator antisemit? De
ce s\ nu fi `ncercat s\-i `ncrimineze pe to]i evrei, nu doar pe c`]iva – pe
cei c`]iva „reprezentan]i de gradul 33 ai Sionului“? De ce s\ nu fi
declarat c\ documentul a fost semnat de, s\ spunem, reprezentan]ii
Congresului Interna]ional al Iudeilor? De fapt, nu se poate spune c\ for-
mula „reprezentan]ii de gradul 33 ai Sionului“ creeaz\ impresia c\ s-ar
referi la iudaism sau la vreo „conspira]ie interna]ional\ a evreilor“. Se
pare, mai degrab\, c\ se face aluzie la ceva specific masoneriei. ~n
francmasonerie, al 33-lea grad este a[a-numitul „Rit Sco]ian Antic [i
Acceptat“, care a ap\rut, `n mod misterios, `n cadrul francmasoneriei
franceze la mijlocul secolului al optsprezecelea.
Protocoalele con]in multe alte anomalii flagrante. S`nt men]io-
nate, `n mod repetat, apari]ia unui „Regat Masonic“ [i a unui „Rege
204 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
din semin]ia Sionului“ care va conduce acest regat. Se declar\ c\
viitorul rege va fi din „spi]a regelui David“. Se afirm\ [i c\ „regele
Evreilor va fi adev\ratul Pap\“ [i „patriarhul unei biserici interna-
]ionale“. {i se conchide, `n mod criptic: „Anumi]i membri ai casei
lui David `i vor preg\ti pe regi [i pe mo[tenitorii lor... Doar Regele
[i cei trei ini]iatori ai s\i vor [ti ce este hot\r`t s\ se `nt`mple“.39
Ca expresie, real\ sau inventat\, a credin]ei iudaice, aceste afir-
ma]ii s`nt evident absurde. ~ncep`nd din vremurile Biblice, nici un
rege nu figureaz\ `n tradi]ia iudaic\ [i `nsu[i principiul regalit\]ii a
devenit complet irelevant. Conceptul de rege li s-ar fi p\rut evreilor
din 1897 la fel de lipsit de sens ca [i celor din zilele noastre [i nici
un falsificator n-ar fi putut ignora acest fapt. ~ntr-adev\r, referin]ele
citate s`nt mai degrab\ de provenien]\ cre[tin\ dec`t de provenien]\
iudaic\. ~n ultimele dou\ milenii, singurul „Rege al Iudeilor“ a fost
Isus `nsu[i – iar Isus, conform Evangheliilor, era din „semin]ia lui
David“. Dac\ cineva ar inventa un document [i ar vrea s\-l atribuie
unei conspira]ii a evreilor, ce sens ar avea s\ includ\ rezonan]e evi-
dent cre[tine? De ce ar men]iona at`t de explicit un concept propriu
doar cre[tinismului, cum este acela de Pap\? De ce s-ar referi mai
degrab\ la o „biseric\ interna]ional\“ dec`t la o sinagog\ sau la un
templu interna]ional? De ce ar fi inclus aluzia enigmatic\ „Regele
[i cei trei ini]iatori ai s\i“ – care evoc\ mai pu]in iudaismul sau
cre[tinismul [i `n mult mai mare m\sur\ acele societ\]ile secrete
c\rora le apar]ineau Johann Valentin Andrea [i Charles Nodier?
Este greu de crezut c\ Protocoalele s`nt rodul imagina]iei unui pro-
pagandist antisemit, pentru c\ este greu de crezut c\ ar fi putut
exista unul at`t de stupid, de ignorant [i de prost informat.
Pe baza unei cercet\ri `ndelungate [i sistematice, am ajuns, `n ceea
ce prive[te Protocoalele ~n]elep]ilor Sionului, la urm\toarele concluzii:
1) A existat un prim text, care st\ la baza versiunii tip\rite a
Protocoalelor. Acest text nu era un fals. Dimpotriv\, era c`t se
poate de autentic. Dar nu avea nici o leg\tur\ cu cu iudaismul sau
cu o „conspira]ie interna]ional\ a evreilor“. A fost redactat, mai
degrab\, de o organiza]ie masonic\ sau de o societate secret\ pro-
masonic\ a c\rei titulatur\ incorpora cuv`ntul „Sion“.
2) Textul original, pe care se bazeaz\ versiunea publicat\, nu ar
fi avut nevoie de un limbaj provocator sau incendiar. Dar este posi-
bil s\ fi inclus o strategie de preluare a puterii, de infiltrare a
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 205
francmasoneriei pentru a ob]ine controlul institu]iilor sociale,
politice [i economice. O astfel de strategie ar fi fost `n deplin\ con-
cordan]\ cu activit\]ile societ\]ilor secrete din perioada Rena[terii,
ca [i cu cele desf\[urate de Compagnie du Saint Sacrement [i de
organiza]iile lui Andrea [i Nodier.
3) Textul original a fost cel care a c\zut `n m`inile lui Serghei
Nilus. Acesta nu a avut, la `nceput, inten]ia de a discredita iuda-
ismul. Dimpotriv\, i-a adus ]arului documentul cu scopul de a com-
promite enclava ezoteric\ de la curtea imperial\ – cea din care
f\ceau parte Papus, Monsieur Philippe [i al]i membri ai respectivei
societ\]i secrete. {i este aproape sigur c\, `n prealabil, i-a modificat
limbajul, care a devenit astfel cu mult mai veninos [i mai incendiar
dec`t fusese ini]ial. Dup\ ce ]arul l-a izgonit cu dispre], Nilus a
publicat Protocoalele `n forma modificat\. Nu-[i atinseser\ primul
scop, compromiterea lui Papus [i a lui Monsieur Philippe. Dar `nc\
`i mai puteau servi celui de al doilea – propagarea antisemitismului.
Cei doi apropia]i ai ]arului reprezentaser\, pentru Nilus, ]inta princi-
pal\, dar acesta din urm\ era, `n aceea[i m\sur\, ostil iudaismului.
4) A[adar, versiunea publicat\ a Protocoalelor nu este un text
falsificat `n `ntregime. Este mai degrab\ un document fundamental
modificat. ~ns\, `n ciuda modific\rilor, o serie de urme ale versiunii
originale pot fi deslu[ite – ca `ntr-un palimpsest sau ca `n unele
pasaje ale Bibliei. Este vorba de referirile la rege, la Pap\, la bise-
rica interna]ional\ [i la Sion – toate acestea ne`nsemn`nd, probabil,
nimic sau aproape nimic pentru Nilus. Cu siguran]\, nu le-ar fi
putut inventa el `nsu[i. Dar dac\ existau deja, un ignorant ca el nu
ar fi avut nici un motiv s\ le exclud\. {i aceste urme, irelevante `n
ceea ce prive[te iudaismul, trebuie s\ fi avut o importan]\ extrem\
pentru societatea secret\. Dup\ cum am descoperit ulterior, ele erau –
[i s`nt `nc\ – de o importan]\ suprem\ pentru Prioria din Sion.
Hiéron du Val d’Or
~n timp ce eram preocupa]i de cercet\rile noastre de sine st\-
t\toare, continuau s\ apar\ noi „documente ale Prioriei“. Unele
dintre acestea – publicate, ca [i Dossiers secrets, `n regim privat [i
206 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
destinate unei circula]ii limitate – ne-au fost accesibile prin bun\-
voin]a prietenilor no[tri din Fran]a sau prin intermediul Bibliotecii
Na]ionale. Altele au ap\rut sub forma unor c\r]i a c\ror prim\
edi]ie a fost lansat\ pe pia]\.
Am intrat astfel `n posesia unor informa]ii suplimentare legate de
evenimentele de la sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea [i mai ales de
Bérenger Saunière. Conform „actualiz\rilor“, preotul nu a descoperit
acele pergamente decisive din biserica sa din `nt`mplare. Dimpotriv\,
se men]ioneaz\ c\ ascunz\toarea i-a fost dezv\luit\ de emisarii Prioriei
din Sion, care l-au vizitat la Rennes-le-Château [i l-au `nregimentat ca
om de `ncredere. Este consemnat faptul c\, la sf`r[itul anului 1916,
Saunière i-a `nfruntat pe ace[ti emisari, cu care s-a certat.40 Dac\ acesta
este adev\rul, moartea parohului `n data de 17 ianuarie 1917 cap\t\
conota]ii mult mai sinistre dec`t cele atribuite `n general. Se [tie c\
s\n\tatea sa era mul]umitoare cu zece zile `naintea decesului. Cu toate
acestea, un sicriu a fost comandat `n numele s\u. Chitan]a de plat\ a
co[ciugului, datat\ 12 ianuarie 1917, i-a fost `nm`nat\ Mariei Denar-
naud, confidenta [i menajera preotului.
O alt\ publica]ie a Prioriei, mai recent\ [i, dup\ toate apa-
ren]ele, mai demn\ de `ncredere, relev\ mai multe am\nunte legate
de povestea lui Saunière [i pare s\ confirme, m\car `n parte, rela-
tarea de mai sus. Conform acesteia, parohul nu era dec`t un pion,
iar rolul s\u `n misterul de la Rennes-le-Château a fost cu mult
exagerat. Adev\rata voin]\ din spatele evenimentelor din c\tunul
de munte era prietenul acestuia, abatele Henri Boudet, parohul din
Rennes-le-Bains, satul al\turat.41
Se afirm\ c\ to]i banii lui Saunière proveneau de la Boudet – `n
total treisprezece milioane de franci, primi]i `ntre 1887 [i 1915. {i
c\ toate proiectele lui Saunière – lucr\rile publice, construc]ia Vilei
Betania [i a Turnului Magdala – au fost realizate sub `ndrumarea
aceluia[i Boudet. Se men]ioneaz\, de asemenea, c\ tot Boudet a
dirijat restaurarea bisericii din Rennes-le-Château [i c\ a schi]at
acea dezorientant\ Cale a Crucii – ca pe un fel de versiune ilustrat\
sau ca pe echivalent vizual al uneia dintre c\r]ile sale criptice.
Conform aceleia[i publica]ii, Saunière a aflat `n ce consta
`ntr-adev\r secretul pe care `l avea `n paz\ abia `n martie 1915, c`nd
a primit spovedania lui Boudet, aflat `n chinuirile mor]ii. Iar Marie
Denarnaud, menajera sa, era, de fapt, `n slujba lui Boudet. Se pre-
supune c\ ea era aceea care `i transmitea lui Saunière instruc]iunile
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 207
lui Boudet. {i tot prin intermediul ei se f\ceau pl\]ile. Sau, cel
pu]in, cea mai mare parte a acestora. Pentru c\ se spune despre
Boudet c\ i-ar fi pl\tit, `ntre 1885 [i 1901, 7 655 250 de franci epis-
copului de Carcassonne – cel care, pe propria sa cheltuial\, l-a
trimis pe Saunière cu pergamentele la Paris. Se pare c\ [i episcopul
era, `n primul r`nd, angajatul lui Boudet. Este, cu certitudine, o
situa]ie absurd\ – episcopul unei dioceze importante transformat `n
servitorul pl\tit al unui preot paroh umil [i ne`nsemnat. {i ce era cu
acest preot paroh? Pentru cine lucra? Ce interese reprezenta? Ce `i
conferea puterea de a cump\ra at`t serviciile, c`t [i t\cerea superi-
orului s\u ecleziastic? {i cine `i furniza resurse financiare at`t de
vaste, pe care le `mp\r]ea din abunden]\? Nu avem un r\spuns
explicit pentru aceste `ntreb\ri. Dar pentru toate exist\ un acela[i
r\spuns implicit – Prioria din Sion.
O alt\ lucrare recent\ a aruncat mai mult\ lumin\ asupra
subiectului – l\s`nd, ca [i cele ce au precedat-o, impresia c\ red\
informa]ii ob]inute dintr-o surs\ secret\. Este vorba de Le Trésor
du triangle d’or (Comoara din triunghiul de aur), de Jean-Luc
Chaumeil, publicat\ `n 1979. Conform lui Chaumeil, o serie de
clerici implica]i `n enigma din Rennes-le-Château – Saunière,
Boudet, [i, foarte probabil, al]ii, precum Hoffet, unchiul acestuia de
la Saint-Sulpice [i episcopul de Carcassonne – erau afilia]i la o
form\ de „Rit Sco]ian“ francmasonic. Autorul sus]ine c\ aceast\
masonerie era diferit\ de toate celelalte, fiind „cre[tin\, ermetic\ [i
aristocratic\“. Pe scurt, spre deosebire de celelalte rituri francma-
sonice, nu era constituit `n primul r`nd din liber-cuget\tori [i atei.
Dimpotriv\, se pare c\ avea o orientare profund religioas\ [i misti-
c\ – pun`nd accentul pe o ierarhie social\ [i politic\ sacr\, pe o ordine
de esen]\ divin\ [i pe un plan cosmic fundamental. C`t despre ran-
gurile [i gradele sale superioare, acestea, conform domnului Chaumeil,
erau rangurile [i gradele inferioare ale Prioriei din Sion.42
~n cursul cercet\rilor noastre, `nt`lnisem deja un rit francmasonic de
tipul celui men]ionat de domnul Chaumeil. ~ntr-adev\r, descrierea core-
spundea cu aceea a Ritului Sco]ian original, `ntemeiat de Charles Rad-
clyffe [i de colaboratorii acestuia. At`t ordinul masonic al lui Radclyffe
c`t [i cel men]ionat de Chaumeil ar fi putut fi considerate acceptabile,
`n ciuda oprobiului papal, de c\tre catolicii cucernici – precum iacobi]ii
din secolul al optsprezecelea sau precum preo]ii francezi din secolul al
nou\sprezecelea. ~n ambele cazuri, Roma `[i exprimase dezacordul – [i
208 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
`nc\ `n mod vehement. Cu toate acestea, cei implica]i p\reau s\ persiste
`n a se considera cre[tini [i catolici. Mai mult dec`t at`t, dovezile
disponibile atest\ faptul c\ ace[tia l\sau impresia c\ ar fi beneficiat de
o infuzie major\ [i `nvior\toare de credin]\, care le permitea s\ con-
sidere c\ ei `n[i[i erau cre[tini adev\ra]i – `ntr-o mai mare m\sur\ dec`t
papalitatea.
De[i vag [i evaziv, Chaumeil sugereaz\ cu t\rie c\, `n preajma
anului 1914, ritul francmasonic din care f\ceau parte Boudet [i
Saunière a fuzionat cu o alt\ societate ezoteric\ – ceea ce ar putea
explica, `n mod acceptabil, unele dintre acele ciudate referiri la un
rege din Protocoalele ~n]elep]ilor Sionului, mai ales dac\, continu\
autorul s\ lase de `n]eles, adev\rata putere din spatele respectivei
societ\]i ar fi fost Prioria din Sion.
Aceast\ societate se numea Hiéron du Val d’Or (Templul din Val
d’Or) – ceea ce pare s\ fie transpunerea cuv`ntului Orval, numele acelui
sit pe care l-am mai `nt`lnit `n repetate r`nduri.43 Hiéron du Val d’Or era
o form\ de societate politic\ secret\, fondat\, dup\ toate aparen]ele, `n
jurul anului 1873. P\rea s\ aib\ multe `n comun cu celelalte societ\]i
ezoterice din aceea[i epoc\. Pentru toate acestea, era tipic accentul pus
pe geometria sacr\ [i pe diverse locuri sfinte. Toate insistau asupra unui
adev\r mistic sau gnostic aflat la baza motivelor mitologice. Toate erau
preocupate de originea omului, de rase, de limbaje [i simboluri, a[a
cum se procedeaz\ `n teozofie. {i, ca multe alte grup\ri [i societ\]i din
acea perioad\, Hiéron du Val d’Or era o organiza]ie `n acela[i timp
cre[tin\ [i „transcre[tin\“. De exemplu, accentua importan]a Sufletului
Sacru, pe care `l asocia [i cu alte simboluri precre[tine. Inten]iona s\
reconcilieze misterele cre[tine cu cele p\g`ne – a[a cum se spune c\ ar
fi f\cut legendarul Ormus. {i atribuia o importan]\ deosebit\ doctrinei
druidice – pe care, asemenea multor exper]i moderni, o considera
par]ial pitagoreic\. Toate aceste subiecte s`nt schi]ate `n lucrarea publi-
cat\ de prietenul lui Saunière, abatele Henri Boudet.
Din punctul de vedere al anchetei noastre, Hiéron du Val d’Or
prezint\ importan]\ datorit\ modului `n care a formulat ceea ce
Chaumeil nume[te o „geo-politic\ ezoteric\“ [i o „ordine mondial\
etnarhic\“. Aceasta implic\,de fapt, `n termeni care ne s`nt mai fami-
liari, `nfiin]area unui nou Sf`nt Imperiu Roman `n Europa secolului al
nou\sprezecelea – unul revitalizat [i reconstituit, un stat laic care s\
unifice toate popoarele [i al c\rui fundament s\ fie mai degrab\ spiri-
tual dec`t social, politic sau economic. Spre deosebire de predecesorul
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 209
s\u, noul Sf`nt Imperiu Roman ar fi fost `ntr-adev\r „sf`nt“, `ntr-adev\r
„roman“ [i `ntr-adev\r „imperial“ – cu toate c\ `n]elesul acestor temeni
ar fi fost total diferit de cel acceptat prin tradi]ie [i conven]ie. Un astfel
de stat ar fi transpus `n realitate un vis vechi de secole: „raiul“ pe
p\m`nt, o replic\ terestr\ sau o imagine `n oglind\ a ordinii, armoniei
[i ierarhiei cosmice. Ar fi materializat str\vechea premis\ hermetic\,
„precum `n cer, a[a [i pe p\m`nt“. Ideea nu era `ntru totul utopic\ sau
naiv\. Dimpotriv\, era, `ntr-o oarecare m\sur\, realizabil\ `n Europa
secolului al nou\sprezecelea.
Dup\ Chaumeil, obiectivele societ\]ii Hiéron du Val d’Or erau
urm\toarele:
O teocra]ie `n cadrul c\reia na]iunile ar fi fost doar provincii,
conduc\torii acestora fiind doar proconsuli subordona]i unui
guvern mondial ezoteric, alc\tuit dint-o elit\. Pentru Europa, acest
regim al Marelui ~mp\rat implica o dubl\ hegemonie: a Papalit\]ii
[i a Imperiului, a Vaticanului [i a Habsburgilor, care ar fi fost m`na
dreapt\ a Vaticanului.44
~n secolul al nou\sprezecelea, Habsburgii erau, desigur, sinonimi
cu casa de Lorena. Conceptul de „Mare ~mp\rat“ ar fi constituit a[adar
o realizare a profe]iilor lui Nostradamus. {i ar fi transpus `n realitate,
cel pu]in `ntr-un anumit sens, proiectul monarhist conturat `n Proto-
coalele ~n]elep]ilor Sionului. ~n acela[i timp, realizarea unui plan at`t
de grandios ar fi implicat, cu siguran]\, o serie de schimb\ri `n cadrul
institu]iilor existente. Vaticanul, de exemplu, ar fi fost, probabil, unul
foarte diferit de cel aflat atunci `n Roma. Iar Habsburgii ar fi devenit
mai mult dec`t conduc\torii unui imperiu. Ar fi fost, de fapt, o dinastie
de preo]i-regi, asemeni faraonilor din Egiptul antic. Sau ca acel Mesia
a[teptat de iudei la `nceputul erei cre[tine.
Chaumeil nu precizeaz\ dac\ vreunul – [i care anume – dintre
Habsburgi era implicat `n mod activ `n aceste ambi]ioase planuri
secrete. Totu[i, exist\ c`teva dovezi – inclusiv vizita unui arhiduce
Habsburg la Rennes-le-Château – care par s\ ateste existen]a unui
anumit grad de implicare. Dar, indiferent ce planuri ar fi fost
ticluite, toate au fost z\d\rnicite de Primul R\zboi Mondial, care,
printre altele, i-a `ndep\rtat pe Habsburgi de la putere.
A[a cum au fost explicate de c\tre Chaumeil, obiectivele socie-
t\]ii Hiéron du Val d’Or – sau ale Prioriei din Sion – c\p\tau un
210 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

anumit sens logic `n contextul celor descoperite `n urma cerce-

t\rilor noastre. Aceste obiective aruncau o nou\ lumin\ asupra Pro-
tocoalelor ~n]elep]ilor Sionului. Erau `n concordan]\ cu scopurile
declarate de numeroase societ\]i secrete, printre care [i cele ale lui
Charles Radclyffe [i Charles Nodier. {i, ceea ce este cel mai impor-
tant, corespundeau cu aspira]iile politice urm\rite, de-a lungul
secolelor, de casa de Lorena.
Totu[i, de[i, din punct de vedere logic, obiectivele societ\]ii Hiéron
du Val d’Or aveau sens, din punct de vedere politic nu aveau, practic, CAPITOLUL 8
nici unul. Pe ce baz\, ne-am `ntrebat, [i-ar fi impus Habsburgii dreptul
de a ac]iona ca o dinastie de preo]i-regi? Doar dac\ ar fi ob]inut un spri-
jin popular cov`r[itor [i-ar fi putut sus]ine dreptul `n fa]a guvernului
republican al Fran]ei – ca s\ nu mai men]ion\m [i dinastiile imperiale
Societatea secret\ `n zilele noastre
care conduceau Rusia, Germania [i Marea Britanie. {i cum a fi putut
ob]ine sprijinul popular at`t de necesar?
~n contextul realit\]ilor politice din secolul al nou\sprezecelea, ~n Fran]a, toate grup\rile, societ\]ile [i organiza]iile au obliga]ia
un astfel de plan, de[i consecvent din punct de vedere logic, ni s-a de a-[i declara existen]a `n Journal Officiel (Monitorul oficial), care
p\rut, de fapt, absurd. Poate c\, am tras noi concluzia, r\st\lm\- este o publica]ie guvernamental\ s\pt\m`nal\. ~n num\rul 167 al
cisem scopul societ\]ii Hiéron du Val d’Or. Sau poate c\ membrii acestuia, ap\rut `n s\pt\m`na zilei de 20 iulie 1956, exist\ urm\-
acesteia erau, pur [i simplu, nebuni. toarea `nregistrare:
P`n\ la descoperirea unor noi informa]ii, nu puteam dec`t s\ `ntre-
rupem studiul acestui subiect. ~ntre timp, ne-am `ndreptat aten]ia c\tre 25 juin 1956. Déclaration à la sous-préfecture de Saint-Julien-
prezent – din dorin]a de a afla dac\ Prioria din Sion continua s\ existe en-Genevois. Prieuré de Sion. But: études et entr’aide des mem-
[i `n zilele noastre. {i, a[a cum am descoperit `n scurt timp, exist\. bres. Siège social: Sous-Cassan, Annemasse (Haute Savoie)
Membrii ei nu s`nt c`tu[i de pu]in nebuni [i, `n epoca postbelic\ a seco-
25 iunie 1956. Declara]ie `nregistrat\ la subprefectura din
lului dou\zeci, urm\resc un plan `n mare parte similar celui enun]at de
Saint-Julien-en-Genevois. Prioria din Sion. Obiective: studii [i
Hiéron du Val d’Or `n secolul al nou\sprezecelea. `ntrajutorarea reciproc\ a membrilor. Sediu central: Sous-Cassan,
Annemasse, Haute Savoie.

Prioria din Sion a fost `nregistrat\ oficial prin intermediul

poli]iei. ~n orice caz, aceasta pare s\ fie dovada efectiv\ a existen]ei
sale `n epoca noastr\ – cu toate c\ ni s-a p\rut destul de ciudat ca o
presupus\ societate secret\ s\ se fac\ cunoscut\ `n acest mod.
Totu[i, poate c\ nu era chiar at`t de ciudat. Prioria de Sion nu
ap\rea `n nici o carte de telefoane din Fran]a. Adresa s-a dovedit
mult prea vag\ pentru a ne permite s\ identific\m un anumit birou,
o cl\dire sau m\car o strad\. Am sunat la subprefectur\, dar aju-
torul pe care l-am primit a fost ne`nsemnat. Mai fuseser\ `ntreba]i
de multe ori despre Priorie, ne-au spus, cu resemnarea plictisit\ a
212 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
unor oameni s`c`i]i prea des. Dar nu puteau oferi nici o informa]ie
suplimentar\. Din c`te [tiau ei, adresa nu putea fi depistat\.
R\spunsul ne-a pus pe g`nduri mai mult dec`t orice altceva. Ne-am
`ntrebat, printre altele, cum putea fi posibil ca anumite persoane s\
`nregistreze o adres\ fictiv\, inexistent\, chiar prin intermediul
poli]iei [i apoi, dup\ toate aparen]ele, s\ nu suporte consecin]ele
legale ale faptei [i asupra lor s\ nu planeze nici o acuza]ie. Poli]ia
era chiar at`t de lipsit\ de vigilen]\, chiar at`t de indiferent\ cum
p\rea? Sau Sionul se asigurase, `ntr-un anume mod, de cooperarea
[i de discre]ia acesteia?
La cererea noastr\, subprefectura ne-a furnizat o copie a ceea ce
trecea drept statutul Prioriei din Sion. Documentul, alc\tuit din
dou\zeci [i unu de articole, nu era nici litigios, nici deosebit de edi-
ficator. Nu l\murea, de exemplu, obiectivele ordinului. Nu oferea
nici o indica]ie legat\ de posibila autoritate a Sionului, despre
membrii [i resursele acestuia. ~n ansamblu, era mai degrab\ stupid –
[i, `n acela[i timp, ne punea `n `ncurc\tur\. De exemplu, un articol
stipula c\ admiterea `n ordin nu depindea de limb\, origine [i
pozi]ie social\ sau ideologie politic\. Un altul preciza c\ era admi-
s\ candidatura catolicilor care aveau cel pu]in v`rsta de dou\zeci [i
unu de ani. Statutul p\rea `ntr-adev\r s\ apar]in\ unei institu]ii
cucernice, alc\tuir\ din catolici ferven]i. Cu toate acestea, lista
marilor mae[tri prezumtivi ai Sionului [i istoria acestuia, `n m\sura
`n care reu[isem s\ o reconstituim, nu atestau un catolicism
tradi]ionalist. Din acest punct de vedere, chiar [i orientarea celor
mai recente „documente ale Prioriei“, multe dintre ele publicate la
date apropiate de a statutului, nu era catolic\, ci mai degrab\ her-
metic\ [i chiar, `n mod eretic, gnostic\. Contradic]ia p\rea lipsit\
de sens – cu excep]ia cazului `n care pentru Sion, ca [i pentru
Cavalerii Templieri [i pentru Compagnie du Saint-Sacrement,
catolicismul ar fi fost doar o cerin]\ prealabil\, exoteric\, care
putea fi apoi dep\[it\ de cei admi[i. ~n orice caz, Sionul, ca [i
Templul [i Compagnie du Saint-Sacrement, p\rea s\ pretind\ o
supunere care, prin natura sa absolut\, `ngloba toate celelalte
obliga]ii, fie ele laice sau duhovnice[ti. Conform Articolului VII al
statutului, „Candidatul trebuie s\ renun]e la propria sa personalitate
pentru a se putea dedica unui apostolat de o `nalt\ ]inut\ moral\“.
~n continuare, statutul stipuleaz\ c\ Sionul activeaz\ sub subtit-
lul Chevalerie d’Institution et Rè gles Catholiques, d’Union
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 213
Indépendente et Traditionaliste („Cavalerii Institu]iei [i Regulilor
Catolice [i ai Uniunii Independente [i Tradi]ionaliste“). Abrevierea
acestui subtitlu este CIRCUIT1 [i coincide cu numele unei reviste
care, conform statutului, este o publica]ie intern\ a ordinului, dis-
tribuit\ doar membrilor acestuia.
Poate cea mai important\ informa]ie pe care ne-a furnizat-o
statutul se refer\ la cre[terea num\rului de membri – de aproape
cinci ori fa]\ de anul 1956. Conform unei pagini tip\rite `nainte de
aceast\ dat\ [i reproduse `n Dossiers secrets, Sionul avea 1 093 de
membri, ierarhiza]i pe [apte grade. Structura era cea tradi]ional\,
piramidal\. ~n v`rful ierarhiei se afla marele maestru sau „c`rmui-
torul“. Erau trei persoane care aveau gradul imediat urm\tor („prin]
noahit de Notre Dame“) [i nou\ av`ndu-l pe cel urm\tor („cruciat al
Sf`ntului Ioan“). De aici c\tre baz\, fiecare grad cuprindea de trei
ori mai mul]i membri dec`t cel de deasupra sa – 27, 81, 243, 729.
De]in\torii celor trei grade superioare – marele maestru [i cei dois-
prezece subordona]i ai s\i – alc\tuiau „Roza-Cruce“ a celor trei-
sprezece. Bine`n]eles, num\rul poate sugera orice, de la sabatul
satanic p`n\ la Isus [i cei doisprezece ucenici ai s\i.
Conform informa]iilor ulterioare statutului din anul 1956, nu-
m\rul total al membrilor era de 9 841, ierarhiza]i nu pe [apte grade,
ci pe nou\. ~n esen]\, structura p\rea s\ fi r\mas aceea[i, de[i
devenise mai clar\ [i, la baza piramidei, fuseser\ ad\ugate dou\
grade noi – permi]`nd astfel separarea conducerii de o re]ea mai
ampl\ de novici. Marele maestru continua s\-[i p\streze titlul de
„c`rmuitor“. Cei trei „prin]i noahi]i de Notre Dame“ erau numi]i,
mai simplu, „sene[ali“. Cei nou\ „crucia]i ai Sf`ntului Ioan“ erau
numi]i „conetabili“. Modul de organizare al ordinului, `n jargonul
neobi[nuit de enigmatic al statutului, era urm\torul:
Adunarea general\ este alc\tuit\ din to]i membrii asocia]iei.
Aceasta const\ din 729 de provincii, 27 de comandamente [i o
cupol\, numit\ „Kyria“.
Din fiecare comandament, ca [i din cupol\, trebuie s\ fac\
parte c`te patruzeci de membri, iar din fiecare provincie – c`te trei-
sprezece.
Membrii s`nt `mp\r]i]i `n dou\ grupuri de lucru:
a) Legiunea, a c\rei sarcin\ este apostolatul.
b) Falanga, p\str\toarea Tradi]iei.
214 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 215

Membrii alc\tuiesc o ierarhie de nou\ grade. leg\turii dintre Sion [i posibila supravie]uire a liniei de s`nge mero-
Aceast\ ierarhie const\ din: vingiene p`n\ `n secolul dou\zeci. Sugera, de asemenea, c\, printre
descenden]ii merovingienilor, s-ar fi aflat un „pretendent `ndrept\]it
a) `n cele 729 de provincii
la tronul Fran]ei“, pe care `l identifica drept Alain Poher.3
1) Novici: 6 561 membri
2) Crucia]i: 2187 membri De[i nu prea bine cunoscut `n Marea Britanie sau `n Statele
Unite, Alain Poher era ([i `nc\ este) un nume familiar francezilor.
b) `n cele 27 de comandamente ~n timpul celui de al Doilea R\zboi Mondial, a ob]inut Medalia
3) O[teni: 729 membri Rezisten]ei [i Croix de la Guerre („Crucea de R\zboi“). Dup\
4) Scutieri: 243 membri demisia lui de Gaulle, a fost, `n 1969, pre[edinte interimar al Fran]ei
5) Cavaleri: 81 membri din 28 aprilie p`n\ la 19 iunie. A ocupat aceea[i pozi]ie dup\
6) Comandori: 27 membri moartea lui Georges Pompidou, `n 1974, din 2 aprilie p`n\ la 27
mai. ~n 1973, c`nd a ap\rut articolul din Midi Libre, era pre[edin-
c) `n Cupola „Kyria“
7) Conetabili: 9 membri
tele Senatului Fran]ei.
8) Sene[ali: 3 membri Conform informa]iilor pe care le de]inem, Poher nu a comentat
9) C`rmuitor: 1 membru2 niciodat\, `n nici un mod, prezumtiva sa leg\tur\ cu Prioria din
Sion [i/sau cu linia de s`nge merovingian\. Dar, `n genealogiile din
Era inclus\ [i o list\ de patru persoane care alc\tuiau „Consi- „documentele Prioriei“ este men]ionat un Arnaud, conte de Poher,
liul“, necesar\ probabil din motive juridice [i care ]ineau de biro- care, `ntre anii 894 [i 896, s-a `nrudit, prin c\s\torie, cu familia
cra]ia oficial\. Trei dintre numele acestora nu ne erau cunoscute [i Plantard – presupu[ii descenden]i direc]i ai lui Dagobert al II-lea.
este posibil s\ fi fost chiar pseudonime – André Bonhomme, data Nepotul lui Arnaud de Poher, Alain, a devenit duce de Bretania `n
na[terii 7 decembrie 1934, pre[edinte; Jean Deleaval, data na[terii anul 937. Indiferent dac\ Alain Poher recuno[tea sau nu existen]a
7 martie 1931, vicepre[edinte; Armand Defago, data na[terii 11 de- Sionului, pare c`te se poate de limpede c\ Sionul `l recuno[tea – ca
cembrie 1938, trezorier. ~ns\ cu cel de al patrulea nume ne mai fiind, la urma urmelor, un descendent merovingian.
`nt`lnisem – Pierre Plantard, data na[terii 18 martie 1920, secretar
general. Conform cercet\rilor unui alt autor, titlul oficial al domnu-
lui Plantard era cel de Secretar General al Departamentului de
Documentare – ceea ce sugereaz\, bine`n]eles, c\ mai existau [i
alte departamente.
Monarhul ascuns
~n timp ce ne continuam cercet\rile, iar presa francez\ acorda,
periodic [i `n rafale, aten]ie `ntregii afaceri, noi „documente ale Pri-
oriei“ continuau s\ apar\. Ca [i p`n\ atunci, unele ap\reau sub
Alain Poher form\ de c\r]i, altele ca bro[uri [i articole tip\rite `n regia autorului
[i depozitate la Biblioteca Na]ional\. Dar acestea nu erau altceva
La `nceputul anilor 1970, Prioria din Sion devenise un subiect dec`t un amalgam de mistific\ri. Era clar c\ cineva elabora toate
la mod\ `n anumite cercuri din Fran]a. Era obiectul unei serii de aceste materiale, dar motivul pentru care o f\cea nu era la fel de
articole din reviste [i al c`torva reportaje din ziare. La 13 februarie limpede. ~n acea vreme inten]ionam s\ renun]\m la `ntreaga
1973, Midi Libre a publicat un foarte lung articol despre Sion, poveste, consider`nd-o o glum\ minu]ios preg\tit\, o fars\ de pro-
Saunière [i misterul din Rennes-le-Château. Articolul insista asupra por]ii extravagante. Totu[i, dac\ acesta era adev\rul, era o fars\ pe
216 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
care anumi]i indivizi o orchestraser\ vreme de secole, iar dac\ cine-
va investe[te `ntr-o fars\ at`t de mult timp, at`t de mult\ energie [i
at`t de multe resurse, mai poate fi aceasta numit\ doar o fars\? De
fapt, sincronizarea [i `mpletirea faptelor, ca [i `ntregul e[afodaj al
„documentelor Prioriei“, erau mai pu]in o glum\ [i mai mult o
oper\ de art\ – o etalare a ingeniozit\]ii, suspansului, m\re]iei,
complica]iilor [i cuno[tin]elor istorice `ntr-o complexitate arhi-
tectonic\ demn\ de, s\ spunem, James Joyce. {i, dac\ Finnegans
Wake (Veghea lui Finnegan) poate fi considerat o ironie a sor]ii, nu
exist\ dubii asupra faptului c\ autorul s\u l-a luat `ntr-adev\r `n
serios.
Este important s\ men]ion\m c\ „documentele Prioriei“ nu
reprezentau o „mi[care“ la mod\ – o mod\ avantajoas\ care a pro-
liferat, devenind o industrie profitabil\, gener`nd continu\ri, „pre-
continu\ri“ [i tot felul de alte derivate. Nu pot fi comparate, de
exemplu, cu Chariots of the Gods (Carele zeilor) ale lui von
Däniken, cu diversele relat\ri despre Triunghiul Bermudelor sau cu
operele lui Carlos Castaneda. Oricare ar fi fost scopul „docu-
mentelor Prioriei“, este sigur c\ nu era vorba de c`[tigul financiar.
~ntr-adev\r, banii p\reau s\ fie un aspect neesen]ial sau, mai
degrab\, s\ nu prezinte nici o importan]\. Cu toate c\ s-ar fi dove-
dit extrem de profitabile sub forma unei c\r]i, „documentele Prio-
riei“ nu erau publicate `n acest mod. ~n ciuda poten]ialului lor
comercial, erau tip\rite `n regim privat [i `n edi]ii limitate, depuse
`n mod discret la Biblioteca Na]ional\ – unde, de fapt, nici m\car
nu erau `ntotdeauna disponibile. Iar informa]iile ap\rute `n c\r]i nu
erau `nt`mpl\toare sau arbitrare – [i, `n marea lor majoritate, nu se
g\seau `n lucr\rile unor cercet\tori independen]i. Cele mai multe
p\reau s\ provin\ dintr-o singur\ surs\. Se bazau pe m\rturiile
aceluia[i tip de informatori, care dozau cu precizie cantitatea de
date noi, parc\ furniz`ndu-le cu pipeta – [i respect`nd un plan
prestabilit. Fiecare nou\ informa]ie f\cea cel pu]in o modificare,
potrivind `nc\ o pies\ a `ntregului puzzle. Iar publicarea frag-
mentelor se f\cea sub diverse nume. Se l\sa astfel falsa impresia a
unei re]ele de autori diferi]i, fiecare dintre ace[tia confirm`ndu-i pe
ceilal]i [i conferindu-le credibilitate.
Procedeul p\rea s\ aib\ o singur\ motiva]ie plauzibil\ – atra-
gerea aten]iei publicului asupra anumitor subiecte, confirmarea
credibilit\]ii, trezirea interesului, crearea unui climat psihologic sau
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 217
a unei ambian]e `n cadrul c\reia noile dezv\luiri s\ fie a[teptate cu
sufletul la gur\. Pe scurt, „documentele Prioriei“ p\reau anume
preg\tite pentru a „netezi calea“ unei dezv\luiri uluitoare. Aceasta,
oricare ar fi fost ea, p\rea s\ impun\ un proces `ndelungat de „sen-
sibilizare“ – de preg\tire a publicului. {i, indiferent ce urma s\ se
dovedeasc\ a fi, era `ntr-un anume fel legat\ de dinastia merovin-
gian\, de perpetuarea liniei sale de s`nge p`n\ `n zilele noastre [i de
o monarhie clandestin\. Astfel, `ntr-un articol de revist\ scris `n
mod evident de un membru al Prioriei, am g\sit urm\toarea decla-
ra]ie: „F\r\ merovingieni, Prioria din Sion nu ar fi existat [i, f\r\
Prioria din Sion, dinastia merovingian\ s-ar fi stins“. Citatul care
urmeaz\ clarific\ `ntr-o anumit\ m\sur\ rela]ia dintre ordin [i linia
de s`nge merovingian\. ~ns\, pe de alt\ parte, o face mai confuz\:
Regele este, `n acela[i timp, p\stor [i preot. Uneori trimite
ambasadori remarcabili la vasalii s\i puternici, oameni de
`ncredere care aveau fericirea de a fi supu[i mor]ii. De pild\, René
d’Anjou, conetabilul de Burbon, Nicolas Fouquet... [i mul]i al]ii
pentru care succesul uluitor este urmat de o dizgra]ie inexplicabil\ –
pentru c\ ace[ti emisari s`nt pe at`t `nfrico[\tori pe c`t de vulnera-
bili. Fiind p\str\torii unui secret, pot fi doar pream\ri]i sau distru[i.
Astfel de oameni erau Gilles de Rais, Leonardo da Vinci, Joseph
Balsamo, ducii de Nevers [i de Gonzaga, `n urma c\rora plute[te o
mireasm\ de vraj\, de pucioas\ amestecat\ cu t\m`ie – mireasma
Mariei Magdalena.
C`nd Ioana d’Arc a intrat `n sala cea mare a castelului s\u din
Chinon, Carol al VII-lea s-a ascuns printre numero[ii s\i curteni;
nu a f\cut-o ca pe o glum\ frivol\ – care i-ar fi fost hazul? –, ci
pentru c\ [tia a cui ambasadoare era ea. De aceea, `naintea ei, el nu
era cu mult mai presus dec`t un curtean oarecare. Taina pe care ea
i-a dezv\luit-o `ntre patru ochi era cuprins\ `n aceste cuvinte:
„Nobile domn, vin `n numele regelui“.4
Implica]iile acestui pasaj s`nt incitante [i uimitoare. Una const\
`n faptul c\ regele – „Monarhul ascuns“, probabil din spi]a
merovingienilor – continu\ de fapt s\ domneasc\, pur [i simplu `n
virtutea propriei sale identit\]i. O alta, probabil chiar mai sur-
prinz\toare, sugereaz\ c\ suveranii vremelnici s`nt con[tien]i de
existen]a sa, `l recunosc, `l venereaz\ [i se tem de el. O a treia
implica]ie este c\ marele maestru al Prioriei din Sion sau un alt
membru al ordinului ac]ioneaz\ ca un ambasador `ntre „Monarhul
218 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
ascuns“ [i reprezentan]ii sau `nlocuitorii s\i temporari. {i, dup\
toate aparen]ele, ace[ti ambasadori s`nt considera]i oameni de sacri-
ficiu.
Bro[urile stranii
din Biblioteca Na]ional\ din Paris
~n 1966 a avut loc un schimb neobi[nuit de scrisori referitoare
la moartea lui Leo Schidlof – cel despre care se credea, la vremea
respectiv\, c\ ar fi alc\tuit, sub pseudonimul Henri Lobineau,
genealogiile incluse `n unele „documente ale Prioriei“. Prima
scrisoare a ap\rut `n Catholic Weekly of Geneva (S\pt\m`nalul
catolic de Geneva) fiind datat\ 2 octombrie 1966. Este semnat\ de
un oarecare Lionel Burrus, care pretinde c\ exprim\ punctul de
vedere al unei organiza]ii numite Tineretul Cre[tin Elve]ian. Burrus
anun]\ c\ Leo Schidlof, alias Henri Lobineau, a murit la Viena cu o
s\pt\m`n\ `nainte, pe 17 octombrie. Apoi ia ap\rarea decedatului,
`mpotriva c\ruia pretinde c\ ar fi ap\rut, `ntr-un comunicat
romano-catolic recent, un atac def\im\tor. Burrus `[i face cu-
noscut\ indignarea fa]\ de atacul respectiv. ~n elogiul pe care i-l
aduce lui Schidlof, declar\ c\ acesta din urm\, sub numele de
Lobineau, a redactat, `n 1956, „un studiu remarcabil... al genealo-
giei regilor merovingieni [i al afacerii din Rennes-le-Château“.
Lionel Burrus afirm\ c\ Roma nu a `ndr\znit s\-l def\imeze pe
Schidlof `n timpul vie]ii, cu toate c\ avea un dosar cuprinz\tor
despre acesta [i despre activit\]ile sale. Dar chiar [i acum, `n ciuda
mor]ii sale, interesele merovingiene s`nt duse mai departe. Pentru
a-[i sus]ine argumenta]ia, domnul Burrus devine ira]ional. Men]io-
neaz\ c\, `n 1966, exista emblema companiei Antar, una din cele
mai importante companii petroliere franceze. Sus]ine c\ aceasta
reproducea emblema merovingienilor [i c\ reprezenta, cu toate c\
`n stilul desenelor animate, un rege merovingian. Dup\ Burrus,
respectiva emblem\ dovedea c\ informa]iile despre merovingieni [i
propaganda f\cut\ `n numele acestora se r\sp`ndea `n mod efectiv;
[i chiar preo]ii francezi, adaug\ el f\r\ prea mare leg\tur\, nu
`ndeplinesc `ntotdeauna poruncile Vaticanului. C`t despre Leo
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 219
Schidlof, autorul conchide (prelu`nd idei francmasone [i catare):
„Pentru to]i cei care l-au cunoscut pe Henri Lobineau, care a fost
un mare navigator [i cercet\tor, un b\rbat loial [i cumsecade, acesta
r\m`ne `n inimile noastre ca simbol al unui «ma`tre parfait» (maestru
perfect) respectat [i venerat“.5
Scrisoarea pare a unui maniac. Cu siguran]\, este extrem de ciu-
dat\. Exist\ totu[i ceva [i mai ciudat [i anume presupusul atac
asupra lui Leo Schidlof din acel comunicat romano-catolic din care
Lionel Burrus citeaz\ cu generozitate. Dup\ Burrus, comunicatul `l
acuz\ pe Schidlof c\ ar fi fost „pro-sovietic, un francmason notoriu
care a luat parte activ\ la preg\tirea terenului pentru o monarhie
popular\ `n Fran]a“.6 Este o `nvinuire neobi[nuit\ [i, `n mod evi-
dent, contradictorie – pentru c\, de obicei, nimeni nu combin\ sim-
patiile pro-sovietice cu `ncercarea de a instaura o monarhie. Dar `n
prezumtivele citate din comunicat exist\ acuza]ii `nc\ [i mai
extravagante:
Descenden]ii Merovingienilor au fost, `ntotdeauna, `n spatele
tuturor ereziilor, pornind cu arianismul, continu`nd cu albigenzii [i
cu templierii [i sf`r[ind cu francmasoneria. La `nceputul Reformei
Protestante, `n iulie 1659, Mazarin le-a distrus castelul Barberie,
care data din secolul al doisprezecelea. Pentru c\, vreme de secole,
familia `n cauz\ nu a adus pe lume nimic altceva dec`t instigatori
secre]i `mpotriva bisericii.7
Burrus nu furnizeaz\ date care s\ permit\ identificarea comuni-
catului romano-catolic din care pretinde c\ ar fi extras acest citat,
de aceea nu am reu[it s\-i verific\m autenticitatea. Dac\ veridici-
tatea sa ar fi putut fi atestat\, comunicatul respectiv ar fi avut o
importan]\ deosebit\ pentru investiga]ia noastr\. Ar fi constituit o
dovad\ independent\, provenit\ din surse romano-catolice, a dis-
trugerii castelului Barberie din Nevers. Totodat\, ar fi sugerat,
m\car `n parte, o ra]iune de a exista pentru Prioria din Sion. Am
v\zut deja c\ at`t Sionul, c`t [i familiile asociate cu acesta, unelteau
cu scopul de a ob]ine puterea `n propriul lor folos – [i c\, `n timpul
acestor ma[ina]iuni, intraser\ `n repetate r`nduri `n conflict cu
biserica. Dar, lu`nd `n considera]ie citatul de mai sus, opozi]ia
`mpotriva bisericii nu mai poate fi considerat\ nici `nt`mpl\toare,
nici generat\ de circumstan]e [i nici m\car de natur\ politic\.
220 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Dimpotriv\, pare s\ fi fost o tactic\ permanent\. Iar aceast\ ipotez\
ne punea `n fa]a altei contradic]ii. Pentru c\ Statutul Prioriei din
Sion p\rea s\-i apar]in\, cel pu]in `n aparen]\, unei institu]ii loiale
institu]iei catolice.
La scurt timp dup\ publicarea scrisorii, Lionel Burrus a fost ucis
`ntr-un accident de ma[in\ care a f\cut `nc\ [ase victime. Nu cu mult
`nainte, scrisoarea sa primise un r\spuns chiar mai ciudat [i mai
provocator dec`t cele scrise de el `nsu[i. Aceast\ ripost\ a ap\rut, sub
semn\tura S. Roux, `n forma unei bro[uri publicate `n regim privat.8
~n anumite privin]e, textul lui S. Roux pare un ecou al atacului
ini]ial `mpotriva lui Schidlof – acela[i atac c\ruia `i r\spunsese
scrisoarea lui Burrus. De asemenea, sanc]ioneaz\ tinere]ea, excesul
de zel, predispozi]ia la prea mult\ vorb\ [i iresponsabilitatea lui
Burrus. Dar, `n timp ce, pe de-o parte, pare s\ condamne pozi]ia
acestuia, bro[ura lui S. Roux nu numai c\ `i confirm\ spusele, ci le
[i detaliaz\. S. Roux afirm\ c\ Leo Schidlof avea un rang `nalt `n
Marea Loj\ Alpina din Elve]ia – acea loj\ masonic\ a c\rei
emblem\ ap\rea pe anumite „documente ale Prioriei“. Conform
spuselor sale, Schidlof „nu-[i ascundea sentimentele de prietenie
fa]\ de Blocul Estic“.9 ~n ceea ce prive[te aser]iunile lui Burrus
legate de biseric\, Roux adaug\:
Nu se poate afirma c\ biserica ignor\ linia de s`nge Razès, dar
trebuie s\ ne amintim c\ descenden]ii acesteia, `ncep`nd cu Dago-
bert, s`nt instigatori secre]i at`t `mpotriva dinastiei regale a Fran]ei,
c`t [i `mpotriva bisericii – [i c\ au fost sursa tuturor ereziilor.
Redarea puterii unui descendent merovingian ar avea ca urmare, `n
Fran]a, proclamarea unei monarhii populare aliate cu URSS [i
triumful francmasoneriei – pe scurt, dispari]ia libert\]ii religiei.10
Dac\ toate acestea sun\ destul de neobi[nuit, concluziile lui
S. Roux s`nt `nc\ [i mai ciudate:
~n ceea ce prive[te propaganda merovingian\ `n Fran]a, este
binecunoscut faptul c\ reclama societ\]ii Antar Petrol, cu un rege
merovingian ]in`nd `n m`n\ un crin [i un cerc, este un apel popular
`n favoarea revenirii acestei dinastii la putere. {i nu putem s\ nu ne
`ntreb\m ce anume punea la cale Lobineau `n momentul decesului
s\u la Viena, `ntr-o epoc\ `n care `n Germania au loc schimb\ri
profunde. Nu este oare de asemenea adev\rat c\ Lobineau preg\tea
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 221
`n Austria un viitor acord reciproc cu Fran]a? {i nu cumva se puneau
astfel bazele acordului franco-rus?11
Nu este greu de ghicit c\ am fost extrem de nedumeri]i, `ntre-
b`ndu-ne la ce naiba se referea S. Roux; `n orice caz, `n ceea ce
prive[te lipsa de sens, `l dep\[ise pe Burrus. Ca [i comunicatul pe
care acesta din urm\ `l atacase, S. Roux asocia obiective politice
aparent deosebite [i discordante, cum s`nt hegemonia sovietic\ [i
monarhia popular\. Mergea mai departe dec`t Burrus, sus]in`nd c\
„este binecunoscut“ faptul c\ emblema unei companii petroliere
reprezint\ o form\ subtil\ de propagand\ – `n favoarea unei cauze
necunoscute [i aparent absurde. F\cea aluzie la ni[te schimb\ri
masive `n Fran]a, Germania [i Austria, ca [i cum acestea ar fi fost
deja stabilite, dac\ nu chiar [i `nf\ptuite. {i amintea despre un miste-
rios acord „Franco-Rus“, ca [i cum ar fi fost vorba de o chestiune
de notorietate public\.
La prima vedere, textul lui S. Roux p\rea total lipsit de sens.
~ns\ o cercetare mai atent\ ne-a convins c\ aveam de fapt de-a face
un alt document ingenios „al Prioriei“ – conceput cu inten]ia de a
mistifica, de a crea confuzie, de a s`c`i, de a implanta indicii referi-
toare la ceva neobi[nuit [i grandios. ~n orice caz, `n maniera sa
extravagant\ [i bizar\, sugera importan]a problematicii implicate.
Dac\ S. Roux avea dreptate, obiectul investiga]iei noastre nu se
limita la activit\]ile unui ordin cavaleresc contemporan, derutant
dar inofensiv. ~n acest caz, cercet\rile noastre erau, `ntr-un anumit
fel, legate de e[aloanele superioare ale politicii interna]ionale la cel
mai `nalt nivel.
Tradi]ionali[tii
~n 1977, a ap\rut un nou „document al Prioriei“, de o impor-
tan]\ deosebit\ – o bro[ur\ de [ase pagini intitulat\ Le Cercle
d’Ulysse (Cercul lui Ulise), scris\ de un oarecare Jean Delaude. ~n
text, autorul se refer\ `n mod explicit la Prioria din Sion. {i, pe
l`ng\ datele mai vechi asupra c\rora atrage din nou aten]ia,
furnizeaz\ anumite detalii suplimentare legate de Ordin:
222 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
~n martie 1117, la Saint Léonard d’Acre, Baudouin a fost
obligat s\ negocieze constituirea Ordinului Templului, conform
instruc]iunilor Prioriei din Sion. ~n 1118, Ordinul Templului a fost
`nfiin]at de c\tre Hugues de Payen. ~ntre 1118 [i 1188, Prioria din
Sion [i Ordinul Templului au avut mari mae[tri comuni. ~ncep`nd
din 1188, c`nd cele dou\ organiza]ii s-au separat, [i p`n\ `n prezent,
Prioria din Sion a avut dou\zeci [i [apte de mari mae[tri. Cei mai
recen]i au fost:
Charles Nodier din 1801 p`n\ `n 1844
Victor Hugo din 1844 p`n\ `n 1885
Claude Debussy din 1885 p`n\ `n 1918
Jean Cocteau din 1918 p`n\ `n 1963
[i, din 1963 p`n\ la apari]ia noului ordin, abatele Ducaud-
Bourget.
Pentru ce se preg\te[te Prioria din Sion? Acest lucru nu-mi
este cunoscut, dar [tiu c\ reprezint\ o putere capabil\ s\ `nfrunte
Vaticanul `n vremurile care vor urma. Monseniorul Lefebvre este
un membru redutabil, foarte activ, `n stare s\ declare: „Tu m\ faci
Pap\, eu te voi face Rege“.12
~n extrasul de mai sus apar dou\ informa]ii noi. Una este presu-
pusa afiliere la Prioria din Sion a arhiepiscopului Marcel Lefebvre.
Monseniorul Lefebvre reprezint\, bine`n]eles, aripa extrem de con-
servatoare a Bisericii Romano-Catolice. S-a exprimat deschis [i
zgomotos `mpotriva Papei Ioan-Paul al VI-lea, pe care l-a sfidat `n
mod flagrant [i flamboaiant. ~n 1976 [i 1977, a fost chiar ame-
nin]at, `n mod explicit, cu excomunicarea; iar indiferen]a sfruntat\
cu care a primit aceast\ amenin]are aproape c\ a precipitat o
schism\ ecleziastic\ deplin\. Dar cum am fi putut asocia un mili-
tant catolic „inflexibil“ ca Monseniorul Lefebvre cu o mi[care [i cu
un ordin cu orientare hermetic\, dac\ nu de-a dreptul eretic\? Dup\
toate aparen]ele, aceast\ contradic]ie nu putea fi explicat\ – cu
excep]ia cazului `n care Monseniorul ar fi fost un reprezentant din
zilele noastre al francmasoneriei secolului al nou\sprezecelea aso-
ciat\ cu Hiéron du Val d’Or – „Francmasoneria cre[tin\, aristocra-
tic\ [i hermetic\“, care `[i permitea s\ se considere mai catolic\
dec`t Papa.
Al doilea punct de interes major din citatul de mai sus este,
desigur, identificarea abatelui Ducaud-Bourget drept mare maestru
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 223
al Prioriei din Sion din acea vreme. François Ducaud-Bourget s-a
n\scut `n 1897 [i [i-a des\v`r[it preg\tirea preo]easc\ la Seminarul
Saint-Sulpice – ceea ce era destul de previzibil. De aceea este posi-
bil s\-i fi cunoscut pe to]i moderni[tii afla]i acolo `n epoca aceea –
[i, foarte probabil, pe Emile Hoffet. Ulterior, a fost capelanul
M`n\stirii Ordinului Suveran de Malta. Pentru activit\]ile desf\-
[urate `n al Doilea R\zboi Mondial, a primit Medalia Rezisten]ei [i
Crucea de R\zboi. ~n zilele noastre este recunoscut ca un distins
om de litere – fiind membru al Academiei Franceze, biograful unor
scriitori catolici de seam\, ca Paul Claudel [i François Mauriac, [i,
la r`ndul s\u, un poet foarte apreciat.
Ca [i Monseniorul Lefebvre, abatele Ducaud-Bourget [i-a
asumat rolul de militant al opozi]iei `mpotriva Papei Ioan-Paul al
VI-lea. Ca [i Monseniorul Lefebvre, este sus]in\torul Liturghiei
adoptate la Trent. Ca [i Monseniorul Lefebvre, s-a declarat
„tradi]ionalist“, opun`ndu-se cu fermitate at`t reformelor eclezi-
astice, c`t [i oric\rei `ncerc\ri de modernizare a romano-catoli-
cismului. Pe 22 mai 1976 i s-a interzis s\ primeasc\ spovedanii [i
s\ acorde iertarea p\catelor – [i, tot ca Monseniorul Lefebvre, a sfi-
dat cu curaj interdic]ia impus\ de superiorii s\i. La 27 februarie
1977, a fost conduc\torul celor o mie de catolici tradi]ionali[ti care
au ocupat biserica Saint-Nicolas-du-Chardonnet din Paris.
At`t Marcel Lefebvre c`t [i François Ducaud-Bourget pot fi
considera]i „de dreapta“ nu numai din punct de vedere teologic, ci
[i din punct de vedere politic. ~naintea celui de al Doilea R\zboi
Mondial, Monseniorul Lefrebvre era asociat cu Action Française –
extrema dreapt\ de pe scena politic\ francez\ a vremii, care avea o
serie de puncte de vedere comune cu Partidul Na]ional-Socialist
din Germania. Ceva mai recent, „arhiepiscopul rebel“ a devenit
notoriu prin modul c\lduros `n care a aprobat regimul militar din
Argentina. C`nd i s-au pus `ntreb\ri legate de aceast\ pozi]ie, a
replicat c\ f\cuse o gre[eal\. Nu inten]ionase s\ spun\ Argentina,
ci Chile! François Ducaud-Bourget nu pare chiar at`t de extremist;
`n orice caz, medaliile sale atest\ activitatea sa patriotic\ [i anti-
nazist\ din timpul r\zboiului. Cu toate acestea, el [i-a exprimat
respectul fa]\ de Mussolini [i speran]a c\ Fran]a [i-ar putea „reg\si
adev\ratele valori sub `ndrumarea unui nou Napoleon“.13
Prima noastr\ suspiciune a fost c\, de fapt, cei doi nu erau c`tu[i
de pu]in afilia]i Prioriei din Sion, dar c\ cineva `ncercase, `n mod
224 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
deliberat, s\-i pun\ `n `ncurc\tur\ asociindu-i chiar cu acele for]e
c\rora, teoretic, ar fi trebuit s\ li se opun\ cu vehemen]\. {i totu[i,
conform statului pe care `l ob]inusem de la poli]ia francez\, sub-
titlul Prioriei din Sion era „Cavalerii Institu]iei [i Regulilor Cato-
lice [i ai Uniunii Independente [i Tradi]ionaliste“. Dintr-o institu]ie
cu un asemenea nume ar fi putut face parte personalit\]i ca Marcel
Lefebvre [i François Ducaud-Bourget.
Am considerat c\ ar mai fi putut exista [i o a doua explica]ie – e
adev\rat, hazardat\, dar care, cel pu]in, ar fi `nl\turat contradic]ia cu
care ne confruntam. Poate c\ cei doi nu erau ceea ce p\reau a fi.
Poate erau cu totul altceva. Poate c\, `n realitate, erau agen]i provo-
catori, al c\ror obiectiv era s\ creeze, sistematic, dezordine [i disen-
siuni, s\ amorseze o schism\ incipient\, care s\ amenin]e pontificatul
Papei Ioan-Paul. O astfel de tactic\ ar fi concordat at`t cu societ\]ile
secrete descrise de Charles Nodier, c`t [i cu Protocoalele ~n]elep]ilor
Sionului. ~n plus, o serie de comentatori recen]i – nu doar jurnali[ti,
ci [i autorit\]i ecleziastice – au declarat c\ arhiepiscopul Lefebvre
lucra pentru sau era manipulat de altcineva.14
Ipoteza noastr\, oric`t de hazardat\ ar fi fost, avea la baz\ un
ra]ionament coerent. Dac\ Papa Ioan-Paul era considerat „ina-
micul“, [i dac\ cineva ar fi dorit s\-l for]eze s\ adopte o pozi]ie [i
mai liberal\, cum ar fi procedat? ~n orice caz, nu agit`ndu-se de pe
pozi]ii liberale. Pentru c\ nu ar fi reu[it dec`t s\ sporeasc\ fermi-
tatea r\d\cinilor care `l ancorau pe Pap\ `n conservatorism. Dar
dac\ ar fi adoptat, `n mod public, o atitudine chiar mai extremist
conservatoare dec`t a lui Ioan-Paul? Nu l-ar fi for]at astfel s\ se
orienteze, `n ciuda dorin]ei de a face contrariul, c\tre o pozi]ie din
ce `n ce mai liberal\? {i aceasta este, cu certitudine, realizarea f\r\
precedent a arhiepiscopului [i a confra]ilor s\i – transpunerea unui
pap\ `n rolul unui liberal.
Concluziile noastre puteau fi valide sau nu, dar era limpede
faptul c\ Monseniorul Lefebvre, ca alte multe personalit\]i impli-
cate `n investiga]ia noastr\, era `n posesia unui secret important [i
exploziv. De exemplu, `n 1976, excomunicarea sa era iminent\.
Presa o a[tepta din zi `n zi, deoarece Papa Ioan-Paul, confruntat cu
sfid\ri sfruntate [i repetate, p\rea s\ nu aib\ alt\ alternativ\. Totu[i,
s-a r\zg`ndit `n ultimul moment. ~nc\ nu se [tie cu exactitate de ce
a f\cut-o; dar urm\torul extras din The Guardian, datat 30 august
1976, ofer\ o cheie pentru acest mister:
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 225
Echipa de preo]i din Anglia a arhiepiscopului... crede c\ liderul
s\u este `nc\ `n posesia unei arme ecleziastice puternice pe care o
poate folosi `n disputa cu Vaticanul. Nimeni nu va da nici un indi-
ciu despre natura acesteia, dar p\rintele Peter Morgan, liderul
grupului... o descrie drept ceva „care va zgudui `ntreaga lume“.15
A[adar, ce fel de subiect care s\ „zguduie `ntreaga lume“ sau ce
fel de „arm\ secret\“ ar putea intimida Vaticanul? Ce fel de sabie a
lui Damocles, invizibil\ pentru ochii mul]imii, putea at`rna dea-
supra capului pontifului? Orice ar fi fost, se pare c\ s-a dovedit
eficace. De fapt, l-a f\cut pe arhiepiscop imun fa]\ de ac]iunea
punitiv\ a Romei. A[a cum a scris Jean Delaude, Marcel Lefebvre
„reprezint\ o putere capabil\ s\ `nfrunte Vaticanul“ – fa]\ `n fa]\,
dac\ e necesar.
Dar cui se pretinde c\ i-ar fi spus – sau avea s\-i spun\ – „Tu
m\ faci Pap\, eu te voi face Rege“?
Conventul din 1981
[i statutul semnat de Cocteau
Recent, o parte dintre nedumeririle ce planau `n jurul lui
François Ducaud-Bourget au p\rut s\ se clarifice. Explica]iile au
reie[it dintr-o publicitate nea[teptat\ care i s-a f\cut Prioriei din
Sion `n Fran]a, la sf`r[itul anului 1980 [i `nceputul anului 1981 –
publicitate care a f\cut ca numele s\u s\ devin\ familiar publicului.
~n august 1980, populara revist\ Bonne Soirée – un fel de com-
bina]ie `ntre un supliment de duminic\ englezesc [i un ghid TV
american – a publicat, `n dou\ episoade, un articol despre Rennes-
le-Château [i despre Prioria din Sion. ~n cadrul acestuia, at`t Marcel
Lefebvre c`t [i François Ducaud-Bourget s`nt asocia]i, `n mod
explicit, cu Sionul. Se afirm\ c\, extrem de recent, am`ndoi ar fi
vizitat, `n mod special, unul din locurile sacre ale Prioriei, [i anume
satul Sainte-Colombe din Nevers, unde se aflaser\ domeniile
castelului Barberie al familiei Plantard, `nainte ca acesta s\ fi fost
distrus de c\tre cardinalul Mazarin `n 1659.
226 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
P`n\ la ora actual\, noi `n[ine am reu[it s\ lu\m leg\tura, at`t
telefonic c`t [i prin coresponden]\, cu abatele Ducaud-Bourget.
Acesta s-a dovedit a fi extrem de curtenitor. Dar, la majoritatea
`ntreb\rilor, ne-a oferit r\spunsuri vagi sau chiar evazive [i, ceea ce
nu ne-a surprins, a negat orice afiliere la Prioria din Sion. Aceast\
negare a fost reluat\ `ntr-o scrisoare pe care, la scurt timp dup\
aceea, a adresat-o revistei Bonne Soirée.
La 22 ianuarie 1981, `n presa francez\16 a ap\rut un scurt arti-
col, din care este util s\ cit\m o bun\ parte:
Prioria din Sion, o adev\rat\ societate secret\ alc\tuit\ din 121
de demnitari [i fondat\ `n 1099, la Ierusalim, de c\tre Godfroi de
Bouillon, `i num\r\ printre marii s\i mae[tri pe Leonardo da Vinci,
Victor Hugo [i Jean Cocteau. Conventul acestui ordin s-a `ntrunit
la Blois, la data de 17 ianuarie 1981 (precedentul congres avusese
loc la 5 iunie 1956, la Paris).
~n urma recentului convent de la Blois, Pierre Plantard de
Saint-Clair a fost ales mare maestru al Ordinului, cu 83 de voturi
din 92, la al treilea tur de scrutin.
Aceast\ alegere reprezint\ un pas decisiv `n evolu]ia con-
cep]iilor ordinului [i a spiritului rela]iilor sale cu lumea; c\ci to]i
cei 121 de demnitari din componen]a acestuia s`nt eminen]e cenu[ii
ale `naltei finan]e [i ale politicii interna]ionale sau ale societ\]ilor
filozofice, iar Pierre Plantard este, prin intermediul lui Dagobert al
II-lea, descendentul direct al regilor merovingieni. Autenticitatea
acestei descenden]e este atestat\ de pergamentele reginei Blanche a
Castiliei, descoperite de abatele Saunière `n biserica parohiei sale
din Rennes-le-Château (Aude), `n 1891.
~n 1985, aceste documente au fost v`ndute c\pitanului Roland
Stanmore [i lui Sir Thomas Fraser de c\tre nepoata preotului, fiind
apoi depozitate la Londra, `ntr-un seif din Lloyds Bank Europe
Limited.17
La scurt timp dup\ apari]ia `n pres\ a celor de mai sus, i-am
scris lui Philippe de Chérisey, cu care stabilisem deja un contact [i
al c\rui nume figura, la fel de frecvent ca al lui Pierre de Plantard,
drept purt\tor de cuv`nt al Prioriei din Sion. R\spunz`nd la una dintre
`ntreb\rile noastre, Philippe de Chérisey a declarat c\ François
Ducaud-Bourget nu fusese ales mare maestru de un cvorum co-
respunz\tor. Mai mult, conform spuselor sale, abatele Ducaud-
Bourget renun]ase `n mod public la afilierea la ordin. Aceast\
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 227
ultim\ afirma]ie p\rea neclar\. Dar a c\p\tat mai mult sens `n con-
textul unei anexe a scrisorii pe care ne-a trimis-o.
Cu ceva timp `nainte, ob]inusem statutul Prioriei din Sion de la
Subprefectura din Saint-Julien. O copie a acestuia fusese publicat\
de o revist\ francez\ `n 1973.18 Totu[i, la Paris, Jean-Luc Chau-
meil ne spusese c\ era vorba de un statut ilegal. La scrisoarea trimi-
s\ nou\, de Chérisey a anexat o copie a ceea ce afirma c\ era
adev\ratul statut al Prioriei din Sion – tradus din limba latin\.
Acesta era semnat de Jean Cocteau [i, dac\ nu cumva era opera
unui falsificator de `nalt\ clas\, semn\tura era autentic\. Nu am
reu[it s\ o deosebim de alte specimene ale semn\turii lui Cocteau.
Pe aceast\ baz\, s`ntem `nclina]i s\ credem c\ statutul care o purta
era cel autentic.19 ~l reproducem `n cele ce urmeaz\:
ARTICOLUL UNU – Se constituie, `ntre semnatarii prezentu-
lui statut [i cei ce care, `ndeplinind condi]iile ce urmeaz\, vor adera
ulterior, un ordin cavaleresc ini]iatic, ale c\rui uzan]e [i conven]ii
continu\ s\ fie cele de la fondarea `nf\ptuit\ `n 1099, la Ierusalim,
de Godfroi al VI-lea, numit Cucernicul Duce de Bouillon, [i
recunoscut\ `n 1100.
ARTICOLUL DOI – Ordinul se nume[te „Sionis Prioratus“
sau „Prioria din Sion“.
ARTICOLUL TREI – Prioria din Sion are ca obiective perpet-
uarea ordinului cavaleresc tradi]ional [i a `nv\]\turilor sale ini]iat-
ice [i `ntrajutorarea reciproc\ a membrilor s\i, at`t din punct de
vedere moral c`t [i din punct de vedere material, `n orice circum-
stan]e.
ARTICOLUL PATRU – Durata de fiin]are a Prioriei din Sion
este nelimitat\.
ARTICOLUL CINCI – Prioria din Sion adopt\, ca sediu prin-
cipal, re[edin]a secretarului general numit de c\tre convent. Prioria
din Sion nu este o societate secret\. At`t toate decretele sale, c`t [i
`nregistr\rile [i numirile, s`nt disponibile pentru public ca texte `n
limba latin\.
ARTICOLUL {ASE – Prioria din Sion are 121 de membri. ~n
aceste limite, este deschis\ tuturor persoanelor adulte care `i
recunosc scopurile [i care accept\ obliga]iile specificate `n pre-
zentul statut. Admiterea membrilor se face f\r\ a se ]ine cont de
sex, ras\ sau convingeri filozofice, religioase sau politice.
228 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
ARTICOLUL {APTE – Cu toate acestea, `n cazul `n care unul
dintre membri `l desemneaz\ `n scris pe unul din descenden]ii s\i
pentru a-i succede, conventul `i va satisface cererea [i, `n caz de
minorat, se poate ocupa de educa]ia celui astfel desemnat.
ARTICOLUL OPT – Pentru a accede la primul grad, viitorii
membri trebuie s\ `[i procure, pe cheltuiala proprie, o rob\ alb\ cu
cordon. Dup\ admiterea `n primul grad, membrii au dreptul s\
voteze. La admitere, noul membru trebuie s\ jure at`t c\ va servi
Ordinul `n orice `mprejur\ri, c`t [i c\ va lupta pentru PACE [i
pentru respectarea vie]ii umane.
ARTICOLUL NOU| – La admitere, fiecare membru trebuie
s\ pl\teasc\ o tax\ simbolic\, suma fiind l\sat\ la propria sa alege-
re. ~n fiecare an, trebuie s\-i `nm`neze secretarului general, din pro-
prie ini]iativ\, drept tax\ c\tre ordin, o sum\ stabilit\ de el `nsu[i.
ARTICOLUL ZECE – La admitere, fiecare membru trebuie
s\-[i aduc\ certificatul de na[tere [i un specimen de semn\tur\.
ARTICOLUL UNSPREZECE – Un membru al Prioriei din
Sion, `mpotriva c\ruia a fost pronun]at\ o hot\r`re judec\toreasc\
pentru o infrac]iune de drept comun, poate fi eliberat de `ndatoriri,
i se pot retrage titlurile [i poate fi chiar exclus din Ordin.
ARTICOLUL DOISPREZECE – Adunarea general\ a membrilor
se nume[te Convent. Nici o consf\tuire a acesteia nu va fi considerat\
valid\ dac\ num\rul membrilor prezen]i este mai mic de optzeci [i unu.
Votul este secret [i se desf\[oar\ folosindu-se bile albe [i negre. Pentru
a fi adoptate, toate mo]iunile trebuie s\ primeasc\ cel pu]in optzeci [i una
de bile albe. Toate mo]iunile care nu primesc cel pu]in [aizeci [i una de
bile albe nu pot fi resupuse la vot.
ARTICOLUL TREISPREZECE – Numai conventul Prioriei de
Sion poate decide, cu o majoritate de 81 de voturi provenite de la
cei 121 de participan]i, schimb\rile statului [i reglementarea intern\
a ceremonialului.
ARTICOLUL PAISPREZECE – Primirea noilor membri va fi
hot\r`t\ de „Conciliul celor treisprezece Roza-Cruce“. Titlurile [i
responsabilit\]ile s`nt acordate de marele maestru al Prioriei din
Sion. Membrii s`nt admi[i pe via]\. Titlurile lor revin, de drept,
unuia dintre copii lor, ales de ei `n[i[i, f\r\ s\ ]in\ seama de sex.
Mo[tenitorul desemnat poate s\ fac\ un act de renun]are la dreptu-
rile sale, dar nu o poate face `n favoarea unui frate, sor\, alt\ rud\
sau alt\ persoan\. El `nsu[i nu va mai fi readmis`n Prioria din Sion.
ARTICOLUL CINCISPREZECE – ~n termen de dou\zeci [i
[apte de zile `ncheiate, doi membri trebuie s\ ia leg\tura cu
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 229
mo[tenitorul desemnat pentru a ob]ine acceptul sau renun]area
acestuia. ~n absen]a unui act de acceptare, dup\ o perioad\ de
reflec]ie de optzeci [i una de zile `ncheiate, renun]area va fi
recunoscut\ `n mod oficial [i locul va fi considerat vacant.
ARTICOLUL {AISPREZECE – ~n virtutea dreptului ereditar
confirmat prin articolele precedente, `ndatoririle [i titlurile Marelui
Maestru al Prioriei de Sion vor fi transmise succesorului s\u con-
form acelora[i prerogative. ~n cazul `n care func]ia de mare maestru
este vacant\ sau `n lipsa unui succesor direct, conventul se va reuni
`n vederea unui scrutin `n termen de optzeci [i una de zile.
ARTICOLUL {APTESPREZECE – Toate hot\r`rile trebuie s\
fie votate de c\tre convent [i validate prin aplicarea sigiliului mare-
lui maestru. Secretarul general este numit de c\tre convent pe o
perioad\ de trei ani, care poate fi prelungit\ prin consim]\m`nt
tacit. Secretarul general trebuie s\ aib\ gradul de comandor pentru
a-[i putea prelua responsabilit\]ile. Func]iile [i responsabilit\]ile nu
s`nt remunerate.
ARTICOLUL OPTSPREZECE – Ierarhia Pioriei de Sion este
alc\tuit\ din cinci grade:
1 C`rmuitor num\r: 1 Bolta celor
2 Cruciat num\r: 3 treisprezece Roza-Cruce
3 Comandor num\r: 9
4 Cavaler num\r: 27 Cele nou\
5 Scutier num\r: 81 comandamente ale Templului
total: 121
ARTICOLUL NOU|SPREZECE – Exist\ 243 de Fra]i Liberi,
numi]i O[teni sau, cu `ncepere din anul 1681, Copii ai Sf`ntului
Vincent, care nu particip\ nici la vot, nici la convent, dar c\rora
Prioria din Sion le acord\ anumite drepturi [i privilegii, `n confor-
mitate cu decretul din 17 ianuarie 1681.
ARTICOLUL DOU|ZECI – Mijloacele b\ne[ti ale Prioriei
din Sion provin din dona]iile f\cute de membri [i din taxele pl\tite
de ace[tia. Conciliul celor treisprezece Roza-Cruce stabile[te o re-
zerv\, numit\ „patrimoniul ordinului“. Aceast\ rezerv\ poate fi
folosit\ doar `n caz de necesitate absolut\, c`nd Pioria [i membrii
s\i s`nt amenin]ati de un pericol de moarte.
ARTICOLUL DOU|ZECI {I UNU – Conventul este convocat
de secretarul general, ori de c`te ori Conciliul celor treisprezece
Roza-Cruce consider\ acest lucru necesar.
ARTICOLUL DOU|ZECI {I DOI – Dezavuarea apartenen]ei
la Prioria din Sion, manifestat\ `n mod public [i `n scris, f\r\ a
230 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
exista un motiv `ntemeiat sau un pericol care s\-l amenin]e pe
respectivul membru al Prioriei, va atrage dup\ sine excluderea
acestuia, care va fi pronun]at\ de c\tre Convent.
Semn\tura Marelui Maestru,
Jean Cocteau
Din anumite puncte de vedere, acest statut este mai straniu [i
dec`t cel primit de la poli]ia francez\ [i dec`t informa]iile despre
Sion oferite de „documentele Prioriei“. Cel din urm\ men]iona un
num\r total de 1 093 de membri, iar cel dint`i de 9 841. Conform
articolelor citate mai sus, incluz`ndu-i [i pe cei 243 de „Copii ai
Sf`ntului Vincent“, num\rul total al membrilor Sionului este de
doar 364. ~n plus, „documentele Prioriei“ stabilesc o ierarhie
alc\tuit\ din [apte grade. ~n statutul primit de la poli]ie, aceasta a
fost l\rgit\, ajung`ndu-se la nou\ grade. ~n cel semnat de Jean
Cocteau, apar numai cinci grade. Iar denumirile acestora difer\,
deopotriv\, de cele men]ionate `n primele dou\ surse.
Aceste contradic]ii ar putea reprezenta dovada unui anumit tip
de sciziune, sau sciziune incipient\, ap\rut\ `n interiorul Prioriei de
Sion `n jurul anului 1956 – data la care „documentele Prioriei“ au
`nceput s\ apar\ `n Biblioteca Na]ional\. Iar Philippe de Chérisey
chiar face aluzie la o astfel de schism\ `ntr-un articol recent.20
Ruptura, afirm\ el, s-a petrecut `ntre 1956 [i 1958 [i a fost pe
punctul de a atinge propor]iile celei dintre Sion [i Ordinul Templu-
lui marcate, `n 1188, prin „t\ierea ulmului“. Dup\ p\rerea sa, peri-
colul a fost `nl\turat datorit\ abilit\]ii diplomatice a domnului
Plantard, care i-a f\cut pe dezertori s\ se r\zg`ndeasc\. Dar, oricare
ar fi fost politica intern\ a Prioriei de Sion, la Conventul din ianua-
rie 1891, aceasta p\rea s\ constituie un tot unitar [i coerent.
Poate c\ Ducaud-Bourget fusese mare maestru al Prioriei, dar,
`n acel moment, era clar c\ `n prezent func]ia nu `i mai apar]inea.
Conform afirma]iei lui de Chérisey, nu fusese ales de un cvorum
satisf\c\tor. Aceasta ar fi putut `nsemna c\ fusese ales de ini]iatorii
schismei. Nu aveam certitudinea c\ s-ar fi f\cut vinovat de `nc\l-
carea articolului dou\zeci [i doi al statutului. Dar puteam pre-
supune c\ afilierea sa la Sion – indiferent ce s-ar fi `nt`mplat `n
trecut – nu maiexista.
Articolele citate p\reau s\ clarifice statutul lui François
Ducaud-Bourget. {i, cu siguran]\, precizau modul de alegere a
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 231
marilor mae[tri ai Prioriei din Sion. Era deja u[or de `n]eles de ce
`[i puteau de]ine func]ia de la v`rsta de cinci sau de opt ani. Era
limpede [i de ce aceasta se deplasa de-a lungul unei anume linii de
s`nge sau re]ele de genealogii interconectate, a[a cum se `nt`mpla.
~n principiu, titlul de mare maestru p\rea s\ fie ereditar, fiind
transmis de-a lungul secolelor prin intermediul unui m\nunchi de
familii care pretindeau c\ descind din merovingieni. Totu[i, c`nd nu
exista nici un pretendent eligibil sau c`nd succesorul desemnat `[i
declina acest statut titlul `i era oferit unei persoane din afar\, aleas\,
probabil, conform procedurilor specificate `n statut. Pe aceast\ baz\
ar fi putut ajunge `n r`ndul marilor mae[tri personalit\]i ca Leonardo,
Newton, Nodier [i Cocteau.
Plantard de Saint-Clair
Printre numele care, `n mod repetat, ocupau un loc de seam\ `n
„documentele Prioriei“, se num\ra cel al familiei Plantard. {i, din-
tre numeroasele persoane asociate cu misterul lui Saunière [i al
localit\]ii Rennes-le-Château, cea mai demn\ de `ncredere p\rea s\
fie Pierre Plantard sau, cum semna chiar el, Pierre Plantard de
Saint-Clair.21 Conform genealogiilor din Dossiers secrets, acesta
este un descendent direct al regelui Dagobert al II-lea [i al dinastiei
merovingiene. Acelea[i genealogii `l indic\ [i drept descendentul
direct al de]in\torilor castelului Barberie – distrus de cardinalul
Mazarin `n anul 1659.
~n cursul investiga]iei, am `nt`lnit `n multe r`nduri numele Plantard.
~ntr-adev\r, dup\ cum reiese din informa]iile referitoare la ultimul sfert
de secol, toate urmele converg c\tre el. De exemplu, `n 1960, fiind
intervievat de Gérard de Sède, a vorbit despre un „secret interna]ional“
ascuns la Gisors.22 ~n cursul deceniului urm\tor a fost, dup\ toate
aparen]ele, principala surs\ de informa]ii la care de Sède a f\cut apel
pentru a-[i scrie at`t c\r]ile despre Rennes-le-Château, c`t [i pe cele
despre Gisors.23 Conform ultimelor dezv\luiri, bunicul domnului
Plantard l-a cunoscut personal pe Bérenger Saunière. Iar el `nsu[i s-a
dovedit a fi de]in\torul c`torva terenuri `nvecinate cu Rennes-le-
Château [i cu Rennes-les-Bains, dintre care f\cea parte [i muntele lui
232 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Blanchefort. Cu ocazia interviului pe care ni l-a acordat, anticarul din
ora[ul Stenay, din Arennes, ne-a povestit c\ amplasamentul vechii
biserici Saint Dagobert era, de asemenea, proprietatea lui Pierre de
Plantard. {i, conform statutului ob]inut de la poli]ia francez\, acesta
ocupa [i func]ia de secretar general al Prioriei din Sion.
~n 1973, o revist\ din Fran]a a publicat ceea ce p\rea s\ fie tran-
scrierea unui interviu telefonic cu acela[i Plantard. Nu am fost sur-
prin[i de faptul c\ acesta nu dezv\luia prea multe. A[a cum era de
a[teptat, declara]iile sale erau aluzive, criptice [i incitante – gene-
r`nd `ntreb\ri mai numeroase dec`t cele c\rora le d\dea r\spuns. De
exemplu, vorbind despre linia de s`nge merovingian\ [i despre
prezumtiva regalitate a acesteia, a declarat: „Cerceta]i originile
anumitor familii franceze importante [i ve]i putea `n]elege de ce,
`ntr-o bun\ zi, un personaj numit Henri de Montpézat ar putea
deveni rege“.24 Iar c`nd a fost `ntrebat despre obiectivele Prioriei
din Sion, a oferit, a[a cum era de a[teptat, un r\spuns evaziv: „Pe
acestea nu vi le pot dezv\lui. Societatea din care fac parte este
extrem de veche. Eu s`nt, pur [i simplu, un succesor, un punct al
unei `n[iruiri. S`ntem p\str\torii anumitor lucruri. Nu avem nevoie
de publicitate“.25
Aceea[i revist\ a publicat o prezentare a domnului Plantard
semnat\ de prima so]ie a acestuia, Anne Léa Hisler, care a murit `n
anul 1971. Dac\ revista este demn\ de crezare, prezentarea respecti-
v\ a ap\rut ini]ial `n Circuit, publica]ia intern\ a Prioriei din Sion –
pentru care se spune c\ dl. Plantard scrie cu regularitate, sub
pseudonimul „Chyren“:
S\ nu uit\m c\ acest psiholog a fost prieten cu o serie de per-
sonalit\]i, cum ar fi contele Israël Monti, membru al fr\]iei Sf`ntu-
lui Vehm, Gabriel Trarieux d’Egmond, unul dintre cei treisprezece
membri ai Roza-Crucii, Paul Lecour, filozof pasionat de Atlantida,
abatele Hoffet din serviciul de documentare al Vaticanului, Th.
Moreaux, directorul conservatorului din Bourges etc. S\ ne amintim
c\, `n timpul Ocupa]iei, a fost arestat [i torturat de Gestapo [i c\ a
fost de]inut politic vreme de mai multe luni. ~n calitatea sa de
doctor `n [tiin]e oculte, a `nv\]at s\ aprecieze valoarea informa]iilor
confiden]iale, acesta fiind desigur motivul pentru care i s-a acordat
titlul de membru de onoare al mai multor societ\]i hermetice. Toate
acestea concur\ `n a contura un personaj aparte, un mistic al p\cii,
un propov\duitor al libert\]ii, un ascet al c\rui ideal este s\ se pun\
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 233
`n slujba binelui umanit\]ii. A[adar, de ce ne-am mira c\ a devenit
una dintre acele eminen]e cenu[ii ale c\ror sfaturi s`nt cerute de
mai marii acestei lumi? Dup\ ce, `n 1947, a fost invitat de guvernul
federal al Elve]iei, [i-a stabilit, pentru mai mul]i ani, re[edin]a `n
aceast\ ]ar\, `n apropierea lacului Leman, acolo unde se reunesc
numero[i `ns\rcina]i de afaceri [i delega]i din `ntreaga lume.26
Doamna Hisler a inten]ionat, desigur, s\ realizeze un portret
str\lucitor. Rezultatul este imaginea unei personalit\]i extrem de
neobi[nuite. Pe alocuri, limbajul autoarei devine, `n acela[i timp,
vag [i hiperbolic. ~n plus, diversele persoane prezentate drept dis-
tinsele cuno[tin]e ale lui Pierre Plantard alc\tuiesc, ca s\ folosim
un termen bl`nd, un grup c`tse poate de bizar.
Pe de alt\ parte, conflictul cu Gestapoul pare s\ indice o activi-
tate demn\ de laud\, desf\[urat\ `n timpul Ocupa]iei. ~n cele din
urm\, propriile noastre cercet\ri ne-au oferit dovezi `n acest sens.
~nc\ din 1941, Pierre Plantard a `nceput s\ editeze un ziar al Re-
zisten]ei, numit Vaincre [i publicat `n suburbiile Parisului. A fost
`ntemni]at de Gestapo pentru mai mult de un an, din octombrie
1943 p`n\ la sf`r[itul anului 1944.27
S-a dovedit c\, printre prietenii [i colaboratorii lui Plantard, se
num\r\ personalit\]i chiar mai bine cunoscute dec`t cele men]io-
nate de fosta sa so]ie. Dintre acestea fac parte André Malraux [i
Charles de Gaulle. ~ntr-adev\r, rela]iile sale p\reau s\ se extind\,
p\trunz`nd temeinic `n interiorul coridoarelor puterii. De exemplu,
`n 1958, `n Algeria a izbucnit o revolt\ [i generalul de Gaulle a
`ncercat s\ revin\ la Pre[edin]ia Fran]ei. Se pare c\, `n primul r`nd,
a cerut ajutorul lui Plantard. Acesta, `mpreun\ cu André Malreaux
[i cu al]ii, a fost, dup\ toate aparen]ele, responsabil de mobilizarea
a[a-numitelor „Comitete ale Siguran]ei Publice“ – care au avut un
rol esen]ial `n revenirea lui de Gaule la Palatul Elysée. ~ntr-o
scrisoare datat\ 29 iulie 1958, acesta `i mul]umea lui Plantard
pentru serviciile aduse. ~ntr-o alt\ scrisoare, datat\ cu cinci zile mai
t`rziu, generalul `i cerea aceluia[i Plantard s\ desfiin]eze comitetele
respective, care `[i atinseser\ scopul. Acesta le-a dizolvat cu aju-
torul unui comunicat difuzat `n pres\ [i la radio.28
Nu este nevoie s\ mai spunem c\, pe m\sur\ ce investiga]iile
noastre avansau, deveneam din ce `n ce mai ner\bd\tori s\-l
234 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
cunoa[tem pe Pierre Plantard. La `nceput, nu ni s-a p\rut prea greu
s\ o facem, dar acesta s-a dovedit a fi imposibil de g\sit [i nu `ntre-
vedeam nici un mijloc prin care noi, ca persoane particulare, l-am
fi putut localiza. Apoi, la `nceputul prim\verii anului 1979, am
`nceput s\ realiz\m un alt film despre Rennes-le-Château pentru
BBC, care ne-a pus la dispozi]ie resursele sale. Sub auspiciile
BBC-ului am reu[it s\ stabilim primul nostru contact cu Pierre
Plantard [i cu Prioria din Sion.
Primele `ncerc\ri fuseser\ f\cute de o englezoaic\, o jurnalist\
care locuia la Paris, care colaborase la multe proiecte ale BBC-ului
[i care `[i crease, `n `ntreaga Fran]\, o re]ea impresionant\ de
leg\turi cu ajutorul c\rora a `ncercat s\ g\seasc\ Prioria din Sion.
La `nceput, continu`ndu-[i cercetarea asupra lojilor masonice [i asu-
pra culturii ezoterice pariziene, s-a izbit, a[a cum era de a[teptat, de
un ecran de protec]ie ce]os, alc\tuit din mistific\ri [i contradic]ii.
De pild\, un jurnalist a avertizat-o c\ to]i cei care cerceteaz\ Sionul
prea `ndeaproape s`nt uci[i, mai devreme sau mai t`rziu. Un altul
i-a spus c\ acesta existase `ntr-adev\r `n timpul Evului Mediu, dar
c\, `ntre timp, disp\ruse. Pe de alt\ parte, un oficial al Marii Loje
Apina a afirmat c\ Sionul exist\ `n zilele noastre, dar nu are nici un
fel de trecut, fiind o organiza]ie modern\.
Croindu-[i drum prin acest amalgam de confuzii, cercet\toarea
noastr\ a reu[it, `n cele din urm\, s\ ia leg\tura cu Jean-Luc
Chaumeil – care ob]inuse de la Pierre Plantard un interviu pentru o
revist\ [i scrisese foarte mult despre Saunière, Rennes-le-Château
[i Prioria din Sion. Acesta a specificat c\ el `nsu[i nu era membru
al Sionului, dar `l putea contacta pentru a `ncerca s\ ne stabileasc\
o `nt`lnire. {i, `ntre timp, i-a oferit cercet\toarei noastre informa]ii
suplimentare.
Conform spuselor lui Jean-Luc Chaumeil, Prioria din Sion nu
era o „societate secret\“ `n adev\ratul sens al cuv`ntului. De fapt,
dorea doar s\ p\streze discre]ia `n cea ce prive[te existen]a sa,
activit\]ile desf\[urate [i identitatea membrilor. ~nregistrarea din
Journal Officiel era o contrafacere redactat\ de anumi]i membri ai
ordinului care „dezertaser\“. C`t despre statutul `nregistrat prin
intermediul poli]iei, acesta era [i el contraf\cut de aceea[i „membri
dezertori“.
Chaumeil ne-a confirmat suspiciunea c\ Sionul urzea planuri
politice ambi]ioase, referitoare la viitorul apropiat. ~n urm\torii
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 235
c`]iva ani, a afirmat el, `n Fran]a va avea loc, la nivel guvernamen-
tal, o schimbare dramatic\ menit\ s\ netezeasc\ drumul c\tre o
monarhie popular\, tronul revenindu-i unui descendent al mero-
vingienilor. {i a ad\ugat c\ Sionul se va afla `n spatele acestei
schimb\ri, a[a cum, vreme de secole, s-a aflat [i `n spatele altora –
numeroase [i importante. A mai precizat c\ Sionul nu urm\rea
profituri materiale, c\ inten]iona s\ conduc\ o restaura]ie a „adev\-
ratelor valori“ – acestea fiind, dup\ toate aparen]ele, de ordin spiri-
tual sau poate chiar ezoteric. ~n ultim\ instan]\, era vorba – conform
explica]iilor sale – de valori precre[tine, `n ciuda orient\rii ostenta-
tiv cre[tine a Sionului [i a accentului pus pe catolicism `n cadrul
statului. De asemenea, Chaumeil a specificat, `n repetate r`nduri,
c\, `n acel moment, marele maestru al Sionului era François
Ducaud-Bourget. C`nd a fost `ntrebat cum se `mp\ca catolicismul
tradi]ionalist al acestuia cu valorile precre[tine, a replicat, criptic,
c\ ar fi trebuit s\-l `ntreb\m chiar pe abatele Ducaud-Bourget.
Chaumeil a insistat at`t asupra vechimii Prioriei din Sion, c`t [i
asupra diversit\]ii membrilor acesteia. A specificat c\ din Priorie f\ceau
parte reprezentan]ii tuturor sferelor vie]ii sociale. {i a ad\ugat c\
obiectivele acesteia nu se limitau la restaurarea dinastiei merovingiene.
~n acest moment, a f\cut o afirma]ie foarte ciudat\. A precizat c\ nu to]i
membrii Prioriei din Sion erau evrei. Sensul acestui aparent non sequitur
este evident – c\ anumi]i membri ai ordinului, dac\ nu cumva marea lor
majoritate – erau evrei. Ca urmare, ne confruntam din nou cu o contra-
dic]ie dificil\. Chiar dac\ statutul era o contrafacere, cum era posibil ca
marele maestru al unui ordin alc\tuit din evrei s\ fie un adept al
catolicismului tradi]ionalist extremist – o persoan\ care `l num\ra printre
prietenii s\i apropia]i pe Marcel Lefebvre, cunoscut pentru declara]iile
sale care frizau antisemitismul?
Chaumeil a mai f\cut [i alte afirma]ii derutante. A vorbit, de
exemplu, despre „Prin]ul de Lorena“, care descindea din linia de
s`nge merovingian\ [i a c\rui „misiune sacr\ era, din acest motiv,
evident\“. Aceast\ afirma]ie era `nc\ [i mai enigmatic\ datorit\
faptului c\, `n prezent, nu exist\ nici un prin] de Lorena, nici m\car
unul onorific. Oare interlocutorul nostru inten]iona s\ sugereze c\,
de fapt, exista un astfel de prin], dar c\ tr\ia incognito? Sau folosea
cuv`ntul „prin]“ `n sensul s\u mai larg, referindu-se la un „mo[te-
nitor“? ~n acest caz, actualul prin] – [i nu Prin] – al Lorenei era
dr. Otto von Habsburg, care este duce onorific de Lorena.
236 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Per ansamblu, spusele lui Chaumeil nu erau at`t r\spunsuri c`t
bazele unor viitoare `ntreb\ri – iar cercet\toarea noastr\, datorit\
insuficientului timp de g`ndire pe care l-a avut la dispozi]ie, nu a
[tiut care erau `ntreb\rile cele mai potrivite. Totu[i, a f\cut un mare
pas `nainte, pentru c\ a trezit interesul BBC-ului asupra subiectului;
pentru c\ BBC-ul se bucur\ pe continent de un prestigiu conside-
rabil mai mare dec`t cel din Marea Britanie, reprezent`nd `nc\ un
nume demn de a fi invocat. ~n consecin]\, nu se putea trece cu
u[urin]\ peste perspectiva unei implic\ri a BBC-ului. „Propa-
gand\“ este prea mult spus, dar un film al BBC-ului care s\ subli-
nieze [i s\ autentifice anumite fapte ar fi atras aten]ia – ar fi fost un
mod redutabil de a c`[tiga credibilitate [i de a crea climatul psiho-
logic sau atmosfera necesar\, mai ales printre vorbitorii de limb\
englez\. {i, dac\ merovingienii [i Prioria din Sion ar fi fost accepta-
te ca „adev\ruri istorice“ sau ca fapte `n mod general recunoscute –
ca, s\ spunem, b\t\lia de la Hastings sau uciderea lui Thomas
Becket – aceasta ar fi fost, evident, `n avantajul Sionului. F\r\
`ndoial\, acestea au fost motivele care l-au determinat pe Chaumeil
s\ `i telefoneze lui Plantard.
~n cele din urm\, `n martie 1979, cu ajutorul lui Roy Davies,
produc\torul nostru de la BBC, [i av`nd-o pe colaboratoarea sa
drept om de leg\tur\, s-a reu[it aranjarea unei `ntrevederi cu Pierre
de Plantard. C`nd s-a petrecut, acesta a avut aparen]a unei `nt`lniri a
[efilor Mafiei. S-a desf\[urat pe „teren neutru“, `ntr-un cine-
matograf parizian `nchiriat, `n acest scop, de BBC, [i fiecare dintre
p\r]i a fost `nso]it\ de un anturaj.
Pierre Plantard s-a dovedit a fi o persoan\ respectabil\ [i curte-
nitoare, cu o ]inut\ discret\, aristocratic\, lipsit\ de ostenta]ie, [i cu
o atitudine condescendent\, plin de verv\, dar conving\toare. A dat
dovad\ de o enorm\ erudi]ie [i de o impresionant\ agilitate a min]ii –
de harul de a da replici prompte, seci, spirituale, r\ut\cioase, dar `n
nici un caz ustur\toare. Avea adesea `n priviri o lic\rire u[or
amuzat\, indulgent\, de unchi cumsecade. ~n ciuda purt\rii modeste,
chiar timide, exercita asupra `nso]itorilor s\i o autoritate ma-
iestuoas\. {i crea impresia de ascetism [i de austeritate. Nu etala
nici un fel de avu]ie. Era o apari]ie conservatoare, de bun gust,
neprotocolar\, dar nicidecum elegant\ sau luxoas\ `n mod ostenta-
tiv. Din c`te ne-am dat seama, nici m\car nu folosea un automobil.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 237
At`t la prima noastr\ `nt`lnire, c`t [i la urm\toarele dou\, Pierre
Plantard ne-a dat de `n]eles c\ nu avea s\ ne spun\ nimic despre
activit\]ile [i obiectivele actuale ale Prioriei din Sion. Pe de alt\
parte, s-a oferit s\ ne r\spund\ la orice `ntrebare legat\ de istoria
acesteia. {i, cu toate c\ a refuzat s\ fac\ referiri la viitor sub forma
oric\rui tip de declara]ie public\ – `ntr-un film, de exemplu –,
totu[i ne-a oferit c`teva indicii `n cursul conversa]iei. Ne-a declarat,
de exemplu, c\ Prioria din Sion era, de fapt, `n posesia comorii
pierdute a Templului din Ierusalim – a pr\zii jefuite de legiunile
romane ale lui Titus `n anul 70 d.Hr. Ne-a spus c\ aceasta avea s\
fie „restituit\ Israelului la timpul cuvenit“. Dar, indiferent care ar fi
fost semnifica]ia istoric\, arheologic\ sau chiar politic\ a acelei
comori, Plantard a considerat-o lipsit\ de importan]\. A insistat
asupra faptului c\ adev\rata comoar\ era de natur\ „spiritual\“. {i
a sugerat c\ acest „tezaur spiritual“ consta, m\car `n parte, `ntr-un
secret care, `ntr-un mod r\mas nespecificat, putea facilita a schimba-
re social\ major\. {i a reluat afirma]iile lui Chaumeil declar`nd c\,
`n viitorul apropiat, Fran]a urma s\ fie teatrul unei mi[c\ri sociale
dramatice – nu o revolu]ie, ci o schimbare radical\ a institu]iilor,
menit\ s\ netezeasc\ drumul c\tre reinstaurarea monarhiei. Aceast\
aser]iune nu a fost f\cut\ cu afectare profetic\. Dimpotriv\, domnul
Plandard ne-a `mp\rt\[it-o pur [i simplu, foarte lini[tit, foarte
prozaic – [i foarte hot\r`t.
~n discursul s\u au fost o serie de inconsecven]e ciudate. Une-
ori, de pild\, p\rea s\ vorbeasc\ `n numele Prioriei din Sion –
spunea „noi“, indic`nd astfel ordinul. Alteori p\rea s\ se disocieze
de acesta – l\s`nd impresia c\ vorbe[te numai despre el `nsu[i, `n
calitate de pretendent merovingian, de rege de drept, membrii
Sionului fiind doar alia]ii [i sus]in\torii s\i. Aveam impresia c\
ascultam dou\ voci distincte, care nu erau `ntotdeauna compatibile.
Prima era vocea secretarului general al Sionului. Cealalt\ `i apar]i-
nea unui rege incognito, care „domne[te, dar nu guverneaz\“ – [i
care considera Sionul un fel de conciliu de tain\. Dihotomia dintre
cele dou\ glasuri nu disp\rea niciodat\ pe deplin, iar Pierre Plantard
nu putea fi convins s\ o clarifice.
Dup\ cele trei `nt`lniri, nu am fi putut sus]ine c\ eram, `n mod
semnificativ, mai bine informa]i dec`t `nainte. Cu excep]ia
Comitetelor Siguran]ei Publice [i a scrisorilor de la Charles de
Gaulle, nu aveam nici o alt\ indica]ie referitoare la influen]a
238 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
politic\ sau la puterea Sionului sau la faptul c\ b\rba]ii pe care `i
`nt`lnisem ocupau pozi]ii care le-ar fi permis s\ schimbe modul de
guvernare [i institu]iile din Fran]a. {i nici nu aveam indicii care s\
ne l\mureasc\ de ce linia de s`nge merovingian\ ar fi trebuit luat\
mai `n serios dec`t alte dinastii regale a c\ror restaurare fusese `ncer-
cat\ cu diverse ocazii. De exemplu, s`nt mai mul]i pretenden]i din
familia Stuart la tronul Marii Britanii – [i preten]iile lor, cel pu]in
din punctul de vedere al istoricilor moderni – au o baz\ cu mult mai
solid\ dec`t preten]iile merovingienilor. De fapt, exist\ numero[i al]i
pretenden]i la coroanele [i tronurile vacante de pe teritoriul Europei
[i s`nt `n via]\ descenden]i ai dinastiilor Bourbon, Habsburg,
Hohenzollern [i Romanov. De ce li s-ar acorda acestora mai pu]in\
credibilitate dec`t merovingienilor? ~n termenii unei „legitimit\]i
absolute“ [i din punct de vedere pur tehnic, preten]ia celor din
urm\ ar fi putut `ntr-adev\r avea `nt`ietate. Totu[i, `n lumea mo-
dern\, cerin]a lor poate p\rea pur teoretic\ – la fel de teoretic\ ca
aceea a unui irlandez contemporan care [i-ar dovedi descenden]a
din Marii Regi de la Tara.
Am fost din nou pe punctul de a abandona Prioria din Sion, ca
pe o grupare minor\, excentric\, dac\ nu chiar ca pe o fars\ `n toat\
puterea cuv`ntului. Totu[i, din propriile noastre cercet\ri reie[ea c\,
`n trecut, ordinul avusese o real\ putere, fiind implicat `n afaceri
interna]ionale la nivel `nalt. Chiar [i `n zilele noastre, reprezenta,
f\r\ `ndoial\, mai mult dec`t p\rea la prima vedere. De exemplu, nu
avea nimic mercantil, nu exploata nici o sl\biciune. Dac\ ar fi
dorit, Pierre de Plantard ar fi putut transforma Prioria din Sion
`ntr-o afacere extrem de profitabil\ – asemenea celorlalte culte,
secte [i institu]ii „new age“ la mod\. Cu toate acestea, majoritatea
documentelor de baz\ „ale Prioriei“ r\m`neau tip\rite `n regim pri-
vat. Iar Sionul nu f\cea recrut\ri – nici m\car `n stilul lojilor
masonice. Dup\ toate aparen]ele, num\rul membrilor s\i era stabilit
cu rigurozitate, cei noi fiind admi[i doar `n limita locurilor vacante.
O asemenea „exclusivitate“ era, printre altele, dovada unei extra-
ordinare `ncrederi `n for]ele proprii, a certitudini c\ `nrolarea unui
furnicar de novici nu era, pur [i simplu, necesar\ – pentru c`[tiguri
financiare sau pentru alte scopuri. Cu alte cuvinte, Ordinul avea
deja un ]el – unul care c`[tigase loialitatea unor oameni ca Malraux
[i De Gaule. Dar puteam, oare, s\ credem cu adev\rat c\ oameni de
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 239
talia lui Malraux [i De Gaulle inten]ionau s\ restaureze dinastia
merovingian\?
Politica Prioriei din Sion
~n 1973, a fost publicat volumul intitulat Les Dessous d’une
ambition politique (Culisele unei ambi]ii politice). Cartea, scris\ de
jurnalistul elve]ian Mathieu Paoli, relata integral `ncerc\rile autoru-
lui de a investiga Prioria din Sion. Ca [i noi, Paoli intrase, `n cele
din urm\, `n leg\tur\ cu un reprezentat al ordinului – c\ruia nu `i
men]ioneaz\ numele. Dar, pentru c\ nu avea `n spatele s\u presti-
giul BBC-ului, cel pe care l-a `nt`lnit nu avea – dup\ aprecierea
noastr\ – rangul `nalt al domnului Plantard. Nici nu era at`t de
comunicativ cum fusese acesta fa]\ de noi. Pe de alt\ parte, Paoli,
care locuia pe continent [i avea o disponibilitate de mi[care mai
mare dec`t a noastr\, fusese `n m\sur\ s\ urm\reasc\ anumite
leg\turi [i s\ `ntreprind\ cercet\ri „la fa]a locului“ `ntr-un mod
care, pentru noi, nu fusese posibil. Ca urmare, cartea sa era extrem
de valoroas\ [i con]inea multe informa]ii noi – de fapt, at`t de
multe, `nc`t justifica apari]ia unei continu\ri [i chiar ne-am `ntrebat
dac\ Paoli nu o scrisese deja. F\c`nd cercet\ri legate de persoana
sa, am aflat c\, `n 1977 sau 1978, fusese `mpu[cat de guvernul
Israelian, fiind acuzat de spionaj pentru c\ `ncercase s\ le v`nd\
arabilor o serie de secrete.29
Conform celor relatate `n cartea sa, modul `n care Mathieu
Paoli a abordat problema era similar cu al nostru. {i el a con-
tactat-o pe fiica lui Leo Schidlof la Londra; aceasta i-a spus [i lui
c\, dup\ c`te [tia ea, tat\l s\u nu avea nici o leg\tur\ cu societ\]ile
secrete, cu francmasoneria [i cu genealogiile merovingiene. Ca [i
cercet\toarea noastr\ de la BBC, Paoli a luat leg\tura cu Marea
Loj\ Alpina [i s-a `nt`lnit cu cancelarul acesteia, de la care a primit
r\spunsuri ambigue. Respectivul cancelar, poveste[te el, a sus]inut
cu t\rie c\ nu cuno[tea nici un „Lobineau“ [i nici un „Schidolf“.
C`t despre numeroasele lucr\ri care purtau sigla Alpina, acela[i
cancelar a afirmat, categoric, c\ nu puteau s\ existe. Totu[i, un
prieten al autorului, care f\cea parte din aceea[i loj\, a pretins c\
240 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Schi]a de pe coperta romanului „Circuit“
v\zuse bro[urile respective `n biblioteca acesteia. Paoli ajunge la
urm\toarele concluzii:
Exist\ dou\ posibilit\]i. Dat fiind specificul lucr\rilor lui Henri
Lobineau, Marea Loj\ Alpina – care interzice orice activitate
politic\, at`t pe teritoriul Elve]iei c`t [i `n afara acesteia – nu
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 241
dore[te ca implicarea sa `n afacerea `n cauz\ s\ fie cunoscut\. Sau
o alt\ societate s-a folosit de numele Marii Loji, cu scopul de a-[i
camufla propriile activit\]i.30
~n anexa de la Versailles a Bibliotecii Na]ionale, Paoli a desco-
perit patru exemplare din Circuit,31 revista men]ionat\ `n statutul
Prioriei de Sion. Primul data din 1 iulie 1959, iar ca director era
men]ionat Pierre Plantard. Dar revista `ns\[i nu d\dea de `n]eles c\
ar fi avut vreo leg\tur\ cu Prioria din Sion. Dimpotriv\, se declara
drept organul oficial al unei asocia]ii numite Federa]ia For]elor
Franceze. Exista chiar [i o sigl\ a acesteia, reprodus\ de Paoli `n
cartea sa, [i urm\toarea informa]ie:
Publication périodique culturelle de la Fédération des
Forces Françaises
116 Rue Pierre Jouet, 116
Aulnay-sous-Bois – (Seine-et-Oise)
Tél: 929-72-49
Mathieu Paoli a verificat adresa de mai sus. A aflat c\ niciodat\
nu fusese publicat\ acolo vreo revist\. Num\rul de telefon s-a
dovedit a fi, de asemenea, fals. {i `ncerc\rile sale de a da de urma
Federa]iei For]elor Franceze s-au dovedit zadarnice. P\n\ la aceast\
dat\, nu a ap\rut nici o informa]ie despre o astfel de organiza]ie.
Dar cartierul general din Fran]a al Comitetelor Siguran]ei Publice
se afla tot la Aulnay-sous-Bois, fapt care poate fi cu greu conside-
rat o coinciden]\.32 A[adar, federa]ia respectiv\ pare s\ fi avut
leg\turi cu aceste comitete. Este o presupunere care poate fi con-
siderat\ destul de `ntemeiat\. Paoli men]ioneaz\ c\, `n volumul doi
al romanului Cicuit, exist\ o referin]\ la o scrisoare a lui De Gaulle
c\tre Pierre Plantard, prin care celui de al doilea i se adresau
mul]umiri pentru serviciile aduse – acestea fiind, dup\ toate apa-
ren]ele, activit\]ile Comitetelor Siguran]ei Publice.
Conform aceluia[i Paoli, majoritatea articolelor din Circuit tratau
subiecte ezoterice. Erau semnate de Pierre Plantard – at`t cu propriul
s\u nume, c`t [i cu pseudonimul „Chyren“ –, de Anne Léa Hisler [i de
alte persoane care ne s`nt deja familiare. Existau, totu[i, [i articole de o
cu totul alt\ natur\. De exemplu, unele se refereau la o [tiin]\ secret\
legat\ de vi]a de vie [i de viticultur\ – altoirea vi]ei de vie – care,
242 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
parese, avea o semnifica]ie special\ din punct de vedere politic. Totul
p\rea lipsit de logic\, `n afara cazului `n care vi]a de vie [i viticultura
aveau un sens alegoric – poate ca o metafor\ pentru descenden]\, pen-
tru arborii genealogici [i pentru alian]ele dinastice.
C`nd nu erau misterioase sau obscure, articolele din Circuit
erau, dup\ p\rerea lui Paoli, de un na]ionalism fervent. De pild\,
`ntr-unul dintre ele, semnat Adrian Sevrette, autorul afirm\ c\, pentru
rezolvarea problemelor existente, nu se `ntrevede nici o solu]ie,
cu excep]ia apel\rii la noi metode [i la noi oameni, pentru c\
arta guvern\rii a disp\rut. Este curios doar faptul c\ oamenii nu
doresc s\ observe acest lucru. Exist\ o singur\ problem\: structura
economic\. Dar nu mai exist\ oare b\rba]i capabili s\ se g`ndeasc\
la Fran]a, precum `n timpul Ocupa]iei, c`nd patrio]ii [i lupt\torii
din Rezisten]\ nu-[i f\ceau griji din cauza convigerilor politice ale
celor care `i conduceau `n lupt\?33
Paoli citeaz\ [i urm\torul pasaj din volumul 4 al romanului Circuit:
Dorim ca cele 1500 de exemplare din Circuit s\ fie sc`nteile de
la care va proveni lumina, dorim ca vocile patrio]ilor s\ poat\ trece
dincolo de obstacole, ca `n 1940, c`nd ace[tia au p\r\sit Fran]a ocu-
pat\ pentru a veni s\ bat\ la u[a conduc\torului Fran]ei Libere.
Ast\zi, ca [i atunci, mai presus dec`t orice, s`ntem cu to]ii francezi,
s`ntem acea for]\ care, `ntr-un fel sau altul, lupt\ pentru a construi o
Fran]\ purificat\, o nou\ Fran]\. Aceasta trebuie s\ se `nf\ptuiasc\
`n acela[i spirit patriotic, cu aceea[i voin]\ [i solidaritate `n ac]iune.
De aceea amintim aici ceea ce declar\m c\ este o veche filozofie.34
Urmeaz\ apoi planul detaliat al modului de guvernare necesar
pentru a-i reda Fran]ei str\lucirea pierdut\. Se insist\, de exemplu,
asupra desfiin]\rii regiunilor [i a re`nfiin]\rii provinciilor:
Regiunea nu este dec`t un sistem arbitrar, creat `n timpul Revo-
lu]iei, dictat [i stabilit pentru a fi compatibil cu mijloacele de loco-
mo]ie ale epocii (acestea fiind caii). Ast\zi, regiunea nu mai
`nseamn\ nimic. Prin contrast, provincia este o parte `nsufle]it\ a
Fran]ei; este un adev\rat vestigiu al trecutului nostru, este `ns\[i
baza pe care s-a conturat existen]a na]iunii noastre. Are propriul
s\u folclor, propriile sale obiceiuri [i propriile sale monumente [i,
adesea, propriul s\u dialect, pe care dorim s\-l refacem [i s\-l
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 243
oficializ\m. Provincia trebuie s\ aib\ propriul s\u sistem de ap\-
rare [i de administrare, adaptat la nevoile sale specifice [i ]in`n-
du-se cont de unitatea na]ional\.35
Paoli citeaz\ apoi [i cele opt pagini care urmeaz\. Materialul
con]inut de acestea este sistematizat `n urm\toarele subcapitole:
Consiliul Provinciilor
Consiliul Statului
Consiliul Parlamentar
Taxele
Ocupa]iile [i Produc]ia
Medicina
Educa]ia Na]ional\
V`rsta Majoratului
Locuin]ele [i [colile
Planul de guvern\m`nt detaliat sub aceste subtitluri nu este
extrem de controversat, iar punerea lui `n practic\ nu ar necesita,
probabil, dec`t un minim de schimb\ri. {i nici nu poate fi etichetat
din punct de vedere politic. Nu poate fi numit „de st`nga“ sau de
„dreapta“, liberal sau conservator, radical sau reac]ionar. ~n linii
mari, pare c`t se poate de inofensiv; [i este greu de sesizat cum ar
putea reda o anumit\ str\lucire pierdut\ a Fran]ei. Dup\ cum
observ\ Paoli, „Propunerile... nu s`nt revolu]ionare. Totu[i, denot\
o analiz\ realist\ a structurilor actuale ale statului francez [i s`nt
p\trunse de o judecat\ foarte s\n\toas\“.36 Dar respectivul plan de
guvern\m`nt nu face nici o referire explicit\ la bazele reale pe care,
dup\ implementare, se presupune c\ s-ar realiza, `n final, restau-
rarea unei monarhii populare conduse de descenden]ii mero-
vingienilor. ~n Circuit nu era necesar s\ se fac\ o astfel de precizare,
deoarece era vorba chiar de ideea fundamental\, de premisa `n jurul
c\reia pivotau toate articolele din revist\. Pentru publicul ]int\ al
acesteia, restaurarea dinastiei merovingiene era, bine`n]eles, un
obiectiv acceptat, prea evident pentru a mai fi nevoie de explica]ii.
~n acest punct al relat\rii sale, Paoli pune o `ntrebare crucial\ –
care ne-a obsedat [i pe noi `n aceea[i m\sur\:
Avem, pe de-o parte, un descendent necunoscut al merovingie-
nilor [i, pe de alta, o mi[care secret\, Prioria din Sion, al c\rei
244 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 245

obiectiv este restaurarea unei monarhii populare, sub dinastia Legitimitatea formal\ a unei monarhii putea fi un argument at`t de
merovingian\... Dar trebuie s\ [tim dac\ aceast\ mi[care se limi- elocvent [i de conving\tor? De ce ar fi cerut, la sf`r[itul secolului
teaz\ la specula]ii politice ezoterice (a c\ror finalitate ascuns\ este dou\zeci, o monarhie oarecare, fie ea legitim\ sau nu, acel gen de
s\ fac\ mul]i bani exploat`nd credibilitatea [i simplitatea oame- supunere pe care p\reau s\-l pretind\ merovingienii?
nilor) sau dac\ este `ntr-adev\r activ\.37 Dac\ ne-am fi confruntat doar cu un grup care promova o serie
de idei fixe bizare, am fi renun]at la subiectul pe care `l cercetam.
~n continuare, dorind s\ g\seasc\ un r\spuns, autorul trece `n Dar se p\rea c\ aveam de-a face, dimpotriv\, cu o organiza]ie
revist\ datele pe care le de]ine. Concluziile lui s`nt cele care extrem de influent\, `n ale c\rei r`nduri erau inclu[i unii dintre cei
urmeaz\: mai importan]i, mai renumi]i, mai aclama]i [i mai competen]i con-
temporani ai no[tri. {i, `n majoritatea cazurilor, ace[ti oameni
F\r\ discu]ie, Prioria din Sion pare s\ aib\ leg\turi influente. ~n p\reau s\ considere restaurarea dinastiei merovingiene un obiectiv
prezent, `nfiin]area oric\rei asocia]ii este obiectul unei anchete pre- suficient de valid pentru a o pune mai presus dec`t ne`n]elegerile
liminare a Ministerului de Interne. Acela[i lucru se `nt`mpl\ `n cazul
lor personale, fie ele politice, sociale sau religioase.
revistelor [i al editurilor. Totu[i, ace[ti oameni `[i permit s\ publi-
ce, sub pseudonime, la adrese false [i prin intermediul unor edituri
P\rea s\ nu aib\ nici un `n]eles faptul c\ restaurarea unei linii
inexistente, lucr\ri care nu pot fi g\site `n circula]ie nici `n Elve]ia, de s`nge de acum 1300 de ani putea constitui un scop `n via]\ pen-
nici `n Fran]a. Exist\ dou\ posibilit\]i. Sau autorit\]ile guverna- tru at`t de mul]i oameni publici extrem de respecta]i. Bine`n]eles,
mentale nu `[i `ndeplinesc sarcinile. Sau se petrece altceva...38 doar dac\ nu cumva ceva ne sc\pa. Doar dac\ nu cumva legitimi-
tatea nu era singura preten]ie a merovingienilor. Doar dac\ nu
Paoli nu specific\ alternativa. Pe de alt\ parte, este limpede c\, cumva exista ceva anume, ceva de o extraordinar\ importan]\, care
de[i nu o men]ioneaz\, el `nsu[i o consider\ cea mai plauzibil\. Pe `i deosebea pe merovingieni de celelalte dinastii. Pe scurt, doar
scurt, ajunge la concluzia c\ oficialii guvernamentali [i, `n aceea[i dac\ nu cumva s`ngele regal al merovingienilor avea o `nsu[ire
m\sur\, mul]i al]i oameni influen]i, s`nt fie membri ai Sionului, fie aparte, `ntr-adev\r deosebit\.
i se supun acestuia. ~n acest caz, Sionul trebuie s\ fie, `ntr-adev\r, o
organiza]ie extrem de influent\.
Dup\ ce a `ntreprins, pe cont propriu, cercet\ri extinse, Paoli
consider\ `ntemeiat\ preten]ia de legitimitate a merovingienilor.
Din acest punct de vedere, admite c\ `n]elege care s`nt obiectivele
Sionului. ~ns\, `n rest, m\rturise[te c\ este extrem de `ncurcat. Care
este, se `ntreab\ el, rostul restaur\rii dinastiei merovingiene acum,
la 1300 de ani dup\ ce a fost detronat\? Un regim merovingian
modern ar fi diferit de orice alt regim politic contemporan? {i, dac\
ar fi a[a, cum [i de ce? Ce este at`t de special `n leg\tur\ cu
merovingienii? Chiar dac\ preten]ia lor este justificat\, acest fapt
nu pare a fi relevant. De ce, at`t `n prezent c`t [i `n trecut, at`t de
mul]i oameni influen]i [i inteligen]i nu numai c\ le-au acordat
aten]ie, dar li s-au [i supus `n aceea[i m\sur\?
Desigur, noi `n[ine ne-am pus exact aceea[i `ntrebare. Ca [i
Paoli, eram gata s\ le recunoa[tem preten]ia de legitimitate. Dar ce
importan]\ putea avea o astfel de preten]ie `n zilele noastre?

CAPITOLUL 9
Regii pleto[i
~n acel moment, cercet\rile legate de dinastia merovingian\
erau deja `ncepute. Ne str\duisem s\ ne strecur\m, pe b`jb`ite,
printr-o p`cl\ de fantezii [i ambiguit\]i cu mult mai dens\ dec`t
aceea care plana asupra catarilor [i a cavalerilor templieri. Ne str\-
duisem s\ desc`lcim i]ele `ntre]esute ale istoriei [i legendei. Dar, `n
ciuda eforturilor noastre, merovingienii r\m`neau, `n foarte mare
m\sur\, `nv\lui]i `n mister.
Merovingienii s-au ridicat din r`ndul tribului sicambrienilor,
unul dintre acele triburi germanice cunoscute sub denumirea gene-
ric\ de franci. Din secolul al cincilea [i p`n\ `n al [aptelea, a domnit
asupra unei vaste p\r]i a actualelor teritorii ale Fran]ei [i Ger-
maniei. Perioada ei de glorie coincide cu aceea a regelui Arthur –
fiind chiar epoca la care se refer\ legendele Graalului. Este, proba-
bil, cea mai pu]in cunoscut\ perioad\ a `ntunecatului Ev Mediu.
Dar am descoperit c\ Evul Mediu nu este cu adev\rat obscur.
Ne-am dat repede seama c\, `n mod deliberat, cineva s-a str\duit
s\-i creeze aparen]a enigmatic\. Biserica Romano-Catolic\ a de]inut
un veritabil monopol asupra cunoa[terii [i mai ales asupra activi-
t\]ii scriitorice[ti, iar toate `nregistr\rile care au supravie]uit au fost
legate de anumite interese. Toate celelalte s-au pierdut – sau au fost
cenzurate. Dar, din c`nd `n c`nd, c`te ceva a mai r\zb\tut prin corti-
na groas\ tras\ asupra trecutului, ajung`nd p`n\ la noi `n ciuda
t\cerii oficiale. Din aceste indicii neclare s-a putut reconstitui
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 247
adev\rul – un adev\r c`t se poate de interesant [i de diferit de
doctrinele bisericii.
Legenda [i merovingienii
Originea dinastiei merovingiene este `nconjurat\ de mister. De
exemplu, de obicei ne g`ndim la o dinastie ca la o familie sau o
cas\ domnitoare care nu `ntotdeauna succede, pur [i simplu, unei
alte astfel de familii sau case, ci care o face pentru c\ [i-a izgonit,
deposedat [i `nlocuit predecesorii. Cu alte cuvinte, de obicei se
consider\ c\ o dinastie se `ntemeiaz\ `n urma unei lovituri de stat
de un fel sau altul, ceea ce uneori implic\ nimicirea tuturor repre-
zentan]ilor precedentei case domnitoare. De pild\, `n Anglia,
R\zboiul celor Dou\ Roze a marcat o schimbare de dinastie. Cu
circa un secol mai t`rziu, Stuar]ii s-au urcat pe tron abia dup\ ce
dinastia Tudor nu mai exista. {i, la r`ndul lor, au fost detrona]i de
casele de Orania [i Hanovra.
Dar, `n cazul merovingienilor, nu a existat nici o astfel de
schimbare abrupt\ sau violent\, nici o uzurpare, nici o detronare,
nici o extinc]ie a unei alte dinastii. Dimpotriv\, casa care avea s\ se
numeasc\ merovingian\ p\rea s\-i fi condus pe franci dintotdeau-
na. Dintotdeauna, merovingienii au fost regi legitimi, pe deplin
recunoscu]i. Dar se spune c\ unul dintre ei era caracterizat prin
ceva deosebit – at`t de ie[it din comun `nc`t numele s\u a fost pre-
luat de `ntreaga dinastie.
Despre regele de la care merovingienii [i-au luat numele avem
cele mai pu]ine informa]ii – `n ceea ce `l prive[te, realitatea istoric\
este eclipsat\ de legend\. Meroveu (Méroveé, Merovech sau Mero-
veus), apare ca un personaj pe jum\tate supranatural, cu adev\rat
mitic. ~nsu[i numele s\u este o m\rturie `n favoarea originii sale
miraculoase [i a caracterului s\u neobi[nuit. Deriv\ at`t de la echi-
valentul fran]uzesc al cuv`ntului „mam\“, c`t [i din cel (deopotriv\
fran]uzesc [i latinesc) al cuv`ntului „mare“.
O cronic\ a francilor relateaz\, ca [i legendele `nfiripate mai
t`rziu, c\ Meroveu ar fi avut doi ta]i. Se spune c\, pe c`nd purta
deja copilul so]ului ei, regele Clodio, mama lui Meroveu s-ar fi dus
s\ `noate `n ocean. {i ar fi povestit c\ acolo fusese sedus\ [i/sau
248 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
violat\ de o f\ptur\ acvatic\ neidentificat\, venit\ de dincolo de
mare – „bestea Neptuni Quinotauri similis“, o „creatur\ a lui Neptun,
asem\n\toare cu un Quinotaur“, indiferent ce s-ar fi `n]eles prin a[a
ceva. {i astfel ar fi r\mas `ns\rcinat\ pentru a doua oar\. De aceea
se spune c\ s`ngele ce curgea prin venele nou-n\scutului Meroveu
era deopotriv\ al regelui franc [i al misterioasei creaturi marine.
Legendele de acest gen s`nt destul de r\sp`ndite [i nu provin
doar din antichitate, f\c`nd parte, deopotriv\, [i din folclorul euro-
pean mai t`rziu. De obicei, nu s`nt doar rodul imagina]iei, ci poart\
un mesaj simbol sau alegoric, ascunz`nd, `n spatele fa]adei fabu-
loase, fapte istorice concrete. ~n cazul lui Meroveu, masca fantasti-
c\ s-ar putea s\ sugereze un anumit tip de mariaj – o descenden]\
transmis\ prin intermediul mamei ca, de exemplu, `n iudaism sau o
contopire a liniilor dinastice prin care, `ntre franci [i altcineva, s-a
stabilit o leg\tur\ de s`nge. E foarte posibil ca acel altcineva s\ fi
venit de „dincolo de mare“ – fiind apoi, dintr-un motiv necunoscut,
transformat, prin intermediul legendei, `ntr-o creatur\ a m\rii.
~n orice caz, se spune c\, datorit\ s`ngelui s\u amestecat, Meroveu
ar fi fost `nzestrat cu o serie de puteri supraomene[ti. {i, oricare ar fi fost
adev\rul istoric din spatele mitului, dinastia merovingian\ a continuat
s\-[i p\streze aura de magie, vr\jitorie [i supranatural. Conform legen-
dei, monarhii merovingieni erau adep]i ai ocultismului, ini]ia]i `n [tiin]e
secrete [i mae[tri ai artelor ezoterice – pe drept cuv`nt rivaliz`nd cu fabu-
losul Merlin, care le era aproape contemporan. Erau adesea numi]i „regii
vr\jitori“ sau „regii magi“. Se pretinde c\, datorit\ unei calit\]i suprana-
turale a s`ngelui lor, puteau t\m\dui ceea ce atingeau; [i povestea spune
c\ ornamentele [i bordurile ve[mintelor lor aveau puteri vindec\toare
miraculoase. Se istorise[te c\ erau clarv\z\tori [i c\ puteau comunica
telepatic cu animalele [i cu natura `nconjur\toare [i c\ ar fi purtat un co-
lier vr\jit. Se mai poveste[te [i c\ ar fi cunoscut o vraj\ tainic\ care `i
proteja [i le garanta o longevitate ie[it\ din comun – ceea ce, `n paran-
tez\ fie spus, nu prea este confirmat de istorie. {i se pretinde c\ aveau
un semn din na[tere care `i deosebea de to]i ceilal]i b\rba]i, care `i f\cea
u[or de recunoscut [i care dovedea caracterul semi-dumnezeiesc sau
sacru al s`ngelui lor. P\rerea general\ era c\ semnul avea forma unei
cruci ro[ii, plasat\ fie deasupra inimii – ca o ciudat\ anticipare a bla-
zonului templierilor –, fie `ntre omopla]i.
De asemenea, merovingienii erau adesea numi]i „regii pleto[i“.
Ca [i acelui Samson despre care istorise[te Vechiul Testament,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 249
t\ierea p\rului nu le era prielnic\. C\ci, ca [i `n cazul lui Samson,
se credea c\ p\rul le d\ruia harurile – c\ era esen]a [i secretul for]ei
lor. Indiferent ce ar fi stat la baza acestei credin]e despre puterile
ascunse `n pletele merovingienilor, se pare c\ era luat\ c`t se poate
de `n serios chiar [i `ntr-o epoc\ mai t`rzie – `n anul 754 d.Hr. La
aceast\ dat\, Childeric al III-lea a fost detronat [i `ntemni]at [i, la
porunca expres\ a Papei, p\rul i-a fost retezat `n mod ritual.
~n ciuda straniet\]ii lor, legendele ]esute `n jurul merovingienilor
par s\ se sprijine pe o baz\ concret\, pe un anume statut de care ace[tia
s-au bucurat `n timpul vie]ii. De fapt, nu erau considera]i regi, nu `n sen-
sul modern al cuv`ntului. Erau considera]i preo]i-regi – `ntruchip\ri ale
divinit\]ii; cu alte cuvinte, nu se deosebeau, din acest punct de vedere,
de faraonii egipteni. Ei nu domneau numai prin gra]ia lui Dumnezeu.
Dimpotriv\, p\reau s\ fie considera]i `ntruparea [i personificarea gra]iei
lui Dumnezeu – un statut rezervat de obicei numai lui Isus. Iar ritu-
alurile `n care erau implica]i p\reau s\ ]in\ mai degrab\ de preo]ie dec`t
de regalitate. De exemplu, au fost g\site cranii ale monarhilor me-
rovingieni care p\reau s\ aib\ o incizie sau un orificiu ritual `n cre[tet.
Incizii asem\n\toare pot fi g\site la craniile unor mari preo]i ai
budhismului tibetan timpuriu – av`nd menirea de a permite eliberarea
sufletului `n ceasul mor]ii [i de a crea o leg\tur\ direct\ cu divinitatea.
Presupunerea c\ tonsura clerical\ este o reminiscen]\ a acestui obicei
al merovingienilor pare `ndrept\]it\.
~n 1653, `n Ardeni a fost descoperit un morm`nt important – cel
al regelui Childeric I, fiul lui Meroveu [i tat\l lui Clovis, cel mai
cunoscut [i cel mai puternic dintre monarhii merovingieni. Mor-
m`ntul con]inea arme, obiecte de pre] [i `nsemne ale puterii, a[a
cum este de a[teptat s\ se g\seasc\ `n orice cript\ regal\. Dar, pe
l`ng\ acestea, erau prezente [i obiecte caracteristice mai pu]in
monarhiei c`t magiei, vr\jitoriei [i divina]iei – cum ar fi capul rete-
zat al unui cal, capul de aur al unui taur [i un glob de cristal.1
Una dintre cele mai sacre embleme ale merovingienilor era albina;
iar `n morm`ntul regelui Childeric se aflau nu mai pu]in de trei sute de
albine miniaturale din aur. ~mpreun\ cu alte obiecte descoperite `n
cript\, albinele i-au fost `ncredin]ate lui Leopold Wilhelm von
Habsburg, pe atunci guvernatorul militar al Olandei Austriece [i fratele
`mp\ratului Ferdinand al III-lea.2 Ulterior, aproape toat\ comoara i-a
fost returnat\ Fran]ei. {i, la `ncoronarea sa din anul 1804, Napoleon a
]inut neap\rat ca acele albine de aur s\-i fie fixate de mantie.
250 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Acest incident nu a fost singura manifestare a interesului lui
Napoleon fa]\ de merovingieni. L-a `ns\rcinat pe un oarecare abate
Pichon s\ alc\tuiasc\ genealogii pentru a stabili dac\ linia de s`nge
merovingian\ supravie]uise sau nu c\derii dinastiei. Pe aceste
genealogii comandate de Napoleon se bazeaz\, `n mare parte, cele
din „documentele Prioriei“.3
Ursul din Arcadia
Miturile despre merovingieni s-au dovedit a fi la `n\l]imea celor
despre epoca lui Arthur [i a legendelor Graalului. ~n acela[i timp,
reprezentau un zid intimidant, care ne desp\r]ea de realitatea istoric\
care constituia obiectul cercet\rilor noastre. C`nd, `n sf`r[it, am avut
acces la aceasta – la acea f\r`m\ a ei care a r\zb\tut p`n\ `n zilele
noastre –, am constatat c\ era `ntruc`tva diferit\ de legend\. Dar nu
era cu nimic mai pu]in misterioas\, extraordinar\ sau evocativ\.
Am g\sit pu]ine informa]ii verificabile legate de adev\rata ori-
gine a merovingienilor. Ei `n[i[i pretindeau c\ ar fi fost descen-
den]ii lui Noe, pe care `l considerau, chiar `n mai mare m\sur\ dec`t
pe Moise, un izvor de `n]elepciune biblic\ – un punct de vedere
interesant, enun]at din nou, cu o mie de ani mai t`rziu, de francma-
soneria european\. Merovingieni sus]ineau, de asemenea, c\ ar fi
fost urma[ii locuitorilor Troiei antice – fapt care, adev\rat sau nu,
ar oferi o explica]ie a apari]iei `n Fran]a a unor nume de origine
troian\, cum ar fi Troyes [i Paris. Mul]i autori contemporani –
inclusiv cei ai „documentelor Prioriei“ – s-au str\duit s\ caute
urmele merovingienilor `n Grecia antic\, mai ales `n regiunea
numit\ Arcadia. Conform acestor documente, str\mo[ii mero-
vingienilor ar fi avut leg\turi cu casa regal\ din Arcadia. La o dat\
nespecificat\, apropiat\ de aceea a apari]iei cre[tinismului, se pare
c\ ar fi migrat `n susul Dun\rii, apoi `n al Rinului, pentru a se sta-
bili pe teritoriul aflat ast\zi `n vestul Germaniei.
~n ultim\ instan]\, originea troian\ sau arcadian\ a merovingie-
nilor pare a fi o problem\ mai degrab\ scolastic\, iar cele dou\ pre-
ten]ii nici nu s`nt neap\rat contradictorii. Dup\ Homer, la asediul
Troiei ar fi participat un contingent important de arcadieni. Dup\
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 251
unii istoricii greci mai timpurii, Troia ar fi fost, de fapt, `ntemeiat\
de coloni[ti din Arcadia. Este, de asemenea, demn de men]ionat, `n
treac\t, c\, `n Arcadia antic\, ursul era considerat un animal sacru –
un totem pe care erau bazate culte ale misterelor [i c\ruia i se adu-
ceau sacrificii rituale.4 ~ntr-adev\r, chiar numele „Arcadia“ deriv\
din „Arkades“, ceea ce `nseamn\ „Poporul Ursului“. Vechii arca-
dieni sus]ineau c\ ar fi fost descenden]ii lui Arkas, zeul protector al
acelui ]inut, al c\rui nume `nseamn\, de asemenea, „urs“. Conform
miturilor grece[ti, Arkas era fiul lui Calisto, una dintre nimfele care
o `nso]eau pe Artemis, zei]a v`n\torii. Pentru omul modern, Calisto
este mai degrab\ asociat\ cu constela]ia Ursa Major – Ursa Mare.
Francii sicambrieni, din r`ndurile c\rora proveneau merovingi-
enii, `i atribuiau ursului un statut la fel de important. Ca [i arcadi-
enii antici, venerau ursul sub forma zei]ei Artemis – sau, mai exact,
sub forma corespondentei sale din panteonul galic, Arduina, zei]a
protectoare a Ardenilor. Cultul misterelor dedicat Arduinei s-a
men]inut p`n\ `n evul mediu, centru s\u fiind `n ora[ul Lunéville,
aflat nu departe de alte dou\ locuri care au ap\rut `n mod repetat `n
decursul investiga]iei noastre – Stenay [i Orval. ~n 1304, biserica
`nc\ mai emitea edicte care interziceau venerarea zei]ei p\g`ne.5
}in`nd cont de statutul magic, mitic [i totemic acordat ursului
`n Ardeni, `n inima ]inuturilor merovingiene, nu ne putem mira
pentru c\ numele „Ursus“ – latinescul pentru „urs“ – este asociat,
`n „documentele Prioriei“, cu linia de s`nge merovingian\. Mult
mai surprinz\tor este faptul c\ „arth“ este, `n acela[i timp, cuv`ntul
vel[ pentru urs, dar [i r\d\cina numelui Arthur. De[i nu am urm\rit
acest subiect, ne-a intrigat coinciden]a – Arthur dovedindu-se a fi
nu numai contemporan cu merovingienii ci [i, aidoma acestora,
asociat cu ursul.
Intrarea sicambrienilor `n Galia
La `nceputul secolului al cincilea, invazia hunilor a declan[at o
migra]ie `n mas\ a aproape tuturor triburilor europene. ~n aceast\
epoc\, merovingienii – sau, mai exact, str\mo[ii lor sicambrieni –
au traversat Rinul [i s-au str\mutat, masiv, `n Galia, stabilindu-se `n
252 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
vecin\tatea Ardenilor, pe teritoriul care se afl\ azi Belgia [i nordul
Fran]ei. Dup\ un secol, regiunea respectiv\ se numea regatul Austra-
siei. Iar `n centru regatului Austrasiei se afla Lorena de ast\zi.
P\trunderea sicambrienilor `n Galia nu a fost n\vala violent\ a
unei hoarde de barbari grosolani. Dimpotriv\, totul s-a petrecut `n
mod pa[nic [i civilizat. Timp de secole, sicambrienii avuseser\
leg\turi str`nse cu romanii [i, cu toate c\ erau p\g`ni, nu erau necivi-
liza]i. Cuno[teau obiceiurile romanilor, erau deprin[i cu admi-
nistra]ia acestora [i ]ineau pasul cu moda de la Roma. Unii dintre ei
deveniser\ comandan]i cu rang `nalt `n armata imperial\. Al]ii
deveniser\ chiar [i consuli romani. Astfel, p\trunderea sicambrie-
nilor a fost mai degrab\ o absorb]ie dec`t un atac violent sau o inva-
zie. Iar c\tre sf`r[itul secolului al cincilea, c`nd Imperiul Roman s-a
pr\bu[it, sicambrienii au fost cei care au umplut golul, `nlocuindu-i.
Dar nu cu violen]\, nu f\c`nd uz de for]\. Au p\strat vechile obi-
ceiuri, pe care le-au modificat `n foarte mic\ m\sur\. F\r\ nici o
schimbare radical\, au preluat conducerea, vacant\, a aparatului
administrativ deja existent. De aceea, regimul timpuriu al merovin-
gienilor a urm\rit `ndeaproape modelul vechiului Imperiu Roman.
Meroveu [i descenden]ii s\i
Cercetarea noastr\ a scos la lumin\ men]iuni legate de cel pu]in
dou\ personalit\]i istorice numite Meroveu [i nu este cu des\v`r[ire
clar care dintre acestea se identific\ cu acel personaj legendar con-
siderat descendentul unei creaturi marine. Primul Meroveu era o
c\petenie sicambrian\, `n via]\ `n anul 417, care a luptat sub
comanda romanilor [i care a murit `n 438. Exist\ cel pu]in un
istoric modern, considerat un bun cunosc\tor al epocii respective,
care sugereaz\ c\ prezen]a acestui Meroveu la Roma a st`rnit
senza]ie. Faptul este consemnat printr-o `nregistrare care relateaz\
vizita unui impun\tor conduc\tor al francilor, care a fost remarcat
datorit\ frumoaselor sale plete blonde.
~n anul 448, fiul acestui Meroveu, care purta acela[i nume, a fost
proclamat, la Tournai, rege al francilor [i a domnit p`n\ la moartea sa,
care a survenit cu zece ani mai t`rziu. Este posibil s\ fi fost primul rege
al francilor ca popor unitar. ~n virtutea acestei presupuneri sau a acelui
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 253
ceva, orice ar fi fost, simbolizat prin fabuloasa sa origine dubl\, dinastia
care i-a succedat a fost, `ncep`nd de atunci, numit\ merovingian\.
Sub domnia succesorilor lui Meroveu, regatul francilor a pros-
perat. {i nu era vorba, a[a cum se crede adesea, de o cultur\
grosolan\, primitiv\. Dimpotriv\, poate fi comparat\, din multe
puncte de vedere, cu „civiliza]ia `nalt\“ a Bizan]ului. Era stimulat\
chiar [i [colarizarea laicilor. Sub merovingieni, aceasta avea o mult
mai mare amploare dec`t aceea atins\ cu cinci sute de ani mai
t`rziu, dup\ perindarea altor dou\ dinastii. {tiin]a de carte se
r\sp`ndise, ajung`nd chiar p`n\ la conduc\tori – fapt extrem de sur-
prinz\tor dac\ ]inem seama de caracterul necioplit, de lipsa de cul-
tur\ [i chiar de analfabetismul monarhilor medievali de mai t`rziu.
De pild\, regele Chilperic, care a domnit `n veacul al [aselea, nu
numai c\ a construit, `n stilul extravagant al romanilor, amfiteatre
la Paris [i Soissons, dar a devenit cunoscut [i drept un poet consa-
crat [i des\v`r[it, care era deosebit de m`ndru de m\iestria sa. {i
exist\ `nregistr\ri exacte ale discu]iilor pe care le-a purtat cu
autorit\]i ecleziastice, care reflect\ o extraordinar\ subtilitate, rafi-
nament [i erudi]ie – calit\]i care `i pot fi cu greu atribuite unui rege
din epoca respectiv\. ~n multe dintre aceste discu]ii, Chilperic se
dovede[te a fi mai mult dec`t egalul interlocutorilor s\i.6
Sub conducerea merovingienilor, francii au fost adesea violen]i,
dar nu erau un popor r\zboinic din fire sau cu un caracter agresiv.
Nu sem\nau, de exemplu, cu vinkingii, cu vandalii, cu vizigo]ii sau
cu hunii. Principalele lor `ndeletniciri erau agricultura [i comer]ul.
Acordau o aten]ie deosebit\ comer]ului maritim [i, mai ales, celui
din Mediterana. Iar artefactele din epoca merovingian\ reflect\
`ndem`narea lor `ntr-adev\r uluitoare – a[a cum atest\ galionul de
la Sutton Hoo.
Bog\]ia acumulat\ de regii merovingieni era enorm\, chiar [i
dup\ standarde mai t`rzii. O mare parte a acesteia consta din mone-
de de aur de o calitate excep]ional\, executate `n monet\riile regale
plasate `n anumite locuri importante, printre care se afla [i cel
numit acum Sian, plasat pe teritoriul Elve]iei de ast\zi. Unele dintre
acestea au fost g\site `n corabia de la Sutton Hoo [i pot fi acum
admirate la British Museum. Pe multe monede se poate observa o
cruce aparte, cu bra]ele egale, identic\ cu aceea adoptat\ mai t`rziu,
`n timpul cruciadelor, de c\tre regatul franc al Ierusalimului.
254 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
S`ngele regal
De[i civiliza]ia merovingian\ era at`t moderat\ c`t [i
surprinz\tor de modern\, `n ceea ce `i privea pe monarhii afla]i `n
fruntea ei situa]ia era alta. Ace[tia se deosebeau chiar [i de ceilal]i
conduc\tori din aceea[i epoc\, datorit\ atmosferei de mister [i le-
gend\, de magie [i de supranatural care `i `nconjura chiar [i `n
timpul vie]ii. Dac\ obiceiurile [i organizarea lumii merovingiene
nu erau mult prea deosebite de altele, din aceea[i epoc\, aura din
jurul tronului [i al s`ngelui regal era absolut unic\.
Fii neamului merovingian nu erau regi „f\cu]i“. Dimpotriv\,
erau considera]i ca atare `n mod automat, `ncep`nd cu cea de-a
dou\sprezecea aniversare a zilei lor de na[tere. Nu exista nici o
ceremonie public\ de ungere [i nici un fel de `ncoronare. Puterea
era, pur [i simplu, asumat\, ca `n virtutea unui drept sacru. Dar, cu
toate c\ regele era autoritatea suprem\ a ]\rii, nu era niciodat\
obligat s\-[i m`njeasc\ m`inile cu treburile lume[ti ale guvern\rii –
[i nici m\car nu se a[tepta cineva s\ o fac\. ~n esen]\, era o perso-
nalitate ritual\, un preot-rege, iar rolul s\u nu era acela de a face
ceva anume, ci doar, pur [i simplu, de a exista. Pe scurt, regele
domnea, dar nu guverna. Din acest punct de vedere, statutul s\u
era, `ntruc`tva, similar cu cel al actualei familii regale a Marii Bri-
tanii. Guvernarea [i administrarea erau l\sate `n seama unei per-
soane ne-regale, al c\rei statut era echivalentul celui de cancelar [i
care de]inea titlul de „{ambelan al Palatului“. Per ansamblu, struc-
tura regimului merovingian avea multe `n comun cu cea a monarhi-
ilor constitu]ionale moderne.
Chiar [i dup\ ce au devenit cre[tini, regii merovingieni au con-
tinuat s\ fie poligami, ca [i patriarhii din Vechiul Testament. Une-
ori, se bucurau de haremuri de propor]ii orientale. Chiar [i dup\ ce,
sub presiunea bisericii, aristocra]ii au devenit strict monogami,
monarhii au r\mas privilegia]i. {i, ceea ce este destul de curios,
biserica a p\rut s\ le accepte aceast\ prerogativ\ f\r\ s\ protesteze
`n mod exagerat. Conform unui comentator modern:
De ce fusese aceasta (poligamia) aprobat\, `n mod tacit, chiar
de franci? S-ar putea s\ ne afl\m `n prezen]a str\vechiului obicei al
poligamiei `n familia regal\– o familie de un rang at`t de `nalt `nc`t
s`ngele s\u nu putea fi `nnobilat de nici o c\s\torie, oric`t de
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 255
avantajoas\, dar nici nu putea fi degradat de s`ngele sclavilor...
Indiferent de unde provenea regina, dintr-o cas\ regal\ sau dintre
curtezane, acest lucru era privit cu indiferen]\... Soarta dinastiei era
dat\ de s`ngele s\u [i era `mp\rt\[it\ de to]i cei prin ale c\ror vene
curgea acel s`nge.7
{i, iar\[i: „Este foarte posibil ca, `n cazul merovingienilor, s\
avem de-a face cu o dinastie a germanicilor Heerkönige, provenind
dintr-o str\veche familie regal\ din epoca migra]iilor“.8
Dar c`te familii care s\ se bucure de un statut at`t de `nalt [i de
neobi[nuit au existat `n decursul `ntregii istorii a omenirii? De ce ar
fi fost merovingienii una dintre ele? De ce i s-ar fi conferit s`ngelui
lor o asemenea putere imens\? Acestea erau `ntreb\rile care conti-
nuau s\ ne dezorienteze.
Clovis [i pactul s\u cu biserica
Cel mai cunoscut rege merovingian a fost nepotul lui Meroveu,
Clovis I, care a domnit `ntre anii 481 [i 511. Numele s\u `i este
familiar oric\rui [colar din Fran]a, pentru c\ sub conducerea sa
francii s-au convertit la cre[tinism. {i, tot prin intermediul s\u, Roma
a `nceput s\-[i consolideze suprema]ia indisputabil\ din vestul Euro-
pei – o suprema]ie ce avea s\ r\m`n\ ne[tirbit\ pre] de o mie de ani.
~n anul 496, biserica catolic\ era `ntr-o situa]ie precar\. ~n decursul
secolului al cincilea, `ns\[i existen]a sa fusese serios amenin]at\. ~ntre
anii 384 [i 399, episcopul de Roma `ncepuse deja s\ se numeasc\ pe
sine `nsu[i Pap\, dar statutul s\u oficial nu era cu nimic mai presus dec`t
al oric\rui alt episcop, fiind total diferit de cel al Papei din zilele
noastre. Nu putea fi considerat, din nici un punct de vedere, condu-
c\torul spiritual sau capul suprem al cre[tin\t\]ii, ci reprezenta doar un
singur grup de interese, una din multele forme divergente ale cre[tinis-
mului – ba chiar una care se str\duia din greu s\ supravie]uiasc\ pe fun-
dalul unei multitudini de schisme [i puncte de vedere teologice aflate
`n conflict. Din punct de vedere oficial, Biserica Romano-Catolic\ nu
avea mai mult\ autoritate dec`t, s\ spunem, biserica celtic\ – cu care se
afla `ntr-un permanent dezacord. {i nu avea nici m\car mai mult\
autoritate dec`t ereziile de tipul arianismului, care negau divinitatea lui
256 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Isus [i insistau asupra umanit\]ii acestuia. ~ntr-adev\r, `n cea mai mare
parte a secolului al cincilea, episcopatele din Europa de Vest erau fie
ariene, fie vacante.
Dac\ inten]iona s\ supravie]uiasc\ [i, `n plus, s\-[i impun\ auto-
ritatea, Biserica Romano-Catolic\ avea nevoie de sus]inerea unui
`nving\tor – a unei personalit\]i laice puternice care s\ o reprezinte.
Pentru ca evolu]ia cre[tin\t\]ii s\ fie dictat\ de doctrina roman\,
aceast\ doctrin\ trebuia r\sp`ndit\, implementat\ [i impus\ de o
for]\ laic\ – o for]\ suficient de influent\ pentru a ]ine piept provo-
c\rilor credin]elor cre[tine rivale sau chiar pentru a le `nl\tura o dat\
pentru totdeauna. A[adar, nu este deloc surprinz\tor faptul c\, `n
acel moment de mare ananghie, biserica roman\ a apelat la Clovis.
~n anul 486, Clovis extinsese `n mod semnificativ domeniile
merovingiene, ie[ind din zona Ardenilor pentru a cuceri o serie de
regate [i de principate `nvecinate, ca urmare a `nfr`ngerii unor tri-
buri rivale. Astfel, multe ora[e importante – cum ar fi Troyes,
Rheims [i Amiens – fuseser\ `ncorporate `n regatul s\u. Clovis era
pe cale s\ devin\ unul dintre cei mai puternici monarhi din Europa
Occidental\ – fapt devenit evident `n numai un deceniu.
Convertirea [i botezul lui Clovis s-au dovedit a fi de o impor-
tan]\ crucial\ pentru investiga]ia noastr\. Evenimentul a fost con-
semnat, cu lux de am\nunte, chiar `n jurul datei la care s-a petrecut.
Cu excep]ia c`torva pagini r\zle]e, relatarea, numit\ Life of Saint
Rémy (Via]a Sf`ntului Rémy), a fost distrus\ cu dou\ secole [i ju-
m\tate mai t`rziu. {i exist\ dovezi care sugereaz\ c\ ar fi fost dis-
trus\ `n mod deliberat. Dar fragmentele care s-au p\strat atest\
importan]a implica]iilor acestui eveniment.
Conform legendei, convertirea lui Clovis a survenit brusc, pe
nea[teptate, datorit\ so]iei sale, Clothilde – o adept\ fervent\ a
Romei, care se pare c\ nu i-a dat pace p`n\ ce nu i-a recunoscut
credin]a. Eforturile Clothildei [i-au primit r\splata ulterior, c`nd ea
a fost canonizat\. {i se pune c\ cel care a `ndrumat-o [i a ajutat-o a
fost confesorul ei, Saint Rémy. ~ns\ `n spatele acestei legende se
afl\ o realitate istoric\ foarte pragmatic\. Ader`nd la credin]a
cre[tin\ a Romei [i devenind astfel primul rege catolic al francilor,
Clovis a avut de c`[tigat mult mai mult dec`t laudele so]iei sale [i a
dob`ndit un regat mult mai tangibil dec`t ~mp\r\]ia Cerurilor.
Se [tie c\, `n anul 496, Clovis [i Saint Rémy au avut mai multe
`ntrevederi secrete. La scurt timp dup\ acestea, a fost ratificat un
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 257
acord `ntre Clovis [i Biserica Romano-Catolic\. Pentru Roma,
aceast\ `n]elegere reprezenta un succes politic major. Asigura astfel
supravie]uirea bisericii sale, care putea deveni autoritatea spiritual\
suprem\ a Occidentului, consolid`ndu-[i [i pozi]ia de egal\ a
credin]ei greco-ortodoxe, al c\rei centru se afla la Constantinopol.
Romei i se ofereau at`t perspectiva unei viitoare hegemonii, c`t [i
mijloacele de st`rpire a capetelor de hidr\ ale ereziei. Toate acestea
se puteau realiza prin Clovis, care devenea sabia Bisericii Romano-
Catolice, instrumentul care `i permitea s\-[i impun\ domina]ia
spiritual\, arma sa laic\ [i manifestarea palpabil\ a puterii sale.
~n schimb, regelui i se acorda titulatura „Novus Constantinus“ –
„Noul Constantin“. Cu alte cuvinte, devenea conduc\torul unui imperiu
omogen – un „Sf`nt Imperiu Roman“, h\r\zit s\ devin\ urma[ul celui
despre care se presupune c\ l-ar fi creat Constantin [i care fusese dis-
trus, cu pu]in timp `n urm\, de vizigo]i [i de vandali. Conform unui
expert modern, specializat `n istoria acelei epoci, `nainte de a primi
botezul, Clovis era „`nt\rit... de viziunea unui imperiu care `i succeda
celui Roman [i care trebuia s\ fie mo[tenirea spi]ei merovingiene“.9
Dup\ un alt autor modern, „Clovis urma acum s\ devin\ un fel
de `mp\rat occidental, un patriarh al teritoriilor aflate la vest de
Germania, domnind, de[i f\r\ s\ guverneze, asupra tuturor popoa-
relor [i asupra tuturor regilor“.10
Pe scurt, pactul dintre Clovis [i Biserica Romano-Catolic\ repre-
zint\ unul dintre momentele cruciale ale istoriei cre[tin\t\]ii – nu
numai din acea epoc\, ci [i din mileniul urm\tor. Botezul lui Clovis
a fost considerat momentul na[terii unui nou imperiu roman, un
imperiu cre[tin, bazat pe Biserica Romano-Catolic\ [i administrat, la
nivel laic, de casa regal\ merovingian\. Cu alte cuvinte, `ntre bise-
ric\ [i stat a fost creat\ o rela]ie extrem de str`ns\; [i-au f\g\duit
reciproc supunere [i [i-au pecetluit, pentru totdeauna, leg\tura
indisolubil\. ~n anul 496, pentru a ratifica acest pact, Clovis a
acceptat s\ fie botezat, oficial, la Rheims, de c\tre Saint Rémy. ~n
cel mai important moment al ceremoniei, acesta a rostit o fraz\
devenit\ celebr\:
Mitis depone colla, Sicamber, adora quod incendisti, incendi
quod adorasti.
(Sicambrianule, pleac\-]i capul cu umilin]\, sl\ve[te ceea ce ai
ars [i arde ceea ce ai sl\vit.)
258 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Este demn de remarcat faptul c\ botezul lui Clovis nu a fost o
`ncoronare – a[a cum sugereaz\ uneori istoricii. Biserica nu l-a f\cut
pe Clovis rege. Pentru c\ rege era deja [i tot ceea ce putea face bise-
rica era s\-i recunoasc\ titlul. F\c`nd aceasta, biserica s-a asociat nu
numai cu Clovis, ci, `n aceea[i m\sur\, cu succesorii s\i – nu cu un
singur om, ci cu to]i descenden]ii s\i. Din acest punct de vedere,
pactul era similar leg\m`ntului f\cut de Dumnezeu, `n Vechiul Tes-
tament, cu David – putea s\ fie modificat, precum `n cazul lui
Solomon, dar nu putea s\ fie retractat, rupt sau `nc\lcat. {i
merovingienii nu au trecut cu vederea acest aspect.
~n anii pe care i-a mai avut de tr\it, Clovis a `ndeplinit `ntru
totul speran]ele ambi]ioase ale Romei. Credin]a a fost impus\ cu
sabia, cu o eficien]\ care z\d\rnicea orice `mpotrivire. {i, av`nd
aprobarea [i mandatul spiritual al bisericii, regatul francilor s-a
extins at`t c\tre est c`t [i c\tre sud, `nglob`nd cea mai mare parte a
Fran]ei [i a Germaniei de ast\zi. Dintre numero[ii adversari ai lui
Clovis, cei mai importan]i erau vizigo]ii, care aderaser\ la cre[ti-
nismul arian. ~mpotriva Imperiului Vizigot – care acoperea Pirineii
[i se `ntindea mult c\tre nord, ajung`nd p`n\ la Toulouse – [i-a
`ndreptat Clovis cele mai asidue [i bine organizate campanii. {i, `n
anul 507, `n b\t\lia de la Vouillé, a reu[it s\ ob]in\ o victorie deci-
siv\. La scurt timp dup\ aceea, Aquitania [i Toulouse au c\zut `n
m`inile francilor. Imperiul Vizigot din nordul Pirineilor s-a destr\-
mat, de fapt, `nainte de atacul violent al francilor. De la Toulouse,
vizigo]ii s-au retras c\tre Carcassonne. Apoi, fiind din nou izgoni]i,
[i-au stabilit at`t capitala c`t [i ultimul bastion, `n Razès, la Rhédae –
unde se afl\ acum satul Rennes-le-Château.
Dagobert al II-lea
Clovis a murit `n anul 511, iar imperiul pe care `l crease a fost
`mp\r]it, dup\ obiceiul merovingian, `ntre cei patru fii ai s\i. Apoi,
pentru mai mult de un secol, dinastia merovingian\ a st\p`nit o
serie de regate separate [i adesea `nvr\jbite, `n timp ce liniile succe-
siunii au devenit din ce `n ce mai `nc`lcite, iar preten]iile la tron din
ce `n ce mai confuze. Puterea c`ndva centralizat\ `n m`inile lui Clo-
vis s-a `mpr\[tiat tot mai mult, a devenit tot mai firav\, iar
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 259
structurile laice s-au [ubrezit. Intrigile, ma[ina]iunile, r\pirile [i
asasinatele politice s-au transformat `ntr-o obi[nuin]\. Iar cancelarii
cur]ii sau „{ambelanii Palatului“ au acumulat din ce `n ce mai
mult\ putere – un factor care, eventual, ar fi putut contribui la
c\derea dinastiei.
Datorit\ pierderii continue a autorit\]ii, ultimii merovingieni au
fost adesea numi]i „les rois fainéant“ – „regii nevolnici“. Plin\ de
dispre], posteritatea i-a stigmatizat drept monarhi slabi, ineficien]i
[i efemina]i, drept marionete neputincioase aflate la discre]ia con-
silierilor subtili [i vicleni. Dar cercetarea noastr\ a demonstrat c\
aceast\ caracterizare nu este foarte exact\. Este adev\rat c\ r\zboa-
iele perpetue, r\zbun\rile [i rivalit\]ile s`ngeroase au adus pe tron o
serie de prin]i merovingieni extrem de tineri – care puteau fi foarte
u[or manipula]i de sf\tuitorii lor. Dar cei care au ajuns la v`rsta
b\rb\]iei s-au dovedit la fel de puternici [i de hot\r`]i ca `nainta[ii
lor. Cu siguran]\, acesta a fost cazul lui Dagobert al II-lea.
Dagobert al II-lea s-a n\scut `n anul 651, ca mo[tenitor al rega-
tului Austrasiei. ~n 656, c`nd tat\l s\u a murit, s-au f\cut tot felul
de `ncerc\ri – ie[ite din comun – de a-l `mpiedica s\ mo[teneasc\
tronul. Primii ani ai vie]ii sale par desprin[i dintr-o legend\ medie-
val\ sau dintr-o poveste. Dar este vorba de fapte istorice, atestate
documentar.11
C`nd tat\l s\u a murit, Dagobert a fost r\pit de Grimoald,
[ambelanul de atunci al palatului. Toate `ncerc\rile de a-l g\si pe
b\ie]elul de cinci ani au fost sortite e[ecului [i curtenii au putut fi
convin[i cu u[urin]\ c\ acesta murise. Pe aceast\ baz\, Grimoald a
pus la cale urcarea pe tron a propriului s\u fiul, pretinz`nd c\
`ndeplinea dorin]a fostului monarh, tat\l decedat al lui Dagobert.
Vicle[ugul s-a dovedit eficace. Chiar mama lui Dagobert, crez`nd c\
fiul ei murise, a respectat voin]a ambi]iosului [ambelan al palatului.
Totu[i, Grimoald nu s-a sim]it `n stare s\-l omoare pe t`n\rul
prin]. ~n tain\, acesta i-a fost `ncredin]at episcopului de Poitieres –
care, dup\ toate aparen]ele, a fost la fel de lipsit de dorin]a de a
ucide copilul. De aceea, Dagobert a fost trimis, pentru totdeauna, `n
Irlanda. P`n\ la v`rsta b\rb\]iei, a tr\it `n m`n\stirea Sloane,12 aflat\
`n apropiere de Dublin; la [coala ata[at\ acesteia, a avut parte de o
educa]ie pe care nu ar fi putut-o primi `n Fran]a acelui timp. Se pre-
supune c\, `n decursul acestei perioade, ar fi ajuns, la un moment
dat, la curtea regilor de la Tara. {i se pare c\ ar fi f\cut cuno[tin]\
260 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
cu trei prin]i northumbrieni, care erau instrui]i tot la Sloane. ~n anul
666, probabil fiind `nc\ `n Irlanda, s-a c\s\torit cu Mathilde, o
prin]es\ celt\. Nu dup\ mult timp, a plecat `n Anglia, stabilindu-[i
re[edin]a la York, `n regatul Northumbriei. Aici a legat o prietenie
str`ns\ cu Sf. Wilfrid, episcopul de York, care i-a devenit mentor.
~n perioada respectiv\, bisericile roman\ [i celtic\ erau `nc\
separate, cea din urm\ refuz`nd s\ recunoasc\ autoritatea celei
dint`i. ~n interesul unific\rii, Wilfrid inten]iona s\ aduc\ biserica
celtic\ sub ascultarea Romei. {i chiar reu[ise s\ o fac\, la faimosul
Conciliu de la Whitby, din anul 664. Dar prietenia sa de mai t`rziu
cu Dagobert al II-lea [i sprijinul acordat acestuia trebuie s\ fi avut
un motiv ascuns. ~n epoca lui Dagobert, loialitatea merovingienilor
fa]\ de Roma – stabilit\ prin pactul `ncheiat `ntre biseric\ [i Clovis
cu un secol [i jum\tate `nainte – nu mai era at`t de deplin\ cum s-ar
fi cuvenit. Ca sus]in\tor devotat al Romei, Wilfrid era hot\r`t s\
consolideze suprema]ia acesteia – nu numai `n Britania, ci [i pe
continent. Dac\ Dagobert s-ar fi `ntors `n Fran]a [i ar fi pretins
tronul Austrasiei, ar fi fost util s\ se asigure de credin]a acestuia.
S-ar putea ca Wilfrid s\ fi v\zut `n regele exilat un viitor prezumtiv
bra] `narmat al bisericii.
Mathilde, so]ia celt\ a lui Dagobert, a murit `n anul 670, d`nd
na[tere celei de a treia dintre fiicele sale. Wilfrid s-a gr\bit s\ aran-
jeze o nou\ c\s\torie a monarhului abia r\mas v\duv, care, `n 671,
s-a `nsurat pentru a doua oar\. Aceast\ a doua c\s\torie era, din
punct de vedere dinastic, chiar mai important\ dec`t prima. Noua
so]ie a lui Dagobert era Giselle de Razès, fiica contelui de Razès [i
nepoata regelui vizigo]ilor.13 Cu alte cuvinte, linia de s`nge mero-
vingian\ se alia, astfel, cu cea vizigot\. Se planta astfel s\m`n]a
unui imperiu care urma s\ acopere un teritoriu mai vast dec`t al
Fran]ei moderne, `ntinz`ndu-se de la Pirinei p`n\ la Ardeni. ~n plus,
un astfel de imperiu i-ar fi adus pe vizigo]i – `nc\ destul de puternic
tenta]i de arianism – sub controlul strict al Romei.
C`nd s-a `nsurat cu Giselle, Dagobert se `ntorsese deja pe conti-
nent. Conform documentelor existente, c\s\toria a fost celebrat\ la
re[edin]a oficial\ a miresei: Rhédae sau Rennes-le-Château. Se
spune c\, `ntr-adev\r, ceremonia ar fi avut loc `n biserica Saint
Madeleine – pe a c\rei structur\ a fost ulterior construit\ aceea a
parohiei lui Bérenger Saunière.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 261
Din prima c\s\torie, Dagobert avea trei fiice, dar nici un mo[te-
nitor de parte b\rb\teasc\. Giselle i-a d\ruit `nc\ dou\ fete [i, `n
sf`r[it, `n 676, un fiu – infantele Sigisbert al IV-lea. {i, la na[terea
acestuia, Dagobert era din nou rege.
Vreme de trei ani, st\tuse la Rennes-le-Château, `n expectativ\,
urm\rind toate schimb\rile petrecute `n domeniul s\u din nord. ~n
cele din urm\, `n anul 674, ocazia favorabil\ s-a ivit de la sine. Cu
ajutorul mamei sale [i al sf\tuitorilor acesteia, monarhul `ndelung
exilat [i-a semnalat prezen]a, [i-a revendicat teritoriul [i a fost
proclamat, `n mod oficial, rege al Austrasiei. ~n ceea ce prive[te
repunerea sa `n drepturi, Wilfrid de York a avut un rol esen]ial.
Dup\ p\rerea lui Gérard de Sède, acela[i lucru se poate spune
despre o alt\ personalitate, mult mai derutant\ [i mai misterioas\,
despre care istoria p\streaz\ foarte pu]ine informa]ii – Sf. Amatus,
episcopul de Sion din Elve]ia.14
Dup\ reinstalarea pe tron, Dagobert nu a fost un „rege ne-
volnic“. Dimpotriv\, s-a dovedit a fi un demn urma[ al lui Clovis.
Imediat, a `nceput s\-[i impun\ [i s\-[i consolideze autoritatea,
pun`nd cap\t anarhiei care domnise `n `ntreaga Austrasie [i resta-
bilind ordinea. A condus cu m`n\ ferm\, spulber`nd autoritatea
numero[ilor nobili rebeli care acumulaser\ o putere militar\ [i eco-
nomic\ care le permitea s\ pretind\ tronul. {i se spune c\, la
Rennes-le-Château, adunase un tezaur substan]ial. Este vorba de
resursele pe care inten]iona s\ le foloseasc\ pentru a recuceri Aqui-
tania,15 care, cu circa patruzeci de ani `n urm\, se desprinsese de
teritoriile merovingiene, declar`ndu-se principat independent.
~n acela[i timp, Dagobert trebuie s\ fi reprezentat, pentru Wil-
frid de York, o mare dezam\gire. Dac\ episcopul se a[teptase ca el
s\ devin\ bra]ul `narmat al bisericii, aceasta nu s-a `nt`mplat c`tu[i
de pu]in. Dimpotriv\, se pare c\ pus stavil\ `ncerc\rilor bisericii de
a-[i extinde influen]a `n regatul s\u, st`rnind astfel nemul]umirea
clericilor. S-a p\strat p`n\ `n zilele noastre scrisoarea unui prelat
franc care, plin de m`nie, i se adresa lui Wilfrid, condamn`ndu-l pe
Dagobert pentru impunerea de taxe [i pentru „desconsiderarea bise-
ricilor lui Dumnezeu [i, totodat\, a episcopilor lor“.16
Dar acesta nu era singurul motiv pentru care Dagobert trecea
drept m`r[av `n ochii Romei. ~n virtutea c\s\toriei sale cu o prin]e-
s\ vizigot\, dob`ndise teritorii `nsemnate `n zona acum numit\
Languedoc. Dar este posibil s\ mai fi dob`ndit [i altceva. Vizigo]ii
262 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

erau loiali Bisericii Romano-Catolice numai cu numele. De fapt,

supunerea lor fa]\ de Roma era extrem de firav\, iar tendin]a c\tre
arianism era `nc\ preponderent\ `n familia regal\. {i exist\ dovezi
care sugereaz\ c\ Dagobert ar fi preluat-o, `ntr-o anumit\ m\sur\.
~n anul 679, dup\ trei ani de domnie, Dagobert avea o serie de
du[mani puternici, at`t laici c`t [i din r`ndurile fe]elor biserice[ti. ~[i
atr\sese ostilitatea anumitor nobili r\zbun\tori, pun`nd cap\t puterii
lor rebele, [i antipatia bisericii – st\vilindu-i `ncerc\rile de expansi-
une. {i, instaur`ndu-[i regimul centralizat, st`rnise invidia [i `ngri-
jorarea altor potenta]i franci – conduc\torii regatelor `nvecinate.
Unii dintre ace[tia aveau alia]i [i spioni `n teritoriile lui Dagobert –
printre care se num\ra chiar [ambelanul palatului, Pepin cel Scurt.
Pepin, care se aliase pe ascuns cu inamicii politici ai lui Dagobert,
nu se d\dea `n l\turi nici chiar de la tr\dare sau asasinat.
Ca cei mai mul]i regi merovingieni, Dagobert avea cel pu]in
dou\ ora[e-capital\. Dintre acestea, cel mai important era Stenay,17
situat la poalele Ardenilor. Acolo, `n vecin\tatea palatului regal, se
`ntindea o zon\ `mp\durit\, pentru mult\ vreme considerat\ sacr\,
numit\ P\durea Woëvres. Se poveste[te c\ aceasta era p\durea `n
care, `n ziua de 23 decembrie 679, Dagobert s-a dus s\ v`neze.
}in`nd cont de dat\, se poate presupune c\ v`n\toarea avea o anu-
mit\ `nsemn\tate ritual\. ~n orice caz, ceea ce a urmat st`rne[te o
multitudine de ecouri arhetipale, inclusiv pe cel al uciderii lui
Siegfried din C`ntul Nibelungilor.
C\tre pr`nz, dobor`t de oboseal\, regele s-a `ntins ca s\ se odih-
neasc\ l`ng\ un p`r`u, la umbra unui copac. ~n timp ce dormea, unul
dintre slujitorii s\i – probabil finul s\u – s-a strecurat p`n\ la el [i,
`ndeplinind ordinul lui Pepin, l-a str\puns cu o lance pe care i-a
`mpl`ntat-o `n ochi. Uciga[ii s-au `ntors apoi la Stenay, cu inten]ia de
a extermina restul familiei regale. Nu se [tie cu certitudine c`t succes
au avut `n aceast\ privin]\. Dar nu exist\ nici un dubiu asupra faptu-
lui c\ domnia lui Dagobert [i a familiei sale s-au `ncheiat astfel,
brusc [i violent. Iar biserica nu a irosit prea mult timp `ntrist`ndu-se.
Dimpotriv\, s-a gr\bit s\ aprobe ac]iunea asasinilor regelui. Exist\
chiar o scrisoare adresat\ lui Wilfrid de York de c\tre un prelat franc,
care `ncearc\ s\ explice [i s\ justifice regicidul.18
At`t trupul ne`nsufle]it c`t [i statutul postum al lui Dagobert au
fost afectate de o serie de vicisitudini bizare. Ini]ial, a fost `nmor-
m`ntat la Stenay, `n capela regal\ Saint Rémy. ~n 872 – cu aproape Regatele merovingiene
264 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

dou\ secole mai t`rziu – a fost exhumat [i mutat `ntr-o alt\ biseric\.
Aceasta a fost numit\ Biserica Sf`ntul Dagobert, pentru c\, `n
acela[i an, fostul rege a fost canonizat – dar nu de c\tre Pap\ (care,
p`n\ `n 1159, nu a solicitat dreptul absolut asupra canoniz\rilor), ci
de un conclav arhiepiscopal. Motivul canoniz\rii lui Dagobert nu
este limpede. Dup\ o anumit\ surs\, canonizarea se datoreaz\
credin]ei c\ moa[tele sale ar fi ap\rat Stenay-ul de incursiunile
vikingilor – cu toate c\ explica]ia ridic\ un semn de `ntrebare, pen-
tru c\, `n primul r`nd, nu se [tie de ce tocmai acele relicve ar fi avut
o asemenea putere. ~n aceast\ privin]\, ignoran]a autorit\]ilor
ecleziastice este penibil\. Acestea admit c\, dintr-un motiv anume,
Dagobert a devenit obiectul unui cult [i c\ are propriul s\u praznic,
`n ziua de 23 decembrie, cea a comemor\rii mor]ii sale.19 Dar este
extrem de greu de `n]eles de ce ar fi fost at`t de venerat. Desigur,
este foarte posibil ca biserica s\ se fi sim]it vinovat\ din cauza rolu-
lui avut `n asasinarea regelui. Canonizarea lui Dagobert ar putea
reprezenta o `ncercare de a-[i r\scump\ra gre[eala. Totu[i, chiar [i
`n acest caz, nu se [tie nici de ce un asemenea de gest ar fi fost
necesar, nici de ce a fost f\cut abia dup\ dou\ secole.
At`t ora[ul Stenay c`t [i Biserica Sf`ntul Dagobert [i, poate, [i
moa[tele pe care le con]inea, au avut o semnifica]ie deosebit\ pentru
o serie de personalit\]i ilustre din secolele ce au urmat. De exemplu,
`n 1069, ducele de Lorena – bunicul lui Godfroi de Bouillon – i-a
acordat bisericii protec]ia sa special\ [i a plasat-o sub auspiciile
aba]iei Gorze, cu care se `nvecina. Cu c`]iva ani mai t`rziu, un nobil
local a pus st\p`nire pe biseric\. ~n 1093, Godfroi de Bouillon a adu-
nat o armat\ [i a supus Stenay-ul unui adev\rat asediu – dup\ toate
aparen]ele, doar pentru a recuceri biserica [i a o reda aba]iei Gorze.
~n timpul Revolu]iei Franceze, biserica a fost distrus\ [i
moa[tele Sf`ntului Dagobert, ca multe altele de pe teritoriul Fran]ei,
au fost `mpr\[tiate. ~n zilele noastre, un craniu incizat `n mod ritu-
al, despre care se presupune c\ ar fi al lui Dagobert, se afl\ `n
custodia unei m`n\stiri din Mons. Celelalte moa[te ale regelui au
disp\rut. Dar, pe la jum\tatea secolului al nou\sprezecelea, a fost
descoperit un document foarte ciudat. Era un poem, o litanie
compus\ din dou\zeci [i unu de versuri, intitulat\ „De sacta
Dagoberto martyre prose“ – [i suger`nd c\ Dagobert fusese marti-
rizat cu sau din cauza unui anume scop. Se presupune c\ poemul Dinastia merovingian\ – Regii
dateaz\ cel pu]in din Evul Mediu, dac\ nu cumva chiar mai de Din lucrarea lui Henri Lobineau (Henri de Lénoncourt)
266 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
timpuriu. {i, ceea ce este suficient de semnificativ, a fost descope-
rit la M`n\stirea Orval.20
Uzurpatorii carolingieni
La drept vorbind, Dagobert nu a fost ultimul rege din dinastia
merovingian\. De fapt, monarhii merovingieni [i-au p\strat statu-
tul, cel pu]in nominal, pentru `nc\ trei sferturi de secol. Dar ace[ti
ultimi reprezentan]i ai dinastiei [i-au meritat numele de „regi
nevolnici“. Mul]i dintre ei erau extrem de tineri. Ca urmare, erau
adesea lipsi]i de putere, pioni neajutora]i `n m`inile [ambelanilor
palatului, incapabili s\-[i exercite autoritatea sau s\ ia decizii pro-
prii. ~n realitate, erau ceva mai mult dec`t victime. {i nu pu]ini au
fost sacrifica]i.
~n plus, ultimii merovingieni apar]ineau unor ramuri mai noi ale
dinastiei, nefiind vl\starele principalei linii de descenden]\ din Clo-
vis [i Meroveu. Aceast\ linie principal\ fusese detronat\ la moartea
lui Dagobert al II-lea. Din toate punctele de vedere, asasinarea
acestuia poate fi considerat\ sf`r[itul dinastiei merovingienilor. ~n
754, c`nd a murit Childeric al III-lea, `n ceea ce prive[te preluarea
puterii dinastice, totul a fost o formalitate. Linia de s`nge a regilor
merovingieni ai francilor fusese `ntrerupt\ cu mult `nainte.
Din m`inile merovingienilor, puterea a trecut `n cele ale [ambe-
lanilor – un proces care `ncepuse deja `naintea asasin\rii lui
Dagobert. Un [ambelan al palatului, Pepin d’Heristal, a fost cel
care a pus la cale moartea acestuia. Iar succesorul lui Pepin
d’Heristal a fost fiul s\u, renumitul Charles Martel.
Posteritatea `i consider\ pe Charles Martel una dintre cele mai
eroice personalit\]i ale istoriei Fran]ei. Nu exist\ dubii asipra faptu-
lui c\ laudele care i se aduc s`nt, `n mare m\sur\, `ntemeiate. ~n
anul 732, `n urma b\t\liei de la Poitiers, sub conducerea lui s-a pus
cap\t invaziei maurilor `n Fran]a [i, `n virtutea victoriei ob]inute,
Charles a fost considerat, `ntr-un anumit sens, at`t „ap\r\torul cre-
din]ei“ c`t [i „salvatorul cre[tin\t\]ii“. Dar este curios c\, `n ciuda
puterii pe care o de]inea, Charles Martel nu a f\cut nici o tentativ\
de a ob]ine tronul – pe care, cu siguran]\, l-ar fi putut prelua f\r\
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 267
efort. De fapt, se pare c\ `l privea cu o team\ supersti]ioas\ – [i,
dup\ toate probabilit\]ile, `l considera o prerogativ\ exclusiv mero-
vingian\. Iar despre succesorii s\i, care au ocupat tronul, se [tie c\
s-au str\duit din r\sputeri s\-[i asigure legitimitatea c\s\torindu-se
cu prin]ese merovingiene.
Charles Mattel a murit `n anul 741. Zece ani mai t`rziu, fiul s\u,
Pepin al III-lea, [ambelan al palatului sub regele Childeric al III-lea,
a pretins `n mod oficial tronul, dup\ ce a ob]inut sprijinul bisericii.
„Cine ar trebui s\ fie rege?“ l-au `ntrebat pe Pap\ ambasadorii lui
Pepin. „Acela care de]ine `ntr-adev\r puterea sau acela care, de[i
este numit rege, nu are nici o putere?“ Papa s-a pronun]at `n
favoarea lui Pepin. Prin autoritatea sa apostolic\, a poruncit ca
Pepin s\ devin\ regele francilor – `nc\lc`nd, f\r\ ru[ine, pactul
`ncheiat cu Clovis cu dou\ secole [i jum\tate mai `nainte. Ob]in`nd
astfel aprobarea Romei, Pepin l-a detronat pe Childeric al III-lea,
l-a `nchis `ntr-o m`n\stire [i – ca s\-l umileasc\ sau ca s\-l v\du-
veasc\ de puterile sale „magice“, sau `n ambele scopuri – i-a
retezat pletele considerate sacre. Patru ani mai t`rziu, Childeric a
murit [i dreptul lui Pepin la tron nu a mai fost contestat.21
Cu un an `nainte, intrase `n scen\ un document care `l favoriza
[i care, ulterior, a deviat cursul istoriei occidentale. Documentul era
numit „Dona]ia lui Constantin“. Ast\zi, lipsa de autenticitate a
acestuia nu este pus\ la `ndoial\; se [tie c\ era un fals, `ntocmit –
nu cu prea mult\ iscusin]\ – `n cancelaria papal\. Dar `n epoca
aceea a fost considerat autentic, iar influen]a sa a fost enorm\.
„Dona]ia lui Constantin“ data, aparent, din vremea prezumtivei
convertiri la cre[tinism a lui Constantin, `n anul 312 d.Hr. Conform
acesteia, `mp\ratul `i d\ruia episcopului Romei, `n mod oficial,
`nsemnele puterii imperiale, care deveneau astfel proprietatea bis-
ericii.
~n continuare, „Dona]ia“ pretindea c\ acela[i Constantin ar fi
fost cel care, pentru prima oar\, l-a declarat pe episcopul Romei
„Loc]iitorul lui Hristos“, oferindu-i statutul de `mp\rat. Iar episco-
pul, `n virtutea puterii sale de „Loc]iitor al lui Hristos“, i-ar fi
`napoiat lui Constantin `nsemnele regalit\]ii, care le-a de]inut apoi
cu permisiunea [i cu binecuv`ntarea bisericii – mai mult sau mai
pu]in sub forma unui `mprumut.
Implica]iile acestui document s`nt suficient de clare. Conform
„Dona]iei lui Constantin“, episcopul de Roma era autoritatea
268 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
suprem\ a cre[tin\t\]ii, at`t din punct de vedere laic c`t [i din punct
de vedere spiritual. Era, de fapt, un `mp\rat papal, care putea dis-
pune, dup\ bunul s\u plac, de coroana imperial\ [i care `[i putea
delega puterea sau, dup\ propria sa apreciere, doar o anumit\ parte
a acesteia. Cu alte cuvinte, de]inea, prin gra]ia lui Hristos, dreptul
incontestabil de a `nsc\una sau detrona regii. Din „Dona]ia lui Con-
stantin“ deriv\, `n ultim\ instan]\, autoritatea ulterioar\ a Vaticanu-
lui `n ceea ce prive[te problemele laice.
Invoc`nd puterea astfel dob`ndit\, biserica [i-a folosit influen]a `n
favoarea lui Pepin al III-lea. A fost inventat\ o ceremonie prin inter-
mediul c\reia s`ngele uzurpatorilor sau, `n acela[i scop, al oricui
altcuiva, putea fi declarat sacru. Aceasta a devenit apoi cunoscut\ drept
`ncoronare sau ungere – `n sensul dat acestor termeni `n Evul Mediu [i
`n timpul Rena[terii. La `ncoronarea lui Pepin, episcopilor li s-a permis
pentru prima oar\ s\ participe la un astfel de eveniment de pe pozi]ii
egale cu cele ale nobililor mireni. Iar ceremonia `n sine nu mai avea
semnifica]ia recunoa[terii unui rege sau a unui pact `ncheiat cu acesta.
Era `n mod efectiv crearea unui rege.
Ritualul ungerii a suferit modific\ri similare. ~n trecut, c`nd se mai
`nt`mpla s\ fie practicat, era o `nzestrare ritual\ – un act de recunoa[tere
[i de confirmare. Dar acum c\p\ta o nou\ semnifica]ie. Acum ac]iona
cu prec\dere asupra s`ngelui, pe care, `n mod „miraculos“, `l putea
sanctifica. Devenise mult mai mult dec`t un gest simbolic. Era, literal-
mente, ceremonia prin care unui conduc\tor i se conferea gra]ia divin\.
Iar Papa, `nf\ptuind-o, devenea supremul intermediar dintre Dumnezeu
[i regi. Prin ritualul ungerii, biserica `[i aroga dreptul de a fabrica regi.
S`ngele era acum mai prejos dec`t uleiul. {i, `n ultim\ instan]\, to]i regii
`i erau subordona]i [i aservi]i Papei.
~n anul 754, la Ponthion, Pepin al III-lea a fost, `n mod oficial,
uns ca rege, inaugur`nd astfel dinastia carolingian\. De[i numele
deriv\ de la Charles Martel, este de obicei asociat cu cel mai faimos
dintre regii carolingieni, Carol cel Mare, Carolus Magnus sau, a[a
cum este cel mai bine cunoscut, Charlemagne. ~n anul 800, acesta a
fost proclamat Sf`nt ~mp\rat Roman – un tiltlu care, `n virtutea
pactului `ncheiat cu Clovis cu trei secole `nainte, le era destinat, `n
exclusivitate, descenden]ilor merovingieni. Astfel, Roma a devenit
cetatea de scaun a unui imperiu care a acoperit tot vestul Europei [i
ai c\rui conduc\tori au domnit numai cu binecuv`ntarea Papei.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 269
~n anul 496, biserica se angajase s\ vegheze asupra perpetu\rii
liniei de s`nge merovingiene. {i `nc\lcase, pe furi[, `n]elegerea,
aprob`nd asasinarea lui Dagobert, ticluind ceremonia `ncoron\rii [i
a ungerii [i sus]in`nd preten]ia lui Pepin asupra tronului. Prin `nco-
ronarea lui Carol cel Mare, aceast\ tr\dare devenea nu numai publi-
c\, ci [i un fapt `mplinit. Sau, cu cuvintele unui istoric modern:
De aceea, nu putem fi siguri c\ ungerea cu mir a carolingie-
nilor era menit\ s\ compenseze pierderea calit\]ilor miraculoase
ale s`ngelui, simbolizate prin lungimea pletelor. Dac\ ceremonia
oferea o compensare, atunci era pentru pierderea `ncrederii, `n
urma `nc\lc\rii unui jur\m`nt de loialitate `ntr-un mod extrem de
revolt\tor.22
{i, din nou, „stabilind ritualul de fabricare a regilor prin ungere,
Roma a stabilit o direc]ie... care, `ntr-un fel, cur\]a con[tiin]ele
«tuturor francilor»“.23
Totu[i, nu chiar toate con[tiin]ele. Se pare c\ p`n\ [i uzurpatorii
au fost cuprin[i, dac\ nu de un sim] al vinov\]iei, cel pu]in de o
nevoie acut\ de stabilire a legitimit\]ii. ~n acest scop, imediat dup\
ceremonia ungerii, Pepin al III-lea s-a c\s\torit, `n mod ostentativ,
cu o prin]es\ merovingian\. Iar Carol cel Mare a f\cut acela[i lucru.
Mai mult, se pare c\ Carol cel Mare era perfect con[tient de
tr\darea implicat\ de `ncoronarea sa. Conform unor m\rturii ale
contemporanilor s\i, ceremonia a fost regizat\ cu mult\ grij\, sub
`ndrumarea Papei [i f\r\ [tirea monarhului franc. Iar Carol cel Mare
a p\rut s\ fie at`t surprins c`t [i extrem de st`njenit. ~ncoronarea fu-
sese deja preg\tit\, pe ascuns, c`nd Carol cel Mare a fost momit la
Roma [i convins s\ asiste la o liturghie special\. Dup\ ce [i-a ocu-
pat locul `n biseric\, Papa, f\r\ s\-l previn\, a plasat o coroan\ dea-
supra capului s\u, `n timp ce mul]imea l-a aclamat drept „Carol,
August, `ncoronat de Dumnezeu, mare [i de pace iubitor `mp\rat al
romanilor“. Conform relat\rii unui cronicar din acele vremuri, „ el
(Carol cel Mare) a spus, c`t se poate de clar, c\ nu ar fi intrat deloc
`n catedral\ `n ziua aceea, cu toate c\ era cea mai mare s\rb\toare a
bisericii, dac\ ar fi [tiut dinainte ce pusese la cale Papa“.24
Dar, cu sau f\r\ aprobarea lui Carol cel Mare, pactul `ncheiat cu
Clovis [i cu descenden]ii s\i fusese `nc\lcat cu neru[inare. {i investi-
ga]iile noastre au ar\tat c\ aceast\ tr\dare, cu toate c\ s-a petrecut
270 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
acum mai bine de 1100 de ani, continu\ s\ fie dureroas\ pentru
Prioria din Sion. Mathieu Paoli, cercet\torul independent pe care
l-am citat `n capitolul anterior, a ajuns la o concluzie similar\:
Pentru ei (membrii Prioriei din Sion), singura aristocra]ie
autentic\ este aceea de origine vizigot\/merovingian\. Carolin-
gienii, ca [i to]i cei care le-au urmat, nu s`nt dec`t uzurpatori. De
fapt, ace[tia nu erau dec`t ni[te slujba[i ai regelui, `ns\rcina]i cu
administrarea teritoriilor – care, dup\ ce [i-au transmis `n mod ere-
ditar dreptul de a guverna aceste ]inuturi, au acaparat, pur [i
simplu, puterea. ~n anul 800, prin consacrarea lui Carol cel Mare,
biserica [i-a `nc\lcat jur\m`ntul fa]\ de ea `ns\[i, pentru c\, la
botezul lui Clovis, `ncheiase cu merovingienii o alian]\ care f\cuse
din Fran]a cea dint`i dintre fiicele sale.25
Eliminarea lui Dagobert al II-lea din istorie
De fapt, `n anul 679, odat\ cu asasinarea lui Dagobert al II-lea,
dinastia merovingian\ [i-a `ncetat existen]a. Iar `n anul 755, odat\
cu moartea lui Childeric al III-lea, merovingienii au p\rut s\ dispa-
r\ complet de pe scena istoriei. Totu[i, conform „documentelor Pri-
oriei“, `n realitate, linia de s`nge merovingian\ a supravie]uit,
perpetu`ndu-se, de la infantele Sigisbert al IV-lea, fiul lui Dagobert
[i al celei de-a doua dintre so]iile sale, Giselle de Razès, [i p`n\ `n
zilele noastre.
Nici existen]a lui Sigisbert, nici calitatea sa de mo[tenitor al lui
Dagobert nu s`nt puse la `ndoial\. Dar, conform tuturor surselor,
altele dec`t „documentele Prioriei“, nu se [tie ce anume i s-a
`nt`mplat. Anumite cronici presupun, `n mod implicit, c\ a fost ucis,
odat\ cu tat\l s\u [i cu restul familiei regale. Conform unei relat\ri
extrem de dubioase, ar fi murit, `ntr-un accident de v`n\toare, cu un
an sau doi `nainte de asasinarea lui Dagobert. Dac\ acesta este
adev\rul, atunci Sigisbert trebuie s\ fi fost un v`n\tor precoce,
pentru c\ nu putea avea mai mult de trei ani la data respectiv\.
Nu exist\ nici o `nregistrare care s\ consemneze, `n vreun fel,
moartea lui Sigisbert. {i, cu excep]ia celei din „documentele
Prioriei“, nici una care s\ consemneze c\ ar fi supravie]uit. Toat\
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 271
povestea pare s\ se fi pierdut `n „negura vremii“ [i nimeni nu pare
s\-[i fac\ probleme din aceast\ cauz\ – bine`n]eles, cu excep]ia Pri-
oriei din Sion. ~n orice caz, Sionul este, dup\ toate aparen]ele, de]i-
n\torul anumitor informa]ii care altora nu le-au fost accesibile sau a
c\ror importan]\ a fost considerat\ minor\ [i nu au mai constituit
obiectul unor investiga]ii ori care au fost suprimate `n mod
deliberat.
Nu este surprinz\tor faptul c\ nici o relatare despre soarta lui
Sigisbert nu a ajuns p`n\ la noi. P`n\ `n secolul al [aptesprezecelea,
nici despre Dagobert nu existau cronici la `ndem`na publicului.
Dup\ toate aparen]ele, `n Evul Mediu s-au f\cut `ncerc\ri sistema-
tice de a-l scoate pe Dagobert din istorie [i chiar de a-i nega
existen]a. Acum, Dagobert al II-lea poate fi g\sit `n orice enciclo-
pedie. Dar, `nainte de 1646, nici m\car existen]a sa nu era recunos-
cut\.26 Toate listele [i genealogiile regilor francezi `ntocmite mai
timpuriu `l omit, pur [i simplu, s\rind (`n ciuda flagrantei inco-
eren]e) de la Dagobert I la Dagobert al III-lea – unul din ultimii
monarhi merovingieni, care a murit `n anul 715. Dagobert al II-lea
[i-a reg\sit locul `n listele oficiale ale regilor francezi abia `n 1655.
}in`nd cont de acest proces de eradicare, nu am avut de ce s\ fim
uimi]i de lipsa relat\rilor referitoare la Sigisbert. {i nu am putut
dec`t s\ b\nuim c\, indiferent ce informa]ii au existat, acestea au
fost eliminate `n mod inten]ionat.
Dar, ne-am `ntrebat, de ce ar fi trebuit ca Dagobert al II-lea s\
fie eliminat din istorie? Ce s-ar fi putut ascunde astfel? De ce ar fi
dorit cineva s\ nege `ns\[i existen]a unui om? Desigur, un r\spuns
plauzibil este c\, prin aceasta, s-ar fi `ncercat negarea existen]ei
mo[tenitorilor s\i. Dac\ Dagobert nu ar fi existat, nici Sigisbert nu
ar fi putut exista. Dar de ce, tocmai `n secolul al [aptesprezecelea,
ar mai fi fost at`t de important s\ nu se [tie c\ Sigisbert a tr\it vreo-
dat\? Doar pentru c\ supravie]uise `ntr-adev\r [i pentru c\ descen-
den]ii s\i erau considera]i o amenin]are.
Ni s-a p\rut c`t se poate de limpede faptul c\ aveam de-a face
cu un anumit fel de „acoperire“. Era evident c\ anumite persoane
sus-puse ar fi avut ceva important de pierdut dac\ supravie]uirea
lui Sigisbert ar fi fost adus\ la cuno[tin]a tuturor. ~n secolul al
nou\lea [i, probabil, nu mai departe de epoca cruciadelor, `n
pierdere p\reau s\ nu fie dec`t Biserica Romano-Catolic\ [i casa
domnitoare a Fran]ei. Dar de ce continua subiectul s\ prezinte
272 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
importan]\ `n epoca lui Ludovic al XIV-lea? Desigur, nu putea fi
vorba dec`t de un punct de vedere academic, pentru c\, `ntre timp,
trei dinastii franceze ap\ruser\ [i disp\ruser\, iar protestantismul
pusese cap\t hegemoniei bisericii catolice. Asta doar dac\ nu
cumva s`ngele merovingian avea `ntr-adev\r o caracteristic\ spe-
cial\. Nu o „`nsu[ire magic\“, ci altceva – ceva ce `[i p\stra for]a
exploziv\ chiar [i dup\ ce supersti]iile legate de s`ngele miraculos
c\zuser\ `n uitare.
Principele Guillem de Gellone,
conte de Razès
Conform „documentelor Prioriei“, dup\ moartea tat\lui s\u,
Sigisbert al IV-lea a fost salvat de surorile sale, care s-au furi[at
`mpreun\ cu el c\tre sud, unde se afla domeniul mamei sale, prin]e-
sa vizigot\ Giselle de Razès. Se poveste[te c\ ar fi ajuns `n Langue-
doc `n anul 681 sau foarte cur`nd dup\ aceea [i c\ ar fi primit – sau
mo[tenit – titlurile unchiului s\u, duce de Razès [i conte de Rhédae.
Se mai poveste[te [i c\ ar fi primit porecla sau diminutivul
„Plant-Ard“ (devenit mai t`rziu Plantard), provenit din calificativul
„rejéton ardent“ – „ml\di]\ p\tima[\“ a vi]ei merovingiene. Se spune
c\, sub acest nume [i purt`nd titlurile dob`ndite de la unchiul s\u,
[i-ar fi perpetuat spi]a. {i c\, `n anul 886, punctul culminat al uneia
dintre ramurile descenden]ei sale ar fi fost reprezentat de un anume
Bernard Plantavelu – nume aparent derivat din Plant-ard sau Plan-
tard – al c\rui fiu a devenit primul duce de Aquitania.
Conform constat\rilor noastre, nici un istoric independent nu a
confirmat – sau infirmat – aceste afirma]ii. Subiectul a fost, pur [i
simplu, ignorat `n `ntregime. Dar dovezile circumstan]iale pledeaz\
cu elocven]\ `n favoarea faptului c\, `ntr-adev\r, Sigisbert ar fi
supravie]uit pentru a-[i perpetua neamul. Asidua `ndep\rtare a lui
Dagobert din istorie confer\ credibilitate acestei concluzii. Neg`n-
du-i-se existen]a, orice linie de descenden]\ care l-ar avea drept
punct de pornire ar fi invalidat\. {i este explica]ia unei ac]iuni alt-
fel inexplicabile. Printre alte dovezi, exist\ un hrisov dat`nd din
anul 718, care se refer\ la `ntemeierea unei m`n\stiri – la c`teva
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 273
mile de Rennes-le-Château – de c\tre „Sigisbert, conte de Rhédae
[i so]ia sa, Magdala“.27 Excep]ie f\c`nd acest act, vreme de un
secol nu s-a mai auzit nimic despre titlurile Rhédae sau Razès. Iar
c`nd unul dintre ele a reap\rut, aceasta s-a `nt`mplat `ntr-un context
extrem de interesant.
~n anul 742, `n sudul Fran]ei exista un stat independent [i deplin
autonom – un principat, conform unor `nregistr\ri, un regat `n toat\
puterea cuv`ntului, conform altora. ~n ceea ce `l prive[te, documen-
ta]ia este sumar\ [i istoria este confuz\ – de fapt, cei mai mul]i
istorici nu-i cunosc existen]a. Dar a fost recunoscut, `n mod oficial,
de c\tre Carol cel Mare [i succesorii s\i, ca [i de c\tre califul din
Bagdad [i lumea islamic\. A fost recunoscut, `n sil\, [i de biseric\,
c\reia i-a confiscat o serie de domenii. {i a supravie]uit p`n\ `n
secolul al nou\lea.
La un moment dat, `ntre anii 759 [i 768, conduc\torul acestui
stat – `n care erau incluse Razès [i Rennes-le-Château – a fost
proclamat rege `n mod oficial. ~n ciuda dezaprob\rii Romei, a fost
recunoscut ca atare de c\tre carolingieni, c\rora li s-a aservit `n
calitate de vasal. ~n relat\rile existente, este cel mai adesea numit
Theodoric sau Thierry. Iar majoritatea speciali[tilor moderni `l con-
sider\ un descendent merovingian.28 Nu exist\ nici o dovad\ care
s\ precizeze firul acestei descenden]e. Este foarte posibil s\ fie
vorba de un urma[ al lui Sigisbert. ~n orice caz, nu exist\ nici o
`ndoial\ asupra faptului c\, `n anul 790, fiul lui Theodoric, Guillem
de Gellone, purta titlul de conte de Razès – cel pe care se spune c\
Sigisbert l-a de]inut [i l-a l\sat mo[tenire descenden]ilor s\i.
Guillem de Gellone a fost unul dintre cei mai faimo[i b\rba]i ai
timpului s\u – `ntr-o asemenea m\sur\ `nc`t, `n ceea ce `l prive[te,
realitatea istoric\ este umbrit\ de legend\, ca [i `n cazul lui Carol
cel Mare [i al lui Godfroi de Bouillon. ~naintea epocii cruciadelor,
a devenit eroul a cel pu]in [ase opere epice de importan]\ major\,
poeme eroice similare cu renumitul C`nt al lui Roland. ~n Divina
Comedie, Dante i-a conferit un statut de o inegalabil\ m\re]ie. Dar
Guillem devenise obiectul aten]iei literare chiar `nainte de Dante.
La `nceputul secolului al treisprezecelea, a devenit personajul prin-
cipal din Willehalm, un poem epic neterminat, compus de Wolfram
von Eschenbach – a c\rui capodoper\, Parzival, este probabil cel
mai important dintre romanele cavalere[ti dedicate misterelor
Sf`ntului Graal. La `nceput ni s-a p\rut oarecum ciudat faptul c\
274 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Wolfram – care, `n celelalte opere ale sale, se refer\ la Graal, la
„familia Graalului“ [i la descenden]ii acesteia – s-a dedicat pe
nea[teptate unui subiect `n mod at`t de radical diferit, ca Guillem de
Gellone. Pe de alt\ parte, `ntr-un alt poem, acela[i Wolfram plasa
„castelul Graalului“, s\la[ul „familiei Graalului“, `n Pirinei – pe
teritoriul care, la `nceputul secolului al nou\lea, era domeniul lui
Guillem de Gellone.
Guillem a avut leg\turi str`nse cu Carol cel Mare. De fapt, una
dintre surorile sale s-a c\s\torit cu un fiu al lui Carol cel Mare,
realiz`nd astfel o leg\tur\ dinastic\ cu s`ngele imperial. Iar Guillem
`nsu[i a fost unul dintre cei mai importan]i comandan]i din oastea
lui Carol cel Mare `n ne`ncetatul s\u r\zboi `mpotriva maurilor. ~n
anul 803, la scurt timp dup\ `ncoronarea lui Carol cel Mare ca
`mp\rat al Sf`ntului Imperiu Roman, Guillem a cucerit Barcelona,
dubl`ndu-[i astfel propriul teritoriu [i extinz`ndu-[i influen]a dinco-
lo de Pirinei. Carol cel Mare i-a fost at`t de recunosc\tor pentru ser-
viciile aduse, `nc`t statutul inalterabil al principatul s\u a fost
confirmat printr-o hot\r`re imperial\. Hrisovul care ratifica hot\-
r`rea s-a pierdut sau a fost distrus, dar exist\ extrem de multe
m\rturii care `i atest\ existen]a.
Speciali[ti independen]i [i necontesta]i au `ntocmit genealogii
detaliate ale lui Guillem de Gellone – care includ familia [i descen-
den]ii acestuia.29 Dar aceste surse nu ofer\ nici o indica]ie legat\
de antecesorii lui Guillem – cu excep]ia tat\lui s\u, Theodoric. Pe
scurt, adev\rata origine a familiei sale r\m`ne `nv\luit\ `n mister.
Iar erudi]ii [i istoricii contemporani s`nt, `n general, destul de
nedumeri]i de aceast\ apari]ie enigmatic\, ca din senin, a unei case
at`t de nobile [i de influente. ~n orice caz, un anumit fapt este sigur.
~n anul 886, ramura lui Guillem de Gellone a ajuns `ntr-un punct
culminant, reprezentat de un anumit Bernard Plantavelu, care a
`ntemeiat ducatul de Aquitania. Cu alte cuvinte, o aceea[i persoan\
reprezint\ at`t punctul culminat al descenden]ei lui Guillem, c`t [i
al celei atribuite lui Sigisbert al IV-lea [i urma[ilor s\i prin „docu-
mentele Prioriei“.
Desigur c\ am fost tenta]i s\ tragem concluzii pripite [i s\
folosim genealogiile furnizate de aceste „documente ale Prioriei“
pentru a astupa lacunele istoriei oficiale. Am fost tenta]i s\ pre-
supunem c\ misterio[ii `nainta[i ai lui Guillem de Gellone erau
Dagobert al II-lea, Sigisbert al IV-lea [i `ntreaga linie principal\ a
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 275
dinastiei merovingiene detronate – acea linie men]ionat\ `n „docu-
mentele Prioriei“ sub numele Plant-Ard sau Plantard.
Din nefericire, nu puteam s\ o facem. Dat\ fiind confuzia gene-
rat\ de `nregistr\rile existente, nu puteam stabili o leg\tur\ exact\
[i irevocabil\ `ntre linia Plantard [i aceea a lui Guillem de Gellone.
~ntr-adev\r, era posibil ca cele dou\ linii s\ fie identice. Pe de alt\
parte, la un moment dat, ar fi putut fi interconectate printr-o c\s\-
torie. Exista o singur\ certitudine – faptul c\ am`ndou\ culminau,
`n anul 886, prin Bernard Plantavelu [i ducii de Aquitania.
De[i nu coincideau `ntotdeauna cu cele din „documentele Prio-
riei“ `n ceea ce prive[te datele [i traducerea numelor, genealogiile
legate de Guillem de Gellone puteau reprezenta o anumit\ confir-
mare independent\ a celor dint`i. Puteam astfel accepta, cu titlu de
prob\, c\, `n lipsa unor dovezi contradictorii, c\ linia de s`nge
merovingian\ a continuat `ntr-adev\r, mai mult sau mai pu]in sub
forma men]ionat\ `n „documentele Prioriei“. ~n aceea[i manier\,
puteam accepta c\ Sigisbert a supravie]uit `ntr-adev\r uciderii
tat\lui s\u, c\ a adoptat `ntr-adev\r numele de familie Plantard [i
c\, `n calitate de conte de Razès, a perpetuat `ntr-adev\r linia de
s`nge a lui Dagobert.
Prin]ul Ursus
Bine`n]eles, `n anul 886, „ml\di]a p\tima[\ a vi]ei merovingi-
ene“ rodise, ramific`ndu-se `ntr-un arbore de familie vast [i compli-
cat. Bernard Plantavelu [i ducii de Aquitania reprezentau una
dintre ramuri. Dar existau `nc\ multe altele. Astfel, „documentele
Prioriei“ men]ioneaz\ c\ nepotul lui Sigisbert al IV-lea, Sigisbert al
VI-lea, a fost cunoscut sub numele de „Prin]ul Ursus“. ~ntre 877 [i
879, se spune c\ ar fi fost proclamat, `n mod oficial, drept „Regele
Ursus“. Se spune c\ acesta, ajutat fiind de doi nobili – Bernard
d’Auvergne [i marchizul de Gothie – a ini]iat o rebeliune `mpotriva
lui Ludovic al II-lea al Fran]ei, `ncerc`nd s\ rec`[tige mo[tenirea
care i se cuvenea.
{i al]i istorici confirm\ c\ o astfel de rebeliune a avut `ntr-ade-
v\r loc, `ntre anii 877 [i 879. Aceea[i istorici `i amintesc pe
Bernard d’Auvergne [i pe marchizul de Gothie. Dar conduc\torul
276 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
sau instigatorul mi[c\rii nu este men]ionat anume drept Sigisbert al
VI-lea. Exist\, `n schimb, referiri la un anume „Prin] Ursus“. ~n
plus, se [tie c\ acela[i personaj a fost implicat `ntr-o ceremonie
stranie, bine pus\ la punct, care a avut loc la N`mes, ocazie cu care
cinci sute de clerici au intonat, `mpreun\, Te Deum.30 Toate rela-
t\rile subliniaz\ faptul c\ respectiva ceremonie p\rea s\ fie o `nco-
ronare. Este foarte posibil s\ avem de-a face cu acea `ncoronare la
care de refer\ „documentele Prioriei“ – proclamarea „Prin]ului
Ursus“ drept rege.
Din nou, alte documente, independente, le sus]in pe cele `ntoc-
mite de Priorie. Din nou, cele din urm\ par s\ aduc\ la lumin\ infor-
ma]ii inexistente `n alte surse – informa]ii care suplinesc [i uneori
chiar ajut\ la explicarea unor hiatusuri `n istoria oficial\. ~n cazul de
fa]\, dup\ toate aparen]ele, ni se explic\ cine era, de fapt, misteriosul
„Prin] Ursus“ – un descendent direct, prin intermediul lui Sigisbert al
IV-lea, al lui Dagobert al II-lea, regele asasinat. Iar rebeliunea, c\reia,
p`n\ `n prezent, istoricii nu i-au deslu[it motivul, pare acum s\ fie o
`ncercare lesne de `n]eles a deposedatei dinastii merovingiene de a-[i
redob`ndi mo[tenirea – acea mo[tenire conferit\ de Roma prin pactul
cu Clovis, pe care, ulterior, tot Roma l-a `nc\lcat.
At`t „documentele Prioriei“ c`t [i sursele independente relateaz\
c\ rebeliunea a e[uat, „Prin]ul Ursus“ [i alia]ii s\i fiind `nfr`n]i `n
b\t\lia desf\[urat\ la Poitiers, `n anul 881. Ca urmare, se spune c\
familia Plantard [i-a pierdut posesiunile din sudul Fran]ei – dar
membrii s\i au reu[it s\ p\streze titlul de atunci pur onorific de
duce de Rhédae [i conte de Razès. Se mai spune c\ „Prin]ul Ursus“
a murit `n Bretania, dup\ ce linia sa de s`nge s-a aliat, prin c\s\-
torie, cu aceea a casei ducale bretone. A[adar, c\tre sf`r[itul secolu-
lui al nou\lea, s`ngele merovingian curgea at`t prin venele ducilor
de Aquitania c`t [i prin ale ducilor de Bretania.
Se poveste[te c\, `n anii care au urmat, familia – inclusiv Alain,
viitorul duce de Bretania – s-a refugiat `n Anglia, d`nd na[tere
ramurii numite „Planta“. Speciali[ti independen]i confirm\, din
nou, faptul c\ Alain, familia sa [i anturajul lor, au fugit din calea
vikingilor, ajung`nd `n Anglia. Conform „documentelor Prioriei“,
unul dintre descenden]ii de pe o ramur\ englez\ a familiei, numit
Bera al VI-lea, a fost supranumit „Arhitectul“. Se spune c\ el [i
descenden]ii s\i, pentru care Anglia sub regele Athelstan a fost un
adev\rat rai, au practicat „arta construc]iei“ – o referin]\ aparent
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 277
enigmatic\. Este interesant faptul c\ surse masonice plaseaz\ ori-
ginea francmasoneriei chiar `n aceast\ ]ar\, `n epoca aceluia[i rege
Athelstan.31 Ne-am `ntrebat dac\, pe l`ng\ preten]ia sa la tronul
Fran]ei, linia de s`nge merovingian\ nu era cumva implicat\ [i `n
altceva, aflat `n inima francmasoneriei.
Familia Graalului
Mitologia Evului Mediu este la fel de bogat\ [i de r\sun\toare
ca aceea a Greciei [i a Romei antice. O parte dintre miturile acestei
epoci se refer\, de[i exager`nd cu frenezie, la personaje reale,
istorice – la Arthur, la Roland [i la Carol cel Mare sau la Rodrigo
Díaz de Vivar, cunoscut tuturor drept Cidul. Alte legende – ca, de
exemplu, cele despre Graal – par, la o prim\ vedere, s\ aib\ o baz\
real\ mult mai firav\.
Una dintre cele mai frumoase [i mai evocatoare legende medie-
vale este cea a lui Lohengrin, „Cavalerul Leb\d\“. Pe de o parte,
este str`ns interconectat\ cu fabuloasele romane cavalere[ti ale
Graalului; pe de alta, face referiri la anumite personaje istorice.
Modul `n care `mbin\ faptele reale cu roadele fanteziei o deosebe[te
de orice altceva. Iar prin intermediul unor lucr\ri precum opera lui
Wagner, atrac]ia arhetipului s\u a r\zb\tut p`n\ `n zilele noastre.
Conform relat\rilor medievale, Lohengrin – uneori numit
Helias, ceea ce implic\ unele conota]ii solare – era un vl\star al
derutantei [i misterioasei „familii a Graalului“. ~n poemul lui Wol-
fram von Eschenbach, el este, de fapt, fiul lui Parzival, „Cavalerul“
suprem „al Graalului“. Se poveste[te c\, `ntr-o bun\ zi, `n templul
sau castelul sacru al Graalului din Munsalvaesche, Lohengrin a
auzit cum clopotul capelei a `nceput s\ sune f\r\ s\ fi fost atins de
m`na vreunui om – semn c\ ajutorul s\u era ne`nt`rziat necesar,
undeva, `n lumea larg\. Strig\tul de ajutor venea, a[a cum este
destul de u[or de prev\zut, din partea unei tinere femei aflate la
ananghie – ducesa de Brabant32, conform unor surse, ducesa de
Bouillon, conform altora. Nobila doamn\ avea, cu disperare,
nevoie de un ap\r\tor, iar Lohengrin s-a gr\bit s\ plece c\tre ea
`ntr-o corabie `mpodobit\ cu lebede heraldice. L-a `nfr`nt, `ntr-o

Dinastia merovingian\ – Regii pierdu]i
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 279
singur\ lupt\, pe prigonitorul ducesei, apoi s-a c\s\torit cu aceea pe
care o salvase. Dar, `n noaptea nun]ii, a avertizat-o c\ exista o `ntre-
bare pe care nu trebuia s\ i-o pun\ niciodat\. Orice s-ar fi `nt`mplat,
so]ia lui nu trebuia s\ `l `ntrebe nici despre sorgintea [i str\mo[ilor
lui, nici despre ]inutul din care venise. Vreme de c`]iva ani, doamna
nu i-a `nc\lcat vrerea. Dar, p`n\ la urm\, curiozitatea ei fatal\ fiind
st`rnit\ de insinu\rile injurioase ale rivalilor, a rostit `ntrebarea
interzis\. Ca urmare, Lohengrin a fost silit s\ plece `n corabia sa cu
lebede, disp\r`nd pentru totdeauna dincolo de orizontul sc\ldat `n
lumina asfin]itului. {i-a l\sat `n urm\ so]ia [i un fiu a c\rui descen-
den]\ a r\mas incert\. Mai multe relat\ri sus]in c\ acel copil era fie
tat\l, fie bunicul lui Godfroi de Bouillon.
Unui om modern `i este greu s\ perceap\ m\re]ia statului lui
Godfroi `n con[tiin]a popular\ – nu doar `n propria sa epoc\, ci
chiar [i `n secolul al [aptesprezecelea. Ast\zi, c`nd ne g`ndim la
cruciade, ne vin `n minte Richard Inim\ de Leu, Regele Ioan [i,
poate, Ludovic al IX-lea (Sf`ntul Ludovic) [i Frederic Barbarossa.
Dar, p`n\ nu de mult, nici unul dintre ace[tia nu se bucura de
prestigiul lui Godfroi [i de entuziasmul st`rnit de acesta. Godfroi,
conduc\torul primei cruciade, era eroul popular suprem, eroul prin
excelen]\. Godfroi era cel care ini]iase cruciadele. Godfroi era cel
care cucerise Ierusalimul de la sarazini. Godfroi era cel care salvase
morm`ntul lui Hristos din m`inile necredincio[ilor. {i, mai presus
de toate, Godfroi era cel care `mbinase `naltele idealuri cavalere[ti
cu pietatea unui cre[tin fervent. De aceea nu este surprinz\tor
faptul c\ Godfroi a devenit obiectul unui cult care a d\inuit `nc\
mult timp dup\ moartea sa.
Av`nd `n vedere solemnitatea statutului s\u, este u[or de `n]eles
de ce Godfroi trebuia `nzestrat cu o sorginte mitic\ ilustr\. Este
u[or de `n]eles chiar [i de ce Wolfram von Eschenbach, ca [i al]i
povestitori medievali, au sim]it nevoia s\ `l lege direct de legendele
Graalului – s\ `l `nf\]i[eze drept un descendent direct al misterioa-
sei „familii a Graalului“. Iar atribuirea acestei origini fabuloase
devine [i mai u[or de `n]eles datorit\ faptului c\ adev\rata ob`r[ie a
lui Godfroi este necunoscut\. Istoria este sup\r\tor de nesigur\ `n
ceea ce prive[te ascenden]a acestuia.33
Dintre toate genealogiile lui Godfroi de Bouillon care au ie[it
p`n\ acum la lumin\, „documentele Prioriei“ ne-o furnizeaz\ pe cea
mai plauzibil\ – poate, cu adev\rat, pe prima care poate fi considerat\
280 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

plauzibil\. ~n m\sura `n care aceasta poate fi verificat\ – [i `n bun\

parte este verificabil\ –, s-a dovedit exact\. Nu am g\sit nici o
dovad\ care s\ o contrazic\, dar am descoperit multe care o sus]in. ~n
plus, acoper\ `n mod conving\tor lacunele surprinz\toare ale istoriei.
Conform acestei genealogii, Godfroi de Bouillon era – prin inter-
mediul str\bunicii sale, c\s\torite cu Hugues de Plantard `n anul 1009 –
unul dintre descenden]ii direc]i ai familiei Plantard. Cu alte cuvinte,
Godfroi avea s`nge merovingian, descinz`nd direct din Dagobert al
II-lea, din Sigisbert al IV-lea [i din linia „regilor pierdu]i“ – „les rois
perdus“. Vreme de patru secole, s`ngele regal al merovingienilor s-a
scurs, dup\ toate aparen]ele, de-a lungul unor arbori genealogici stufo[i.
{i `n final, `n urma unui proces analog altoirii vi]ei de vie, a dat na[tere
unui fruct: Godfroi de Bouillon, duce de Lorena. {i aici, `n casa de
Lorena, a prins r\d\cini noul s\u patrimoniu.
Aceast\ dezv\luire arunc\ asupra cruciadelor o nou\ lumin\
semnificativ\. Le putem acum percepe dintr-o alt\ perspectiv\ [i
putem `ntrez\ri, `n ceea ce le prive[te, ceva mai mult dec`t gestul
simbolic al recuceririi Sf`ntului Morm`nt din m`inile sarazinilor.
~n proprii s\i ochi, ca [i `ntr-ai sus]in\torilor s\i, Godfroi nu era,
probabil, doar ducele de Lorena. Trebuie s\ fi fost, de fapt, regele de
drept – un pretendent legitim, apar]in`nd dinastiei `nl\turate `n anul 679,
prin asasinarea lui Dagobert al II-lea. Dar dac\ Godfroi era adev\ratul
rege, atunci era, totodat\, un rege f\r\ regat. Iar `n Fran]a, dinastia
Capet, care se bucura de sus]inerea Bisericii Romano-Catolice, era, `n
acea epoc\, mult prea bine `nr\d\cinat\ pentru a fi detronat\.
Ce po]i face atunci c`nd e[ti un rege f\r\ regat? Probabil, s\-]i
g\se[ti unul. Sau s\ ]i-l creezi. S\ dob`nde[ti cel mai pre]ios regat
din `ntreaga lume – Palestina, }ara Sf`nt\, p\m`ntul pe care a p\[it
`nsu[i Isus. Nu ar fi fost conduc\torul unui astfel de regat egalul
oric\rui alt rege din Europa? {i, domnind asupra celui mai sacru
]inut de pe p\m`nt, nu [i-ar fi luat mult r`vnita revan[\ asupra bise-
ricii care, cu secole `nainte, `i tr\dase `nainta[ii?

Secretul derutant
Treptat, anumite piese ale jocului de puzzle `ncepeau s\-[i Dinastia merovingian\ – Regii pierdu]i
g\seasc\ locul. Dac\ prin venele lui Godfroi curgea s`ngele Din lucrarea lui Henri Lobineau (Henri de Lénoncourt)
282 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
merovingienilor, atunci o serie de fragmente aparent disparate `[i
schimbau statutul, devenind componentele unei `n[iruiri coerente.
Reu[eam acum s\ ne explic\m accentuarea unor elemente aparent
f\r\ leg\tur\, precum dinastia merovingian\ [i cruciadele, Dago-
bert al II-lea [i Godfroi, Rennes-le-Château, Cavalerii Templieri,
casa de Lorena, Prioria din Sion. Puteam chiar s\ urm\rim linia de
s`nge merovingian\ p`n\ `n zilele noastre – p`n\ la Alain Poher,
Henri de Montpézat (consortul reginei Danemarcei), Pierre Plantard
de Saint-Clair [i Otto de Habsburg, duce onorific de Lorena [i rege
al Ierusalimului.
Cu toate acestea, adev\rata `ntrebare crucial\ continua s\ ne
pun\ `n `ncurc\tur\. ~nc\ nu puteam `n]elege de ce linia de s`nge
merovingian\ era at`t de inexplicabil de important\ `n epoca
noastr\. Nu realizam de ce preten]ia ei trebuia s\ fie relevant\
pentru politica contemporan\ sau ce anume o `ndrept\]ise, de-a
lungul secolelor, s\ fac\ apel la loialitatea at`tor personalit\]i
remarcabile. {i nici nu puteam pricepe de ce ar fi fost justificat
sprijinul acordat unei monarhii merovingiene moderne, oric`t s-ar fi
dovedit de legitim\ din punct de vedere teoretic. Era c`t se poate de
limpede c\ ceva anume ne sc\pase din vedere.
CAPITOLUL 10
Semin]ia surghiunit\
Ar fi putut exista o caracteristic\ deosebit\ a liniei de s`nge
merovingiene – ceva mai mult dec`t acea legitimitate academic\ [i
teoretic\? Era, `n realitate, vorba despre ceva care, `ntr-un anume
fel, avea `ntr-adev\r importan]\ pentru contemporanii no[tri? Exista
ceva care ar fi putut afecta sau poate chiar modifica actualele insti-
tu]ii sociale, politice [i religioase? Aceste `ntreb\ri continuau s\ nu
ne dea pace. {i, cu toate acestea, p\reau s\ nu aib\ nici un r\spuns.
Am reluat studiul „documentelor Prioriei“, mai ales al celor mai
importante p\r]i din Dossiers secrets. Am recitit pasajele care, `nainte,
ni se p\ruser\ lipsite de `n]eles. Acum aveau sens, dar nu ne puteau
ajuta nici s\ dezleg\m misterul, nici s\ r\spundem la `ntreb\rile care
deveniser\ critice. Pe de alt\ parte, `nc\ mai existau pasaje al c\ror
mesaj continua s\ r\m`n\ neclar. Acestea nu rezolvau c`tu[i de pu]in
enigma, dar, `n lips\ de altceva, ne `ndreptau aten]ia asupra anumitor
aspecte – care, eventual, s-ar fi putut dovedi extrem de relevante.
A[a cum descoperisem deja, merovingienii `n[i[i, `n propriile lor
cronici, pretindeau c\ ar fi fost urma[ii anticilor troieni. Dar, conform
unor anumite „documente ale Prioriei“, vi]a merovingienilor existase
`nainte de asediul Troiei. Aceste documente sus]ineau c\ urmele
originii merovingienilor puteau fi descoperite `n Vechiul Testament.
De exemplu, genealogiile din Dossiers secrets erau `nso]ite de
numeroase note de subsol [i adnot\ri. Multe dintre acestea se refe-
reau `n mod expres la una dintre cele dou\sprezece semin]ii ale
vechiului Israel, semin]ia lui Veniamin. O astfel de referin]\ citeaz\
284 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
[i accentueaz\ trei pasaje biblice – Deuteronomul 33, Iosua 18 [i
Judec\torii 20 [i 21.
Deuteronomul 33 con]ine binecuv`nt\rile date de Moise patri-
arhilor fiec\ruia dintre cele dou\sprezece semin]ii. Pentru Venia-
min, Moise a spus: „Iubitul Domnului va sta l`ng\ El f\r\ primejdie
[i Dumnezeu `l va ocroti `n toat\ vremea [i el va odihni `ntre umerii
lui“. Cu alte cuvinte, Veniamin [i urma[ii lui au fost ale[i pentru a
primi o binecuv`ntare special\, `n\l]\toare. Cel pu]in at`t ne era
clar. Eram, fire[te, nedumeri]i de promisiunea c\ domnul „va odih-
ni `ntre umerii lui Veniamin“. Oare ar fi putut fi asociat\ cu legen-
darul semn din na[tere al merovingienilor – cu acea cruce ro[ie
dintre umeri? Leg\tura p\rea oarecum for]at\. Pe de alt\ parte,
existau alte similitudini, mai clare, `ntre Veniamin din Vechiul Tes-
tament [i subiectul investiga]iei noastre. Dup\ Robert Graves, de
exemplu, ziua dedicat\ lui Veniamin era 23 decembrie1 – ziua
praznicului lui Dagobert. Dintre cele trei clanuri incluse `n semin]ia
lui Veniamin f\cea parte cel al lui Ahiram – care, `ntr-un anume
mod nedeslu[it, ar fi putut avea o leg\tur\ cu Hiram, constructorul
Templului lui Solomon [i figura central\ a tradi]iei masonice. ~n
plus, cel mai devotat dintre discipolii lui Hiram se numea Benoni;
[i este demn de remarcat faptul c\ Benoni a fost primul nume dat
pruncului Veniamin de c\tre mama sa, Rachel, `nainte de moarte.
Cea de-a doua trimitere biblic\ din Dossiers secrets, cea referi-
toare la Iosua 18, este mult mai clar\. Este vorba despre sosirea
poporului lui Moise pe P\m`ntul F\g\duin]ei [i despre `mp\r]irea
teritoriului `ntre cele dou\sprezece semin]ii. Conform acestei
`mp\r]eli, por]iunea primit\ de semin]ia lui Veniamin cuprindea
ceea ce, mai t`rziu, avea s\ devin\ cetatea sacr\ a Ierusalimului. Cu
alte cuvinte, `nainte de a deveni capitala lui David [i a lui Solomon,
Ierusalimul le-a fost menit, ca drept primit prin na[tere, fiilor lui
Veniamin. Conform versetului Iosua 18:28, dintre drepturile pri-
mite de ace[tia prin na[tere f\ceau parte „}ela, Elef [i Iebus, sau
Ierusalimul, Ghibeat [i Chiriat; paisprezece cet\]i cu satele lor.
Aceasta este partea fiilor lui Veniamin, dup\ familiile lor“.
A treia referin]\ biblic\ din Dossiers secrets implic\ o succe-
siune c`t se poate de complex\ de evenimente. Un levit care c\l\-
torea pe teritoriul veniami]ilor este atacat, iar concubina sa este
necinstit\ de `nchin\torii lui Belial – o versiune a Zei]ei Mame su-
meriene pe care babilonienii o numeau Ishtar, iar fenicienii Astarte.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 285
Chem`ndu-i drept judec\tori pe reprezentan]ii celor dou\sprezece
semin]ii, levitul cere ca atrocitatea s\ fie r\zbunat\ [i, la conciliu,
veniami]ilor li se cere s\-i predea pe r\uf\c\tori pentru judecat\. Ar
fi fost de a[teptat ca ace[tia s\ se supun\ f\r\ `nt`rziere. Totu[i, din
anumite motive, nu o fac [i `ncearc\ s\-i apere pe „fii lui Belial“ cu
for]a armelor. Rezultatul este un r\zboi crud [i s`ngeros `ntre
semin]ia lui Veniamin [i celelalte unsprezece. ~n cursul ostilit\]ilor,
reprezentan]ii celor din urm\ arunc\ un blestem asupra oric\rui
b\rbat care avea s\-[i mai dea fiica de so]ie unui fiu al lui Veni-
amin. Dup\ `ncheierea r\zboiului, c`nd semin]ia lui Veniamin este
aproape exterminat\, israeli]ii `nving\tori regret\ c\ au rostit afu-
risenia – care nu mai poate fi retractat\:
{i s-au jurat israeli]ii `n Mi]pa, zic`nd: Nimeni dintre noi s\
nu-[i mai dea fetele de so]ii dup\ fii lui Veniamin. Apoi a venit po-
porul la Betel [i a stat acolo p`n\ seara `naintea lui Dumnezeu [i a
ridicat glasul s\u [i a pl`ns cu jale mare, zic`nd: Doamne, Dumne-
zeul lui Israel, pentru ce s-a petrecut oare aceasta `n Israel, c\ iat\
acum lipse[te din Israel o semin]ie? (Judec\torii 21:1-3)
Dup\ c`teva versete, lamentarea este reluat\:
{i s-au `nduio[at fii lui Israel fa]\ de Veniamin, fratele lor, zi-
c`nd: Acum s-a t\iat o semin]ie din Israel. Ce vom face pentru a g\si
femei celor care au r\mas, deoarece ne-am jurat `naintea Domnului
s\ nu le d\m femei dintre fetele noastre? (Judec\torii 21:6-7)
{i, iar\[i:
Poporul `ns\ jelea dup\ Veniamin, c\ Domnul nu a p\strat `n
`ntregime semin]iile lui Israel. Au zis drept aceea b\tr`nii ob[tii: Ce
s\ facem cu cei r\ma[i f\r\ femei, c\ci au fost st`rpite femeile `n
Veniamin? Apoi au zis: P\m`ntul de mo[tenire s\ r\m`n\ `n
`ntregime fiilor lui Veniamin, ca s\ nu piar\ semin]ia lui din Israel.
Iar\ noi nu le putem da femei dintre fetele noastre, c\ci fii lui Israel
s-au jurat, zic`nd: Blestemat s\ fie cel ce va da femei lui Veniamin!
(Judec\torii 21:15-18)
Confrunta]i cu posibila dispari]ie a unei `ntregi semin]ii, b\tr`nii
g\sesc repede o solu]ie. La {ilo, `n Betel, urmeaz\ s\ fie, `n scurt
timp, o s\rb\toare; iar femeile din {ilo – ai c\ror b\rba]i nu au luat
286 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
parte la r\zboi – s`nt considerate o compensa]ie corect\. Veniami]ii
supravie]uitorii s`nt sf\tui]i s\ mearg\ la {ilo [i s\ p`ndeasc\ `n vii.
Pentru ca, atunci c`nd femeile din ora[ vor ie[i ca s\ danseze la
apropiata s\rb\toare, s\ se n\pusteasc\ asupra lor [i s\ [i le fac\ so]ii.
Nu este deloc clar de ce, `n Dossiers secrets, se insist\ asupra
acestui pasaj. Dar, oricare ar fi motivul, `n ceea ce prive[te istoria
biblic\, veniami]ii s`nt importan]i. ~n ciuda `nfr`ngerii devastatoare
suferite `n r\zboi [i cu toate c\, din punct de vedere numeric, se
refac mai greu, ace[tia `[i recap\t\ repede prestigiul. ~ntr-adev\r, `[i
revin `ntr-o asemenea m\sur\ `nc`t `n Samuel 1 ni se arat\ cum din
r`ndul lor se desprinde primul rege al Israelului, Saul.
Totu[i, oricare ar fi fost m\sura `n care s-au ref\cut veniami]ii,
`n Dossiers secrets se sugereaz\ c\ r\zboiul declan[at din cauza
fiilor lui Belial a reprezentat un moment crucial. S-ar p\rea c\, `n
momentul declan[\rii conflictului, mul]i, dac\ nu cei mai mul]i,
dintre veniami]i au ales exilul. Astfel, `n Dossiers secrets exist\ o
not\ neobi[nuit\, scris\ cu majuscule:
~NTR-O BUN| ZI, DESCENDEN}II LUI VENIAMIN
{I-AU P|R|SIT }ARA; UNII AU R|MAS; CU DOU| MII DE
ANI MAI T~RZIU, GODFROI IV (DE BOUILLON) A DEVENIT
REGELE IERUSALIMULUI {I A ~NTEMEIAT ORDINUL DE
SION.2
La `nceput am avut impresia c\ nu exista nici o leg\tur\ `ntre
aceste aparente non sequitur. Dar, c`nd am pus cap la cap diversele
referiri fragmentare existente `n Dossiers secrets, a `nceput s\ se
`nchege o poveste coerent\. Conform acestei relat\ri, cei mai mul]i
dintre veniami]i au plecat `n exil. Se presupune c\ au ajuns astfel `n
Grecia, `n Peloponez-ul central – pe scurt, `n Arcadia, unde se pare
c\ s-au `nrudit cu familia regal\ arcadian\. Se spune c\ apoi, c\tre
`nceputul erei cre[tine, ar fi migrat `n susul Dun\rii [i al Rinului [i
s-ar fi amestecat, prin intermediul c\s\toriilor, cu anumite triburi
teutonice, d`nd na[tere, `n cele din urm\, francilor sicambrieni –
str\mo[ii direc]i ai merovingienilor.
A[adar, conform „documentelor Prioriei“, merovingienii descind
din semin]ia lui Veniamin, iar drumul lor c\tre ob`r[ie trece prin Arca-
dia. Cu alte cuvinte, at`t merovingienii c`t [i descenden]ii de mai t`rziu
ai acestora – de exemplu, liniile de s`nge Plantard [i Lorena – s`nt, `n
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 287
ultim\ instan]\, de origine semit\ sau israelit\. {i, dac\ Ierusalimul era
`ntr-adev\r un drept prin na[tere ereditar al veniami]ilor, atunci God-
froi de Bouillon, asalt`nd Ierusalimul, `[i revendica, de fapt, str\vechea
mo[tenire la care, prin na[tere, avea dreptul. Este semnificativ faptul
c\, dintre to]i nobilii principi care au pornit `n Prima Cruciad\, doar
Godfroi [i-a lichidat toate propriet\]ile `nainte de plecare – indic`nd
astfel faptul c\ nu inten]iona s\ se re`ntoarc\ `n Europa.
Nu este nevoie s\ mai spunem c\ nu aveam cum s\ ne convingem
dac\ veniami]ii erau sau nu str\bunii merovingienilor. Corecte sau nu,
informa]iile din „documentele Prioriei“ se refereau la un trecut prea
`ndep\rtat [i prea obscur, despre care nu existau `nregistr\ri [i nici o
confirmare nu putea fi ob]inut\. Dar afirma]iile f\cute nu erau nici
deosebit de neobi[nuite, nici deosebit de inedite. Dimpotriv\, erau
vehiculate de mult\ vreme, sub forma unor zvonuri neclare [i a unor
tradi]ii confuze. Pentru a da doar un singur exemplu, Proust le-a folosit
drept surs\ de inspira]ie; [i, mai recent, romancierul Jean d’Ormesson
a f\cut aluzie la originea iudaic\ a anumitor familii nobile franceze. ~n
plus, `n 1965, Roger Peyrefitte, c\ruia se pare c\ `i place s\-[i scandal-
izeze compatrio]ii, a f\cut senza]ie afirm`nd, `ntr-un roman, c\, `n
ultim\ instan]\, toat\ nobilimea francez\ – ca, de altfel, [i marea majori-
tate a celei europene – este de origine iudaic\.
De altfel, de[i neverificabil\, aser]iunea nu este `ntrutotul neve-
rosimil\ [i acela[i lucru se poate spune despre exilul [i migra]ia
atribuite semin]iei lui Veniamin de c\tre „documentele Prioriei“.
Ace[tia [i-au ridicat armele de partea `nchin\torilor lui Belial – o
variant\ a Zei]ei Mame adesea asociat\ cu imaginea unui taur sau a
unui vi]el. Avem motive s\ credem c\ veniami]ii `n[i[i venerau
aceea[i zeitate. ~ntr-adev\r, este posibil ca adorarea Vi]elului de
Aur `n timpul Exodului – [i este suficient de semnificativ faptul c\
episodul constituie subiectul unuia dintre tablourile celebre ale lui
Poussin – s\ fi fost un ritual specific veniami]ilor.
Dup\ r\zboiului purtat `mpotriva celorlalte unsprezece semin]ii
ale lui Israel, veniami]ii ar fi fost nevoi]i s\ fug\ `ndrept`ndu-se c\tre
vest, spre coasta fenician\. Fenicienii aveau cor\bii care ar fi putut
transporta un num\r mare de refugia]i. {i este evident c\ ace[tia ar fi
putut fi alia]ii veniami]ilor fugari pentru c\ [i ei o venerau pe Zei]a
Mam\ sub forma celei numite Astarte, ~mp\r\teasa Cerurilor.
Dac\ exodul veniami]ilor din Palestina a avut `ntr-adev\r loc,
atunci ar trebui s\ sper\m c\ pot fi g\site vestigiile unor `nregistr\ri
288 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

care s\ `l ateste. {i acestea apar `n mitologia Greciei Antice. Exist\

o legend\ a fiului Regelui Belus, pe nume Danaus, care sose[te `n
Grecia, pe mare, `mpreun\ cu fiicele sale. Se spune c\ fiicele sale
au introdus cultul Zei]ei Mame, care a devenit apoi cultul consacrat
al Arcadienilor. Dup\ p\rerea lui Robert Graves, mitul lui Danaus
relateaz\ sosirea `n Peloponez a unor „coloni[ti din Palestina“.3
Graves afirm\ c\ regele Belus este, de fapt, Baal sau Bel – sau
poate Belial din Vechiul Testament. Este de asemenea demn de
men]ionat faptul c\ unul dintre clanurile semin]iei lui Veniamin era
cel al lui Bela.
~n Arcadia, cultul Zei]ei Mame nu numai c\ a prosperat, dar a [i
supravie]uit mai mult dec`t `n oricare alt\ parte a Greciei. A fost
asociat cu cel al zei]ei Demeter, apoi cu cel al Dianei, numit\ [i
Artemis. Cunoscut\ `n regiune sub numele Arduina, Artemis a
devenit zeitatea protectoare a Ardenilor. {i din Ardeni au plecat
francii sicambrieni pentru a se r\sp`ndi `n toat\ Fran]a de ast\zi.
Totemul lui Artemis era ursoaica – Callisto, al c\rui fiu, Arkas,
copilul-urs, era protectorul Arcadiei. {i Callisto, adus\ de Artemis
`n ceruri, a devenit constela]ia Ursa Major – Ursa Mare. Este posi-
bil ca apelativul „Ursus“, atribuit `n mod repetat descenden]ilor
merovingieni, s\ nu fie o simpl\ coinciden]\.
~n orice caz, mai exist\ `nc\ o dovad\, neasociat\ cu mitologia,
care sugereaz\ o migra]ie a iudeilor `n Arcadia. ~n antichitate, regiunea
cunoscut\ sub acest nume era guvernat\ de Sparta, un stat puternic,
militarizat. Spartanii au preluat o mare parte a culturii vechii Arcadii;
`ntr-adev\r, legendarul arcadian Lycaeus poate fi identificat cu
Lycurgus, cel care a elaborat legile spartane. C`nd ajungeau la v`rsta
b\rb\]iei, spartanii, ca [i merovingienii, atribuiau o semnifica]ie spe-
cial\, magic\, propriului lor p\r – pe care `l purtau lung, ca [i
merovingienii. Conform unui specialist `n materie, „lungimea p\rului
denota for]\ psihic\ [i a devenit un simbol sacru“.4 ~n plus, at`t c\r]ile
Macabeilor c`t [i Apocrifa subliniaz\ leg\tura `ntre spartani [i evrei.
Cartea a doua a Macabeilor vorbe[te despre anumi]i evrei care „s-au
dus la Lacedemonieni, unde n\d\jduiau s\ g\seasc\ sprijin pe
socoteala rudeniei lor“.5 Iar `n prima carte se afirm\, `n mod explicit:
„Aflatu-sa din scrieri vechi despre spartani [i iudei c\ s`nt fra]i [i c\
s`nt din neamul lui Avraam“.6
Puteam cel pu]in s\ admitem posibilitatea unei migra]ii a iu- Iudeea, cu eviden]ierea singurei c\i de evadare
deilor `n Arcadia – astfel c\, de[i acurate]ea „documentelor Prioriei“ pentru semin]ia lui Veniamin
290 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
nu putea fi dovedit\, acestea nu puteau nici s\ fie ignorate. ~n ceea
ce prive[te influen]a semit\ asupra culturii franceze, existau dovezi
arheologice solide. Rutele comerciale feniciene [i semite
str\b\teau, `n `ntregime, sudul Fran]ei, de la Bordeaux p`n\ la Mar-
silia [i Narbonne. {i se prelungeau `n susul Ronului. ~nc\ din anii
600-700 `.Hr., existau colonii feniciene nu numai de-a lungul coast-
ei franceze, ci [i `n interiorul continentului, `n loca]ii ca Toulouse [i
Carcassonne. Dintre artefactele descoperite `n aceste situri, multe
s`nt de origine semit\ – ceea ce nu este deloc surprinz\tor. ~n se-
colul al nou\lea `.Hr., s-au `ncheiat o serie de c\s\torii `ntre familia
regal\ fenician\ din Tyr [i cele ale regilor Israelului [i Iudeii, reali-
z`ndu-se astfel o alian]\ dinastic\ ce avut drept urmare str`ngerea
leg\turilor dintre cele dou\ popoare.
Jefuirea Ierusalimului din anul 70 d.Hr. [i distrugerea Templu-
lui au fost cauzele unui exod masiv al evreilor din }ara Sf`nt\.
Astfel, `n ora[ul Pompei, distrus de erup]ia Vezuviului `n anul
79 d.Hr., exista o comunitate evreiasc\. Cam `n aceea[i perioad\,
anumite cet\]i din sudul Fran]ei – de exemplu, Arles, Lunel [i Nar-
bonne – s-au dovedit un adev\rat rai pentru refugia]ii israeli]i. Dar
afluxul de popula]ie iudaic\ `n Europa, mai ales `n Fran]a, a `nceput
`nainte de c\derea Ierusalimului din secolul unu. De fapt, avem
de-a face cu un proces aflat `n plin\ desf\[urare `nc\ dinainte de era
cre[tin\. ~ntre anii 106 [i 48 `.Hr., `n Roma a luat fiin]\ o colonie
evreiasc\. Nu dup\ mult timp, o alt\ asemenea colonie a fost fon-
dat\ la mare distan]\ `n sus Rinului, la Cologne. ~n anumite legiuni
romane erau incluse contingente de sclavi evrei, care `[i `nso]eau
st\p`nii prin toat\ Europa. ~n cele din urm\, mul]i dintre ace[ti
sclavi au reu[it s\-[i c`[tige, s\-[i r\scumpere sau s\-[i ob]in\ liber-
tatea `n alte moduri, `ntemeindu-[i apoi propriile comunit\]i.
~n consecin]\, o mare parte dintre denumirile loca]iilor geografice
din Fran]a s`nt de origine semit\. Unele dintre acestea formeaz\ un
p\trat `n inima fostelor teritorii merovingiene. De pild\, la c`]iva kilo-
metri de Stenay, la poalele p\durii Woëvres – cea `n care a fost asasinat
Dagobert – exist\ un sat numit Baalon. Iar muntele Sionului din Lorena –
„la colline inspirée“ – s-a numit ini]ial Muntele Semita.7
~nc\ o dat\, nu puteam nici s\ aducem dovezi `n sprijinul afir-
ma]iilor din „documentele Prioriei“, nici s\ nu ]inem cont de
acestea. Dar existau, cu siguran]\, suficiente motive pentru a le
considera cel pu]in plauzibile. Eram nevoi]i s\ recunoa[tem c\
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 291
autorii lor ar fi putut avea dreptate – era posibil ca originea mero-
vingienilor [i a numeroaselor familii nobile care proveneau din
ace[tia s\ fi fost, `ntr-adev\r, semit\.
~ns\ ne-am `ntrebat dac\, realmente, puteam considera toat\
povestea `ncheiat\. S\ fi fost, de fapt, acesta nemaipomenitul secret
care generase at`t de mult\ agita]ie [i at`t de multe uneltiri, at`t de
multe ma[ina]iuni [i at`t de mult mister, at`t de multe controverse [i
at`t de multe conflicte de-a lungul at`t de multor secole? Pur [i
simplu, o alt\ legend\ despre o semin]ie pierdut\? {i, chiar dac\ nu
ar fi fost legend\, ci adev\r, ne-ar fi putut ajuta s\ `n]elegem moti-
va]ia Prioriei din Sion [i s\ explic\m preten]iile dinastiei mero-
vingiene? Ar fi putut `ntr-adev\r justifica aderarea lui Leonardo [i a
lui Newton sau activit\]ile caselor de Guise [i de Lorena, sau
str\daniile tainice depuse de Compagnie du Saint-Sacrement, sau
secretele derutante ale francmasoneriei de Rit Sco]ian? Desigur c\
nu. De ce ar fi reprezentat descenden]a din semin]ia lui Veniamin
un secret exploziv? {i, probabil, mai presus de toate, ce importan]\
putea avea, `n prezent, aceast\ descenden]\? Cum ar fi putut justifi-
ca activit\]ile [i obiectivele actuale ale Prioriei din Sion?
~n plus, dac\ investiga]ia noastr\ dezv\luia interese specific
semite sau iudaice, de ce erau implicate at`t de multe elemente ca-
racteristice unui cre[tinism fervent? De exemplu, pactul dintre Clo-
vis [i Biserica Romano-Catolic\; credin]a cre[tin\ m\rturisit\ de
Godfroi de Bouillon [i cucerirea Ierusalimului; doctrinele poate
eretice, dar totu[i cre[tine ale catarilor [i templierilor; institu]iile
pioase, ca a[a-numita Compagnie du Saint-Sacrement; francma-
soneria care era „ermetic\, aristocratic\ [i cre[tin\“; [i implicarea
numero[ilor clerici cre[tini, `ncep`nd cu `nal]ii prin]i ai bisericii [i
`ncheind cu preo]ii de ]ar\, ca Boudet [i Saunière.
Poate c\, `n ultim\ instan]\, merovingienii erau de origine iuda-
ic\. Dar, chiar dac\ ar fi fost a[a, acest fapt ni se p\rea, `n esen]\,
absolut colateral. Oricare ar fi fost secretul care f\cea obiectul
investiga]iei noastre, acesta p\rea s\ fie asociat, `n mod inextricabil,
nu cu iudeii din Vechiul Testament, ci cu cre[tin\tatea. Pe scurt – cel
pu]in pentru moment – semin]ia lui Veniamin era, dup\ toate
aparen]ele, o pist\ fals\. Oric`t de important\ ar fi fost, mai exista [i
altceva, de o important\ cu mult mai mare. Ceva ce continua `nc\
s\ ne scape din vedere.
 PA RT E A A T R E I A

LINIA DE S~NGE
 CAPITOLUL 11

Sf`ntul Graal
Ce anume treceam cu vederea? Sau, altfel spus, ce anume nu
c\utam acolo unde ar fi trebuit? Exista oare ceva care ne st\tuse tot
timpul `n fa]a ochilor [i pe care, dintr-un motiv sau altul, `nc\ nu
izbuteam s\-l remarc\m? Dup\ c`te ne puteam da seama, nu fusese
omis nici un element, nici o informa]ie acceptat\ de istorici. Dar
dac\ era vorba de altceva – de ceva aflat „dincolo de hotarele“ isto-
riei atestate, dincolo de faptele concrete la care ne str\duiam s\ ne
limit\m?
Cu siguran]\, un anumit subiect – e adev\rat, unul fabulos – `[i
`n[iruise urmele pe tot parcursul cercet\rilor noastre, reap\r`nd
`ntr-una, cu insisten]\ [i cu o consecven]\ incitant\. Era vorba de
acel obiect misterios cunoscut sub numele de Sf`ntul Graal. De
exemplu, contemporanii catarilor `i considerau posesorii Graalului.
Templierii fuseser\, de asemenea, privi]i adesea drept p\str\torii
acestuia, iar romanele Graalului ap\ruser\, ini]ial, la curtea contelui
de Champagne, omul care avea o foarte str`ns\ leg\tur\ cu `nte-
meierea Cavalerilor Templieri. ~n plus, c`nd ordinul fusese supri-
mat, `n rapoartele oficiale ale Inchizi]iei se consemnase c\ bizarele
capetele pe care se presupunea c\ le-ar fi venerat templierii aveau o
serie de `nsu[iri atribuite de legend\ Graalului – de exemplu, f\ceau
rost de hran\ [i fertilizau p\m`ntul.
~n timpul investiga]iilor, Graalul ap\ruse `n multe alte contexte.
Unele erau destul de recente, ca acele cercuri oculte `nfiin]ate de
Péladan [i Debussy la sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea. Altele
296 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
se refereau la vremuri mult mai `ndep\rtate. De exemplu, conform
miturilor Evului Mediu [i folclorului, Godfroi de Bouillon era
descendentul lui Lohengrin, Cavalerul Lebedei. Iar acesta, `n
romanele cavalere[ti, era fiul lui Perceval sau Parzival, protagonis-
tul legendelor mai timpurii ale Graalului. ~n plus, Guillem de Gel-
lone, conduc\torul principatului medieval din sudul Fran]ei `n
vremea lui Carol cel Mare, era eroul unui poem de Wolfram von
Eschenbach, cel mai important dintre cronicarii Graalului. ~ntr-ade-
v\r, despre acel Guillem din poemul lui Wolfram se spunea c\ ar fi
avut anumite leg\turi cu misterioasa „familie a Graalului“.
Erau toate aceste imixtiuni ale Graalului `n investiga]ia noastr\,
pur [i simplu, `nt`mpl\toare [i simple coinciden]e? Sau aveau o
anumit\ continuitate, fiind interconectate [i astfel, `ntr-un mod de
ne`nchipuit, cercet\rile noastre erau `ntr-adev\r legate de Graal,
indiferent ce ar fi reprezentat el `n realitate? ~n acest punct, ne-am
pus o `ntrebare cutremur\toare. ~nsemna oare Graalul ceva mai
mult dec`t o pur\ fantezie? Existase oare, `ntr-adev\r, `ntr-un anu-
mit sens? Un obiect ca Sf`ntul Graal putea fi o realitate? Sau, cel
pu]in, exista ceva concret pentru care fusese folosit drept simbol?
~ntrebarea era, desigur, incitant\ [i provocatoare – pentru a nu
spune mai mult. ~n acela[i timp, amenin]a s\ ne rup\ de realitate,
transfer`ndu-ne `n sferele specula]iei fanteziste. ~ns\ ne-a ajutat s\
ne canaliz\m aten]ia asupra legendelor Graalului, `n care am
descoperit o serie de ghicitori uluitoare [i v\dit relevante.
~n general, se presupune c\ Sf`ntul Graal este legat, `ntr-un
anume mod, de Isus. Dup\ unele legende, este cupa din care acesta
[i ucenicii s\i au b\ut la Cina cea de Tain\. Dup\ altele, este vasul
`n care Iosif din Arimateea a str`ns s`ngele M`ntuitorului aflat pe
cruce. Sau este [i una [i alta, a[a cum afirm\ o a treia categorie de
legende. Dar, dac\ Graalul este at`t de str`ns legat de Isus [i dac\ a
existat `ntr-adev\r, de ce nimeni nu l-a mai amintit, vreme de mai
bine de o mie de ani? Ce s-a `nt`mplat cu el `n tot acest r\stimp? De
ce nu figureaz\ `n literatura, folclorul [i legendele mai timpurii?
Din ce motive ceva at`t de important pentru cre[tinism a r\mas,
dup\ toate aparen]ele, `ngropat `n uitare at`t de mult c`t se pare c\ a
f\cut-o?
{i mai exist\ o `ntrebare, chiar mai provocatoare. De ce, `n cele
din urm\, Graalul a reap\rut exact `n epoca de v`rf a cruciadelor?
S\ fi fost o coinciden]\ faptul c\ acest obiect enigmatic, aparent
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 297
inexistent pre] de zece secole, a c\p\tat un anume statut exact `n
momentul `n care a f\cut-o – c`nd regatul franc al Ierusalimului era
`n plin\ glorie, c`nd puterea templierilor atinsese apogeul, c`nd
erezia catar\ luase un asemenea av`nt `nc`t amenin]a s\ `nlocuiasc\
`ns\[i credin]a romano-catolic\? A fost acest concurs de `mpre-
jur\ri `ntr-adev\r accidental? Sau `ntre ele a existat o anumit\
leg\tur\?
N\p\di]i [i oarecum descuraja]i de `ntreb\ri de acest tip, ne-am
`ndreptat aten]ia c\tre legendele Graalului. Doar examin`nd `nde-
aproape aceste „fantezii“ puteam spera s\ afl\m dac\ recuren]a sa
`n investiga]ia noastr\ era `ntr-adev\r accidental\ sau era mani-
festarea unui tipar – a unui tipar care, dintr-un anumit punct de
vedere, s-ar fi putut dovedi semnificativ.
Legendele Sf`ntului Graal
Cei mai mul]i dintre istoricii secolului dou\zeci s`nt de p\rere
c\ legendele Graalului au un fundament p\g`n – un ritual asociat cu
ciclul anotimpurilor, cu moartea [i cu re`nvierea anului. ~n forma
lor primordial\, p\reau s\ implice un cult al vegeta]iei, `nrudit
`ndeaproape cu, dac\ nu chiar deriv`nd direct din, cele ale lui Tam-
muz, Attis, Adonis [i Osiris din Orientul Mijlociu. Astfel, `n mito-
logia irlandez\ [i galic\ se `nt`lnesc referiri repetate la moarte,
rena[tere [i re`nnoire, ca [i la procesele similare ale p\m`ntului –
sterilitate [i fertilitate. Aceasta este tema central\ a unui poem
englezesc anonim, din secolul al paisprezecelea, Sir Gawain and the
Green Knight (Sir Gawain [i Cavalerul Verde). {i `n Mabinogion, o
compila]ie de legende galice aproximativ contemporan\ cu roma-
nele cavalere[ti ale Graalului, de[i este evident c\ materialele pre-
luate dateaz\ dintr-o epoc\ mai timpurie, apare un misterios „cazan
al rena[terii“, `n care r\zboinicii mor]i s`nt arunca]i la c\derea
nop]ii pentru a `nvia `n zorii zilei urm\toare. Cazanul este adesea
asociat cu un uria[ numit Bran. Uria[ul mai avea [i o tav\, iar „pe
aceasta ap\rea, imediat, orice fel de m`ncare ar fi dorit“ – o `nsu[ire
care este, de asemenea, adeseori atribuit\ Graalului. ~n plus, legen-
da spune c\, la sf`r[itul zilelor sale, Bran a fost decapitat, iar capul
s\u a fost dus la Londra, fiind considerat un fel de talisman. Se
298 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
poveste[te c\ acolo ar fi avut un rol magic – nu numai de a asigura
fertilitatea p\m`ntului, ci [i, gra]ie anumitor puteri oculte, de a pune
pe fug\ invadatorii.
Ulterior, multe dintre aceste teme au fost `ncorporate `n roma-
nele cavalere[ti ale Graalului. F\r\ nici o `ndoial\, Bran, cazanul [i
tava sa se reg\sesc, `ntr-o oarecare m\sur\, `n atributele ulterioare
ale Graalului. Iar `nsu[irile capului lui Bran au fost preluate nu
numai de c\tre Graal, ci [i de acele capete pe care se presupune c\
le-ar fi venerat templierii.
Fundamentul p\g`n al legendelor Graalului a fost explorat `n
totalitate de c\tre istorici, `ncep`nd de la Sir James Fraser `n The
Golden Bough (Creanga de Aur) [i p`n\ `n prezent. Dar, de la
jum\tatea [i p`n\ la sf`r[itul secolului al doisprezecelea, acest fun-
dament p\g`n original a suferit o transformare ciudat\ [i extrem de
important\. ~ntr-un mod obscur, care i-a derutat pe to]i cercet\torii
fenomenului, Graalul a fost asociat, `n mod straniu, cu cre[tinismul –
cu o form\ de cre[tinism mai degrab\ neagreat\ de biseric\. ~n baza
unei fuzion\ri greu de explicat, Graalul a fost definitiv legat de
Isus. {i se pare c\ aceasta presupune ceva mai mult dec`t o simpl\
contopire a legendelor p\g`ne [i cre[tine.
Ca relicv\ asociat\, `n mod mistic, cu Isus, Graalul fost sursa de
inspira]ie a mai multor romane cavalere[ti sau a unor lungi poeme
epice care, chiar [i `n ziua de ast\zi, `nfierb`nt\ imagina]ia. ~n ciuda
dezaprob\rii clericale, acestea au `nflorit vreme de aproape un secol,
devenind chiar un cult `n sine, un cult a c\rui existen]\ a reprezentat –
ceea ce este destul de interesant – o paralel\ la Ordinului Templului,
dup\ separarea acestuia de Prioria din Sion, `n anul 1188. ~n urma
pierderii }\rii Sfinte `n 1291 [i a dizolv\rii templierilor `ntre 1307 [i
1314, de pe scena istoriei au disp\rut [i romanele Graalului, cel
pu]in pentru aproape dou\ secole. Apoi, `n 1470, subiectul a fost
reluat de Sir Thomas Malory, `n celebrul s\u roman La Morte
d’Arthur (Moartea lui Arthur) [i, de atunci `nainte, a r\mas o
prezen]\ mai mult sau mai pu]in proeminent\ `n cultura occidental\.
Dar contextul nu a fost `ntotdeauna unul literar. Exist\ o abunden]\
de documente care atest\ c\ anumi]i membri ai conducerii na]io-
nal-socialiste din Germania credeau efectiv `n existen]a fizic\ a
Graalului [i c\, `n c\utarea acestuia, au f\cut excava]ii `n sudul
Fran]ei, `n timpul celui de al Doilea R\zboi Mondial.1
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 299
~n vremea lui Mallory, obiectul misterios numit Graal a c\p\tat,
`ntr-o oarecare m\sur\, acea identitate distinct\ care i se atribuie `n
prezent. Se presupune c\ a fost cupa folosit\ la Cina cea de Tain\,
`n care apoi Iosif din Arimateea a adunat s`ngele lui Isus. Conform
unor relat\ri, acesta ar fi adus Graalul `n Anglia – mai exact, `n
Glastonbury. Conform altor relat\ri, Graalul ar fi ajuns `n Fran]a,
prin intermediul Mariei Magdalena. ~nc\ din secolul al patrulea,
legendele descriau fuga celei din urm\ din }ara Sf`nt\ [i debar-
carea ei l`ng\ Marsilia – unde, din acest motiv, presupusele ei
moa[te s`nt `nc\ venerate. Legendele medievale povestesc c\ ar fi
adus cu sine Sf`ntul Graal. ~n secolul al cincisprezecelea, acest mit
avea o importan]\ deosebit\ pentru anumite persoane, precum
regele René d’Anjou, care colec]iona „cupe Graal“.
Dar legendele timpurii istorisesc c\ Maria Magdalena a adus `n
Fran]a Graalul, nu o cup\. Cu alte cuvinte, asocierea acestor doi
termeni este relativ t`rzie. O asociere superficial\, pe care Malory a
perpetuat-o [i care a devenit apoi un truism. De fapt, Malory s-a
`ndep\rtat mult de sursele sale originare de inspira]ie. Conform
acestora, Graalul `nsemna mult mai mult dec`t o cup\. Iar aspectele
sale mistice s`nt pe departe mult mai importante dec`t cele cava-
lere[ti, pream\rite de acela[i Malory.
~n opinia celor mai mul]i istorici, primul roman cavaleresc
autentic dedicat Graalului dateaz\ de la sf`r[itul secolului al doi-
sprezecelea, din jurul anului 1188 – acel an crucial al c\derii Ierusa-
limului [i al presupusei rupturii dintre Ordinul Templului [i Prioria
din Sion. Romanul respectiv se intituleaz\ Le Roman de Perceval
sau Le Conte del Graal (Romanul lui Perceval sau Contele de
Graal). A fost scris de un oarecare Chrétien de Troyes, care, nu se
[tie `n ce calitate, fusese acceptat la curtea contelui de Champagne.
Biografia lui Chrétien este foarte pu]in cunoscut\. Se pare c\
primirea sa la curtea din Champagne s-ar fi datorat unor lucr\ri
compuse `nainte de romanul Graalului – acestea fiind dedicate con-
tesei Marie de Champagne. Datorit\ acestui grupaj de romane
m\gulitoare – dintre care unul despre Lancelot, `n care nu exist\
nici un obiect asem\n\tor cu Graalul –, scris `n anii 1180, Chrétien
avea deja o reputa]ie impresionant\. {i, dat\ fiind opera sa ante-
rioar\, ar fi fost de a[teptat s\ continue `n aceea[i manier\. ~ns\,
c\tre sf`r[itul vie]ii sale, [i-a `ndreptat aten]ia c\tre un nou subiect,
300 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
p`n\ atunci neabordat; astfel a p\truns `n cultura [i con[tiin]a occi-
dental\ Sf`ntul Graal, a[a cum ne este cunoscut ast\zi.
Romanul Graalului nu poart\ dedica]ia lui Chrétien c\tre Marie
de Champagne, ci c\tre Philippe de Alsacia, conte de Flandra.2 La
`nceputul poemului, autorul specific\ faptul c\ l-a scris la cererea
special\ a acestuia, de la care ar fi [i auzit pentru prima dat\
povestea. Lucrarea `ns\[i creeaz\ un [ablon general valabil [i con-
stituie prototipul viitoarelor istorisiri despre Graal. Numele eroului
principal este Perceval, iar acesta este descris drept „Fiul V\duvei“.
Acest apelativ este, prin el `nsu[i, at`t semnificativ c`t [i incitant.
Pentru c\ fusese de mult\ vreme folosit de c\tre anume erezii dua-
liste [i gnostice – uneori pentru proprii lor profe]i, iar alteori chiar
pentru Isus. Ulterior, a devenit un titlu `ndr\git de francmasonerie.
P\r\sindu-[i mama v\duv\, Perceval pleac\ `n lume pentru a
dob`ndi demnitatea de cavaler. ~n timpul c\l\toriilor sale, se
`nt`lne[te cu un pescar enigmatic – renumitul „Rege Pescar“ –, care
`l pofte[te s\-[i petreac\ noaptea `n castelul s\u. ~n seara aceea `[i
face apari]ia Graalul. Dar nici aici, nici oriunde altundeva `n
cuprinsul poemului, acesta nu este c`tu[i de pu]in asociat cu Isus.
De fapt, cititorul afl\ foarte pu]ine lucruri despre Graal. Nu i se
spune nici m\car ce anume este. Dar, indiferent ce ar fi fost, este
purtat de o t`n\r\ fat\, este de aur [i este plin de nestemate. Perce-
val nu [tie c\ ar trebui s\ pun\ o `ntrebare legat\ de acel obiect
pre]ios – ar trebui s\ `ntrebe: „Cine este slujit cu acesta?“ ~ntre-
barea este, evident, ambigu\. Dac\ Graalul ar fi fost un anume fel
de vas sau de platou, `ntrebarea ar fi putut fi „cine se cuvine s\
m\n`nce din acesta“. Sau, ca alternativ\, ar fi putut fi reformulat\:
„Pe cine sluje[te (`n sens cavaleresc) cel care `i sluje[te acestui
Graal?“ Dar, oricare ar fi sensul `ntreb\rii, Perceval nu se ostene[te
s\ o rosteasc\; [i, a doua zi diminea]\, c`nd se treze[te, castelul este
gol. Mai t`rziu, afl\ c\ omisiunea sa aduce o n\past\ cumplit\
asupra ]inutului. ~nc\ [i mai t`rziu, descoper\ c\ el `nsu[i face parte
din „familia Graalului“ [i c\ misteriosul „Rege Pescar“, cel „prote-
jat“ de c\tre Graal, era, de fapt, propriul s\u unchi. ~n acest mo-
ment, Perceval face o m\rturisire stranie. De c`nd a avut aceea
experien]\ nefericit\ a `nt`lnirii cu Graalul, a `ncetat s\-l mai
iubeasc\ pe Dumnezeu [i s\ mai cread\ `n El.
Poemul lui Chrétien nedumere[te cu at`t mai mult pentru c\ este
neterminat. Autorul a murit `n jurul anului 1188, probabil `nainte
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 301
de a reu[i s\-l finalizeze sau, chiar dac\ a f\cut-o, nici un exemplar
nu a supravie]uit. Dac\ a existat vreunul, este foarte posibil s\ fi
fost distrus tot `n 1188, `ntr-un incendiu din Troyes. Nu este nece-
sar s\ dezbatem aceast\ problem\, dar unii istorici s`nt de p\rere c\,
datorit\ coinciden]ei cu moartea poetului, acest incendiu este destul
de dubios.
~n orice caz, versiunea pove[tii Graalului relatat\ de Chrétien
este important\ mai ales datorit\ rolului s\u de precursor. ~n urm\-
toarea jum\tate de secol, subiectul pe care l-a `nf\]i[at la curtea din
Troyes s-a r\sp`ndit ca focul `n `ntreg vestul Europei. Totu[i,
exper]ii moderni `n materie s`nt de acord c\ urm\toarele romanele
cavalere[ti ale Graalului nu provin `n `ntregime din cel scris de
Chrétien, l\s`nd impresia c\ s-au inspirat, `n aceea[i m\sur\, din cel
pu]in `nc\ o surs\ – dup\ toate probabilit\]ile, mai timpurie. ~n
perioada sa de apogeu, povestea a devenit din ce `n ce mai str`ns
legat\ de regele Arthur – care, `n versiunea lui Chrétien, era doar
un personaj periferic. {i a fost, totodat\, asociat\ cu Isus.
Dintre numeroasele romane al Graalului care au urmat versiunii
lui Chrétien, trei s-au dovedit de un mare interes [i de o deosebit\
relevan]\ din punctul nostru de vedere. Unul dintre acestea, intitu-
lat Roman de l’Estoire dou Saint Graal (Romanul istoriei Sf`ntului
Graal), a fost scris de Robert de Boron, c`ndva `ntre anii 1190 [i
1199. De[i nu se [tie care e adev\rul, se afirm\ adesea c\ Robert ar
fi transformat Graalul `ntr-un simbol specific cre[tinismului. ~nsu[i
autorul declar\ c\ a avut o surs\ mai timpurie de inspira]ie – una
f\r\ nici o leg\tur\ cu Chrétien de Troyes. Vorbind despre poemul
s\u [i mai ales despre caracterul cre[tin al Graalului, se refer\ la
„cartea cea mare“, ale c\rei secrete i-au fost dezv\luite.3
De aceea nu se [tie cu certitudine dac\ Robert a cre[tinat
Graalul sau dac\ altcineva a f\cut-o `naintea lui. Mul]i speciali[ti
contemporani `nclin\ c\tre a doua posibilitate. Dar, f\r\ nici un
dubiu, relatarea lui Robert de Boron este prima care ne ofer\ o isto-
rie a Graalului. Graalul, ne explic\ autorul, este cupa folosit\ la
Cina cea de Tain\, care a intrat apoi `n posesia lui Iosif din Arima-
teea. C`nd M`ntuitorul a fost cobor`t de pe cruce, Iosif a umplut-o
cu s`ngele acestuia – [i acel s`nge sf`nt i-a conferit cupei `nsu[iri
magice. Dup\ r\stignire, continu\ Robert, membrii familiei lui
Iosif au devenit p\str\torii Graalului. {i, `n viziunea lui Robert,
romanele Graalului con]in aventurile [i suferin]ele acestei familii
302 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
deosebite. Astfel, ni se poveste[te c\ Galahad era fiul lui Iosif din
Arimateea. Iar Graalul ajunge `n grija lui Brons, cumnatul lui Iosif,
care `l aduce `n Anglia – [i care devine „Regele Pescar“. Ca [i `n
poemul lui Chrétien, Perceval este „Fiul V\duvei“, `ns\ Regele
Pescar este bunicul s\u.
~ntre versiunea lui Robert [i cea a lui Chrétien exist\, a[adar, o
serie de deosebiri importante. ~n am`ndou\, Perceval este Fiul
V\duvei, dar `n prima Regele Pescar `i este bunic, nu unchi, ca `n
cea de-a doua – eroul fiind astfel mai `ndeaproape `nrudit cu fami-
lia Graalului. {i, `n timp ce `n relatarea lui Chrétien timpul ac]iunii
este vag definit, aceasta fiind plasat\ `ntr-un moment neprecizat al
epocii arthuriene, Robert d\ indica]ii exacte. Pentru el, ac]iunea se
desf\[oar\ `n Anglia, dar nu `n timpul lui Arthur, ci `n al lui Iosif
din Arimateea.
Mai exist\ un roman cavaleresc al Graalului care are multe `n
comun cu cel scris de Robert. Se pare c\ sursele lor de inspira]ie
s`nt comune, dar `n aceast\ a doua poveste datele s`nt prelucrate `n
mod diferit [i, f\r\ `ndoial\, mai interesant. Romanul la care ne
referim este cunoscut sub titlul Perlesvaus. A fost scris cam `n
aceea[i perioad\ cu al lui Robert, `ntre 1190 [i 1212, de un autor
care, contrar obiceiurilor vremii, a preferat s\ r\m`n\ anonim.
Acest mod de a proceda este bizar, av`nd `n vedere statutul deosebit
ce li se acorda poe]ilor, cu excep]ia cazului `n care autorul ar fi
f\cut parte dintr-o organiza]ie – de exemplu, dintr-un ordin c\lu-
g\resc sau militar – care considera compunerea unui astfel de poem
nepermis\ sau nepotrivit\. {i, de fapt, cele mai multe dintre scrie-
rile legate de Perlesvaus sugereaz\ c\ acest ar fi adev\rul. Cel pu]in
unul dintre cercet\torii moderni este de p\rere c\ Perlesvaus a fost
scris, de fapt, de un templier.4 {i exist\ anumite dovezi care vin `n
sprijinul acestei b\nuieli. Se [tie c\, de exemplu, Cavalerii Teutoni
`ncurajau [i protejau o serie de poe]i anonimi, care f\ceau parte din
r`ndurile lor, [i este foarte posibil ca un astfel de precedent s\ fi fost
creat de c\tre templieri. ~n plus, pe parcursul poemului, autorul lui
Perlesvaus `[i etaleaz\ cuno[tin]ele extraordinar de detaliate legate
de modul de lupt\ – despre armuri [i echipament, despre strategie
[i tactic\, despre armament [i efectele acestuia asupra trupului
omenesc. De pild\, descrierea gr\itoare a r\nilor pare s\ ateste o
experien]\ dob`ndit\ direct pe c`mpul de b\t\lie – o experien]\
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 303
realist\, neroman]at\, care nu se mai desprinde din nici un alt
roman cavaleresc al Graalului.
Chiar dac\ nu a fost scris, de fapt, de un templier, Perlesvaus
ofer\ premisele stabilirii unei leg\turi `ntre Graal [i templieri. De[i
numele ordinului acestora nu este men]ionat, prezen]a lor `n poem
pare s\ fie mai presus de orice `ndoial\. Astfel, `n timpul c\l\tori-
ilor sale, Perceval ajunge la un castel. Acesta nu g\zduie[te
Graalul, ci un conclav de „ini]ia]i“, c\rora misteriosul obiect le este
familiar. Perceval este `nt`mpinat de doi „mae[tri“ – care bat din
palme [i al]i treizeci [i trei de b\rba]i li se al\tur\. „Purtau cu to]ii
ve[minte albe [i c`te o cruce ro[ie `n mijlocul pieptului [i p\reau s\
fie de aceea[i v`rst\.“5 Unul dintre cei doi mae[tri misterio[i afirm\
c\ a v\zut Graalul cu ochii lui – o experien]\ de care au parte doar
c`]iva ale[i. {i mai sus]ine, de asemenea, c\ descenden]a lui Perce-
val `i este cunoscut\.
Ca [i `n versiunile lui Chrétien [i Robert, Perlesvaus pune un
accent deosebit pe descenden]\. Perceval este numit adesea „cel
mai sf`nt“. Cu alt\ ocazie, se afirm\ `n mod explicit c\ acesta era
„din neamul lui Iosif din Arimateea“ [i c\ „Iosif era unchiul
(mamei) lui [i f\cuse parte dintre solda]ii lui Pilat vreme de [apte
ani.6
Cu toate acestea, ac]iunea romanului nu se desf\[oar\ `n timpul
lui Iosif din Arimateea. Dimpotriv\, este plasat\, ca [i aceea din
versiunea lui Chrétien, `n epoca lui Arthur. Ordinea fireasc\ a eve-
nimentelor este apoi r\v\[it\ de faptul c\ }ara Sf`nt\ este prezen-
tat\ ca fiind deja `n m`inile „necredincio[ilor“ – ceea ce s-a
`nt`mplat la aproape dou\ sute de ani dup\ moartea lui Arthur –, ca
[i de aparenta identificare a acesteia cu regatul Camelot.
Perlesvaus este un poem de natur\ magic\ – `ntr-o mai mare
m\sur\ dec`t cele scrise de Chrétien [i Robert. Pe l`ng\ cuno[tin]ele
legate de modul de lupt\, autorul [i le etaleaz\ [i pe cele, sur-
prinz\toare `n acea epoc\, referitoare la incanta]ii [i la vr\ji. Apar,
totodat\, [i numeroase referiri la alchimie – de exemplu, la doi
b\rba]i „f\uri]i din aram\ prin arta necroman]iei“.7 {i unele dintre
acestea rezoneaz\ cu ecourile misterului care `i `nv\luie pe cava-
lerii templieri. Astfel, unul dintre mae[trii cu ve[minte albe, `n
stilul templierilor, `i spune lui Perceval: „S`nt capete ferecate `n
argint, [i capete ferecate `n plumb, [i corpurile care au purtat aceste
304 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
capete. ~]i spun c\ trebuie s\ duci mai departe [i capul regelui, [i
capul reginei.“8
~n Perlesvaus aluziile la magie abund\, dar acela[i lucru se
poate spune [i despre cele eretice [i/sau p\g`ne. Lui Perceval `i este
atribuit apelativul dualist „Fiul V\duvei“. Se fac referiri la un ritu-
al p\g`n de sacrificare a regelui, c`t se poate de nelalocul lui `ntr-un
poem cre[tin, ca [i la ni[te copii frip]i [i m`nca]i cu l\comie – crim\
de care templierii erau acuza]i `n mod frecvent. {i, la un moment
dat, este descris un ritual neobi[nuit, care ne reaminte[te tot de pro-
cesele templierilor. L`ng\ o cruce ro[ie `n\l]at\ `n p\dure, o hait\
de c`ini de v`n\toare sf`[ie o superb\ s\lb\ticiune alb\, apar]in`nd
unei specii care nu este men]ionat\. ~n timp ce Perceval prive[te
scena, apar un cavaler [i o t`n\r\ fat\, purt`nd cu ei vase de aur `n
care adun\ buc\]ile de carne mutilat\ [i, dup\ ce s\rut\ crucea,
dispar printre copaci. La r`ndul s\u, Perceval `ngenuncheaz\ [i
s\rut\ crucea:
{i atunci l-a cople[it mireasma dulce a crucii [i a locului, at`t
de dulce `nc`t nu putea fi asem\nat\ cu nimic. El a privit `n jur [i a
v\zut doi preo]i, am`ndoi merg`nd pe jos, care ie[eau din p\dure;
iar primul a strigat c\tre el: „Domnule cavaler, `ndep\rteaz\-te de
cruce, pentru c\ nu ai nici un drept de a sta al\turi de ea“. Perceval
s-a tras `napoi, iar preotul a `ngenuncheat `n fa]a crucii [i a sl\vit-o,
[i s-a plecat [i a s\rutat-o de mai bine de dou\zeci de ori, [i [i-a
ar\tat bucuria, mai mare ca oricare alta din lume. Pe urm\ s-a
apropiat cel\lalt preot, a luat o nuia groas\, l-a alungat pe primul
preot cu for]a [i a lovit peste tot crucea cu nuiaua [i a pl`ns ca de o
durere trec\toare. Perceval l-a privit cu o `ndrept\]it\ uimire [i i-a
spus: „Domnul meu, din acesta `mi dau seama c\ nu e[ti preot! De
ce ai f\cut ceva at`t de neru[inat?“ „Domnule, i-a r\spuns preotul,
nimic din ceea ce `nf\ptuim nu te prive[te [i nimic nu vei afla de la
noi despre toate acestea!“ Dac\ acela nu ar fi fost preot, Perceval
[i-ar fi rev\rsat m`nia asupra lui, dar nu avea dorin]a de a-i face
vreun r\u.9
O asemenea maltratare a crucii st`rne[te ecourile acuza]iilor
aduse templierilor. Dar nu reaminte[te doar de templieri. Reflect\,
`n acela[i timp, credin]ele dualiste sau gnostice – cele ale catarilor,
de exemplu, care, de asemenea, nu recuno[teau simbolul crucii.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 305
~n Perlesvaus, influen]ele dualiste sau gnostice se extind, dintr-un
anumit punct de vedere, asupra Graalului `nsu[i. Pentru Chrétien,
acesta era ceva nedefinit, f\urit din aur [i `ncrustat cu pietre
pre]ioase. Robert de Boron `l identifica drept cupa folosit\ mai `nt`i
la Cina cea de Tain\ [i apoi pentru a aduna s`ngele lui Isus. ~ns\, `n
Perlesvaus, Graalul cap\t\ dimensiuni mult mai ciudate [i semnifica-
tive. La un moment dat, Sir Gawain este avertizat de un preot:
„pentru ca p\str\torii tainelor M`ntuitorului s\ nu le dezv\luie,
]in`ndu-l ascuns pe cel c\ruia `i slujesc“.10 A[adar, Graalul implic\
un secret care, `ntr-un anumit mod, se refer\ la Isus; iar natura
acestui secret este cunoscut\ doar de un grup de privilegia]i.
C`nd Gawain chiar a z\rit Graalul, „i s-a n\z\rit c\, `n inima
Graalului, deslu[e[te figura unui copil... [i l-a privit [i i s-a p\rut
c\, `ntr-o lumin\ puternic\, vede deasupra un rege `ncoronat, ]intu-
it de o cruce“.11 Apoi, `ntr-un moment ulterior din desf\[urarea
ac]iunii, Graalul
s-a ivit la sfin]irea darurilor, `n cinci moduri deosebite pe care
nimeni nu se cade s\ le dezv\luie, pentru c\ tainele jur\m`ntului nu
trebuie rostite dec`t c\tre cel c\ruia i le d\ruie[te Dumnezeu.
Regele Arthur a v\zut limpede toate schimb\rile, iar ultima dintre
acestea a fost preschimbarea `ntr-un potir.12
Pe scurt, `n Perlesvaus, Graalul const\ `ntr-o succesiune de
imagini [i viziuni diferite. Prima dintre acestea este aceea a unui
rege `ncoronat, crucificat. A doua este un copil. A treia este un
b\rbat care poart\ o coroan\ de spini [i c\ruia `i s`ngereaz\ fruntea,
labele picioarelor, palmele [i coapsa.13 Cea de-a patra manifestare
nu este descris\. A cincea este un potir. De fiecare dat\, apari]ia
este `nso]it\ de o mireasm\ pl\cut\ [i de o lumin\ puternic\.
Conform relat\rii din Perlesvaus, Graalul pare s\ reprezinte mai
multe lucruri `n acela[i timp – sau ceva ce poate fi interpretat din
mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere lumesc, concret,
poate fi considerat un anumit tip de obiect – o cup\, un vas sau un
potir. Din punct de vedere metaforic, ar putea fi privit ca o descen-
den]\ – poate prin intermediul unor anumite personalit\]i aflate la
originea acesteia. {i este c`t se poate de evident c\ Graalul implic\
[i tr\irea unei anumite experien]e – foarte probabil, a unei ilumin\rii
306 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
de genul celei pream\rite de catari [i de celelalte secte dualiste din
aceea[i perioad\.
Povestea lui Wolfram von Eschenbach
Unul dintre cele mai renumite romane cavalere[ti ale Graalului
[i cel mai semnificativ din punct de vedere artistic, este Parzival,
scris c`ndva `ntre 1195 [i 1216. Autorul s\u este Wolfram von
Eschenbach, un cavaler de origine bavarez\. La `nceput am crezut
c\, din acest motiv, s-ar fi `ndep\rtat de subiect, relatarea sa
devenind astfel cea mai pu]in demn\ de `ncredere. ~ns\ ne-am dat
cur`nd seama c\, dac\ cineva poate fi considerat o autoritate `n
domeniul Graalului, acela este Wolfram.
La `nceputul romanului, Wolfram sus]ine cu hot\r`re c\ versi-
unea pove[tii Graalului redat\ de c\tre Chrétien este eronat\, `n
timp ce a sa este corect\, deoarece se bazeaz\ pe informa]ii confi-
den]iale. Mai t`rziu, poveste[te c\ ob]inuse aceste informa]ii de la
un oarecare Kyot de Provence – care se presupune c\ le-ar fi pre-
luat de la un anume Flegetanis. Este util s\ cit\m, `n `ntregime,
relatarea lui Wolfram:
To]i cei care m-au `ntrebat p`n\ acum despre Graal [i m-au
`nvinuit pentru c\ nu le-am r\spuns nu au avut dreptate. Kyot mi-a
cerut s\ nu dezv\lui nimic, pentru c\ Aventura i-a poruncit s\ nu se
g`ndeasc\ la asta p`n\ c`nd `ns\[i ea, Aventura, avea s\ cear\ s\ fie
povestit\ [i atunci, fire[te, cineva trebuia s\ vorbeasc\ despre toate
acestea.
Kyot, un maestru binecunoscut, a descoperit prima istorisire a
acestei aventuri la Toledo, a[ternut\ pe h`rtie cu slove p\g`ne[ti. A
fost nevoit mai `nt`i s\-i deprind\ alfabetul, dar nu [i arta magiei
negre...
Un p\g`n, Flegetanis, `[i c`[tigase, prin [tiin]a sa, un mare
renume. Acest erudit `nn\scut era unul din descenden]ii lui
Solomon [i se n\scuse `ntr-o familie ce fusese israelit\ `nainte ca
botezul s\ devin\ scutul care ne ap\r\ de focul Iadului. El a scris
despre aventurile Graalului. Dinspre tat\l s\u, Flegetanis era unul
dintre p\g`nii care venereaz\ un vi]el...
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 307
P\g`nul Flegetanis ne-ar fi putut spune cum se face c\ toate
stelele apun pentru a r\sari din nou... Destinul omului, ca [i tot
ceea ce `ntreprinde, este scris `n mersul stelelor. Acolo, `n con-
stela]ii, Flegetanis cel p\g`n v\zuse cu ochii lui lucruri despre care
nu `ndr\znea s\ pomeneasc\, taine ad`nci. Spunea c\ exista un
lucru numit Graal, al c\rui nume sta scris limpede printre stele. O
ceat\ de `ngeri `l adusese pe p\m`nt.
De atunci, oameni boteza]i erau pu[i s\ `l p\zeasc\ [i legi aspre
cereau ca to]i cei chema]i `n slujba Graalului s\ fie `ntotdeauna de
vi]\ nobil\. A[a a scris Flegetanis despre aceste lucruri.
Kyot, maestrul `n]elept, a c\utat s\ dea de urma acestei pove[ti
`n c\r]ile latine[ti, ca s\ afle dac\ a existat vreodat\ un popor
h\r\zit neprih\nirii, vrednic s\ aib\ `n grija sa Graalul. A citit
cronicile ]inuturilor, din Britania [i din alte p\r]i, din Fran]a [i din
Irlanda, iar `n Anjou a aflat istorisirea. Acolo a citit adev\rata
poveste a lui Mazadan [i to]i cei din familia acestuia erau scri[i
acolo.14
Dintre numeroasele elemente ale acestui pasaj care se cer
comentate, este important s\ lu\m `n considera]ie cel pu]in patru.
Unul este faptul c\, `n povestea Graalului, pare s\ fie implicat\
familia unui b\rbat numit Mazadan. Al doilea este c\ i se atribuie,
cumva, o foarte mare importan]\ casei de Anjou. Al treilea este c\
versiunea original\ a pove[tii pare s\ provin\ din Spania musul-
man\, de unde a ajuns `n Europa trec`nd Pirineii – o afirma]ie per-
fect plauzibil\, dat fiind faptul c\ Toledo avea reputa]ia unui centru
al studiilor ezoterice dedicate at`t iudaismului, c`t [i mahomeda-
nismului. Dar cel mai frapant element din pasajul citat este originea
iudaic\ a pove[tii Graalului, care reiese din relatarea lui Wolfram
despre ob`r[ia acesteia. Dac\ Graalul este o tain\ at`t de cople-
[itoare a cre[tin\t\]ii, de ce secretul s\u este transmis de ni[te
ini]ia]i iudei? Cum de au avut scriitorii iudei acces la ni[te materi-
ale specific cre[tine, de care cre[tin\tatea `ns\[i nu are habar?
Speciali[tii [i-au irosit mult\ vreme timpul [i energia `ncerc`nd
s\ stabileasc\ dac\ Kyot [i Flegetanis s`nt sau nu personaje reale.
A[a cum am aflat din studiul nostru asupra templierilor, identitatea
lui Kyot poate fi, de fapt, stabilit\ cu mare precizie. Este aproape
sigur c\ acest Kyot de Provence a fost, `n realitate, Guiot de
Provins – trubadur, c\lug\r [i purt\tor de cuv`nt al templierilor,
care a tr\it `n Provence [i a compus c`ntece de dragoste, pamflete
308 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
`mpotriva bisericii, imnuri care sl\veau Templul [i versuri satirice.
Se [tie c\ Guiot a f\cut o vizit\ la Mazence, `n Germania, `n anul
1184. Ocazia a fost turnirul de la Pentecost, unde Frederic Bar-
barossa, `mp\ratul Sf`ntului Imperiu Roman, le-a conferit fiilor s\i
demnitatea de cavaleri. A[a cum era firesc, la ceremonie au partici-
pat poe]i [i trubaduri din `ntreaga cre[tin\tate. ~n calitatea sa de
cavaler al Sf`ntului Imperiu Roman, a fost, desigur, prezent [i Wol-
fram. {i este c`t se poate de rezonabil\ presupunerea c\ el [i Guiot
s-ar fi `nt`lnit. B\rba]ii cu [tiin]\ de carte nu erau ceva obi[nuit `n
epoca aceea. ~n mod inevitabil, cei doi au stat `mpreun\, s-au bucu-
rat unul de prezen]a celuilalt, au f\cut cuno[tin]\; este foarte posibil
ca Guiot s\ fi descoperit `n Wolfram un spirit `nrudit – c\ruia i-a
`mp\rt\[it probabil anumite informa]ii, chiar dac\ a f\cut-o `ntr-o
form\ simbolic\. Dac\ similitudinea Guiot-Kyot permite ca cel din
urm\ s\ fie acceptat drept un personaj real, atunci este cel pu]in
plauzibil\ [i afirma]ia c\ Flegetanis este real. Sau, dac\ nu, poate
c\ Wolfram [i/sau Guiot au avut un motiv special care i-a determi-
nat s\-l inventeze [i s\-i confere tr\s\turile [i originea pe care au
pretins c\ le-ar fi avut.
Pe l`ng\ povestea Graalului, Wolfram s-ar putea s\ fi preluat de
la Guiot [i interesul devorator fa]\ de templieri. ~n orice caz, este
cunoscut faptul c\ nutrea un astfel de interes. Ca [i Guiot, a fost
chiar `n pelerinaj `n }ara Sf`nt\, unde a putut s\-i vad\ cu ochii lui
pe templieri `n ac]iune. Iar `n Parzival a subliniat c\ p\str\torii
Graalului [i protectorii familiei acestuia erau templieri. Desigur, ar
putea fi vorba de neglijarea cronologiei fire[ti a evenimentelor [i de
anacronism folosit ca licen]\ poetic\ – a[a cum se poate observa `n
unele dintre celelalte romane ale Graalului. Dar Wolfram era, `n
aceast\ privin]\, mult mai riguros dec`t majoritatea scriitorilor din
epoca sa. ~n plus, [i `n Perlesvaus aluziile la templieri s`nt evidente.
Este oare posibil ca at`t Wolfram c`t [i autorul lui Perlesvaus s\ se
fac\ vinova]i de un anacronism at`t de b\t\tor la ochi? Este posibil.
Dar este la fel de posibil ca aceast\ asociere ostentativ\ a templie-
rilor cu Graalul s\ aib\ menirea de a transmite un anumit mesaj.
Pentru c\, dac\ templierii erau `ntr-adev\r protectorii Graalului,
este c`t se poate de evident sugerat\ existen]a acestuia nu doar `n
epoca lui Arthur, ci [i `n epoca cruciadelor, c`nd erau compuse
romanele `n versuri despre acesta. Este foarte posibil ca, impli-
c`ndu-i pe templieri, at`t Wolfram c`t [i autorul lui Perlesvaus s\
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 309
sugereze c\ Graalul nu apar]inea doar trecutului, ci avea [i o impor-
tan]\ deosebit\ pentru contemporani.
Atmosfera [i fundalul poemului lui Wolfram s`nt, astfel, `ntr-un
mod obscur, la fel de importante ca textul `n sine. ~ntr-adev\r, rolul
templierilor, ca [i identitatea lui Kyot [i a lui Flegetanis s`nt, dup\
toate aparen]ele, cruciale [i este posibil ace[tia s\ de]in\ cheia `ntre-
gului mister care `nconjoar\ Graalul. Din p\cate, Parzival ofer\
foarte pu]ine r\spunsuri din acest punct de vedere, dar ridic\, `n
schimb, foarte multe alte `ntreb\ri.
~n primul r`nd, Wolfram nu sus]ine doar c\ versiunea pove[tii
Graalului oferit\ de el `nsu[i, nu aceea furnizat\ de Chrétien, este
cea corect\, ci afirm\, de asemenea, c\ relatarea lui Chrétien este,
pur [i simplu, o fabula]ie, pe c`t\ vreme a sa este, de fapt, un fel de
„document ini]iatic“. Cu alte cuvinte, a[a cum declar\ Wolfram
f\r\ echivoc, misterul Graalului nu ne-a fost `nf\]i[at `n `ntregime.
{i, prin numeroase aluzii pres\rate de-a lungul poemului, d\
limpede de `n]eles c\ Graalul nu este un simplu obiect `nconjurat
de fantezii [i de mistific\ri gratuite, ci [i un mijloc de a ascunde
ceva de o enorm\ importan]\. Iar\[i [i iar\[i, el `[i `ndeamn\ citi-
torii s\ caute printre r`nduri, pentru a putea deslu[i, c`nd [i c`nd,
indicii sugestive. ~n acela[i timp, subliniaz\ `n mod repetat caracte-
rul imperios al secretului: „Pentru c\ nici o f\ptur\ omeneasc\ nu
va dob`ndi vreodat\ Graalul dac\ numele s\u nu va fi cunoscut `n
ceruri [i dac\ nu va fi chemat `n preajma Graalului dup\ acest
nume“.15 {i „Graalul este m`ntuirea ne[tiut\ a celor care au fost
chema]i, dup\ nume,... `n preajma sa“.16
~n ceea ce prive[te identificarea Graalului, poemul lui Wolfram
este, `n acela[i timp, explicit [i evaziv. La prima sa apari]ie, prile-
juit\ de [ederea lui Parzival `n castelul Regelui Pescar, nu exist\
nici o indica]ie legata de adev\rata natur\ a acestuia. Dar descrierea
pare s\ aib\ ceva `n comun cu aceea, de asemenea vag\, furnizat\
de Chrétien:
Ea (regina din familia Graalului) era `nve[m`ntat\ `ntr-o rochie
din m\tase ar\beasc\. Pe un platou de un verde ad`nc purta „~ntru-
parea Raiului“, pe deplin des\v`r[it\. Acel lucru era numit Graalul
[i era mai presus dec`t orice `nchipuire omeneasc\. Numele celei
c\reia Graalul `i permitea s\-i fie purt\toare era Repanse de
310 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Schoyle. Graalul, prin esen]a sa, cerea ca aceea care `i purta de
grij\ s\ `[i p\streze neprih\nirea [i s\ renun]e la orice perfidie.17
Dintre toate lucrurile, `n acest moment, Graalul pare s\ fie un
miraculos corn al abunden]ei:
Dup\ cum s-a poruncit, o sut\ de scutieri au pus, cu evlavie, `n
[ervete albe p`inea din fa]a Graalului, au p\[it `napoi cu to]ii deo-
dat\ [i, desp\r]indu-se, au `mp\r]it-o pe toate mesele. A[a mi s-a
spus [i a[a v\ spun [i eu vou\, dar sub jur\m`ntul vostru, nu al meu
– de aici `nainte, dac\ eu v\ am\gesc, mincino[i s`ntem cu to]ii –,
c\ orice [i-ar fi dorit cineva `ntinz`nd m`na, avea s\ g\seasc\ de-a
gata, `n fa]a Graalului, bucate calde sau bucate reci, m`nc\ruri
proaspete ori mai vechi, carne de vit\ ori de v`nat. Mul]i vor spune:
„Nu s-a mai pomenit a[a ceva“. Dar necredin]a lor plin\ de m`nie
nu va fi `ntemeiat\, c\ci Graalul era rodul binecuv`nt\rii [i d\ruia
toat\ dulcea]a [i desf\tarea lumii, `ntocmai cum ni se poveste[te
despre ~mp\r\]ia Cerurilor.18
Toate acestea se refer\ la cele lume[ti, fiind chiar prozaice, iar
Graalul apare ca fiind destul de inofensiv. Dar, mai t`rziu, c`nd
unchiul-sihastru al lui Parzival descrie Graalul, acesta pare, indis-
cutabil, cu mult mai puternic. Dup\ o lung\ discu]ie, `n care s`nt
incluse idei evident gnostice, pustnicul vorbe[te astfel despre
Graal:
{tiu foarte bine c\, la Muntsalvaesche, al\turi de Graal,
s\l\[luiesc mul]i cavaleri destoinici. Atunci c`nd ies c\lare din
cetate, a[a cum se `nt`mpl\ adesea, o fac `n c\utarea primejdiei. O
fac din pricina p\catelor lor, acei templieri, f\r\ s\ le pese dac\ vor
fi r\spl\ti]i cu o `nfr`ngere sau cu o izb`nd\. Acolo tr\ie[te o o[tire
de viteji [i `]i voi spune cum o pot face. Tr\iesc prin puterea pietrei
celei mai pure. Dac\ nu [tii care e aceea, eu s`nt aici pentru a-]i
dezv\lui numele ei. Se nume[te lapsit exillis. Prin puterea sa, arde
pas\rea fenix, devenind cenu[\, pentru ca s\ renasc\, apoi, din
cenu[a aceea. Astfel n\p`rle[te fenixul [i `[i preschimb\ penele,
care `i vor fi apoi luminoase [i str\lucitoare, la fel de frumoase ca
mai `nainte. Una ca aceasta nu i s-a `nt`mplat niciodat\ unei fiin]e
omene[ti, dar cel care z\re[te `ntr-o zi piatra aceea, acela nu va
putea muri `n s\pt\m`na urm\toare. {i chipul s\u nu se va ofili. Fie
femeie ori fie b\rbat, `nf\]i[area sa va r\m`ne cea din ziua `n care a
v\zut piatra, cea de la `nceputul celor mai bune zile ale vie]ii sale,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 311
[i nu se va schimba nici dac\ se vor scurge de atunci dou\ sute de
ani, numai p\rul s\u s-ar putea s\ `nc\run]easc\. Piatra aceea `i d\
unui om o asemenea putere, `nc`t carnea [i oasele `i `ntineresc
deopotriv\. Iar piatra mai este numit\ Graal.19
A[adar, dup\ spusele lui Wolfram, Graalul este o piatr\ de un
anume fel. Dar o astfel de defini]ie este mai degrab\ incitant\ dec`t
satisf\c\toare. Erudi]ii au g\sit o serie de interpret\ri ale expresiei
„lapsit exillis“, mai mult sau mai pu]in plauzibile. „Lapsit exillis“
ar putea fi o denaturare a lui lapis ex caelis – „piatra din ceruri“.
Sau ar putea proveni din lapsit ex caelis – „cea pogor`t\ din ceruri“,
sau din lapis lapsus ex caelus – „o piatr\ pogor`t\ din ceruri“, sau,
`n sf`r[it, din lapis elixir – fabuloasa Piatr\ Filozofal\ a alchi-
mi[tilor.20 Cu siguran]\, simbolistica alchimic\ abund\ `n pasajul
citat, ca, de altfel, pe tot cuprinsul poemului lui Wolfram. Pas\rea
fenix, de exemplu, este prescurtarea alchimic\ recunoscut\ pentru
`nviere [i rena[tere – reprezent`nd, totodat\, `n iconografia medie-
val\, un simbol al mor]ii [i `nvierii lui Isus.
Dac\ fenixul este `ntr-adev\r reprezentativ pentru Isus, atunci
Wolfram `l asociaz\, `n mod implicit, pe acesta cu o piatr\. Desi-
gur, o astfel de asociere nu poate fi considerat\ inedit\. Exist\ Petru
(Pierre sau „piatr\“ `n limba francez\) – „piatra“ sau „st`nca“ pe
care Isus `[i `ntemeiaz\ biserica. {i, a[a cum am descoperit, `n Noul
Testament Isus se refer\ `n mod explicit la sine `nsu[i ca la „piatra
din capul unghiului, pe care au nesocotit-o ziditorii“ – cheia de
bolt\ a Templului, Piatra Sionului. Pentru c\ fusese „`ntemeiat\“ pe
aceast\ piatr\, dinastia regal\ descendent\ din Godfroi de Bouillon
era egala tuturor caselor domnitoare ale Europei.
~n pasajul imediat urm\tor celui citat, Wolfram asociaz\ Graalul
anume cu r\stignirea – [i, prin simbolul porumbelului, cu Maria
Magdalena:
Chiar `n aceast\ zi, sose[te c\tre el (c\tre Graal) mesajul `n
care st\ puterea sa cea mai mare. Ast\zi este Vinerea Mare [i ei
a[teapt\ aici un porumbel care se va pogor` din rai. Acesta aduce o
mic\ hostie alb\, pe care o las\ pe piatr\. Apoi, str\lucind de
albea]\, porumbelul se `nal]\ iar\[i c\tre Rai. Totdeauna, `n
Vinerea Mare, porumbelul `i aduce pietrei ceea ce ]i-am spus [i din
aceea cap\t\ piatra toate miresmele `mbietoare ale b\uturilor [i
m`nc\rurilor de pe p\m`nt, ca [i des\v`r[irea Paradisului. Adic\
312 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
toate cele care se pot z\misli pe p\m`nt. {i apoi piatra poate aduce
orice v`nat tr\ie[te sub bolta cerului, fie c\ acesta zboar\, alearg\
sau `noat\. {i astfel hr\ne[te Graalul fr\]ia cavalerilor.21
~n poemul lui Wolfram, Graalul este `nzestrat, pe l`ng\ aceste
`nsu[i extraordinare, cu o anumit\ sensibilitate. Pentru c\ are capa-
citatea de a chema, `n slujba sa, anumite persoane – de a le chema
`n sensul activ al cuv`ntului:
Afl\ acum cum li se d\ de veste celor pe care `l cheam\
Graalul. Pe piatr\, de-a lungul marginii sale, se ivesc litere ce
dezv\luie numele [i neamul fiec\ruia, fie fecioar\, fie fl\c\u, care
este poftit `n aceast\ c\l\torie binecuv`ntat\. {i nimeni nu trebuie
s\ [tearg\ `nscrisul acela, pentru c\, de `ndat\ ce a fost citit, p\le[te
[i dispare dinaintea ochilor. To]i cei maturi au sosit acolo de c`nd
erau copii. Binecuv`ntat\ este mama oric\rui prunc h\r\zit s\ slu-
jeasc\ acolo. S\racii [i boga]ii se veselesc deopotriv\ c`nd un copil
de-al lor este poftit s\ se al\ture Graalului. {i s`nt adu[i copii din
multe ]inuturi. S`nt mai feri]i dec`t oricare al]ii de c\derea `n p\cat
[i frumoas\ este r\splata pe care o primesc `n ceruri. C`nd moartea
pune cap\t vie]ii lor p\m`nte[ti, acolo `i a[teapt\ des\v`r[irea.22
Dac\ protectorii Graalului s`nt templierii, p\str\torii lui par s\
fie membrii unei anumite familii. {i aceasta apare ca av`nd nume-
roase ramuri colaterale, dintre care unele – care adesea nici nu-[i
cunosc identitatea – s`nt `mpr\[tiate prin lumea larg\. Dar al]i mem-
bri ai familiei locuiesc `n Munsalvaesche, castelul Graalului – `n
mod evident [i obiectiv asociat cu legendarul castel catar Montsal-
vat, pe care cel pu]in un autor l-a identificat cu Montségur.23 ~n
Munsalvaesche `[i au s\la[ul o serie de personaje enigmatice. Mai
`nt`i, p\str\toarea [i purt\toarea de atunci a Graalului, Repanse de
Schoye („Réponse de Choix“ sau „R\spunsul Ales“). Apoi, bine-
`n]eles, Anfortas, Regele Pescar [i lordul castelului Graalului, care,
din cauza unei r\ni ce i-a afectat organele genitale, nu poate nici s\
procreeze [i nici, ca alternativ\, s\ moar\. Pentru Wolfram, ca [i
pentru Chrétien, Anfortas este unchiul lui Parzival. ~n finalul
poemului, c`nd blestemul este ridicat [i Anfortas poate, `n sf`r[it,
muri, Parzival devine mo[tenitorul castelului Graalului.
Graalul sau familia Graalului cheam\ `n slujba sa anumite per-
soane din lumea exterioar\ – [i acestea trebuie ini]iate `ntr-un
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 313
anumit fel de mister. ~n acela[i timp, Graalul `[i trimite slujitorii
bine instrui]i `n `ntreaga lume, pentru a ac]iona, `n numele s\u,
`ntr-un anumit mod – uneori chiar pentru a ocupa un tron. Pentru
c\, dup\ toate aparen]ele, Graalul are puterea de a crea regi:
Menirea fecioarelor este s\ poarte grija Graalului... Aceasta
este porunca lui Dumnezeu [i acele fecioare `[i fac datoria `n fa]a
Graalului. Acesta `[i alege numai `nso]itori de vi]\ nobil\. Cavaleri
cucernici [i puternici s`nt chema]i s\ `i fie straj\. R\s\ritul stelelor
din `nalturi aduce mult\ am\r\ciune acestui popor, celor tineri [i
celor b\tr`ni deopotriv\. M`nia Domnului s-a ab\tut asupra lor de
prea mult\ vreme. Oare `i vor mai spune vreodat\ bun venit
bucuriei?... {i `nc\ mai am ceva a v\ istorisi [i v\ pute]i prea bine
`ncrede `n adev\rul vorbelor acestora. Norocul lor este adesea
`ndoit. Ei primesc [i dau deopotriv\. Primesc copii fragezi, frumo[i
[i de vi]\ nobil\. {i, oricare ]inut [i-ar pierde conduc\torul, dac\
oamenii locului recunosc M`na lui Dumnezeu [i `[i caut\ un nou
suveran, unul dintre `nso]itorii Graalului va fi acela. {i cu mult\
bun\ cuviin]\ se cade s\ se poarte ei cu d`nsul, pentru c\ asupra lui
este binecuv`ntarea lui Dumnezeu.24
Din pasajul de mai sus se desprinde ideea c\, la un moment dat
din trecut, familia Graalului [i-a atras, cumva, m`nia Celui de Sus.
Referirea la „m`nia Domnului ab\tut\ asupra lor“, reflect\ nume-
roasele relat\ri medievale legate de evrei. {i ne aduce aminte titlul
unei c\r]i misterioase, asociate cu Nicolas Flamel – The Sacred
Book of Abraham the Jew, Prince, Priest, Levite, Astrologer and
Philosopher to that Tribe of Jews who by the Wrath of God were
Dispersed amongst the Gauls (Cartea Sf`nt\ a lui Abraham Iudeul,
prin], preot, levit, astrolog [i filozof c\tre acea semin]ie a iudeilor
pe care blestemul Domnului a `mpr\[tiat-o printre gali). Iar Flege-
tanis, despre care Wolfram ne poveste[te c\ ar fi scris versiunea
original\ a pove[tii Graalului, era, ne spune acela[i Wolfram,
descendentul lui Solomon. Este oare posibil ca familia Graalului s\
fi fost de origine iudaic\?
Oricare ar fi fost blestemul ab\tut c`ndva asupra acestei familii,
este indiscutabil faptul c\, `n vremea lui Parzival, aceasta se bucura
de bun\voin]a divin\ – [i, totodat\, de o mare putere. ~n plus, li se
ordonase ca, m\car `n anumite privin]e, s\-[i p\streze cu rigurozi-
tate secretul identit\]ii:
314 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Pe b\rba]i (din familia Graalului) Dumnezeu `i trimite `n lume
`n tain\; fecioarele pot pleca f\r\ s\ se fereasc\... Astfel, Graalul
trimite `n lume fecioarele cu [tiin]a tuturor [i pe b\rba]i `n secret [i
cu to]ii vor putea avea copii care, la r`ndu-le, vor intra `ntr-o bun\
zi `n slujba Graalului [i, slujindu-l, num\rul `nso]itorilor s\i va
spori. Dumnezeu `i poate `nv\]a cum s\ fac\ aceasta.25
A[adar, femeile din familia Graalului, atunci c`nd se c\s\toresc
`n lumea din afara castelului, `[i pot dezv\lui ob`r[ia [i identitatea.
Dar b\rba]ii trebuie s\ ascund\ cu scrupulozitate aceste informa]ii –
`ntr-o asemenea m\sur\ `nc`t nu trebuie nici m\car s\ permit\ s\ fie
`ntreba]i care le este originea. Dup\ toate aparen]ele, este vorba de
un aspect de importan]\ crucial\, pentru c\, `n finalul poemului,
Wolfram revine asupra lui, subliniindu-l cu insisten]\:
S-a g\sit acum scris asupra Graalului c\ oricare templier pe
care voia Domnului l-a statornicit st\p`n asupra unui neam de
oameni str\ini este dator s\ nu `ng\duie a fi `ntrebat despre numele
s\u [i al stirpei sale. {i cei care `l vor `ntreba nu se vor mai putea
folosi de ajutorul s\u niciodat\.26
F\r\ `ndoial\, una din consecin]ele acestei interdic]ii este
situa]ia dificil\ `n care se afl\ Lohengrin, fiul lui Parzival, c`nd,
fiind `ntrebat care `i este ob`r[ia, este nevoit s\-[i p\r\seasc\ so]ia [i
copii [i s\ se retrag\ `n locul izolat din care venise. Dar de ce era
necesar\ p\strarea at`t de riguroas\ a secretului? De ce sub o astfel
de amenin]are? Dac\ familia Graalului era, `ntr-adev\r, de origine
iudaic\, acest fapt – `n epoca lui Wolfram – ar putea constitui o
explica]ie, oferind astfel o doz\ de credibilitate pove[tii lui Lohen-
grin. Pentru c\ exist\ multe variante ale acesteia, iar eroul principal
nu este `ntotdeauna identificat prin acela[i nume. ~n unele versiuni,
este numit Helios – implic`nd astfel soarele. ~n altele, i se spune
Elie sau Eli27 – un nume evreiesc inconfundabil.
~n romanul lui Robert de Boron, ca [i `n Perlesvaus, ob`r[ia lui
Perceval este iudaic\ – „ob`r[ia sacr\“ a lui Iosif din Arimateea.
Dar `n poemul lui Wolfram, acest statut, cel pu]in `n ceea ce `l
prive[te pe Parzival, pare s\ fie accidental. Desigur, eroul este
nepotul r\nitului Rege Pescar, fiind astfel o rud\ de s`nge a familiei
Graalului. {i, cu toate c\ nu se c\s\tore[te cu cineva din aceast\
familie – de fapt, este deja `nsurat – mo[tene[te castelul Graalului,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 315
devenind noul lord al acestuia. Dar, pentru Wolfram, descenden]a
protagonistului pare s\ fie mai pu]in important\ dec`t modul `n care
se dovede[te demn de ea. Pe scurt, acesta trebuie s\ corespund\
unor anumite criterii, impuse chiar de s`ngele care `i curge prin
vene. {i aceast\ subliniere eviden]iaz\, f\r\ dubiu, importan]a pe
care autorul i-o atribuie s`ngelui respectiv.
Cu siguran]\, Wolfram confer\ o enorm\ `nsemn\tate unei anu-
mite linii de s`nge. Dac\ exist\ un sigur motiv dominant care
str\bate nu numai poemul Parzival, ci [i `ntreaga sa oper\, acesta
nu este at`t Graalul, c`t familia Graalului. Este un motiv care pare
s\-l fi obsedat `ntr-o asemenea m\sur\ `nc`t aten]ia sa a fost
absorbit\ mai degrab\ de membrii familiei [i de genealogiile lor,
dec`t de obiectul misterios pe care `l aveau `n custodie.
Genealogiile `n cauz\ pot fi reconstituite `n urma unei lecturi
atente a poemului. Parzival `nsu[i este nepotul de unchi al lui Anfor-
tas, Regele Pescar cel mutilat, care st\p`ne[te castelul Graalului. La
r`ndul s\u, Anfortas este fiul unui oarecare Frimutel, iar Frimutel
este fiul lui Titurel. ~n acest punct, descenden]a se `nc`lce[te.
Totu[i, `n cele din urm\, ne conduce c\tre un anumit Laziliez –
ceea ce ar putea fi o variant\ a numelui Lazarus (Laz\r), fratele
Mariei [i al Martei din Noul Testament. P\rin]ii lui Laziliez, cei
dint`i str\buni ai familiei Graalului, se numesc Mazadan [i Terde-
laschoye. Ultimul nume este, evident, versiunea german\ a unei
expresii fran]uze[ti, „Terre de la Choix“ – „P\m`ntul F\g\duin]ei“.
Provenien]a lui Mazadan este mai obscur\. Se poate presupune c\
ar fi un derivat din zoroastrianul Ahura Mazda, principiul dualist al
Luminii. ~n acela[i timp, doar ca sonoritate, ar putea evoca Masada –
un bastion major din timpul revoltei iudeilor `mpotriva st\p`nirii
romane, din anul 68 d.Hr.
Numele atribuite de Wolfram membrilor familiei Graalului s`nt,
a[adar, mai degrab\ incitante dec`t sugestive. {i, `n acela[i timp, nu
ne dau nici o indica]ie util\ din punct de vedere istoric. Dac\ spe-
ram s\ descoperim un prototip istoric real al familiei Graalului, tre-
buia s\ ne `ndrept\m cercet\rile `n alt\ direc]ie. Indiciile erau
extrem de pu]ine. {tiam, de exemplu, c\ prezumtivul punct culmi-
nat al familiei Graalului era Godfroi de Bouillon; dar aceasta nu
arunca prea mult\ lumin\ asupra originii mitice a lui Godfroi –
excep]ie f\c`nd, desigur, faptul c\ str\mo[ii s\i legendari (ca [i cei
reali) p\strau cu scrupulozitate secretul propriei lor identit\]i. Dar,
316 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
conform relat\rii lui Wolfram, Kyot descoperise o versiune a
pove[tii Graalului `n analele casei de Anjou, iar despre Parzival se
spunea c\ ar fi avut s`nge angevin. Acest aspect era extrem de
interesant, pentru c\ existau leg\turi str`nse `ntre casa de Anjou,
Ordinul Templului [i }ara Sf`nt\. ~ntr-adev\r, Fulques, conte de
Anjou, devenise, ca s\ spunem a[a, templier „onorific“ sau
„par]ial“. ~n plus, `n 1131, se c\s\torise cu nepoata lui Godfroi de
Bouillon, legendara Melusine, devenind rege al Ierusalimului. Con-
form „documentelor Prioriei“, nobilii de Anjou – familia Planta-
genet – s-au aliat astfel cu linia de s`nge merovingian\. Iar numele
Plantagenet ar fi putut fi ales cu inten]ia de a aminti de
„Pland-Ard“ sau Plantard.
Aceste asocieri erau for]ate [i firave. Dar indiciile suplimentare
ne-au fost furnizate de localiz\rile geografice din poemul lui Wol-
fram. Marea majoritate a acestora se aflau `n Fran]a. Spre deosebire
de cronicarii de mai t`rziu ai Graalului, Wolfram sus]ine chiar [i c\
faimoasa curte a lui Arthur, Camelot, s-ar fi aflat tot `n Fran]a –
mai exact, la Nantes. Nantes, aflat acum `n Bretania, reprezenta
extrema vestic\ a vechilor ]inuturi merovingiene, `n perioada de
apogeu a dinastiei.28
~ntr-un manuscris al versiunii lui Chrétien a pove[tii Graalului,
Perceval declar\ c\ s-a n\scut `n „Scaudone“ sau „Sinadon“, sau un
alt astfel de loc ce apare ortografiat `n diverse moduri – iar
regiunea este descris\ ca fiind muntoas\. Dup\ Wolfram, Parzival
este originar din „Waleis“. Mul]i istorici au considerat c\ Waleis
este, de fapt, Wales [i Sinadon, cu toate variantele sale ortografice,
este Snowdon sau Snowdonia. Dar, dac\ acesta este adev\rul, atunci
se ivesc noi probleme, insurmontabile, [i, a[a cum observ\ un
comentator modern, „h\r]ile ne pun be]e-n roate“. Pentru c\ per-
sonajele se deplaseaz\ permanent de la Waleis c\tre curtea lui
Arthur de la Nantes sau c\tre alte loca]ii din Fran]a f\r\ s\ tra-
verseze nici o ap\! Pe scurt, toate deplas\rile s`nt f\cute numai pe
uscat, prin regiuni ai c\ror locuitori vorbesc limba francez\. Oare
Wolfram neglijase, pur [i simplu, aspectele geografice? Este posibil
s\ fi fost at`t de superficial? Sau poate c\ Waleis nu `nsemna c`tu[i
de pu]in Wales? Doi istorici au sugerat c\ ar fi putut fi vorba de
Valois, regiunea Fran]ei din nord-estul Parisului – dar acolo nu
exist\ nici un munte iar restul peisajului nu are nimic `n comun cu
descrierea f\cut\ de Wolfram. Pe de alt\ parte, mai exist\ o loca]ie
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 317
care ar fi putut fi numit\ Waleis – este vorba de o regiune muntoas\,
care corespunde [i `n ceea ce prive[te restul indica]iilor topografice
date de Wolfram, ai c\rei locuitori vorbesc limba francez\. Numele
acesteia este Valais [i se afl\ `n Elve]ia, la est de Geneva, pe malul
lacului Leman. ~n concluzie, se pare c\ ]inutul de ba[tin\ al lui
Parzival nu este nici Wales, nici Valois, ci Valais. Iar locul real al
na[terii sale, acel Sinadon, nu este nici Snowdon, nici Snowdonia,
ci Sidonensis, capitala regiunii Valais. Iar numele actual al ora[ului
Sidonensis este Sion.
A[adar, dup\ Wolfram, curtea lui Arthur se afla `n Bretania. {i
se pare c\ Parzival s-ar fi n\scut `n Elve]ia. Dar familia Graalului?
Castelul Graalului? Wolfram d\ un r\spuns, `n cea mai ambi]ioas\
dintre lucr\rile sale, pe care moartea nu l-a l\sat s\ o finalizeze [i
care se intituleaz\ Der Junge Titurel (T`n\rul Titurel). Este o
lucrare evocativ\, dedicat\ vie]ii lui Titurel, tat\l lui Anfortas [i
constructorul castelului Graalului. Der Junge Titurel nu furnizeaz\
doar detalii legate de genealogii, ci se refer\ [i la dimensiunile,
componentele, materialele [i configura]ia castelului Graalului – de
exemplu, la capela lui circular\, precum cele `n\l]ate de templieri.
{i castelul este situat `n Pirinei.
Ca o completare la Der Junge Titurel, mai exist\ o lucrare
r\mas\ neterminat\ din acela[i motiv – poemul cunoscut drept
Willehalm, al c\rui protagonist este Guillem de Gellone, condu-
c\torul merovingian al acelui principat din secolul al nou\lea `n
care erau inclu[i Pirineii. {i despre Guillem se poveste[te c\ ar fi
fost asociat cu familia Graalului.29 Astfel, el pare s\ fie singurul
personaj din opera lui Wolfram a c\rui identitate istoric\ real\
poate fi determinat\. Dar, `n ciuda prezen]ei personajelor neidenti-
ficabile, acurate]ea minu]ioas\ a autorului este uluitoare. Cu c`t `l
studiezi mai mult, cu at`t ]i se accentueaz\ impresia c\ se refer\ la
un grup real de oameni – nu la o familie mitic\ sau fictiv\, ci la una
care a existat `n planul real al istoriei [i din care este posibil s\ fi
f\cut parte Guillem de Gellone. Aceast\ concluzie devine [i mai
plauzibil\ c`nd Wolfram recunoa[te c\ ascunde ceva – [i c\ Parzi-
val [i celelalte lucr\ri ale sale nu s`nt doar simple romane cava-
lere[ti, ci [i documente ini]iatice, depozitare ale unor secrete.
318 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 319

Graalul [i Cabala toate c\ scopul [i semnifica]ia unor astfel de modific\ri s`nt supuse
interpret\rilor, realitatea lor, ca fenomene psihologice, este dea-
supra oric\rei dispute. Unul dintre cele mai importante „stadii“ ale
Conform celor sugerate `n Perlesvaus, Graalul pare s\ fie,
ini]ierii cabalistice este cel cunoscut sub numele de Tiferet. Se
m\car p`n\ la un anumit punct, un anumit tip de experien]\. ~n
spune c\, `n acest stadiu, neofitul trece dincolo de lumea formelor,
excursul s\u asupra propriet\]ilor curative ale Graalului [i a puterii
p\trunz`nd `ntr-o lume amorf\ – sau, `n terminologia contempo-
acestora de a prelungi via]a, Wolfram pare s\ implice at`t unele
ran\, are loc o „transcendere a ego-ului“. Din punct de vedere sim-
tr\iri, c`t [i ceva simbolic – o stare a min]ii sau o stare a fiin]ei.
bolic, aceasta const\ `ntr-o a[a-zis\ „moarte“ ritual\ – „moartea“
Exist\ foarte pu]ine `ndoieli asupra faptului c\ una din fa]etele
ego-ului, a con[tiin]ei individualit\]ii, [i izolarea consecin]elor
Graalului reprezint\ o experien]\ ini]iatic\, care, `n termeni mo-
acesteia; plus, bine`n]eles, `n rena[terea sau re`nvierea, `ntr-o alt\
derni, ar fi descris\ drept o „metamorfozare“ sau drept o „stare
dimensiune, aceea a unit\]ii [i armoniei atotcuprinz\toare. Astfel,
modificat\ a con[tiin]ei“. Sau ar putea fi considerat\ o „experien]\
ca adaptare cre[tin\, stadiul Tiferet poate fi asociat cu Isus.
gnostic\“ , o „experien]\ mistic\“, o „iluminare“ sau o „comuniune
Pentru cabali[tii medievali, treapta Tiferet a ini]ierii era asociat\ cu
cu Dumnezeu“. Este posibil\ [i o interpretare mult mai exact\, prin
anumite simboluri specifice. Dintre acestea fac parte un sihastru sau o
plasarea aspectului de experien]\ ini]iatic\ al Graalului `ntr-un anu-
c\l\uz\, sau un b\tr`n `n]elept, un rege maiestuos, un copil, un zeu
mit context. Este vorba de Cabal\ [i de doctrina cabalistic\. Cu
sacrificat.30 ~n decursul timpului, au fost ad\ugate [i alte simboluri –
siguran]\, aceast\ doctrin\ era „pe buzele tuturor“ `n epoca `n care
de exemplu, un trunchi de piramid\, un cub [i o cruce trandafirie.
au fost compuse romanele cavalere[ti ale Graalului. De exemplu, o
Leg\tura dintre aceste simboluri [i romanele Graalului este u[or de
[coal\ cabalistic\ renumit\ exista la Toledo, a[adar chiar `n ora[ul din
observat. ~n fiecare dintre relat\ri, exist\ un sihastru b\tr`n [i `n]elept –
care se spune c\ ar fi preluat Kyot povestea Graalului. Alte aseme-
de obicei unchiul lui Perceval sau Parzival – care are rolul unei c\l\uze
nea [coli se mai aflau la Gerona, Montpellier [i `n alte localit\]i din
spirituale. ~n poemul lui Wolfram, „piatra“ Graalului ar fi putut avea
sudul Fran]ei. De aceea, nu poate fi considerat\ o coinciden]\
forma unui cub. {i, `n Perlesvaus, diversele manifest\ri ale Graalului
prezen]a unei astfel de [coli la Troyes. Aceasta fusese `nfiin]at\ `n
s`nt aproape identice cu simbolurile stadiului Tiferet. ~ntr-adev\r, prin
anul 1070 – `n vremea lui Godfroi de Bouillon – [i era condus\ de
`ns\[i existen]a sa, Perlesvaus stabile[te o leg\tur\ extrem de impor-
Rashi, probabil cel mai renumit dintre cabali[tii medievali.
Desigur, este imposibil s\ analiz\m aici Cabala sau doctrina tant\ `ntre experien]a Tiferet [i Graal.31
cabalistic\. Totu[i, s`nt necesare c`teva preciz\ri, pentru a fi `n
m\sur\ s\ sesiz\m conexiunile dintre Cabal\ [i romanele Graalului.
Foarte pe scurt, Cabala poate fi descris\ drept un „iudaism ezo-
teric“ – practic, o metodologie psihologic\ specific iudaic\ concepu- Jocul cu cuvintele
t\ cu inten]ia de a induce transform\ri dramatice ale con[tiin]ei.
Din acest punct de vedere, poate fi privit\ ca un echivalent al Am identificat a[adar tr\irile implicate de o anumit\ fa]et\ a
metodologiilor sau disciplinelor similare aferente doctrinelor hin- Graalului [i am stabilit o leg\tur\ riguroas\ `ntre acestea [i Cabal\.
duse, budiste [i taoiste – al anumitor forme de yoga, de exemplu, Este astfel eviden]iat un alt element iudaic al Graalului, aparent
sau de Zen. incompatibil cu prezumtivul s\u caracter cre[tin. Dar, `n afara
Ca [i `n cazul echivalentelor sale estice, instruirea cabalistic\ acestei fa]ete a tr\irilor ini]iatice, mai exist\ [i alte aspecte ale
presupune o serie de ritualuri – o secven]\ bine structurat\ de expe- Graalului – pe care nu le puteam ignora, fiind extrem de importante
rien]e ini]iatice succesive, care `l conduc pe neofit c\tre o modifi- pentru investiga]ia noastr\. Ne referim aici la aspectele istorice [i la
care din ce `n ce mai radical\ a con[tiin]ei [i a cunoa[terii. {i, cu cele genealogice.
320 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Iar\[i [i iar\[i, romanele Graalului ne-au confruntat cu o
structur\ extrem de concret\ [i de realist\. Iar\[i [i iar\[i, era vorba
de un cavaler novice, care, dup\ o serie de `ncerc\ri, s-a dovedit
„demn“ de a fi ini]iat, `mp\rt\[indu-i-se un secret monumental.
Iar\[i [i iar\[i, secretul era p\zit de un anumit fel de ordin, aparent
cavaleresc din punct de vedere al structurii sale. Iar\[i [i iar\[i,
secretul era, `ntr-un anumit mod, asociat cu o familie anume. Iar\[i
[i iar\[i, protagonistul – gra]ie unei c\s\torii cu cineva din aceast\
familie, gra]iei propriei sale descenden]e sau gra]ie am`ndurora –
devenea senior al Graalului [i de]in\tor al tuturor celor astfel impli-
cate. ~n aceasta privin]\, cel pu]in, aveam de-a face, dup\ toate
aparen]ele, cu ceva de natur\ concret\, istoric\. Cineva poate
deveni seniorul unui castel sau al unui grup de oameni. Cineva
poate deveni mo[tenitorul unor anumite ]inuturi sau chiar al unui
anumit patrimoniu. Dar nimeni nu poate deveni seniorul sau
mo[tenitorul unei experien]e ini]iatice.
Ne-am `ntrebat c`t de relevant era faptul c\, `n urma unei
cercet\ri atente, se poate constata interesul crucial acordat, `n
romanele Graalului, problemelor legate de origine, descenden]\,
genealogie, mo[tenire [i succesiune. Ne-am `ntrebat dac\ era rele-
vant\ suprapunerea acestor descenden]e [i genealogii, `n punctele
cheie, cu cele care se deta[aser\ din investiga]ia noastr\ – de exem-
plu, cu cele apar]in`nd casei de Anjou, Guillem de Gellone [i God-
froi de Bouillon. Ne-am `ntrebat dac\ misterul care `nconjura
Rennes-le-Château [i Prioria din Sion era cumva legat, `ntr-un mod
`nc\ obscur, de tainicul obiect numit Sf`ntul Graal. Merg`nd pe
urmele lui Parzival, nu f\cusem, de fapt, dec`t s\ `ntreprindem pro-
pria noastr\ c\utare a Graalui?
Toate dovezile adunate sugerau c\ acesta era adev\rul. {i,
`ntr-adev\r, mai exista un element esen]ial care `nclina, `n mod
decisiv, balan]a `n favoarea unei asemenea concluzii. ~n multe
dintre manuscrisele foarte timpurii, Graalul este numit „Sangraal“
– sau „Sangreal“, `n versiunea lui Malory, mai t`rzie. Este posibil
ca una dintre aceste forme – „Sangraal“ sau „Sangreal“ – ar fi fost,
de fapt, cea originar\. {i este la fel de posibil ca acest cuv`nt s\ fi
fost ulterior desp\r]it `n dou\ cuvinte distincte, dar nu de unde tre-
buia. Altfel spus, s-ar putea s\ nu se fi dorit divizarea cuv`ntului
„Sangraal“ sau „Sangreal“ `n „San Graal“ sau „San Greal“ – ci `n
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 321
„Sang Raal“ – sau „Sang Réal“. Sau, folosind ortografia modern\,
`n Sang Royal. S`nge Regal.
Privit ca atare, un astfel de calambur poate fi incitant, dar nu
tocmai concludent. Totu[i, ]in`nd cont de accentul pus pe descen-
den]e [i genealogii, se poate spune c\ mai este loc de `ndoial\. {i,
din acest punct de vedere, asocierile tradi]ionale – de exemplu, cu
pocalul a care a fost str`ns s`ngele lui Isus – par s\ `nt\reasc\
supozi]ia noastr\. Leg\tura dintre Graal [i un anumit s`nge – sau
linie de s`nge – pare s\ fie o certitudine.
Se ridic\ astfel, bine`n]eles, dou\ `ntreb\ri evidente. Al cui
s`nge? A cui linie de s`nge?
Regii pierdu]i [i Graalul
Romanele cavalere[ti ale Graalului nu au fost singurele poeme
de acest gen care s-au bucurat de un public receptiv la sf`r[itul
secolului al doisprezecelea [i la `nceputul celui de al treisprezece-
lea. Au mai fost multe altele – Tristan [i Isolda, de exemplu, sau
Eric [i Enide – compuse uneori chiar de Chrétien, alteori de con-
temporanii [i compatrio]ii lui Wolfram, cum ar fi Hartman von Aue
[i Gottfried von Strassburg. Nu exist\ nici o referire la Graal, `n
nici unul dintre aceste poeme. Dar perioada mitico-istoric\ la care
se refer\ coincide ce aceea din romanele Graalului, pentru c\ `n
toate este prezent, `ntr-o anumit\ m\sur\, regele Arthur. Dup\ c`t se
[tie, acesta ar fi tr\it la sf`r[itul secolului al cincilea [i/sau la
`nceputul secolului al [aselea. Cu alte cuvinte, Arthur a tr\it `n
perioada de apogeu a ascensiunii merovingiene din Galia [i a fost,
de fapt, aproape contemporan cu Clovis. Dac\ termenul „Ursus“ –
„urs“ – este asociat cu familia regal\ merovingian\, numele
„Arthur“, care `nseamn\ de asemenea „urs“, ar putea reprezenta o
`ncercare a conferi o demnitate similar\ unui conduc\tor britanic.
Se pare c\, pentru scriitorii din epoca cruciadelor, epoca mero-
vingian\ avea o importan]\ crucial\ – pentru c\, de fapt, a furnizat
fundalul pe care se desf\[oar\ romanele care nu au nici o leg\tur\
cu Arthur sau cu Graalul. Unul dintre acestea este epopeea
na]ional\ a Germaniei, Nibelungenlied sau C`ntecul Nibelungilor,
care, `n secolul al nou\sprezecelea a devenit sursa de inspira]ie a
322 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
monumentalului ciclu de opere wagneriene, numit Der Ring des
Nibelungen. Acesta, ca [i poemul din care deriv\, s`nt `n general
considerate o pur\ fantezie – absolut f\r\ nici o baz\ real\, a[a cum
se `nt`mpl\ cu opera lui Tolkien. Cu toate acestea, nibelungii au un
corespondent real, un trib germanic care a existat `n ultima parte a
epocii merovingiene. ~n plus, multe dintre numele personajelor din
Nibelungenlied – Siegmund, de exemplu, sau Siegfried, Sieglinde,
Brünhilde [i Kriemhild – s`nt nume evident merovingiene. {i multe
dintre episoadele poemului s`nt paralele cu sau chiar se refer\ la
evenimente reale din timpul merovingienilor.
De[i nu are nimic `n comun cu Arthur sau cu Graalul, Nibelun-
genlied este `nc\ o dovad\ a faptului c\ epoca merovingian\ a
`nfl\c\rat imagina]ia poe]ilor din secolele al doisprezecelea [i al
treisprezecelea – ca [i cum acestora le-ar fi fost cunoscut ceva de o
importan]\ crucial\ petrecut `n vremea respectiv\, ceva necunoscut
scriitorilor [i istoricilor de mai t`rziu. ~n orice caz, speciali[tii mo-
derni au c\zut de acord asupra faptului c\ romanele Graalului, ca [i
Nibelungenlied, se refer\ la epoca merovingian\. ~n parte, desigur,
aceast\ concluzie pare s\ se impun\ de la sine, dat\ fiind prezen]a
proeminent\ a lui Arthur. Dar rezid\, de asemenea, `n indica]iile
specifice oferite chiar de romanele Graalului. ~n Queste del Saint
Graal (C\utarea Sf`ntului Graal), poem compus `ntre 1215 [i 1230,
autorul declar\ `n mod explicit c\ evenimentele din poveste s-au
petrecut exact la 454 de ani dup\ ~nvierea lui Isus.32 Presupun`nd
c\ Isus a murit `n anul 33 d.Hr., `nseamn\ c\ saga Graalului s-a
desf\[urat `n anul 487 d.Hr. – `n timpul primei perioade de glorie a
merovingienilor, cu doar nou\ ani `nainte de botezul lui Clovis.
Stabilirea unei leg\turi `ntre romanele Graalului [i epoca
merovingian\ nu este, a[adar, nici revolu]ionar\, nici controversat\.
Cu toate acestea, am sim]it c\ ceva fusese trecut cu vederea. ~n
esen]\, era vorba de locul ac]iunii – din cauza prezen]ei lui Arthur,
am crezut, la `nceput, c\ era vorba de Marea Britanie. Ca urmare a
acestei erori, nu am asociat imediat Graalul cu dinastia merovin-
gian\. ~ns\ Wolfram insist\ asupra amplasamentului cur]ii lui
Arthur la Nantes [i a localiz\rii evenimentelor pe teritoriul Fran]ei.
Aceea[i afirma]ie este f\cut\ [i `n alte romane ale Graalului – `n
Queste del Saint Graal, de exemplu. {i exist\ legende medievale
care sus]in c\ Graalul nu a fost adus `n Marea Britanie, de c\tre
Iosif din Arimateea, ci `n Fran]a, de c\tre Maria Magdalena.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 323
De aceea ne-am `ntrebat dac\ `nt`ietatea atribuit\ Marii Britanii
de c\tre comentatorii romanelor Graalului nu reprezenta cumva o
eroare,33 [i dac\ nu era, de fapt, vorba de evenimente petrecute pe
continent – mai exact, `n Fran]a. {i am `nceput s\ b\nuim c\ `nsu[i
Graalul, „s`ngele regal“, se referea, `n realitate, la s`ngele regal al
dinastiei merovingiene – acel s`nge care era considerat sacru [i
investit cu `nsu[iri magice sau supranaturale.
Poate c\ romanele Graalului – sau cel pu]in o parte a acestora – consti-
tuiau o relatare simbolic\ sau alegoric\ a anumitor evenimente din
epoca merovingian\. {i poate c\ deja consemnasem aceste evenimente
`n cursul investiga]iei noastre. De exemplu, o c\s\torie cu un membru
al unei familii deosebite, ceea ce, `n decursul vremurilor, generase le-
gendele despre cei doi ta]i ai lui Meroveu. Sau, poate, `n familia Graalu-
lui, o relatare a perpetu\rii clandestine a liniei de s`nge a merovingienilor –
les rois perdus sau „regii pierdu]i“ – `n mun]ii [i pe[terile din Razès.
Sau, poate, acea linie de s`nge exilat\ `n Anglia la sf`r[itul secolului al
nou\lea [i `nceputul celui de al zecelea. {i alian]a dinastic\, secret\ dar
august\, `n urma c\reia vi]a merovingian\, ca [i aceea a familiei Graalu-
lui, rodise, `n cele din urm\, prin Godfroi de Bouillon [i casa de Lorena.
Poate c\ Arthur `nsu[i – „ursul“ – fusese `n mod accidental asociat cu
regele celt sau galo-roman. Poate c\ acel Arthur din romanele Graalu-
lui era, de fapt, „Ursus“ – un alt nume pentru „urs“. Poate c\ autorii
acestor romane [i-l `nsu[iser\ pe legendarul Arthur din cronicile lui
Geoffrey de Monmouth `n mod deliberat, transform`ndu-l `n purt\torul
unei alte legende, total diferite [i secrete. Dac\ acesta este adev\rul, se
poate explica de ce templierii – c\rora Prioria din Sion le h\r\zise rolul
de protectori ai liniei de s`nge merovingiene – erau numi]i p\zitori al
Graalului [i ai familiei acestuia. Dac\ familia Graalului era acela[i lucru
cu linia de s`nge merovingian\, atunci templierii ar fi fost `ntr-adev\r
protectorii Graalului – aproximativ `n perioada `n care au fost scrise
romanele dedicate acestuia. Prezen]a lor `n romanele respective nu ar
mai fi, de aceea, c`tu[i de pu]in anacronic\.
Ipoteza era incitant\, dar ridica o `ntrebare extrem de important\.
Ac]iunea romanelor era plasat\ `n epoca merovingian\, dar acestea aso-
ciau Graalul, `n mod c`t se poate de explicit, cu `nceputurile erei cre[tine –
cu Isus, cu Iosif din Arimateea, cu Maria Magdalena. De fapt, unele
dintre ele merg chiar mai departe. ~n poemul lui Robert de Boron,
Galahad este considerat fiul lui Iosif din Arimateea – de[i identitatea
mamei cavalerului este incert\. Iar, `n Queste del Saint Graal, acela[i
324 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Galahad este numit, ca [i Isus, vl\star al casei lui David, fiind identifi-
cat cu `nsu[i Isus. ~ntr-adev\r, Galahad, deriv\, conform lingvi[tilor
moderni, din Gilead, nume care a fost considerat un mod de desemnare
mistic\ a M`ntuitorului.34
Dac\ Graalul poate fi identificat cu linia de s`nge merovingian\,
de ce este atunci asociat cu Isus? De ce ceva at`t de str`ns legat de
acesta din urm\ ar fi legat, de asemenea, de epoca merovingian\?
Cum am fi putut explica discrepan]ele cronologice? Cum am fi
putut reconcilia rela]ia dintre ceva legat direct de Isus [i eveni-
mentele petrecute cu cel pu]in patru secole mai t`rziu? Cum era
posibil ca Graalul s\ se refere, pe de-o parte, la epoca merovin-
gian\ [i, pe de alta, la ceva adus de Iosif din Arimateea `n Anglia
sau de Maria Magdalena `n Fran]a?
Chiar pe un nivel simbolic, `ntreb\rile continuau s\ se impun\.
De exemplu, Graalul era asociat, `ntr-un anumit fel, cu s`ngele.
Chiar [i f\r\ desp\r]irea cuv`ntului „Sangraal“ `n „Sang raal“,
obiectul misterios r\m`nea receptacolul s`ngelui lui Isus. Ce
leg\tur\ putea avea cu merovingienii? De ce fusese asociat cu ei
tocmai `n acea epoc\ – `n timpul cruciadelor, c`nd capete mero-
vingiene purtau coroana regatului Ierusalimului, sub protec]ia
Ordinului Templului [i a Prioriei din Sion?
Romanele Graalului subliniaz\ importan]a s`ngelui lui Isus. De
asemenea, insist\ asupra unei anumite descenden]e. {i, da]i fiind
factorii de genul identific\rii punctului culminant al familiei Graalu-
lui cu Godfroi de Bouillon, par s\ se refere la s`ngele merovingian.
Era oare posibil\ existen]a unei conexiuni `ntre aceste dou\ ele-
mente aparent disociate? Oare s`ngele M`ntuitorului putea fi asociat,
`ntr-un anume fel, cu cel al merovingienilor? Oare descenden]a afe-
rent\ Graalului, adus\ `n Europa la scurt timp dup\ r\stignire, era
`ntre]esut\ cu aceea merovingian\?
Nevoia de a sintetiza
~n acest moment ne-am oprit, pentru a trece `n revist\ toate
dovezile pe care le aveam la dispozi]ie. Acestea ne conduseser\
`ntr-o direc]ie nea[teptat\, dar inconfundabil\. ~ns\ ne-am `ntrebat
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 325
de ce dovezile respective nu mai fuseser\ niciodat\ citate de isto-
rici. De-a lungul secolelor, toate ar fi putut fi accesate cu u[urin]\.
Dar de ce, dup\ [tiin]a noastr\, nimeni nu `ncercase s\ le sinte-
tizeze [i s\ formuleze concluziile, e adev\rat, speculative, dar c`t se
poate de evidente? Fire[te, cu c`teva secole `n urm\, acestea ar fi
fost puse sub interdic]ie – iar asupra celui care le-ar fi publicat s-ar
fi ab\tut o pedeaps\ sever\. Dar o asemenea primejdie nu mai
exista de cel pu]in dou\ sute de ani. Atunci de ce, p`n\ `n zilele
noastre, nimeni nu asamblase fragmentele acelui puzzle `ntr-un
`ntreg coerent?
Am `n]eles c\ r\spunsul acestor `ntreb\ri era inclus `n obiceiurile
[i `n modul de g`ndire caracteristic propriei noastre epoci. Din vre-
mea a[a-numitului „iluminism“ din secolul al optsprezecelea, cul-
tura [i con[tiin]a occidental\ s-au `ndreptat mai degrab\ c\tre
analiz\ dec`t c\tre sintez\. Ca urmare, epoca noastr\ este caracteri-
zat\ de o specializare din ce `n ce mai accentuat\. ~n concordan]\ cu
aceast\ tendin]\, erudi]ia modern\ const\ `n accentuarea exagerat\ a
specializ\rii – ceea ce, a[a cum o atest\ universit\]ile moderne,
implic\ [i impune segregarea cuno[tin]elor `n „discipline“ distincte.
~n consecin]\, diferitele sfere acoperite de investiga]ia noastr\ s`nt,
de obicei, segmentate, fiind incluse `n compartimente total separate.
Materialele incluse `n fiecare dintre acestea au fost studiate `n mod
corespunz\tor [i evaluate de c\tre speciali[tii sau „exper]ii“ `n
domeniu. Dar foarte pu]ini, dac\ nu cumva nici unul, dintre spe-
ciali[tii respectivi s-au str\duit s\ stabileasc\ leg\turi `ntre domeniul
lor [i celelalte, cu care s-ar fi putut suprapune. ~ntr-adev\r, ace[ti
„exper]i“ au tendin]a de a privi toate sferele de activitate diferite de
a lor cu extrem de mult\ suspiciune – consider`ndu-le, `n cel mai
nefericit caz, ilogice [i, `n cel mai fericit, irelevante. Iar cercet\rile
eclectice sau „interdisciplinare“ nu s`nt de obicei `ncurajate, fiind
considerate, printre altele, prea speculative.
S-au scris numeroase tratate despre romanele Graalului, despre
originea [i evolu]ia lor, despre impactul lor cultural, despre
calitatea lor literar\. {i exist\ numeroase studii, autorizate sau nu,
dedicate templierilor [i cruciadelor. Dar foarte pu]ini dintre exper]ii
`n romanele Graalului au fost istorici [i `nc\ [i mai pu]ini au mani-
festat interes fa]\ de evenimentele istorice complexe, adesea sor-
dide [i deloc romantice aflate `n spatele templierilor [i al cruciadelor.
~n mod similar, istoricii specializa]i `n domeniul acestora din urm\,
326 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
ca to]i confra]ii lor, [i-au axact cercet\rile asupra documentelor [i
relat\rilor „faptice“. Ace[tia au desconsiderat romanele Graalului,
etichet`ndu-le drept pur\ fic]iune, drept nimic mai mult dec`t un
„fenomen cultural“, drept un soi de „produs derivat“, considerat
rodul „imagina]iei specifice epocii“. Ipoteza c\ aceste romane ar
putea con]ine un s`mbure de adev\r istoric ar fi considerat\, de
c\tre oricare dintre speciali[tii respectivi, echivalentul unei erezii –
cu toate c\, acum mai bine de un secol, Schliemann a descoperit
Troia prin intermediul unei lecturi atente a operei lui Homer.
Este adev\rat c\ diver[i scriitori de forma]ie ocult\, ac]ion`nd `n
baza unei g`ndiri `nsetate de cunoa[tere, au conferit credibilitate
legendelor, pretinz`nd c\, `n mod alegoric, templierii erau p\str\-
torii Graalului – orice ar fi `nsemnat acesta. Dar nu a existat nici un
studiu `ntr-adev\r istoric care s\ `ncerce s\ stabileasc\ o conexiune
real\. Templierii s`nt trata]i ca fapt real, iar Graalul ca fic]iune, iar
asocierea lor este considerat\ imposibil\. {i, dac\ romanele Graalu-
lui au fost neglijate de erudi]ii [i de istoricii specializa]i `n studiul
epocii `n care au fost scrise, este cu at`t mai pu]in surprinz\tor
faptul c\ „exper]ii“ `n studiul unor perioade mai timpurii le-au apli-
cat acela[i tratament. Pur [i simplu, unui specialist `n epoca mero-
vingian\ nu i s-ar `nt`mpla s\ b\nuiasc\ c\ romanele Graalului ar
putea s\ arunce, `ntr-un anumit fel, o nou\ lumin\ asupra obiectului
studiilor sale – dac\, `ntr-adev\r, existen]a acestor romane i-ar fi
cunoscut\. Dar nu este oare o omisiune serioas\ faptul c\ nu am
descoperit `n lucr\rile istoricilor specializa]i `n cercetarea perioadei
merovingiene nici m\car o men]iune legat\ de legendele arthuriene –
care, din punct de vedere cronologic, se refer\ chiar la epoca pe
care ei pretind c\ o studiaz\?
Descoperirea unor astfel de conexiuni `i tenteaz\ pe cercet\torii
Bibliei chiar mai pu]in dec`t pe istorici. ~n decursul ultimelor
c`torva decenii au ap\rut o sumedenie de c\r]i – conform c\rora
Isus a fost un pacifist, un esenian, un mistic, un budist, un vr\jitor,
un revolu]ionar, un homosexual, chiar [i un parvenit. Dar, `n ciuda
acestei supraabunden]e de materiale referitoare la Isus [i la con-
textul istoric al Noului Testament, din c`te [tim noi, nici m\car un
singur autor nu a atins problema Graalului. De ce ar fi f\cut-o? De
ce ar fi interesat un specialist `n istorie biblic\ de un potop de
poeme fantastice [i romantice – presupun`nd c\ existen]a acestora
i-ar fi cunoscut\ – compuse `n vestul Europei la mai bine mie de
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 327
ani dup\ r\stignire? Pare de necrezut faptul c\ respectivele poeme
ar putea elucida, `ntr-un mod oarecare, misterele care `nconjoar\
Noul Testament.
Dar realitatea, istoria [i erudi]ia nu pot fi segmentate [i compar-
timentate conform unei clasific\ri stabilite `n mod arbitrar de
ra]iunea uman\. {i, dac\ documentele rezist\ cu greu vreme de o
mie de ani, este de la sine `n]eles c\ legendele o pot face, pentru a
ie[i apoi la suprafa]\ `ntr-o form\ scris\, care poate elucida eveni-
mente anterioare. De exemplu, anumite saga irlandeze dezv\luie
foarte multe date referitoare la trecerea de la societatea matriarhal\
la cea patriarhal\ `n Irlanda antic\. F\r\ operele lui Homer, com-
puse cu mult timp dup\ ce s-au petrecut faptele, nimeni nu ar fi
auzit despre asediul Troiei. Iar romanul R\zboi [i pace – de[i a fost
scris la o jum\tate de secol dup\ `ncheierea ostilit\]ilor – ne poate
furniza despre Rusia din epoca napoleonian\ mai multe date dec`t
c\r]ile de istorie sau chiar dec`t documentele oficiale.
Ca [i un detectiv, un cercet\tor responsabil trebuie s\ ]in\ cont
de toate indiciile care apar, oric`t de lipsite de sens ar putea s\ par\.
Nici un material nu trebuie respins a priori, f\r\ drept de apel, pen-
tru c\ ar putea orienta investiga]ia `ntr-o direc]ie neverosimil\ sau
nefamiliar\. De exemplu, evenimentele legate de scandalul Water-
gate au fost ini]ial reconstituite dintr-o multitudine de fragmente
aparent disparate, fiecare dintre ele p\r`nd at`t lipsit de sens c`t [i
f\r\ vreo leg\tur\ evident\ cu celelalte. ~ntr-adev\r, unele dintre
„trucurile murdare“, adesea copil\re[ti, trebuie s\ li se fi p\rut
investigatorilor din momentul respectiv la fel de rupte de obiectul
principal al activit\]ii lor cum li par romanele Graalului cerce-
t\torilor Noului Testament. Iar dac\ scandalul Watergate se limita
la o singur\ ]ar\ [i la un interval de timp de numai c`]iva ani,
subiectul investiga]iilor noastre acoper\ `ntreaga cultur\ occiden-
tal\ [i un r\stimp de dou\ mii de ani.
Este necesar\ abordarea interdisciplinar\ a materialelor alese – o
abordare mobil\ [i flexibil\, care s\ permit\ deplasarea nestingherit\
`ntre discipline distincte, de-a lungul spa]iului [i al timpului. Trebuie
s\ existe capacitatea de a realiza conexiunea datelor [i a oamenilor,
a evenimentelor [i a fenomenelor, oric`t de mare ar p\rea distan]a
care le desparte. Trebuie s\ existe, ori de c`te ori este necesar\, posi-
bilitatea deplas\rii din secolul al treilea `n secolul al doisprezecelea
sau al [aisprezecelea, sau al optsprezecelea, av`nd astfel acces la o
328 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
gam\ variat\ de surse – texte ecleziastice timpurii, romane cava-
lere[ti ale Graalului, relat\ri [i cronici merovingiene, documente ale
francmasoneriei. Pe scurt, este necesar\ realizarea unei sinteze –
acesta fiind singurul procedeu prin care pot fi sesizate continuitatea,
unitatea [i coeren]a evenimentelor, care reprezint\ esen]a oric\rei
probleme istorice. ~n principiu, o astfel de abordare nu este nici
deosebit de revolu]ionar\, nici deosebit de controversat\. Este, mai
degrab\, ca [i cum ai alege un principiu din dogmele actuale ale
bisericii – de exemplu, Imaculata Concep]iune sau celibatul impus
preo]ilor – [i l-ai folosi pentru a elucida problemele cre[tinismului
timpuriu. Cam `n acela[i mod, romanele Graalului pot fi folosite
pentru a arunca o nou\ [i edificatoare lumin\ asupra Noului Testa-
ment – asupra vie]ii [i identit\]ii lui Isus.
~n sf`r[it, nu este suficient s\ te limitezi, `n exclusivitate, la
fapte. Trebuie sesizate consecin]ele [i implica]iile faptelor, a[a cum
radiaz\ acestea de-a lungul secolelor – adesea sub forma miturilor
[i a legendelor. Este adev\rat c\, `n cursul acestui proces, faptele
pot fi distorsionate, asemeni unui ecou care reverbereaz\ printre
st`nci. Dar, dac\ vocea `ns\[i nu poate fi localizat\, ecoul, chiar [i
distorsionat, poate `nc\ ar\ta calea c\tre ea. Pe scurt, faptele s`nt
pietricele aruncate `n bazinul istoriei. Dispar repede, adesea f\r\
urm\. Dar cel care prive[te undele generate dintr-o perspectiv\
suficient de ampl\ poate identifica locul `n care a c\zut pietricica.
Ghidat de aceste unde, se poate scufunda sau poate draga, sau
poate alege orice alt mod de abordare. Ideea este c\ undele
respective permit localizarea a ceea ce altfel ar fi irecuperabil.
~n]elegeam acum c\, `n timpul investiga]iei, nu f\cusem altceva
dec`t s\ studiem undele – care, corect monitorizate, ne puteau con-
duce c\tre o singur\ piatr\ aruncat\ `n bazinul istoriei cu dou\ mii
de ani `nainte.
Ipoteza noastr\
De-a lungul investiga]iei, Maria Magdalena s-a deta[at ca o
figur\ proeminent\. Conform unor anumite legende medievale, ea
a fost aceea care a adus Graalul – sau „S`ngele Regal“ – `n Fran]a.
Graalul este str`ns legat de Isus. {i Graalul sau cel pu]in una dintre
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 329
fa]etele sale se refer\ `ntr-un anumit mod la s`nge – sau, mai exact,
la o `nrudire de s`nge [i la o descenden]\. Dar, `n cea mai mare
parte, ac]iunea romanelor Graalului este plasat\ `n epoca mero-
vingian\. ~ns\ nu au fost compuse dec`t dup\ ce Godfroi de Bouil-
lon – imaginarul vl\star al familiei Graalului [i vl\starul real al
merovingienilor – a fost `nsc\unat ca rege al Ierusalimului, primind
toate prerogativele acestuia, cu excep]ia titlului.
Dac\ ar fi fost vorba de oricine altcineva `n afar\ de Isus – de
exemplu, de o personalitate precum Alexandru sau Iulius Cezar –
datele enumerate ar fi fost suficiente pentru a ne conduce, aproape
inevitabil, c\tre o singur\ concluzie, extrem de evident\. Am adoptat
acea concluzie, oric`t de controversat\ [i de exploziv\ ar fi putut fi.
Am `nceput s\ o analiz\m, cel pu]in ca pe o ipotez\ provizorie.
Poate c\ Maria Magdalena – femeia derutant\ din Evanghelii –
a fost, de fapt, so]ia lui Isus. Poate c\ au avut urma[i. Poate c\,
dup\ r\stignire, Maria Magdalena, `mpreun\ cu cel pu]in un copil,
a fugit `n Galia – unde existau deja comunit\]i evreie[ti stabile [i
unde, `n consecin]\, ar fi putut g\si un refugiu. Pe scurt, probabil c\
a existat o linie de s`nge care cobora direct din Isus. {i poate c\
aceast\ linie de s`nge – supremul sang réal – s-a perpetuat, intact\
[i incognito, vreme de patru sute de ani – ceea ce, la urma urmelor,
nu `nseamn\ un r\stimp foarte `ndelungat c`nd e vorba de o descen-
den]\ important\. Poate c\, prin intermediul c\s\toriilor, s-au `nche-
iat alian]e dinastice nu numai cu alte familii evreie[ti, ci [i cu
familii romane sau vizigote. {i poate c\, `n secolul al cincilea,
descenden]ii lui Isus s-au aliat cu casa regal\ a francilor, d`nd astfel
na[tere dinastiei merovingiene.
Dac\ ipoteza pe care am schi]at-o ar fi fost, `ntr-un anumit sens,
adev\rat\, ar fi putut explica extrem de multe elemente ale investi-
ga]iei noastre. Ar fi explicat statutul extraordinar acordat Mariei
Magdalena [i semnifica]ia cultului dedicat acesteia `n timpul cruci-
adelor. Ar fi explicat statutul sacru al merovingienilor. Ar fi
explicat na[terea legendar\ a lui Meroveu – copilul cu doi ta]i, unul
fiind o creatur\ marin\ simbolic\, de dincolo de mare, o f\ptur\ a
m\rii, care, ca [i Isus, putea fi considerat\ un pe[te alegoric. Ar fi
explicat pactul dintre Biserica Romano-Catolic\ [i linia de s`nge a
lui Clovis – pentru c\ e firesc ca biserica `nfiin]at\ `n numele s\u s\
`ncheie un pact cu descenden]ii direc]i ai lui Isus. Ar fi explicat
aparent incomensurabila povar\ pus\ pe umerii bisericii de
330 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

asasinarea lui Dagobert al II-lea – pentru c\, fiind p\rta[\ la crim\,

biserica se f\cea vinovat\ nu doar de regicid, ci [i, conform propri-
ilor sale dogme, de o form\ de deicid. Ar fi putut explica `ncer-
carea de a-l exclude pe Dagobert al II-lea din istorie. Ar fi explicat
dorin]a obsesiv\ a carolingienilor de a se legitima, ca Sfin]i
~mp\ra]i Romani, asum`ndu-[i o origine merovingian\.
O linie de s`nge cobor`toare din Isus prin intermediul lui
Dagobert ar fi justificat caracteristicile familiei Graalului din ro-
mane – sacralitatea care o `nconjoar\, statutul s\u solemn, impoten-
CAPITOLUL 12
tul Rege Pescar care nu poate s\ guverneze, procesul prin care
Parzival sau Perceval devine mo[tenitorul castelului Graalului. ~n
sf`r[it, ar fi explicat ob`r[ia mistic\ a lui Godfroi de Bouillon – fiul
sau nepotul lui Lohengrin, nepotul sau str\nepotul lui Parzival,
Preotul-rege care nu a domnit niciodat\
vl\star al familiei Graalului. {i, dac\ Godfroi ar fi fost descenden-
tul lui Isus, cucerirea Ierusalimului din anul 1099 ar fi `nsemnat
mult mai mult dec`t simpla salvare a Sf`ntului Morm`nt din m`inile Mul]i dintre contemporanii no[tri se refer\ la „cre[tinism“ ca [i
necredincio[ilor. Godfroi [i-ar fi rec`[tigat propria sa mo[tenire cum aceasta ar fi o singur\ entitate – coerent\, omogen\ [i unitar\.
legitim\. Nu este nevoie s\ mai spunem c\ nici nu poate fi vorba de a[a
Ghicisem deja c\ referin]ele la viticultur\ `nt`lnite pe parcursul ceva. Toat\ lumea [tie c\ exist\ numeroase forme ale „cre[tinismu-
investiga]iei simbolizau alian]e dinastice. ~n baza ipotezei noastre, lui“: de exemplu, romano-catolicismul sau biserica anglican\,
viticultura p\rea acum s\ simbolizeze procesul prin care Isus – `nfiin]at\ de Henric al VIII-lea. Exist\ [i multe alte secte protestan-
care, `n repetate r`nduri, s-a identificat pe sine `nsu[i cu vinul – `[i te – de la luteranismul ini]ial [i calvinismul din secolul al [aispre-
perpetuase descenden]a. Ca o confirmare, am descoperit o u[\ zecelea [i p`n\ la relativ recentul unitarianism. Exist\ o multitudine
sculptat\, `nf\]i[`ndu-l ca pe un ciorchine de struguri. U[a era `n
de congrega]ii „marginale“ sau „evanghelice“, cum ar fi Adventi[tii
Elve]ia, chiar `n Sion.
de Ziua a {aptea sau Martorii lui Iehova. Mai s`nt [i diverse culte [i
Scenariul nostru ipotetic era logic [i incitant deopotriv\. Totu[i,
`n acel moment, era, de asemenea, ridicol. Oric`t de atractiv ar fi secte combinate, contemporane, ca, de exemplu, Copiii lui Dum-
fost, era, `nc\, mult prea schematic [i se sprijinea pe o funda]ie nezeu sau Biserica Unificat\ a Reverendului Moon. Celui care
mult prea fragil\. De[i explica multe lucruri, `nc\ nu se putea trece `n revist\ acest spectru derutant de credin]e – de la cele dog-
sus]ine pe sine `nsu[i. Avea totu[i prea multe goluri, prea multe matice [i conservatoare p`n\ la cele radicale [i extatice – `i este
inconsisten]e [i anomalii, crea prea multe probleme m\runte. greu s\ precizeze `n ce const\, de fapt, „cre[tinismul“.
~nainte de a-l admite sau de a-l lua `n considera]ie trebuia s\ afl\m Dac\ exist\ un singur factor care ne permite s\ vorbim despre
dac\ existau fapte reale care s\-l sus]in\. ~ncerc`nd s\ le descope- „cre[tinism“, un singur factor care unific\ `ntr-adev\r celelalte, at`t
rim, am `nceput s\ studiem Evangheliile, contextul istoric al Noului de diverse [i divergente, principii „cre[tine“, atunci acesta este
Testament [i scrierile primilor p\rin]i ai bisericii. Noul Testament [i, mai precis, statutul f\r\ egal pe care Noul Testa-
ment i-l atribuie lui Isus, r\stignirii [i `nvierii acestuia. Chiar [i `n
cazul celor care nu subscriu la adev\rul literar [i istoric al acestor
evenimente, acceptarea semnifica]iei lor simbolice este, `n general,
suficient\ pentru a fi considera]i cre[tini.
332 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
A[adar, dac\ se poate vorbi despre unitatea fenomenului difuz
numit cre[tinism, aceasta rezid\ `n Noul Testament – [i, mai exact,
`n relat\rile despre Isus cunoscute drept cele patru Evanghelii.
Acestea s`nt privite, de toat\ lumea, ca o suprem\ autoritate `n
materie; [i mul]i cre[tini le consider\ at`t coerente, c`t [i incontesta-
bile. ~nc\ din copil\rie, se cap\t\ deprinderea de a crede c\
„povestea“ lui Isus, a[a cum este redat\ `n cele patru Evanghelii,
este, dac\ nu de inspira]ie divin\, cel pu]in liter\ de lege. Cei patru
evangheli[ti, presupu[ii autori ai Evangheliilor, s`nt considera]i
martori demni de `ncredere, care `[i `nt\resc [i `[i confirm\ reciproc
m\rturiile. Dintre to]i oamenii care ast\zi `[i spun cre[tini, relativi
pu]ini s`nt con[tien]i de faptul c\ cele patru Evanghelii nu numai c\
se contrazic, dar, uneori, s`nt chiar `ntr-un puternic dezacord.
Din punctul de vedere al tradi]iei populare, originea [i am\nuntele
na[terii lui Isus s`nt destul de bine cunoscute. ~n realitate, Evangheliile,
pe care, de fapt, se bazeaz\ tradi]ia, ofer\ informa]ii mult mai vagi `n
aceast\ privin]\. Numai dou\ dintre ele – Matei [i Luca – spun c`te
ceva despre originea [i na[terea lui Isus. {i se contrazic `n mod flagrant
una pe alta. De exemplu, dup\ Matei, Isus a fost un aristocrat, dac\ nu
chiar un rege `ndrept\]it [i legitim, un descendent al lui David [i
Solomon. Pe de alt\ parte, dup\ Luca, familia lui Isus, de[i descindea
din casa lui David, nu era de neam at`t de `nalt. (Iar legenda despre
„dulgherul s\rac“ a luat na[tere pe baza relat\rii lui Marcu.) Pe scurt,
cele dou\ genealogii s`nt at`t de flagrant discordante `nc`t s-ar putea
foarte bine referi la dou\ persoane diferite.
Discrepan]ele dintre Evanghelii nu se rezum\ la problematica
ob`r[iei [i genealogiei lui Isus. Dup\ Luca, la na[tere, Isus a fost
vizitat de p\stori. Dup\ Matei, a fost vizitat de magi. Dup\ Luca,
familia lui Isus tr\ia `n Nazaret. De acolo se poveste[te c\ ar fi
c\l\torit – motivul fiind un recens\m`nt despre care istoria spune c\,
de fapt, nici nu ar fi avut loc – p`n\ `n Betleem, unde Isus s-a n\scut
`ntr-o iesle s\rac\. ~ns\, dup\ Matei, membrii familiei lui Isus erau
de mult\ vreme reziden]i destul de avu]i ai Betleemului [i Isus `nsu[i
s-a n\scut `ntr-o cas\. ~n versiunea lui Matei, prigoana dezl\n]uit\
de Irod `mpotriva pruncilor sile[te familia s\ fug\ `n Egipt, pentru
ca, abia dup\ re`ntoarcere, s\ se stabileasc\ `n Nazaret.
Fiecare dintre cele dou\ relat\ri furnizeaz\ propriile sale infor-
ma]ii foarte explicit [i – presupun`nd c\ recens\m`ntul a avut
`ntr-adev\r loc – perfect plauzibil. Totu[i, informa]iile se contrazic.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 333
{i nu se poate g\si o explica]ie logic\ a acestor contradic]ii. Cele
dou\ nara]iuni contradictorii nu pot fi privite ca [i cum ambele ar fi
corecte [i nu exist\ nici un mijloc prin care ar putea fi reconciliate.
Indiferent c\reia `i d\m sau nu crezare, trebuie s\ admitem c\ unul
dintre evangheli[ti – dac\ nu chiar am`ndoi – se `n[al\. ~n virtutea
unor astfel de concluzii evidente [i inevitabile, Evangheliile nu mai
pot fi considerate incontestabile. Cum ar putea fi incontestabile,
c`nd se contest\ una pe cealalt\?
Cu c`t studiul Evangheliilor este mai aprofundat, cu at`t con-
tradic]iile dintre acestea s`nt mai evidente. ~ntr-adev\r, nu concord\
nici m\car `n ceea ce prive[te ziua r\stignirii. Conform Evangheliei
dup\ Ioan, aceasta s-a petrecut `n ajunul s\rb\torii Pa[tilor. Con-
form celor dup\ Marcu, Luca [i Matei – `n ziua de dup\ s\rb\toare.
Evangheli[tii nu s`nt de acord nici `n ceea ce prive[te personalitatea
[i caracterul lui Isus. Fiecare descrie o persoan\ c\reia, `n mod evi-
dent, nu i se potrivesc descrierile f\cute de ceilal]i – de exemplu, `n
viziunea lui Luca, un m`ntuitor blajin ca un mielu[el, iar, `n vizi-
unea lui Matei, un suveran puternic [i maiestuos, care vine „nu ca
s\ aduc\ pacea, ci sa s\ aduc\ sabia“. Exist\ discordan]e [i `n ceea
ce prive[te ultimele cuvinte rostite de Isus pe cruce. Dup\ Matei [i
Marcu, acestea s`nt: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce
M-ai p\r\sit?“ Dup\ Luca, s`nt: „P\rinte, `n m`inile Tale `ncre-
din]ez duhul Meu“. Iar dup\ Ioan, pur [i simplu, „S\v`r[itu-s-a“.
Date fiind aceste discrepan]e, Evangheliile pot fi acceptate doar
ca o autoritate extrem de discutabil\ [i, cu siguran]\, nu pot fi con-
siderate liter\ de lege. Ele nu reprezint\ cuv`ntul des\v`r[it al nici
unui Dumnezeu; sau, dac\ da, acest cuv`nt a fost cenzurat, redactat,
revizuit, r\st\lm\cit [i rescris, dup\ bunul plac, de m`ini omene[ti.
Trebuie s\ reamintim c\ Biblia – at`t Vechiul c`t [i Noul Testament –
este doar o selec]ie de texte [i, `n multe privin]e, una oarecum arbi-
trar\. De fapt, `n Biblie ar fi putut fi incluse mult mai multe c\r]i [i
lucr\ri dec`t cuprinde `n prezent. {i nu se poate sus]ine c\ cele care
lipsesc s-ar fi „pierdut“. Dimpotriv\, au fost excluse `n mod delibe-
rat. ~n anul 367 d.Hr., episcopul Atanasie al Alexandriei a redactat
o list\ a lucr\rilor care trebuie incluse `n Noul Testament. Lista a
fost validat\ de conciliul bisericesc de la Hippo, `n anul 393, [i, din
nou, de cel de la Cartagina, cu patru ani mai t`rziu. ~n cadrul acestor
concilii, s-a c\zut de acord asupra selec]iei. Anumite scrieri au fost
asamblate pentru a forma Noul Testament a[a cum `l cunoa[tem
334 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
azi, iar celelalte au fost ignorate cu dispre]. Cum este posibil ca un
astfel de mod de selec]ie s\ fie considerat definitiv? Cum a fost
posibil ca un conclav de clerici s\ decid\, `n mod infailibil, c\ anu-
mite c\r]i „f\ceau parte“ din Biblie [i altele nu? Mai ales c`nd unele
dintre cele excluse s`nt veridice din punct de vedere istoric?
~n plus, `n forma `n care exist\ ast\zi, Biblia nu este doar pro-
dusul unei selec]ii mai mult sau mai pu]in arbitrare. A fost, de
asemenea, supus\ unor redact\ri, cenzur\ri [i revizuiri c`t se poate
de drastice. De exemplu, `n 1958, profesorul Morton Smith de la
Universitatea din Columbia a descoperit, `ntr-o m`n\stire de l`ng\
Ierusalim, o scrisoare care con]inea un fragment care lipse[te din
Evanghelia dup\ Marcu. Acesta nu se pierduse. Dimpotriv\, fusese
suprimat `n mod deliberat – la `ndemnul, dac\ nu chiar din ordinul,
episcopului Clement al Alexandriei, care se num\r\ printre cei mai
venera]i dintre primii p\rin]i ai bisericii.
Se pare c\ episcopul Clement primise o scrisoare din partea
unui oarecare Theodore, care aducea acuza]ii sectei gnostice a car-
pocratienilor. Ace[tia interpretaser\ anumite pasaje ale Evangheliei
dup\ Marcu `n conformitate cu propriile lor principii – care nu
coincideau cu opiniile lui Clement [i Theodore. ~n consecin]\,
Theodore `i criticase [i `i raporta lui Clement aceast\ ac]iune. ~n
scrisoarea descoperit\ de profesorul Smith, Clement `i r\spundea
discipolului s\u dup\ cum urmeaz\:
Ai f\cut bine c\ ai redus la t\cere `nv\]\turile cumplite ale car-
pocratienilor. Pentru c\ ace[tia s`nt „stelele r\t\citoare“ vestite de
profe]ie, care se `ndep\rteaz\ de calea str`mt\ a celor poruncite,
pentru a se afunda `n pr\pastia f\r\ de fund a p\catelor trupe[ti.
C\ci, f\lindu-se cu [tiin]a pe care o au, dup\ spusa lor, despre
„«lucrurile» ascunse ale lui Satan“, ace[tia nu au [tire c\ astfel se
arunc\ `n „iadul `ntunecat“ al necredin]ei [i, l\ud`ndu-se c\ s`nt
liberi, cad `n robia dorin]elor. ~ntru aceasta, chiar [i atunci c`nd
spusele lor s`nt `ntemeiate, cel care este iubitor de adev\r nu se
cade s\ fie de acord cu d`n[ii. Pentru c\ nici toate cele adev\rate nu
`nseamn\ adev\r, nici cele pe care mintea omului le crede
adev\rate nu trebuie s\ treac\ `naintea adev\rului adev\rat, a
adev\rului credin]ei.1
Venind din partea unui p\rinte al bisericii, afirma]ia este re-
volt\toare. De fapt, Clement spune, nici mai mult nici mai pu]in:
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 335
„Dac\ se `nt`mpl\ ca adversarul t\u s\ spun\ adev\rul, tu trebuie s\
`l contrazici [i s\ min]i pentru a-l combate“. Dar nu e vorba numai
de at`t. ~n pasajul urm\tor, scrisoarea lui Clement continu\ s\ dis-
cute despre Evanghelia dup\ Marcu [i despre ceea ce, `n ochii lui,
reprezenta `n]elegerea gre[it\ a acesteia de c\tre carpocratieni:
(C`t despre) Marcu, atunci, `n vreme ce Petru a stat la Roma, el
a scris (despre) faptele Domnului; dar nici spun`nd totul (despre
ele), nici ascunz`ndu-le pe cele tainice, ci doar aleg`ndu-le pe cele
pe care le-a crezut a fi mai cu folos pentru sporirea credin]ei acelo-
ra pe care primeau `nv\]\tura. Dar, c`nd Petru s-a stins ca un mar-
tir, Marcu s-a `ntors `n Alexandria, purt`nd cu sine at`t `nsemn\rile
sale c`t [i pe ale lui Petru, din care le-a ales, spre a le ad\uga c\r]ii
de mai `nainte, pe acelea care aveau puterea de a aduce cititorul
mai aproape de cunoa[tere (gnosis). (Astfel), a scris o Evanghelie
duhovniceasc\, pentru folosul celor care c\utau des\v`r[irea. Cu
toate acestea, nu a dezv\luit lucruri care nu trebuie rostite, nici nu
a pomenit despre `nv\]\turile tainice ale Domnului, ci doar a pus [i
alte istorisiri al\turi de cele deja scrise [i, `n plus, a ad\ugat anu-
mite vorbe despre a c\ror `n]elegere el, ca `nv\]\tor, [tia c\ va
c\l\uzi ascult\torii `n altarul cel mai l\untric al acelui adev\r
ascuns de cele [apte (v\luri). Astfel, pe scurt, le-a pus `n ordine pe
toate, dup\ p\rerea mea, nici cu rea voin]\, nici `n prip\, [i, `nainte
de moarte, [i-a l\sat scrierea bisericii din Alexandria, acolo unde
cu mult\ grij\ este p\zit\, fiind citit\ numai de cei care au [tiin]\ de
marile mistere.
Dar, `ntruc`t diavolii sc`rbavnici ticluiesc dintotdeauna pierza-
nia neamului omenesc, carpocratieni, m`na]i de ace[tia, au `nrobit,
prin vicle[uguri, un preot al bisericii din Alexandria, iar acela a
copiat Evanghelia secret\, a r\st\lm\cit-o ca s\ o potriveasc\ `nv\-
]\turii lui hulitoare [i trupe[ti [i, `n plus, a p`ng\rit-o, amestec`nd,
printre cuvintele ei sfinte [i f\r\ de prihan\, minciuni peste m\sur\
de lipsite de ru[ine.2
Clement recunoa[te astfel, de bun\voie, existen]a unei autentice
Evanghelii secrete alc\tuite de Marcu. {i apoi `n instruie[te pe
Theodore s\ nege acest fapt:
A[adar, precum am spus mai `nainte, `n fa]a lor (a carpocratie-
nilor) s\ nu dai niciodat\ `napoi [i, c`nd `[i vor `nf\]i[a r\st\lm\cirile,
s\ nu `ncuviin]ezi c\ acea Evanghelie tainic\ e scris\ de Marcu, ci
336 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
s\ negi aceasta sub jur\m`nt. Pentru c\ „nu toate cele adev\rate tre-
buie `mp\rt\[ite tuturor“.3
Ce era cu aceast\ „Evanghelie secret\“, pe care Clement i-a
ordonat discipolului s\u s\ nu o recunoasc\ [i pe care carpocra-
tienii o „r\st\lm\ciser\“? Episcopul ne ofer\ un r\spuns incluz`nd
transcrierea fidel\ a textului `n scrisoarea sa:
~ntru aceasta, c\tre tine nu voi [ov\i s\ dau r\spuns (`ntre-
b\rilor) pe care mi le-ai pus, `nfrunt`ndu-i pe r\st\lm\citori chiar
cu vorbele Evangheliei. De pild\, de la „{i erau pe drum, suin-
du-se la Ierusalim,“ [i cele care `i urmeaz\ [i p`n\ la „Dup\ trei zile
va `nvia“ (`n Evanghelia Secret\) stau scrise urm\toarele (fapte),
cuv`nt cu cuv`nt:
„{i au ajuns `n Betania [i o anume femeie, al c\rei frate murise,
era acolo. {i, apropiindu-se, ea a c\zut la picioarele lui [i a zis c\tre
el: «Fiule al lui David, miluie[te-m\.» Dar ucenicii au oc\r`t-o. {i
Isus, m`niindu-se, a mers cu ea `n gr\dina `n care se afla morm`ntul
[i, `ndat\, un strig\t mare s-a auzit din morm`nt. {i, apropiindu-se,
Isus a `ndep\rtat piatra de la gura morm`ntului. {i, `ndat\, intr`nd
acolo unde se afla t`n\rul, el a `ntins bra]ul [i l-a ridicat, prinz`ndu-l
de m`n\. Dar t`n\rul, v\z`ndu-l, l-a sl\vit [i a `nceput s\-l roage
fierbinte s\ nu `l p\r\seasc\. {i, ie[ind din morm`nt, ei au mers `n
casa t`n\rului, pentru c\ acela era bogat. {i, dup\ [ase zile, Isus i-a
spus ce s\ fac\ [i, seara, t`n\rul a venit la el, av`nd doar o p`nz\
peste goliciunea (trupului s\u). {i a r\mas cu el `n noaptea aceea,
pentru c\ Isus i-a ar\tat tainele `mp\r\]iei lui Dumnezeu. {i,
plec`nd de acolo, s-a `ntors de cealalt\ parte a Iordanului.“4
Acest episod nu apare `n niciuna dintre versiunile existente ale
Evangheliei dup\ Marcu. Este vorba, desigur, de `nvierea lui Laz\r,
descris\ de cea de-a patra Evanghelie, atribuit\ lui Ioan. Dar, `n ver-
siunea citat\ apar c`teva deosebiri semnificative. ~n primul r`nd, este
acel „strig\t mare“ care se aude din morm`nt `nainte ca Isus s\ `nde-
p\rteze piatra sau s\ `i cear\ celui din\untru s\ i se `nf\]i[eze.
Aceasta sugereaz\ c\ ocupantul morm`ntului nu era mort [i, astfel,
dintr-un foc, spulber\ orice element miraculos. ~n al doilea r`nd,
rezult\, c`t se poate de clar, c\ episodul are mai multe implica]ii
dec`t cel din relatarea acceptat\ de biseric\. Cu certitudine, pasajul
citat atest\ existen]a unei rela]ii speciale `ntre b\rbatul din morm`nt
[i cel care `l „resusciteaz\“. Un cititor modern ar fi probabil tentat s\
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 337
vad\ aici un indiciu al homosexualit\]ii. Este foarte posibil ca [i car-
pocratienii – o sect\ care aspira la transcenderea sim]urilor prin `ns\[i
suprasaturarea acestora – s\ fi deslu[it exact un asemenea indiciu.
Dar, dup\ cum argumenteaz\ profesorul Smith, este, de fapt, mult
mai probabil ca `ntregul episod s\ se refere la o ini]iere specific\
unei [coli a misterelor – o moarte [i o rena[tere rituale [i simbolice,
`n genul celor at`t de r\sp`ndite `n Orientul Mijlociu `n epoca aceea.
~n orice caz, problema este c\ nici episodul, nici citatul redat
mai sus, nu apar `n nici o versiune modern\ sau acceptat\ a Evan-
gheliei dup\ Marcu. ~ntr-adev\r, singurele referiri la Laz\r sau sin-
gura persoan\ numit\ Laz\r din Noul Testament pot fi g\site `n
Evanghelia atribuit\ lui Ioan. Este, a[adar, limpede c\ sfatul lui
Clement a fost acceptat – nu numai de Theodore, dar [i de autori-
t\]ile care i-au urmat. Pur [i simplu, `ntregul episod referitor la
Laz\r a fost complet exclus din Evanghelia dup\ Marcu.
Aceast\ Evanghelie epurat\ at`t de drastic a fost, pe de alt\ parte,
`nc\rcat\ cu complet\ri contraf\cute. ~n versiunea sa originar\, se
`ncheie cu r\stignirea, `nmorm`ntarea [i cu descoperirea morm`ntu-
lui gol. Nu exist\ nici o scen\ a ~nvierii, nici o `nt`lnire cu ucenicii.
Se [tie c\ exist\ anumite Biblii moderne `n care Evanghelia dup\
Marcu are un sf`r[it mai conven]ional – fiind inclus\ [i ~nvierea. Dar
realmente to]i cercet\torii moderni ai Bibliei s`nt de acord c\ aceast\
extindere a finalului este un adaos ulterior, dat`nd din ultima parte a
secolului al doilea, anexat documentului originar.5
Evanghelia dup\ Marcu ne furnizeaz\ astfel dou\ exemple `n
care un document sacru – presupus a fi de inspira]ie divin\ – a fost
falsificat, redactat, cenzurat [i corectat de m`ini omene[ti. {i, `n
ambele cazuri, nu este vorba de nici o specula]ie. Dimpotriv\, `n
prezent, to]i speciali[tii le accept\ ca demonstrabile [i dovedite.
Poate cineva presupune c\ Evanghelia dup\ Marcu este singura
care a fost modificat\? Cu siguran]\, dac\ aceasta a fost m\sluit\
f\r\ nici o ezitare, este rezonabil s\ presupunem c\ [i celelalte au
fost supuse unui tratament similar.
}in`nd cont de scopul investiga]iei noastre, nu am putut, a[adar,
nici s\ consider\m Evangheliile drept o autoritate definitiv\ [i
incontestabil\, nici s\ le desconsider\m `ntru totul. F\r\ `ndoial\,
nu s`nt `n `ntregime contraf\cute [i furnizeaz\ c`teva dintre pu]inele
informa]ii disponibile referitoare la cele `ntr-adev\r `nt`mplate `n
}ara Sf`nt\ acum dou\ mii de ani. De aceea, am `nceput s\ le
338 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
studiem `ndeaproape, s\ le verific\m cu aten]ie, s\ separ\m reali-
tatea de legend\, s\ extragem adev\rurile pe care le con]in din
matri]a falsificat\ `n care au fost adesea `ncastrate. Pentru a reu[i s\
ne putem inten]iile `n practic\, am fost nevoi]i s\ `ncepem prin a ne
familiariza cu realitatea istoric\ [i cu ambian]a din }ara Sf`nt\ de la
`nceputul erei cre[tine. Pentru c\ Evangheliile nu s`nt entit\]i de
sine st\t\toare, ap\rute de niciunde [i plutind, eterne [i universale,
de-a lungul timpului. S`nt ni[te documente istorice ca oricare altele –
ca manuscrisele de la Marea Moart\, ca epopeile lui Homer [i Vir-
giliu sau ca romanele cavalere[ti ale Graalului. S`nt produsele unui
anume loc, ale unui anume timp, ale unui anumit popor [i ale unor
anumi]i factori istorici.
Palestina `n vremea lui Isus
~n secolul `nt`i, Palestina era un col] de lume foarte agitat. Pentru
o bun\ bucat\ de vreme, }ara Sf`nt\ fusese teatrul luptelor dinastice,
al conflicte dezastruoase [i, ocazional, al unor r\zboaie `n toat\ puterea
cuv`ntului. ~n timpul secolului al doilea `.Hr., existase, vremelnic, un
regat iudaic mai mult sau mai pu]in unitar – conform datelor furnizate
de cele dou\ c\r]i apocrife ale macabeilor. Oricum, `n anul 63 `.Hr.,
teritoriul fusese din nou r\v\[it [i gata s\ fie cucerit.
Cu mai bine de o jum\tate de secol `nainte de na[terea lui Isus,
Palestina c\zuse prad\ armatelor lui Pompei [i legea roman\ fusese
impus\. Dar, `n epoca aceea, imperiul roman era mult prea extins [i
mult prea preocupat de propriile sale probleme, pentru a instala
aparatul administrativ necesar unei guvern\ri directe. De aceea,
crease o dinastie de regi marionete, care guvernau sub egida sa.
Este vorba de dinastia Irozilor, care nu erau evrei, ci arabi. ~ntemeie-
torul acesteia a fost Antipater, care a urcat pe tronul Palestinei `n
anul 63 `.Hr. ~n 37 `.Hr., dup\ moartea sa, puterea a fost preluat\ de
fiul s\u, Irod cel Mare, care a domnit p`n\ `n anul 4 `.Hr. Trebuie s\
ne imagin\m, a[adar, o situa]ie analoag\ cu aceea din Fran]a `n
timpul guvernului Vichy, `ntre 1940 [i 1944. Trebuie s\ ne imag-
in\m o ]ar\ cucerit\ [i un popor `nvins, condus de un regim mario-
net\ care era men]inut la putere prin for]a armelor. Popula]iei i se
permitea s\-[i p\streze propria religie [i propriile obiceiuri. Dar
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 339
Roma avea ultimul cuv`nt. Autoritatea sa era implementat\ con-
form legilor romane [i men]inut\ de solda]ii romani – la fel cum se
`nt`mpla [i `n Britania, nu cu mult mai t`rziu.
~n anul 6 d.Hr., situa]ia a devenit [i mai critic\. Din punct de
vedere administrativ, ]ara a fost `mp\r]it\ `ntr-o provincie [i `n dou\
tetrarhii. Irod Antipa a devenit conduc\torul uneia din aceste tetrarhii,
Galileea. Dar Iudeea – capitala laic\ [i spiritual\ – a fost trecut\ sub
guvernarea direct\ a Romei, fiind administrat\ de un prefect roman cu
re[edin]a `n Cezareea. Regimul roman era brutal [i despotic. C`nd a
preluat controlul direct al Iudeei, trei mii de rebeli au fost r\stigni]i f\r\
vreo judecat\. Templul a fost jefuit [i profanat. Au fost impuse biruri
grele. Tortura era folosit\ `n mod frecvent [i o mare parte a popula]iei
s-a sinucis. Pilat din Pont, care a fost prefectul Iudeei `ntre anii 26 [i
36 d.Hr., nu a `mbun\t\]it c`tu[i de pu]in aceast\ stare de lucruri. ~n
contrast cu portretul s\u biblic, `nregistr\rile istorice existente denot\
c\ Pilat a fost un b\rbat crud [i corupt, care nu numai c\ a perpetuat,
dar chiar a intensificat abuzurile predecesorului s\u. Cel pu]in la prima
vedere, cel mai surprinz\tor este faptul c\ Evangheliile nu dezaprob\
Roma, c\ nici m\car nu men]ioneaz\ povara robiei romane. ~ntr-ade-
v\r, relat\rile evanghelice sugereaz\ c\ locuitorii Iudeei erau pa[nici
[i mul]umi]i de soarta lor.
~n realitate, foarte pu]ini erau mul]umi]i [i cei mai mul]i erau
departe de a fi pa[nici. Evreii din }ara Sf`nt\ a acelui timp puteau
fi diviza]i cu u[urin]\ `n numeroase secte [i subsecte. Existau, de
exemplu, saducheii – clasa pu]in numeroas\, dar bogat\, a marilor
proprietari de terenuri, care, spre profunda nemul]umire a compa-
trio]ilor lor, cooperau, `n stilul colabora]ionist, cu romanii. Existau
fariseii – un grup progresist, care a reformat `n parte iudaismului [i
care, `n ciuda descrierii care i se face `n Evanghelii, s-a plasat `ntr-o
opozi]ie neclintit\, de[i pasiv\, fa]\ de Roma. Existau esenienii – o
sect\ auster\, de orientare mistic\, ale c\rei `nv\]\turi erau mult
mai r\sp`ndite [i mai influente dec`t se accept\ sau se presupune de
obicei. Tr\s\turile generale ale altor secte [i subsecte m\runte s`nt
de mult pierdute pentru istorie, acestea fiind, `n prezent, imposibil
de descris. Totu[i, este util s\ `i cit\m pe nazori]i, dintre care, cu
secole `n urm\, f\cuse parte Samson, [i care existau `nc\ `n epoca
lui Isus. Trebuie men]iona]i, de asemenea, nazoreanii sau naza-
reenii – un termen care se pare c\ a fost folosit [i `n cazul lui Isus [i
al ucenicilor s\i. ~ntr-adev\r, `n versiunea original\, `n limba greac\,
340 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

a Noului Testament, Isus este numit „Nazareanul“ – ceea s-a tradus

gre[it prin Isus din Nazaret. Pe scurt, nazarean este un termen
referitor la o anumit\ sect\ [i nu are nici o leg\tur\ cu Nazaret.
Mai existau numeroase alte grup\ri [i secte, dintre care unele s-au
dovedit de o foarte mare importan]\ pentru investiga]ia noastr\. ~n
anul 6 d.Hr., c`nd Roma [i-a asumat controlul direct al Iudeei, un
rabin fariseu, cunoscut sub numele de Iuda din Galileea, a creat un
grup revolu]ionar militant alc\tuit, dup\ toate aparen]ele, din farisei
[i esenieni. Ace[tia au r\mas `n istorie sub numele de zelo]i. Zelo]ii
nu erau o sect\ `n adev\ratul sens al cuv`ntului, ci reprezentau o
mi[care alc\tuit\ din membrii mai multor secte. ~n timpul `n care a
propov\duit Isus, `[i asumaser\ un rol din ce `n ce mai proeminent
`n afacerile }\rii Sfinte. Pentru punerea `n scen\ a dramei lui Isus,
activit\]ile lor au constituit, probabil, cel mai important fundal
politic. {i au continuat, neab\tute, `nc\ mult timp dup\ r\stignire. ~n
anul 44 d.Hr., erau at`t de intense `nc`t o confruntare armat\ p\rea
deja inevitabil\. Aceasta s-a dezl\n]uit `n anul 66 d.Hr., c`nd `ntrea-
ga Iudee a participat la revolta organizat\ `mpotriva Romei. A fost o
lupt\ disperat\ [i `nd`rjit\, dar, `n ultim\ instan]\, inutil\ – similar\,
`n anumite privin]e cu, s\ zicem, aceea din Ungaria, din 1956.
Numai `n Cezareea, 20 000 de evrei au fost masacra]i de c\tre
romani. ~n patru ani, legiunile romane au ocupat Ierusalimul, au ras
cetatea de pe suprafa]a p\m`ntului [i au pr\dat Templul. Cu toate
acestea, `n mun]i, fort\rea]a Masada a mai rezistat vreme de `nc\ trei
ani, fiind comandat\ de un descendent direct allui Iuda din Galileea.
Ca urmare a revoltei din Iudeea, a avut loc un exod masiv al
evreilor din }ara Sf`nt\. Cu toate acestea, au r\mas suficient de
mul]i pentru a st`rni o nou\ revolt\ cu circa [aizeci de ani mai t`rziu,
`n 132. ~n cele din urm\, `n anul 135 d.Hr., `mp\ratul Hadrian a
hot\r`t expulzarea tuturor evreilor din Iudeea [i Ierusalimul a deve-
nit un ora[ prin excelen]\ roman, fiind redenumit Aelia Capitolina.
Via]a lui Isus s-a desf\[urat, cu aproxima]ie, `n primii treizeci [i
cinci de ani ai unor tulbur\ri care s-au `ntins pe un r\stimp de 140.
Agita]ia nu a `ncetat dup\ moartea sa, ci a continuat pentru `nc\ un
secol. {i a generat fenomenele psihologice [i culturale care `nso]esc, `n
mod inevitabil, sfidarea at`t de prelungit\ a unei opresiuni. Una dintre
acestea era speran]a [i dorin]a de a se ivi un Mesia care s\-[i scape
poporul de jugul asupririi. Numai printr-un accident istoric [i semantic
acest termen a ajuns s\-l desemneze `n mod precis [i exclusiv pe Isus. Palestina `n timpul lui Isus
342 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Nici un Mesia nu ar fi fost considerat de natur\ divin\ de c\tre
contemporanii lui Isus. Ideea `n sine ar fi fost ridicol\, dac\ nu
chiar de neconceput. Cuv`ntul grecesc pentru Mesia este „Christ“
sau „Christos“. Termenul – fie el `n ebraic\ sau `n greac\ – `nsem-
na, pur [i simplu „cel uns“ [i se referea, `n general, la un rege.
Astfel, `n Vechiul Testament, c`nd a fost uns ca rege, David a
devenit, `n mod explicit, „Mesia“ sau „Christ“. Ulterior, to]i regii
evrei din casa lui David au primit acela[i nume. Chiar [i `n timpul
ocupa]iei romane a Iudeei, cel mai `nalt preot numit de romani era
cunoscut drept „Preotul Mesia“ sau „Preotul Christ“.6
Totu[i, pentru zelo]i, ca [i pentru ceilal]i oponen]i ai Romei,
acest preot marionet\ era, `n mod inevitabil, un „fals Mesia“. Un
„adev\rat Mesia“ implica, pentru ei, cu totul altceva, un legitim roi
perdu sau „rege pierdut“, descendentul necunoscut al casei lui
David, care [i-ar fi eliberat poporul de tirania roman\. ~n timpul
vie]ii lui Isus, dorin]a de a vedea venind un astfel de Mesia a atins
o culme vecin\ cu isteria `n mas\. {i a[teptarea a d\inuit [i dup\
moartea lui Isus. ~ntr-adev\r, revolta din anul 66 d.Hr. a fost
st`rnit\, `n mare m\sur\, de fervoarea zelo]ilor [i de propaganda
f\cut\ `n numele unui Mesia a c\rui sosire era socotit\ iminent\.
~n concluzie, termenul Mesia nu avea nici o implica]ie divin\.
~n sens strict, nu `nsemna nimic mai mult dec`t un rege uns [i, `n
imagina]ia popular\, a ajuns s\ `nsemne un rege uns care ar fi fost,
totodat\, [i un eliberator. Cu alte cuvinte, era un termen cu cono-
ta]ii specific politice – ceva cu totul diferit de ideea de „fiu al lui
Dumnezeu“ a cre[tinilor de mai t`rziu. Era un termen laic [i politic
care a fost asociat cu Isus. Acesta a fost numit „Isus Mesia“ sau –
`n traducere greceasc\ – „Isus Christosul“. Abia mai t`rziu aceast\
denumire a fost prescurtat\, devenind „Isus Hristos“, un titlu pur
func]ional fiind astfel transformat `ntr-un nume propriu.
Istoria Evangheliilor
Evangheliile au fost inspirate de o realitate istoric\ concret\ [i
recognoscibil\. Era o realitate a opresiunii, a nemul]umirilor civice
[i sociale, a persecu]iilor permanente [i a rebeliunilor sporadice.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 343
Era, totodat\, o realitate sufocat\ de promisiuni perpetue [i a]`]\-
toare, de visul [i de speran]a c\ urma s\ apar\ un rege de drept, un
conduc\tor laic [i spiritual, care s\-[i conduc\ poporul c\tre liber-
tate. ~n ceea ce prive[te libertatea politic\, aceste aspira]ii au fost
spulberate cu brutalitate de r\zboiul devastator dintre anii 66 [i
74 d.Hr. Totu[i, prin transpunerea `ntr-o form\ religioas\, Evanghe-
liile nu numai c\ perpetuau aceste aspira]ii, dar le [i d\deau un nou
[i puternic imbold.
To]i exege]ii moderni s`nt de acord c\ Evangheliile nu au fost
scrise `n timpul vie]ii lui Isus. ~n cea mai mare parte, acestea dateaz\
din perioada dintre cele dou\ revolte majore din Iudeea – din 66
p`n\ `n 74 [i din 132 `n 135 – de[i este aproape sigur faptul c\ se
bazeaz\ pe relat\ri mai timpurii. Acestea ar fi putut fi incluse `n
documente scrise [i pierdute `ntre timp – pentru c\, la izbucnirea
primei rebeliuni, `nregistr\rile de acest tip au fost distruse f\r\
discern\m`nt. Dar trebuie s\ fi existat, cu siguran]\, [i relat\ri
transmise prin viu grai. Unele dintre acestea au fost, f\r\ `ndoial\,
sim]itor exagerate [i/sau distorsionate, fiind transmise [i primite la a
doua, a treia sau a patra m`n\. Totu[i, este posibil ca unele s\ fi pro-
venit din partea unor oameni care erau `n via]\ `n vremea lui Isus [i
care, poate, `l cunoscuser\ personal. Tinerii din epoca r\stignirii ar fi
putut fi `nc\ `n via]\ `n perioada `n care au fost scrise Evangheliile.
~n general, se consider\ c\ Evanghelia dup\ Marcu este cea mai
veche, fiind compus\ fie `n perioada revoltei din anii 66-74, fie la
scurt timp dup\ aceea – excep]ie f\c`nd relatarea ~nvierii, care este
o completare falsificat\ [i mai t`rzie. De[i el `nsu[i nu se num\ra
printre ucenicii ini]iali ai lui Isus, Marcu pare s\ fi venit din Ieru-
salim. {i las\ impresia c\ ar fi fost un `nso]itor al Sf`ntului Pavel,
pentru c\ Evanghelia sa poart\ amprenta inconfundabil\ a con-
cep]iilor acestuia. Dar, de[i Marcu era din Ierusalim, Evanghelia sa
fusese – conform afirma]iilor episcopului Clement al Alexandriei –
scris\ la Roma [i se adresa unei audien]e greco-romane. Prin ele
`nsele, toate acestea explic\ foarte multe. La vremea c`nd Marcu `[i
compunea Evanghelia, Iudeea era fie `n plin\ revolt\, fie `n perioa-
da imediat urm\toare acesteia, [i mii de evrei fuseser\ r\stigni]i
pentru c\ luaser\ parte la rebeliunea `mpotriva regimului impus de
Roma. Dac\ Marcu dorea ca Evanghelia sa s\ d\inuie [i s\ impre-
sioneze un auditoriu roman, nu-l putea `nf\]i[a pe Isus drept un
du[man al Romei. Desigur, nu putea prezenta un Isus total lipsit de
344 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
opinii politice. Pentru a asigura supravie]uirea mesajului s\u, a fost
probabil nevoit s\-i exonereze pe romani de vina mor]ii acestuia –
s\ reabiliteze bine `nr\d\cinatul regim existent [i s\-i blameze pe
anumi]i evrei pentru uciderea lui Mesia. Procedura a fost adoptat\
nu numai de autorii celorlalte Evanghelii, ci [i de biserica cre[tin\
timpurie. F\r\ acest truc, nici Evangheliile, nici biserica nu ar fi
supravie]uit.
Dup\ p\rerea speciali[tilor, Evanghelia lui Luca dateaz\ din
jurul anului 80 d.Hr. Se pare c\ Luca a fost un doctor grec, care [i-a
compus lucrarea pentru uzul oficialilor romani de rang `nalt din
Cezareea, capitala roman\ a Palestinei. De aceea, [i el a trebuit s\-i
`mpace [i s\-i calmeze pe romani d`nd vina pe altcineva. Se pare c\,
`n momentul `n care a fost compus\ Evanghelia dup\ Matei –
aproximativ `n anul 85 d.Hr. – acest transfer al vinov\]iei fusese
acceptat ca fiind de la sine `n]eles [i de necontestat. De fapt, mai
mult de jum\tate din Evanghelia dup\ Matei deriv\ direct din aceea
dup\ Marcu, de[i originalul a fost redactat `n limba greac\ [i
reflect\ caracteristicile specifice ale acesteia. Autorul a fost, dup\
toate aparen]ele, evreu – foarte posibil, un refugiat din Palestina. Nu
trebuie confundat cu ucenicul numit Matei, care trebuie s\ fi tr\it cu
mult mai `nainte [i care nu cuno[tea, probabil, dec`t limba aramaic\.
Evangheliile dup\ Marcu, Luca [i Matei s`nt cunoscute sub
numele generic de „Evanghelii Sinoptice“, aceasta implic`nd faptul
c\ s`nt urmarea „lucrurilor v\zute“ sau c\ v\d lucrurile cu aceea[i
ochi – ceea ce, bine`n]eles, nu este adev\rat. Cu toate acestea,
similitudinile existente sugereaz\ provenien]a lor dintr-o singur\
surs\ comun\ – o tradi]ie oral\ sau un alt document, care s-a pier-
dut ulterior. Aceasta le deosebe[te de Evanghelia dup\ Ioan, care
`[i tr\deaz\ originea evident diferit\.
Despre autorul celei de-a patra Evanghelii nu se [tie nimic.
Nimic nu justific\ presupunerea c\ numele s\u ar fi fost Ioan.
Relatarea `ns\[i nu men]ioneaz\ nici un alt Ioan `n afar\ de
Botez\tor [i atribuirea ei unui om cu acest nume este, `n general,
acceptat\ drept o tradi]ie ulterioar\. A patra Evanghelie este cea
mai t`rzie dintre cele incluse `n Noul Testament – a fost compus\,
`n jurul anului 100, `n vecin\tatea cet\]ii grece[ti Efes – [i are o
serie de caracteristici distincte. Scena na[terii Domnului lipse[te,
nu exist\ nici un fel de descriere a venirii pe lume a lui Isus, iar
`nceputul are un caracter aproape gnostic. Indiscutabil, natura
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 345
textului este mult mai alegoric\ dec`t `n cazul celorlalte Evanghelii,
iar con]inutul difer\ `n aceea[i m\sur\. De exemplu, celelalte Evan-
ghelii se refer\ cu prec\dere la activit\]ile lui Isus din provincia
nordic\ Galileea [i denot\ ceea ce trebuie s\ fie o cunoa[tere la a
doua sau la a treia m`n\ a evenimentelor petrecute `n sud, `n Iudeea
[i `n Ierusalim – inclusiv a r\stignirii. ~n schimb, cea de-a patra
Evanghelie d\ foarte pu]ine am\nunte despre cele `nt`mplate `n
Galileea, referindu-se pe larg la perioada din Iudeea [i din Ierusa-
lim, de la sf`r[itul vie]ii lui Isus, iar relatarea r\stignirii pare s\ se
bazeze, `n esen]\, pe istorisirea unui martor ocular. De asemenea,
con]ine o serie de episoade [i de evenimente care nu figureaz\
deloc `n celelalte Evanghelii – nunta de la Cana, rolul jucat de
Nicodim [i de Iosif din Arimateea [i `nvierea lui Laz\r (cu toate c\
ultima a fost c`ndva inclus\ `n Evanghelia dup\ Marcu). ~n baza
acestor factori, speciali[tii moderni au sugerat c\ Evanghelia dup\
Ioan, `n ciuda redact\rii sale t`rzii, ar putea fi cea mai demn\ de
`ncredere [i mai exact\ din punct de vedere istoric din cele patru.
Se pare c\ aceasta a ]inut cont de obiceiurile din vremea lui Isus `n
mai mare m\sur\ dec`t celelalte [i c\ s-a inspirat din surse la care
Marcu, Luca [i Matei nu au avut acces. Un cercet\tor modern
subliniaz\ faptul c\ aceast\ Evanghelie denot\ ceea ce pare a fi o
cunoa[tere direct\ a topografiei Ierusalimului dinaintea revoltei din
anul 66 d.Hr. Acela[i autor conchide: „~n spatele celei de a patra
Evanghelii se `ntrevede o tradi]ie str\veche, care nu are nici o
leg\tur\ cu celelalte trei.“7 Aceasta nu este o opinie izolat\. De
fapt, este cea care predomin\ `n studiile moderne ale Bibliei. Con-
form unui alt autor, „Evanghelia dup\ Ioan, de[i nu respect\
cronologia Evangheliei sinoptice dup\ Marcu [i `n ciuda redact\rii
sale t`rzii, pare s\ de bazeze pe o tradi]ie referitoare la Isus care tre-
buie s\ fi fost str\veche [i autentic\.“8
~n urma propriilor noastre cercet\ri, am ajuns [i noi tot la con-
cluzia c\ cea de-a patra Evanghelie este cea mai credibil\ dintre
c\r]ile incluse `n Noul Testament, cu toate c\ a fost, ca [i celelalte,
supus\ mistific\rilor, redact\rilor, epur\rilor [i revizuirilor. ~n
timpul investiga]iilor, am avut ocazia s\ cercet\m at`t cele patru
Evanghelii, c`t [i multe alte materiale colaterale. {i cea de-a patra
Evanghelie au fost aceea `n care am g\sit dovezile cele mai
conving\toare [i ipotezele cele mai tentante.
346 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Starea civil\ a lui Isus
Nu am avut inten]ia de a discredita Evangheliile. Ne-am str\duit
doar s\ le verific\m cu grij\ – s\ localiz\m acele fragmente care
con]in adev\ruri posibile sau probabile [i s\ le extragem din noia-
nul de `nflorituri care le `nconjoar\. ~n plus, am c\utat pasaje de o
anume factur\ – care ar fi putut atesta c\s\toria dintre Isus [i femeia
cunoscut\ drept Maria Magdalena. Nu e nevoie s\ spunem c\ nu ne
a[teptam s\ g\sim, `n acest sens, dovezi explicite. Am `n]eles c\,
pentru a le descoperi, era necesar s\ citim printre r`nduri, s\ suplin-
im anumite lacune, s\ justific\m motivele cenzurii [i ale exprim\-
rilor eliptice. Trebuia s\ ne ocup\m de omisiuni, de insinu\ri, de
referirile care erau, `n cel mai fericit caz, indirecte. {i nu trebuia s\
c\ut\m doar dovezile c\s\toriei. Era necesar s\ descoperim circum-
stan]ele care ar fi putut s\ o favorizeze. Ancheta noastr\ trebuia, prin
urmare, s\ includ\ o serie de `ntreb\ri distincte, dar str`ns rela]ion-
ate. Am `nceput cu cele mai evidente.
Exist\, `n Evanghelii, vreun indiciu, direct sau indirect, care s\
sugereze c\ Isus ar fi fost c\s\torit?
Desigur, nu exist\ nici o afirma]ie explicit\ care s\ ateste c\ ar
fi fost. Pe de alt\ parte, nu exist\ nici afirma]ii explicite care s\ ateste
c\ nu ar fi fost – [i acest fapt este mult mai ciudat [i mai semnificativ
dec`t pare la prima vedere. Dup\ cum subliniaz\ dr. Geza Vermes
de la Universitatea din Oxford: „~n ceea ce prive[te starea civil\ a
lui Isus, Evangheliile p\streaz\ o t\cere absolut\... O astfel de situa]ie
este suficient de neobi[nuit\ pentru a genera alte investiga]ii.“9
Evangheliile men]ioneaz\ c\ mul]i dintre ucenici – de exemplu,
Petru – erau c\s\tori]i. Iar Isus nu pledeaz\ nic\ieri `n favoarea celi-
batului. Ci afirm\, dimpotriv\, conform Evangheliei dup\ Matei:
„N-a]i citit c\ cel care i-a f\cut de la `nceput i-a f\cut b\rbat [i
femeie?... Pentru aceea va l\sa omul pe tat\l s\u [i pe mama sa [i se
va lipi de femeia sa [i vor fi am`ndoi un trup.“ (19:4-5) O astfel de
declara]ie [i un `ndemn la celibat nu pot fi reconciliate. {i, dac\ Isus
nu a propov\duit celibatul, nu avem nici un motiv s\ credem c\ l-ar
fi practicat. Conform obiceiurilor iudaice din acea epoc\, b\rba]ii nu
numai c\ obi[nuiau s\ se c\s\toreasc\, dar c\s\toria era aproape o
obliga]ie. Cu excep]ia anumitor esenieni [i a anumitor comunit\]i,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 347
celibatul era condamnat cu vehemen]\. C\tre sf`r[itul secolului `nt`i,
un scriitor evreu chiar a comparat celibatul deliberat cu o crim\ [i se
pare c\ nu era singurul care avea o asemenea opinie. Un tat\ evreu
era obligat s\-i g\seasc\ fiului s\u o so]ie `n aceea[i m\sur\ `n care
era obligat s\ garanteze c\ b\iatul s\u va fi circumscris.
Dac\ Isus nu ar fi fost c\s\torit, acest fapt ar fi fost extrem de
frapant. Ar fi atras aten]ia asupra lui [i ar fi fost folosit pentru a-l
caracteriza [i identifica. L-ar fi deosebit, `ntr-un mod c`t se poate de
semnificativ, de contemporanii s\i. Dac\ aceasta ar fi fost reali-
tatea, oare nici una dintre Evanghelii nu ar fi f\cut m\car o men]i-
une la o at`t de important\ abatere de la obiceiuri? Dac\, a[a cum
sus]ine tradi]ia ulterioar\, Isus ar fi fost celibatar, este extraordinar
faptul c\ nu exist\ nici o referire la acest celibat. Aceast\ absen]\
sugereaz\ cu t\rie faptul c\, din acest punct de vedere, Isus se con-
formase conven]iilor timpului [i culturii c\rora le apar]inea –
denot\, pe scurt, c\ era c\s\torit. Este singurul mod `n care poate fi
explicat\ t\cerea Evangheliilor `n aceast\ privin]\. Argumentul este
sintetizat de un respectat teolog contemporan:
Cu certitudine, fundalul cultural st\ m\rturie... c\ este extrem
de improbabil ca Isus s\ nu se fi `nsurat `nainte de a-[i `ncepe mi-
siunea. Dac\ ar fi r\mas celibatar, ar fi st`rnit o tulburare, o reac]ie
care ar fi l\sat urme. A[adar, lipsa din Evanghelii a oric\rei
men]iuni legate de celibat este un argument puternic, dar nu
`mpotriva, ci `n favoarea ipotezei existen]ei c\s\toriei, pentru c\ a
practica celibatul sau a pleda `n favoarea acestuia `n contextul
societ\]ii evreie[ti de atunci ar fi fost at`t de neobi[nuit, `nc`t ar fi
atras aten]ia [i ar fi st`rnit multe comentarii.10
Ipoteza c\s\toriei devine tentant\ mai ales `n virtutea titlului
„Rabi“, pe care Evangheliile i-l atribuie adesea lui Isus. Desigur,
este posibil ca acest termen s\ fi fost folosit `n sensul s\u extins,
`nsemn`nd, pur [i simplu, un `nv\]\tor auto-proclamat. Dar cu-
no[tin]ele sale deosebite – dovedite, de exemplu, `n discu]ia sa cu
b\tr`nii din Templu – sugereaz\ cu t\rie c\ Isus era mai mult dec`t
at`t, c\ beneficiase de preg\tirea obi[nuit\ a unui rabin [i c\ aceast\
calitate `i era recunoscut\ `n mod oficial. Aceasta corespunde tra-
di]iei, conform c\reia Isus era rabin `n adev\ratul sens al cuv`ntului.
{i, `n acest caz, c\s\toria sa nu este numai verosimil\, ci realmente
sigur\. Legea evreiasc\ Mi[na este c`t se poate de explicit\ `n
aceast\ privin]\: „Un b\rbat nec\s\torit nu poate fi `nv\]\tor.“11
348 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
~n cea de-a patra Evanghelie exist\ un episod referitor la o
nunt\ care, de fapt, s-ar putea s\ fi fost chiar a lui Isus. Este vorba,
desigur, de nunta de la Cana – o poveste destul de binecunoscut\.
Dar, `n ciuda faptului c\ ne este at`t de familiar\, genereaz\ unele
`ntreb\ri nerostite care merit\ s\ fie luate `n considera]ie.
Relatarea din cea de-a patra Evanghelie prezint\ nunta de la
Cana ca pe o ceremonie modest\, strict local\ – o nunt\ tipic\ de la
]ar\, la care mireasa [i mirele r\m`n anonimi. La aceast\ nunt\, Isus
a fost „chemat“ – ceea ce este oarecum ciudat, pentru c\ `nc\ nu
`ncepuse s\ fie cunoscut. Dar este [i mai curios faptul c\ mama sa
„se `nt`mplase“ s\ fie acolo. {i prezen]a acesteia pare s\ fie consi-
derat\ fireasc\. Cu siguran]\, nu este c`tu[i de pu]in explicat\.
~n plus, Maria este aceea care nu doar `i sugereaz\ fiului s\u, ci
chiar `i porunce[te s\ fac\ rost de mai mult vin. Comportamentul ei
este cel al unei gazde: „{i, sf`r[indu-se vinul, a zis mama lui Isus
c\tre El: Nu mai au vin. A zis ei Isus: Ce ne prive[te pe mine [i pe
tine, femeie? ~nc\ nu a venit ceasul Meu.“ (Ioan 2:3-4) Dar Maria,
c`t se poate de calm\, ignor\ protestul fiului ei: „Mama Lui a zis
celor ce slujeau: Face]i orice v\ va spune.“ (Ioan 2:5) Iar servitorii
se supun f\r\ [ov\ire, ca [i cum ar fi fost obi[nui]i s\ primeasc\
ordine at`t de la Maria c`t [i de la Isus.
~n pofida `ncerc\rii lui Isus de a nu-i recunoa[te autoritatea,
Maria triumf\; [i el `nf\ptuie[te apoi prima sa minune important\,
transform`nd apa `n vin. Conform Evangheliilor, p`n\ atunci Isus
nu-[i dezv\luise puterile; iar Maria nu avea absolut nici un motiv s\
presupun\ c\ le-ar fi posedat. {i, chiar dac\ i le-ar fi cunoscut, de ce
era nevoie s\ fie folosite ni[te haruri at`t de deosebite [i de sacre
`ntr-un scop at`t de banal? De ce i-ar fi cerut Maria a[a ceva fiului
s\u? {i, cu at`t mai semnificativ, de ce [i-ar fi asumat doi simpli
„oaspe]i“ de la nunt\ responsabilit\]i organizatorice – responsabilit\]i
care, conform obiceiului, le s`nt rezervate gazdelor? Bine`n]eles, doar
dac\ nunta de la Cana ar fi fost chiar nunta lui Isus. ~n acest caz, ar fi
fost `ntr-adev\r datoria lui s\ fac\ rost de mai mult vin.
Mai exist\ [i alte dovezi c\ acea nunt\ era, de fapt, a lui Isus.
Imediat dup\ s\v`r[irea miracolului, „nunul“ – care avea [i rolul
unui majordom sau maestru de ceremonie – gust\ din noul vin, „a
chemat nunul pe mire. {i i-a zis: Orice om pune `nt`i vinul cel bun
[i, c`nd se ame]esc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ]inut vinul cel
bun p`n\ acum.“ (Ioan 2:9-10; eviden]ierea prin litere cursive ne
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 349
apar]ine.) Este limpede c\ aceste cuvinte par s\-i fi fost adresate lui
Isus. Totu[i, conform Evangheliei, `i s`nt adresate „mirelui“. Con-
cluzia c\ Isus [i „mirele“ s`nt una [i aceea[i persoan\ este evident\.
So]ia lui Isus
Dac\ Isus a fost c\s\torit, exist\ `n Evanghelii vreo indica]ie
care s\ ajute la identificarea so]iei lui Isus?
La prima vedere, s-ar p\rea c\ exist\ dou\ posibile candidate –
dou\ femei, f\r\ s\ o lu\m `n considera]ie pe mama sa, s`nt men]io-
nate `n mod repetat `n Evanghelii ca f\c`nd parte din anturajul s\u.
Prima dintre acestea este Maria Magdalena – sau, mai exact, Maria
din satul Migdal sau Magdala din Galileea. ~n toate cele patru Evan-
ghelii, rolul acestei femei este deosebit de ambiguu [i pare s\ fi fost
neglijat `n mod inten]ionat. ~n Evangheliile dup\ Marcu [i Matei,
este amintit\ f\r\ s\ i se pomeneasc\ numele, care `i este dezv\luit
abia c\tre sf`r[it. Apare abia `n Iudeea, `n timpul r\stignirii, [i este
enumerat\ printre cei care `l urmau pe Isus. Totu[i, `n Evanghelia
dup\ Luca, este men]ionat\ relativ c\tre `nceputul misiunii lui Isus,
`n vremea `n care acesta `nc\ predica `n Galileea. De aceea se pare c\
ea `l `nso]e[te din Galileea `n Iudeea – sau, dac\ nu, c\ se deplaseaz\
dintr-o provincie `n alta pe urmele lui. ~n mod evident, aceasta su-
gereaz\ c\ era c\s\torit\ cu cineva. ~n Palestina din vremea lui Isus,
era de neconceput ca o femeie nem\ritat\ s\ c\l\toreasc\ ne`nso]it\ –
[i, cu at`t mai mult, s\ o fac\ al\turi de un predicator religios [i de
ucenicii acestuia. Tradi]ia nu ar fi l\sat un asemenea fapt, poten]ial
st`njenitor, s\ treac\ neobservat. De aceea se sus]ine uneori c\ Maria
Magdalena ar fi fost c\s\torit\ cu unul din ucenicii lui Isus. ~ns\, `n
acest caz, rela]ia ei special\ cu Isus [i apropierea ei de acesta ar fi
generat suspiciuni, dac\ nu cumva chiar `nvinuiri de adulter.
~n ciuda credin]ei populare, nici una dintre Evanghelii nu men]io-
neaz\, nic\ieri, c\ Maria Magdalena ar fi fost o prostituat\. Cu
ocazia primei sale apari]ii `n Evanghelia dup\ Luca, este descris\
drept o femeie „din care ie[iser\ [apte demoni“. De obicei, se pre-
supune c\ acesta fraz\ se refer\ la un fel de exorcism `nf\ptuit de
Isus, implic`nd faptul c\ Maria Magdalena ar fi fost „posedat\“.
Dar este tot at`t de posibil ca versetul s\ fac\ aluzie la un anume tip
350 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
de convertire [i/sau ini]iere ritual\. De exemplu, ini]ierea `n cultul
lui I[tar sau Astarte – Zei]a Mam\ sau „Regina Cerurilor“ – se
f\cea `n [apte etape. Este posibil ca, `nainte de a i se al\tura lui
Isus, Maria Magdalena s\ fi fost adepta unui astfel de cult.
~n capitolul anterior celui `n care vorbe[te despre Maria Magda-
lena, Luca poveste[te despre o femeie care a uns picioarele lui Isus.
~n Evanghelia dup\ Marcu, exist\ un episod similar, `n care o femeie
necunoscut\ `l unge pe Isus. Nici Luca [i nici Marcu nu o identific\
pe aceasta, `n mod explicit, cu Maria Magdalena. Dar Luca specif-
ic\ c\ era vorba de o „femeie dec\zut\“, de o „p\c\toas\“. Ulterior,
comentatorii Bibliei au presupus c\, de vreme ce din Maria Magda-
lena ie[iser\ [apte demoni, ea trebuie s\ fi fost o p\c\toas\. ~n baza
acestei supozi]ii, femeia care `l unge pe Isus [i Maria Magdalena au
ajuns s\ fie privite ca una [i aceea[i persoan\. De fapt, se prea poate
ca acesta s\ fi fost adev\rul. Dac\ aceast\ femeie era asociat\ cu un
anumit cult p\g`n, nu putea s\ apar\ dec`t ca o p\c\toas\ at`t `n
ochii lui Luca c`t [i `n ai autorilor de mai t`rziu.
Dac\ Maria Magdalena a fost o „p\c\toas\“, este evident [i c\ a
fost, de asemenea, ceva mai mult dec`t „prostituata de r`nd“ din
tradi]ia popular\. Este limpede c\ a fost o femeie `nst\rit\. De
exemplu, Luca relateaz\ c\, printre prietenele ei, se num\ra so]ia
unui `nalt demnitar de la curtea lui Irod – [i c\ ambele femei,
`mpreun\ cu multe altele, `i sus]ineau, din punct de vedere finan-
ciar, pe Isus [i pe ucenicii acestuia. Femeia care l-a uns pe Isus era,
de asemenea, o femeie bogat\. ~n Evanghelia dup\ Marcu, pre]ul
ridicat al mirului de nard folosit pentru `nf\ptuirea ritualului este
subliniat `n mod deosebit.
~n ansamblul s\u, episodul ungerii lui Isus pare s\ aib\ extrem
de mult\ importan]\. Din ce alt motiv ar fi fost descris at`t de pe
larg `n Evanghelii? Dat\ fiind aten]ia deosebit\ care i se acord\,
pare s\ fi reprezentat ceva mai mult dec`t un simplu gest impulsiv,
spontan. Pare, mai degrab\, un ritual preg\tit cu grij\. Trebuie s\
ne reamintim c\ ungerea era un privilegiu tradi]ional al regilor – [i
al „adev\ratului Mesia“, ceea ce `nseamn\ „cel uns“. De aici rezult\
c\ Isus devine un Mesia autentic ca urmare a ungerii sale. {i
femeia care `l consacr\ acestui rol august nu poate fi considerat\
lipsit\ de importan]\.
~n acest caz, este evident c\, `n ultima parte a misiunii lui Isus,
Maria Magdalena devine un personaj deosebit de important. ~n cele
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 351
trei evanghelii sinoptice, numele ei figureaz\ `n fruntea listei
femeilor care `l `nso]esc pe Isus, a[a cum Simon Petru deschide
lista ucenicilor de parte b\rb\teasc\. {i, desigur, tot ea este aceea
care, dup\ r\stignire, descoper\ morm`ntul gol. Dintre to]i cei care
`i erau devota]i, Isus a preferat ca Maria Magdalena s\ afle prima
despre ~nvierea sa.
De la un cap\t la altul al Evangheliilor, Isus o trateaz\ pe Maria
Magdalena `ntr-un mod aparte, preferen]ial. Este foarte posibil ca
acest tratament s\ fi st`rnit gelozia celorlal]i ucenici. Este c`t se
poate de evident c\, ulterior, s-au f\cut eforturi pentru a ponegri
statutul Mariei Magdalena, dac\ nu chiar numele ei. E foarte posi-
bil s\ fi fost descris\ drept o t`rf\ din dorin]a de r\zbunare, cu
inten]ia de a contesta reputa]ia unei femei a c\rei rela]ie cu Isus
fusese mai intim\ dec`t a celor care, din acest motiv, o invidiau.
Dac\ al]i „cre[tini“, chiar [i `n timpul lui Isus sau imediat dup\
r\stignire, `i purtau pic\ Mariei Magdalena pentru leg\tura ei unic\
cu liderul lor spiritual, este foarte posibil s\ se fi `ncercat margina-
lizarea ei `n ochii posterit\]ii. Chiar [i ast\zi este privit\ tot ca o
prostituat\ [i, `n Evul Mediu, a[ez\mintele dedicate prostituatelor
poc\ite de numeau Magdalene. Dar `ns\[i Evangheliile stau m\rturie
c\ femeia de la care acele institu]ii [i-au `mprumutat numele nu
merita s\ fie astfel stigmatizat\.
Indiferent care ar fi statutul atribuit Mariei Magdalena de Evan-
ghelii, ea nu este singura femeie care ar fi putut deveni so]ia lui
Isus. Mai exist\ `nc\ o candidat\, care este o apari]ie proeminent\
`n cadrul celei de a patra Evanghelii [i care poate fi identificat\
drept Maria din Betania, sora Martei [i a lui Laz\r. Este evident c\
ea [i familia ei s`nt `n rela]ii extrem de familiare cu Isus. S`nt, de
asemenea, oameni boga]i, a c\ror locuin]\, situat\ `ntr-o suburbie
elegant\ a Ierusalimului, este suficient de mare pentru a-i g\zdui pe
Isus [i pe to]i `nso]itorii s\i. ~n plus, din episodul `nvierii lui Laz\r
reiese faptul c\ proprietarii casei erau [i de]in\torii unui loc de
`nmorm`ntare – un lux flamboaiant pentru epoca lui Isus [i nu doar
un simbol al bog\]iei, ci [i al unui statut aristocratic. ~n Ierusalimul
biblic, ca [i `n ora[ele moderne, terenul era la mare pre]; [i erau
extrem de pu]ini cei care `[i puteau permite s\ de]in\ un astfel de
loc de `nmorm`ntare.
Conform celei de-a patra Evanghelii, c`nd Laz\r se `mboln\-
ve[te, Isus este plecat din Betania pentru c`teva zile [i se afl\,
352 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
`mpreun\ cu ucenicii s\i, dincolo de Iordan. Dup\ ce afl\ ce s-a
`nt`mplat, mai z\bove[te totu[i `nc\ dou\ zile – o reac]ie mai degra-
b\ stranie – [i se re`ntoarce `n Betania, unde Laz\r zace `n morm`nt.
La sosire, Marta se gr\be[te s\ `l `nt`mpine [i strig\: „Doamne, dac\
ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.“ (Ioan 11:21) Afirma]ia este
dezorientant\, pentru c\ nu este limpede cum ar fi putut Isus s\
`mpiedice moartea unui om prin prezen]a sa fizic\. Dar incidentul
este semnificativ pentru c\ Marta este singur\ atunci c`nd `l
`nt`mpin\ pe Isus. Ar fi fost de a[teptat ca Maria, sora ei, s\-i fie
al\turi. Totu[i, Maria se afl\ `n cas\ [i nu `[i face apari]ia dec`t dup\
ce Isus i-o cere `n mod explicit. Totul se clarific\ datorit\ evanghe-
liei „secrete“ a lui Marcu, descoperite de profesorul Morton Smith
[i citate la `nceputul acestui capitol. ~n acea relatare a lui Marcu care
a fost `ndep\rtat\, se pare c\ iese din cas\ f\r\ s\ fie chemat\. {i
este oc\r`t\ imediat, cu m`nie, de c\tre ucenici, c\rora Isus le cere s\
`nceteze.
Faptul c\ Maria a r\mas `n cas\ `n momentul sosirii lui Isus `n
Betania este destul de plauzibil. Conform obiceiurilor evreie[ti, ar
trebui s\ stea „Shiveh“ – s\ fie `n doliu. Dar de ce nu i se al\tur\
Mariei, de ce nu se gr\be[te s\-i ias\ `n `nt`mpinare lui Isus, la
re`ntoarcerea acestuia? Exist\ o singur\ explica]ie evident\. Con-
form principiilor legii iudaice din acea vreme, unei femei st`nd
„Shiveh“ i se interzicea cu stricte]e s\ ias\ din cas\, cu excep]ia
cazului `n care so]ul ei `i cerea anume s\ o fac\. ~n acest episod,
Isus [i Maria din Betania respect\ `ntocmai normele de comporta-
ment tradi]ional al unui b\rbat evreu [i al so]iei sale.
Mai exist\ [i alte dovezi care vin `n sprijinul ipotezei existen]ei
unei c\s\torii `ntre Isus [i Maria din Betania. Acestea se afl\, mai
mult sau mai pu]in sub forma unui non sequitur, `n Evanghelia
dup\ Luca:
{i pe c`nd mergeau ei, El a intrat `ntr-un sat, iar o femeie cu
numele Marta l-a primit `n casa ei.
{i ea avea o sor\ ce se numea Maria, care, a[ez`ndu-se la
picioarele Domnului, asculta cuv`ntul lui.
Iar Marta se silea cu mult\ slujire [i, apropiindu-se, a zis:
„Doamne, au nu socote[ti c\ sora mea m-a l\sat singur\ s\ slujesc?
Spune-i deci s\-mi ajute.“
{i, r\spunz`nd, Domnul a zis: Marto, Marto, te `ngrije[ti [i
pentru multe te sile[ti;
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 353
Dar un lucru trebuie; c\ci Maria partea cea bun\ [i-a ales, care
nu se va lua de la ea. (Luca 10:38-42)
Din cererea Martei pare s\ reias\ ca evident faptul c\ Isus avea
o anumit\ autoritate asupra Mariei.
Totu[i, mult mai important\ este replica lui Isus. ~n orice alt
context, ar fi fost interpretat\ drept o aluzie la c\s\torie. {i, `n orice
caz, sugereaz\ c\ Maria din Betania era o ucenic\ la fel de avid\ de
cunoa[tere ca [i Maria Magdalena.
Exist\ motive `ntemeiate pentru a o considera pe aceasta din
urm\ una [i aceea[i persoan\ cu femeia care `l unge cu mir pe Isus.
Ne-am `ntrebat dac\ nu ar fi fost posibil ca aceast\ persoan\ s\ fie
una [i aceea[i [i cu Maria din Betania, sora lui Laz\r [i a Martei.
Biserica medieval\ le privea, cu siguran]\, astfel, ceea ce se poate
spune [i despre tradi]ia popular\. P\rerea este `mp\rt\[it\ [i de
numero[i cercet\tori ai Bibliei din zilele noastre. Foarte multe
dovezi vin `n sprijinul acestei concluzii.
De exemplu, `n Evangheliile dup\ Matei, Luca [i Marcu, Maria
Magdalena este men]ionat\ printre cei prezen]i la r\stignire. Iar
Maria din Betania nu este men]ionat\, `n acest sens, `n nici una dintre
ele. ~ns\, dac\ era `ntr-adev\r o ucenic\ at`t de devotat\, absen]a ei
pare cel pu]in o dovad\ de indolen]\. Poate fi credibil faptul c\ ea –
ca s\ nu mai vorbim de Laz\r, fratele ei – nu ar fi izbutit s\ fie al\turi
de Isus `n punctul culminant al vie]ii acestuia? O astfel de omisiune
ar fi at`t inexplicabil\, c`t [i reprobabil\ – desigur, cu excep]ia cazu-
lui `n care era prezent\, dar Evangheliile men]ioneaz\ acest lucru
amintind-o sub numele Maria Magdalena. Dac\ aceasta [i Maria din
Betania s`nt, de fapt, aceea[i persoan\, nu mai poate fi vorba de
absen]a celei de a doua din episodul r\stignirii.
Maria Magdalena poate fi identificat\ cu Maria din Betania. {i
poate fi identificat\, de asemenea, cu femeia care `l unge pe Isus.
Cea de-a patra Evanghelie o identific\ pe aceast\ femeie cu Maria
din Betania. ~ntr-adev\r, autorul este c`t se poate de explicit `n
aceast\ privin]\:
Si era bolnav un oarecare Laz\r din Betania, satul Mariei [i al
Martei, sora ei.
Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul [i I-a [ters
picioarele cu p\rul capului ei, al c\rei frate Laz\r era bolnav.
(Ioan 11:1-2)
354 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
{i, din nou, `n capitolul urm\tor:
Deci, cu [ase zile `nainte de Pa[ti, Isus a venit `n Betania, unde
era Laz\r, pe care `l `nviase din mor]i.
{i i-au f\cut acolo cin\ [i Marta slujea. Iar Laz\r era unul
dintre cei ce [edeau cu El la mas\.
Deci Maria, lu`nd o litr\ cu mir de nard curat, de mare pre], a
uns picioarele lui Isus [i le-a [ters cu p\rul capului ei, iar casa s-a
umplut de mirosul mirului. (Ioan 12:1-3)
Faptul c\ Maria din Betania [i femeia care `l unge pe Isus cu
mir s`nt una [i aceea[i este, a[adar, o certitudine. De[i nu reiese
chiar at`t de limpede, este cu siguran]\ posibil ca aceast\ femeie s\
fie identificat\, de asemenea, cu Maria Magdalena. Dac\ Isus a fost
`ntr-adev\r c\s\torit, exist\ o singur\ femeie care poate fi conside-
rat\ so]ia sa – aceea care, `n Evanghelii, apare `n mod repetat [i `n
roluri diferite.
Preaiubitul Ucenic
Dac\ Maria Magdalena [i Maria din Betania s`nt una [i aceea[i
femeie [i dac\ aceast\ femeie a fost so]ia lui Isus, atunci Laz\r nu putea
fi dec`t cumnatul lui Isus. Exist\ oare, `n Evanghelii, vreo indica]ie care
s\ sugereze c\ Laz\r s-ar fi bucurat, `ntr-adev\r, de acest statut?
~n Evangheliile dup\ Luca, Matei [i Marcu, Laz\r nu este men]io-
nat dup\ nume – cu toate c\ „`nvierea din mor]i“ a fost ini]ial
inclus\ `n relatarea lui Marcu, fiind ulterior exclus\. Ca urmare,
Laz\r este cunoscut de posteritate numai gra]ie celei de-a patra
Evanghelii – Evanghelia dup\ Ioan. Dar de aici reiese limpede c\
beneficia de un anume tratament special – care nu se limiteaz\ la
„`nvierea sa din mor]i“. ~n aceast\ privin]\, ca [i `n multe altele,
Laz\r apare, `ntr-o anumit\ m\sur\, ca fiind mai apropiat de Isus
dec`t ucenicii acestuia. {i, ceea ce este suficient de ciudat, Evan-
gheliile nici m\car nu-l includ `n r`ndul acestora.
Spre deosebire de ucenici, Laz\r se afl\, realmente, `n pericol.
Conform celei de-a patra Evanghelii, pentru a sc\pa definitiv de Isus,
mai marele arhiereilor hot\r\[te s\ fie omor`t [i Laz\r. (Ioan 12:10)
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 355
Se pare c\ Laz\r ar fi ac]ionat, `ntr-un anume fel, `n numele lui Isus –
ceea nu se poate spune despre nici unul dintre ucenici. Teoretic, acest
fapt ar `ndrept\]i includerea sa `n r`ndul ucenicilor – [i, totu[i, nu este
men]ionat ca atare. Nici m\car nu se relateaz\ c\ ar fi fost prezent `n
momentul r\stignirii – o dovad\ de ingratitudine aparent ru[inoas\
din partea unui om care, literalmente, `i datora via]a lui Isus. Dat\
fiind amenin]area direct\ care plana asupra sa, admitem c\ trebuie s\
fi stat ascuns. Dar este c`t se poate de ciudat c\, `n continuare,
Evangheliile nu `l mai amintesc. Laz\r pare s\ fi disp\rut definit [i
nu mai este men]ionat nici m\car o singur\ dat\. Sau nu e a[a? Am
`ncercat s\ reexamin\m problema cu mai mult\ aten]ie.
Dup\ o [edere de trei luni `n Betania, Isus se retrage, `mpreun\
cu ucenicii s\i, pe malurile Iordanului, drumul p`n\ acolo put`nd fi
parcurs `ntr-o singur\ zi. {i un mesager se gr\be[te s\-i aduc\ vestea
c\ Laz\r este bolnav. Dar nu se refer\ la Laz\r pronun]`ndu-i
numele. Dimpotriv\, `l descrie pe b\rbatul bolnav ca pe o persoan\
deosebit de o important\. „Doamne, iat\, cel pe care `l iube[ti este
bolnav.“ (Ioan 11:3) Reac]ia lui Isus este v\dit neobi[nuit\. ~n loc s\
se `ntoarc\ `n mare grab\ pentru a-l ajuta pe cel pe care se
presupune c\ `l `ndr\ge[te, el, bine dispus, `[i alung\ problema din
minte: „Iar Isus, auzind, a zis: Aceast\ boal\ nu este spre moarte, ci
pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu s\ se
sl\veasc\.“ (Ioan 11:4) {i, dac\ vorbele sale s`nt derutante, ac]iunile
le dep\[esc `n aceast\ privin]\: „C`nd a auzit, deci, c\ este bolnav,
atunci a r\mas dou\ zile `n locul `n care era.“ (Ioan 11:6) Pe scurt,
Isus continu\ s\ piard\ vremea pe malul Iordanului pentru `nc\ dou\
zile, `n ciuda ve[tilor alarmante pe care le-a primit. ~n sf`r[it, se
hot\r\[te s\ se `ntoarc\ `n Betania. {i apoi `[i contrazice afirma]ia
anterioar\, spun`ndu-le ucenicilor c\ Laz\r este mort. Dar continu\
s\ nu fie c`tu[i de pu]in tulburat. ~ntr-adev\r, declar\, cu sinceritate,
c\ moartea lui Laz\r a servit unui anumit scop [i c\ e timpul s\ fie
trase foloasele: „Laz\r, prietenul nostru, a adormit; m\ duc s\-l
trezesc.“ (Ioan 11:11) {i, dup\ `nc\ patru versete, recunoa[te c\
`ntreaga `nt`mplare este pus\ `n scen\ cu mult\ grij\, fiind regizat\
dinainte: „{i M\ bucur pentru voi, ca s\ crede]i c\ n-am fost acolo.
Dar s\ mergem la el.“ (Ioan 11: 15) Este un comportament uluitor,
dar reac]ia ucenicilor ne nedumere[te `nc\ [i mai mult: „Deci a zis
Toma, care se nume[te Geam\nul, celorlal]i ucenici: S\ mergem [i
noi [i s\ murim cu d`nsul.“ (Ioan 11:16) Ce vrea s\ spun\? Dac\
356 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Laz\r este, literalmente, mort, ucenicii nu au, cu siguran]\, inten]ia
de a i se al\tura, `n urma unei sinucideri colective! {i cum pot fi jus-
tificate nep\sarea lui Isus – indiferen]a blazat\ cu care prime[te
vestea bolii lui Laz\r [i am`narea re`ntoarcerii `n Betania?
Dup\ cum sugereaz\ profesorul Morton Smith, explica]ia const\ `n
faptul c\ este vorba de o ini]iere, mai mult sau mai pu]in clasic\, `ntr-o
„[coal\ de mistere“. Tot profesorul Smith demonstreaz\ c\ astfel de
ini]ieri [i, desigur, ritualurile care le `nso]esc, erau ceva destul de
obi[nuit `n Palestina epocii lui Isus. Adesea, acestea implicau o moarte
[i o rena[tere simbolic\, care a[a [i erau numite; se practicau `nchiderea
`n morm`nt, care simboliza uterul c`nd era vorba de `nvierea neofitului,
[i un ritual, numit botez `n zilele noastre – care presupunea o scufun-
dare simbolic\ `n ap\. Mai exista [i o cup\ cu vin, care era identificat
cu s`ngele profetului sau al magicianului care conducea ceremonia.
B`nd din aceast\ cup\, ucenicii se contopeau, `n mod simbolic, cu
`nv\]\torul lor, cei dint`i devenind, `n sens mistic, „una“ cu cel din
urm\. Este suficient de semnificativ faptul c\ Sf`ntul Pavel explic\
scopul botezului folosind exact aceea[i termeni – pe care `i folose[te
chiar [i Isus la Cina cea de Tain\.
Profesorul Smith atrage aten]ia asupra faptului c\ evolu]ia lui
Isus este similar\ cu cea a numero[ilor al]i magicieni, t\m\duitori,
scamatori [i f\c\tori de minuni din aceea[i epoc\.12 De exemplu, `n
cuprinsul relat\rilor din cele patru Evanghelii, Isus r\m`ne singur cu
cei pe care urmeaz\ s\-i vindece sau le vorbe[te doar lor, cu voce
sc\zut\. {i, adesea, le cere apoi s\ nu divulge cele `nt`mplate. {i li
se adreseaz\ celorlal]i f\c`nd, de obicei, apel la alegorii [i parabole.
Se pare a[adar c\, `n timpul [ederii lui Isus pe malurile Iordanu-
lui, Laz\r s-a angajat `ntr-un ritual tipic de ini]iere, care culmina,
a[a cum se `nt`mpl\ de obicei `n asemenea cazuri, cu o moarte [i cu
o re`nviere simbolic\. ~n aceast\ nou\ lumin\, dorin]a ucenicilor de
a „muri cu el“ devine u[or de `n]eles – ca [i altfel inexplicabila
mul]umire de sine cu care prive[te Isus respectivul eveniment.
Admitem c\ Maria [i Marta par s\ fie `ntr-adev\r `nnebunite de
durere – ca [i o serie de alte persoane. Dar s-ar putea ca ele s\ fi
`n]eles gre[it sau s\ fi r\st\lm\cit esen]a ritualului. Sau poate c\ ini-
]ierea nu a decurs a[a cum ar fi trebuit – ceea ce nu ar fi reprezentat
o `nt`mplare neobi[nuit\. Sau poate c\ `ntreaga poveste era o
punere `n scen\ ingenios conceput\, a c\rei adev\rat\ natur\ [i al
c\rei scop erau cunoscute de foarte pu]ine persoane.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 357
Dac\ episodul `nvierii lui Laz\r este `ntr-adev\r o ini]iere ritual\,
atunci tratamentul special de care beneficiaz\ acesta este evident.
Printre altele, se pare c\ el este ini]iat `naintea celorlal]i ucenici – care
las\ `ntr-adev\r impresia c\ `l invidiaz\ pentru respectivul privilegiu.
Dar de ce a fost ales tocmai acest b\rbat din Betania, p`n\ atunci
necunoscut? De ce tocmai el a avut parte de experien]a pe care ucenicii
erau ner\bd\tori s\ o `mp\rt\[easc\? De ce, mai t`rziu, ereticii de ori-
entare mistic\, cum erau carpocratienii, au fost at`t de interesa]i de
aceast\ problem\? {i de ce a fost exclus `ntregul episod din Evanghe-
lia dup\ Marcu? Poate pentru c\ Laz\r era cel „`ndr\git“ de Isus – mai
mult dec`t ceilal]i ucenici. Poate pentru c\ `ntre Laz\r [i Isus exista o
leg\tur\ deosebit\ – aceea dintre doi cumna]i. Poate din ambele
motive. S-ar putea ca Isus s\-l fi cunoscut [i `ndr\git pe Laz\r tocmai
pentru c\ `i era cumnat. ~n orice caz, ata[amentul s\u fa]\ de Laz\r este
subliniat `n repetate r`nduri. C`nd se `ntoarce `n Betania [i pl`nge sau
se preface c\ pl`nge martorii reiau vorbele mesagerului: „Iat\ c`t de
mult `l iubea!“ (Ioan 11:36)
Autorul Evangheliei dup\ Ioan – `n care este inclus\ povestea
lui Laz\r – nu se identific\ nic\ieri pe sine `nsu[i drept Ioan. De
fapt, nu se identific\ prin nici un nume. Totu[i, se refer\ la el `nsu[i
folosind un calificativ aparte. Se nume[te adesea pe sine `nsu[i
„ucenicul preaiubit“, „cel pe care `l iubea Isus“, ceea ce sugereaz\,
f\r\ dubiu, c\, fa]\ de camarazii s\i, se bucura de un statut unic [i
privilegiat. De exemplu, la Cina cea de Tain\, faptul c\ `i este
apropiat lui Isus devine extrem de evident atunci c`nd acesta `i
poveste[te numai lui despre modul `n care va fi tr\dat:
Iar la mas\ era rezemat de pieptul lui Isus unul dintre ucenicii
lui, pe care `l iubea Isus.
Deci Simon Petru i-a f\cut semn acestuia [i i-a zis: ~ntreab\
cine este cel despre care vorbe[te.
{i c\z`nd acela astfel la pieptul lui Isus, i-a zis: Doamne, cine
este? Isus a r\spuns: Acela este, c\ruia eu, `nting`nd buc\]ica de
p`ine, i-o voi da. {i, `nting`nd buc\]ica, i-a dat-o lui Iuda, fiul lui
Simon Iscarioteanul. (Ioan 13:23-26)
Cine este acest „ucenic preaiubit“, pe a c\rui m\rturie se bazeaz\
a patra Evanghelie? Totul pare s\ sugereze c\ este, de fapt, Laz\r,
„cel pe care Isus `l iubea“. A[adar, dup\ toate aparen]ele, Laz\r [i
„ucenicul preaiubit“ s`nt, de fapt, una [i aceea[i persoan\, iar Laz\r
este, de fapt, „Ioan“. Este o concluzie aproape inevitabil\. {i nu ne
358 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
apar]ine `n exclusivitate. Conform profesorului Wiliam Brownlee,
unul dintre cei mai de seam\ cercet\tori ai Bibliei [i unul dintre spe-
ciali[tii de frunte `n ceea ce prive[te manuscrisele de la Marea
Moart\: „~n virtutea dovezilor incluse `n cea de-a patra Evanghelie...
ajungem la concluzia c\ ucenicul preaiubit este Laz\r din Betania.“13
Dac\ Laz\r [i „ucenicul preaiubit“ s`nt unul [i acela[i, pot fi
explicate o serie de anomalii. S-ar explica astfel misterioasa dispa-
ri]ie a lui Laz\r din relatarea biblic\, ca [i aparenta sa absen]\ din
timpul r\stignirii. Pentru c\, dac\ Laz\r [i „ucenicul preaiubit“ s`nt,
de fapt, aceea[i persoan\, aceasta a asistat la r\stignire. {i Laz\r
este cel c\ruia Isus i-a l\sat-o `n grij\ pe mama sa. Cuvintele prin
care a f\cut-o pot fi cele ale unui om care se refer\ la cumnatul s\u:
Deci Isus, v\z`nd pe mama Sa [i pe ucenicul pe care `l iubea
st`nd al\turi, a zis mamei sale: Femeie, iat\ fiul t\u!
Apoi a zis ucenicului: Iat\ mama ta! {i, din ceasul acela,
ucenicul a luat-o la sine. (Ioan 19:26-27)
Ultimul cuv`nt al acestui citat este cel revelator. Pentru c\
ceilal]i ucenici [i-au p\r\sit casele din Galileea [i, practic vorbind,
s`nt lipsi]i de ad\post. Totu[i, Laz\r are unul – aceea cas\ din Beta-
nia, `n care chiar [i Isus era obi[nuit s\ locuiasc\.
Dup\ ce este relatat\ hot\r`rea arhiereilor de a-l ucide, numele lui
Laz\r nu mai este men]ionat. S-ar putea presupune c\ a disp\rut `ntru
totul. Dar dac\ el este „ucenicul preaiubit“, nu se mai pune problema
dispari]iei sale, iar mi[c\rile [i faptele sale pot fi urm\rite p`n\ la sf`r[itul
celei de-a patra Evanghelii. {i aici apare, de asemenea, un episod stra-
niu, care merit\ s\ fie cercetat. ~n `ncheierea celei de-a patra Evanghelii,
Isus prevede moartea lui Petru [i cere acestuia s\ `i „urmeze“:
Dar `ntorc`ndu-se, Petru a v\zut venind dup\ el pe ucenicul pe
care `l iubea Isus, acela care la Cin\ s-a rezemat de pieptul lui [i I-a
zis: Doamne, cine este cel ce te va vinde?
Pe acesta deci, v\z`ndu-l, Petru a zis lui Isus: Doamne, dar cu
acesta ce se va `nt`mpla?
Zis-a Isus lui: Dac\ voiesc ca acesta s\ r\m`n\ p`n\ voi veni, ce
ai tu? Tu urmeaz\ mie.
De aceea a ie[it cuv`ntul acesta `ntre fra]i, c\ ucenicul acela nu
va muri; dar Isus nu i-a spus c\ nu va muri, ci: dac\ voiesc ca
acesta s\ r\m`n\ p`n\ ce voi veni, ce ai tu?
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 359
Acesta este ucenicul care m\rturise[te despre aceasta [i care a
scris acestea, [i [tim c\ m\rturia lui este adev\rat\. (Ioan 21:20-24)
~n ciuda stilului ambiguu de exprimare, importan]a acestui
pasaj este c`t se poate de clar\. „Ucenicului preaiubit“ i s-a cerut, `n
mod explicit, s\ a[tepte re`ntoarcerea lui Isus. Iar textul `n sine
subliniaz\ `n mod st\ruitor c\ aceast\ re`ntoarce nu trebuie
`n]eleas\, `n mod simbolic, drept „a doua venire“. Dimpotriv\, se
refer\ la ceva mult mai concret. Sugereaz\ c\, la scurt timp dup\
`mpr\[tierea `n lume a celorlal]i ucenici, Isus urma s\ se re`ntoarc\
pentru a-i `ncredin]a „ucenicului preaiubit“ o misiune special\. Este
aproape ca [i cum cei doi ar fi avut de dus la bun sf`r[it anumite
aranjamente concrete [i de f\cut anumite planuri.
Dac\ „ucenicul preaiubit“ este Laz\r, atunci aceast\ `n]elegere
secret\, necunoscut\ celorlal]i ucenici, pare s\ fi avut un anumit
precedent. Cu o s\pt\m`n\ `nainte de r\stignire, Isus `[i preg\te[te
intrarea triumfal\ `n Ierusalim [i, pentru ca acesta s\ corespund\
profe]iei din Vechiul Testament referitoare la Mesia, este nevoie s\
`ncalece pe un asin. (Zaharia 9:9-10) De aceea, trebuie g\sit asinul.
~n Evanghelia dup\ Luca, Isus trimite doi ucenici `n Betania, unde
le spune c\ vor g\si un asin a[tept`ndu-i. Ace[tia s`nt `nv\]a]i s\-i
spun\ proprietarului asinului c\: „Domnul are trebuin]\ de el.“
C`nd totul se petrece exact cum a prev\zut Isus, pare s\ fie vorba
de un fel de miracol. Dar ce este at`t de extraordinar `n aceast\
`nt`mplare? Nu tr\deaz\, pur [i simplu, existen]a unui plan ascuns,
bine pus la punct? Iar acel om din Betania, care face rost de asin la
timpul potrivit, nu pare s\ fie Laz\r?
Aceasta este, cu siguran]\, concluzia la care ajunge dr. Hugh
Schonfield.14 El argumenteaz\, `n mod conving\tor, c\ aranja-
mentele pentru intrarea triumfal\ `n Ierusalim au fost f\cute de
Laz\r, f\r\ [tirea celorlal]i ucenici. Dac\ a[a s-au petrecut `ntr-ade-
v\r lucrurile, aceasta dovede[te existen]a unui cerc interior al
ucenicilor lui Isus, a unui nucleu de colaboratori, de conspiratori
sau de membri ai familiei, care se bucur\, `n exclusivitate, de
`ncrederea domnului lor. Schonfield crede c\ Laz\r face parte
dintr-un astfel de grup. Iar ipoteza sa concord\ cu insisten]a profe-
sorului Smith asupra tratamentului preferen]ial de care beneficiaz\
Laz\r, ca urmare a ini]ierii sale sau a mor]ii sale simbolice din
Betania. Este posibil ca Betania s\ fi fost centrul unui cult, locul
360 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
destinat unor ritualuri unice, oficiate de Isus. Supozi]ia ar putea
explica altfel enigmatica apari]ie repetat\ a Betaniei `n decursul
investiga]iilor noastre. Prioria din Sion `[i numise „cupola“ din
Rennes-le-Château „Betania“. Iar Saunière, dup\ toate aparen]ele,
la sugestia Prioriei din Sion, `[i botezase vila tot „Betania“.
~n orice caz, `n]elegerea secret\ `n urma c\reia a fost ob]inut
asinul de la „omul din Betania“ [i-ar putea semnala din nou
prezen]a prin intermediului sf`r[itului misterios al celei de-a patra
Evanghelii – unde Isus `i porunce[te „ucenicului preaiubit“ s\ `i
a[tepte re`ntoarcerea. Se pare c\ avea de f\cut anumite planuri
`mpreun\ cu acesta. {i nu este lipsit de sens s\ presupunem c\ pla-
nurile se refereau, printre altele, la viitorul familiei lui Isus. C`nd
era pe cruce, `[i `ncredin]ase deja mama `n grija „ucenicului preaiu-
bit“. Dac\ avea so]ie [i copii, ace[tia i-au fost `ncredin]a]i, probabil,
aceluia[i „ucenic preaiubit“. Ceea ce ar fi, fire[te, mult mai plauzi-
bil dac\ respectivul ucenic i-ar fi fost `ntr-adev\r cumnat.
Conform tradi]iei ulterioare, mama lui Isus ar fi murit `n exil, `n
cetatea Efes – presupusul loc de provenien]\ al celei de-a patra
Evanghelii. Oricum, nu exist\ nici o indica]ie care s\ sugereze c\
„ucenicul preaiubit“ ar fi fost al\turi de mama lui Isus p`n\ la sf`r[itul
vie]ii acesteia. Dup\ p\rerea dr. Schonfield, a patra Evanghelie nu a
fost, probabil, scris\ `n Efes, ci doar prelucrat\, revizuit\ [i editat\ de
un `n]elept grec – care a rescris-o conform propriilor sale idei.15
Dac\ „ucenicul preaiubit“ nu a plecat la Efes, atunci ce anume
s-a `nt`mplat cu el? Dac\ el [i Laz\r erau unul [i acela[i, atunci
aceast\ `ntrebare are [i un r\spuns, fiindc\, `n ceea ce prive[te soar-
ta lui Laz\r, tradi]ia este c`t se poate de explicit\. Conform tradi]iei,
[i a[a cum sus]in anumi]i autori reprezent`nd biserica cre[tin\ tim-
purie, Laz\r, Maria Magdalena, Marta, Iosif din Arimateea [i `nc\
al]i c`]iva, au ajuns, cu o corabie, la Marsilia.16 Se presupune c\,
acolo, Iosif ar fi fost hirotonit de Sf`ntul Filip [i apoi trimis `n
Anglia, unde ar fi `ntemeiat o biseric\ la Glastonburry. ~ns\ despre
Laz\r [i Maria Magdalena se poveste[te c\ ar fi r\mas `n Galia.
Conform tradi]iei, Maria Magdalena a murit fie la Aix-en-Provence,
fie la Saint Baume, iar Laz\r la Marsilia, dup\ ce a `ntemeiat acolo
prima episcopie. Despre unul dintre `nso]itorii lor, Sf`ntul Maxim,
se spune c\ ar fi fondatorul primei episcopii din Narbonne.
Dac\ Laz\r [i „ucenicul preaiubit“ s`nt unul [i acela[i, atunci
aceasta poate fi explica]ia dispari]iei lor comune. Se pare c\ Laz\r,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 361
adev\ratul „ucenic preaiubit“, a ajuns dincolo de mare, la Marsilia,
`mpreun\ cu sora sa, Maria Magdalena – care, dac\ ]inem cont de
tradi]ia ulterioar\, purta cu sine Sf`ntul Graal, „s`ngele regal“. {i
planurile fugii [i refugiului lor au fost f\cute, dup\ toate aparen]ele,
de `nsu[i Isus, `mpreun\ cu „ucenicul preaiubit“, la sf`r[itul celei
de-a patra Evanghelii.
Dinastia lui Isus
Dac\ Isus a fost `ntr-adev\r c\s\torit cu Maria Magdalena, s-ar
fi putut ca aceast\ c\s\torie s\ serveasc\ unui scop anume? Cu alte
cuvinte, ar fi putut `nsemna ceva mai mult dec`t o c\s\torie
obi[nuit\? Ar fi putut reprezenta un anume fel de alian]\ dinastic\,
cu implica]ii [i repercusiuni politice? Pe scurt, ar fi fost posibil ca
linia de s`nge rezultat\ din aceast\ c\s\torie s\ justifice de deplin
calificativul de „s`nge regal“?
Evanghelia dup\ Matei afirm\, `n mod explicit, c\ Isus era de
s`nge regal – un rege legitim, un descendent direct al lui Solomon
[i al lui David. Dac\ acesta este adev\rul, preten]ia sa la tronul
Palestinei unificate ar fi fost legitim\ – [i poate chiar singura legi-
tim\. Iar inscrip]ia de pe cruce ar fi `nsemnat mult mai mult dec`t o
simpl\ [i sadic\ luare `n der`dere, pentru c\ Isus ar fi fost `ntr-ade-
v\r „Regele Evreilor“. ~n anumite privin]e, postura sa ar fi fost
similar\, s\ zicem, cu aceea a lui Bonnie Prince Charlie `n 1745. {i
astfel ar fi fost generat\ opozi]ia `mpotriva sa, adic\ `n virtutea
rolului s\u – rolul unui preot-rege care ar fi putut unifica ]ara [i
poporul evreu, reprezent`nd astfel o amenin]are serioas\, at`t la
adresa lui Irod, c`t [i la adresa Romei.
Anumi]i cercet\tori moderni ai Bibliei s-au str\duit s\ demon-
streze c\ vestita „ucidere a pruncilor“, ordonat\ de Irod, nu a avut
loc niciodat\. Sau c\, dac\ s-a petrecut `ntr-adev\r, nu a fost de
propor]iile v\dit exagerate [i `nfior\toare pe care i le-au atribuit
Evangheliile [i tradi]ia ulterioar\. Totu[i, chiar simpla perpetuare a
pove[tii pare s\ dovedeasc\ ceva – panica autentic\ a lui Irod,
teama sa, c`t se poate de real\, c\ ar fi putut fi detronat. Trebuie s\
admitem c\ tronul lui Irod era extrem de nesigur, fiind ur`t de
362 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
supu[ii s\i `nrobi]i [i sus]inut la putere doar de cohortele romane.
Dar, oric`t de precar\ i-ar fi fost pozi]ia, aceasta nu ar fi putut fi
realmente [i serios amenin]at\ de zvonurile despre un m`ntuitor
simbolic sau spiritual – de genul celor de care, `n epoca aceea, }ara
Sf`nt\ era oricum plin\. Dac\ Irod era `ntr-adev\r `ngrijorat, moti-
vul nu putea fi dec`t o amenin]are foarte real\, concret\, politic\ – o
amenin]are reprezentat\ de un om al c\rui drept la tron era mult
mai legitim dec`t al lui `nsu[i [i care ar fi putut beneficia de un
suport popular considerabil. Este posibil ca „uciderea pruncilor“ s\
nu fi avut loc, dar tradi]ia care `l pomene[te reflect\ probabil neli-
ni[tea lui Irod, legat\ de o revendicare a tronului venit\ din partea
unui rival [i, foarte probabil, anumite ac]iuni menite s\ o pre-
`nt`mpine [i s\ o dejoace. O astfel de revendicare putea fi numai de
natur\ politic\. {i trebuie s\ fi fost luat\ `ntr-adev\r `n serios.
A sugera c\ o asemenea revendicare venea din partea lui Isus,
`nseamn\, desigur, a pune sub semnul `ntreb\rii imaginea popular\ a
„dulgherului s\rac din Nazaret“. Dar motivele care ne `ndeamn\ s\ o
facem s`nt gr\itoare. ~n primul r`nd, faptul c\ Isus era originar din
Nazaret nu este pe deplin sigur. „Isus din Nazaret“ este, `n realitate, o
denaturare sau o traducere eronat\ a lui „Isus Nazoritul“ sau „Isus
Nazareanul“, sau, poate, a lui „Isus din Gennescareth“. ~n al doilea r`nd,
asupra existen]ei ora[ului Nazaret `n vremea lui Isus exist\ destul de
multe dubii. Acesta nu figureaz\ nici pe h\r]ile, nici `n documentele sau
`nregistr\rile romane. Nu este men]ionat `n Talmud. Nu este men]ionat,
cu at`t mai pu]in asociat cu Isus, nici `n scrierile Sf`ntului Pavel care, la
urma urmelor, au fost compuse `naintea Evangheliilor. {i nici Flavius
Iosefus – cel mai vestit cronicar al epocii, care a comandat trupe `n
Galileea [i a `ntocmit o list\ a ora[elor din provincie – nu face nici o
men]iune referitoare la Nazaret. Pe scurt, se pare c\ Nazaretul nu
figureaz\ ca ora[ dec`t `ncep`nd cu o dat\ ulterioar\ revoltei dintre anii
68-74 d.Hr. [i c\ Isus a fost asociat cu acesta datorit\ confuziei seman-
tice – accidentale sau deliberate – care este, `n mare m\sur\, caracte-
ristic\ Noului Testament.
Indiferent dac\ Isus era sau nu „din Nazaret“, nu exist\ indica]ii
care s\ denote c\ ar fi fost vreodat\ „un dulgher s\rac“.17 Cu siguran]\,
nici una dintre Evanghelii nu `l descrie `n acest mod. Dimpotriv\,
faptele relatate sugereaz\ contrariul. De exemplu, se pare c\ era un
b\rbat educat. Dup\ toate aparen]ele, avea preg\tirea unui rabin [i nu
se `ntov\r\[ea doar cu s\racii, ci [i cu oameni boga]i [i influen]i – cum
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 363
ar fi Iosif din Arimateea [i Nicodim. Iar nunta de la Cana ar putea sta
m\rturie pentru statutul lui Isus [i pentru pozi]ia sa social\.
Nunta nu apare ca fiind modest\, ca o petrecere umil\ a unor
„oameni simpli“. Dimpotriv\, are toate caracteristicile unei reuni-
uni costisitoare, aristocratice, ale unei petreceri din „`nalta socie-
tate“, la care particip\ cel pu]in c`teva sute de oaspe]i. De exemplu,
exist\ o mul]ime de servitori – care se gr\besc s\ `ndeplineasc\ at`t
poruncile Mariei, c`t [i pe ale lui Isus. {i exist\ un nun care se
comport\ ca un „maestru de ceremonie“ – [i care, `n context, pare
s\ fi fost chiar un aristocrat. {i exist\, cu certitudine, o cantitate
enorm\ de vin. C`nd Isus „transform\“ apa `n vin este vorba, con-
form Good News Bible (Biblia Ve[tilor Bune) de o cantitate de nu
mai pu]in de [ase sute de litri, ceea ce `nseamn\ mai mult de opt
sute de sticle! {i asta pe l`ng\ vinul care se consumase deja.
Lu`nd `n considera]ie toate acestea, nunta de la Cana pare s\ fi
fost o ceremonie somptuoas\ a micii nobilimi sau a aristocra]iei.
Chiar dac\ nunta nu era a lui Isus, prezen]a sa [i a mamei sale su-
gereaz\ c\ f\ceau parte din aceea[i cast\. Numai astfel poate fi
explicat\ supunerea pe care le-o arat\ servitorii.
Dac\ Isus era un aristocrat [i dac\ a fost c\s\torit cu Maria
Magdalena se poate presupune c\ statutul ei social era similar. {i,
`ntr-adev\r, chiar a[a pare s\ fie. Altfel, printre prietenele ei nu s-ar
fi num\rat so]ia unui personaj important de la curtea lui Irod.
Totu[i, ea ar fi putut fi o persoan\ mult mai important\.
A[a cum am descoperit merg`nd pe urmele referin]elor din
„documentele Prioriei“, Ierusalimul – Ora[ul Sf`nt [i capitala
Iudeei – fusese ini]ial proprietatea semin]iei lui Veniamin. Ulterior,
Veniami]ii au fost decima]i `n urma r\zboiului purtat `mpotriva
celorlalte semin]ii ale lui Israel [i mul]i dintre ei au emigrat – cu
toate c\, dup\ cum men]ioneaz\ „documentele Prioriei“, „unii din-
tre ei au r\mas“. Unul dintre descenden]ii acestora a fost Sf`ntul
Pavel, care declar\ explicit c\ este un veniamit. (Romani 11:1)
~n pofida conflictului cu celelalte semin]ii ale lui Israel, semin]ia
lui Veniamin pare s\ se bucure de un statut deosebit. Printre altele,
din r`ndul ei provin primul rege al Israelului – Saul, uns de profetul
Samuel – [i prima sa cas\ regal\. Dar Saul a fost apoi detronat de
David, din semin]ia lui Iuda. {i David nu i-a v\duvit pe veniami]i
doar de dreptul lor la tron. Stabilindu-[i capitala la Ierusalim, i-a
lipsit [i de mo[tenirea lor legitim\.
364 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Conform tuturor relat\rilor din Noul Testament, Isus era at`t un
descendent direct al lui David, c`t [i un membru al semin]iei lui
Iuda. ~ntr-un anumit sens, `n ochii veniami]ilor ar fi putut p\rea un
uzurpator. Dar orice obiec]ie de acest gen ar fi fost `nl\turat\ dac\
s-ar fi c\s\torit cu o femeie veniamit\. O astfel de c\s\torie ar fi
constituit o alian]\ dinastic\ important\, una cu multiple consecin]e
politice. Nu numai c\ i-ar fi d\ruit Israelului un preot-rege. Ar fi
avut [i rolul simbolic de a `napoia Ierusalimul st\p`nilor s\i ini]iali
[i legitimi. Ar fi favorizat unificarea popula]iei [i ar fi sprijinit [i
`ntemeiat dreptul lui Isus la tron.
~n Noul Testament nu exist\ indica]ii referitoare la apartenen]a
Mariei Magdalena la o anumit\ semin]ie. Totu[i, `n legendele ulterioare
se spune c\ ea ar fi fost vl\starul unei case regale. ~n unele dintre
acestea este specificat faptul c\ f\cea parte din semin]ia lui Veniamin.
~n acest punct, schi]a unui scenariu istoric coerent `ncepea s\ fie
vizibil\. {i, `n m\sura `n care puteam aprecia acest lucru, p\rea
justificat\ din punct de vedere politic. Isus ar fi fost un preot-rege
din spi]a lui David, a c\rui preten]ie asupra tronului era legitim\.
{i-ar fi consolidat pozi]ia printr-o c\s\torie dinastic\ de importan]\
simbolic\. Ar fi fost `n m\sur\ s\-[i unifice ]ara, s\ mobilizeze
popula]ia, s\-i alunge pe asupritori, s\ detroneze marioneta lor
abject\ [i s\ restaureze gloria monarhiei din epoca lui Solomon. Un
astfel de om ar fi fost cu adev\rat „regele iudeilor“.
R\stignirea
Realiz\rile lui Gandhi demonstreaz\ c\ un lider spiritual, care
beneficiaz\ de suficient spijin din partea popula]iei, poate constitui
o amenin]are pentru regimul existent. Dar un b\rbat c\s\torit, a
c\rui preten]ie asupra tronului este legitim\ [i care are copii prin
intermediul c\rora poate instaura o dinastie, reprezint\, indiscu-
tabil, o amenin]are mult mai serioas\.
Exist\ `n Evanghelii vreo dovad\ care s\ ateste c\ Isus era
`ntr-adev\r privit de romani drept o astfel de amenin]are?
~n timpul interog\rii sale de c\tre Pilat, Isus este numit, `n re-
petate r`nduri, „Rege al Iudeilor“. Respect`ndu-se instruc]iunile lui
Pilat, o inscrip]ie cu acest titlu este aplicat\ pe cruce. Dup\ cum
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 365
argumenteaz\ profesorul S.G.F. Brandon de la Universitatea din
Manchester, aceast\ inscrip]ie trebuie considerat\ autentic\ – la fel
de mult ca orice alt lucru din Noul Testament. ~n primul r`nd, in-
scrip]ia apare, practic f\r\ nici o modificare, `n toate cele patru Evan-
ghelii. ~n al doilea r`nd, episodul este mult prea compromi]\tor [i
mult prea penibil pentru ca s\ fi fost inventat de editorii de mai t`rziu.
~n Evanghelia dup\ Marcu, dup\ ce `l interogheaz\ pe Isus, Pilat `i
`ntreab\ de arhiereii aduna]i: „Ce voi face deci cu cel despre care zice]i
c\ este Regele Iudeiilor?“ (Marcu 15:12) Aceasta pare s\ indice faptul
c\ cel pu]in unii dintre iudei se refereau `ntr-adev\r la Isus ca la regele
lor. {i, `n acela[i timp, Pilat `i acord\ lui Isus acest titlu `n toate cele
patru Evanghelii. Nu avem motive s\ presupunem c\ o face `n mod
ironic sau `n b\taie de joc. ~n a patra Evanghelie, insist\ asupra titlului
cu fermitate [i cu serozitate, `n ciuda unui cor de proteste. ~n plus, `n
cele trei Evanghelii sinoptice, `nsu[i Isus recunoa[te c\ pretinde acest
titlu: „{i l-a `ntrebat Pilat: Tu e[ti Regele Iudeilor? Iar el, r\spunz`nd,
i-a zis: Tu zici.“ (Marcu 15:2) ~n traducere, replica poate suna ambiva-
lent – poate c\ a fost tradus\ astfel `n mod deliberat. Dar `n varianta
original\, `n limba greac\, este total lipsit\ de echivoc. Ar putea fi inter-
pretat\ doar drept „Ai spus un adev\r“. {i astfel este tradus\ aceast\
expresie ori de c`te ori apare altundeva `n Biblie.
Evangheliile au fost scrise `n timpul sau dup\ revolta dintre anii
66-74 d.Hr., c`nd iudaismul [i-a `ncetat efectiv existen]a ca for]\
social\, politic\ [i militar\. Mai mult dec`t at`t, Evangheliile au fost
destinate unui public greco-roman – care trebuia s\ le considere
acceptabile. Roma abia `ncheiase un r\zboi crunt [i costisitor purtat
`mpotriva evreilor. ~n consecin]\, era normal ca evreii s\ fie prezen-
ta]i drept personaje negative. ~n plus, la `nceputul revoltei evreilor,
Isus nu putea fi prezentat drept o personalitate politic\ – pentru a
nu fi asociat cu acele tulbur\ri care au culminat printr-un r\zboi. ~n
final, rolul romanilor `n procesul [i execu]ia lui Isus trebuia mini-
malizat [i prezentat `n cea mai bun\ lumin\ posibil\. De aceea,
Evangheliile `l descriu pe Pilat drept un b\rbat cumsecade, inimos
[i tolerant, care aprob\ r\stignirea fiind silit de `mprejur\ri.18 Dar,
`n pofida acestor libert\]i luate fa]\ de istorie, adev\rata pozi]ie a
Romei `n aceast\ poveste poate fi deslu[it\.
Conform Evangheliilor, Isus a fost condamnat mai `nt`i de Sine-
driu – conciliul `n]elep]ilor evrei, care l-au adus apoi `n fa]a lui Pilat
[i l-au rugat st\ruitor s\ pronun]e el sentin]a. Din punct de vedere
366 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
istoric, aceast\ afirma]ie este total lipsit\ de sens. ~n cele trei Evan-
ghelii sinoptice, Isus este arestat [i condamnat de Sinedriu `n noaptea
Pa[tilor. Dar legea iudaic\ nu permitea `ntrunirea Sinedriului `n
perioada Pa[tilor.19 Evangheliile relateaz\ c\ arestarea [i procesul
lui Isus s-au desf\[urat `n timpul nop]ii, `n fa]a Sinedriului. Dar
legea iudaic\ interzicea deopotriv\ `ntrunirea Sinedriului noaptea,
`n re[edin]e particulare sau oriunde altundeva `n afara incintei
Templului. ~n Evanghelii, Sinedriul pare s\ nu aib\ dreptul de a
pronun]a o sentin]\ la moarte – acesta fiind, `n aparen]\, motivul
pentru care Isus `i este `nf\]i[at lui Pilat. Totu[i, Sinedriul era auto-
rizat s\ pronun]e condamn\ri la moarte – dar prin lovire cu pietre,
nu prin r\stignire. Dac\ Sinedriul ar fi dorit s\ `l `nl\ture pe Isus, ar
fi hot\r`t, `n virtutea propriei sale autorit\]i, s\ fie ucis cu pietre. Nu
ar fi fost c`tu[i de pu]in necesar s\-l deranjeze pe Pilat.
Autorii Evangheliilor au f\cut `nc\ multe alte `ncerc\ri de a
[terge orice vin\ [i orice responsabilitate a Romei. Una dintre
acestea este episodul ofertei aparent f\cute de Pilat de a acorda o
gra]iere – graba acestuia de a elibera un prizonier la alegerea mul]i-
mii. Marcu [i Matei sus]in c\ a[a era „obiceiul de s\rb\toarea
Pa[tilor“. De fapt, un astfel de obicei nici nu exista.20 Autorii mo-
derni s`nt de acord c\ romanii nu procedau niciodat\ astfel [i c\
oferta de a-l elibera fie pe Isus, fie pe Baraba, este pur\ fic]iune. Se
pare c\ acela[i lucru se poate spune [i despre ezitarea lui Pilat `n
ceea ce prive[te condamnarea lui Isus, ca [i despre afirma]ia c\ ar fi
cedat `n fa]a presiunii intimidante exercitate de mul]ime. ~n reali-
tate, pentru un procurator roman – [i mai ales pentru unul at`t de
ne`ndur\tor ca Pilat – era de neconceput s\ se plece `n fa]a voin]ei
gloatei. Din nou, scopul unei astfel de n\scociri este destul de limpe-
de – exonerarea romanilor [i transferul vinov\]iei asupra evreilor,
pentru ca povestea lui Isus s\ fie pe placul publicului roman.
Desigur, este posibil ca nu to]i evreii s\ fi fost lipsi]i de orice
vin\. Chiar dac\ administra]ia roman\ se temea de un preot-rege
care pretindea tronul, nu ar fi recurs `n mod f\]i[ la ac]iuni provo-
catoare – ac]iuni care ar fi putut precipita izbucnirea unei rebeliuni
generalizate. Cu siguran]\, pentru romani ar fi fost mult mai avan-
tajos ca preotul-rege s\ fie tr\dat, `n mod ostentativ, de propriii s\i
compatrio]i. Ne putem a[adar imagina c\ romanii au apelat la servi-
ciile anumitor saduchei – `n calitate de, s\ zicem, agen]i provocatori.
Dar, chiar dac\ a[a au stat lucrurile, este un adev\r ineluctabil
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 367
faptul c\ Isus a fost victima administra]iei romane, a unei cur]i de
judecat\ romane, a unei sentin]e date de romani [i a solda]ilor
romani care l-au executat – `ntr-un mod care era rezervat, `n exclu-
sivitate, du[manilor Romei. Isus nu a fost r\stignit pentru crime
`mpotriva iudaismului, ci pentru crime `mpotriva Imperiului.21
Cine era Baraba?
Exist\, `n Evanghelii, dovezi care s\ ateste c\ Isus a avut
`ntr-adev\r copii?
Nu exist\ nici o afirma]ie explicit\. Dar toat\ lumea se a[tepta ca
rabinii s\ aib\ copii. Era un lucru de la sine `n]eles [i, dac\ Isus era
rabin, ar fi fost c`t se poate de neobi[nuit s\ r\m`n\ f\r\ urma[i. De fapt,
ar fi fost la fel de neobi[nuit [i dac\ nu ar fi fost rabin. Admitem c\
aceste argumente nu trec drept dovezi `ntemeiate. Dar exist\ o dovad\
mai concret\, o dovad\ explicit\. Este vorba de un personaj derutant,
care apare `n Evanghelii sub numele Baraba sau, mai exact, Isus Baraba –
pentru c\ astfel este identificat `n Evanghelia dup\ Matei. Chiar dac\
acest lucru nu are o alt\ semnifica]ie, coinciden]a este frapant\.
Speciali[tii moderni nu s`nt siguri de originea [i de semnifica]ia
numelui „Baraba“. „Isus Baraba“ poate fi o denaturare a lui „Isus
Berabbi“. „Berabbi“ era un titlu rezervat celor mai sus-pu[i [i
respecta]i rabini [i era plasat dup\ numele acestora.22 A[adar, prin
„Isus Berabbi“ ar putea fi desemnat chiar Isus. Dar mai exist\ o
alternativ\. Ini]ial, „Isus Baraba“ ar fi putut fi „Isus bar Rabbi“ –
„Isus, fiul rabinului“. Nu exist\ nici un indiciu care s\ sugereze c\
tat\l lui Isus ar fi fost rabin. Dar dac\ Isus ar fi avut un fiu care s\-i
fi preluat numele, acesta ar fi fost `ntr-adev\r „Isus bar Rabbi“. Ca
o a treia posibilitate, „Isus Baraba“ ar putea proveni din „Isus bar
Abba“; [i, pentru c\ `n limba ebraic\ „Abba“ `nseamn\ „tat\“,
„Baraba“ ar putea fi „fiul tat\lui“ – un mod de exprimare total lipsit
de sens, cu excep]ia cazului `n care tat\l persoanei desemnate este,
`ntr-un anumit fel, extrem de important. Dac\ „tat\l“ este, de fapt,
„Tat\l Ceresc“, atunci „Isus Baraba“ este din nou o referire la Isus.
Pe de alt\ parte, dac\ Isus este „tat\l“, atunci „Baraba“ ar putea, [i
`n acest caz, s\ fie numele fiului s\u.
368 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Indiferent care ar fi originea [i semnifica]ia numelui, personajul
Baraba este extrem de ciudat. Cu c`t meditezi mai mult asupra eve-
nimentului `n care este implicat, cu at`t devine mai evident faptul c\
este vorba de ceva neobi[nuit, de o `ncercare de a ascunde ceva
anume. ~n primul r`nd, numele lui Baraba, ca [i cel al Mariei Magda-
lena, pare s\ fi fost obiectul unei ponegriri deliberate [i sistematice.
Conform tradi]iei populare, Baraba este un „t`lhar“, a[a cum [i
Maria Magdalena este o t`rf\. Dar, dac\ identitatea lui Baraba este
una din cele sugerate de numele s\u, este extrem de pu]in probabil
s\ fi fost un t`lhar de r`nd. Atunci, de ce i-ar fi fost ponegrit numele?
Doar dac\, `n realitate, Baraba ar fi fost altcineva – [i pentru c\ edi-
torii nu ar fi dorit ca posteritatea s\-i cunoasc\ adev\rata identitate.
~ns\ Evangheliile nu `l descriu pe Baraba ca pe un t`lhar, nu `n
sensul strict al cuv`ntului. Conform relat\rilor lui Marcu [i Luca,
este un de]inut politic, un rebel `nvinuit de crim\ [i de r\zvr\tire.
~ns\, `n Evanghelia dup\ Matei, este prezentat drept un „vinovat
vestit“. Iar `n cea de-a patra Evanghelie este descris prin interme-
diul cuv`ntului grecesc lestai (Ioan 18:40), care poate fi tradus fie
prin „t`lhar“, fie prin „bandit“. Dar, `n contextul istoric, `nseamn\
cu totul altceva. Spun`nd lestes, romanii se refereau, de fapt, la
zelo]i23 – revolu]ionarii na]ionali[ti militan]i care, de ceva vreme,
instigau la revolt\. Deoarece Marcu [i Luca s`nt de acord c\ Baraba
se f\cea vinovat de r\zvr\tire [i deoarece Matei nu contrazice
aceast\ afirma]ie, este logic s\ deducem c\ Baraba era un zelot.
Dar aceasta nu este singura informa]ie despre Baraba pe care o
de]inem. Dup\ Luca, Baraba fusese implicat `ntr-o „dezordine“,
„revolt\“ sau „r\zmeri]\“ recent\. Istoria nu men]ioneaz\ nici o astfel
de tulburare care s\ fi avut loc `n Ierusalim la data respectiv\. Dar
Evangheliile o fac. Conform acestora, cu c`teva zile `nainte, Ierusalimul
fusese tulburat de un asemenea eveniment – c`nd Isus [i adep]ii s\i
r\sturnaser\ mesele zarafilor din Templu. Oare acesta era r\zmeri]a `n
care fusese implicat Baraba, r\zmeri]a pentru care fusese `ntemni]at?
Desigur, ipoteza este verosimil\. {i, `n acest caz, exist\ o singur\ con-
cluzie evident\ – c\ Baraba se num\ra printre `nso]itorii lui Isus.
Dup\ p\rerea speciali[tilor moderni, nu exista „obiceiul“ de a
elibera un condamnat cu ocazia Pa[tilor. Dar, chiar dac\ ar fi
existat, alegerea `ntre Isus [i Baraba era lipsit\ de sens. Dac\ Bara-
ba era `ntr-adev\r un condamnat de r`nd, vinovat de crim\, de ce ar
fi preferat mul]imea s\ fie cru]at\ via]a acestuia? Sau, dac\ era un
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 369
zelot sau un revolu]ionar, este greu de presupus c\ Pilat ar fi elibe-
rat mai degrab\ un astfel de individ poten]ial periculos, dec`t un
vizionar inofensiv – care, aparent, era dispus s\ „dea Cezarului ce e
al Cezarului“. Dintre toate nepotrivirile, inconsecven]ele [i impro-
babilit\]ile existente `n Evanghelii, aceasta este cea mai frapant\ [i
cea mai inexplicabil\. Era limpede c\ se ascundea ceva sub aceast\
contrafacere ne`ndem`natic\ [i confuz\.
Un autor modern a propus o explica]ie incitant\ [i plauzibil\. A
sugerat c\ Baraba ar fi fost fiul lui Isus, iar Isus un rege legitim.24
Imediat ce accept\m aceast\ ipotez\, alegerea lui Baraba cap\t\ sens.
Trebuie s\ ne imagin\m o mul]ime oprimat\, confruntat\ cu uciderea
iminent\ a conduc\torului ei spiritual [i politic – Mesia, a c\rui sosire
fusese de mult a[teptat\ cu at`t de multe speran]e. ~n asemenea cir-
cumstan]e, nu ar fi fost mai important\ dinastia dec`t omul? Perpe-
tuarea liniei de s`nge nu ar fi fost ]elul suprem, av`nd prioritate fa]\
de orice altceva? Un popor pus `n fa]a unei alegeri at`t de cumplite nu
ar fi preferat s\-[i sacrifice regele pentru ca vl\starul [i spi]a acestuia
s\ supravie]uiasc\? Dac\ existau urma[i, speran]a continua s\ existe.
F\r\ `ndoial\, nu este imposibil ca Baraba s\ fi fost fiul lui Isus.
~n general, se presupune c\ acesta s-a n\scut `n jurul anului 6 `.Hr.
{i a fost r\stignit nu mai t`rziu de anul 36 d.Hr., ceea ce `nseamn\
c\ atunci avea cel mult patruzeci [i doi de ani. Dar, chiar dac\ ar fi
murit la doar treizeci [i trei de ani, ar fi putut avea un fiu. Dup\
obiceiul vremii, s-ar fi putut c\s\tori la [aisprezece sau la [apte-
sprezece ani. Chiar dac\ nu s-ar fi `nsurat p`n\ la dou\zeci de ani,
tot ar fi putut avea un fiu `n v`rst\ de treisprezece ani – care, con-
form uzan]elor iudaice, ar fi fost deja considerat b\rbat. {i, fire[te,
ar mai fi putut avea [i al]i copii. Ace[tia ar fi putut fi concepu]i
oric`nd, chiar cu o zi sau dou\ `naintea r\stignirii.
Am\nuntele r\stignirii
Isus ar fi putut concepe mai mul]i copii `naintea r\stignirii. {i,
dac\ ar fi supravie]uit, num\rul vl\starelor sale ar fi putut cre[te.
Exist\ vreo dovad\ c\ Isus a supravie]uit, `ntr-adev\r, dup\ r\stigni-
re – sau c\ aceasta a fost, `ntr-un anumit fel, o `n[el\torie?
370 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Dat\ fiind descrierea pe care i-o fac Evangheliile, este greu de
crezut c\ Isus a fost r\stignit. Conform relat\rilor biblice, du[manii
lui erau anumi]i evrei din Ierusalim, c\rora le amenin]a interesele.
Dar ace[ti inamici, dac\ existau `ntr-adev\r, l-ar fi putut omor` cu
pietre, conform propriei lor hot\r`ri [i gra]ie propriei lor autorit\]i,
f\r\ ca implicarea Romei s\ fie necesar\. Evangheliile nu men]io-
neaz\ c\ Isus ar fi intrat `n conflict cu Roma sau c\ ar fi `nc\lcat
vreuna din legile romane. {i, totu[i, a fost condamnat de romani, `n
conformitate cu legisla]ia [i cu uzan]ele acestora. {i a fost executat
prin crucificare – o pedeaps\ destinat\ exclusiv celor vinova]i de
crime `mpotriva imperiului. Dac\ a fost `ntr-adev\r r\stignit, atunci
nu putea fi at`t de apolitic cum `l descriu evangheli[tii. Dimpotriv\,
este inevitabil\ concluzia c\ trebuie s\ fi f\cut ceva care s\ fi st`rnit
furia romanilor – `n cu totul alt fel dec`t pe aceea a evreilor.
Oricare ar fi fost delictele pentru care a fost r\stignit, inco-
eren]ele abund\ `n episodul prezumtivei sale mor]i pe cruce. Pur [i
simplu, nu exist\ nici un motiv pentru care r\stignirea, a[a cum
este descris\ `n Evanghelii, s\-i fi fost fatal\. De aceea, relatarea
trebuie examinat\ cu minu]iozitate.
La romani, crucificarea respecta o procedur\ extrem de pre-
cis\.25 Dup\ pronun]area sentin]ei, condamnatul era biciuit – fiind
astfel sl\bit datorit\ pierderii de s`nge. Apoi, bra]ele sale `ntinse
erau fixate – de obicei cu curele, dar uneori cu piroane – de o
grind\ grea de lemn, plasat\, orizontal, de-a curmezi[ul g`tului [i al
umerilor s\i. C\r`nd aceast\ b`rn\, era condus la locul execu]iei.
Aici, cu os`nditul at`rn`nd de ea, b`rna era ridicat\ [i fixat\ de un
st`lp sau de un par vertical.
Fiind at`rnat de bra]e, condamnatului `i era imposibil s\ respire –
dac\ picioarele nu `i erau fixate de asemenea de cruce, d`ndu-i-se
astfel posibilitatea de a se sprijini `n ele, ceea ce mic[ora presiunea
care `i strivea pieptul. Dar, `n ciuda chinurilor cumplite, un om sus-
pendat [i cu picioarele fixate – [i mai ales un b\rbat voinic [i
s\n\tos – supravie]uia, de obicei, cel pu]in o zi sau dou\. Uneori
chiar se `nt`mpla ca os`nditul s\ moar\ abia dup\ o s\pt\m`n\ – din
cauza epuiz\rii, de sete sau, atunci c`nd se foloseau piroane, dato-
rit\ septicemiei. Aceast\ agonie chinuitoare putea fi scurtat\ prin
sf\r`marea picioarelor sau a genunchilor victimei – ceea ce, `n Evan-
ghelii, ar fi f\cut c\l\ii lui Isus dac\ nu ar fi fost prea t`rziu. Zdro-
birea picioarelor sau a genunchilor nu era o tortur\ suplimentar\,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 371
plin\ de sadism, ci, dimpotriv\, o dovad\ de mil\ – o lovitur\ de
gra]ie care provoca o moarte foarte rapid\. F\r\ nimic care s\ `l
sus]in\, presiunea care ap\sa pieptul os`nditului devenea insuporta-
bil\ [i acesta se sufoca foarte repede.
Cercet\torii moderni ai Bibliei s`nt de acord c\ numai Evanghe-
lia a patra se bazeaz\ pe relatarea unui martor ocular al r\stignirii.
Conform acesteia, picioarele lui Isus erau fixate de cruce – `nde-
p\rt`ndu-se astfel presiunea care ac]iona asupra mu[chilor pieptului
s\u – [i picioarele lui nu erau zdrobite. De aceea, cel pu]in teoretic,
ar fi trebuit s\ supravie]uiasc\ cel pu]in dou\ sau trei zile. {i, totu[i,
r\m`ne pe cruce doar c`teva ore `nainte de a fi declarat mort. ~n
Evanghelia dup\ Marcu, chiar [i Pilat este nedumerit de rapiditatea
cu care survine decesul. (Marcu 15:44)
Care ar fi putut fi cauza mor]ii? ~n orice caz, nu lancea din coasta
sa, pentru c\ cea de-a Patra Evanghelie sus]ine c\ Isus era deja mort
c`nd i-a fost pricinuit\ rana aceea. (Ioan 19:33) Exist\ o singur\
explica]ie – o combina]ie a extenu\rii, epuiz\rii, sl\biciunii generale
[i a traumei pricinuite de biciuire. Totu[i, toate acestea nu `l puteau
ucide at`t de repede. Desigur, este posibil s\ o fi f\cut – `n pofida le-
gilor fiziologice, se `nt`mpl\ ca un om s\ moar\ ca urmare a unei sin-
gure lovituri relativ inofensive. Dar o serie de suspiciuni continu\ s\
persiste. Conform celei de-a patra Evanghelii, c\l\ii lui Isus s`nt pe
punctul de a `i zdrobi fluierele picioarelor, gr\bindu-i astfel moartea.
Dar de ce s-ar fi ostenit, dac\ era deja muribund? Pe scurt, ar fi avut
sens s\ i le sf\r`me numai dac\ moartea nu ar fi fost iminent\.
~n Evanghelii, moartea lui Isus survine `ntr-un moment care
pare mult prea convenabil, mult prea oportun. Survine exact c`nd
c\l\ii trebuie `mpiedica]i s\-i zdrobeasc\ oasele – permi]`nd astfel
`ndeplinirea unei profe]ii incluse `n Vechiul Testament. Speciali[tii
moderni s`nt de acord c\ Isus a reu[it s\-[i modeleze sau, poate,
chiar s\-[i inventeze via]a astfel `nc`t s\ decurg\ conform unor
astfel de profe]ii – care anun]au sosirea unui Mesia. Din acest motiv
a trebuit adus din Betania asinul pe care [i-a f\cut intrarea triumfal\
`n Ierusalim. {i detaliile r\stignirii par s\ fi fost regizate astfel `nc`t
s\ pun\ `n scen\ profe]iile din Vechiul Testament.26
Pe scurt, „decesul“ aparent [i oportun al lui Isus – care `l salvea-
z\, `n ultimul moment, de la o moarte sigur\ [i `i permite s\ `mpli-
neasc\ o profe]ie – este cel pu]in suspect. Este prea perfect, survine
cu prea mult\ precizie pentru a fi considerat o simpl\ coinciden]\.
372 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Nu poate fi altceva dec`t o interpolare ulterioar\ a faptelor sau rezul-
tatul unui plan pus la punct cu deosebit\ grij\. Exist\ multe dovezi
suplimentare care pledeaz\ `n favoarea celei de-a doua ipoteze.
~n Evanghelia a patra, Isus, fiind pe cruce, spune c\ `i este sete.
Ca urmare, i se `ntinde un burete despre care se presupune c\ ar fi
fost `nmuiat `n o]et – un incident care figureaz\ [i `n celelalte
Evanghelii. De obicei, gestul este considerat o alt\ manifestare a
unei batjocuri pline de sadism. Dar oare chiar asta era? O]etul – sau
vinul acrit – este un stimulent temporar, cu efect similar celui al
s\rurilor de amoniac. ~n epoc\, era adesea folosit pentru resusci-
tarea slavilor epuiza]i de pe galere. Pentru un om r\nit [i extenuat,
mirosul sau gustul o]etului are un efect fortifiant, gener`nd un aflux
temporar de energie. ~ns\, `n cazul lui Isus, se `nt`mpl\ exact con-
trariul. Abia dup\ ce miroase sau gust\ buretele `[i roste[te ultimele
cuvinte [i „`[i d\ duhul“. Din punct de vedere fiziologic, o astfel de
reac]ie este inexplicabil\. ~ns\, pe de alt\ parte, reac]ia ar fi fost
fireasc\ `n cazul unui burete `mbibat nu cu o]et, ci cu un anumit
drog soporific – de exemplu, un compus al opiului [i/sau al bela-
donei, care, `n epoca aceea, se folosea `n mod curent `n Orientul
Mijlociu. Dar de ce i s-ar fi dat un drog soporific? Numai dac\
acest gest, ca [i toate celelalte am\nunte ale r\stignirii, erau ele-
mentele unei stratageme complexe [i ingenioase – o stratagem\
menit\ s\ simuleze moartea c`nd victima era, de fapt, `nc\ `n via]\.
~n acest mod, nu numai c\ ar fi fost salvat\ via]a lui Isus, dar s-ar fi
`ndeplinit [i profe]iile despre Mesia din Vechiul Testament.
O serie de alte aspecte anormale ale r\stignirii indic\, cu pre-
cizie, existen]a unei astfel de stratageme. Evangheliile relateaz\ c\
Isus a fost crucificat `n locul numit Golgota, „locul c\p\]`nii“. Ulte-
rior, tradi]ia a `ncercat s\ identifice Golgota drept un deal sterp,
av`nd mai mult sau mai pu]in forma unui craniu, aflat `n
nord-vestul Ierusalimului. Totu[i, chiar Evangheliile dau limpede
de `n]eles c\ locul r\stignirii era c`t se poate de diferit de un deal
sterp, `n form\ de craniu. ~n aceast\ privin]\, a patra Evanghelie
este cea mai explicit\: „Iar locul unde a fost r\stignit era o gr\din\,
[i `n gr\din\ un morm`nt nou, `n care nu mai fusese nimeni `ngro-
pat.“ (Ioan 19:41) A[adar Isus nu fost crucificat pe un deal sterp, `n
form\ de craniu [i, de fapt, `n nici un alt „loc public de execu]ie“.
A fost r\stignit `n sau `n imediata apropiere a unei gr\dini, `n care
se afla un morm`nt particular. Dup\ Matei (27:60), at`t morm`ntul
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 373
c`t [i gr\dina erau proprietatea personal\ a lui Iosif din Arimateea –
despre care toate cele patru Evanghelii relateaz\ c\ era un om cu
stare [i un ucenic secret al lui Isus.
~n tradi]ia popular\, r\stignirea este o ceremonie public\, accesi-
bil\ oricui [i la care au participat mii de oameni. ~ns\ Evangheliile
sugereaz\ c\ s-a petrecut `n `mprejur\ri total diferite. Dup\ Matei,
Marcu [i Luca, cei mai mul]i dintre martorii r\stignirii, inclusiv
femeile „st\teau departe“. (Luca 23:49) Reiese, a[adar, destul de
limpede c\ moartea lui Isus nu a fost un eveniment public, ci unul
restr`ns – o r\stignire discret\, desf\[urat\ pe o proprietate privat\.
O serie de speciali[ti moderni sus]in c\ respectiva proprietate era, `n
realitate, Gr\dina Ghetsimani. Dac\ aceast\ gr\din\ era, `ntr-adev\r,
proprietatea unuia dintre ucenicii secre]i al lui Isus, atunci ne putem
explica de ce, `naintea r\stignirii, Isus o putea folosi nestingherit.27
Nu mai este nevoie s\ spunem c\ o r\stignire desf\[urat\ `n
particular, pe o proprietate privat\, treze[te b\nuiala c\ ar fi putut fi
vorba de o fars\ – o crucificare f\cut\ `n b\taie de joc, un ritual
regizat cu `ndem`nare. ~n imediata apropiere, erau probabil prezen]i
doar c`]iva martori oculari. Mul]imea a putut, probabil, s\ asiste,
a[a cum o confirm\ Evangheliile Sinoptice, de la o oarecare distan]\.
{i, de la distan]\, era greu s\-]i dai seama cine era, de fapt, cel cru-
cificat. Sau dac\ acesta murise `ntr-adev\r.
Pentru o asemenea [arad\ era, desigur, necesar\ o `n]elegere
secret\ care s\ asigure complicitatea lui Pilat din Pont – sau a altei
persoane influente din administra]ia roman\. {i o astfel de `n]e-
legere [i de complicitate s`nt, fire[te, extrem de probabile. S`ntem de
acord c\ Pilat era crud [i tiranic. Dar era, de asemenea, corupt [i
u[or de mituit. Acel Pilat care a r\mas `n istorie, spre deosebire de
cel descris `n Evanghelii, ar fi putut fi de acord s\ cru]e via]a lui Isus
– `n schimbul unei mari sume de bani [i, probabil, a promisiunii c\
acesta nu avea s\ mai st`rneasc\ nici un fel de agita]ie politic\.
Oricare i-ar fi fost motivele, nu exist\ nici o `ndoial\ c\ Pilat
este, `ntr-un anumit fel, profund implicat `n `ntreaga afacere. El [tie
c\ Isus se pretinde „Rege al Iudeilor“. De asemenea, `[i exprim\ sau
se preface c\ `[i exprim\ uimirea pentru c\ moartea lui Isus survine
at`t de repede cum se `nt`mpl\ `n aparen]\. {i, ceea ce este cel mai
important, `ncredin]eaz\ trupul lui Isus lui Iosif din Arimateea.
Legea roman\ a acelor timpuri interzicea orice fel de `nmor-
m`ntare a unui r\stignit.28 De obicei, erau posta]i paznici care s\
374 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
`mpiedice rudele [i prietenii s\ ia trupul mortului. Victima era, pur
[i simplu, l\sat\ pe cruce, `n voia v`nturilor [i a corbilor. Cu toate
acestea, Pilat, `nc\lc`nd `n mod flagrant procedura, se gr\be[te s\ `l
lase pe Iosif din Arimateea s\ ia trupul. Aceasta demonstreaz\, f\r\
dubiu, complicitatea lui Pilat. {i nu demonstreaz\ numai at`t.
~n versiunea tradus\ a Evangheliei dup\ Marcu, Iosif `i cere lui
Pilat trupul lui Isus. Pilat se mir\ c\ acesta este deja mort, trimite
un centurion s\ verifice, dup\ care, satisf\cut, `ndepline[te cererea
lui Iosif. La prima vedere, totul pare `n ordine. Dar, `n versiunea
original\, `n limba greac\, a Evangheliei dup\ Marcu, `ntreaga
poveste este mult mai complicat\. C`nd cere trupul lui Isus, Iosif
folose[te cuv`ntul soma – care se refer\ numai la un corp viu. Iar
Pilat, atunci c`nd `i aprob\ cererea, folose[te cuv`ntul ptoma – ceea
ce `nseamn\ „cadavru“.29 A[adar, conform versiunii `n limba greac\,
Iosif cere, `n mod explicit, un corp viu, iar Pilat afirm\ c\ el se
g`nde[te sau c\ pretinde c\ se g`nde[te la un le[.
}in`nd cont de faptul c\ `nmorm`ntarea mor]ilor prin r\stignire
era interzis\, este de asemenea ciudat faptul c\ Iosif prime[te corpul.
~n ce baz\ `l prime[te? {i ce drept are s\ `l cear\? Dac\ era un ucenic
secret, indiferent ce drept ar fi invocat, s-ar fi deconspirat – dac\ nu
cumva acest lucru `i era deja cunoscut lui Pilat sau dac\ nu cumva
mai exista ceva care ne scap\, ceva care pleda `nfavoarea lui Iosif.
Exist\ pu]ine informa]ii despre Iosif din Arimateea. Evangheli-
ile men]ioneaz\ doar c\ era un ucenic secret al lui Isus, c\ era
extrem de bogat [i c\ f\cea parte din Sinedriu – conciliul `n]e-
lep]ilor care conducea comunitatea iudaic\ din Ierusalim sub aus-
piciile romane. Se pare, a[adar, c\ era un om influent. Concluzia este
confirmat\ de negocierile pe care le poart\ cu Pilat, ca [i de faptul
c\ posed\ o `ntindere de teren pe care se afl\ un morm`nt particular.
Tradi]ia medieval\ `l descrie pe Iosif din Arimateea drept
p\str\tor al Sf`ntului Graal; [i se spune c\ Perceval este unul din
descenden]ii s\i direc]i. Conform unor legende mai t`rzii, este con-
siderat ca av`nd o anumit\ leg\tur\ de s`nge cu Isus [i cu familia
acestuia. Dac\ acesta este adev\rul, atunci, cel pu]in, exist\ un
motiv `ntemeiat `n baza c\ruia ar fi putut cere trupul lui Isus –
pentru c\ este greu de presupus c\ Pilat i-ar fi `ncredin]at unui str\in
oarecare cadavrul unui criminal executat, dar este foarte posibil s\
i-l fi dat unei rude a mortului, `n schimbul unei mite. Dac\ Iosif –
un membru bogat [i influent al Sinedriului – era `ntr-adev\r rud\ cu
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 375
Isus, avem `nc\ o dovad\ a originii aristocratice a acestuia din
urm\. {i, dac\ Iosif era `nrudit cu Isus, asocierea sa cu Sf`ntul
Graal – cu „s`ngele regal“ – este mult mai `ndrept\]it\.
Scenariul
Schi]asem deja o ipotez\ provizorie, care sugera existen]a unei
linii de s`nge cobor`toare din Isus. Acum puteam `ncepe s\ o dez-
volt\m – de[i tot provizoriu – complet`nd-o cu anumite detalii
esen]iale. Proced`nd astfel, `ntregul scenariu a `nceput s\ devin\ din
ce `n ce mai coerent [i mai plauzibil.
Era din ce `n ce mai evident faptul c\ Isus a fost un preot-rege –
un aristocrat [i un pretendent legitim la tron – care a `ncercat s\-[i
redob`ndeasc\ mo[tenirea care i se cuvenea de drept. Este posibil s\
fi fost originar din Galileea, un focar tradi]ional al opozi]iei `mpotri-
va ocupa]iei romane. ~n acela[i timp, este posibil s\ fi avut numero[i
sus]in\tori nobili, boga]i [i influen]i, `n toat\ Palestina, inclusiv `n
Ierusalim, capitala acesteia; unul dintre ace[ti sus]in\tori, un mem-
bru influent al Sinedriului, s-ar putea s\-i fi fost chiar rud\. ~n plus,
`n suburbia Ierusalimului numit\ Betania, se afla casa so]iei sale sau
a familiei acesteia; acolo s-a ad\postit cel care aspira la titlul de
preot-rege `n ajunul intr\rii sale triumfale `n Ierusalim. Acolo se afla
centrul cultului s\u misterios. Acolo aveau loc ini]ierile – inclusiv
aceea a cumnatului s\u – care m\reau num\rul ucenicilor s\i.
~mpotriva unui astfel de pretendent la titlul de preot-rege exista,
probabil, o opozi]ie puternic\ `n anumite cercuri – inevitabil, printre
reprezentan]ii administra]iei romane [i, probabil, printre saducheii care
reprezentau cutume iudaice ad`nc `nr\d\cinate. Interesele uneia sau ale
ambelor aceste categorii erau aparent potrivnice preten]iei sale la tron.
Dar `ncerc\rile lor de a-l ucide nu au fost `ncununate de succesul pe
care [i l-ar fi dorit. Pentru c\, dup\ toate aparen]ele, preotul-rege avea
prieteni sus-pu[i; iar ace[tia, `n urma unei `n]elegeri secrete cu procu-
rator roman corupt [i u[or de mituit, au regizat, se pare, o fals\ r\stigni-
re – desf\[urat\ pe un teren particular, pe care nu era permis dec`t
accesul c`torva persoane bine alese. Sub ochii unei mul]imi aflate la o
distan]\ convenabil\ a fost pus\ `n scen\ o execu]ie – `n cadrul c\reia
altcineva a fost crucificat `n locul preotului-rege sau `n cadrul c\reia
376 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
preotul-rege nu a murit `ntr-adev\r. ~n amurg – c`nd vizibilitatea era
`nc\ [i mai sc\zut\ – un „trup“ a fost desprins de cruce [i a[ezat `n mor-
m`ntul care s-a `nt`mplat s\ fie al\turi, din care, peste o zi sau dou\, a
disp\rut `n mod „miraculos“.
Dac\ scenariul nostru era corect, ce se `nt`mplase apoi cu Isus? ~n
ceea ce prive[te ipoteza noastr\ legat\ de linia de s`nge, r\spunsul nici
m\car nu este important. Conform unor legende islamice [i indiene,
Isus a murit la o v`rst\ foarte `naintat\, undeva `n Est – `n Ka[mir, a[a
cum se afirm\ de obicei. Pe de alt\ parte, un ziarist australian a prezen-
tat o dovad\ intrigant\ [i persuasiv\, conform c\reia Isus ar fi murit la
Masada, atunci c`nd fort\rea]a a fost cucerit\ de romani, `n anul 74
d.Hr. – dat\ la care el ar fi avut aproape optzeci de ani.30
Conform unei scrisori pe care am primit-o, documentele desco-
perite de Bérenger Saunière la Rennes-le-Château con]ineau „dovada
incontestabil\“ a faptului c\ Isus ar fi fost `n via]\ `n anul 45 d.Hr.,
dar f\r\ s\ fi existat vreo indica]ie referitoare la locul `n care se
afla. Este verosimil\ presupunerea c\ ar fi fost vorba de Egipt [i,
mai exact, de Alexandria – unde se spune c\, aproximativ la
aceea[i dat\, `n]eleptul Ormus a `ntemeiat Roza-Cruce prin supra-
punerea cre[tinismului cu mistere precre[tine timpurii. S-a sugerat
[i c\ trupul mumificat al lui Isus ar putea fi ascuns undeva, `n
`mprejurimile c\tunului Rennes-le-Château – ceea ce ar explica
unul din mesajele cifrate din pergamentele lui Saunière, anume „IL
EST LÀ MORT “ („El este acolo mort“). Nu eram preg\ti]i s\ pre-
supunem c\ [i-ar fi `nso]it familia la Marsilia. De fapt, totul pleda
`mpotriv\. Ar fi putut fi prea sl\bit ca s\ suporte c\l\toria [i
prezen]a lui i-ar fi putut pune rudele `n pericol. Ar fi putut consi-
dera c\ era mai important s\ r\m`n\ `n }ara Sf`nt\ – ca [i fratele
s\u, Sf`ntul Iacov – pentru a-[i duce, acolo, planurile la `ndeplinire.
Pe scurt, nu puteam oferi nici o sugestie referitoare la soarta lui –
nu mai mult dec`t o fac chiar Evangheliile.
Totu[i, pentru scopul anchetei noastre, soarta lui Isus era mai
pu]in important\ dec`t soarta familiei sale – [i ne referim mai ales la
cumnatul, la so]ia [i la copiii s\i. Dac\ scenariul nostru era corect,
ace[tia, `mpreun\ cu Iosif din Arimateea [i cu anumite alte persoane,
reu[iser\ s\ fug\ din }ara Sf`nt\ la bordul unei cor\bii. {i, debarc`nd
la Marsilia, Maria Magdalena adusese `ntr-adev\r a[a-numitul San-
graal – „s`ngele regal“, vl\starul casei lui David – `n Fran]a.
CAPITOLUL 13
Secretul interzis de biseric\
Desigur, eram c`t se poate de con[tien]i de faptul c\ scenariul nos-
tru nu coincidea cu `nv\]\turile cre[tine tradi]ionale. Dar, pe m\sur\
ce investiga]iile avansau, era din ce `n ce mai evident c\ aceste
`nv\]\turi, a[a cum s-au transmis de-a lungul secolelor, reprezentau
doar o compilare extrem de selectiv\ de fragmente supuse unei epur\ri
[i revizuiri drastice. Cu alte cuvinte, Noul Testament ofer\ o imagine
a lui Isus [i a epocii sale care se conformeaz\ anumitor interese – ale
unor anumite grupuri [i persoane pentru care modul `n care aceasta
este perceput\ avea, [i `nc\ mai are, o importan]\ crucial\. {i tot ceea
ce ar fi putut compromite sau st`njeni aceste interese – ca, de exem-
plu, Evanghelia „secret\“ a lui Marcu – a fost `ndep\rtat f\r\ ezitare.
De fapt, at`t de multe au fost `ndep\rtate, `nc`t s-a creat un fel de vid.
{i, pe fondul acestuia, specula]iile devin at`t justificate, c`t [i necesare.
Dac\ Isus era un pretendent legitim la tron, este posibil ca el s\
fi fost sus]inut, cel pu]in la `nceput, de un procent relativ redus al
popula]iei – de rudele sale apropiate din Galileea, de anumi]i al]i
membri ai propriei sale clase aristocratice [i de c`]iva reprezentan]i
ai intereselor sale, strategic plasa]i `n Iudeea [i `n Ierusalim, cetatea
de scaun. Adep]ii s\i, de[i reprezentau o elit\, nu ar fi fost nici pe
departe suficien]i pentru a-i garanta atingerea obiectivului – succe-
sul `ncerc\rii sale de a ob]ine tronul. Ca urmare, trebuie s\ fi fost
nevoit s\-[i recruteze un num\r mai mare de sus]in\tori din r`ndul
celorlalte clase sociale – relu`nd o analogie anterioar\, putem spune
c\ a[a a procedat [i Bonnie Prince Charlie, `n anul 1745.
378 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
{i cum [i-ar fi putut recruta un num\r considerabil de sus]in\-
tori? Desigur, r\sp`ndind un mesaj care s\-i asigure supunerea [i
sprijinul acestora. Un astfel de mesaj nu trebuia s\ fie neap\rat la fel
de cinic ca acelea asociate cu strategiile politice moderne. Dimpo-
triv\, s-ar putea ca mesajul s\u s\ fi fost plin de o bun\ credin]\
autentic\ [i de un idealism nobil [i `nfl\c\rat. Dar, `n ciuda orient\-
rii evident religioase, obiectivul principal trebuie s\ fi fost similar
celor din politica modern\ – ob]inerea sprijinului popula]iei. Mesa-
jul propov\duit de Isus `ncerca s\ fac\ exact acest lucru – s\ ofere
speran]\ celor batjocori]i, celor bolnavi, celor `nrobi]i [i celor
asupri]i. Pe scurt, mesajul era, de fapt, o promisiune. Dac\ cititorul
modern va trece, `n aceast\ privin]\, peste prejudec\]ile [i peste
ideile sale preconcepute, va reu[i s\ descopere un mecanism extra-
ordinar de asem\n\tor care func]ioneaz\ pretutindeni `n lumea con-
temporan\ – un mecanism prin intermediul c\ruia oamenii s`nt,
`ntotdeauna au fost, uni]i `n numele unei cauze comune [i transfor-
ma]i `ntr-un instrument menit s\ `nl\ture un regim despotic. Esen]ial
este c\ mesajul lui Isus era at`t etic c`t [i politic. Se adresa unui anu-
mit segment al popula]iei din considerente politice. Pentru c\ numai
din r`ndurile celor asupri]i, a celor batjocori]i, a celor `nrobi]i [i a
celor bolnavi putea spera s\ recruteze un num\r suficient de mare de
sus]in\tori. Saducheii, care ajunseser\ la o `n]elegere cu invadatorii
romanii, i-ar fi fost potrivnici, pentru c\ altfel ar fi trebuit s\ renun]e
la tot ceea ce posedau sau s\-[i ri[te securitatea [i stabilitatea.
Mesajul lui Isus, a[a cum este redat `n Evanghelii, nu este nici
`ntru totul nou [i nici absolut unic. Este posibil ca el `nsu[i s\ fi fost
un fariseu, motiv pentru care `nv\]\turile sale con]in o serie de ele-
mente din doctrina fariseic\. Dup\ cum atest\ manuscrisele de la
Marea Moart\, ele con]in [i un num\r important de aspecte carac-
teristice doctrinei eseniene. Dar dac\ mesajul, ca atare, nu era `n
`ntregime original, modul `n care a fost transmis era, probabil, f\r\
precedent. Isus `nsu[i era, f\r\ `ndoial\, o personalitate deosebit de
carismatic\. Este foarte posibil s\ fi avut calit\]i de t\m\duitor,
calit\]i care `l ajutau s\ `nf\ptuiasc\ [i alte „miracole“ asem\-
n\toare. {i avea cu siguran]\ darul de a-[i comunica ideile prin
intermediul unor parabole evocatoare [i pline de culoare – care
puteau fi `n]elese [i de un auditoriu care nu beneficia de o educa]ie
sofisticat\, fiind accesibile, `ntr-un anumit sens, `ntregii popula]ii.
~n plus, spre deosebire de precursorii s\i esenieni, Isus nu era
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 379
obligat s\ se limiteze la a prevesti sosirea unui Mesia. El putea
chiar pretinde c\ este acel Mesia. Ceea ce, fire[te, d\dea spuselor
sale o mult mai mare autoritate [i credibilitate.
Este limpede c\, `n momentul intr\rii sale triumfale `n Ierusa-
lim, Isus `[i recrutase deja sus]in\tori. Dar se pare c\ ace[tia erau
`mp\r]i]i `n dou\ fac]iuni distincte – ale c\ror interese nu coinci-
deau `n `ntregime. Pe de-o parte, ar fi fost un mic nucleu de
„ini]ia]i“ – rudele apropiate, al]i membri ai nobilimii, sus]in\torii
boga]i [i influen]i, al c\ror obiectiv principal era s\-[i vad\ pre-
tendentul instalat pe tronul r`vnit. Pe de alt\ parte, trebuie s\ fi fost
gruparea mult mai larg\ de „oameni obi[nui]i“ – „solda]ii de r`nd“
ai mi[c\rii, care doreau, `n primul r`nd, s\ fie martorii `ndeplinirii
promisiunii incluse `n mesajul lui Isus. Este important s\ lu\m `n
considera]ie deosebirile dintre aceste dou\ fac]iuni. Obiectivul lor
politic – urcarea lui Isus pe tron – s-ar putea s\ fi fost acela[i. Dar
motiva]iile lor trebuie s\ fi fost, `n esen]\, diferite.
C`nd planul a e[uat, a[a cum este evident c\ s-a `nt`mplat, se
pare c\ s-a destr\mat [i alian]a instabil\ dintre cele dou\ fac]iuni –
„sus]in\torii mesajului“ [i sus]in\torii familiei. Confrunta]i cu
dezastrul, cu amenin]area anihil\rii iminente, membrii familiei au
luat `n considera]ie singurul factor care, din timpuri imemoriale, a
avut o importan]\ crucial\ pentru familiile nobile [i pentru casele
regale – asigurarea perpetu\rii liniei de s`nge, cu orice pre] [i, dac\
era necesar, `n exil. ~ns\, pentru „sus]in\torii mesajului“, viitorul
familiei s-ar putea s\ fi devenit irelevant. Pentru ace[tia, perpetu-
area liniei de s`nge trebuie s\ fi avut o importan]\ secundar\.
Obiectivul lor primordial trebuie s\ fi fost r\sp`ndirea mesajului,
care trebuia s\ d\inuie de-a lungul vremii.
Cre[tinismul, a[a cum a evoluat `n primele sale secole de existen]\
[i cum a ajuns, `n cele din urm\, p`n\ `n zilele noastre, este pro-
dusul „sus]in\torilor mesajului“. Nu este necesar s\ insist\m aici
asupra modului `n care s-a r\sp`ndit [i s-a dezvoltat, care a fost pe
larg analizat de al]i speciali[ti. Este suficient s\ men]ion\m c\,
`ncep`nd cu sf`ntul Pavel, „mesajul“ a `nceput deja s\ capete o
form\ bine cristalizat\ [i definitiv\. Aceast\ form\ este baza pe
care a fost `n\l]at `ntregul edificiu teoretic al cre[tinismului. La
vremea c`nd erau scrise Evangheliile, dogmele esen]iale ale religiei
cre[tine erau realmente complete.
380 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Noua religie se orienta, `n primul r`nd, c\tre popula]ia roman\
sau romanizat\. De aceea a fost necesar ca rolul Romei `n uciderea
lui Isus s\ fie minimalizat, vina fiind transferat\ asupra evreilor.
Dar aceasta nu a fost singura abatere de la desf\[urarea eveni-
mentelor necesar\ pentru ca relatarea s\ fie pe placul lumii romane.
Romanii obi[nuiau s\-[i zeifice conduc\torii, iar Cezar fusese deja
recunoscut ca zeu, `n mod oficial. Pentru a fi competitiv, Isus – pe
care, `nainte, nimeni nu `l considerase de natur\ divin\ – a fost, de
asemenea, deificat. {i Pavel a fost cel care a f\cut-o.
~nainte de a putea fi r\sp`ndit\ cu succes – din Palestina c\tre
Siria, Asia Minor, Grecia, Egipt, Roma [i Europa de Vest – noua
religie trebuia s\ capete o form\ care s\ fie considerat\ acceptabil\
de c\tre locuitorii acestor teritorii. {i trebuia s\ poat\ fi impus\,
dovedindu-se mai puternic\ dec`t credin]ele deja existente. Pe
scurt, noul zeu trebuia s\ fie comparabil cu cei pe care trebuia s\-i
`nlocuiasc\ – `n ceea ce prive[te puterea, m\re]ia [i repertoriul
miracolelor. Pentru a fi recunoscut `n lumea romanizat\ a epocii,
Isus trebuia s\ devin\ un zeu cu puteri depline. Nu un Mesia `n
vechiul sens al cuv`ntului, nu un preot-rege – ci un zeu `ntrupat
care, aidoma omologilor s\i clasici, sirieni, fenicieni [i egipteni, a
trecut prin lumea tenebrelor [i prin chinuirile Iadului [i s-a `n\l]at,
t`n\r [i puternic, odat\ cu venirea prim\verii. ~n acest moment
ideea ~nvierii a c\p\tat o importan]\ crucial\, iar motivul este c`t se
poate de evident – pentru ca Isus s\ poat\ sta al\turi de Tammuz,
de Adonis, de Attis, de Osiris [i de to]i ceilal]i zei care au murit [i
au re`nviat [i care populau at`t lumea c`t [i universul spiritual al
acelui timp. Din acela[i motiv a fost r\sp`ndit\ [i doctrina Na[terii
din Fecioar\. Iar S\rb\toarea Pa[tilor – s\rb\toarea mor]ii [i a
re`nvierii – a fost plasat\ astfel `nc`t s\ coincid\ cu celelalte ritu-
aluri de prim\var\ din cultele [i [colile de mistere existente.
Dat\ fiind necesitatea r\sp`ndirii legendei unui zeu, familia real\,
material\, a acestuia, ca [i elementele politice [i dinastice ale po-
ve[tii sale, deveneau inutile. Fiindc\ apar]ineau unui anumit timp [i
unui anumit loc, ar fi contrazis caracterul s\u universal. Pentru a
promova universalitatea, toate elementele politice [i dinastice au
fost [terse, cu rigurozitate, din biografia lui Isus. De asemenea, au
fost `nl\turate, de exemplu, cu mult\ grij\, toate referin]ele la zelo]i
[i esenieni. Acestea ar fi fost cel pu]in st`njenitoare. Nu se cuvenea
ca un zeu s\ fie implicat `ntr-o conspira]ie politic\ [i dinastic\
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 381
complex\ [i, `n ultim\ instan]\, efemer\ – [i, mai ales, `ntr-o con-
spira]ie e[uat\. ~n final, nu a mai r\mas dec`t con]inutul actual al
Evangheliilor – o relatare de o simplitate mitic\, auster\, a unor fapte
petrecute `nt`mpl\tor `n Palestina ocupat\ de romani, dar desf\[u-
r`ndu-se, `n primul r`nd, `n acel prezent etern al tuturor legendelor.
~n timp ce „mesajul“ evolua `n acest mod, nici familia si sus]in\torii
acesteia nu p\reau s\ stea degeaba. Scriind `n secolul al treilea, Iulius
Africanul relateaz\ c\ rudele supravie]uitoare ale lui Isus `i acuzau, cu
am\r\ciune, pe regii din dinastia Irozilor c\ ar fi distrus toate genealogi-
ile nobililor evrei, `nl\tur`nd astfel toate dovezile care ar fi putut sus]ine
preten]ia lor la tron. Despre aceste rude se poveste[te c\ ar fi „c\l\torit
prin lume“ c\r`nd cu ele anumite genealogii salvate de la distrugere `n
timpul revoltei dintre anii 66 [i 74 d.Hr.1
Pentru cei care propov\duiau noua credin]\, existen]a familiei
trebuie s\ fi devenit, cur`nd, mai mult dec`t irelevant\. Trebuie s\ fi
devenit o complica]ie de care se temeau. Pentru c\ familia – care ar
fi putut depune m\rturie despre adev\rata desf\[urare a faptelor –
trebuie s\ fi constituit o amenin]are serioas\ la adresa legendei. ~ntr-
adev\r, pe baza cunoa[terii directe a celor `nt`mplate, familia ar fi
putut distruge legenda. De aceea, la `nceputurile cre[tinismului, au
trebuit suprimate toate referirile la o familie nobil\ sau regal\, sau la
linia de s`nge, sau la ambi]iile politice [i dinastice. {i – de vreme ce
trebuie s\ accept\m realitatea cinic\ a situa]iei – familia `ns\[i, care
ar fi putut tr\da noua religie, trebuia, dac\ ar fi fost posibil, extermi-
nat\. De aceea, familia a fost nevoit\ s\-[i p\streze cu sfin]enie
secretul. {i de aici provine intoleran]a fa]\ de orice devia]ie de la
dogm\ pe care s-au str\duit s\ o impun\ primii p\rin]i ai bisericii. {i
poate c\ tot aici trebuie c\utat\ [i una din originile anti-semitismu-
lui. „Sus]in\torii mesajului“ [i propov\duitorii legendei au atins un
obiectiv dublu acuz`ndu-i pe evrei [i exoner`ndu-i pe romani. Se
pare c\ nu s-au str\duit doar s\ adapteze legenda [i „mesajul“ la
gusturile publicului roman, ci [i s\ conteste credibilitatea familiei,
care era o familie evreiasc\. Iar sentimentele antisemite pe care
le-au generat trebuie s\ fi ]intit mai departe. Dac\ familia se refu-
giase `ntr-o comunitate evreiasc\ aflat\ undeva, `n imperiu, prigoana
general\ ar fi putut, la un moment dat, s\ `i reduc\ la t\cere pe mar-
torii periculo[i – ceea ce ar fi fost foarte convenabil.
}in`nd cont de preferin]ele popula]iei romane, deific`ndu-l pe
Isus [i transform`ndu-i pe evrei `n ]api isp\[itori, r\sp`ndirea a ceea
382 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
ce avea s\ devin\ dreapta credin]\ cre[tin\ a fost `ncununat\ de
succes. Pozi]ia acesteia a `nceput s\ se consolideze, `n mod irevo-
cabil, `n secolul al doilea, mai ales prin intermediul lui Irineu, care
a fost Episcop de Lyon `n jurul anului 180 d.Hr. Irineu a izbutit,
probabil `n mult mai mare m\sur\ dec`t ceilal]i p\rin]i ai cre[ti-
nismului timpuriu, s\ dea o form\ stabil\ [i coerent\ teologiei
cre[tine. A reu[it s\ o fac\ mai ales prin intermediul unei lucr\ri
voluminoase, Libros Quinque Adversus Haereses (Cinci c\r]i
`mpotriva ereziei). ~n aceast\ ampl\ lucrare, Irineu a catalogat toate
abaterile de la ansamblul dogmelor [i le-a condamnat cu vehe-
men]\. Blam`nd nepotrivirile, a sus]inut c\ nu poate exista dec`t o
singur\ biseric\ adev\rat\, `n afara c\reia m`ntuirea nu era posibil\.
Irineu i-a declarat eretici pe to]i cei care aveau s\ contrazic\ vreo-
dat\ aceast\ afirma]ie – sus]in`nd c\ ace[tia trebuiau exclu[i sau
chiar distru[i, dac\ era posibil.
Dintre numeroasele forme ale cre[tinismului timpuriu, gnosti-
cismul a fost cel care a st`rnit, `n primul r`nd, m`nia aprig\ a lui
Irineu. Gnosticismul se baza pe experien]a personal\, pe comuni-
unea fiec\ruia cu divinitatea. Din punctul de vedere al lui Irineu,
aceasta submina autoritatea preo]ilor [i a episcopilor, fiind astfel un
impediment pentru cei care se str\duiau s\ impun\ uniformitatea.
Ca urmare, [i-a dedicat eforturile suprim\rii gnosticismului. ~n
acest scop, era necesar s\ fie descurajate specula]iile personale [i s\
fie `ncurajat\ credin]a necondi]ionat\ `n dogmele prestabilite. Era
necesar un sistem teologic, un ansamblu de doctrine legiferate, care
s\ exclud\ orice alt\ interpretare. Irineu era `mpotriva experien]ei [i
a cunoa[terii personale [i insista asupra necesit\]ii unei singure
biserici „catolice“ (`n]eleg`nd prin aceasta o biseric\ universal\),
bazat\ pe o funda]ie apostolic\ [i succesoral\. {i Irineu recuno[tea
c\, pentru a putea fi creat\ o astfel de biseric\, era necesar\ sta-
bilirea unui canon irevocabil – a unei liste bine stabilite de scrieri
demne de `ncredere. De aceea, a alc\tuit un astfel de canon, exa-
min`nd toate textele disponibile, p\str`nd unele [i excluz`ndu-le pe
celelalte. Irineu este primul autor al c\rui canon referitor la Noul
Testament coincide, `n esen]\, cu cel din zilele noastre.
Desigur, m\surile de acest gen nu au reu[it s\ `mpiedice proli-
ferarea ereziilor timpurii. Dimpotriv\, acestea au continuat s\ `nflo-
reasc\. Dar, prin intermediul lui Irineu, dreapta credin]\ – tipul de
cre[tinism propov\duit de „sus]in\torii mesajului“ – a c\p\tat o
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 383
form\ coerent\, care i-a asigurat supravie]uirea [i triumful final. De
aceea este c`t se poate de rezonabil\ afirma]ia c\ Irineu a netezit
calea pentru cele ce au urmat `n timpul [i imediat dup\ domnia lui
Constantin – sub ale c\rui auspicii Imperiul Roman a devenit,
`ntr-un anumit sens, un imperiu cre[tin.
Rolul lui Constantin `n istoria [i evolu]ia cre[tin\t\]ii a fost fal-
sificat, denaturat [i r\st\lm\cit. „Dona]ia lui Constantin“, contra-
f\cut\ `n secolul al optulea – despre care am discutat `n capitolul 9 –
a amestecat lucrurile, sporind confuzia autorilor de mai t`rziu. Cu
toate acestea, victoria decisiv\ a „sus]in\torilor mesajului“ `i este
atribuit\ adesea lui Constantin – [i nu `n `ntregime f\r\ motiv. De
aceea am fost obliga]i s\-i acord\m o aten]ie deosebit\ [i, `n acest
scop, a fost necesar s\ `nl\tur\m anumite realiz\ri fantastice [i
`n[el\toare care i-au fost atribuite.
Conform tradi]iilor ulterioare ale bisericii, Constantin a
mo[tenit de la tat\l s\u o predispozi]ie favorabil\ cre[tinismului.
De fapt, aceasta pare s\ fi fost, `n primul r`nd, de natur\ practic\,
deoarece, `n epoca respectiv\, cre[tinii erau foarte numero[i, iar
Constantin avea nevoie de tot ajutorul pe care `l putea ob]ine
`mpotriva lui Maxentius, rivalul s\u la tronul imperial. ~n anul
312 d.Hr., Maxentius a fost pus pe fug\ `n urma b\t\liei de la Pons
Milvius, dreptul lui Constantin la tron devenind astfel de necon-
testat. Se spune c\, exact `naintea `nfrunt\rii cruciale, Constantin ar
fi avut viziunea – `nt\rit\ apoi de un vis profetic – unei cruci lumi-
noase plutind `n `naltul cerului. {i se spune c\ pe aceast\ cruce ar fi
fost scris In Hoc Signo Vinces („~n numele acestui semn vei fi
biruitor“). Legenda spune c\, ]in`nd cont de prevestirea cereasc\,
Constantin a poruncit ca pe scuturile o[tenilor s\i s\ fie gravat\,
f\r\ z\bav\, monograma cre[tin\ – litera greceasc\ Chi Rho, care
reprezenta ini]iala numelui „Christos“. Ca urmare, victoria lui Con-
stantin asupra lui Maxentius de la Pons Milvius a fost considerat\
un triumf miraculos al cre[tin\t\]ii asupra p\g`nismului.
Aceasta este, a[adar, acea tradi]ie cre[tin\ popular\ `n baza
c\reia se pune adesea despre Constantin c\ ar fi „convertit Imperiul
Roman la cre[tinism“. Totu[i, `n realitate, Constantin nu a f\cut a[a
ceva. Dar, pentru a stabili cu exactitate ce anume a f\cut, trebuie s\
examin\m faptele mai `ndeaproape.
~n primul r`nd, convertirea lui Constantin – presupun`nd c\
acesta este cuv`ntul potrivit – pare s\ nu fi fost c`tu[i de pu]in
384 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
cre[tin\, fiind vorba, de fapt, de un gest plin de trufie p\g`n\. Se
pare c\ ar fi avut `ntr-adev\r un fel de viziune sau o experien]\ ilu-
minatoare `n preajma unui templu p\g`n `nchinat lui Apollo
Galicul, fie `n Vosges, fie `n apropiere de Autun. Dup\ spusele unui
martor care `nso]ea armata lui Constantin `n acel moment, viziunea
a fost cea a zeului soare – cel venerat de anumite culte sub numele
„Sol Invinctus“, „Soarele Invincibil“. Aceasta este dovada faptului
c\, nu cu mult timp `nainte, Constantin fusese ini]iat `ntr-unul din
cultele lui Sol Invinctus. ~n orice caz, dup\ b\t\lia de la Pons
Milvius, senatul roman a `n\l]at un arc de triumf pe Colosseum.
Conform inscrip]iei de pe acesta, victoria lui Constantin fusese
dob`ndit\ „prin bun\voin]a Divinit\]ii“. Dar divinitatea `n cauz\ nu
era Isus. Era Sol Invictus, zeul p\g`n al soarelui.2
De[i tradi]ia sus]ine contrariul, Constantin nu a f\cut din cre[ti-
nism religia oficial\ a Imperiului Roman. Sub Constantin, religia
de stat era, de fapt, venerarea p\g`n\ a soarelui; [i, pe toat\ durata
vie]ii sale, `mp\ratul a `ndeplinit func]ia de mare preot al acestuia.
Domnia sa a fost chiar numit\ „`mp\r\]ia soarelui“, iar Sol Invictus
ap\rea pretutindeni – inclusiv pe steagurile imperiale [i pe mon-
edele aflate `n circula]ie. Descrierea lui Constantin drept un conver-
tit fervent la cre[tinism este, evident, eronat\. El `nsu[i nici m\car
nu s-a botezat p`n\ `n anul 337 – c`nd era pe patul de moarte [i c`nd
se pare c\ era prea sl\bit [i prea apatic ca s\ poat\ protesta. Nici nu
i se poate atribui folosirea monogramei Chi Rho. O inscrip]ie cu
aceast\ monogram\ a fost g\sit\ `ntr-un morm`nt din Pompei, a
c\rui dat\ este cu dou\ sute cincizeci de ani mai timpurie.3
Cultul lui Sol Invictus era de origine sirian\ [i `mp\ra]ii romani
`l impuseser\ supu[ilor lor cu un secol `nainte de Constantin. De[i
includea elemente ale culturilor lui Baal [i Astarte, esen]a sa era
monoteist\. ~n plus, `ntre acesta [i cultul lui Mithra exista o bine-
venit\ armonie – pentru c\, `n epoca respectiv\, cel din urm\ era,
de asemenea, predominant `n Roma [i `n imperiu [i, totodat\,
implica venerarea soarelui.
Pentru Constantin, cultul lui Sol Invictus era, pur [i simplu,
avantajos. Obiectivul s\u primordial [i, pe deasupra, obsesiv, era
unitatea – unitatea politicii, a religiei [i a teritoriului. Un cult sau o
religie oficial\ care s\ le includ\ pe toate celelalte ar fi venit,
fire[te, `n sprijinul obiectivului s\u. {i sub auspiciile cultului lui
Sol Invictus [i-a consolidat cre[tinismul pozi]ia.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 385
Credin]a cre[tin\ dogmatic\ [i cultul lui Sol Invictus aveau
multe `n comun. Primul s-a putut dezvolta, nestingherit, sub
umbrela toleran]ei celui de-al doilea. Cultul lui Sol Invictus, fiind,
`n esen]\, dedicat unui zeu unic, a netezit calea monoteismului
cre[tin. Acest cult era convenabil [i `n alte privin]e – care au modi-
ficat [i favorizat deopotriv\ r\sp`ndirea cre[tinismului. De exem-
plu, printr-un edict promulgat `n anul 321 D.Hr., Constantin a
poruncit ca tribunalele s\ fie `nchise `n „ziua sf`nt\ a soarelui“ [i a
hot\r`t ca aceast\ zi s\ fie una de odihn\. P`n\ atunci, cre[tinismul
considera sacr\ ziua Sabatului Evreiesc – s`mb\ta. Dar, ]in`nd cont
de edictul lui Constantin, ziua sf`nt\ a fost mutat\ duminica. {i ast-
fel, pe l`ng\ faptul c\ se afla `n armonie cu regimul existent,
cre[tinismul a reu[it ca, ulterior, s\ se disocieze de originile sale
iudaice. ~n plus, p`n\ `n secolul al patrulea, ziua de na[tere a lui
Isus era celebrat\ pe 6 ianuarie. Dar, pentru cultul lui Sol Invictus,
cea mai important\ zi a anului era 25 decembrie – s\rb\toarea
numit\ Natalis Invictus, na[terea (sau rena[terea) soarelui, data de
la care durata zilei `ncepe s\ se m\reasc\. Cre[tinismul s-a aliniat [i
`n aceast\ privin]\ cu regimul [i cu religia oficial\.
Cultul lui Sol Invictus se suprapunea, `n mod fericit, cu cel al lui
Mithra – `ntr-o asemenea m\sur\ `nc`t cele dou\ s`nt adesea confun-
date.4 Am`ndou\ scoteau `n relief importan]a soarelui. Am`ndou\
considerau duminica zi sacr\. Am`ndou\ celebrau, pe 25 decembrie,
o s\rb\toare extrem de important\ a na[terii. Ca urmare, cre[ti-
nismul `[i putea g\si puncte comune [i cu mithraismul – mai ales c\
acesta punea accentul pe nemurirea sufletului, pe judecata de apoi [i
pe `nvierea din mor]i.
~n beneficiul unit\]ii, Constantin a preferat s\ estompeze, `n
mod deliberat, deosebirile `ntre cre[tinism, mithraism [i cultul lui
Sol Invictus – a ales, cu premeditare, s\ ignore deosebirile dintre
acestea. De aceea l-a tolerat pe Isus cel deificat drept o manifestare
terestr\ a lui Sol Invictus. De aceea a construit, `n acela[i timp, o
biseric\ cre[tin\ [i statui ale Zei]ei Mame Cybele [i ale lui Sol
Invictus, zeul soarelui – cel din urm\ fiind o imagine a lui `nsu[i,
av`nd tr\s\turile sale. Astfel de gesturi eclectice [i ecumenice atest\
accentul pe care `mp\ratul `l punea pe unitate. Pe scurt, pentru
Constantin, credin]a era o problem\ de natur\ politic\ [i orice
credin]\ favorabil\ unit\]ii era tratat\ cu `ng\duin]\.
386 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
A[adar, de[i nu era acel „bun cre[tin“ descris ulterior de tradi]ie,
`mp\ratul a consolidat, `n numele unit\]ii [i al uniformit\]ii, statutul
cre[tinismului dogmatic. De exemplu, `n anul 325, a convocat Sino-
dul de la Nicea. Cu aceast\ ocazie, a fost stabilit\ data s\rb\torii
Pa[tilor. Au fost schi]ate regulile care defineau autoritatea episcopi-
lor, netezindu-se astfel drumul c\tre concentrarea puterii ecleziasti-
ce. Dar cel mai important a fost faptul c\ acest conciliu a decis, prin
vot,5 c\ Isus era Fiul lui Dumnezeu, nu un profet muritor. ~nc\ o
dat\, trebuie subliniat faptul c\ principala preocupare a lui Constan-
tin nu era credin]a, ci unitatea [i eficacitatea. Ca zeu, Isus putea fi
asociat, `n mod convenabil, cu Sol Invictus. Consider`ndu-l un pro-
fet muritor, acest lucru era mai greu de realizat. Pe scurt, cre[tinis-
mul dogmatic a recurs la o fuziune – oportun\ din punct de vedere
politic – cu religia oficial\ a statului. {i, `n m\sura `n care a proce-
dat astfel, Constantin i-a oferit sprijinul s\u.
Astfel, la un an dup\ Conciliul de la Niceea, a aprobat confiscarea
[i distrugerea tuturor scrierilor care puneau sub semnul `ntreb\rii
`nv\]\turile cre[tinismului dogmatic – prin acestea `n]eleg`ndu-se
at`t lucr\rile unor autori p\g`ni care se refereau la Isus, c`t [i cele
ale „ereticilor“ cre[tini. De asemenea, a stabilit un venit fix care s\
`i fie alocat bisericii [i l-a instalat pe episcopul de Roma `n Palatul
Lateran.6 Apoi, `n anul 331 d.Hr., a ordonat [i a finan]at realizarea
unor noi exemplare ale Bibliei. Acesta a fost unul din factorii deci-
sivi `n istoria cre[tinismului [i a oferit o [ans\ f\r\ egal laturii sale
dogmatice – adic\ „sus]in\torilor mesajului“.
~n anul 303 d.Hr., cu un sfert de secol `nainte, `mp\ratul p\g`n
Diocle]ian a `ncercat s\ distrug\ toate scrierile cre[tine care puteau
fi g\site. Ca urmare, au disp\rut toate documentele cre[tine – mai
ales, cele din Roma. Comand`nd o nou\ versiune a acestora,
`mp\ratul Constantin le-a dat p\str\torilor credin]ei ocazia s\-[i
revizuiasc\, s\-[i redacteze [i s\-[i rescrie materialele a[a cum au
crezut c\ era necesar pentru ca acestea s\ coincid\ cu dogmele lor.
Se pare c\ acesta a fost momentul `n care au fost f\cute cele mai
importante modific\ri ale Noului Testament, atribuindu-i-se lui Isus
statutul unic de care se bucur\ `ncep`nd de atunci. Importan]a
deciziei lui Constantin nu trebuie subestimat\. Dintre cele cinci mii
de manuscrise timpurii con]in`nd versiuni ale Noului Testament
care exist\, nici o edi]ie complet\ nu dateaz\ dinainte de secolul al
patrulea.7 Noul Testament, a[a cum exist\ ast\zi, este, `n esen]\,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 387
opera redactorilor [i a scriitorilor din acel secol – p\str\torii dog-
melor [i „sus]in\tori ai mesajului“ care aveau de protejat interese
importante.
Zelo]ii
Evolu]ia cre[tinismului ulterioar\ epocii lui Constantin este
bine cunoscut\ [i certificat\. Nu este nevoie s\ mai spunem c\ a
culminat cu triumful final al „sus]in\torilor mesajului“. Dar, cu
toate c\ „mesajul“ s-a statornicit drept principiu c\l\uzitor [i con-
duc\tor al civiliza]iei occidentale, nu se poate spune c\ nu a fost
contestat niciodat\. Se pare c\, din locul tainic al exilului, r\zb\-
teau cu t\rie ecourile drepturilor familiei [i ale `ns\[i existen]ei
acesteia – ecouri care, departe de a fi lini[titoare, constituiau o ame-
nin]are pentru dogmele Romei.
Esen]a credin]ei romano-catolice rezid\ `n c\r]ile Noului Testament.
Care nu este, `ns\, dec`t o selec]ie de documente cre[tine timpurii,
dat`nd din secolul al patrulea. Exist\ multe scrieri mai vechi dec`t pre-
zenta form\ a Noului Testament [i unele dintre acestea arunc\ o lumin\
adesea controversat\, dar semnificativ\, asupra versiunilor oficiale.
Exist\, de exemplu, o serie de c\r]i care au fost excluse din
Biblie [i care s`nt acum incluse `ntr-o culegere numit\ Apocrifa. E
adev\rat c\ unele dintre acestea au fost redactate mai t`rziu, dat`nd
din secolul al [aselea. ~ns\ altele erau deja `n circula]ie `n secolul al
doilea [i preten]ia c\ s`nt la fel de veridice ca Evangheliile origi-
nale ar putea fi `ntemeiat\.
Una dintre acestea este Evanghelia dup\ Petru. Cu toate c\ a
fost men]ionat\ de episcopul de Antiohia `nc\ din anul 180 d.Hr.,
prima descoperire a unuia din exemplare sale a fost f\cut\ abia `n
1886, pe valea de sus a Nilului. Conform acestei Evanghelii „apo-
crife“, Iosif din Arimateea era bun prieten cu Pilat din Pont – ceea
ce, dac\ ar fi adev\rat, ar spori credibilitatea ipotezei unei r\stigniri
m\sluite. Totodat\, Evanghelia dup\ Petru relateaz\ c\ morm`ntul
`n care a fost a[ezat Isus se afla `ntr-un loc numit „gr\dina lui
Iosif“. {i c\ ultimele cuvinte ale lui Isus ar fi fost: „O, puteri ale
mele, de ce m-a]i p\r\sit?“8
388 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
O alt\ lucrare apocrif\ de mare interes este Evanghelia copi-
l\riei lui Isus Hristos, care a fost redactat\ nu mai t`rziu de secolul
al doilea – sau poate chiar ceva mai devreme. ~n aceasta, Isus este
descris drept un copil sclipitor, dar c`t se poate de uman. Poate
chiar prea uman – pentru c\ era violent [i obraznic, predispus c\tre
manifest\rile [ocante de comportament [i c\tre manifestarea mai
degrab\ iresponsabil\ a puterilor sale. ~ntr-adev\r, la un moment
dat, `i d\ unui alt copil, care `l sup\rase, o lovitur\ fatal\. {i abate o
soart\ asem\n\toare asupra unui profesor sever. Asemenea inci-
dente s`nt, desigur, contraf\cute, dar ele atest\ modul `n care, `n
epoca respectiv\, trebuia descris Isus pentru ca adep]ii s\i s\-i
recunoasc\ statutul divin.
Pe l`ng\ comportarea aproape scandaloas\ a copilului Isus, mai
trebuie men]ionat `nc\ un episod straniu [i, probabil, semnificativ
din Evanghelia Copil\riei. Se spune c\, atunci c`nd Isus a fost cir-
cumscris, prepu]ul s\u a fost luat de o b\tr`n\ necunoscut\ care l-a
p\strat `ntr-un vas de alabastru folosit pentru uleiul de nard. {i
„acest vas de alabastru a fost g\sit de Maria cea p\c\toas\ [i din
acesta a scurs ea uleiul cu care a uns capul [i picioarele Domnului
Nostru Isus Hristos“.9 Prin urmare, aici, ca [i `n Evangheliile con-
ven]ionale, apare o ungere care `nseamn\, evident, mai mult dec`t
ceea ce pare s\ fie – o ungere echivalent\ unui ritual semnificativ.
Dar, `n acest caz, este limpede c\ ungerea a fost prev\zut\ [i
preg\tit\ cu foarte mult timp `nainte. {i `ntregul incident sugereaz\
o leg\tur\ – e adev\rat, obscur\ [i `ntortocheat\ – care exista `ntre
familia Mariei Magdalena [i a lui Isus cu mult `nainte ca acesta s\
fi trecut la `ndeplinirea misiunii sale, la v`rsta de treizeci de ani.
Este logic s\ presupunem c\ p\rin]ii lui Isus nu ar fi `ncredin]at
prepu]ul fiului lor primei femei b\tr`ne care l-ar fi cerut – chiar
dac\ nu ar fi v\zut nimic neobi[nuit `ntr-o cerere at`t de bizar\.
A[adar, b\tr`na trebuie s\ fi fost o persoan\ important\ [i/sau care
era `n rela]ii str`nse cu familia lui Isus. Iar faptul c\, mai t`rziu,
Maria Magdalena se afla `n posesia acelui suvenir straniu – sau, cel
pu]in, `n posesia vasului `n care fusese p\strat – implic\ existen]a
unei leg\turi `ntre ea [i b\tr`na respectiv\. Se p\rea c\ ne confrun-
tam din nou cu indicii obscure, care semnalau ceva mult mai
important dec`t se crede de obicei.
Anumite pasaje din c\r]ile incluse `n Apocrifa – cum ar fi exce-
sele flagrante din copil\ria lui Isus – erau, f\r\ `ndoial\, st`njenitoare
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 389
pentru credin]a dogmatic\ de mai t`rziu. {i, desigur, tot a[a ar fi [i
pentru cre[tinii din zilele noastre. Dar nu trebuie s\ uit\m c\ Apo-
crifa, ca [i c\r]ile conven]ionale din Noul Testament, a fost scris\ de
„sus]in\torii mesajului“, cu inten]ia de a-l deifica pe Isus. De aceea
nu ne putem a[tepta ca aceasta s\ con]in\ ceva care ar putea com-
promite `ntr-adev\r „mesajul“ – cum ar face-o orice referire la acti-
vitatea politic\ a lui Isus [i, cu at`t mai mult, la ambi]iile sale
dinastice. Pentru a g\si dovezi `n spijinul unor supozi]ii at`t de con-
troversate am fost nevoi]i s\ ne `ndrept\m cercet\rile `n alt\ direc]ie.
~n epoca lui Isus, `n }ara Sf`nt\ exista un amalgam n\ucitor de
diverse grup\ri iudaice, de fac]iuni, de secte [i de subsecte. ~n
Evanghelii s`nt citate numai dou\ dintre acestea, saducheii [i fariseii,
[i am`ndou\ s`nt distribuite `n rolurile personajelor negative. ~ns\ un
asemenea rol este compatibil doar cu saducheii, care colaborau
`ntr-adev\r cu administra]ia roman\. Fariseii se men]ineau `ntr-o
opozi]ie neclintit\ fa]\ de Roma, iar Isus `nsu[i, de[i nu era de fapt
fariseu, ac]iona conform`ndu-se, `n esen]\, tradi]iilor acestora.10
Pentru a cuceri publicul romanizat, evangheli[tii au fost obliga]i
s\-i exonereze pe romani [i s\-i ponegreasc\ pe evrei. Astfel se
explic\ faptul c\ fariseii au trebuit s\ fie prezenta]i `ntr-o fals\
lumin\ [i s\ fie stigmatiza]i `n mod deliberat, al\turi de saduchei,
compatrio]ii lor `ntr-adev\r vinova]i. Dar de ce nu exist\, `n
Evanghelii, nici o referire la zelo]i – acei „lupt\tori pentru liber-
tate“ militan]i, na]ionali[ti [i revolu]ionari pe care, cel pu]in,
`nver[unatul publicul roman nu ar fi putut dec`t s\-i considere per-
sonaje negative? Lipsa lor aparent\ din Evanghelii pare s\ fie
inexplicabil\ – cu excep]ia cazului `n care leg\tura lor cu Isus era
at`t de str`ns\ `nc`t nu putea fi negat\, ci doar ascuns\ sub o masc\
`n[el\toare. Conform argumenta]iei profesorului Brandon: „T\cerea
pe care o p\streaz\ Evangheliile `n ceea ce `i prive[te pe zelo]i... nu
poate fi dec`t un indiciu al rela]iei dintre Isus [i ace[ti patrio]i, pe
care Evangheliile au preferat s\ nu o divulge.“11
Oricare ar fi fost leg\tura prezumtiv\ a lui Isus cu zelo]ii, nu
exist\ nici o `ndoial\ asupra faptului c\ a fost r\stignit ca [i cum ar
fi f\cut parte dintre ace[tia. ~ntr-adev\r, cei doi b\rba]i al\turi de
care se pretinde c\ ar fi fost crucificat s`nt descri[i `n mod explicit
drept lestai – apelativul atribuit zelo]ilor de romani. Apartenen]a lui
Isus la gruparea zelot\ st\ sub semnul `ntreb\rii. Totu[i, pe parcursul
celor relatate `n Evanghelii, el afi[eaz\, c`nd [i c`nd, un militarism
390 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
agresiv, comparabil cu al acestora. ~ntr-un pasaj renumit datorit\
acestei st`ng\cii, Isus anun]\ c\ a venit „nu spre a aduce pacea, ci
sabia“. ~n Evanghelia dup\ Luca, `i pov\]uie[te pe aceia dintre uce-
nicii lui care nu au o sabie, s\-[i cumpere una (Luca 22:36); [i, dup\
masa de Pa[ti, el `nsu[i verific\ [i aprob\ faptul c\ s`nt `narma]i
(Luca 22:38). ~n cea de-a patra Evanghelie, Simon Petru chiar are
asupra sa o sabie `n momentul c`nd este arestat Isus. Reconcilierea
acestor referin]e cu imaginea conven]ional\ a unui m`ntuitor blajin
[i pacifist este destul de dificil\. Ar fi aprobat un astfel de m`ntuitor
portul armelor, mai ales c`nd era vorba de unul dintre ucenicii s\-i
prefera]i – cel pe care se presupune c\ [i-a `ntemeiat biserica?
Dac\ Isus nu a fost zelot, Evangheliile – contrazic`ndu-se `n
mod evident – tr\deaz\ [i descriu leg\tura lui cu aceast\ fac]iune
militant\. Exist\ dovezi conving\toare `n spijinul asocierii dintre
Baraba [i Isus; iar Baraba este descris, de asemenea, drept un lestai.
Iacov, Ioan [i Simon Petru au, cu to]ii, calificative care indic\, indi-
rect, simpatia fa]\ de zelo]i, dac\ nu chiar implicarea `n mi[carea
acestora. Conform speciali[tilor moderni, Iuda Iscarioteanul deriv\
din „Iuda Sicarul“ – iar „sicari“ este un alt nume sub care s`nt cu-
noscu]i zelo]ii, echivalent cu lestai. Se pare c\ sicarii erau, `ntr-ade-
v\r, o elit\ a zelo]ilor, un grup restr`ns de asasini profesioni[ti. ~n
sf`r[it, mai este [i ucenicul numit Simon. ~n versiunea `n limba
greac\ a Evangheliei dup\ Marcu, Simon este numit Kananaios –
traducerea greceasc\ a cuv`ntului aramaic care `nseamn\ zelot. ~n
Biblia Regelui Iacob, cuv`ntul grecesc a fost tradus `n mod eronat
[i Simon este men]ionat drept „Simon Canaaneanul“. Dar Evanghe-
lia dup\ Luca nu las\ loc de `ndoial\, Simon fiind identificat, c`t se
poate de limpede, drept zelot, [i p`n\ [i Biblia Regelui Iacob `l
nume[te Simon Zelotul. A[adar, se pare c\ existen]a a cel pu]in
unui zelot printre ucenicii lui Isus este mai presus de orice disput\.
Dac\ absen]a – sau, mai corect, absen]a aparent\ – a zelo]ilor
din Evanghelii este frapant\, acela[i lucru se poate spune [i `n pri-
vin]a esenienilor. ~n }ara Sf`nt\ [i `n vremea lui Isus, esenienii erau
o sect\ la fel de important\ ca fariseii [i saducheii [i este greu de
crezut c\ Isus nu a intrat `n contact cu ace[tia. ~n plus, ]in`nd cont
de relat\rile existente, se pare c\ Ioan Botez\torul ar fi fost esenian.
Omiterea oric\rei referin]e la cei din urm\ pare s\ fi fost dictat\ de
acelea[i considerente care au impus excluderea celor despre de
zelo]i. Pe scurt, leg\turile lui Isus cu esenienii, ca [i cele cu zelo]ii,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 391
erau probabil prea str`nse [i prea bine cunoscute pentru a fi negate.
Ele puteau fi doar mascate [i t\inuite.
Gra]ie relat\rilor istoricilor [i cronicarilor din epoc\, se [tie c\ exis-
tau comunit\]i eseniene at`t pe `ntreg teritoriul }\rii Sfinte c`t [i, prob-
abil, `n alte zone. Comunit\]ile respective, care au luat fiin]\ `n jurul
anului 150 `.Hr., foloseau Vechiul Testament, dar `l considerau mai
degrab\ o alegorie dec`t un text istoric, literalmente adev\rat. Renun-
]aser\ la iudaismul conven]ional `n favoarea unei forme de dualism
gnostic – care p\rea s\ includ\ elemente ale cultului soarelui [i ale doctri-
nei pitagoreice. Practicau medicina [i erau aprecia]i pentru experien]a
lor `n tehnicile terapeutice. {i, `n sf`r[it, erau ni[te asce]i des\v`r[i]i, u[or
de identificat dup\ ve[mintele lor simple, de culoare alb\.
Majoritatea speciali[tilor moderni `n materie s`nt de p\rere c\
manuscrisele de la Marea Moart\ descoperite la Qumran s`nt, `n
esen]\, documente eseniene. Nu exist\ dubii asupra faptului c\ secta
de asce]i care locuia `n Qumran avea multe `n comun cu doctrina ese-
nian\. Ca [i `nv\]\turile acestora, manuscrisele de la Marea Moart\
denot\ o teologie dualist\. ~n acela[i timp, subliniaz\, `n mod deose-
bit, sosirea unui Mesia – a „celui uns“ – cobor`tor direct din spi]a lui
David.12 De asemenea, autorii manuscriselor erau adep]ii unui ca-
lendar special, conform c\ruia s\rb\toarea Pa[tilor nu se celebra
vinerea, ci miercurea – ceea ce coincide cu relatarea din cea de-a
patra Evanghelie. ~ntr-un num\r semnificativ de privin]e, con]inutul
manuscriselor coincide, cuv`nt cu cuv`nt, cu unele dintre `nv\]\turile
lui Isus. Se pare, cel pu]in, c\ lui Isus `i era cunoscut\ existen]a
comunit\]ii din Qumran [i c\, cel pu]in `n anumite privin]e, [i-a pus
propriile `nv\]\turi de acord cu ale acesteia. Un expert modern `n
domeniu afirm\ c\ manuscrisele de la Marea Moart\ „`nt\resc cre-
din]a c\ multe `nt`mpl\ri (din Noul Testament) s`nt, pur [i simplu,
proiec]ia `n via]a lui Isus a faptelor a[teptate de la Mesia.“13
Indiferent dac\ secta din Qumran era sau nu esenian\, pare evi-
dent faptul c\ Isus – chiar dac\ nu era de forma]ie esenian\ – cu-
no[tea foarte bine aceast\ doctrin\. {i aptitudinile sale de vindec\tor
sugereaz\ influen]a esenian\. Dar o cercetare mai am\nun]it\ a
Evangheliilor demonstreaz\ c\ rolul esenienilor `n via]a lui Isus a
fost mult mai important.
Esenienii erau u[or de identificat datorit\ ve[mintelor lor albe –
care, de[i acest lucru nu reiese din tablouri [i din filme – erau
folosite `n }ara Sf`nt\ din acel timp mult mai rar dec`t se crede de
392 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
obicei. ~n „secretul“ eliminat din Evanghelia dup\ Marcu, o p`nz\-
tur\ alb\ de in joac\ un rol ritual important – care se repet\ apoi [i
`n versiunea conven]ional\, autorizat\. Dac\ Isus conducea, in
Betania sau `n alt\ parte, ini]ierile `ntr-o [coal\ a misterelor, p`nza
alb\ de in sugereaz\ c\ acestea ar fi putut fi de natur\ esenian\.
Mai mult dec`t at`t, motivul straielor albe reapare, `n desf\[urarea
ulterioar\ a evenimentelor din toate cele patru Evanghelii. Dup\
r\stignire, trupul lui Isus dispare, `n mod „miraculos“, din mor-
m`nt, `n care `[i face apoi apari]ia cel pu]in un personaj `nve[m`ntat
`n alb. ~n Evanghelia dup\ Matei, este un `nger cu „`mbr\c\-
mintea... alb\ ca z\pada“ (Matei 28:3). Dup\ Marcu, este „un
t`n\r... `mbr\cat `n ve[m`nt alb“ (Marcu 16:5). Luca poveste[te
despre „doi b\rba]i... `n ve[minte str\lucitoare“ (Luca 24:4), `n
timp ce, `n cea de-a patra Evanghelie, se vorbe[te despre „doi
`ngeri `n ve[minte albe“ (Ioan 20:12). ~n dou\ dintre aceste relat\ri,
personajul sau personajele din morm`nt nici m\car nu beneficiaz\
de un statut supranatural. Dup\ toate aparen]ele, aceste personaje
s`nt `ntru totul muritoare – [i, `n acela[i timp, necunoscute de
ucenici. Este rezonabil s\ presupunem c\ s`nt esenieni. {i, date
fiind talentele de t\m\duitori ale acestora, ipoteza devine [i mai
tentant\. Dac\, atunci c`nd a fost cobor`t de pe cruce, Isus era `nc\
`n via]\, serviciile unei astfel de persoane erau, `n mod evident,
necesare. Chiar dac\ era mort, este posibil ca un t\m\duitor s\ fi
fost de fa]\, m\car pentru a da o „ultim\ speran]\“. {i, `n }ara
Sf`nt\ a acelei epoci, cei mai pre]ui]i t\m\duitori erau esenienii.
Conform scenariului nostru, anumi]i sus]in\tori ai lui Isus au
regizat, cu acordul lui Pilat, o fals\ crucificare, desf\[urat\ pe o
proprietate privat\. Mai exact, probabil c\ cei care au pus totul la
cale nu erau, `n primul r`nd, „sus]in\tori ai mesajului“, ci ai liniei
de s`nge – cu alte cuvinte, rudele apropiate [i/sau aristocra]ii [i/sau
membri unui grup ini]iatic. Ace[tia ar fi putut avea leg\turi cu ese-
nieni sau ei `n[i[i ar fi putut fi esenieni. {i probabil c\ stratagema
nu le-a fost dezv\luit\ „sus]in\torilor mesajului“ – ace[tia fiind
ucenicii „de r`nd“, reprezenta]i de Simon Petru.
S-ar putea ca, dup\ ce a fost transportat `n morm`ntul lui Iosif din
Arimateea, Isus s\ fi avut nevoie de `ngrijiri medicale, motiv ce ar jus-
tifica prezen]a unui t\m\duitor esenian. {i apoi, c`nd morm`ntul a fost
g\sit gol, ar fi fost necesar\ prezen]a unui emisar – care s\ nu le fie
cunoscut ucenicilor „de r`nd“. Misiunea acestuia ar fi fost s\-i
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 393
lini[teasc\ pe „sus]in\torii mesajului“ – care nu b\nuiau adev\rul –, s\
ac]ioneze ca un intermediar `ntre Isus [i ucenicii s\i [i s\ nu permit\ ca
romanii s\ fie acuza]i de jefuirea sau de profanarea morm`ntului, ceea
ce ar fi putut provoca tulbur\ri sociale extrem de serioase.
Scenariul poate s\ fie sau nu real, dar un lucru pare s\ fie c`t se
poate de limpede: Isus avea leg\turi str`nse nu numai cu zelo]ii, ci [i cu
esenienii. La prima vedere, afirma]ia poate p\rea oarecum bizar\, pen-
tru c\ zelo]ii [i esenieni s`nt, de cele mai multe ori, considera]i incom-
patibili. Primii erau agresivi, violen]i, r\zboinici, gata s\ recurg\ la acte
de terorism [i la asasinate. ~n schimb, despre esenienii se spune, de obi-
cei, c\ nu aveau nici un interes politic [i s`nt considera]i chieti[ti,
pacifi[ti [i blajini. Dar, `n realitate, din r`ndurile zelo]ilor f\ceau parte
numero[i esenieni – pentru c\ zelo]ii nu erau o sect\, ci o fac]iune poli-
tic\. ~n aceast\ calitate, se bucurau nu numai de sprijinul fariseilor –
care se opuneau st\p`nirii romane, ci [i de al esenienilor, care puteau fi
na]ionali[ti la fel de agresivi ca oricine altcineva.
Rela]ia dintre zelo]i [i esenieni este eviden]iat\ mai ales `n
scrierile lui Iosefus, din care provin majoritatea informa]iilor dispo-
nibile despre Palestina acelor vremuri. Iosif ben Matthias s-a n\scut
`n anul 37 d.Hr., fiind un vl\star al nobilimii iudaice. La izbucnirea
revoltei din anul 66 d.Hr., a fost numit guvernator al Galileei, unde
[i-a asumat comanda for]elor aliate `mpotriva romanilor. ~n calitate
de comandant militar, se pare c\ s-a dovedit a fi c`t se poate de
ineficient, fiind imediat luat prizonier de `mp\ratul roman Ves-
pasian. Din acel moment, a devenit colabora]ionist. Sub numele ro-
manizat de Flavius Iosefus, a devenit cet\]ean roman, a divor]at de
so]ia sa [i s-a c\s\torit cu o mo[tenitoare roman\ bogat\ [i a accep-
tat darurile cu care l-a cople[it `mp\ratul roman – printre care se
num\rau at`t un apartament particular `n palatul imperial, c`t [i
terenuri din }ara Sf`nt\, confiscate de la evrei. ~n preajma mor]ii
sale din anul 100 d.Hr., au `nceput s\ apar\ cronicile `n care
descrisese perioada respectiv\.
~n R\zboiul evreilor, Iosefus ne ofer\ o descriere detaliat\ a
revoltei dintre anii 66 [i 74. ~ntr-adev\r, Iosefus a fost cel de la care
au aflat istoricii de mai t`rziu aproape totul despre acea rebeliune
dezastruoas\, despre jefuirea Ierusalimului [i despre d\r`marea
Templului. Lucrarea lui Iosefus include, de asemenea, unica
relatare a c\derii, din anul 74 d.Hr., fort\re]ei Masada, situate `n
sud-vestul M\rii Moarte.
394 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
A[a cum avea s\ se `nt`mple, peste o mie dou\ sute de ani, cu
Montségur, Masada a devenit simbolul d`rzeniei, al eroismului [i al
martiriului `n numele unei cauze pierdute. Ca [i Montségur, a con-
tinuat s\ reziste atacului `nc\ mult timp dup\ ce orice alt\ rezisten]\
organizat\ `ncetase realmente. ~n vreme ce restul Palestinei c\zuse
sub jugul romanilor, Masada continua s\ fie inexpugnabil\. ~n cele
din urm\, `n anul 74 d.Hr., pozi]ia fort\re]ei nu a mai putut fi
men]inut\. Dup\ un bombardament sus]inut cu ma[ini grele de
asediu, romanii au construit o ramp\ care le-a dat posibilitatea s\
creeze o bre[\ `n ap\rarea citadelei. ~n noaptea de 15 aprilie, s-au
preg\tit pentru un atac generalizat. ~n aceea[i noapte, cei 960 de
b\rba]i, femei [i copii care se aflau `n fort\rea]\ s-au sinucis `n
mas\. ~n diminea]a urm\toare, c`nd romanii au n\v\lit prin poarta
sf\r`mat\, nu au g\sit dec`t cadavre `mpr\[tiate printre fl\c\ri.
Iosefus a `nso]it trupele romane care, `n diminea]a zilei de 16
aprilie, au intrat `n cet\]uia pustiit\. El pretinde c\ ar fi v\zut cu
ochii s\i urm\rile acelui masacru. {i c\ ar fi intervenit `n favoarea a
trei supravie]uitori – o femeie [i doi copii despre care se presupune
c\ s-ar fi ascuns sub fort\rea]\ c`nd s-a sinucis restul garnizoanei.
Iosefus men]ioneaz\ c\ ace[ti trei supravie]uitori i-au povestit cele
petrecute `n noaptea precedent\. Conform relat\rii sale, comandantul
garnizoanei era un b\rbat numit Eleazar – interesant fiind faptul c\
aceasta este o variant\ a numelui Laz\r. {i se pare c\ Eleazar a fost
cel care, gra]ie elocven]ei sale persuasive [i carismatice, a reu[it
s\-i fac\ pe ap\r\tori s\ ia acea hot\r`re cumplit\. ~n cronica sa,
Iosefus red\ discursul lui Eleazar, a[a cum sus]ine c\ l-ar fi auzit de
la cei trei supravie]uitori. {i acesta este extrem de interesant. Istoria
consemneaz\ c\ Masada a fost ap\rat\ de r\zboinici zelo]i. Chiar [i
Iosefus folose[te c`nd termenul de zelo]i, c`nd pe cel de sicari. Iar
discursul lui Eleazar nici m\car nu con]ine elemente ale iudaismu-
lui conven]ional. Dimpotriv\, pot fi identificate f\r\ dubiu influ-
en]ele eseniene, gnostice [i dualiste:
~nc\ din vremurile `n care oamenii `nceputurilor au fost `n stare
s\ g`ndeasc\, vorbele str\bunilor [i ale zeilor, `nt\rite de faptele [i
de cuget\rile `nainta[ilor no[tri, ne-au dezv\luit c\ adev\rata
n\past\ ab\tut\ asupra omului nu este moartea, ci via]a. Moartea
ne sloboze[te sufletele, le las\ s\ ajung\ `n s\la[ul lor preacurat,
unde toate necazurile s`nt date uit\rii; dar `n vreme ce s`nt z\vor`te
`n trupul muritor [i au parte de toat\ necur\]enia acestuia, sufletele
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 395
s`nt cu adev\rat moarte. Pentru c\ nu se cuvine a lega ceea ce este
sf`nt de ceea ce este muritor. Cu siguran]\, multe nu `i s`nt `ng\du-
ite sufletului `ntemni]at `n trup; sufletul simte doar ce simte trupul
[i, ne[tiut, `l `mbolde[te pe acesta doar c\tre cele ce pot fi `nf\ptu-
ite de o f\ptur\ muritoare. ~ns\ apoi, lipsit fiind de greutatea ce `l
]intuie[te de p\m`nt [i `l face s\ z\boveasc\ pe acesta, sufletul se
`ntoarce `n locul care i-a fost h\r\zit, pentru a se `mp\rt\[i apoi din
puterea cea binecuv`ntat\ [i din t\ria cea `ntru toate desc\tu[at\,
fiind tot at`t de nev\zut de ochii muritori cum este ~nsu[i Dumnezeu.
Sufletul nu poate fi z\rit nici `n vremea `n care adast\ `n trup; intr\
f\r\ s\ fie sim]it [i pleac\ f\r\ s\ fie v\zut [i f\r\ s\ se preschimbe,
dar preschimb`nd trupul acela; pentru c\ toate cele atinse de suflet
tr\iesc [i `nfloresc [i toate cele pe care le p\r\se[te se ve[tejesc [i
pier; aceasta este puterea pe care i-o d\ruie[te nemurirea.14
{i apoi:
Cei cu adev\rat ne`nfrica]i privesc via]a ca pe un fel de slujb\
f\cut\ naturii, o `ndur\ cu sc`rb\ [i se zoresc s\-[i sloboad\ sufletul
din trup; [i, chiar [i atunci c`nd nu se `nt`mpl\ ca asupra lor s\ se
abat\ vreo nenorocire, dorul de via]a ve[nic\ `i `mbolde[te s\ le
dea de veste prietenilor c\ `i vor p\r\si.15
Este ciudat faptul c\, din c`te [tim noi, nici un c\rturar nu a mai
comentat, p`n\ acum, acest discurs care ridic\ o sumedenie de
`ntreb\ri incitante. Iudaismul conven]ional nu face absolut nici o
referire la „suflet“ – cu at`t mai pu]in la natura sa „nepreschimba-
bil\“ [i la via]a sa „ve[nic\“. ~ntr-adev\r, `nse[i conceptele de suflet
[i de nemurire s`nt str\ine tradi]iei [i doctrinei iudaice. {i acela[i
lucru se poate spune [i despre suprema]ia spiritului asupra materiei,
despre asocierea lui Dumnezeu cu moartea [i despre condamnarea
vie]ii – ca fiind nefast\. Aceste atitudini deriv\, f\r\ echivoc, dintr-o
tradi]ie a misterelor. S`nt, `n mod evident, gnostice [i dualiste; [i `n
contextul asediului Masadei, s`nt tipic eseniene.
Desigur c\ unele dintre aceste atitudini pot fi de asemenea con-
siderate, `ntr-un anumit sens, „cre[tine“. Nu neap\rat lu`nd `n consid-
era]ie ceea ce `n]elegem acum prin cre[tinism, ci ]in`nd cont de
modul `n care trebuie s\ fi fost aplicat de ucenicii lui Isus – cei care,
conform celei de-a patra Evanghelii, vroiau, de exemplu, s\ i se al\-
ture, prin moarte, lui Laz\r. Este posibil ca, printre ap\r\torii Masadei,
s\ se fi aflat [i o serie de sus]in\tori ai liniei de s`nge a lui Isus. ~n
396 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
timpul revoltei dintre anii 66 [i 74 d.Hr., numero[i „cre[tini“ au lup-
tat `mpotriva romanilor cu aceea[i `nver[unare cu care au f\cut-o
evreii. De fapt, mul]i dintre zelo]i erau ceea ce numim acum „primii
cre[tini“ [i este foarte posibil ca unii dintre ei s\ se fi aflat la Masada.
Desigur, Iosefus nu sugereaz\ nimic de acest gen – de[i, chiar dac\
ar fi f\cut-o, afirma]iile respective ar fi fost `ndep\rtate cu ocazia
redact\rilor ulterioare. ~n acela[i timp, era de a[teptat ca Iosefus, scri-
ind istoria din secolul `nt`i a Palestinei, s\ fac\ anumite referiri la Isus.
Admitem c\ reedit\rile de mai t`rziu ale lucr\rilor sale con]in astfel de
men]iuni, dar acestea coincid cu viziunea oficial\ a bisericii [i majori-
tatea speciali[tilor moderni le consider\ interpol\ri contraf\cute, care
nu pot data dinainte de epoca lui Constantin. ~n plus, `n secolul al
nou\sprezecelea, `n Rusia a fost descoperit\ o edi]iei a scrierilor lui
Iosefus care difer\ de toate celelalte. Textul, tradus `n rusa veche,
dateaz\ din jurul anului 1261. Cel care l-a tradus nu a fost un evreu
ortodox, pentru c\ a p\strat multe aluzii „pro-cre[tine“. Totu[i, `n
aceast\ versiune a cronicii lui Iosefus, Isus este descris drept un simplu
muritor, drept un revolu]ionar cu ambi]ii politice [i drept „un rege care
nu a domnit“.16 Se afirm\, de asemenea, c\ avea „o linie `n cre[tetul
capului, dup\ obiceiul nazoreenilor“.17
Speciali[tii au avut nevoie de mult\ h`rtie [i de tot at`ta energie
pentru a sus]ine disputele legate de autenticitatea a ceea ce se
nume[te acum „Cronica slavon\ a lui Iosefus“. Lu`nd `n conside-
ra]ie toate argumentele, eram `nclina]i s\ o consider\m mai mult
sau mai pu]in autentic\ – o transcriere a unuia sau a mai multor
exemplare din cronica lui Iosefus care au supravie]uit distrugerii
documentelor cre[tine ordonate de Diocletian [i au sc\pat de zelul
redac]ional al refaceri acestora din vremea lui Constantin. Exist\ o
serie de argumente viabile care ne-au condus la aceast\ concluzie.
De exemplu, dac\ versiunea slavon\ ar fi fost un fals, cui i-ar fi
putut fi de folos? Descrierea lui Isus drept rege nu ar fi fost
acceptabil\ pentru publicul evreu din secolul al treisprezecelea. Iar
prezentarea sa drept simplu muritor nu ar fi fost pe placul cre[ti-
n\t\]ii din epoca respectiv\. ~n plus, Origen, unul dintre p\rin]ii
bisericii, care a scris la `nceputul secolului al treilea, face referiri la
o versiune a lucr\rii lui Iosefus care ar fi negat caracterul mesianic
al lui Isus.18 Din aceast\ versiune – care ar putea fi cea original\ [i
autentic\, versiunea „standard“ – ar putea proveni texul din varianta
slavon\.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 397
Scrierile gnostice
Revolta dintre anii 66 [i 74 d.Hr. a fost urmat\, cu circa [aizeci ani
mai t`rziu, `ntre 132 [i 135, de o alt\ rebeliune major\. Ca urmare a
acestei noi tulbur\ri, to]i evrei au fost, `n mod oficial, expulza]i din
Ierusalim, care a devenit un ora[ roman. Dar, `nc\ din timpul primei
r\scoale, istoria a `nceput s\ a[tearn\ un v\l deasupra evenimentelor
din }ara Sf`nt\, despre care nu exist\, practic, nici o `nregistrare pen-
tru aproape dou\ secole. ~ntr-adev\r, din multe puncte de vedere,
perioada poate fi considerat\ similar\ cu aceea referitoare la Europa [i
numit\ „Evul ~ntunecat“. Cu toate acestea, se [tie c\ `n ]ar\ – e drept,
`n afara Ierusalimului – au r\mas numero[i evrei [i, de asemenea, o
serie de cre[tini. {i chiar a existat o sect\ evreiasc\, cea a ebioni]ilor,
care respectau principiile generale ale religiei lor, vener`ndu-l `n acela[i
timp pe Isus – cu toate c\ `l considerau un profet muritor.
~ns\ adev\ratul spirit al iudaismului [i cel al cre[tinismului s-au
mutat, deopotriv\, dincolo de hotarele }\rii Sfinte. Majoritatea
popula]iei evreie[ti s-a r\sp`ndit `n diaspora, a[a cum se mai
`nt`mplase cu [apte sute de ani `nainte, c`nd Ierusalimul fusese
cucerit de babilonieni. ~n mod similar [i cre[tinii au `nceput s\ se
`mpr\[tie pe tot globul – `n Asia Minor, `n Grecia, la Roma, `n
Galia, `n Britania, `n Africa de nord. Nu este surprinz\tor faptul c\,
`n `ntreaga lume civilizat\, au `nceput s\ apar\ relat\ri contradicto-
rii ale faptelor petrecute `n Palestina `n jurul anului 33 d.Hr. {i, `n
pofida eforturilor lui Clement al Alexandriei, ale lui Irineu [i ale
altor reprezentan]i ai tagmei lor, aceste relat\ri – oficial etichetate
drept „erezii“ – au continuat s\ circule. Unele proveneau, f\r\ `ndo-
ial\, dintr-un anumit fel de cuno[tin]e direct dob`ndite, p\strate at`t
de evreii cucernici, c`t [i de grup\ri alc\tuite, ca cea a ebioni]ilor, din
evrei converti]i la una din formele cre[tinismului. Alte relat\ri se
bazau pe legende, pe zvonuri, pe un amalgam de diverse credin]e –
cum ar fi misterele tradi]ionale egiptene, elenistice [i mithraice.
Indiferent de provenien]a lor, toate au tulburat lini[tea „sus]in\-
torilor mesajului“ – sus]in\torii acelei dogme `n curs de coagulare
care se str\duia s\-[i consolideze pozi]ia.
Exist\ pu]ine informa]ii despre „ereziile“ timpurii. ~n prezent, toate
cuno[tin]ele legate de acestea deriv\ mai ales din atacurile oponen]ilor
lor, ceea ce creeaz\, bine`n]eles, o imagine distorsionat\ – asem\n\toare,
398 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
de pild\, cu aceea pe care ne-am forma-o despre Rezisten]a Francez\
studiind documentele Gestapo-ului. Totu[i, `n ansamblu, Isus pare s\ fi
fost perceput de ace[ti „eretici“ timpurii `n dou\ moduri. Pentru unii
era un zeu `n toat\ puterea cuv`ntului, av`nd pu]ine `nsu[iri omene[ti –
sau chiar niciuna. Pentru al]ii era un profet muritor, care nu se deose-
bea prea mult de, s\ zicem, Buddha – sau de Mohamed, care avea s\
apar\ cu o jum\tate de mileniu mai t`rziu.
Printre reprezentan]ii de seam\ ai acestor prime erezii se afl\
Valentinus, care era originar din Alexandria, dar care [i-a petrecut
ultima parte a vie]ii (136-165 d.Hr.) la Roma. ~n epoca sa, Valenti-
nus a exercitat o influen]\ deosebit\, printre discipolii s\i num\-
r`ndu-se personalit\]i de talia lui Ptolemeu. Pretinz`nd c\ s-ar fi
aflat `n posesia „`nv\]\turilor secrete“ ale lui Isus, Valentinus a re-
fuzat s\ recunoasc\ autoritatea roman\, sus]in`nd c\ gnoza pe care
o de]inea era mai presus dec`t orice ierarhie exterioar\. Este u[or de
ghicit c\ at`t el, c`t [i adep]ii s\i, se num\rau printre ]intele prefe-
rate ale m`niei lui Irineu.
O alt\ astfel de ]int\ era Marcion, armator bogat [i episcop, care
a sosit la Roma `n jurul anului 140 [i a fost excomunicat cu patru
ani mai t`rziu. Acesta sus]inea c\ exist\ o deosebire esen]ial\ `ntre
„lege“ [i „dragoste“, pe care le asocia cu Vechiul [i, respectiv, cu
Noul Testament. Unele dintre ideile sale au ie[it la suprafa]\ cu o
mie de ani mai t`rziu, `ntr-o serie de scrieri, cum ar fi Perlesvaus.
Marcion a fost primul autor care a `ntocmit o list\ canonic\ a com-
ponentelor Bibliei – care, de aceast\ dat\, excludea `n `ntregime
Vechiul Testament. Pentru a-i da o replic\ lui Marcion a alc\tuit
Irineu lista sa, care st\ la baza Bibliei din zilele noastre.
Al treilea eretic care a ie[it `n eviden]\ `n epoca respectiv\ – [i,
`n multe privin]e, cel care st`rne[te cea mai mare nedumerire – a fost
Basilides, un c\rturar din Alexandria, ale c\rui lucr\ri dateaz\ din
perioada 120-130 d.Hr. Basilides cuno[tea `ndeaproape at`t scrip-
turile evreie[ti, c`t [i Evangheliile cre[tine. Era, de asemenea, ini]iat
`n doctrina egiptean\ [i `n cea elenistic\. Se spune c\ ar fi scris nu
mai pu]in de dou\zeci [i patru de comentarii ale Evangheliilor. {i,
dup\ p\rerea lui Irineu, a r\sp`ndit cea mai odioas\ erezie. Basilides
a pretins c\ r\stignirea era o `n[el\torie, c\ Isus nu a murit pe cruce,
ci c\ a fost `nlocuit cu un anume Simon din Cyrene.19 Aceast\
afirma]ie poate p\rea bizar\. Totu[i, s-a dovedit a fi c`t se poate de
persistent\ [i de `nd`rjit\. Tocmai `n secolul al [aptelea, Coranul a
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 399
reluat, cu exactitate, acela[i argument – c\ un alt b\rbat ar fi fost
r\stignit `n locul lui Isus, acesta fiind, conform tradi]iei, Simon din
Cyrene.20 Aceea[i afirma]ie era sus]inut\, cu t\rie, de preotul care
ne trimisese scrisoarea men]ionat\ `n primul capitol – acea scrisoare
ce se referea la o „dovad\ incontestabil\“ a `nlocuirii.
Dac\ exista o zon\ `n care ereziile timpurii `[i consolidau
pozi]ia, aceasta era Egiptul [i, mai ales, Alexandria – cel mai cosmo-
polit ora[ al epocii, `n care erudi]ia era la mare pre], al doilea mare
ora[ din Imperiul Roman, b`ntuit de o mare varietate de credin]e,
`nv\]\turi [i tradi]ii. La izbucnirea celor dou\ revolte din Iudeea,
refugia]ii evrei [i cei cre[tini au descoperit, deopotriv\, c\ Egiptul
era cel mai accesibil paradis [i au n\v\lit `n Alexandria, `n num\r
foarte mare. De aceea, nu este surprinz\tor faptul c\ Egiptul ne-a
oferit cea mai conving\toare dovad\ care vine `n spijinul ipotezei
noastre. Aceasta este inclus\ `n a[a-numitele „Evanghelii gnostice“
sau, mai exact, `n pergamentele de la Nag Hammadi.
~n anul 1945, un ]\ran egiptean care s\pa `n solul moale [i fertil
de l`ng\ satul Nag Hammadi, a dezgropat un vas din ceramic\
ro[ie, `n care a descoperit treisprezece manuscrise vechi – suluri de
papirus sau pergamente – legate `n piele. F\r\ s\-[i dea seama de
extraordinara importan]\ a descoperirii, ]\ranul [i familia sa au
folosit c`teva manuscrise ca s\ a]`]e focul. Totu[i, `n cele din urm\,
cele r\mase au atras aten]ia speciali[tilor; unul dintre ele, scos din
Egipt prin contraband\, a fost oferit spre v`nzare pe pia]a neagr\. O
parte a acestuia, care a fost achizi]ionat de Funda]ia C. G. Jung, s-a
dovedit a con]ine acum celebra Evanghelie dup\ Toma.
~ntre timp, guvernul egiptean a na]ionalizat, `n 1952, ceea ce
mai r\m\sese din colec]ia de la Nag Hammadi. ~ns\ abia `n 1962 a
fost alc\tuit\ o echip\ interna]ional\ de speciali[ti care a copiat [i a
tradus toate materialele respective. ~n 1972 a ap\rut primul volum
al unei edi]ii fotografice. {i, `n 1977, a fost lansat\, pentru prima
oar\, o edi]ie `n limba englez\ a `ntregii colec]ii de manuscrise.
Pergamentele de la Nag Hammadi s`nt, de fapt, un ansamblu de
texte Biblice, cu un caracter evident gnostic, care dateaz\, dup\ toate
aparen]ele, de la sf`r[itul secolului al patrulea sau de la `nceputul celui
de al cincilea – cam din jurul anului 400 d.Hr. Manuscrisele s`nt, de fapt,
copii, al c\ror original dateaz\ dintr-o perioad\ mult mai timpurie. C`teva
dintre ele – de exemplu, Evanghelia dup\ Toma, Evanghelia Ade-
v\rului [i Evanghelia Egiptenilor – s`nt men]ionate `n scrierile unora
400 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
dintre primii p\rin]i ai bisericii, cum ar fi Clement al Alexandriei, Irineu
[i Origen. Speciali[tii moderni au stabilit c\ unele dintre textele din perga-
mente – dac\ nu cumva majoritatea acestora – dateaz\ cel pu]in din
anul 150. {i `n cel pu]in `ntr-unul dintre ele s`nt incluse materiale chiar
mai vechi dec`t cele patru Evanghelii din componen]a Noului Testament.21
Privit\ ca un ansamblu, colec]ia de la Nag Hammadi reprezint\ un
ansamblu de documente cre[tine timpurii de o valoare inestimabil\ –
[i se poate afirma c\ unele dintre acestea se situeaz\, ca autoritate `n
domeniu, pe aceea[i pozi]ie cu Evangheliile clasice. ~n plus, despre
unele se poate pretinde c\ se bucur\ de o inegalabil\ veridicitate. ~n
primul r`nd, nu au fost afectate de cenzura [i de revizuirile efectuate,
ulterior, de reprezentan]ii bisericii Romei. ~n al doilea r`nd, se adresau,
ini]ial, unui public egiptean, motiv pentru care faptele nu au fost nici
prezentate `ntr-o lumin\ fals\, nici denaturate spre a fi pe placul ure-
chilor romane. {i, `n sf`r[it, este foarte posibil s\ se bazeze pe relat\ri
directe [i/sau ale unor martori oculari – de pild\, pe istorisiri r\sp`ndite,
pe care oral\, de evreii refugia]i din }ara Sf`nt\, printre care s-ar fi
putut afla [i unii care `l cunoscuser\ personal pe Isus sau care aveau
vreo leg\tur\ cu acesta, istorisirile lor d`nd dovad\ de acea fidelitate
istoric\ la care Evangheliile fuseser\ silite s\ renun]e.
Nu este surprinz\tor faptul c\ Pergamentele de la Nag Hammadi
con]in foarte multe pasaje care nu le s`nt favorabile „sus]in\torilor
mesajului“ [i care contravin credin]ei oficiale. De exemplu, `ntr-un
codex nedatat, Al doilea tratat al Marelui Seth, Isus este descris
exact ca `n erezia lui Basilides – sc\p`nd de moartea pe cruce cu
ajutorul unei `nlocuiri ingenioase. ~n citatul care urmeaz\, Isus
vorbe[te la persoana `nt`i:
Nu mi-am dat duhul `n m`inile lor, precum ei ar fi vrut-o... {i
moartea mea nu a fost adev\rat\, ci doar p\relnic\, ca nu cumva ei
s\ m\ fac\ de ocar\... Ei, `n gre[eala [i orbirea lor, cred c\ moartea
mea s-a s\v`r[it, `n vreme ce ei l-au r\stignit pe omul lor, `ntru
pieirea lor... C\ci a fost altul, tat\l lor, cel care a b\ut fierea [i o]etul;
nu eu am fost acela. Ei m-au lovit cu s\geata; a fost un altul, Simion,
acela care a purtat crucea sa pe um\rul s\u. Al altuia a fost capul pe
care au pus ei coroana de spini... {i eu am r`s de ne[tiin]a lor.22
Cu consecven]\ [i convingere, anumite texte din colec]ia de la
Nag Hammadi atest\ vrajba `nver[unat\ [i continu\ dintre Petru [i
Maria Magdalena – o dihonie care pare s\ reflecte schisma dintre
„sus]in\torii mesajului“ [i sus]in\torii liniei de s`nge. Astfel, `n
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 401
Evanghelia dup\ Maria, Petru i se adreseaz\ astfel Mariei Magdale-
na: „Sor\, noi [tim c\ M`ntuitorul te-a iubit pe tine mai mult dec`t
pe alte femei. Spune-ne deci nou\ cuvintele M`ntuitorului, cele pe
care ]i le aminte[ti – acelea pe care tu le [tii, iar noi nu.“23 Mai
t`rziu, Petru, revoltat, `i `ntreab\ pe ceilal]i ucenici: „S\ fie adev\rat
c\ el a vorbit `ntr-ascuns cu o femeie [i nu f\]i[, c\tre noi to]i? Se
cuvine s\ o ascult\m pe ea cu to]ii? Ei i-a dat el `nt`ietate, fa]\ de
noi to]i?“24 {i, mai t`rziu, un alt ucenic `i r\spunde lui Petru: „De
bun\ seam\, M`ntuitorul o cunoa[te foarte bine. {i `ntru aceasta o
iube[te pe ea mai mult dec`t pe noi.“25
~n Evanghelia dup\ Filip, motivele vrajbei apar ca fiind suficient
de evidente. De exemplu, se insist\, `n mod repetat, asupra imaginii
unei camere nup]iale. Conform Evangheliei dup\ Filip, „Domnul
le-a s\v`r[it `n tain\ pe toate, [i botezul, [i miruirea, [i euharistia, [i
izb\virea, [i camera de nunt\.“26 La prima vedere, referirea la cam-
era nup]ial\ pare s\ fie simbolic\ sau alegoric\. Dar Evanghelia dup\
Filip devine [i mai explicit\: „~ntotdeauna, s`nt trei cele care merg
al\turi de Domnul; Maria, mama lui, [i sora ei, [i Maria Magdalena,
cea pe care el o numea `nso]itoarea sa.“27 Conform unui specialist `n
domeniu, cuv`ntul „`nso]itoare“ poate fi tradus prin „so]ie“.28 Exist\
anumite motive care conduc c\tre aceast\ concluzie, pentru c\ Evan-
ghelia dup\ Filip devine, iar\[i, `nc\ [i mai explicit\:
Iar `nso]itoarea M`ntuitorului este Maria Magdalena. Dar
Hristos o iubea pe ea mai mult dec`t pe to]i ucenicii s\i [i o s\ruta
de multe ori pe gur\. Ceilal]i ucenici erau m`hni]i [i `[i m\rturiseau
sup\rarea. {i ei l-au `ntrebat: „De ce o iube[ti pe ea mai mult dec`t
pe noi to]i?“ M`ntuitorul le-a r\spuns spun`ndu-le: „De ce nu v\
iubesc eu pe voi a[a cum o iubesc pe ea?“29
Aceea[i Evanghelie dezvolt\ subiectul: „S\ nu v\ teme]i de trup [i
nici s\ nu `l iubi]i. Dac\ v\ ve]i teme de el, va pune st\p`nire asupra
voastr\. Dac\ `l ve]i iubi, v\ va `nghi]i [i v\ va `mpietri.“30 ~ntr-un alt
pasaj, acela[i mesaj este exprimat `n termeni concre]i: „Mare este taina
cununiei! Pentru c\, f\r\ ea, lumea aceasta nu ar fi fost. Pentru c\ lumea
nu este dac\ nu este omul [i, f\r\ cununie, omul nu poate fi.“31 Apoi,
c\tre sf`r[itul Evangheliei dup\ Filip, apare urm\toarea declara]ie:
„Acesta este Fiul omului [i acesta este fiul Fiului Omului. Domnul este
Fiul omului [i fiul Fiului omului este cel z\mislit din Fiul omului.“32

CAPITOLUL 14
Dinastia Graalului
Lu`nd `n considera]ie doar pergamentele de la Nag Hammadi,
existen]a liniei de s`nge descendente direct din Isus devenea cu
mult mai credibil\. Cu siguran]\, se putea pretinde c\ unele dintre
a[a-numitele „Evanghelii Gnostice“ erau tot at`t de veridice ca [i
cele din Noul Testament. Ca urmare a faptelor pe care, explicit sau
implicit, le m\rturiseau – `nlocuirea celui crucificat, disputa con-
tinu\ dintre Petru [i Maria Magdalena, c\s\toria acesteia cu Isus [i
na[terea unui „fiu al Fiului Omului“ – evangheliile gnostice nu
puteau fi eliminate, f\r\ drept de apel, oric`t de controversate ar fi
fost. Nu priveam lucrurile din punct de vedere teologic, ci din
punct de vedere istoric. {i, `n epoca lui Isus, istoria nu era mai
pu]in complex\ [i nu avea mai pu]ine implica]ii sau un caracter mai
pu]in concret dec`t `n zilele noastre.
~n evangheliile de la Nag Hammadi, vrajba dintre Petru [i
Maria Magdalena p\rea s\ reprezinte tocmai confirmarea conflictu-
lui din ipoteza noastr\ – cel dintre „sus]in\torii mesajului“ [i
„sus]in\torii liniei de s`nge“. Dar, ulterior, primii au avut c`[tig de
cauz\ [i au modelat `nf\]i[area civiliza]iei occidentale. {i-au con-
solidat monopolul asupra informa]iilor, asupra comunic\rii [i docu-
ment\rii, ceea ce explic\ num\rul infim al dovezilor care sugereaz\
existen]a familiei lui Isus. Iar m\rturiile care s\ ateste existen]a
unei leg\turi `ntre aceast\ familie [i dinastia merovingian\ s`nt `nc\
[i mai pu]ine.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 403
Desigur, cursul evenimentelor nu a ]inut cont de bunul plac al
„sus]in\torilor mesajului“. Primele dou\ secole ale istoriei cre[ti-
n\t\]ii au fost b`ntuite de erezii de ne`nfr`nt, iar `n urm\toarele
situa]ia s-a agravat. ~n timp ce credin]a oficial\ se consolida – din
punct de vedere teologic gra]ie lui Irineu [i din punct de vedere
politic gra]ie lui Constantin –, erezia continua s\ prolifereze la o
scar\ p`n\ atunci f\r\ precedent.
Oric`t de diferite ar fi fost detaliile teologice, cele mai multe
dintre ereziile semnificative aveau `n comun anumite elemente cru-
ciale. ~n primul r`nd, erau gnostice sau influen]ate de gnosticism,
nu recuno[teau structura ierarhic\ a bisericii Romei [i pream\reau
iluminarea personal\, pe care o considerau cu mult mai presus dec`t
credin]a oarb\. De asemenea, cele mai multe erau, `ntr-un sens sau
altul, dualiste, privind binele [i r\ul mai degrab\ drept principii de
importan]\ esen]ialmente cosmic\ dec`t drept probleme etice
lume[ti. {i, `n sf`r[it, aproape toate `l considerau pe Isus un muritor
n\scut ca urmare a unui proces firesc de concepere – un profet cu
inspira]ie divin\ f\r\ a fi el `nsu[i divin, care a murit pe cruce o
dat\ pentru totdeauna sau care nu a murit pe cruce niciodat\.
Pentru a sublinia umanitatea lui Isus, majoritatea ereziilor f\ceau
apel chiar la autoritatea Sf`ntului Pavel, care vorbise despre „Dom-
nul nostru Isus Hristos, cel n\scut din s\m`n]a lui David, dup\
trup“ (Romani 1:3).
Cea mai cunoscut\ [i cea mai profund radical\ dintre aceste
erezii a fost, probabil, maniheismul – `n esen]\, o contopire a
cre[tinismului gnostic cu elemente ale zoroastrismului timpuriu [i
ale mithraismului. ~ntemeietorul acestuia a fost Mani – n\scut `n
anul 214 d.Hr., la Bagdad, fiind `nrudit cu familia regal\ a Persiei.
~n tinere]e, a fost primit, datorit\ tat\lui s\u, `ntr-o sect\ mistic\
neprecizat\ – probabil gnostic\ – care punea accentul pe ascetism
[i pe celibat, practica botezul [i impunea portul ve[mintelor albe. A
`nceput s\-[i propov\duiasc\ propriile `nv\]\turi `n jurul anului
240 d.Hr. Ca [i Isus, a fost renumit pentru puterile sale spirituale de
vindec\tor [i exorcist. Discipolii s\i l-au proclamat „noul Isus“ [i
l-au creditat cu atributul unei na[teri imaculate – aceasta fiind o
condi]ie care, `n acea epoc\, trebuia neap\rat `ndeplinit\ de zeit\]i.
A fost, de asemenea, cunoscut drept „M`ntuitorul“, „Apostolul“,
„Iluminatorul“, „Domnul“, „Cel ce `nvie mor]ii“, „C`rmuitorul“ [i
„Timonierul“. Ultimele dou\ apelative s`nt, `n mod deosebit,
404 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
semnificative, ca echivalente ale fran]uzescului „Nautonnier“, titlul
atribuit marelui maestru al Prioriei din Sion.
Conform unor istorici arabi de mai t`rziu, Mani a scris multe
c\r]i `n care a pretins c\ dezv\luia taine men]ionate de Isus `n mod
indirect [i enigmatic. I-a considerat pe Zarathustra, Budha [i Isus
predecesorii s\i [i a declarat c\ el, ca [i ei, primise, din aceea[i
surs\, aceea[i iluminare. Doctrina sa consta dintr-un dualism gnostic
`mbinat cu o concep]ie cosmogonic\ impresionant\ [i elaborat\.
Conflictul universal dintre lumin\ [i `ntuneric era omniprezent [i
cel mai important c`mp de b\t\lie al acestor dou\ principii opuse
era sufletul omenesc. Asemenea catarilor, Mani a adoptat teoria
re`ncarn\rii. {i, tot asemenea catarilor, a insistat asupra existen]ei
unei categorii a ini]ia]ilor, a unor „ale[i ilumina]i“. S-a referit la
Isus numindu-l „Fiul V\duvei“ – o expresie pe care, mai t`rziu,
francmasoneria avea s\ [i-o `nsu[easc\. ~n acela[i timp, a afirmat
c\ acesta era muritor – sau c\ ar fi putut fi considerat divin doar `n
sens simbolic sau metaforic, `n virtutea ilumin\rii. {i, la fel ca
Basilides, a sus]inut c\ Isus nu a murit pe cruce, c\ cel care a pierit
a fost un `nlocuitor.1
~n anul 276 d.Hr., din ordinul regelui, Mani a fost `ntemni]at,
b\tut p`n\ la moarte, jupuit [i decapitat [i, probabil pentru a `mpie-
dica o eventual\ `nviere, corpul s\u mutilat a fost expus `ntr-un loc
public. ~ns\ credibilitatea `nv\]\turilor sale nu a avut dec`t de
c`[tigat de pe urma martiriului s\u, iar printre cei care, ulterior, au
aderat la acestea, s-a num\rat, cel pu]in pentru o vreme, Sf`ntul
Augustin. Cu o extraordinar\ rapiditate, maniheismul s-a r\sp`ndit
`n `ntreaga lume cre[tin\. ~n ciuda `ncerc\rilor `nver[unate de a-l
anihila, a reu[it s\ supravie]uiasc\, influen]`ndu-i pe g`nditorii de
mai t`rziu [i d\inuind p`n\ `n zilele noastre. {colile maniheiste erau
active mai ales `n Spania [i `n sudul Fran]ei. ~n epoca cruciadelor,
acestea au intrat `n leg\tur\ cu alte secte maniheiste, din Italia [i
din Bulgaria. De aceea, acum pare foarte pu]in probabil ca albigen-
zii s\ fi fost o extensie a bogomililor bulgari. Dimpotriv\, cele mai
recente cercet\ri sugereaz\ c\ ace[tia s-au desprins din r`ndurile
[colilor maniheiste care se statorniciser\ de mult\ vreme `n sudul
Fran]ei. ~n orice caz, cruciada `mpotriva albigenzilor, a fost, `n
esen]\, o cruciad\ `mpotriva maniheismului. {i, `n pofida efortu-
rilor celor mai asidue ale Romei, cuv`ntul „manihean“ a supravie]uit,
fiind acceptat [i inclus `n limbajul [i `n vocabularul nostru.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 405
Desigur, pe l`ng\ maniheism, existau `nc\ multe alte erezii. Dar,
dintre toate, erezia lui Arius a reprezentat cea mai puternic\
amenin]are la adresa doctrinei cre[tine oficiale `n primul mileniu al
istoriei acesteia. Arius era preot `n Alexandria `n jurul anului 318 [i
a tr\it p`n\ `n 335. Disputa dintre concep]ia sa [i credin]a oficial\
era relativ simpl\ [i consta `ntr-o singur\ premiz\ – c\ Isus era
`ntru totul muritor [i c\, `n nici o privin]\, nu era de origine divin\,
nereprezent`nd nimic mai mult dec`t un propov\duitor inspirat.
Sus]in`nd existen]a unui singur Dumnezeu suprem [i omnipotent –
un Dumnezeu care nu s-a `ntrupat [i nu a p\timit fiind umilit [i ucis
de m`inile propriei sale crea]ii – Arius `ncastra cre[tinismul `ntr-un
cadru `n esen]\ iudaic. Fiind un locuitor al Alexandriei, este foarte
posibil s\ fi fost influen]at de doctrinele iudaice existente `n acel
ora[ – de exemplu, de aceea a ebioni]ilor. ~n acela[i timp, Dum-
nezeul suprem al arianismului s-a bucurat, `n Occident, de o larg\
acceptare. Deoarece cre[tinismul dob`ndea tot mai mult\ putere
laic\, un astfel de Dumnezeu devenea din ce `n ce mai atractiv.
Regii [i potenta]ii se puteau identifica mai degrab\ cu acesta dec`t
cu o zeitate blajin\ [i pa[nic\, care `[i acceptase martiriul f\r\ s\
opun\ rezisten]\ [i care evitase contactul cu lumea.
De[i, `n anul 325, Conciliul de la Niceea a dezaprobat aria-
nismul, Constantin a fost `ntotdeauna un simpatizant al acestuia,
spre care, c\tre sf`r[itul vie]ii sale, s-a sim]it tot mai atras. Dup\
moartea sa, fiul [i succesorul s\u Constantius a devenit, pe fa]\,
arian [i, sub auspiciile sale, s-au `ntrunit concilii care i-au trimis `n
exil pe conduc\torii bisericii. ~n anul 360, arianismul ob]inuse
totul, dar nu `nlocuise cre[tinismul romano-catolic. {i, cu toate c\,
`n anul 381, a fost condamnat oficial pentru a doua oar\, a conti-
nuat s\ prospere [i s\ c`[tige tot mai mul]i aderen]i. ~n decursul
secolului al cincilea, c`nd au venit la putere merovingienii, fiecare
episcopie a cre[tin\t\]ii era fie arian\, fie vacant\.
Printre cei mai ferven]i adep]i ai arianismului se num\rau go]ii,
care se convertiser\ `n secolul al patrulea, transform`ndu-se din
p\g`ni `n arieni. Erau arieni [uevii, lombarzii, alanii, vandalii, bur-
gunzii [i ostrogo]ii. {i tot arieni erau [i vizigo]ii, care, `n anul 480,
c`nd au jefuit Roma, au cru]at bisericile cre[tine. Dac\, `nainte de
Clovis, primii merovingieni au fost receptivi la cre[tinism, acesta
trebuie s\ fi fost cre[tinismul arian al vecinilor lor, vizigo]ii [i bur-
gunzii.
406 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Sub auspiciile vizigo]ilor, arianismul a devenit forma predomi-
nant\ a cre[tinismului `n Spania, `n Pirinei [i `n ceea ce este acum
sudul Fran]ei. Dac\ membrii familiei lui Isus [i-au g\sit `ntr-adev\r
refugiul `n Galia, suzeranii lor din secolul al cincilea trebuie s\ fi
fost vizigo]ii arieni. Sub st\p`nirea arian\, este posibil ca familia s\
nu fi fost persecutat\. Era, probabil, extrem de respectat\ [i s-ar
putea s\ se fi aliat, prin c\s\torie, cu nobilimea vizigot\, `naintea ca
viitoarea sa alian]\ matrimonial\ cu francii s\ conduc\ la apari]ia
merovingienilor. Bucur`ndu-se de sprijinul [i de protec]ia vizi-
go]ilor, se sim]eau, probabil, la ad\post fa]\ de amenin]\rile Romei.
De aceea nu este surprinz\tor faptul c\ nume de origine incon-
fundabil semit\ – de exemplu, Bera – au `nceput s\ fie folosite de
aristocra]ii [i de regii vizigo]i. Dagobert al II-lea s-a c\s\torit cu o
prin]es\ vizigot\ al c\rei tat\ se numea Bera – un nume care apare
`n mod repetat `n arborele genealogic al familiei vizigoto-mero-
vingiene care descinde din Dagobert al II-lea [i din Sigisbert al
IV-lea. Se spune c\ Biserica Romano-Catolic\ ar fi declarat c\ fiul
lui Dagobert se convertise la arianism2 [i, dac\ este adev\rat, acest
fapt nu poate fi considerat extraordinar. ~n ciuda pactului `ncheiat
`ntre biseric\ [i Clovis, merovingienii au fost `ntotdeauna simpati-
zan]i ai arianismului. Unul dintre nepo]ii lui Clovis, Chilperic, nu
f\cea nici un secret din tendin]ele sale c\tre arianism.
Dac\ arianismul nu `i era potrivnic iudaismului, acela[i lucru se
poate spune [i despre rela]ia sa cu islamismul, care a avut o ascen-
siune meteoric\ `n secolul al [aptelea. ~n ceea ce `l prive[te pe Isus,
arianismul [i Coranul `mp\rt\[eau acela[i punct de vedere. ~n
Coran, Isus este men]ionat de nu mai pu]in de treizeci [i cinci de
ori, sub o serie de apelative impresionate – cum ar fi „Mesagerul
lui Dumnezeu“ [i „Mesia“. Totu[i, nu este considerat nimic mai
mult dec`t un profet muritor, un precursor al lui Mohamed [i un
vorbitor `n numele singurului Dumnezeu suprem. Ca [i Basilides [i
Mani, Coranul sus]ine c\ Isus nu a murit pe cruce, „nu l-au omor`t
[i nici nu l-au r\stignit, dar au crezut c\ au f\cut-o.“3 Coranul nu
dezvolt\ aceast\ afirma]ie ambigu\, dar comentatorii islamici fac
acest lucru. Dup\ p\rerea unora dintre ei, a existat un `nlocuitor –
[i, `n general, dar nu `ntotdeauna, se presupune c\ acesta ar fi fost
Simon din Cyrene. Unii scriitori musulmani spun c\ Isus s-ar fi
ascuns `ntr-o firid\ din zid [i ar fi asistat, de acolo, la r\stignirea
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 407
`nlocuitorului s\u – ceea ce coincide cu fragmentul din textele de la
Nag Hammadi pe care l-am citat `n capitolul anterior.
Iudaismul [i merovingienii
Este demn\ de a fi re]inut\ perseveren]a cu care, chiar [i atunci
c`nd au fost confruntate cu cele mai `nd`rjite persecu]ii, majoritatea
ereziilor – [i, `n primul r`nd, arianismul – au continuat s\ insiste
asupra umanit\]ii [i a caracterului muritor al lui Isus. Dar nu am
g\sit nici o indica]ie referitoare la faptul c\ vreuna dintre acestea
chiar ar fi fost `n posesia unor informa]ii dob`ndite la prima m`n\
despre premisele pe care le sus]ineau cu at`ta st\ruin]\. Cu at`t mai
pu]ine erau dovezile, cu excep]ia pergamentelor de la Nag Hammadi,
care s\ sugereze c\ le-ar fi fost cunoscut\ existen]a unei posibile
linii de s`nge. Desigur, era posibil s\ fi existat `ntr-adev\r anumite
documente – de genul pergamentelor de la Nag Hammadi, [i poate
chiar genealogii [i arhive. Virulen]a dus\ la extrem a persecu]iilor
Romei ar putea sugera teama de astfel de dovezi [i dorin]a de a se
asigura c\ acestea nu vor ie[i niciodat\ la lumin\. {i, dac\ `ntr-ade-
v\r a[a st\teau lucrurile, se pare c\ Roma [i-a atins scopul.
Prin urmare, ereziile nu ne-au furnizat nici o confirmare incon-
testabil\ a leg\turii dintre familia lui Isus [i merovingieni, care
aveau s\ apar\ pe scena istoriei cu patru secole mai t`rziu. Eram
obliga]i s\ c\ut\m aceast\ confirmare altundeva – s\ ne refoca-
liz\m aten]ia asupra merovingienilor. La prima vedere, dovezile,
a[a cum erau, p\reau insuficiente. De exemplu, luasem deja `n con-
sidera]ie na[terea legendar\ a lui Meroveu – copilul cu doi ta]i,
dintre care unul era o f\ptur\ acvatic\ misterioas\, venit\ de dinco-
lo de mare – [i b\nuiam deja c\ scopul acelei pove[ti era s\ suge-
reze [i, deopotriv\, s\ ascund\ o alian]\ dinastic\ – o alian]\ prin
c\s\torie. Dar, cu toate c\ simbolistica pe[telui era sugestiv\, nu
era c`tu[i de pu]in concludent\. ~n mod similar, pactul `ncheiat ulte-
rior `ntre Clovis [i Biserica Romano-Catolic\ c\p\ta mult mai mult
sens `n lumina scenariului nostru, `ns\ pactul `n sine nu constituia o
dovad\ concret\. {i, cu toate c\ s`ngele regal al merovingenilor era
considerat sacru, miraculos [i de natur\ divin\, nic\ieri nu exista o
408 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
declara]ie explicit\ care s\ ateste c\ acel s`nge era, de fapt, al lui
Isus.
~n absen]a oric\rei m\rturii decisive [i concludente, era necesar
s\ d\m dovad\ de pruden]\. Trebuia s\ analiz\m toate dovezile cir-
cumstan]iale [i s\ ne str\duim s\ le includem `ntr-un ansamblu
coerent. {i, `n primul r`nd, era nevoie s\ stabilim dac\ mero-
vingienii erau sau nu afecta]i de anumite influen]e specific iudaice.
F\r\ `ndoial\, regii merovingieni nu l\sau impresia c\ ar fi fost
antisemi]i. Dimpotriv\, p\reau nu doar toleran]i, ci chiar de-a
dreptul plini de `n]elegere fa]\ de evreii de pe domeniile lor – [i
aceasta `n ciuda protestelor insistente ale Bisericii Romano-Catolice.
C\s\toriile mixte erau frecvente. Mai ales `n partea de sud, mul]i
evrei erau proprietarii unor mo[ii `ntinse. {i mul]i dintre ace[tia
aveau [erbi [i servitori cre[tini. De asemenea, mul]i `i serveau pe
seniorii merovingieni `n calitate de magistra]i sau de administratori
de rang `nalt. ~n ansamblu, atitudinea merovingienilor fa]\ de
iudaism pare s\ nu aib\ echivalent `n istoria Occidentului p`n\ la
Reforma Luteran\.
Merovingienii `n[i[i erau convin[i c\ puterile lor supranaturale
st\teau, `n mare parte, `n pletele pe care nu aveau voie s\ [i le taie.
~n aceast\ privin]\, atitudinea lor era similar\ cu aceea a nazori]ilor
din Vechiul Testament, din r`ndurile c\rora f\cea parte Samson.
Exist\ destule dovezi care sugereaz\ c\ Isus era, de asemenea,
nazorit. At`t cronicarii timpurii ai bisericii c`t [i speciali[tii moderni
nu au nici un dubiu asupra faptului c\ fratele s\u, Sf`ntul Iacov, era.
Surprinz\tor de mul]i membri ai casei regale merovingiene [i ai
familiilor `nrudite cu aceasta aveau nume specific iudaice. Astfel,
`n anul 577, un frate al regelui Clotaire al II-lea se numea Samson.
Mai t`rziu, un anume Miron „Levitul“ era conte de Bésalou [i
episcop de Gerona. Exista [i un conte de Roussillon al c\rui nume
era Solomon, iar un alt Solomon devenise rege al Bretaniei. Exista
[i un abate Elisachar – o variant\ a numelor „Eleazar“ [i „Laz\r“.
S-ar p\rea c\ p`n\ [i originea numelui Meroveu trebuie c\utat\ `n
Orientul Mijlociu.4
Numele de provenien]\ iudaic\ au `nceput s\ fie tot mai mult
folosite `n urma c\s\toriilor dinastice dintre merovingieni [i vizi-
go]ii. Acestea erau purtate de nobilii [i de regii vizigo]i [i este posi-
bil ca multe dintre familiile a[a-zis „vizigote“ s\ fi fost, de fapt,
iudaice. Aceast\ posibilitate cap\t\ credibilitate datorit\ faptului c\,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 409
`n mod frecvent, cronicarii foloseau, ca termeni echivalen]i, „got“
[i „evreu“. ~n sudul Fran]ei [i `n zona de l`ng\ grani]\ a Spaniei –
regiunea cunoscut\ drept Septimania `n timpul merovingienilor [i
al carolingienilor – popula]ia evreiasc\ era foarte numeroas\. Acest
teritoriu mai era cunoscut [i sub numele „Gothie“ sau „Go]ia“ [i
locuitorii s\i evrei erau adesea numi]i „go]i“ – o eroare care, din
c`nd `n c`nd, s-ar putea s\ fi fost deliberat\. Datorit\ acestei gre[eli,
evreii nu puteau fi identifica]i ca atare, dec`t, poate, dup\ numele
lor caracteristice de familie. Astfel, numele socrului lui Dagobert
era Bera, nume care poate fi semitic, `nsemn`nd „fiu“ `n limba ara-
maic\. Iar so]ul surorii lui Bera f\cea parte din familia Levy.5
S`ntem de acord c\ numele [i importan]a mistic\ atribuit\ p\ru-
lui nu reprezint\ neap\rat o baz\ solid\, pe care s\ poat\ fi `nte-
meiat\ ipoteza leg\turii dintre merovingieni [i iudaism. Dar mai
exista o dovad\ care era, `ntr-un anumit mod, mai conving\toare.
Merovingienii reprezentau casa regal\ a francilor – un trib teuton
care respecta legea tribal\ teutonic\. La sf`r[itul secolului al cin-
cilea, aceast\ lege, redactat\ [i exprimat\ dup\ modelul roman, a
devenit cunoscut\ drept Legea Salic\. Dar, ini]ial, legea respectiv\
era, `n ultim\ instan]\, o lege tribal\ teutonic\, anterioar\ p\trun-
derii cre[tinismului `n Europa de Vest. ~n secolele ce au urmat, a
continuat s\ existe, fiind `n opozi]ie fa]\ de legea ecleziastic\, pro-
mulgat\ de Roma. ~n `ntregul Ev Mediu, a fost legea laic\ oficial\
a Sf`ntului Imperiu Roman. Chiar [i `n timpul Reformei Luterane,
]\ranii [i cavalerii din Germania includeau, `n r`ndul nemul]umirii
pricinuite de biserica catolic\, faptul c\ aceasta din urm\ ignora
Legea Salic\ tradi]ional\.
Exist\, `n aceast\ lege, un `ntreg capitol – capitolul 45, „De
Migrantibus“ – care i-a nedumerit, `ntr-o foarte mare m\sur\, pe
speciali[ti [i pe comentatori [i care a fost, `n permanen]\, obiectul
multor dezbateri oficiale. Este vorba de un capitol complicat,
`n]esat de prevederi [i de clauze referitoare la circumstan]ele `n care
migratorii `[i puteau stabili re[edin]a [i puteau primi cet\]enia. ~ns\
partea bizar\ este c\ acest capitol nu este de provenien]\ teutonic\
[i c\ cei care l-au analizat au fost nevoi]i s\ formuleze ipoteze
bizare pentru a-i justifica includerea `n Legea Salic\. ~ns\, relativ
recent, s-a descoperit faptul c\ acest capitol deriv\ direct din legea
iudaic\.6 Mai exact, ar putea fi suprapus peste un fragment din Tal-
mud. De aceea, se poate afirma c\ Legea Salic\ provine, cel pu]in
410 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

`n parte, din legea tradi]ional\ iudaic\. {i, la r`ndul ei, aceast\ afir-
ma]ie sugereaz\ c\ merovingienii – sub ale c\ror auspicii a fost
redactat\ legea – nu numai c\ erau familiariza]i cu legea iudaic\,
dar aveau [i acces la textele iudaice.

Principatul Septimania
Toate acestea erau incitante, dar nu ofereau dec`t un suport
insuficient pentru ipoteza noastr\ – c\ `n sudul Fran]ei exista o linie
de s`nge cobor`toare din Isus, c\ aceasta se aliase, prin c\s\torie, cu
merovingienii [i c\, drept urmare, cei din urm\ erau, par]ial, de
origine iudaic\. Dar, dac\ studiul epocii lor nu ne-a oferit, `n spri-
jinul scenariului nostru, nici o dovad\ concludent\, nu se poate
spune acela[i lucru despre epoca imediat urm\toare. Prin inter-
mediul „dovezilor retroactive“, ipoteza noastr\ a devenit, pe
nea[teptate, justificabil\.
Posibilitatea ca linia de s`nge merovingian\ s\ fi supravie]uit
dup\ detronarea dinastiei de c\tre carolingieni fusese deja obiectul
cercet\rilor noastre. {i, pe traseul acestora, `nt`lnisem acel principat
autonom care a existat, `n sudul Fran]ei, vreme de un secol [i
jum\tate – Guillem de Gelllone num\r`ndu-se printre cei mai bine-
cunoscu]i dintre conduc\torii s\i. Guillem a fost unul dintre cei mai
respecta]i eroi ai epocii. A fost, totodat\, [i protagonistul poemului
Willehalm, de Wolfram von Eschenbach, [i se spune c\ ar fi avut
leg\turi cu familia Graalului. Iar cele mai surprinz\toare [i mai
incitante dovezi pe care le-am g\sit s`nt interconectate cu Guillem
[i cu climatul existent `n jurul s\u.
~n perioada sa de apogeu, printre domeniile lui Guillem se
num\rau nord-estul Spaniei, Pirineii [i regiunea din sudul Fran]ei
cunoscut\ sub numele de Septimania. Popula]ia evreiasc\ din
aceast\ zon\ era, de mult\ vreme, foarte numeroas\. {i, `n timpul
secolelor al [aselea [i al [aptelea, fusese `n rela]ii extrem de bune
cu st\p`nirea vizigot\, care `mbr\]i[ase cre[tinismul arian – rela]ii
at`t de bune, `nc`t, de fapt, c\s\toriile mixte erau ceva obi[nuit, iar
termenii „got“ [i „evreu“ aveau, adesea, acela[i `n]eles.
Totu[i, `n anul 711, situa]ia evreilor din Septimania s-a deterio-
rat. La acea dat\, Dagobert al II-lea fusese deja asasinat, iar urma[ii Principatul Septimania
412 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
s\i se refugiaser\ `n Razès – regiunea `n care erau incluse `mpre-
jurimile localit\]ii Rennes-le-Château. {i, `n timp de ramurile cola-
terale ale liniei de s`nge merovingiene ocupau `nc\, oficial,
tronurile din nord, adev\rata putere trecuse `n m`inile a[a-numi]ilor
{ambelani ai Palatului – ale uzurpatorilor carolingieni, care, cu
aprobarea [i sprijinul Romei, [i-au `ntemeiat propria dinastie. ~n
aceea[i perioad\, vizigo]ii `ncepuser\ s\ se converteasc\ la roma-
no-catolicism [i s\-i persecute pe evreii de pe domeniile lor. Astfel,
`n anul 711, c`nd Spania vizigot\ a fost invadat\ de c\tre mauri,
evreii i-au `nt`mpinat pe ace[tia cu bucurie.
Sub st\p`nirea musulman\, evreii din Spania s-au bucurat de o
existen]\ prosper\. Maurii `i tratau cu bun\voin]\, oferindu-le chiar
[i func]ii administrative `n cet\]ile cucerite, ca, de exemplu, Cordo-
ba, Granada [i Toledo. Afacerile [i comer]ul `ntreprins de evrei
erau `ncurajate, ajut`ndu-i pe ace[tia s\ se `mbog\]easc\. Doctrina
iudaic\ [i cea musulman\ coexistau, um\r la um\r, intersect`ndu-se
[i `mbog\]indu-se una pe cealalt\. {i, `n multe ora[e – inclusiv `n
Cordoba, capitala Spaniei maure – popula]ia evreiasc\ era predo-
minant\.
La `nceputul secolului al optulea, maurii au trecut dincolo de
Pirinei, `n Septimania [i, din 720 p`n\ `n 759 – `n vreme ce nepotul
[i st\nepotul lui Dagobert `[i continuau existen]a clandestin\ `n
Razès – Septimania a fost sub st\p`nire islamic\. A devenit un prin-
cipat maur independent, av`nd propria sa capital\ la Narbonne [i
fiindu-i supus emirului de la Cordoba numai cu numele. {i din
Narbonne au `nceput s\ porneasc\ atacurile maurilor din Septima-
nia asupra zonelor nordice, ace[tia p\trunz`nd tot mai ad`nc `n teri-
toriul francilor [i captur`nd cet\]i cum ar fi Lyon.
Ascensiunea maurilor a fost st\vilit\ de Charles Martel, [ambelan
al Palatului [i bunicul lui Carol cel Mare. ~n anul 738, Charles i-a
`mpins pe mauri `napoi, c\tre Narbonne, pe care apoi l-a asediat. ~ns\
cetatea – ap\rat\ at`t de mauri c`t [i de evrei – s-a dovedit inexpugna-
bil\, iar Charles s-a consolat devast`nd regiunea `nconjur\toare.
~n 752, Pepin, fiul lui Charles, s-a aliat cu nobilimea local\,
aduc`nd astfel `ntreaga Septimanie sub controlul s\u. Dar Narbonne
a continuat s\ reziste, fiind asediat\ timp de [apte ani de armatele
lui Pepin. Cetatea era un spin dureros `n coasta acestuia, `ntr-o
perioad\ `n care prima sa urgen]\ era consolidarea propriei pozi]ii.
El [i succesorii s\i erau extrem de afecta]i de acuza]ia de uzurpare
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 413
a tronului merovingienilor. Ca s\-[i sus]in\ preten]ia de legitimi-
tate, a apelat la alian]ele dinastice cu familiile de origine merovin-
gian\ care supravie]uiser\. {i, pentru a-[i legitima statutul, a avut
grij\ ca `ncoronarea sa s\ se fac\ remarcat\ prin ritualul biblic al
ungerii – prin intermediul c\ruia biserica [i-a asumat prerogativa
instaur\rii regilor. Dar ritualul ungerii mai are [i o alt\ fa]et\. Dup\
p\rerea speciali[tilor, ungerea era o `ncercare deliberat\ de a sugera
c\ monarhia franc\ era o copie, dac\ nu cumva chiar o continuare,
a monarhiei iudaice din Vechiul Testament. Aceast\ supozi]ie este
extrem de interesant\. De ce ar fi dorit uzurpatorul Pepin s\-[i
legitimeze pozi]ia prin intermediul unui arhetip biblic? Numai dac\
legitimitatea dinastiei pe care o detronase – dinastia merovingian\ –
ar fi fost sus]inut\ exact de acela[i lucru.
~n orice caz, Pepin se confrunta cu dou\ situa]ii dificile – re-
zisten]a `nd`rjit\ a cet\]ii Narbonne [i justificarea preten]iei sale la
tron prin invocarea unui precedent biblic. Dup\ cum a demonstrat
profesorul Arthur Zuckerman, de la Universitatea Columbia, Pepin
[i-a rezolvat ambele probleme `ncheind un pact cu popula]ia iuda-
ic\ din Narbonne. ~n virtutea acestuia, preten]ia sa la o succesiune
biblic\ primea girul evreilor, care, pe de alt\ parte, deveneau alia]ii
s\i `mpotriva maurilor. ~n schimb, evreilor li se garanta existen]a
unui principat independent, condus de propriul lor rege.7
~n anul 759, popula]ia iudaic\ din Narbonne s-a `ntors, pe
nea[teptate, `mpotriva ap\r\torilor musulmani ai cet\]ii, i-a masacrat
[i le-a deschis asediatorilor franci por]ile fort\re]ei. ~n scurt timp
dup\ aceea, evreii l-au recunoscut pe Pepin drept suzeranul lor ofi-
cial [i i-au confirmat dreptul de a accede la succesiunea biblic\.
~ntre timp, [i Pepin [i-a respectat obliga]iile asumate prin respectiva
`n]elegere. ~n anul 768, `n Septimania a fost creat un principat – un
principat al evreilor care, `n mod oficial, `i era vasal lui Pepin, dar,
`n realitate, era independent. Iar conduc\torul acestuia a fost `nsc\u-
nat ca rege al iudeilor. ~n romanele cavalere[ti, numele s\u este
Aymery. Dar, conform relat\rilor existente, se pare c\, `n momentul
`n care a fost primit `n r`ndurile nobilimii france, [i-a luat numele de
Theodoric sau Thierry. Iar acest Theodoric sau Thierry a fost tat\l
lui Guillem de Gellone. {i a fost recunoscut, at`t de Pepin c`t [i de
califul din Bagdad, drept „s\m`n]a casei regale a lui David“.8
{tiam deja c\ speciali[ti moderni erau nesiguri `n ceea ce
prive[te originea lui Theodoric [i circumstan]ele domniei acestuia.
414 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Cei mai mul]i cercet\tori s`nt de p\rere c\ era un descendent al
merovingienilor.9 Arthur Zuckerman sus]ine c\ era originar din
Bagdad – un „imigrant“ care era urma[ul evreilor care tr\iser\ `n
Babilon de c`nd locuitorii acestuia `i luaser\ `n captivitate. Totu[i,
este posibil ca acel „imigrant“ din Bagdad s\ nu fi fost Theodoric.
Este posibil ca acesta s\ fi venit din Bagdad pentru a consfin]i
domnia lui Theodoric, cei doi fiind confunda]i `n relat\rile ulte-
rioare. Profesorul Zuckerman men]ioneaz\ [i o afirma]ie ciudat\,
conform c\reia s`ngele imigran]ilor din Apus era „mai curat“ dec`t
al celor din R\s\rit.10
Cine puteau fi „imigran]ii din Apus“, dac\ nu merovingienii? Ar
mai fi fost recunoscut un descendent al acestora drept rege al
iudeilor, drept conduc\tor al principatului acestora [i drept o
„s\m`n]\ a casei regale a lui David“, dac\ originea merovingienilor
nu ar fi fost, `ntr-adev\r, par]ial iudaic\? Este posibil ca, drept urmare
a implic\rii bisericii `n asasinarea lui Dagobert [i a faptului c\
aceasta `nc\lcase pactul f\cut cu Clovis, merovingienii supravie-
]uitori s\ fi renun]at la supunerea fa]\ de Roma – re`ntorc`ndu-se la
credin]a lor ini]ial\. Oricum, leg\turile lor cu aceasta din urm\ fuse-
ser\ re`nnodate prin c\s\toria lui Dagobert cu fiica unui principe
aparent „vizigot“ care purta numele – evident semitic – Bera.
Theodoric sau Thierry a continuat s\ consolideze nu numai
pozi]ia sa, ci [i pe a lui Pepin, c\s\torindu-se, `n mare grab\, cu
sora acestuia – Alda, m\tu[a lui Carol cel Mare. ~n anii care au
urmat, principatul evreu Septimania a avut parte de o existen]\
`nfloritoare. Monarhii carolingieni l-au `nzestrat, din bel[ug, cu
domenii pe care le de]inea ca proprietate funciar\ absolut\. A
primit chiar [i o parte considerabil\ din terenurile bisericii – `n
pofida protestelor energice ale Papei {tefan al III-lea [i ale succe-
sorilor s\i.
Fiul lui Theodoric, regele evreilor din Septimania, era Guillem
de Gellone, printre ale c\rui titluri se num\rau cele de conte de
Barcelona, de Toulouse, de Auvergne – [i de Razès. Ca [i tat\l s\u,
Guillem nu era doar merovingian, ci [i evreu cu s`nge regal. S`nge
regal recunoscut – de carolingieni, de calif [i, cu toate c\ `n sil\, de
c\tre Pap\ – ca fiind cel al casei lui David.
~n ciuda `ncerc\rilor ulterioare de a ascunde acest fapt, spe-
ciali[tii [i cercet\torii moderni au demonstrat c\ nu exist\ dubii
referitoare la originea iudaic\ al lui Guillem. Chiar [i `n romanele
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 415
cavalere[ti – `n care este numit Guillaume, Prin] de Orania – acesta
vorbe[te fluent at`t limba ebraic\, c`t [i pe cea arab\. Iar blazonul
de pe scutul s\u este cel al imigran]ilor din R\s\rit – Leul Iudeilor,
semin]ia din care f\ceau parte casa lui David [i, mai t`rziu, Isus.
Guillem era supranumit „Nas Coroiat“. {i, chiar `n timpul campa-
niilor sale, se str\duia s\ respecte Sabatul [i s\rb\toarea evreiasc\ a
Tabernacolului. A[a cum remarc\ Arthur Zuckerman:
Cronicarul c\ruia `i apar]ine relatarea original\ a asediului [i a
c\derii Barcelonei a consemnat evenimentele respect`nd calendarul
evreiesc... Comandantul expedi]iei, ducele William de Narbonne [i
Toulouse, a condus opera]iunile respect`nd cu stricte]e sabaturile [i
s\rb\torile evreie[ti. ~n aceast\ privin]\, a beneficiat de deplina
`n]elegere [i de cooperarea regelui Ludovic.11
Guillem de Gellone a devenit unul dintre a[a-numi]ii „pairi ai
lui Carol cel Mare“ – un veritabil erou istoric care, `n concep]ia [i `n
tradi]ia popular\, st\ al\turi de figuri legendare ca Roland [i Oli-
vier. C`nd Ludovic, fiul lui Carol cel Mare, a fost `ncoronat ca
`mp\rat, Guillem a fost cel care a pus coroana pe capul acestuia. Se
poveste[te c\ Ludovic ar fi spus: „Senior Guillem... str\mo[ii t\i
i-au `n\l]at pe ai mei“.12 Este o declara]ie ciudat\, ]in`nd cont c\ i
se adreseaz\ unui om a c\rui descenden]\ – cel pu]in dup\ p\rerea
istoricilor de mai t`rziu – pare s\ fie total necunoscut\.
~n acela[i timp, Guillem a fost mai mult dec`t un r\zboinic. Cu pu]in
timp `nainte de 792, a `nfiin]at la Gellone o academie, a adus c\rturari
din str\in\tate [i a construit o bibliotec\ renumit\. {i, cur`nd, Gellone
a devenit un reputat centru al studiilor iudaice. Dintr-o astfel de acade-
mie s-ar putea s\ fi provenit „ereticul“ Flagetanis – c\rturarul evreu care
era urma[ul lui Solomon [i care, conform poemului lui Wolfram, `i
`ncredin]ase lui Kyot de Provence taina Sf`ntului Graal.
~n anul 806, Guillem a renun]at la via]a activ\, tr\ind, retras, `n
academia sa. Acolo a [i murit, `n 812, iar academia a fost ulterior
transformat\ `ntr-o m`n\stire, acum celebr\ sub numele
Saint-Guilhelm-le-Désert.13 ~ns\, chiar `nainte de moartea lui
Guillem, Gellone a devenit unul dintre cele mai bine cunoscute
locuri din Europa datorit\ cultului Mariei Magdalena14 – care a
luat amploare `n acela[i timp cu academia iudaic\, fapt care este
suficient de semnificativ.
416 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Isus era din semin]ia lui Iuda [i apar]inea casei regale a lui
David. Despre Maria Magdalena se spune c\ ar fi adus `n Fran]a
Graalul – Sangraal-ul sau „s`ngele regal“. {i, `n secolul al optulea,
`n sudul Fran]ei exista un monarh din semin]ia lui Iuda [i din casa
regal\ a lui David, care fusese recunoscut drept rege al iudeilor.
Totu[i, el nu era doar un evreu practicant. Era, de asemenea, un
merovingian. {i, prin intermediul poemului lui Wolfram von
Eschenbach, el [i familia lui erau asocia]i cu Sf`ntul Graal.
S\m`n]a lui David
Se pare c\, `n ultimele veacuri, s-au f\cut `ncerc\ri asidui de a
[terge din documente toate urmele regatului iudeu Septimania.
Confuzia frecvent\ dintre termenii „got“ [i „evreu“ pare s\ fie un
indiciu al existen]ei acestei cenzuri. Dar cenzorii nu puteau spera ca
str\daniile s\ le fie pe deplin `ncununate de succes. Nu mai departe
de anul 1143, Venerabilul Petru din Cluny, `ntr-o scrisoare adresat\
lui Ludovic al VII-lea al Fran]ei, `i condamna pe evreii din Nar-
bonne, care pretindeau c\ ar fi avut printre ei un rege. ~n 1144, un
oarecare c\lug\r Theobald, din Cambridge, amintea de „mai marii
principilor [i rabinilor iudei care au s\l\[luit `n Spania ([i) s-au
adunat `n Norbonne, acolo unde se afl\ s\m`n]a regilor“.15 {i, `n
1165-1166, Benjamin de Tudela, un c\l\tor [i un cronicar renumit,
relata c\ `n Narbonne exist\ „`n]elep]i, magna]i [i principi `n frun-
tea c\rora se afl\... un descendent al casei lui David, a[a cum o
arat\ arborele familiei sale“.16
Dar orice s\m`n]\ a lui David aflat\ `n Narbonne `n secolul al dois-
prezecelea era mai pu]in important\ dec`t anumite alte semin]e, vie]uind
`n alte locuri. Arborii genealogici se bifurc\, se extind [i se subdi-
vizeaz\, d`nd na[tere unor adev\rate p\duri. Dac\ anumi]i descenden]i
ai lui Theodoric [i Guillem de Gellone r\m\seser\ `n Narbonne, mai
erau [i al]ii, care, `n urma evenimentelor survenite vreme de patru seco-
le, intraser\ `n st\p`nirea unor domenii [i mai importante. ~n secolul al
doisprezecelea, dintre acestea f\ceau parte chiar cele mai renumite din
`ntreaga cre[tin\tate – Lorena [i regatul franc al Ierusalimului.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 417
Emblema localit\]ii Emblema oficial\
Rennes-le-Château a Prioriei din Sion
~n secolul al nou\lea, linia de s`nge a lui Guillem de Gellone
ajunsese `ntr-un punct culminant, reprezentat de primii duci de Aqui-
tania. {i, de asemenea, se aliase cu casa ducal\ a Bretaniei. ~n secolul
al zecelea, Hugues de Plantard – supranumit „Nas Lung“ –, descenden-
tul lui Dagobert [i al lui Guillem de Gellone, a devenit tat\l lui Eustache,
primul conte de Boulogne. Nepotul lui Eustache a fost Godfroi de
Bouillon, duce de Lorena [i cuceritor al Ierusalimului. {i Godfroi a fost
ini]iatorul unei „dinastii“ care, `n virtutea faptului c\ fusese fondat\ pe
„piatra din Sion“, era egala celor care conduceau Fran]a, Anglia [i Ger-
mania. Dac\ merovingienii erau `ntr-adev\r urma[ii lui Isus, atunci
Godfroi – vl\starul s`ngelui regal al merovingienilor –, cucerind
Ierusalimul, `[i rec`[tigase mo[tenirea sa de drept.
Bine`n]eles c\ Godfroi [i urma[ii s\i din casa de Lorena erau,
oficial, catolici. Probabil c\, altminteri, nu ar fi putut supravie]ui `n
lumea care devenise cre[tin\. Dar se pare c\, cel pu]in `n anumite
cercuri, originea lor era cunoscut\. Se poveste[te c\, tocmai `n seco-
lul al [aisprezecelea, la intrarea sa `n ora[ul Joinville din regiunea
Champagne, Henric de Lorena, duce de Guise, a fost `nt`mpinat de
o mul]ime exuberant\. {i au fost remarcate anumite persoane care
au scandat „Hosannah filio David“ („Osana fiului lui David“).
Probabil c\ nu este lipsit de importan]\ faptul c\ acest incident este
relatat `n istoria modern\ a Lorenei, editat\ `n 1966. Lucrarea con]ine
o prefa]\ ie[it\ din comun, semnat\ de Otto von Habsburg – care este
`n prezent duce onorific de Lorena [i rege onorific al Ierusalimului.17

CAPITOLUL 15
Concluzie [i previziuni
Dar dac\, de exemplu, relatarea ridic\rii din mor]i a lui Hristos
trebuie `n]eleas\ nu `n sens literal, ci `n sens simbolic, atunci poate
fi interpretat\ `n diverse moduri, care nu vin `n conflict cu mesajul
s\u [i care nu `i altereaz\ semnifica]ia. Obiec]ia c\ interpretarea
simbolic\ n\ruie speran]a de via]\ ve[nic\ a cre[tinilor nu este
valid\, pentru c\ omenirea credea `n existen]a vie]ii de dup\ moarte
cu mult `nainte de apari]ia cre[tinismului [i, de aceea, ~nvierea
celebrat\ de Pa[ti nu este necesar\ ca o garan]ie a nemuririi. Peri-
colul ca o legend\ interpretat\ ad literam [i `n conformitate cu
`nv\]\turile bisericii s\ fie respins\ pe nea[teptate, anulat\ [i
desconsiderat\, este acum mai mare ca oric`nd. Nu ar fi timpul ca
mitologia cre[tin\, `n loc de a fi dat\ uit\rii, s\ fie interpretat\ `n
mod simbolic, o dat\ pentru totdeauna?
Carl Jung, The Undiscovered Self (Sinele ascuns),
Opere complete, vol. 10 (1956), p. 266
De la bun `nceput, nu am avut inten]ia de a confirma sau de a
infirma ceva anume [i, cu at`t mai pu]in, concluziile spre care am
fost condu[i `n mod inevitabil. Cu siguran]\, nu am expus aici o
contestare a celor mai importante dogme ale cre[tinismului. Dim-
potriv\, am `nceput prin a investiga un mister oarecare. Am `ncer-
cat s\ g\sim r\spunsurile unor `ntreb\ri derutante, ca [i explica]iile
unor anumite enigme ale istoriei. ~n timpul investiga]iilor, ne-am
`mpiedicat, mai mult sau mai pu]in, de ceva mult mai important
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 419
dec`t ceea ce doream s\ afl\m la `nceput. Am fost condu[i c\tre o
concluzie uluitoare, controversat\ [i aparent absurd\.
Aceast\ concluzie ne-a obligat s\ ne `ndrept\m aten]ia c\tre
via]a lui Isus [i c\tre originile religiei fondate `n jurul s\u. Nici
c`nd am f\cut acest lucru nu am avut inten]ia de a contesta cre[ti-
nismul. Pur [i simplu, ne-am str\duit s\ afl\m dac\ concluzia
noastr\ era sau nu justificabil\. O trecere complet\ `n revist\ a
materialului biblic ne-a convins c\ era. Ne-am convins c\, `ntr-ade-
v\r, concluzia noastr\ era nu numai justificabil\, ci [i extrem de
probabil\.
Nu puteam – [i nici nu putem `nc\ – dovedi acurate]ea con-
cluziei noastre. Aceasta r\m`ne, cel pu]in `n unele privin]e, doar o
ipotez\. Dar este o ipotez\ plauzibil\ [i coerent\. Ofer\ foarte multe
explica]ii. {i, cel pu]in dup\ p\rerea noastr\, reprezint\, din punct
de vedere istoric, o relatare mult mai verosimil\ dec`t toate cele pe
care le-am `nt`lnit, referitoare la evenimente [i personaje care, acum
dou\ mii de ani, s-au impregnat `n con[tiin]a occidental\ – pentru
ca, `n secolele care au urmat, s\ ne modeleze cultura [i civiliza]ia.
Dac\ noi nu ne putem dovedi concluziile, am primit totu[i sufi-
ciente dovezi – at`t din documentele c`t [i de la reprezentan]ii s\i – c\
Prioria din Sion o poate face. At`t `n baza indiciilor a[ternute pe h`rtie,
c`t [i `n a celor desprinse din conversa]iile purtate, s`ntem gata s\ cre-
dem c\ Sionul de]ine ceva – ceva care, `ntr-un anumit mod, echi-
valeaz\ cu „dovada incontestabil\“ a ipotezei pe care am avansat-o.
Nu putem [ti, cu exactitate, despre ce dovad\ este vorba. Totu[i, `n
baza informa]iilor pe cale le de]inem, putem `ncerca s\ ghicim.
Dac\ ipoteza noastr\ este corect\, so]ia [i copiii lui Isus ([i ar fi
putut z\misli destul de mul]i `ncep`nd de la [aisprezece sau [apte-
sprezece ani [i p`n\ la v`rsta presupusei sale mor]i), dup\ ce au
fugit din }ara Sf`nt\, [i-au g\sit refugiul `n sudul Fran]ei [i [i-au
perpetuat spi]a `ntr-o comunitate evreiasc\. De-a lungul secolului al
cincilea, se pare c\ aceasta s-ar fi aliat, prin c\s\torie, cu aceea a
regilor francilor, d`nd astfel na[tere dinastiei merovingiene. ~n anul
496 d.Hr., biserica a `ncheiat un pact cu aceast\ dinastie, anga-
j`ndu-se s\ vegheze ea `ns\[i asupra perpetu\rii liniei de s`nge
merovingiene – probabil cunosc`nd foarte bine adev\rata identitate
a acesteia. S-ar putea explica astfel de ce lui Clovis i s-a oferit
statutul de Sf`nt ~mp\rat Roman, statutul unui „nou Constantin“, [i
de ce nu a fost `nsc\unat rege, ci doar recunoscut ca atare.
420 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
C`nd biserica s-a implicat, pe ascuns, `n asasinarea lui Dago-
bert, pentru ca apoi s\ `ncalce pactul cu linia de s`nge merovin-
gian\, s-a f\cut vinovat\ de o crim\ care nu putea fi nici explicat\,
nici anulat\. Putea fi doar t\inuit\. {i trebuia s\ fie t\inuit\ – pentru
c\ o dezv\luire a adev\ratei identit\]i a merovingienilor nu ar fi
consolidat c`tu[i de pu]in pozi]ia Romei fa]\ de vr\jma[ii s\i.
~n ciuda tuturor eforturilor de a o st`rpi, linia de s`nge a lui Isus –
sau, cel pu]in, a merovingienilor – a supravie]uit. A supravie]uit, `n
parte, datorit\ carolingienilor, pe care – a[a cum reiese cu claritate –
faptul c\ uzurpau tronul i-a f\cut s\ se simt\ mai vinova]i dec`t se
sim]ea biserica [i care au `ncercat s\-[i legitimeze pozi]ia stabilind
alian]e dinastice prin intermediul c\s\toriilor cu prin]ese merovin-
giene. Dar mai semnificativ\ este supravie]uirea prin intermediul
fiului lui Dagobert, Sigisbert, dintre descenden]ii c\ruia au f\cut
parte Guillem de Gellone, conduc\torul principatului iudeu al Sep-
timaniei [i, eventual, Godfroi de Bouillon. ~n 1099, c`nd Godfroi a
cucerit Ierusalimul, se pare c\ linia de s`nge a lui Isus [i-a rec`[tigat
mo[tenirea legitim\ – o mo[tenire care i se conferise `nc\ din vre-
mea Vechiului Testament.
Este greu de crezut c\, `n epoca cruciadelor, adev\rata origine a
lui Godfroi era at`t de secret\ cum ar fi vrut Roma. Desigur, dat\
fiind hegemonia bisericii, nici nu putea fi vorba de o dezv\luire pu-
blic\. Dar este posibil s\ se fi r\sp`ndit zvonuri, s\ fi existat tradi]ii [i
legende, [i se pare c\ acestea [i-au g\sit cea mai proeminent\ expre-
sie `n pove[ti precum aceea a lui Lohengrin, str\mo[ul legendar al lui
Godfroi – [i, fire[te, `n romanele cavalere[ti ale Sf`ntului Graal.
Dac\ ipoteza noastr\ este corect\, Sf`ntul Graal ar fi trebuit s\
aib\, `n acela[i timp, dou\ semnifica]ii. Pe de-o parte, ar fi fost
reprezentat de linia de s`nge a lui Isus [i de descenden]ii acestuia –
acel „Sang Raal“, s`ngele „pur“ [i „regal“ asupra c\ruia vegheau
templierii, care fuseser\ crea]i de Prioria din Sion. Pe de alt\ parte,
Sf`ntul Graal ar fi fost, `n sensul propriu al cuv`ntului, vasul sau
recipientul care primise [i care t\inuia s`ngele lui Isus. Cu alte
cuvinte, ar fi fost mitra Mariei Magdalena – [i, prin extensie, `ns\[i
Maria Magdalena. De aici ar putea proveni cultul acesteia, `n forma
`n care s-a r\sp`ndit `n Evul Mediu – fiind confundat cu cultul
Fecioarei. De exemplu, se poate dovedi c\ multe dintre vestitele
„Fecioare Negre“ sau „Madone Negre“ de la `nceputurile erei cre[tine
nu erau reprezent\ri ale Sfintei Fecioare, ci ale Mariei Magdalena –
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 421
[i `nf\]i[au o mam\ [i un prunc. S-a sus]inut, de asemenea, c\ acele
maiestoase reprezent\ri din piatr\ ale unei mitre, dedicate Madonei,
care s`nt catedralele gotice, erau, de asemenea – dup\ cum se afirm\
`n Le Serpent Rouge –, altare `nchinate mai degrab\ so]iei lui Isus
dec`t mamei sale.
A[adar, Sf`ntul Graal ar fi simbolizat, deopotriv\, linia de s`nge
a lui Isus [i pe Maria Magdalena, din a c\rei mitr\ era originea liniei
respective. Dar este la fel de posibil s\ mai fi avut [i o alt\ semnifi-
ca]ie. ~n anul 70 d.Hr., `n timpul marii revolte din Iudeea, legiunile
romane comandate de Titus au jefuit Templul din Ierusalim. Se
poveste[te c\ tezaurul furat ar fi ajuns, `n cele din urm\, `n Pirinei,
iar Plantard a afirmat, `n timpul conversa]iei pe care am purtat-o, c\
respectiva comoar\ este, `n prezent, `n m`inile Prioriei din Sion. Dar
este posibil ca `n Templul din Ierusalim s\ se mai fi aflat [i altceva
`n afara comorii furate de centurionii lui Titus. ~n antichitate, religia
iudaic\ [i politica erau inseparabile. Iar Mesia trebuia s\ fie un
preot-rege a c\rei autoritate era, deopotriv\, spiritual\ [i laic\. De
aceea, este verosimil [i c`t se poate de probabil ca `n Templu s\ fi
fost p\strate `nregistr\ri oficiale legate de descenden]a regal\ a
Israelului – echivalentele unor certificate de na[tere [i de c\s\torie [i
ale altor informa]ii relevante referitoare la familiile regale [i aristo-
cratice din zilele noastre. Dac\ Isus era `ntr-adev\r „regele iudeilor“,
este aproape o certitudine faptul c\ `n Templu trebuie s\ fi existat
foarte multe informa]ii referitoare la acesta. Chiar [i trupul lui Isus
s-ar fi putut afla acolo – sau m\car morm`ntul s\u, odat\ ce trupul
fusese luat din morm`ntul provizoriu men]ionat `n Evanghelii.
Nu exist\ nici o indica]ie care s\ sugereze c\, `n anul 70 d.Hr.,
c`nd a jefuit Templul, Titus ar fi g\sit ceva care s\ fi avut vreo impor-
tan]\ `n ceea ce `l prive[te pe Isus. Chiar dac\ asemenea materiale
ar fi existat, ar fi fost, desigur, distruse. Pe de alt\ parte, este, de
asemenea, posibil s\ fi fost ascunse, iar solda]ii lui Titus, fiind inte-
resa]i numai de prad\, s\ nu se fi ostenit s\ le caute. Este evident c\
oricare dintre preo]ii Templului de la acea dat\ nu putea ac]iona dec`t
`ntr-un singur fel. V\z`nd c\ se apropia falanga de centurii romane,
probabil c\ le-ar fi l\sat aurul [i pietrele pre]ioase – tezaurul material
pe care se a[teptau s\-l g\seasc\. Iar el trebuie s\ fi ascuns, proba-
bil sub Templu, ceea ce era cu mult mai important – hrisoavele
referitoare la regele legitim al Israelului, recunoscut drept Mesia, [i
la familia acestuia.
422 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
~n anul 1100, se pare c\ descenden]ii lui Isus erau personalit\]i
de vaz\ at`t `n Europa c`t [i, prin intermediul lui Godfroi de Bouil-
lon, `n Palestina. {i probabil c\ `[i cuno[teau originea [i str\mo[ii.
Dar ar fi trebuit s\-[i poat\ dovedi identitatea `n fa]a `ntregii lumi;
o astfel de dovad\ era, probabil, necesar\ pentru ducerea la `nde-
plinire a planurilor lor ulterioare. {i probabil c\ [tiau c\ aceast\
dovad\ exista sau c\ era posibil s\ existe `n incinta Templului [i nu
[i-au precupe]it eforturile pentru a o descoperi. Astfel s-ar explica
rolul cavalerilor templieri, care, `n mare tain\, au f\cut s\p\turi sub
Templu, `n a[a-numitele Grajduri ale lui Solomon. ~n baza
dovezilor pe care le-am examinat, se pare c\ exist\ foarte pu]ine
`ndoieli asupra faptului c\, de fapt, cavalerii templieri au fost
trimi[i `n }ara Sf`nt\ chiar cu scopul de a g\si sau de a ob]ine ceva
anume. {i, `n baza acelora[i dovezi, se pare c\ [i-au `ndeplinit misi-
unea. Se pare c\ au g\sit ceea ce fuseser\ trimi[i s\ g\seasc\ [i c\
l-au adus apoi `n Europa. Ce anume s-a mai `nt`mplat cu acel ceva
r\m`ne un mister. Dar se pare c\ exist\ pu]ine dubii asupra faptului
c\, sub auspiciile lui Bertrand de Blanchefort, al patrulea mare
maestru al Ordinului Templului, ceva a fost ascuns `n vecin\tatea
localit\]ii Rennes-le-Château, `n acest scop fiind adus, sub cea mai
strict\ paz\, un contingent de mineri germani, care s\ fac\ s\p\turi
[i s\ construiasc\ o ascunz\toare. Nu puteam face dec`t specula]ii
legate de ceea ce trebuie s\ fi fost ascuns acolo. Ar fi putut fi trupul
mumificat al lui Isus. Ar fi putut fi, ca s\ spunem a[a, echivalentul
certificatului de c\s\torie al lui Isus [i/sau echivalentele certifi-
catelor de na[tere ale copiilor s\i. Sau ar fi putut fi ceva av`nd
aceea[i importan]\ cople[itoare. Unul dintre elementele acestei
enumer\ri sau toate laolalt\ s-ar fi putut numi Sf`ntul Graal [i –
`nt`mpl\tor sau inten]ionat – ar fi putut ajunge `n grija ereticilor
catari, reprezent`nd o parte a misteriosului tezaur din Montségur.
Se spune c\, prin intermediul lui Godfroi [i Baudouin de Bouil-
lon ar fi existat o „dinastie regal\“ – care, pentru c\ fusese „`nte-
meiat\ pe piatra Sionului, avea un statut egal cu al dinastiilor de
frunte ale Europei. Dac\ – a[a cum sus]in Noul Testament [i mai
t`rzia francmasonerie – „piatra Sionului“ este sinonim\ cu Isus,
aceast\ afirma]ie cap\t\, dintr-odat\, sens. De fapt, ar fi vorba, cel
pu]in, de un adev\r exprimat numai pe jum\tate.
Odat\ instalat\ pe tronul regatului Ierusalimului, dinastia
merovingian\ putea aproba [i chiar `ncuraja aluziile la adev\rata sa
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 423
ob`r[ie. S-ar putea explica astfel faptul c\ romanele cavalere[ti ale
Graalului au ap\rut exact unde [i c`nd au f\cut-o [i de ce erau aso-
ciate `ntr-un mod at`t de explicit cu Cavalerii Templieri. ~n timp, pe
m\sur\ ce [i-ar fi consolidat pozi]ia `n Palestina, „dinastia“ cobo-
r`toare din Godfroi [i Baudoin [i-ar fi divulgat, probabil, originile.
Regele Ierusalimului ar fi avut `nt`ietate fa]\ de to]i monarhii
Europei, iar Patriarhul Ierusalimului l-ar fi `nlocuit pe Pap\. Lu`nd
locul Romei, Ierusalimul ar fi devenit adev\rata capital\ al cre[ti-
n\t\]ii sau poate chiar mai mult dec`t a cre[tin\t\]ii. Pentru c\, dac\
Isus ar fi fost recunoscut drept un profet muritor, un preot-rege [i
un conduc\tor legitim din stirpea lui David, ar fi putut fi acceptat,
deopotriv\, de musulmani [i de evrei. Ca rege al Ierusalimului,
descendentul s\u direct ar fi putut implementa unul dintre princi-
palele deziderate ale templierilor – reconcilierea cre[tinismului cu
iudaismul [i cu islamismul.
Desigur, circumstan]ele istorice nu au permis ca lucrurile s\
ajung\ p`n\ aici. Regatul franc al Ierusalimului nu [i-a consolidat
niciodat\ pozi]ia. Fiind asediat din toate p\r]ile de armatele musul-
mane [i av`nd o guvernare [i o administra]ie [ubrede, nu a reu[it
niciodat\ s\ dob`ndeasc\ for]a [i stabilitatea intern\ de care ar fi
avut nevoie pentru a supravie]ui – [i, cu at`t mai mult, pentru a-[i
impune suprema]ia asupra coroanelor Europei [i a Bisericii
Romano-Catolice. Planurile grandioase au e[uat [i, `n 1291, odat\
cu pierderea }\rii Sfinte, s-au n\ruit `ntru totul. Merovingienii
r\m`neau `nc\ odat\ f\r\ coroan\. Iar Cavalerii Templieri erau nu
numai de prisos, ci [i f\r\ nici un viitor.
~n secolele care au urmat, merovingienii – ajuta]i [i/sau c\l\u-
zi]i [i/sau proteja]i de Prioria din Sion – au `ncercat, `n repetate
r`nduri, s\-[i rec`[tige mo[tenirea, dar aceste `ncerc\ri s-au limitat
numai la Europa. Se pare c\ au avut cel pu]in trei programe inter-
corelate, dar distincte. Unul avea `n vedere crearea unei atmosfere
psihologice, a unei tradi]ii clandestine care s\ submineze hegemo-
nia spiritual\ a Romei – o tradi]ie care [i-a g\sit expresia `n doctri-
nele hermetice [i ezoterice, `n manifestele rozicruciene [i `n alte
scrieri similare, `n anumite rituri francmasonice [i, bine`n]eles, `n
simbolurile Arcadiei [i ale r`ului subteran. Al doilea program
impunea ma[ina]iile politice, intrigile [i, dac\ era posibil, o aca-
parare f\]i[\ a puterii – acestea fiind tehnicile folosite de familiile
de Guise [i de Lorena `n secolul al [aisprezecelea [i de arhitec]ii
424 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Frondei `n secolul al [aptesprezecelea. Iar cel de al treilea program
prin care merovingienii `ncercau s\-[i rec`[tige mo[tenirea se refe-
rea la c\s\toriile interdinastice.
O prim\ apreciere ar putea l\sa impresia c\ aceste procedee
bizantine nu erau necesare. S-ar putea crede c\ merovingienii – dac\
erau `ntr-adev\r descenden]ii lui Isus – nu ar fi avut de ce s\ nu `[i
poat\ restabili suprema]ia. Ar fi trebuit doar s\-[i dezv\luie [i s\-[i
dovedeasc\ adev\rata identitate [i lumea i-ar fi recunoscut. Dar, `n
realitate, totul s-ar fi putut s\ nu fie chiar at`t de simplu. Isus `nsu[i
nu fusese recunoscut de c\tre romani. C`nd i se p\ruse avantajos s\ o
fac\, biserica renun]ase la orice fel de scrupule [i aprobase uciderea
lui Dagobert [i detronarea liniei sale de s`nge. O dezv\luire pre-
matur\ a originii lor nu ar fi garantat succesul merovingienilor. Dim-
potriv\, ar fi fost mai degrab\ un e[ec – ar fi generat conflicte `ntre
fac]iuni, ar fi precipitat crizele de credin]\ [i ar fi fost contestat\ at`t
de biseric\ c`t [i de potenta]ii laici. Dac\ nu s-ar fi situat pe pozi]ii de
for]\, merovingienii nu ar fi putut contracara aceste consecin]e – iar
secretul identit\]ii lor, atuul pe care `l de]ineau, ar fi fost jucat [i pier-
dut o dat\ pentru totdeauna. }in`nd cont at`t de realit\]ile istorice c`t
[i de cele politice, acest atu nu trebuia folosit ca o trambulin\ c\tre
putere. Trebuia jucat abia atunci c`nd puterea ar fi fost deja dob`ndit\ –
cu alte cuvinte, trebuia jucat de pe o pozi]ie de for]\.
De aceea, pentru a se putea re`nsc\una, merovingienii erau
obliga]i s\ recurg\ la procedee mai conven]ionale – la procedeele
acceptate `n epoca respectiv\. De cel pu]in patru ori, aceste pro-
cedee i-au adus frustrant de aproape de succes [i au fost z\d\rnicite
doar de calculele gre[ite sau prin for]a lucrurilor, sau de neprev\-
zut. De exemplu, `n secolul al [aisprezecelea, casa de Guise aproape
reu[ise s\ pun\ st\p`nire pe tronul Fran]ei. ~n secolul al [apte-
sprezecelea, Fronda fusese pe punctul de a `l `ndep\rta pe Ludovic
al XIV-lea de pe tron [i de a-l `nlocui cu un reprezentant al casei de
Lorena. La sf`r[itul secolului al nou\sprezecelea, fuseser\ `ntocmite
planurile pentru un fel de rena[tere a unei Sfinte Uniuni, care ar fi
unificat Europa catolic\ – Austria, Fran]a, Italia [i Spania – sub
domnia Habsburgilor. Aceste planuri au fost z\d\rnicite de com-
portamentul schimb\tor [i agresiv al Germaniei [i al Rusiei – care
au provocat o continu\ modificare a alian]elor dintre puterile
majore [i, `n cele din urm\, au precipitat un r\zboi care a detronat
toate dinastiile de pe continent.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 425
~ns\ linia de s`nge merovingian\ a ajuns, probabil, cel mai
aproape de atingerea scopurilor sale `n secolul al optsprezecelea.
Gra]ie alian]elor prin c\s\torie cu Habsburgii, casa de Lorena chiar
a dob`ndit tronul Austriei, adic\ al Sf`ntului Imperiu Roman. C`nd
Maria Antoaneta, fiica lui François de Lorena, a ajuns, de aseme-
nea, regina Fran]ei, mai aveau de a[teptat numai o genera]ie. Dac\
nu ar fi intervenit Revolu]ia Francez\, casa de Habsburg-Lorena ar
fi avut mari [anse ca, la `nceputul secolului al nou\sprezecelea, s\
fie pe punctul de a-[i instaura domina]ia asupra Europei.
Pare s\ fie c`t se poate de limpede c\ Revolu]ia Francez\ a fost
o lovitur\ devastatoare dat\ speran]elor [i aspira]iilor merovingien-
ilor. Datorit\ unui singur cataclism devastator, planurile `ntocmite
[i aplicate cu grij\ vreme de un secol [i jum\tate s-au transformat,
dintr-o dat\, `ntr-o gr\mad\ de moloz. ~n plus, conform referin]elor
din „documentele Prioriei“, se pare c\, `n harababura din timpul
revolu]iei, Sionul a pierdut multe din `nregistr\rile sale pre]ioase –
[i e posibil s\ nu fi fost vorba numai de at`t. Astfel s-ar explica ori-
entarea c\tre un alt gen de mari mae[tri – [i anume c\tre perso-
nalit\]i ale culturii franceze care, ca, de pild\, Nodier, aveau acces
la materiale altminteri imposibil de ob]inut. {i ar putea fi explicat [i
rolul lui Saunière. Predecesorul acestuia, Antoine Bigou, ascun-
sese, poate chiar [i redactase, pergamentele codificate sub nasul
Revolu]iei – [i apoi se refugiase `n Spania, unde murise `n scurt
timp. De aceea este posibil ca, cel pu]in pentru o vreme, Sionul s\
nu fi [tiut exact unde se aflau documentele. Dar, chiar dac\ ar fi
[tiut c\ se aflau `n biserica din Rennes-le-Château, nu le fi putut
recupera f\r\ ajutorul unui preot cooperant aflat la fa]a locului – al
unui om care s\ `ndeplineasc\ ordinele Sionului, s\ nu pun\
`ntreb\ri st`njenitoare, s\ p\streze t\cerea [i s\ nu se amestece `n
activit\]ile ordinului, venind `n conflict cu interesele acestuia. ~n
plus, dac\ pergamentele se refereau la altceva – la ceva ascuns `n
vecin\tatea c\tunului Rennes-le-Château –, un astfel de om ar fi
avut un rol cu at`t mai important.
Saunière a murit f\r\ s\-[i divulge secretul. La fel s-a `nt`mplat
[i cu menajera sa, Marie Denarnaud. ~n anii care au urmat, s-au
efectuat multe s\p\turi `n `mprejurimile s\tucului Rennes-le-Château,
dar nici una dintre acestea nu a dat nici un rezultat. Dac\, a[a cum
am presupus, anumite obiecte de o importan]\ exploziv\ au fost
c`ndva ascunse `n zon\, acestea trebuie s\ fi fost, cu siguran]\,
426 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
`ndep\rtate dup\ ce povestea lui Saunière a `nceput s\ atrag\
aten]ia [i pe v`n\torii de comori – cu excep]ia cazului `n care
obiectele erau ascunse `ntr-un depozit ferit de asemenea cercet\tori;
de exemplu, `ntr-o cript\ subteran\, sub un iaz artificial de pe o
proprietate particular\. O astfel de cript\ ar fi oferit siguran]a nece-
sar\ [i ar fi fost protejat\ `mpotriva excava]iilor neautorizate. O
lucrare de acest gen nu ar fi fost posibil\ `nainte ca iazul s\ fie
secat, iar a[a ceva este greu de f\cut `n mod clandestin – mai ales
de cineva care `ncalc\ o proprietate particular\. De fapt, chiar
exist\ un astfel de iaz `n apropiere de Rennes-le-Château – l`ng\ un
loc numit Lavaldieu (Valea sau V`lceaua lui Dumnezeu) – ceea ce
pare o denumire destul de adecvat\. Acest iaz ar putea fi construit
deasupra unei cripte subterane – din care, `n schimb, s-ar fi putut
ajunge cu u[urin]\, printr-un tunel, `ntr-una din zecile de mii de
grote care ciuruiesc mun]ii din `mprejurimi.
C`t despre pergamentele lui Saunière, dou\ dintre ele – sau, cel
pu]in, facsimile ale acestora – au fost reproduse, publicate [i au circu-
lat pe scar\ larg\. ~n schimb, celelalte dou\ au fost p\strate, cu scrupu-
lozitate, secrete. ~n timpul conversa]iei pe care am purtat-o, Plantard a
afirmat c\, `n prezent, acestea se afl\ la Londra, `ntr-un seif al b\ncii
Lloyds. {i, de aici `nainte, nu am mai reu[it s\ le d\m de urm\.
Dar banii lui Saunière? {tim c\ unii dintre ace[tia par s\ fi fost
ob]inu]i `n urma unei tranzac]ii financiare `n care era implicat
arhiducele Johann von Habsburg. {tim, de asemenea, c\ sume sub-
stan]iale au fost puse, nu numai la dispozi]ia lui Saunière, ci [i a
episcopului din Carcassonne, de c\tre abatele Henri Boudet, paro-
hul din Rennes-les-Bains. Avem motive s\ conchidem c\ pl\]ile
f\cute de Boudet, prin intermediul Mariei Denarnaud, menajera lui
Saunière, reprezentau cea mai mare parte a veniturilor acestuia din
urm\. De unde proveneau resursele financiare ale lui Boudet – el
`nsu[i fiind un preot paroh s\rac – r\m`ne, desigur, un mister. Pare
s\ fie limpede faptul c\ acesta era un reprezentant al Prioriei din
Sion, dar nu putem r\spunde la `ntrebarea dac\ banii proveneau sau
nu direct de la Sion. O surs\ ar fi putut fi tezaurul Habsburgilor. O
alta – Vaticanul, care ar fi putut fi supus unui [antaj la nivel `nalt
at`t de c\tre Sion, c`t [i de c\tre Habsburgi. ~n orice caz, problema
banilor sau a tezaurului din care proveneau a devenit, pe m\sur\ ce
am comparat-o cu descoperirile ulterioare, din ce `n ce mai pu]in
important\ din punctul nostru de vedere. ~ntr-o privire retrospectiv\,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 427
rolul s\u de c\petenie fusese de a ne atrage aten]ia asupra misteru-
lui. Dup\ care p\lise, devenind relativ insignifiant\.
Formulasem ipoteza unei linii de s`nge, cobor`toare din Isus,
care, `n prezent, continu\ s\ existe. Evident, nu puteam fi siguri de
corectitudinea fiec\rui am\nunt al acestei ipoteze. Dar chiar dac\,
ici [i colo, anumite detalii pot fi supuse modific\rii, s`ntem convin[i
de acurate]ea contururilor sale principale. Este posibil, de exemplu,
s\ fi interpretat gre[it sensul activit\]ilor unui anumit mare maestru
sau o alian]\ intervenit\ `n timpul luptelor pentru putere [i al intri-
gilor politice din decursul secolului al optsprezecelea. Dar cerce-
t\rile noastre ne-au convins c\ misterul din Rennes-le-Château
implic\, `ntr-adev\r, o `ncercare serioas\, `ntreprins\ de oameni
influen]i, de a restaura dinastia merovingian\ `n Fran]a, dac\ nu
cumva `n `ntreaga Europ\ – [i c\ preten]ia de legitimitate a unei
astfel de monarhii rezid\ `n descenden]a din Isus a merovingienilor.
Privite din aceast\ perspectiv\, o serie de anomalii, enigme [i
`ntreb\ri f\r\ r\spuns ridicate `n cursul cercet\rilor noastre devin
explicabile. Acela[i lucru se `nt`mpl\ cu foarte multe elemente
aparent ne`nsemnate, dar tot at`t de enigmatice, cum ar fi titlul c\r]ii
asociate cu Nicolas Flamel – The Sacred Book of Abraham the Jew,
Prince, Priest, Levite, Astrologer and Philosopher to the Tribe of
Jews who by the Wrath of God were dispersed amongst the Gauls;
sau acea simbolic\ cup\ a Graalului de]inut\ de Réne d’Anjou, care
`i garanta celui care o putea goli dintr-o singur\ sorbitur\ o viziune a
lui Dumnezeu al\turi de Maria Magdalena; sau Die Chymische
Hochzeit des Christian Rosencreutz, `n care Andrea poveste[te despre
o misterioas\ copil\ de s`nge regal care ajunge la ]\rm `ntr-o barc\ [i
a c\rei mo[tenire de drept `nc\puse pe m`ini islamice; sau taina pe
care o p\stra Poussin – ca [i aceea presupus\ a fi „ascuns\ `n inima“
acelei societ\]i numite Compagnie du Saint-Sacrement.
~n cursul cercet\rilor, am mai `nt`lnit astfel de elemente. La momen-
tul respectiv, ni s-au p\rut de ne`n]eles sau irelevante. Dar acum [i
acestea cap\t\, de asemenea, sens. Acum pare s\ fie clar de ce Ludovic
al XI-lea o considera pe Maria Magdalena originea dinastiei regale a
Fran]ei – o credin]\ care, chiar [i `n contextul secolului al cincispreze-
celea, ni s-a p\rut la `nceput absurd\.1 {i pare s\ fie evident motivul
pentru care se spune c\ pe coroana lui Carol cel Mare – a c\rei copie
face acum parte din `nsemnele regale habsburgice – era gravat\
428 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
inscrip]ia „Rex Salomon“ („Regele Solomon“).2 {i `n]elegem la fel de
bine [i de ce `n Protocoalele ~n]elep]ilor Sionului se vorbe[te despre un
nou rege din „semin]ia sf`nt\ a lui David“.3
~n timpul celui de al Doilea R\zboi Mondial, din motive care
nu au fost niciodat\ explicate `n mod satisf\c\tor, crucea de Lorena
a devenit simbolul for]elor Fran]ei Libere, conduse de Charles de
Gaulle. Acest fapt este destul de ciudat. De ce ar fi fost crucea de
Lorena – blazonul lui Réne d’Anjou – echivalat\ cu `ntreaga Fran]\?
Lorena nu a fost niciodat\ inima Fran]ei. De fapt, `n cea mai mare
parte a istoriei sale, Lorena a fost un ducat independent, un stat
germanic inclus `n Sf`ntul Imperiu Roman.
Pe de-o parte, crucea de Lorena ar fi putut fi adoptat\ datorit\
rolului important jucat de Prioria din Sion `n cadrul Rezisten]ei
Franceze. Pe de alt\ parte, motivul ar fi putut fi leg\tura lui Charles
de Gaulle cu membrii Prioriei din Sion – de exemplu, cu Plantard.
Dar este interesant faptul c\, cu aproape treizeci de ani mai devreme,
crucea de Lorena ap\rea, `n mod incitant, `ntr-o poezie a lui Charles
Péguy. Nu cu mult `nainte de moartea sa `n b\t\lia de la Marna, `n
1914, acesta – un prieten apropiat al lui Maurice Barrès, cel c\ruia `i
apar]ine La Colline Inspirée – a compus urm\toarele versuri:
Les armes de Jésus c’est la croix de Lorraine,
Et le sang dans l’artère et le sang dans la veine,
Et la source de grâce et la claire fontaine;
Les armes de Satan c’est la croix de Lorraine,
Et c’est la même artère et c’est la même veine,
Et c’est la même et la trouble fontaine...
(Armele lui Isus s`nt crucea de Lorena,
{i s`ngele din artere [i s`ngele din vene,
{i izvorul milei [i izvorul ne`ntinat;
Armele lui Satan s`nt crucea de Lorena,
{i acelea[i artere [i acelea[i vene,
{i acela[i s`nge [i izvorul `ntunecat...)4
La sf`r[itul secolului al [aptesprezecelea, reverendul Vincent, istoric
[i anticar din Nancy, a scris o istorie a Sionului `n Lorena. {i a mai scris
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 429
[i o alt\ lucrare, intitulat\ The True History of Saint Sigisbert (Adev\-
rata istorie a Sf`ntului Sigisbert), care con]ine [i o relatare a vie]ii lui
Dagobert al II-lea.5 Pe pagina de titlu al acesteia din urm\, se afl\, ca
motto, un citat din a patra Evanghelie: „El este printre voi [i voi nu ~l
cunoa[te]i“.
Chiar [i `nainte de a ne `ncepe cercet\rile, noi `n[ine eram
agnostici, atitudinea noastr\ nefiind nici pro, nici anti-cre[tin\. ~n
virtutea preg\tirii noastre [i a studiului comparativ al religiilor,
eram adep]ii miezului de adev\r inerent majorit\]ii religiilor lumii,
indiferent de dogma, de teologia [i de forma `n care este construit\
suprastructura acestora. {i, cu toate c\ puteam privi cu respect
aproape toate aceste credin]e, nu o puteam credita pe nici una din-
tre ele cu monopolul adev\rului.
De aceea, c`nd cercet\rile noastre ne-au condus c\tre Isus, am
putut aborda subiectul cu ceea ce speram c\ este un sim] al echili-
brului [i al perspectivei. Nu aveam nici un fel de prejudec\]i sau de
idei preconcepute [i nici un fel de interes personal, nu aveam nimic
de c`[tigat nici confirm`nd, nici infirm`nd ceva anume. {i, `n
m\sura `n care „obiectivitatea“ este posibil\, `l puteam studia pe
Isus `n mod „obiectiv“ – a[a cum este de a[teptat s\ `i studieze un
istoric, de pild\, pe Alexandru sau pe Cezar. Iar concluziile care
s-au n\pustit asupra noastr\, de[i `n mod evident surprinz\toare, nu
erau cutremur\toare. Nu implicau o revizuire a convingerilor noastre
personale [i nici nu bulversau ierarhia noastr\ personal\ de valori.
Dar ce efect puteau avea asupra celorlal]i? Ce efect puteau avea
asupra milioanelor de oameni din `ntreaga lume pentru care Isus este
Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul, M`ntuitorul? ~n ce m\sur\ le amenin]\
credin]a acest Isus privit din punct de vedere istoric, acest preot-rege
pe care cercet\rile noastre l-au scos la lumin\? ~n ce m\sur\ am violat
ceea ce reprezint\, pentru mul]i oameni, cea mai pre]uit\ `n]elegere a
celor sfinte? ~n ce m\sur\ am comis o desacralizare?
Desigur, s`ntem c`t se poate de con[tien]i de faptul c\ investi-
ga]iile noastre ne-au condus c\tre concluzii care, `n multe privin]e,
s`nt contrare anumitor principii de baz\ ale cre[tinismului modern –
c\tre concluzii care s`nt eretice sau poate chiar blasfemiatoare. Din
punctul de vedere al anumitor dogme consacrate, am c\zut, f\r\
`ndoial\, `n acest p\cat. Dar noi credem nu numai c\ nu am pro-
fanat, c\ nici m\car nu am diminuat, imaginea lui Isus `n ochii
430 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
celor care `l venereaz\ `ntr-adev\r. {i, chiar dac\ noi `n[ine nu
putem fi de acord cu divinitatea lui Isus, concluziile noastre nu `i
`mpiedic\ pe al]ii s\ o fac\. Pur [i simplu, nu exist\ nici un motiv
pentru care Isus s\ nu se fi putut c\s\tori [i z\misli copii,
p\str`ndu-[i totu[i originea divin\. Nu exist\ nici un motiv pentru
care divinitatea sa s\ fi fost dependent\ de castitatea sexual\. Chiar
dac\ era Fiul lui Dumnezeu, nu exist\ nici un motiv care s\ `l fi
`mpiedicat s\ se cunune [i s\ devin\ un tat\ de familie.
Fundamentul teologiei cre[tine este premisa c\ Isus este Dum-
nezeu `ntrupat. Cu alte cuvinte, Dumnezeu, milostivindu-se de
crea]ia Sa, s-a `ntrupat pe Sine `nsu[i `n aceast\ crea]ie [i [i-a asu-
mat forma uman\. Proced`nd astfel, se putea familiariza, prin inter-
mediul cunoa[terii directe, ca s\ spunem a[a, cu condi]ia uman\.
Putea sim]i, nemijlocit, nenorocirile care se abat asupra unei fiin]e
umane. Putea `n]elege, `n cel mai profund sens, ce `nseamn\ s\ fii
om – se putea confrunta, din perspectiva unui om, cu chinul sin-
gur\t\]ii, cu suferin]ele, cu neputin]a [i cu tragedia mor]ii, a[a cum
s`nt acestea impuse de statutul de fiin]\ omeneasc\. ~n virtutea
`ntrup\rii sale, Dumnezeu putea cunoa[te omul `ntr-un sens pe care
Vechiul Testament nu `l permite. Renun]`nd la r\ceala [i deta[area
olimpian\, putea `mp\rt\[i, direct, soarta omeneasc\. Astfel, putea
r\scump\ra aceast\ soart\ – o putea confirma [i verifica `mp\rt\-
[ind-o, suferind din cauza ei [i chiar fiind sacrificat.
Semnifica]ia simbolic\ a lui Isus const\ `n faptul c\ este un Dum-
nezeu expus `ntregului spectru de suferin]e umane – expus cu-
noa[terii directe a celor implicate de statutul de fiin]\ uman\. Dar ar
fi fost posibil ca Dumnezeu, `ntrupat `n Isus, s\ pretind\ `ntr-adev\r
c\ este om, c\ acoper\ `n totalitate spectrul experien]elor umane, f\r\
s\ fi cunoscut dou\ dintre fa]etele fundamentale, dou\ dintre fa]etele
esen]iale ale condi]iei umane? Ar fi putut Dumnezeu pretinde c\
existen]a uman\ `i este cunoscut\ `n totalitate, f\r\ s\ se confrunte
dou\ aspecte at`t de esen]iale cum s`nt sexualitatea [i paternitatea?
Noi nu credem a[a ceva. De fapt, credem c\ `ntruparea sa sim-
bolizeaz\ `ntr-adev\r ceea ce s-a inten]ionat s\ simbolizeze numai dac\
Isus a fost c\s\torit [i a avut copii. Isus cel descris de Evanghelii [i de
cre[tinismul `mp\m`ntenit este, `n ultim\ instan]\, incomplet – un Dum-
nezeu a c\rui `ntrupare ca om este doar par]ial\. S`ntem de p\rere c\
acea imagine lui Isus pe care au conturat-o cercet\rile noastre este mult
mai veridic\ dec`t aceea zugr\vit\ de cre[tinism.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 431
A[adar, `n cele din urm\, nu credem c\ l-am compromis sau c\ l-am
minimalizat pe Isus. Nu credem c\ a avut de suferit din cauza con-
cluziilor la care ne-au condus cercet\rile noastre. Din investiga]ia
noastr\ s-a desprins un Isus viu [i plauzibil – un Isus a c\rui via]\ este,
deopotriv\, semnificativ\ [i inteligibil\ pentru omul modern.
Nu putem s\ indic\m un singur om [i s\ pretindem c\ acela este
descendentul direct al lui Isus. Arborii genealogici se ramific\, se
subdivid [i, `n decursul secolelor, se `nmul]esc, devenind adev\rate
p\duri. ~n Marea Britanie [i `n Europa de ast\zi exist\ cel pu]in o
duzin\ de familii – fiecare av`nd numeroase ramuri colaterale – care
provin din stirpea merovingian\. Dintre acestea fac parte casa de
Habsburg-Lorena (actualul duce onorific de Lorena [i Rege onorific
al Ierusalimului), familiile Plantard, Luxemburg, Montpézat, Mon-
tesquiou [i multe altele. Conform „documentelor Prioriei“, [i familia
Sinclair din Marea Britanie este aliat\ cu linia de s`nge merovin-
gian\, a[a cum s`nt [i diverse ramuri ale familiei Stuart. {i, printre
altele, familia Devonshire pare s\ fie [i ea parte a secretului. Multe
dintre aceste familii [i-ar putea revendica descenden]a din Isus [i
dac\, `ntr-un anumit moment din viitor, un singur om va trebui s\ fie
`nf\]i[at drept un nou preot-rege, nu putem spune care va fi acela.
~n orice caz, c`teva lucruri s`nt clare. Din punctul nostru de vedere,
descendentul direct al lui Isus nu ar putea fi considerat deosebit de noi,
ceilal]i, datorit\ esen]ei sale divine [i miraculoase. {i aceast\ atitudine
este, cu siguran]\, `mp\rt\[it\ de marea majoritate a contemporanilor
no[tri. B\nuim c\ [i Prioria este de aceea[i p\rere. ~n plus, revela]ia
apari]iei unei persoane sau a unui grup de persoane care ar fi descen-
den]ii lui Isus, nu ar zgudui lumea a[a cum ar fi f\cut-o cu nu mai mult
de un secol sau dou\ `n urm\. Chiar dac\ ar exista „dovezi incontesta-
bile“ ale acestei descenden]e, mul]i oameni ar ridica pur [i simplu din
umeri [i ar `ntreba: „{i ce-i cu asta?“ Ca urmare, s-ar p\rea c\ planurile
elaborate de Prioria din Sion au pu]ine [anse de reu[it\ – `n afara cazu-
lui `n care acestea au anumite leg\turi extrem de importante cu politica.
Oricare ar fi repercusiunile teologice ale concluziilor noastre, pare destul
de evident faptul c\ exist\ [i alte repercusiuni – repercusiuni politice al
c\ror poten]ial impact poate fi enorm, afect`nd con[tiin]a, valorile [i
institu]iile lumii contemporane, ale acestei lumi `n care tr\im.
~n anumite momente din trecut, diversele familii ale descenden]ilor
merovingieni s-au implicat profund `n politic\, incluz`nd printre
432 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
obiectivele lor ob]inerea puterii. Se pare c\ acela[i lucru se poate afirma
[i despre Prioria din Sion [i despre o serie dintre marii s\i mae[tri. Nu
avem motive s\ presupunem c\, `n zilele noastre, politica nu ar
prezenta, pentru Prioria din Sion, aceea[i importan]\ ca linia de s`nge.
~ntr-adev\r, faptele sugereaz\ c\ Sionul are `n vedere o unificare a ceea
ce obi[nuim s\ numim biseric\ cu ceea ce obi[nuim s\ numim stat – o
unificare a spiritualului cu laicul, a sacrului cu profanul, a religiei cu
politica. ~n multe dintre documentele sale, Sionul afirm\ c\, respect`nd
tradi]ia merovingian\, noul rege „va domni dar nu va guverna“. Cu alte
cuvinte, va fi un preot-rege, al c\rui rol va fi, `n primul r`nd, ritual [i
simbolic; iar adev\ratele probleme ale guvern\rii vor fi rezolvate de
altcineva – de Prioria din Sion, din c`te ne putem imagina.
~n decursul secolului al nou\sprezecelea, Prioria din Sion, acti-
v`nd prin intermediul francmasoneriei [i al societ\]ii Hiéron du Val
d’Or, a `ncercat s\ `ntemeieze un Sf`nt Imperiu Roman ren\scut [i
„actualizat“ – un fel de Statele Unite teocratice ale Europei, con-
duse, `n acela[i timp, de Habsburgi [i de o biseric\ radical refor-
mat\. Proiectul a fost z\d\rnicit de Primul R\zboi Mondial [i de
pr\bu[irea dinastiilor domnitoare din Europa. Dar este rezonabil s\
presupunem c\ actualele obiective ale Sionului s`nt, `n esen]\ – [i
cel pu]in `n linii mari – similare cu ale societ\]ii Hiéron du Val d’Or.
Nu este nevoie s\ mai spunem c\ modul `n care am definit noi
aceste obiective nu poate fi dec`t speculativ. Dar ele par s\ includ\
Statele Unite teocratice ale Europei – o confedera]ie trans sau
pan-european\ reprezent`nd un imperiu modern, condus de o dinastie
cobor`toare din Isus. Aceasta ar ocupa nu numai acel tron care
simbolizeaz\ puterea politic\ [i laic\, ci [i, dup\ cum este u[or de
imaginat, tronul Sf`ntului Petru. Sub aceast\ autoritate suprem\, ar
putea exista o re]ea interconectat\ de regate sau de principate, unite
prin alian]e dinastice [i c\s\torii mixte – un fel de „sistem feudal“
al secolului dou\zeci, dar f\r\ abuzurile asociate de obicei cu acest
termen. Iar adev\rata guvernare ar fi, probabil, responsabilitatea
Prioriei din Sion – care ar putea lua, s\ zicem, forma unui Parla-
ment European investit cu puterea executiv\ [i/sau legislativ\.
~n afacerile interna]ionale, o astfel de Europ\ ar reprezenta o
nou\ for]\ politic\ unificat\ – o entitate al c\rei statut ar fi, `n
ultim\ instan]\, comparabil cu cel al Uniunii Sovietice sau cu al
Statelor Unite ale Americii. {i, fire[te, ar putea deveni mai puter-
nic\ ca niciodat\, pentru c\ s-ar baza pe o funda]ie spiritual\ [i
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 433
emo]ional\ ad`nc `nr\d\cinat\, mai degrab\ dec`t pe una abstract\,
teoretic\ sau ideologic\. Ar face apel nu numai la con[tiin]a oame-
nilor, ci [i, `n aceea[i m\sur\, la sufletul lor. {i-ar extrage puterea
din interceptarea spiritului colectiv al Europei Occidentale, trezin-
du-i impulsurile religioase fundamentale.
Un astfel de program ar putea p\rea donquijotesc. Dar, p`n\
acum, istoria ar fi trebuit s\ ne `nve]e s\ nu subestim\m nici po-
ten]ialul unui spirit colectiv nici puterea care poate fi dob`ndit\
manevr`ndu-l. P`n\ acum c`]iva ani, ar fi fost greu de crezut c\ un
fanatic religios – f\r\ a avea o armat\ [i f\r\ spijinul unui partid
politic, f\r\ a avea la dispozi]ie nimic altceva dec`t charisma sa [i
foamea religioas\ a unui popor – poate r\sturna un edificiu at`t de
modern [i at`t de minunat `nzestrat ca regimul {ahului din Iran. Dar
exact asta a reu[it s\ fac\ Ayatolahul Khomeini.
Desigur, spusele noastre nu trebuie considerate un avertisment.
Nu compar\m, implicit sau explicit, Prioria din Sion cu Ayatolahul.
Nu avem nici un motiv pentru a considera Prioria din Sion sinistr\ –
a[a cum ar putea fi considerat demagogul din Iran. Dar acesta din
urm\ constituie o m\rturie elocvent\ `n favoarea tr\s\turilor ad`nc
`nr\d\cinate, a energiei, a for]ei latente a impulsului religios – [i a
modului `n care acest impuls poate fi canalizat `n scopuri politice.
Nu este neap\rat necesar ca un astfel de deznod\m`nt s\ atrag\
dup\ sine un abuz de putere. Ar putea fi la fel de l\udabil ca cele la
care au ajuns Churchill sau de Gaulle `n timpul celui de al Doilea
R\zboi Mondial. Impulsul religios poate fi canalizat `ntr-o infini-
tate de direc]ii. Este sursa unei imense puteri poten]iale. {i este
prea des ignorat sau trecut cu vederea de guvern\rile moderne,
bazate numai pe ra]iune [i adesea `nc\tu[ate de aceasta. Impulsul
religios reflect\ o necesitate psihologic\ [i emo]ional\ profund\.
Iar necesit\]ile psihologice [i emo]ionale s`nt la fel de reale ca
nevoia de hran\, de ad\post sau de securitate material\.
{tim acum c\ Prioria din Sion nu este o organiza]ie de „exalta]i“.
{tim c\ este mul]umitor finan]at\ [i c\ din r`ndurile ei fac parte
persoane influente, care ocup\ pozi]ii de mare r\spundere `n dome-
niile politic, economic, al mass-mediei [i al artelor – sau c\, cel
pu]in, [tie s\ ob]in\ sprijinul acestora. {tim c\, `ncep`nd din 1956,
num\rul membrilor s\i a crescut de peste patru ori, ca [i cum s-ar
mobiliza sau s-ar preg\ti pentru ceva anume. {i chiar Plantard ne-a
spus c\ el [i ordinul s\u lucrau la un calendar al ac]iunilor de
434 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

`ntreprins mai mult sau mai pu]in exact. {tim, de asemenea, c\, tot
`ncep`nd din 1956, Sionul a scos la lumin\ anumite informa]ii – `n
mod discret [i tentant, bucat\ cu bucat\, `n cantit\]i bine dozate,
suficiente doar pentru a furniza indicii ademenitoare. Acele indicii
ne-au determinat s\ scriem aceast\ carte.
Prioria din Sion inten]ioneaz\ s\-[i „dea c\r]ile pe fa]\“ atunci c`nd
va sosi timpul potrivit. Toate sistemele politice [i ideologice care, `n
primii ani ai secolului nostru, p\reau s\ promit\ at`t de multe, s-au
dovedit, `n realitate, mai mult sau mai pu]in falimentare. Comunismul,
ANEXA
socialismul, capitalismul, democra]ia `n stil occidental – toate acestea
[i-au `nc\lcat promisiunile `ntr-un fel sau `n altul, [i-au nemul]umit
sus]in\torii [i nu au reu[it s\ `ndeplineasc\ speran]ele pe care le-au gen-
erat. Datorit\ `ngustimii min]ii, a incapacit\]ii de a privi `n perspectiv\
Prezumtivii mari mae[tri
[i a abuzurilor `n serviciu, politicienii nu mai inspir\ `ncredere, ci doar
suspiciuni. ~n Occidentul de azi, cre[te cinismul, nemul]umirea, s-a
ai Prioriei din Sion
pierdut orice speran]\. Stresul psihic, anxietatea [i disperarea s`nt `n
cre[tere. Dar, `n acela[i timp, se intensific\ c\utarea sensului vie]ii, a
`mplinirii emo]ionale, a unei dimensiuni spirituale a existen]ei, a ceva JEAN DE GISORS. Conform „documentelor Prioriei“, Jean de
`n care s\ putem crede cu adev\rat. Oamenii t`njesc dup\ un nou sens Gisors a fost primul mare maestru independent al Prioriei din Sion,
al sacrului, ceea ce echivaleaz\, de fapt, cu o re`nsufle]ire complet\ a asum`ndu-[i acest rang `n urma „t\ierii ulmului“ [i a separ\rii de
religiei – eviden]iat\, de exemplu, prin proliferarea sectelor [i a cultelor Cavalerii Templieri din anul 1188. S-a n\scut `n 1133 [i a murit `n
[i prin valul de fundamentalism din Statele Unite. Este, de asemenea, 1220. A fost cel pu]in seniorul oficial al fort\re]ei Gisors din Nor-
tot mai puternic\ dorin]a de a descoperi un „conduc\tor“ adev\rat – nu mandia, unde se desf\[urau, prin tradi]ie, `nt`lnirile dintre regii
un führer, ci o personalitate spiritual\ benefic\, un `n]elept, un „preot- Angliei [i ai Fran]ei [i unde, `n 1188, a avut loc o `nc\ierare bizar\,
rege“ c\ruia omenirea s\-i acorde, f\r\ team\, `ncrederea. Civiliza]ia care a atras dup\ sine t\ierea ulmului. P`n\ `n 1193, Jean a fost va-
noastr\ este suprasaturat\ de materialism [i `ncepe s\ con[tientizeze o salul regelui Angliei – al lui Henric al II-lea [i apoi al lui Richard I.
cerin]\ mult mai acut\. ~ncepe s\ `[i `ndrepte privirile `n alt\ parte, Avea, de asemenea, domenii `n Anglia – `n Sussex, dar [i mo[ia
c\ut`ndu-[i `mplinirea dorin]elor emo]ionale, psihologice [i spirituale. Tichfield din Hampshire. Conform „documentelor Prioriei“, s-ar fi
O astfel de atmosfer\ ar putea p\rea extraordinar de propice `nt`lnit cu Thomas Becket `n anul 1169. Nu exist\ nici o `nre-
pentru `ndeplinirea obiectivelor Prioriei din Sion. Pune Sionul `n gistrare de sine st\t\toare a acestei `nt`lniri, dar Becket a fost la
postura de a putea oferi o alternativ\ a actualului sistem social [i Gisors `n 1169 [i trebuie s\ fi intrat cumva `n contact cu seniorul
politic. {i este foarte pu]in probabil ca aceast\ alternativ\ s\ repre- fort\re]ei.
zinte Utopia sau Noul Ierusalim.Dar ]in`nd cont c\ satisface nece-
sit\]i pe care actualul sistem nici m\car nu le recunoa[te, s-ar putea MARIE DE SAINT-CLAIR. Informa]iile despre Marie de
dovedi extrem de atractiv\. Saint-Clair s`nt `nc\ [i mai s\r\c\cioase dec`t cele despre Jean de
Exist\ cre[tini evlavio[i care nu ezit\ s\ interpreteze Apocalipsa Gisors. N\scut\ `n jurul anului 1192, era una dintre descendentele
drept un holocaust nuclear. Cum ar putea fi interpretat\ apari]ia
lui Henry de Saint-Clair, baron de Rossylin, din Sco]ia, care `l
unui descendent direct al lui Isus? Pentru un public receptiv, ar
`nso]ise pe Godfroi de Bouillon `n prima cruciad\. Domeniul
putea reprezenta, `ntr-un anumit fel, A Doua Venire.
Rossylin este situat destul de aproape de cel mai important pretorat
436 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
din Sco]ia al templierilor, iar capela Rossylin, construit\ `n secolul
al cincisprezecelea, a fost inclus\ `n legendele Roza-Crucii [i ale
francmasoneriei. Bunica Mariei de Saint-Clair a intrat, prin c\s\-
torie, `n familia francez\ Chaumont – ceea s-a `nt`mplat [i cu Jean
de Gisors. De aceea, genealogiile familiilor Chaumont, Gisors [i
Saint-Clair s`nt str`ns `mpletite. Exist\ unele dovezi conform c\rora
Marie de Saint-Clair ar fi fost, de fapt, a doua so]ie a lui Jean de
Gisors, dar nu am putut s\ ob]inem o confirmare deplin\ `n acest
sens. Conform genealogiilor din „documentele Prioriei“, mama
Mariei ar fi fost o oarecare Isabel Levis. Acest nume de familie,
care pare s\ fie de origine iudaic\, apare frecvent `n Languedoc,
unde a[ez\rile evreie[ti dateaz\ dinaintea epocii cre[tine.
GUILLAUME DE GISORS. Guillaume de Gisors, nepotul lui
Jean de Gisors, s-a n\scut `n 1219. Am `nt`lnit deja acest nume `n
relatarea despre capul misterios g\sit `n pretoratul templier din
Paris dup\ arest\rile din 1307. ~n plus, `n ceea ce `l prive[te, am
g\sit o singur\ referin]\ extern\, dat`nd din 1244, `n care se
men]ioneaz\ c\ avea rang de cavaler. Conform genealogiilor din
„documentele Prioriei“, sora sa s-a c\s\torit cu un anume Jean de
Plantard. „Documentele Prioriei“ men]ioneaz\, de asemenea, c\
Guillaume a fost atras `n Ordinul Cor\biei [i al Dublei Semiluni, `n
1269. Acest ordin fusese creat de Ludovic al IX-lea (Sf`ntul
Ludovic) pentru nobilii care l-au `nso]it `n nefasta cruciad\ a [asea.
Dac\ Guillaume de Gisors f\cea parte din Ordin, atunci trebuie s\
se fi aflat al\turi de Sf`ntul Ludovic `n timpul campaniei din Egipt.
EDOUARD DE BAR. N\scut `n 1302, Edouard, conte de Bar,
`i era nepot de bunic lui Eduard I al Angliei [i nepot de unchi lui
Eduard al II-lea. Provenea dintr-o familie care se bucurase de influ-
en]\ `n Ardeni `nc\ din epoca merovingian\ [i era, aproape cu cer-
titudine, `nrudit\ cu dinastia merovingian\. Fiica lui Edouard s-a
m\ritat cu un membru al casei de Lorena [i, ulterior, genealogiile
familiilor Bar [i Lorena au ajuns s\ fie str`ns `mpletite.
~n 1308, la v`rsta de 6 ani (!), Edouard l-a `nso]it pe ducele de
Lorena `n lupt\, a fost capturat [i nu a fost r\scump\rat p`n\ `n 1314.
C`nd a devenit major, a cump\rat domeniul Stenay de la unul din
unchii s\i, Jean de Bar. ~n 1324, a luat parte la diverse opera]iuni
militare, fiind aliat cu Ferry de Lorena [i Jean de Luxemburg – [i se
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 437
pare c\ aceast\ cas\ de Luxemburg, ca [i aceea de Lorena, era de
origine merovingian\. ~n 1336, Edouard a murit `ntr-un naufragiu
l`ng\ coasta Ciprului.
Nici o surs\ independent\ nu ne-a putut furniza dovada
existen]ei unei leg\turi `ntre Edouard de Bar [i Guillaume de
Gisors. Dar, conform genealogiilor din „documentele Prioriei“,
Edouard era str\nepotul de unchi al so]iei lui Guillaume, Iolande de
Bar. Nu am putut confirma aceast\ leg\tur\ de rudenie, dar nici nu
am g\sit nimic care s\ o infirme.
Dac\, a[a cum se men]ioneaz\ `n „documentele Prioriei“,
Edouard a devenit mare maestru al Sionului `n 1307, `nseamn\ a
f\cut-o la v`rsta de cinci ani. Acest lucru nu este neap\rat improba-
bil – dac\ ]inem cont c\ a fost capturat, pe c`mpul de lupt\, c`nd
avea [ase. P`n\ c`nd Edouard a deveni major, comitatul de Bar a
fost condus de unchiul s\u, Jean de Bar, care avea rolul unui
regent. Este posibil ca Jean s\ fi activat [i `n calitate de “mare
maestru regent“. Dar numirea unui b\ie]el de cinci ani `n func]ia de
mare maestru pare lipsit\ de sens – `n afara cazului `n care acce-
derea la aceast\ func]ie ar fi fost cumva influen]at\ de ereditate sau
de linia de s`nge.
JEANNE DE BAR. Jeanne de Bar s-a n\scut `n anul 1295,
fiind sora mai mare a lui Edouard. A[adar, Eduard I al Angliei `i
era bunic, iar Eduard al II-lea `i era unchi. ~n 1310, la cincisprezece
ani, a devenit so]ia contelui de Warren, Surrey, Sussex [i Strathern –
de care a divor]at cu cinci ani mai t`rziu, c`nd acesta a fost excomu-
nicat pentru adulter. Dar ea a continuat s\ locuiasc\ `n Anglia [i, cu
toate c\ nu am putut g\si nici o `nregistrare detaliat\ a `ndeletnicir-
ilor sale, se pare c\ era `n rela]ii extrem de cordiale cu casa regal\ a
Angliei. La fel de cordiale erau, dup\ toate aparen]ele, [i rela]iile ei
cu regele Fran]ei – care, `n 1345, a invitat-o s\ revin\ pe continent,
unde a devenit regenta comitatului Bar. ~n 1353 – `n pofida
r\zboiului de o sut\ de ani [i a ostilit\]ii ulterioare dintre Anglia [i
Fran]a – Jeanne s-a re`ntors `n Anglia. ~n 1356, c`nd monarhul
francez a fost capturat `n b\t\lia de la Poitiers [i `ntemni]at `n
Anglia, Jeanne a c\p\tat permisiunea de a-l „consola“ [i de a-i
purta de grij\. {i se spune c\, `n r\stimpul `ndelungat al `ncarcer\rii
regelui, i-ar fi fost metres\, de[i am`ndoi aveau o v`rst\ destul de
`naintat\. Jeanne a murit la Londra, `n anul 1361.
438 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

Conform „documentelor Prioriei“, Jeanne de Bar a condus Prio-

ria din Sion doar p`n\ `n 1351 – de[i moartea sa a survenit abia
dup\ zece ani. Astfel, dintre to]i marii mae[tri, ea pare s\ fie singu-
ra care [i-a abandonat pozi]ia, a abdicat sau a fost `nl\turat\.

JEAN DE SAINT-CLAIR. Cercet\rile noastre nu au scos la

lumin\, efectiv, nimic legat de Jean de Saint-Clair, care pare s\ fi
fost, `ntr-adev\r, un personaj lipsit de importan]\. S-a n\scut `n
jurul anului 1329, fiind descendentul caselor de Chaumont, Gisors
[i Saint-Clair-sur-Epte. Conform genealogiilor din „documentele
Prioriei“, bunicul s\u a fost c\s\torit cu m\tu[a lui Jeanne de Bar.
Aceast\ rela]ie este, cu siguran]\, insuficient\, cu toate acestea pare
s\ sugereze c\ func]ia de mare maestru al Sionului le era atribuit\,
`n exclusivitate, membrilor unei re]ele de familii `nrudite.

BLANCHE D’EVREUX. Blanche d’Evreux era de fapt, Blanche

de Navara, fiica regelui Navarei. S-a n\scut `n anul 1332. A mo[te-
nit de la tat\l s\u dou\ comitate `nvecinate cu Gisors: Longueville
[i Evreux; iar `n 1359 a devenit [i contes\ de Gisors. Cu zece ani
`nainte se c\s\torise cu Filip al VI-lea, regele Fran]ei, prin inter-
mediul c\ruia este aproape sigur c\ a cunoscut-o pe Jeanne de Bar.
{i-a petrecut o mare parte a vie]ii la castelul Neuphle, l`ng\ Gisors,
unde a [i murit `n anul 1398.
Numeroase legende istorisesc c\ ar fi fost pasionat\ de studiile
[i experien]ele alchimice, iar tradi]ia vorbe[te despre laboratoarele
aflate, cu siguran]\, `n castelul ei. Se spune c\ ar fi fost `n posesia
unei lucr\ri alchimice de o valoare inestimabil\, scris\ `n Langue-
doc `n secolul al paisprezecelea, dar av`nd la baz\ un manuscris
vechi de [apte sute de ani, din ultimele zile ale dinastiei mero-
vingiene. {i se presupune, de asemenea, c\ ar fi fost protectoarea
lui Nicolas Flamel.

NICOLAS FLAMEL. Pe lista marilor mae[tri, Flamel este

primul nume al unei persoane care nu are nici o leg\tur\ de s`nge
cu familiile men]ionate `n genealogiile din „documentele Prioriei“
[i se pare c\, `ncep`nd cu el, demnitatea de mare maestru al Sionu-
lui a `ncetat s\ mai fie, `n exclusivitate, o sinecur\ de familie.
Flamel s-a n\scut `n jurul anului 1330 [i a lucrat o vreme la Paris, Familiile Gisors, Payen [i Saint-Clair
ca scrib sau copist. ~n virtutea ocupa]iei sale, prin m`ini i-au trecut Din lucrarea lui Henri Lobineau (Henri de Lénoncourt)
440 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
multe c\r]i rare [i a c\p\tat experien]\ `n ceea ce prive[te pictura,
poezia, matematica [i arhitectura. {i a `nceput s\ fie interesat de
alchimie, de Cabal\ [i de doctrina hermetic\.
Conform propriei sale relat\ri, `n jurul anului 1361, Flamel a
dat `nt`mpl\tor peste un text referitor la alchimie care avea s\-i
transforme via]a. Titlul complet al acestuia este interesant [i
derutant deopotriv\: The Sacred Book of Abraham the Jew, Prince,
Priest, Levite, Astrologer and Philosopher to the Tribe of Jews who
by the Wrath of God were dispersed amongst the Gauls. Ulterior,
lucrarea a devenit una dintre cele mai renumite din tradi]ia ezo-
teric\ occidental\. Se spune c\ originalul ar fi fost p\strat `n Biblio-
teca Arsenalului din Paris. Iar copiile au fost studiate cu asiduitate,
cu religiozitate [i, dup\ toate aparen]ele, zadarnic, de genera]ii
succesive de a[a-zi[i speciali[ti.
Flanel a povestit c\ a studiat cartea cu aten]ie [i f\r\ prea mare
succes vreme de dou\zeci [i unu de ani. ~n cele din urm\, cu ocazia
unei c\l\torii `n Spania, a pretins c\ ar fi `nt`lnit, `n Léon, un evreu
convertit, care l-a ajutat s\ o `n]eleag\. Dup\ `ntoarcerea la Paris, a
pus `n aplicare cele `nv\]ate [i se spune c\ astfel ar fi realizat prima
sa transmutare alchimic\ `ncununat\ de succes, la amiaza unei zile
de 17 ianuarie – data care se repet\, cu persisten]\, c`nd este vorba
de Saunière [i de Rennes-le-Château.
Indiferent dac\ relatarea este sau nu exact\, este sigur faptul c\
Flamel a devenit extraordinar de bogat. C\tre sf`r[itul vie]ii,
de]inea, numai `n Paris, treizeci de case [i de terenuri. Dar se pare
c\, `n acela[i timp, era un om modest, care nu-[i etala influen]a [i
care `[i cheltuia averea `n scopuri caritabile. ~n 1413, fondase [i
`nzestrase paisprezece spitale, [apte biserici [i trei capele `n Paris [i
un num\r similar `n Boulogne – vechiul comitat al tat\lui lui God-
froi de Bouillon. Posteritatea l-a apreciat, probabil, `n mai mare
m\sur\ datorit\ altruismului s\u dec`t datorit\ succesului s\u
r\sun\tor. Chiar [i `n secolul al optsprezecelea, era respectat de
oameni ca Isaac Newton, care i-a studiat am\nun]it lucr\rile, a
f\cut, din abunden]\, `nsemn\ri pe marginea acestora [i chiar a
copiat unele dintre ele, scriindu-le de m`n\.
RENÉ D’ANJOU. Nu am descoperit nici o `nregistrare a vre-
unei `nt`lniri `ntre Flamel [i René d’Anjou. Dar, `n acela[i timp,
despre René existau destule materiale asupra c\rora trebuia s\
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 441
medit\m. De[i pu]in cunoscut ast\zi, René d’Anjou a fost una din-
tre cele mai importante personalit\]i ale culturii europene din
perioada prerenascentist\. N\scut `n 1408, pe parcursul vie]ii sale a
reu[it s\ devin\ de]in\torul unui impresionat [ir de titluri. Dintre
cele mai importante, se pot enumera: conte de Bar, conte de
Provence, conte de Piedmont, conte de Guise, duce de Calabria,
duce de Anjou, duce de Lorena, rege al Ungariei, rege al Neapo-
lelui [i Siciliei, rege al Aragonului, Valenciei, Majorc\i [i Sardiniei –
[i, probabil cel mai sonor, rege al Ierusalimului. Cel din urm\ era,
desigur, `n `ntregime onorific. Cu toate acestea, sugera o continui-
tate care cobora p`n\ la Godfroi de Bouillon [i recunoscut\ de
ceilal]i potenta]i europeni. Una din fiicele sale, Marguerite d’An-
jou, s-a c\s\torit `n 1445 cu Henric al VI-lea al Angliei [i a avut un
rol proeminent `n R\zboiul celor Dou\ Roze.
Conform „documentelor Prioriei“, René a devenit mare maestru
al Sionului `n 1418 – la v`rsta de zece ani – [i se spune c\ unchiul
s\u, Louis, ar fi de]inut func]ia de „mare maestru regent“ p`n\ `n
1428. Cercet\rile noastre au scos la lumin\ faptul c\ René a fost
atras, `n 1428, `ntr-un fel de ordin – l’Ordre du Lévrier Blanc
(„Ordinul Ogarului Alb“) – dar nu am mai descoperit alte infor-
ma]ii importante `n aceast\ privin]\. Trebuie s\ fi fost, cu siguran]\,
un alt nume al Sionului.
La un moment dat din perioada 1420 [i 1422, cardinalul de
Lorena a creat un alt ordin, l’Ordre de la Fidélité (Ordinul Bunei
Credin]e), [i René a fost acceptat ca membru fondator. Iar `n 1448,
René a `nfiin]at propriul s\u ordin, Ordinul Semilunii. René `nsu[i
a descris acest ordin ca fiind o nou\ versiune a vechiului Ordin al
Cor\biei [i al Dublei Semiluni, din care f\cuse parte Guillaume de
Gisors cu un secol [i jum\tate `nainte. Printre primii Cavaleri ai
Semilunii se num\raser\: Francesco Sforza, duce de Milano [i tat\l
protectorului lui Leonardo da Vinci; contele de Lénencourt –
despre care „documentele Prioriei“ relateaz\ c\ ar fi `ntocmit
genealogiile din Dossiers Secrets; [i un oarecare Ferri, seniorul
unei feude importante din Lorena epocii merovingiene, numite
Sion-Vaudémont. Prin intermediul acestor personalit\]i, René
inten]iona, ca s\ spunem a[a, s\ dea o ripost\ Ordinului Jartierei
din Anglia [i Ordinului L`nii de Aur din Burgundia. Dar, din
motive r\mase neelucidate, Ordinul Semilunii a st`rnit nemul]u-
mirea fe]elor biserice[ti [i a fost desfiin]at de c\tre Pap\.
442 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Actuala cruce a Lorenei – simbolul armatei franceze libere –
provine, `n ultim\ instan]\, de la René d’Anjou. C`nd a devenit
duce de Lorena, acesta [i-a ales drept blazon crucea cu dou\ bra]e
orizontale care ne e acum familiar\.
IOLANDE DE BAR. N\scut\ `n jurul anului 1428, Iolande de
Bar a fost fiica lui René d’Anjou. ~n 1445, s-a c\s\torit cu Ferri,
senior de Sion-Vaudémont [i unul dintre primii cavaleri din
Ordinul Semilunii `nfiin]at de René. Dup\ moartea lui Ferri,
Iolande [i-a petrecut cea mai mare parte a vie]ii la Sion-Vaudémont
– care, sub auspiciile ei, s-a transformat dintr-un centru de pelerinaj
local `ntr-un loc considerat sacru de `ntreaga Lorena. ~n `ndep\rta-
tul s\u trecut p\g`n, locul se mai bucurase de un astfel de statut [i,
ulterior, acolo a fost descoperit\ o statuie a lui Rosemerthe, vechea
Zei]\ Mam\ a Galo-Teutonilor. Locul fusese considerat sacru [i `n
anii de `nceput ai cre[tin\t\]ii – cu toate c\ atunci i se spunea
Muntele Semita, un nume av`nd conota]ii mai degrab\ iudaice dec`t
cre[tine. ~n epoca merovingian\, acolo a fost `n\l]at\ o statuie a
Sfintei Fecioare [i, `n anul 1070, contele de Vaudémont din acea
vreme se auto-proclamase, `n mod oficial, „vasal al ~mp\r\tesei
Cerurilor“. Tot `n mod oficial, „Sf`nta Fecioar\ din Sion“ a fost
declarat\ „Suzerana Comitatului Vaudémont“ [i, dup\ ce a fost
recunoscut\ drept protectoare `ntregii Lorene, `n cinstea ei se orga-
niza un festival `n luna mai a fiec\rui an. Cercet\rile noastre au
scos la lumin\ un hrisov dat`nd din 1396, care se refer\ la o fr\]ie
cavalereasc\ special\ `ntemeiat\ `n jurul acelui munte, Confreria
Cavalerilor de Sion – despre care se spune c\ [i-ar fi avut ob`r[ia `n
vechea m`n\stire de pe muntele Sion de l`ng\ Ierusalim.1 Dar se
pare c\, `n secolul al cincisprezecelea, Sion-Vaudémont `[i pierduse
din importan]\. Iolande de Bar i-a redat o parte a vechii sale glorii.
Fiul Iolandei, René, a devenit ulterior duce de Lorena. Din
dorin]a p\rin]ilor s\i, [i-a des\v`r[it educa]ia la Floren]a, devenind
astfel un bun cunosc\tor al tradi]iilor ezoterice [i al orient\rilor
academice. Mentorul s\u a fost Georges Antoine Vespucci, unul
dintre principalii protectorii [i sus]in\tori ai lui Botticelli.
SANDRO FILIPEPI. Mai bine cunoscut drept Botticeli, Sandro
Filipepi s-a n\scut `n anul 1444. Cu excep]ia lui Nicolas Flamel, pe
lista marilor mae[tri prezumtivi ai Sionului, numele s\u este primul
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 443
care nu este legat `n mod direct de familiile ale c\ror genealogii
figureaz\ `n „documentele Prioriei.“ Dar, `n acela[i timp, se pare c\
ar fi avut rela]ii str`nse cu unele dintre acestea. Printre protectorii
s\i se num\rau familiile Medici, Este, Gonzaga [i Vespucci –
Georges Antoine Vespucci, protectorul lui Botticelli, a fost profe-
sorul fiului Iolandei de Bar, viitorul duce de Lorena, care a studiat
la Floren]a. Botticelli `nsu[i i-a avut drept profesori pe Filippo
Lippi [i pe Mantegna, care se num\rau printre proteja]ii lui René
d’Anjou. {i a studiat, de asemenea, sub `ndrumarea lui Verrocchio,
un alchimist [i un promotor al doctrinei hermetice, printre elevii
c\ruia se num\ra [i Leonardo da Vinci.
Ca majoritatea oamenilor, la `nceput nu l-am asociat pe Botti-
celli cu „ocultismul“ sau cu „ezoterismul“. Dar, `n ultima vreme,
speciali[ti `n epoca Rena[terii – cum ar Egdar Wind sau Frances
Yates – au adus argumente `n favoarea predispozi]iei acestuia c\tre
ezoterism, iar noi ne-am `nclinat `n fa]a concluziilor lor elocvente.
Se pare c\ Botticelli era un adept al ezoterismului [i c\ o mare
parte a operei sale reprezint\ `ntruchiparea principiilor ezoterice.
Realizarea unuia dintre primele pachete de c\r]i de tarot `i este
atribuit\ lui Botticelli sau mentorului s\u, Mantegna. Iar celebra
pictur\ Primavera este considerat\, printre altele, o dezvoltare a
motivului Arcadiei [i a ezotericului „r`u subteran“.
LEONARDO DA VINCI. N\scut `n 1452, Leonardo `l cuno[tea
foarte bine pe Botticelli – `n mare m\sur\, datorit\ faptului c\
am`ndoi fuseser\ ucenicii lui Verrocchio. Ca [i Botticelli, a fost
protejat de familiile Medici, Este [i Gonzaga. {i a fost, de aseme-
nea, protejatul lui Ludovico Sforza, fiul lui Francesco Sforza, unul
dintre prietenii apropia]i ai lui René d’Anjou [i unul dintre primii
membri ai Ordinului Semilunii.
Ca [i `n cazul lui Botticelli, interesul lui Leonardo fa]\ de ezo-
terism [i orientarea sa `n aceast\ direc]ie au fost deja demonstrate.
~ntr-o convorbire purtat\ cu unul dintre cercet\torii no[tri, Frances
Yates l-a descris drept un „rozicrucian“ timpuriu. Dar influen]a
ezoteric\ pare s\ fi fost mai puternic\ asupra lui Leonardo dec`t
asupra lui Botticelli. ~nsu[i Vasari, biograful [i contemporanul s\u,
`l descrie drept o „manifestare eretic\ a con[tiin]ei“. Nu este limpe-
de `n ce anume consta erezia sa. Dar, `n ultimii c`]iva ani, anumite
autorit\]i `n domeniu i-au atribuit o veche credin]\ eretic\, aceea c\
444 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Isus ar fi avut un frate geam\n. ~n favoarea acestui punct de vedere
exist\ o serie de dovezi `ntr-o schi]\ numit\ Sf`nta Fecioar\, Sf`ntul
Ioan Botez\torul [i Sf`nta Ana, ca [i `n renumitul tablou Cina cea
de tain\ – unde exist\, de fapt, doi Hristo[i realmente identici. Dar
nu exist\ nici o indica]ie care s\ sugereze dac\ ideea fratelui
geam\n al lui Isus trebuie s\ fie `n]eleas\ `n mod literal sau sens
simbolic.
~ntre anii 1515 [i 1517, Leonardo a `nso]it, `n calitate de genist,
armata lui Charles de Montpensier [i de Bourbon, conetabil al
Fran]ei, vicerege al ]inutului Languedoc [i al ora[ului Milano. ~n
1518 s-a stabilit la Château de Cloux [i se pare c\ a fost din nou `n
preajma conetabilului, care locuia `n apropiere, la Amboise.
CONETABILUL DE BOURBON. Charles de Montpensier [i
de Bourbon, duce de Châtellerault, conetabil al Fran]ei, a fost pro-
babil cel mai puternic senior din Fran]a la `nceputul secolului al
[aisprezecelea. S-a n\scut `n 1490, mama sa fiind Claire de Gonza-
ga, iar sora lui s-a c\s\torit cu ducele de Lorena, nepotul Iolandei
de Bar [i str\nepotul lui René d’Anjou. Din suita lui Charles f\cea
parte un oarecare Jean de Joyeuse care, prin c\s\torie, devenise
senior de Couisa, Rennes-le-Château [i Arques – domeniu `n preaj-
ma c\ruia se afl\ morm`ntul identic cu cel din tabloul lui Poussin.
Ca vicerege al ora[ului Milano, Charles l-a cunoscut pe Leo-
nardo da Vinci [i a continuat s\ fie `n leg\tur\ cu acesta [i mai
t`rziu, l`ng\ Amboise. Dar, `n anul 1521, Charles a c\zut `n diz-
gra]ia regelui Francisc I al Fran]ei [i a fost nevoit s\-[i abandoneze
domeniile [i s\ p\r\seasc\ ]ara pe furi[. S-a refugiat `n Sf`ntul
Imperiu Roman, la Carol al V-lea, [i a devenit comandantul armatei
imperiale. ~n aceast\ calitate, `n b\t\lia din 1525, de la Pavia, l-a
`nfr`nt [i l-a luat prizonier pe regele Fran]ei. A murit cu doi ani mai
t`rziu, `n timp ce asedia Roma.
FERDINAND DE GONZAGUE. Ferrante de Gonzaga, acesta
fiind numele sub care este cunoscut de obicei, s-a n\scut `n anul
1507, fiind fiul ducelui de Mantua [i al Isabellei d’Este – una din-
tre cele mai `nfocate protectoare ale lui Leonardo. Primul s\u titlu
era cel de conte de Guastalla. ~n anul 1527, a luat parte la
opera]iunile militare conduse de v\rul s\u, Charles de Montpensier
[i de Bourbon. Dup\ c`]iva ani, se pare c\ s-a aliat pe ascuns cu
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 445
François de Lorena, Duce de Guise, care fost la un pas de tron. Ca
aproape to]i ceilal]i membri ai familiei Gonzaga din Mantua, Fer-
rante era un adept `nfl\c\rat al ezoterismului.
~n acela[i timp, `n ceea ce `l prive[te pe Ferrante, ne-am con-
fruntat cu singura informa]ie evident eronat\ existent\ `n „docu-
mentele Prioriei“. Conform listei marilor mae[tri ai Sionului din
Dossiers secrets, Ferrante a condus ordinul p`n\ la moartea sa din
anul 1575. ~ns\, din surse independente, rezult\ c\ ar fi murit l`ng\
Bruxelles, `n 1557. ~mprejur\rile `n care a survenit aceast\ moarte
s`nt extrem de vagi [i, bine`n]eles, este posibil s\ nu fi murit `n
1557, ci, pur [i simplu, s\ se fi ascuns. Pe de alt\ parte, data speci-
ficat\ `n Dossiers secrets ar putea fi, `ntr-adev\r, o eroare. ~n plus,
Ferrante a avut un fiu, César, care a murit `ntr-adev\r `n 1575 [i
care – inten]ionat sau nu – ar fi putut fi confundat cu tat\l s\u.
Problema este c\ nu am mai `nt`lnit astfel de inexactit\]i evidente
`n „documentele Prioriei“, nici m\car atunci c`nd subiectul era mult
mai obscur [i mai susceptibil de a fi contrazis de alte surse. Ni se
p\rea de neconceput ca, tocmai `n acest caz, s\ fi fost vorba de o
neglijen]\ sau de o sc\pare din vedere. Dimpotriv\, aveam impresia
c\ o astfel de eroare, care contrazicea `n mod flagrant relat\rile ofi-
ciale, fusese strecurat\ inten]ionat, cu scopul de a ascunde ceva.
LOUIS DE NEVERS. Louis, duce de Nevers, era, de fapt,
Louis de Gonzaga. N\scut `n anul 1539, era nepotul lui Ferrante de
Gonzaga, predecesorul s\u de pe lista marilor mae[tri ai Sionului.
Fratele s\u a p\truns, prin c\s\torie, `n casa de Habsburg, iar fiica
sa s-a m\ritat cu ducele de Longueville, un titlu de]inut c`ndva de
Blanche d’Evreux. Nepoata sa de unchi s-a m\ritat cu ducele de
Lorena [i a manifestat un interes deosebit fa]\ de Sion-Vaudémont,
vechiul loc sacru. ~n 1622, acolo a fost `n\l]at\, din ordinul ei, o
cruce aparte, iar `n 1627 au fost fondate un a[ez\m`nt religios [i o
[coal\.
~n timpul r\zboaielor religioase, Louis de Nevers a `ncheiat o
alian]\ str`ns\ cu casa de Lorena [i cu ramura sa mai t`n\r\, casa de
Guise – care, realmente, au exterminat dinastia Valois a Fran]ei [i
aproape c\ au ob]inut tronul pentru ele `nsele. De exemplu, `n anul
1584, Louis a `ncheiat cu ducele de Guise [i cu cardinalul de Lore-
na un tratat prin care `[i promiteau reciproc s\ i se opun\ lui Henric
al III-lea. Totu[i, ca [i ceilal]i doi, s-a `mp\cat cu Henric al IV-lea,
446 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
noul monarh, sub care a de]inut func]ia de superintendent de finan]e.
Neprecupe]indu-[i puterile, a ac]ionat `n deplin\ concordan]\ cu
tat\l lui Robert Fludd. Sir Thomas Fludd era trezorierul contigentu-
lui militar trimis de Elisabeta I a Angliei `n ajutorul regelui Fran]ei.
Ca to]i ceilal]i Gonzaga, Louis de Nevers cuno[tea foarte bine
tradi]iile ezoterice [i se pare c\ ar fi colaborat cu Giordano Bruno –
care, dup\ cum sus]ine Frances Yates, f\cea parte din anumite soci-
et\]i hermetice secrete, premerg\toare „rozicrucienilor“. De exem-
plu, `n 1582, Louis se afla `n Anglia, al\turi de Sir Philip Sidney
(autorul Arcadiei) [i de John Dee, cel mai renumit ezoterist din
Anglia epocii sale. Cu un an mai t`rziu, Bruno a f\cut o vizit\ la
Oxford, unde s-a `nt`lnit cu acelea[i persoane [i, a[a cum sus]ine
Frances Yates, au continuat activit\]ile organiza]iei lor clandestine.
ROBERT FLUDD. N\scut `n 1574, Robert Fludd i-a urmat lui
John Dee, `n calitate de exponent de frunte al ezoterismului englez.
A fost un scriitor prolific, care a publicat pe m\sur\, abord`nd un
larg spectru de subiecte ezoterice, [i care a redactat una dintre cele
mai complete prezent\ri ale filozofiei hermetice care au fost vreo-
dat\ scrise. Frances Yates este de p\rere c\ unele dintre lucr\rile
sale ar putea reprezenta „pecetea sau cifrul secret al unei secte sau
societ\]i hermetice“. De[i Fludd `nsu[i nu a pretins niciodat\ c\ ar
fi fost rozicrucian, a f\cut totu[i senza]ie `n r`ndul reprezentan]ilor
de pe continent ai acestora, care l-au aprobat cu c\ldur\ c`nd a
declarat c\ „Magia, Cabala [i Alchimia fra]ilor Roza-Crucii“ aveau
rolul unui zeu suprem.
~n acela[i timp, Fludd a dob`ndit o pozi]ie respectat\ `n
Colegiul Londonez al Medicilor [i printre prietenii s\i se num\ra
William Harvey, descoperitorul modului `n care circul\ s`ngele.
Fludd s-a bucurat, de asemenea, de favorurile lui Iacob I [i Carol I,
am`ndoi asigur`ndu-i o rent\ `n schimbul domeniilor din Suffolk. A
f\cut parte din comitetul de `nv\]a]i care au supravegheat tradu-
cerea Bibliei regelui Iacob (King James Bible).
Tat\l lui Fludd era prieten cu Louis de Nevers. Fludd `nsu[i [i-a
f\cut studiile la Oxford, unde se pare c\ John Dee [i Sir Philip
Sidney `nfiin]aser\, cu c`]iva ani `nainte, o enclav\ cu preocup\ri
ezoterice. ~ntre 1596 [i 1602, Fludd a f\cut mai multe c\l\torii `n
Europa, asociindu-se cu multe persoane care s-au implicat, ulterior,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 447
`n mi[carea rozicrucian\. Printre ace[tia se afla [i Janus Gruter, un
prieten apropiat al lui Johann Valentin Andrea.
~n anul 1602, Fludd a primit o `ns\rcinare interesant\ [i semni-
ficativ\ pentru investiga]ia noastr\. A fost chemat la Marsilia spe-
cial pentru a deveni preceptorul personal al fiilor ducelui de Guise,
mai ales al lui Charles, ducele cel t`n\r. Leg\turile sale cu acesta
s-au men]inut cel pu]in p`n\ `n 1620.
~n anul 1610, Charles, duce de Guise, s-a c\s\torit cu Henriette-
Catherine de Joyeuse. Unul dintre domeniile acesteia era Couiza,
aflat la poalele muntelui pe care este situat Rennes-le-Château. {i
un altul era Arques, situl `n care se afl\ morm`ntul identic cu cel
pictat de Poussin. Cu vreo dou\zeci de ani mai t`rziu, `n 1631, dup\
ce a conspirat `mpotriva tronului Fran]ei, ducele de Guise s-a auto-
exilat `n Italia, unde l-a urmat, `n cur`nd, [i so]ia sa. A murit `n
1640. Dar so]iei sale nu i s-a permis s\ revin\ `n Fran]a dec`t dup\
ce i-a v`ndut coroanei Couiza [i Arques.2
JOHANN VALENTIN ANDREA. Andrea, fiul unui pastor [i
teolog luteran, s-a n\scut `n anul 1586 `n ora[ul Württemberg, aflat
la grani]a dintre Lorena [i palatinatul Rinului. Nu mai t`rziu de
1610, c\l\torea prin Europa [i se spunea c\ ar fi f\cut parte din
societatea secret\ a unor ini]ia]i `n hermetism [i `n ezoterism. ~n
1614, a fost hirotonisit ca diacon al unui or\[el de l`ng\ Stuttgard [i
se pare c\ a r\mas acolo, trec`nd, viu [i nev\t\mat, prin r\zboiul de
treizeci de ani (1618-1648) care a urmat.
ROBERT BOYLE. Robert Boyle s-a n\scut `n anul 1627, fiind
mezinul contelui de Cork. Mai t`rziu i s-a oferit un titlu nobiliar
care s\-i apar]in\, dar pe care l-a refuzat. {i-a f\cut studiile la Eton,
unde era rector Sir Henry Wotton, aflat `n str`ns\ leg\tur\ cu antu-
rajul rozicrucian al lui Friedrich Palatinul.
~n 1639, Boyle a f\cut, pe `ndelete, turul Europei. A petrecut
ceva timp `n Foren]a – unde familia Medici, rezist`nd presiunilor
Papalit\]ii, le acorda din ce `n ce mai mult sprijin ini]ia]ilor `n ezo-
terism [i oamenilor de [tiin]\, printre care se afla [i Galileo. {i a
petrecut dou\zeci [i una de luni la Geneva, unde a `nceput s\ fie
interesat de disciplinele ezoterice, inclusiv de demonologie. ~n
timpul [ederii sale la Geneva, a f\cut rost de o lucrare numit\ The
Devil of Mascon (Demonul din Mascon), tradus\ de un oarecare
448 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Pierre du Moulin, cu care Boyle a r\mas prieten pentru toat\ via]a.
Tat\l lui du Moulin era capelanul personal al lui Catherine de Bar,
so]ia lui Henri de Lorena, duce de Bar. Ulterior, b\tr`nul du Moulin
a ob]inut protec]ia perseverent\ a lui Henri de la Tour d’Auvergne,
viconte de Tourenne [i duce de Bouillon.
~n 1645, imediat dup\ `ntoarcerea sa `n Anglia, Boyle a luat
leg\tura cu grupul lui Samuel Hartlib, prietenul apropiat [i core-
spondentul lui Andrea. ~n scrisorile care dateaz\ din 1646 [i 1647,
vorbe[te `n repetate r`nduri despre „Colegiul Invizibil“. De exem-
plu, afirm\ c\ „pietrele de temelie ale Colegiului Invizibil sau (dup\
cum `l numesc ei `n[i[i) Filozofic m\ onoreaz\, din c`nd `n c`nd, cu
prezen]a lor“.
~n 1654, Boyle se afla la Oxford, unde a colaborat cu John
Wilkin, fostul capelan al lui Friedrich Palatinul. ~n 1660, Boyle s-a
num\rat printre primele personalit\]i publice care s-au pus `n slujba
proasp\t restauratei dinastii a Stuar]ilor [i Carol al II-lea a devenit
protectorul Societ\]ii Regale. ~n 1668 s-a stabilit la Londra, unde
locuia `mpreun\ cu sora sa – care se `nrudea, prin c\s\torie, cu
John Dury, un alt prieten [i corespondent al lui Andrea. ~n re[e-
din]a sa din Londra, Boyle a primit mul]i oaspe]i distin[i – printre
care [i pe Cosimo al III-lea de Medici, viitorul conduc\tor al Flo-
ren]ei [i mare duce de Toscana.
~n r\stimpul acestor ani, cei doi prieteni intimi ai lui Boyle au
fost Isaac Newton [i John Locke. Se spune c\ el i-ar fi dezv\luit lui
Newton secretele alchimiei. ~n orice caz, cei doi se `nt`lneau cu
regularitate ca s\ discute despre alchimie [i ca s\ studieze lucr\ri de
specialitate. ~n aceast\ perioad\, Locke, care abia `l cunoscuse pe
Boyle, a plecat, pentru mai mult timp, `n sudul Fran]ei. Se [tie ca a
vizitat, `n mod special, mormintele lui Nostradamus [i René d’An-
jou. Se [tie c\ a hoin\rit prin `mprejurimile localit\]ilor Toulouse,
Carcassonne, Narborne – [i, foarte probabil, Rennes-le-Château. Se
[tie c\ a studiat rapoartele despre catari ale Inchizi]iei, ca [i istoria
[i legendele conform c\rora Maria Magdalena ar fi adus Sf`ntul
Graal la Marsilia. ~n anul 1676, a vizitat, `n Saint Baume, presu-
pusa locuin]\ a Mariei Magdalena.
~n timp ce Locke f\cea cercet\ri `n Languedoc, coresponden]a
dintre Boyle [i cunoscu]ii s\i de pe continent continua s\ fie prolif-
ic\. Printre h`rtiile sale se afl\ scrisori care cuprind jum\tate dintr-o
coresponden]\ sus]inut\ cu personaj misterios, de altfel necunoscut,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 449
din Fran]a – un oarecare Georges Pierre, probabil un pseudonim.
Scrisorile se refer\, `n mare m\sur\, la experimente chimice [i
alchimice. {i, ceea ce este [i mai important, vorbesc despre aparte-
nen]a lui Boyle la o societate hermetic\ secret\ – din care f\cea
parte [i ducele de Savoia [i Pierre de Moulin.
~ntre anii 1675 [i 1677, Boyle a publicat dou\ ambi]ioase tratate
de alchimie – Incalescence of Quicksilver with Gold (Incan-
descen]a mercurului datorit\ aurului) [i A Historical Account of a
Degradation of Gold (O relatare istoric\ a degrad\rii aurului). ~n
1689, a publicat o declara]ie oficial\ prin care anun]a c\ nu putea
primi oaspe]i `n anumite zile, `n care se ocupa exclusiv de experi-
mente alchimice. Aceste experimente, scria el, erau menite:
S\ duc\ la `ndeplinire vechea mea dorin]\ de a le l\sa un fel de
mo[tenire hermetic\ discipolilor devota]i ai acestei arte [i de a
expune `n documentul al\turat, `n mod sincer, anume procese chi-
mice [i medicale nu at`t de simple [i de evidente ca cele care nu
s`nt de mare folos [i pe care am fost obi[nuit s\ le folosesc, f\c`nd
parte dintr-o categorie mai dificil\ [i mai complicat\ dec`t cele pe
care le-am publicat p`n\ acum [i fiind, `n mai mare m\sur\, de
tipul celor mai nobile secrete hermetice sau, a[a cum le nume[te
Helmont, „arcane majore“.3
Apoi adaug\ c\ inten]ioneaz\ s\ se exprime c`t mai limpede
posibil, „cu toate c\ `ntrebuin]\rile depline [i complete nu s`nt
men]ionate, `n parte pentru c\, `n ciuda filantropiei mele, am f\g\-
duit s\ p\strez anumite secrete“.4
„Documentul al\turat“, la care se refer\ Boyle, nu a fost g\sit
niciodat\. S-ar putea s\ fi ajuns `n posesia lui Locke sau, mai pro-
babil, a lui Newton. ~n anul 1691, `nainte de moarte, Boyle le-a
`ncredin]at acestor doi confiden]i at`t toate h`rtiile sale, c`t [i mostre
din misterioasa „pudr\ ro[ie“ care figureaz\, la loc de frunte, `n
multe dintre scrisorile [i din experimentele sale alchimice.
ISAAC NEWTON. Isaac Newton s-a n\scut `n anul 1642, `n
Lincolnshire – fiind descendentul „vechii nobilimi sco]iene“, a[a
cum sublinia el, de[i se pare c\ nimeni nu-l prea lua `n serios. A
studiat la Cambridge, a fost primit `n Societatea Regal\ `n 1672 [i
l-a `nt`lnit pentru prima dat\ pe Boyle `n anul urm\tor. ~n
1689-1690 s-a `mprietenit cu Locke [i cu un personaj derutant [i
450 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
enigmatic, numit Nicholas Fatio de Duillier. Fiind un vl\star al
aristocra]iei din Geneva, se pare c\ Fatio de Duiller s-a v`nturat, cu
o nobil\ lips\ de griji, prin Europa epocii sale. Ocazional, a activat
ca spion, de obicei `mpotriva lui Ludovic al XIV-lea al Fran]ei. De
asemenea, a avut leg\turi str`nse cu to]i savan]ii care i-au fost con-
temporani. {i, `ncep`nd de la data la care [i-a f\cut apari]ia `n
Anglia, a fost singurul prieten intim al lui Newton. Cel pu]in `n
urm\torul deceniu, numele lor au fost legate `n mod inextricabil.
~n anul 1696, Newton a devenit custodele Monet\riei Regale [i,
ulterior, a avut un rol esen]ial `n stabilirea etalonului de aur. ~n
1703, a fost ales pre[edinte al Societ\]ii Regale. ~n jurul acelea[i
date, s-a `mprietenit cu un refugiat, un t`n\r protestant francez
numit Jean Desaguliers, care era unul dintre cei doi custozi ai
experimentelor Societ\]ii Regale. ~n anii care au urmat, Desaguliers
a devenit una dintre figurile proeminente implicate `n uluitoarea
r\sp`ndire a francmasoneriei `n Europa. Numele s\u este asociat cu
cele ale unor personalit\]i masonice de frunte, cum ar fi James
Anderson, cavalerul de Ramsay [i Charles Radclyffe. ~n anul 1731,
`n calitate de maestru al Lojii Masonice din Haga, a condus ini]i-
erea primului prin] european care a devenit membru al „corpo-
ra]iei“. Acest prin] era François, duce de Lorena – care, dup\
c\s\toria sa cu Maria Tereza de Austria, a devenit Sf`nt ~mp\rat
Roman.
Nu exist\ nici o `nregistrare care s\ ateste c\ Newton a fost
francmason. Pe de alt\ parte, a fost membru al unei institu]ii semi-
masonice, „Gentleman’s Club of Spalding“ – din care f\ceau parte
persoane de vaz\, ca Alexander Pope. ~n plus, o parte a lucr\rilor [i
a punctelor sale de vedere reflect\ faptul c\ `mp\rt\[ea interesele
personalit\]ilor masonice ale epocii. De exemplu, asemeni multor
autori de orientare masonic\, `l credita pe Noe, mai degrab\ dec`t
pe Moise, drept sursa suprem\ a `n]elepciunii ezoterice. ~nc\ din
anul 1689, a `nceput ceea ce considera cea mai important\ lucrare a sa,
un studiu al monarhiilor antice. Aceasta, intitulat\ The Chronology
of Ancient Kingdoms Amended (Cronologia regatelor antice
recunoscute), `ncerca s\ stabileasc\ originile tuturor institu]iilor
monarhice, ca [i `nt`ietatea Israelului fa]\ de celelalte culturi antice.
~n viziunea lui Newton, iudaismul era depozitarul cuno[tin]elor
divine care, ulterior, fuseser\ diluate, deformate [i, `n mare parte,
pierdute. Cu toate acestea, era de p\rere c\ unele se strecuraser\,
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 451
ajung`nd p`n\ la Pitagora, a c\rui „muzic\ a sferelor“ trebuia priv-
it\ drept o metafor\ a legii gravita]iei. ~n `ncercarea sa de a stabili o
metod\ precis\, [tiin]ific\, de a data at`t faptele din Scriptur\ c`t [i
pe cele din miturile clasice, Newton folosea drept eveniment cen-
tral expedi]ia `ntreprins\ de Iason `n c\utarea L`nii de Aur; [i, ase-
meni altor autori cu orientare masonica [i ezoteric\, interpreta
aceast\ c\utare ca pe o metafor\ alchimic\. Totodat\, se str\duia s\
descopere „coresponden]e“ hermetice sau corela]ii `ntre muzic\ [i
arhitectur\. {i, ca majoritatea masonilor, atribuia o semnifica]ie
deosebit\ configura]iei [i dimensiunilor Templului lui Solomon.
Era de p\rere c\ acestea ascundeau formule alchimice [i credea c\
ceremoniile antice desf\[urate `n Templu implicau procese alchi-
mice.
Descoperirea acestor preocup\ri ale lui Newton a fost, pentru
noi, un fel de revela]ie. Cu siguran]\, nu se potriveau cu acea ima-
gine a sa care este vehiculat\ `n secolul nostru – imaginea unui
savant care a reu[it s\ separe, o dat\ pentru totdeauna, fizica de
teologie. ~ns\, `n realitate, Newton, mai mult dec`t orice alt om de
[tiin]\ din epoca sa, cuno[tea textele hermetice [i, prin propriile
sale lu\ri de pozi]ie, reflecta tradi]iile hermetice. Fiind o natur\
profund religioas\, era obsedat de c\utarea armoniei divine [i unei
re]ele de coresponden]e inerente, existente `n natur\. Aceast\
c\utare l-a condus c\tre cercetarea geometriei sacre [i a numerolo-
giei – c\tre un studiu al propriet\]ilor intrinseci ale formei [i ale
num\rului. Colaborarea sa cu Boyle denot\ c\ era, de asemenea, un
alchimist practicant – care atribuia, de fapt, o importan]\ crucial\
activit\]ilor sale din acest domeniu.5 Pe l`ng\ exemplarele mani-
festelor „rozicruciene“, pe care f\cuse nota]ii personale, `n bibliote-
ca sa se aflau mai bine de o sut\ de lucr\ri alchimice. A fost
preocupat de alchimie p`n\ la sf`r[itul vie]ii sale. A `ntre]inut o
coresponden]\ masiv\ [i criptic\ asupra subiectului – cu Boyle, cu
Locke, cu Fatio de Duillier [i cu al]ii. Chiar exist\ o scrisoare `n
care anumite litere cheie s`nt t\iate.
Dac\ preocup\rile [tiin]ifice ale lui Newton erau mai pu]in
ortodoxe dec`t ne imaginasem la `nceput, acela[i lucru se poate
spune [i despre concep]iile lui religioase. De[i o f\cea cu discre]ie,
milita `mpotriva ideii de Sf`nt\ Treime. {i nu accepta deismul la
mod\ `n epoca sa, care reducea cosmosul la o un mecanism imens,
construit de un inginer celest. Punea sub semnul `ntreb\rii divinitatea
452 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
lui Isus [i colec]iona cu aviditate toate manuscrisele referitoare la
acest subiect. Avea dubii [i `n ceea ce prive[te autenticitatea deplin\
a Noului Testament, fiind de p\rere c\ anumite pasaje erau inter-
pol\ri denaturate `n secolul al cincilea. Era extrem de intrigat de
unele dintre ereziile gnostice timpurii [i a scris un studiu asupra
uneia dintre acestea.6
Sub influen]a lui Fatio de Duillier, Newton afi[a, de asemenea,
o simpatie frapant\ [i surprinz\toare fa]\ de camisarzi sau Profe]ii
din Cévennes, care au `nceput s\-[i fac\ apari]ia la Londra la pu]in
timp dup\ 1705. Fiind numi]i astfel din cauza tunicilor pe care le
purtau, camisarzii proveneau din sudul Fran]ei, ca [i catarii. Ca [i
catarii, se opuneau cu vehemen]\ Romei [i subliniau suprema]ia
„gnozei“ – sau a cuno[tin]elor directe, asupra credin]ei. Ca [i
catarii, se `ndoiau de divinitatea lui Isus. {i, aidoma catarilor, au
fost extermina]i, cu brutalitate, de o for]\ armat\ – de fapt, de un
fel de cruciad\ `mpotriva Albigenzilor desf\[urat\ `n secolul al opt-
sprezecelea. Fiind goni]i din Languedoc, ereticii [i-au g\sit refugiul
la Geneva [i la Londra.
Cu c`teva s\pt\m`ni `nainte de moarte, Newton, ajutat de c`]iva
prieteni intimi, a ars, `n mod sistematic, mai multe l\zi cu manu-
scrise [i cu h`rtii personale. Iar contemporanii s\i au remarcat, cu
surprindere, c\, fiind pe patul de moarte, nu a cerut ultima `mp\rt\-
[anie.
CHARLES RADCLYFFE. ~nc\ din secolul al [aisprezecelea,
familia Radclyffe se num\ra printre cele mai influente din
Northumberland. ~n 1688, cu pu]in timp `nainte de a fi detronat,
Iacob al II-lea le-a acordat membrilor acesteia titlul de con]i de
Derwentwater. Charles Radclyffe s-a n\scut `n 1693. Mama sa era
fiica nelegitim\ a lui Carol al II-lea, provenit\ din leg\tura acestuia
cu Moll Davis. A[adar, din partea mamei, Radclyffe avea s`nge
regal – era nepotul penultimului monarh din dinastia Stuart. Era v\r
cu Bonnie Prince Charlie [i cu George Lee, conte de Lichfield – un
alt nepot nelegitim al lui Carol al II-lea. De aceea nu este sur-
prinz\tor faptul c\ [i-a dedicat o mare parte a vie]ii cauzei dinastiei
Stuart.
CHARLES DE LORENA. N\scut `n 1712, Charles de Lorena
era fratele lui François, fiind cu patru ani mai t`n\r dec`t acesta. Este
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 453
foarte posibil ca, `n adolescen]\, cei doi fra]i s\ fi fost expu[i influ-
en]ei iacobite, pentru c\ tat\l lor le-a oferit Stuar]ilor afla]i `n sur-
ghiun protec]ie [i ad\post la Bar-le-Duc. ~n 1736, c`nd François s-a
c\s\torit cu Maria Tereza, Charles a devenit cumnatul viitoarei
`mp\r\tese a Austriei. Cu opt ani mai t`rziu, `n 1744, a `nt\rit
aceast\ leg\tur\ c\s\torindu-se cu Marie Anne, sora Mariei Tereza.
~n acela[i an, a fost numit guvernator general al Netherland-ului
austriac (Belgia de ast\zi) [i comandant suprem al armatei austriece.
~n urma c\s\toriei sale, François a renun]at, `n mod oficial, la
toate preten]iile asupra Lorenei, aceasta fiindu-i `ncredin]at\ unui
om de paie, care era francez. ~n schimb, a primit arhiducatul
Toscana. ~ns\ Charles a refuzat, cu `nc\p\]`nare, s\ recunoasc\
tranzac]ia [i s\ renun]e la drepturile sale asupra Lorenei. Dat\ fiind
abdicarea lui François, el devenea ducele titular de Lorena. ~n
1742, a purces, `n fruntea unei armate de 70 000 de oameni, s\-[i
rec`[tige p\m`ntul natal. {i probabil c\ ar fi reu[it s\ o fac\, dac\
nu ar fi fost obligat s\ `[i duc\ armata `n Boemia, pentru a
z\d\rnici o invazie a francezilor.
~n timpul opera]iunilor militare care au urmat, Charles s-a
dovedit un comandant abil. F\r\ `ndoial\, ast\zi ar fi fost conside-
rat unul dintre cei mai str\luci]i generali ai epocii sale, dac\ nu ar fi
avut ghinionul s\ `l `nfrunte, `n repetate r`nduri, pe Frederick cel
Mare. Charles a fost cel `mpotriva c\ruia Frederick a ob]inut una
din victoriile sale cele mai remarcabile [i mai decisive, `n b\t\lia de
la Leuthen, din anul 1757. Totu[i, Frederick `l considera pe Charles
drept un adversar redutabil [i vorbea despre el `n termeni elogio[i.
Ca urmare a `nfr`ngerii de la Leuthen, Maria Tereza l-a `ndep\rtat
pe Charles de la comanda trupelor [i acesta s-a retras `n capitala sa de
la Bruxelles. Acolo s-a consacrat ca patron al artelor [i a adunat `n
jurul s\u o curte str\lucitoare – o curte rafinat\, elegant\ [i extrem de
cultivat\, care a devenit un centru al literaturii, picturii, muzicii [i
teatrului. ~n multe privin]e, aceasta amintea de curtea str\mo[ului
s\u, René d’Anjou, iar asem\narea s-ar putea s\ fi fost inten]ionat\.
~n 1761, Charles a devenit marele maestru al Ordinului Cavale-
rilor Teutoni, proteja]ii germani ai templierilor care, p`n\ `n secolul al
[aisprezecelea, fuseser\ o putere militar\ major\. Apoi, `n, a fost
numit un nou asistent al Ordinului Teuton – nepotul favorit al lui
Charles, Maximilian. ~n anii care au urmat, leg\tura dintre unchi [i
nepot a fost extrem de str`ns\. ~n 1775, c`nd la Bruxelles a fost
454 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
`n\l]at\ o statuie ecvestr\ a lui Charles, Maximilian a fost din nou cel
care s-a `ngrijit de acest lucru. Data oficial\ a dezvelirii statuii, sta-
bilit\ cu rigurozitate, a fost 17 ianuarie7 – data primei transmuta]ii
alchimice efectuate de Nicolas Flamel, data de pe piatra de morm`nt
a Mariei de Blanchefort [i data atacului fatal al lui Saunière.
MAXIMILIAN DE LORENA. N\scut `n 1756, Maximilian de
Lorena – sau Maximilian von Habsburg – era nepotul favorit al lui
Charles de Lorena [i fiul cel mai mic al Mariei Tereza. ~n tinere]e,
p\rea s\ fie destinat unei cariere militare, p`n\ c`nd, din cauza unei
c\deri de pe cal, a r\mas infirm de un picior. Ca urmare, [i-a pus
toate energiile `n slujba bisericii, devenind, `n anul 1784, at`t
episcop de Münster, c`t [i arhiepiscop [i elector imperial de Cologne.
~n 1780, la moartea unchiului s\u Charles, a devenit, de asemenea,
mare maestru al Ordinului Teuton.
{i `n alte privin]e, Maximilian a c\lcat, de asemenea, pe urmele
unchiului s\u. Ca [i Charles, a fost patron perseverent al artelor.
Printre proteja]ii s\i se num\rau Hayden, Mozart [i t`n\rul Beethoven.
Cel din urm\ a inten]ionat chiar s\-i dedice lui Maximilian Simfo-
nia I. ~ns\, la data c`nd lucrarea a fost finalizat\ [i publicat\, Maxi-
milian murise.
Maximilian a fost un conduc\tor inteligent, indulgent [i indo-
lent, iubit de supu[i [i stimat de nobili. Se pare c\ sintetiza toate
calit\]ile unui potentat iluminat din secolul al optsprezecelea [i era,
probabil, unul dintre cei mai cultiva]i b\rba]i ai epocii sale. ~n ceea
ce prive[te politica, era extrem de lucid [i s-a str\duit s\ o avertizeze
c`t mai repede cu putin]\ pe sora sa, Maria Antoaneta, asupra norilor
de furtun\ care tocmai `ncepeau s\ se adune deasupra Fran]ei. C`nd
furtuna a izbucnit, Maximilian nu a intrat `n panic\. De fapt, se pare
c\ era de acord cu obiectivele ini]iale ale Revolu]iei, ceea ce nu l-a
`mpiedicat s\ reprezinte un adev\rat rai pentru aristocra]ii refugia]i.
Cu toate c\ Maximilian a afirmat c\ nu era francmason, aceast\
declara]ie a fost adesea pus\ sub semnul `ntreb\rii. Cu siguran]\, au
existat foarte multe suspiciuni legate de faptul c\ ar fi f\cut parte
dintr-o societate secret\ – `n pofida pozi]iei pe care o de]inea `n
cadrul bisericii [i a puternicei interdic]ii puse de Roma asupra unor
astfel de activit\]i. ~n orice caz, se [tie c\ avea leg\turi f\]i[e cu
membrii masoneriei – printre care se afla, bine`n]eles, [i Mozart.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 455
Ca [i Robert Boyle, Charles Radclyffe [i Charles de Lorena,
Maximilian pare s\ se `ncadreze `ntr-un anumit tipar specific mari-
lor mae[tri prezumtivi ai Sionului – un tipar ce coboar\ `n timp,
extinz`ndu-se p`n\ `n Evul Mediu. Asemeni lui Boyle, Radclyffe [i
propriului s\u unchi, Maximilian era fiul mezin. Pe lista marilor
mae[tri prezumtivi figureaz\ o serie de fii [i fiice mezine – mul]i
dintre ace[tia afl`ndu-se `n str`ns\ leg\tur\ cu fra]ii lor mai v`rstnici
[i mai celebri.
Ca [i Boyle [i Radclyffe, Maximilian s-a men]inut relativ `n
umbr\, ac]ion`nd discret, din culise, [i manifest`ndu-se – dac\ pre-
supunem c\ marii mae[tri ai Sionului se manifest\ `n vreun fel –
prin intermediari [i purt\tori de cuv`nt. Radclyffe, de exemplu, a
ac]ionat prin intermediul cavalerului Ramsay, apoi prin al lui Hund.
Intermediarul lui Charles de Lorena a fost fratele s\u, François. Iar
Maximiliam s-a manifestat, se pare, prin intermediul persona-
lit\]ilor artistice, ca [i prin al unora dintre numero[ii s\i fra]i [i
surori – cum ar fi Marie-Caroline, c\reia, `n calitate de regin\ a
Neapolelui [i a Siciliei, i se datoreaz\, `n foarte mare m\sur\,
r\sp`ndirea francmasoneriei`n aceste teritorii.
CHARLES NODIER. Se pare c\ Charles Nodier inaugureaz\
tiparul `n care se vor `ncadra to]i marii mae[tri ai Sionului de dup\
Revolu]ia Francez\. Spre deosebire de predecesorii s\i, acesta nu
numai c\ nu era de origine aristocratic\, dar nici m\car nu avea nici
o leg\tur\ direct\ cu familiile ale c\ror genealogii figureaz\ `n
„documentele Prioriei“. Dup\ Revolu]ia Francez\, Prioria din Sion
pare s\ se fi desp\r]it – cel pu]in, `n ceea ce `i prive[te pe marii s\i
mae[tri – at`t de vechea aristocra]ie, c`t [i de coridoarele puterii.
Cel pu]in aceasta era concluzia la care ne conduseser\ cercet\rile
`ntreprinse p`n\ `n momentul respectiv.
Mama lui Nodier era o oarecare Suzanne Paris, despre care se
spune c\ nu `[i cuno[tea p\rin]ii. Tat\l s\u era un avocat consultant din
Besançon [i, `nainte de Revolu]ie, fusese membru `ntr-un club local al
iacobi]ilor. Dup\ izbucnirea Revolu]iei, Nodier senior a devenit pri-
marul ora[ului Besançon [i pre[edintele tribunalului revolu]ionar al
acestuia. Era, de asemenea, [i un foarte respectat maestru mason,
afl`ndu-se `n fruntea activit\]ilor masonice [i politice ale vremii.
Charles Nodier a dat dovad\ de o extraordinar\ precocitate,
implic`ndu-se, dup\ cum se spune – printre altele –, `n afaceri politice
456 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
[i culturale `nc\ de la v`rsta de zece ani! C`nd a `mplinit optspre-
zece, avea deja o reputa]ie literar\ [i a continuat s\ publice, masiv,
`n tot restul vie]ii sale, media fiind de o carte pe an. Opera sa aco-
per\ un spectru extrem de divers – jurnale de c\l\torie, eseuri
despre literatur\ [i pictur\, studii ale prozodiei [i versifica]iei, un
studiu al antenelor insectelor, o cercetare asupra naturii suicidului,
memorii autobiografice, incursiuni `n arheologie, lingvistic\, anche-
te juridice [i ezoterism, f\r\ a men]iona [i numeroasele c\r]i de
fic]iune. ~n zilele noastre, Nodier este desconsiderat, fiind apreciat
doar o curiozitate literar\.
Cu toate c\, la `nceput, a fost de partea Revolu]iei, Nodier a tre-
cut repede de cealalt\ parte a baricadei. Atitudinea sa fa]\ de
Napoleon a suferit o schimbare la fel de brusc\ [i, `n 1804, `[i
exprima zgomotos opozi]ia fa]\ de `mp\rat. ~n acel an, Nodier a
publicat, la Londra, un poem satiric, intitulat The Napoléone
(Napoleonul). Dup\ ce a realizat aceast\ bro[ur\ care `ndemna la
r\zvr\tire, s-a str\duit s\ atrag\ aten]ia asupra faptului c\ o f\cuse,
ceea ce este destul de ciudat. La `nceput, autorit\]ile nu l-au luat `n
seam\ [i se pare c\ Nodier s-a str\duit din r\sputeri, pur [i simplu,
pentru a fi arestat. ~n cele din urm\, dup\ ce i-a scris personal lui
Napoleon, m\rturisindu-[i vina, a fost `ntemni]at pentru o lun\,
dup\ care a fost trimis `napoi la Besançon, unde a fost ]inut sub o
supraveghere relativ\. Cu toate acestea, mai t`rziu a pretins c\ ar fi
continuat s\ se opun\ regimului, fiind implicat `n dou\ comploturi
diferite `mpotriva lui Napoleon, mai `nt`i `n 1804, apoi `n 1812.
De[i declara]ia a fost f\cut\ ca s\ se f\leasc\, p\r`nd o fanfaronad\,
s-ar putea s\ nu fi fost ne`ntemeiat\. F\r\ `ndoial\, era prieten cu
instigatorii celor dou\ comploturi, pe care `i cunoscuse la
Besançon, `n tinere]e.
VICTOR HUGO. Familia lui Hugo era originar\ din Lorena –
av`nd printre str\mo[i o serie de aristocra]i distin[i, a[a cum a
subliniat el mai t`rziu –, dar el `nsu[i s-a n\scut, `n 1802, la
Besançon, care era un focar de activit\]i subterane [i subversive.
Tat\l s\u fusese general, sub comanda lui Napoleon, dar `[i
p\strase rela]iile cordiale cu conspiratorii implica]i `n complotul
`mpotriva `mp\ratului. Unul dintre ace[tia era, de fapt, concubinul
doamnei Hugo, locuia sub acela[i acoperi[ cu ea [i avea un rol
important `n educa]ia fiului ei, fiind na[ul [i mentorul t`n\rului
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 457
Victor. Astfel, la v`rsta de [apte ani, Hugo a intrat `n lumea intri-
gilor, a conspira]iilor [i a societ\]ilor secrete.
C`nd a `mplinit [aptesprezece ani, era deja un discipol `nfocat al
lui Charles Nodier [i de la acesta [i-a dob`ndit cuno[tin]ele enciclo-
pedice legate de arhitectura gotic\, care ies at`t de frapant `n evi-
den]\ `n Coco[atul de la Notre Dame. ~n 1819, Hugo [i fratele s\u
au `nfiin]at, `mpreun\ cu Nodier, o editur\ care publica o revist\
sub `ndrumarea celui din urm\. ~n 1822, a avut loc c\s\toria lui
Hugo, care a fost o ceremonie special\, desf\[urat\ la Saint Sulpice.
Cu trei ani mai t`rziu, el [i Nodier au f\cut, fiind `nso]i]i de so]iile
lor, un lung voiaj prin Elve]ia. ~n acela[i an 1825, cei doi prieteni
au c\l\torit `mpreun\, pentru a asista la `ncoronarea lui Carol al
X-lea. ~n anii care au urmat, Hugo [i-a organizat propriul s\u salon,
care `l copia pe al lui Nodier, fiind frecventat, `n mare m\sur\, de
acelea[i celebrit\]i. Iar `n 1844, c`nd a murit Nodier, Hugo a fost
unul din cei care s-au ocupat de organizarea funeraliilor.
Ca [i Newton, Hugo era un om profund religios, dar credin]ele
sale erau extrem de neortodoxe. Ca [i Newton, comb\tea Sf`nta
Treime [i nu recuno[tea divinitatea lui Isus. Ca urmare a influen]ei
lui Nodier, `ntreaga sa existen]\ a fost p\truns\ de concep]iile ezo-
terice, gnostice, cabalistice [i hermetice – preocup\ri care figu-
reaz\, la loc de cinste, `n poezia [i proza sa. {i se [tie c\ a avut
leg\turi [i cu a[a-numitul Ordin al Roza-Crucii, din care f\ceau
parte, de asemenea, Éliphas Lévi [i t`n\rul Maurice Barrès.
Atitudinile politice ale lui Hugo au fost, `ntotdeauna, o surs\ de
nedumeriri pentru critici [i pentru istorici [i s`nt prea complexe,
prea inconsistente, prea influen]ate de al]i factori, pentru a fi anali-
zate aici. Totu[i, ni s-a p\rut semnificativ faptul c\, `n ciuda admi-
ra]iei sale personale pentru Napoleon, Hugo a fost un regalist
convins, care a `nt`mpinat cu bucurie restaurarea vechii dinastii a
Bourbonilor. ~n acela[i timp, se pare c\ `i considera pe ace[tia
acceptabili numai `n mod provizoriu – ca pe o modalitate de a
umple un gol. Dup\ toate aparen]ele, `i dispre]uia pe to]i, con-
damn`ndu-l, cu `nver[unare, mai ales pe Ludovic al XIV-lea.
Monarhul pe care Hugo `l sus]inea cu entuziasm – [i care `i era
chiar prieten apropiat – era Ludovic-Filip, „regele cet\]ean“ care
fusese ales ca reprezentat al unei monarhii populare. Prin c\s\torie,
acesta era aliat cu casa de Habsburg-Lorena. So]ia sa era, de fapt,
nepoata de unchi a lui Maximilian de Lorena.
458 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
CLAUDE DEBUSSY. Debussy s-a n\scut `n 1862. {i, de[i
provenea dintr-o familie s\rac\, a intrat cu u[urin]\ `n leg\tur\ cu
persoane bogate [i influente. C`nd era `nc\ adolescent, a fost pri-
mit, ca pianist, `n castelul metresei pre[edintelui Fran]ei [i chiar se
pare c\ i-a fost prezentat [efului statului. ~n 1880, a fost adoptat de
o rusoaic\ aristocrat\, care `l protejase pe Tchaikovsky, [i `mpreun\
cu care a c\l\torit `n Elve]ia, Italia [i Rusia. ~n 1884, dup\ ce a
ob]inut un prestigios premiu muzical, a studiat, pentru o vreme, la
Roma. ~ntre 1887 [i 1906, a locuit cel mai mult la Paris, dar anii
care au precedat aceast\ perioad\, ca [i `n cei care i-au urmat, au
fost dedica]i c\l\toriilor. Se [tie c\, `n timpul acestor c\l\torii, a
intrat `n contact cu numeroase personalit\]i remarcabile. Ne-am
str\duit s\ afl\m dac\ vreuna dintre acestea avea vreo leg\tur\ cu
familiile ale c\ror genealogii figureaz\ `n „documentele Prioriei“,
dar eforturile noastre s-au dovedit, `n cea mai mare parte, inutile.
S-a aflat c\ Debussy era ciudat de discret `n ceea ce `i privea pe
aristocra]ii [i pe politicieni care se num\rau printre cuno[tin]ele
sale. Multe dintre scrisorile sale nu au fost publicate; iar din cele-
lalte au fost [terse, cu scrupulozitate, numele importante [i chiar,
adeseori, fraze `ntregi.
Se pare c\ Debussy l-a cunoscut pe Victor Hugo prin interme-
diul poetului simbolist Paul Verlaine. Ulterior, a pus pe muzic\ o
parte a lucr\rilor acestuia. De asemenea, a devenit un membru
esen]ial al cercurilor simboliste care, `n ultimul deceniu al secolu-
lui, dominau via]a cultural\ parizian\. Aceste cercuri erau uneori
ilustre, alteori bizare, alteori ilustre [i bizare. Din ele f\ceau parte
t`n\rul cleric Émile Hoffet [i Emma Calvé – datorit\ c\rora Debussy
l-a `nt`lnit pe Saunière. Un alt membru era magicianul enigmatic al
poeziei simboliste franceze, Stéphane Mallarmé – dintre ale c\rui
capodopere Debussy a pus pe muzic\ L’Après Midi d’un Faune
(Dup\-amiaza unui faun). Mai era [i Maurice Maeterlinck, drama-
turgul simbolist a c\rui dram\ merovingian\, Pelléas et Mélisande
(Pelléas [i Mélisande), a fost transformat\ de Debussy `ntr-o oper\
celebr\ `n `ntreaga lume. Era, de asemenea, [i flamboaiantul conte
Philippe Auguste Villiers de l’Isle-Adam, care a scris Axël, o pies\
de teatru rozicrucian\. De[i nu a putut fi finalizat\ datorit\ mor]ii
autorului, `n 1918, Debussy a `nceput s\ compun\ un libret pentru
aceast\ dram\ ocult\, cu inten]ia de a o transforma, de asemenea,
`ntr-o oper\. Tot din acelea[i cercuri mai f\ceau parte [i cei care
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 459
d\deau str\lucire vestitelor serate din fiecare mar]i ale lui Mallarmé –
Oscar Wilde, W. B. Yeats, Stefan George, Paul Valéry, André Gide
[i Marcel Proust.
Cercurile din care f\ceau parte Debussy [i Mallarmé erau ini]iate `n
ezoterism. {i, `n acela[i timp, se intersectau cu altele, `nc\ [i mai ezo-
terice. Astfel, Debussy a fost realmente asociat cu cele mai proeminente
personalit\]i din a[a-numita „rena[tere a ocultismului“ francez.
JEAN COCTEAU. N\scut `n 1889, Cocteau ni s-a p\rut c`t se
poate de nepotrivit `n calitate de candidat la func]ia de mare
maestru al unei influente societ\]i secrete. Dar, la prima vedere, [i
alte nume de pe lista respectiv\ ne-au creat aceea[i impresie. Pentru
aproape to]i ace[tia, investiga]ia noastr\ a scos la iveal\ anumite
conexiuni de foarte mare interes. ~ns\, `n ceea ce `l prive[te pe
Cocteau, descoperirile de acest gen au fost extrem de pu]ine.
Totu[i, este demn de men]ionat faptul c\ Jean Cocteau a crescut
`n ambian]a „coridoarelor puterii“ – provenea dintr-o familie
proeminent\ din punct de vedere politic, iar unchiul s\u era un
diplomat de vaz\. ~n ciuda vie]ii sale boeme de mai t`rziu, niciodat\
nu s-a desp\r]it definitiv de aceste sfere influente. De[i comporta-
mentul s\u a fost adesea imoral, a r\mas `n str`ns\ leg\tur\ cu per-
soane plasate `n cercuri aristocratice [i politice foarte `nalte. Ca
mul]i dintre marii mae[tri prezumtivi – cum ar fi Boyle, Newton
sau Debussy –, Cocteau p\rea s\ priveasc\ problemele politice cu o
sublim\ deta[are. ~n timpul ocupa]iei germane, nu a luat parte
activ\ la Rezisten]\, dar [i-a f\cut cunoscut\ antipatia fa]\ de
regimul lui Pétain. {i, dup\ r\zboi, se pare c\ De Gaulle i-a acordat
o considera]ie deosebit\, iar fratele acestuia l-a `mputernicit s\ ]in\
o cuv`ntare public\ important\, referitoare la statul francez. Din
punctul nostru de vedere, cea mai conving\toare m\rturie `n
favoarea afilierii lui Cocteau la Prioria din Sion rezid\ `n lucr\rile
sale – cum ar fi filmul Orpheé (Orfeu) sau piesele de teatru precum
The Eagle has Two Heads (Cele dou\ capete ale vulturului) (referi-
toare la `mp\r\teasa Elisabeta de Austria, din casa de Habsburg)
sau decora]iunile de genul celor din biserica Notre Dame de France
din Londra. Totu[i, semn\tura sa de pe statutul Prioriei din Sion are
cea mai mare putere de convingere.

Note [i referin]e
Not\
Pentru detalii bibliografice complete, `n cazul `n care nu se reg\sesc
mai jos, se va consulta bibliografia.
CAPITOLUL 1
C\tunul misterios
1 Gérard de Sède, L’Or de Rennes (Aurul din Rennes). Robert Charroux, Tré-
sors du Monde (Comorile Lumii) (Paris, 1962), p. 247 sq.
2 Annuaire Ecclésiastique (Anuarul Ecleziastic), p. 282.
3 De Sède, L’Or de Rennes, p. 28. S-a presupus c\ tabloul era Sf`ntul Anton
Sihastrul. ~ntr-o conversa]ie, `nsu[i de Sède a afirmat c\ ar fi fost Ispitirea Sf`ntului
Anton, dar nimeni nu [tia exact adev\rul. Ulterior, documentari[tii no[tri au con-
statat c\, de fapt, era vorba de Sf`ntul Anton [i Sf`ntul Ieronim `n de[ert.
4 Fédié, Le Comté de Razès (Comitatul Razès), p. 3 sq. Cifra de 30 000 de
locuitori este avansat\ de c\tre de Sède `n L’Or de Rennes, p. 17. Nu se specific\
sursa.
5 Procopius, Istoria r\zboaielor, cartea V, cap. XII.
6 Am verificat de dou\ ori acele arhive ale Vaticanului care puteau avea
leg\tur\ cu subiectul [i, `n ambele cazuri, cercet\torii no[tri au raportat c\ nici o
referin]\ la Saunière nu a putut fi descoperit\. Nu exist\ nici m\car vreo `nre-
gistrare a existen]ei acestuia, o lacun\ ciudat\ pentru arhivele Vaticanului, de obi-
cei at`t de am\nun]ite. Ceea ce sugereaz\ c\ toate informa]iile referitoare la acest
preot au fost scoase `n mod deliberat.
7 Lépinois, „Letres de Louis Fouquet“ („Scrisorile lui Louis Fouquet“), p. 269
sq. Scrisoarea a fost p\strat\ `n arhivele familiei Cossé-Brissac, care joac\ un rol
proeminent `n francmasonerie `ncep`nd din secolul al optsprezecelea.
8 Delaude, Cercle d’Ulysse (Cercul lui Ulise), p. 3. Autorul men]ioneaz\ c\
morm`ntul este amintit `n ni[te memorii ale abatelui Delmas, dat`nd din secolul al
[aptesprezecelea. F\r\ `ndoial\, lucrarea citat\ este Mémoire (Memorii) de Del-
mas, datat\ 1709. Ini]ial, acest manuscris a fost p\strat al\turi de Académie cel-
tique (Academia celt\), dar apoi a disp\rut pentru un timp. A reap\rut la `nceputul
secolului dou\zeci [i un fragment a fost publicat `n Courent, Notice historique
(Noti]\ istoric\), pp. 9-17. ~ns\ morm`ntul nu este men]ionat `n extractul respectiv.
Se poate doar presupune c\ por]iunile omise con]in informa]ia, `ns\ manuscrisul
lui Delmas se afl\ acum `n Limoux, fiind proprietate particular\, [i nu a fost
disponibil pentru cercet\rile noastre.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 461
CAPITOLUL 2
Catarii [i marea erezie
1 ~n 1888, pe c`nd lucra la Biblioteca Municipal\ din Orleans, Doinel a g\sit
un manuscris dat`nd din 1022, scris de un gnostic care, `n acela[i an, a fost ars pe
rug. Lectura acelui manuscris l-a transformat pe Doinel `ntr-un gnostic `nfocat.
Vezi Lauth, „Tableau de l’au dela“ („Descrierea apelor de dincolo“), p. 212 sq.
2 Manihei[tii au fost mult\ vreme implica]i `n folosirea diverselor forme de
control a na[terii, fiind, de asemenea, acuza]i c\ ar fi aprobat avorturile. Este
aproape sigur c\ aceste practici f\ceau parte din doctrina catar\ t`rzie. Noonan
subliniaz\ faptul c\, prin condamnarea catarilor, biserica a condamnat `nc\ o dat\
contracep]ia. Vezi Noonan, Contraception (Contracep]ia), p. 281, Chadwick,
Priscillian (Priscilianul), p. 37.
3 De Rougement, Love in the Western World (Dragostea `n lumea occiden-
tal\), p. 78.
4 ~n anul 800 d.Hr., manihei[tii erau `nc\ dezavua]i `n Occident. ~n 991, Ger-
bert d’Aurillac, viitorul Pap\ Silvestru al II-lea, a definit credin]ele maniheiste.
Vezi Runciman, The Medieval Manichee (Maniheismul Medieval), p. 117, Niel,
Les Cathars de Montségur (Catarii din Montségur), p. 26 sq.
5 Jean de Joinville, Life of Saint Louis (Via]a Sf`ntului Ludovic), p. 174.
6 Niel, Les Cathars de Montségur, p. 291 sq.
7 Manihei[tii aveau o s\rb\toare sacr\, numit\ Bema, care se celebra `n luna
martie. Niel sugereaz\ c\ acesta a fi fost festivalul ]inut la Montségur pe 14 martie,
ad\ug`nd [i faptul c\, `n 1244, acea dat\ a coincis cu echinoc]iul de prim\var\.
Niel, Les Cathars de Montségur, p. 276 sq. Se pare c\ manihei[tii foloseau o carte
special\, cu desene care exprimau `nv\]\turile lui Mani, probabil la modul simbo-
lic. Aceasta con]inea ilustra]ii care explicau dualismul `nf\]i[`ndu-i pe Fii Luminii
[i pe Fii ~ntunericului. Cartea era folosit\ `n timpul desf\[ur\rii s\rb\torii Bema.
Este posibil ca o carte similar\ a simbolurilor s\ fi reprezentat o parte din comoara
catarilor. Vezi Ort, Mani, p. 168 sq., 180 [i 253 sq.
8 O analiz\ a acestui tip de specula]ie poate fi g\sit\ `n Waite, Holy Grail
(Sf`ntul Graal), p. 524 sq.
9 Nelli, Dictionairre des hérésies (Dic]ionarul ereziilor), p. 216 sq. Autorul cel
mai preocupat de acest gen de conexiuni a fost Otto Rahn, c\ruia `i apar]in
Croisade contre le Grail (Cruciad\ contra Graalului) [i La Cour de Lucifer (Curtea
lui Lucifer). Dup\ Otto Rahn, castelul Graalului din Munsalvaesche, de Wolfram
von Eschenbach, este Montségur. C\r]ile lui Rahn au fost mai `nt`i publicate `n
limba german\, `n anii 1930. Rahn `nsu[i s-a al\turat SS-ului, ajung`nd la rangul
de colonel. Cercet\rile sale legate de catari [i de Graal s-au bucurat de sprijinul lui
Alfred Rosenberg, un important filozof rasist, purt\tor de cuv`nt al partidului
nazist [i prieten al lui Hitler. Rahn a disp\rut `n 1939 [i se presupune c\ s-a sinucis
pe v`rful muntelui Kufstein. Totu[i, un cercet\tor francez a prezentat o serie de
documente referitoare la Rahn, ultimul dat`nd din 1945. Vezi Bernadac, Le
Mystère Otto Rahn (Misterul Otto Rahn). Dac\ documentele se refer\ `ntr-adev\r
la acest autor, este interesant s\ ne `ntreb\m dac\ el este cel care s-a aflat `n spatele
462 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
misterioaselor s\p\turi germane efectuate la Montségur [i `n alte situri catare `n
timpul celui de al Doilea R\zboi Mondial.
CAPITOLUL 3
C\lug\rii r\zboinici
1 Runciman, History of the Crusades (Istoria cruciadelor), vol. 2, p. 477.
2 Esquieu, „Les Templiers de Cahors“ („Templierii din Cahors“), p. 147, n. 1,
ne explic\ c\ Hugues de Payen nu s-a n\scut `n Champagne, ci `n castelul Mahun,
l`ng\ Annonay, `n partea de jos a v\ii Rhonului (Ardèche). A fost g\sit\ `nre-
gistrarea na[terii sale, data acesteia fiind 9 februarie 1070. Se presupune c\ s-a
mutat ulterior `n Champagne.
3 William of Tyre, History of Deeds Done Beyond the Sea (Istoria faptelor de
dincolo de mare), vol. 1, p. 525 sq.
4 Addison, History of Knights Templar (Istoria Cavalerilor Templieri), p.19.
Pentru o copie a regulamentului original, vezi Curzon, La règle du Temple (Regu-
lamentul Templului).
5 Addison, History of Knights Templars, p. 19.
6 Aceast\ dat\ a fost contestat\. S-a argumentat c\ nu putea fi emis\ mai
devreme de 1152.
7 Regele Richard I a fost un prieten apropiat al Ordinului [i a locuit printre
templieri `n timpul [ederii sale `n Acra. ~n 1192, c`nd a p\r\sit }ara Sf`nt\, s-a
deghizat `n templier, a c\l\torit pe o corabie a Ordinului [i a fost `nso]it de patru
membri ai acestuia. Vezi Addison, History of Knights Templars, p. 148.
8 Daraul, History of Secret Societies (Istoria societ\]ilor secrete), p. 46 sq.
Daraul neglijeaz\ men]ionarea unei surse documentare.
9 Vezi Piquet, Des Banquiers au Moyen Age (Bancherii `n Evul Mediu).
Func]ia ini]ial\ a fost `nlesnirea pelerinajului `n }ara Sf`nt\. Vezi de asemenea
Malville, Vie des Templiers (Via]a Templierilor), p. 87 sq. Primul `mprumut a fost
`nregistrat `n 1135. Seward, The Monks of War (C\lug\rii r\zboiului), p. 213,
men]ioneaz\: „Cea mai trainic\ realizare a «Cavalerilor S\raci», contribu]ia lor la
schimbarea atitudinii bisericii fa]\ de cam\t\, a fost de natur\ economic\. Nici o
institu]ie medieval\ nu a f\cut mai mult pentru promovarea capitalismului.“
Cam\ta era interzis\, de aceea dob`nda `mprumuturilor era calculat\ anticipat
[i inclus\ `n suma total\ `mprumutat\. Dac\ o proprietate funciar\ era folosit\
drept garan]ie, templierii primeau veniturile rezultate din utilizarea acesteia p`n\ ce
`mprumutul era achitat integral.
10 Melville, Vie des Templiers (Via]a Templierilor), p.220.
11 Vezi Mazières, „La Venue et le séjour des Templieres“ („Sosirea [i [ederea
templierilor“), p. 235.
12 Blanchefort a fost distrus `n timpul cruciadei `mpotriva albigenzilor, fiind
cucerit `nainte de 1215, dat\ la care p\m`nturile sale i-au fost cedate de Simon de
Montfort lui Pierre de Voisins. Seniorul de Blanchefort luptase de partea lui Ray-
mond-Roger Trencavel, conduc\torul catar. Vezi Fédié, Le compté de Razès
(Comitatul Razès), p. 151.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 463
Bertrand de Blanchefort `nsu[i, adesea `mpreun\ cu t`n\rul Trencavel, a fost
implicat `n donarea de bani [i de propriet\]i c\tre templieri. Aceste tranzac]ii au
fost `nregistrate `nainte ca el s\ se fi al\turat Ordinului, `n timp ce `nc\ era c\s\torit
cu so]ia sa Fabrissa. Vezi Albon, Cartulaire général (Carta general\), p. 41 (capi-
tolul LVI 1133-1134). Men]iuni despre so]ia [i cei doi fra]i ai lui Bernard pot fi
g\site `n aceea[i lucrare, capitolul CLV 1138, p. 112.
13 Mazières, La Venue et le séjour des Templiers, p. 243 sq. Vezi [i Mazières,
„Recherches historiques“ („Cercet\ri istorice“), p. 276. Un document descoperit `n
arhivele familiilor Bruyères [i Maudélon relateaz\ c\ templierii din Champagne [i
Albedune (Le Bézu) `nfiin]aser\ un azil pentru catarii considera]i „bonhommes“
(oameni cumsecade). Al\turi de alte documente, [i acesta a disp\rut `n timpul celui
de al Doilea R\zboi Mondial, cam prin noiembrie 1942.
14 Vezi, de exemplu, Léonard, Introduction a Cartulaire (Prefa]area cartei),
p. 76. ~n perioada de `nceput a cruciadei `mpotriva albigenzilor, preceptorul
Templului din Toulouse apar]inea familiei catare Trencavel.
15 Una dintre modalit\]ile prin care ordinul ar fi putut fi prevenit asupra cata-
strofei care `l amenin]a ar fi fost trimiterea unui mesaj prin intermediul lui Jean de
Joinville. Fiind sene[al de Champagne, acesta ar fi putut primi ordinul secret prin
care Filip cel Frumos cerea `nceperea arest\rilor. Dar se [tie c\ era [i un simpati-
zant al templierilor [i c\ unchiul s\u, André, fusese membru al ordinului [i precep-
tor de Payen `nanii 1260 (Léonard, Introduction au cartulaire, p. 145). Jean a scris
despre un jur\m`nt misterios, amintind [i despre scuiparea crucii, la vremea la care
templierii erau acuza]i de a[a ceva. ~n plus, a sus]inut cu t\rie c\ Sf`ntul Ludovic
aflase despre acest ritual cu cincizeci de ani `nainte, dar refuzase s\-l condamne.
(Vezi Jean de Joinville, Life of Saint Louis – Via]a Sf`ntului Ludovic, p. 254.)
Pentru a se opune exceselor regelui Fran]ei `mpotriva Templului, Jean a organizat
o lig\ a nobilimii. Dar, `n urma mor]ii monarhului, liga a devenit inutil\.
16 ~n 1307, c`nd ofi]erii care operaser\ arest\rile, `nso]i]i chiar de rege, au luat
`n st\p`nite Templul din Paris, nu au g\sit nici banii, nici documentele templierilor.
Trezorierul ordinului era Hugues de Peraud, sub ale c\rui ordine servea Gérard de
Villiers, pretorul Fran]ei.
~n 1308, [aptezeci [i doi de templieri au fost adu[i la Poitiers, pentru a depune
m\rturie chiar `n fa]a Papei (num\rul lor este men]ionat `n Bula Papal\, Faciens
misericordam). Nu toate depozi]iile s-au p\strat. Este foarte posibil ca multe s\ se
fi pierdut c`nd arhivele secrete ale Vaticanului, `n care se aflau toate documentele
referitoare la templieri, au fost transportate, din ordinul lui Napoleon, la Paris.
Debandada a fost atunci at`t de mare, `nc`t o serie de negustori au fost surprin[i
`mpachet`ndu-[i m\rfurile `n pre]ioasele documente.
Treizeci [i trei din depozi]iile de la Poitiers au fost publicate, `n 1887, de c\tre
istoricul german Conrad Schottmüller, iar alte [apte de Heinrich Finke, `n 1907. ~n
acest ultim grup, apare o declara]ie ciudat\, dat\ de un oarecare Jean de Châlons.
Acesta sus]inea c\ Gérard de Villiers aflase din timp despre arest\ri, fugise din
Templu `mpreun\ cu cincizeci de cavaleri [i cu to]ii plecaser\ pe mare, `n opt-
sprezece galere ale ordinului. {i ad\ugase c\ Hugues de Châlons plecase cu `ntreg
tezaurul lui Hugues de Peraud – „cum toto thesauro fratris Hugonis de Peraudo“.
Acest fapt a r\mas secret, a m\rturisit el c`nd a fost `ntrebat, pentru c\ acei templi-
eri care `l cuno[teau s-au temut s\ nu fie uci[i dac\ ar fi vorbit. Vezi Finke,
464 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Papsttum und Untergang des Tempel-Ordens (Papalitatea [i dec\derea templie-
rilor), vol. II, p. 339.
Exist\ unele dovezi care sus]in aceast\ declara]ie. Arest\rile templierilor au
avut loc `n zori, c`nd unii nu au putut fi g\si]i, a[a c\ au fost prin[i peste c`teva
zile. Hugues de Châlons [i Gérard de Villiers figureaz\ pe listele celor captura]i
mai t`rziu. Vezi Barber, M., Trial of the Templars (Procesul templierilor), p. 46.
17 ~nt`mplarea este relatat\de Waite, New Encyclopaedia of Freemasonry
(Noua enciclopedie a francmasoneriei), vol. 2, p. 223.
18 Wolfram von Eschenbach, Parzival, p. 251.
19 Shah, The Sufis (Sufi[tii), p. 225. Vezi, de asemenea, prefa]a c\r]ii lui Shah
semnat\ de Robert Graves, care, `n p. XIX, explic\ jocul de cuvinte care, `n limba
arab\, leag\ „negru“ de „`n]elept“. Graves pretinde c\ cele trei capete negre de pe
blazonul lui Hugues de Payen s`nt un astfel de calambur cu dublu `n]eles.
20 Oursel, Le Procés des Templiers (Procesul templierilor), p. 208.
21 Lobineau, H., Dossiers secrets, plan[a nr. 4, Ordre de Sion (Ordinul din
Sion), red\ un citat din Livre de constitutions (Statutul Ordinului din Sion), unde
capul este numit CAPUT LVIII c – Capul 58 al Fecioarei.
22 Aceast\ versiune este preluat\ din Ward, Freemasonry and Ancient Gods
(Francmasoneria [i zeii antici), p. 305.
23 Roger de Hoveden, Annals (Cronici), vol. II p. 248 sq. Pentru o prezentare
detaliat\ a pove[tilor despre Yse, vezi Barber, M., Trial of the Templars, p. 185 sq.
Autorul este de p\rere c\ povestea nu are nici o relevan]\ pentru istoria templie-
rilor, suger`nd c\ nu este dec`t un fragment de folclor folosit ca arm\ `mpotriva
acestora.
24 Barber, M., Trial of the Templars, p. 249. Lista nu este complet\.
25 Michelet, Procès des Templiers, vol. II, p. 384, depozi]ia lui Jean de Chaumes.
26 Schottmüller, Der Untergang des Templer-Ordens, vol. III, p. 67, depozi]ia
lui Deodatus Jefet.
27 Michelet, Procès des Templiers, p. 342 sq., depozi]ia lui Fulk de Troyes.
28 Jean de Joinville, Life of Saint Louis, p. 254. Vezi, de asemenea, cap. 3, n. 15.
29 Albon, Cartulaire Général, p. 2 (Carta III, 1125) men]ioneaz\ un templier
numit Roberti – [i este posibil s\ fie vorba chiar de acel Robert care a devenit mare
maestru dup\ moartea lui Hugues de Payen. La p. 3 (Carta IV 1125) s`nt aminti]i
templierii Henrico [i Roberto. S`nt astfel ad\ugate `nc\ dou\ nume, pe l`ng\ cele
ale lui Fulk d’Anjou [i Hugues de Champagne, ceea ce `nseamn\ c\ au existat cel
pu]in patru recru]i.
30 Boquet, Recueil des Historiens (Antologia istoricilor), vol. 15 (Epistolae
Ivonis Carnotensis Episcopi), p. 162, nr. 245.
31 „Oastea lui Hristos, solda]ii evanghelici men]iona]i `n aceast\ scrisoare, nu
erau altcineva dec`t Ordinul Templierilor. Dar, `n 1114, Ordinul nu fusese `nc\
`nfiin]at...“ Arbois de Jubainville, Histoire... de Champagne (Istoria... regiunii
Champagne), vol. II, pp. 113-114, n. I.
32 {coala a fost fondat\ de celebrul specialist `n istorie medieval\ rabin Rashi
(1040-1041).
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 465
33 Allegro, Treasure of the Copper Scroll (Comoara din manuscrisul de
aram\), p. 107 sq.
34 Arbois de Jubainville, Histoire... de Champagne, vol. II, p. 87 sq.
35 Ibid., p. 98 sq.
36 Abatele Mazières c\tre Henry Lincoln – coresponden]\ personal\.
37 Arcons, Du Flux et reflux (Despre flux [i reflux), p. 355 sq. Vezi, de asemenea,
Catel, Mémoires... du Languedoc (Amintiri... despre Languedoc), cartea I, p. 51.
38 Mazières, La Venue et le séjour des Templieres, p. 234 sq.
39 Abatele Mazières c\tre Henry Lincoln – coresponden]\ personal\.
CAPITOTUL 4
Documente secrete
1 Descadeillas, Rennes et ses derniers seigneurs (Rennes [i ultimii s\i seniori).
2 Vezi Descadeillas „Mythologie du Trésor de Rennes“ („Mitologia comorii
din Rennes“).
3 Paoli, Les dessous (Secretele), p.86.
4 Le Monde (21 febr. 1967), p. 11. Le Monde (22 febr. 1967), p. 11. Paris-Jour
(21 febr. 1967), nr. 2315, p. 4.
5 Feugère, Saint-Maxent [i Koker, Le Serpent Rouge, p. 4.
CAPITOLUL 5
Ordinul din culise
1 Grousset, Histoire des croisades (Istoria cruciadelor), vol. III, p. XIV.
2 Vogué, Les Eglises (Bisericile), p. 326.
3 Vincent, Histoire de l’anciene image (Istoria imagisticii antice), p. 92 sq.
4 Röhricht, Regesta, p.19, nr. 83.
5 Ibid., p. 25, nr. 105.
6 Tillière, Histoire... d’Orval (Istoria... Orvalului), p. 3 sq.
7 Jeantin, Les Chroniques (Cronicile), vol. I, p. 398. ~n lucrarea Le Vrai et le
faux sur Pierre l’Hermite (Adev\r [i minciun\ despre Petru Eremitul), Hagenmeyer
sus]ine c\, `nainte de a deveni c\lug\r, Petru a fost un mic nobil care st\p`nea dome-
niul Achères de l`ng\ Amiens [i `i era vasal lui Eustache de Boulogne, tat\l lui God-
froi. Vezi p. 58. ~ns\ Hagenmeyer nu este de acord cu cei care sus]in c\ Petru a fost
mentorul spiritual al lui Godfroi. Este evident faptul c\ Petru se bucura de un presti-
giu considerabil, pentru c\, dup\ cucerirea Ierusalimului, armata crucia]ilor a
`nceput o alt\ campanie, l\s`ndu-l drept conduc\tor al ora[ului.
8 William of Tyre, History of Deeds Done Beyond the Sea, vol. I, p. 380. Vezi
de asemenea Runciman, History of the Crusades, vol. 1, p. 292. Acela[i episcop
din Calabria era prietenul unui oarecare Arnuf, un cleric de rang inferior, care, cu
ajutorul s\u, a fost apoi ales ca prim Patriarh romano-catolic al Ierusalimului!
466 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
~n urma unei mai timpurii „cruciade populare“ a supravie]uit o grupare ciudat\,
ai c\rei membri, numi]i Tafuri, au c\p\tat o anumit\ notorietate atunci c`nd o parte
dintre ei au fost acuza]i de canibalism de c\tre emirul din Antiohia. Grupul avea
propria sa „academie“, condus\ de a[a-numitul rege Tafur. Cronicarii contemporani
`l prezint\ pe acesta drept un b\rbat `n preajma c\ruia chiar [i principii crucia]i se
purtau cu umilin]\ [i respect. Se spune c\ Godfroi de Bouillon ar fi fost `ncoronat
de acest rege Tafur. Mai mult dec`t at`t, se pare c\ titulatura ar fi fost asociat\ cu
persoana lui Petru Eremitul. Oare nu este posibil ca [i acest grup interior, [i regele,
s\ fi fost reprezentan]ii Calabriei? Dac\ se schimb\ o singur\ liter\, Tafur devine o
anagram\ pentru Artus, un nume ritual. Pentru o scurt\ prezentare a influen]ei tafu-
rilor se va vedea Cohn, N., Pursuit of the Millenium (Ancheta Mileniului), p. 66 sq.
9 Lobineau, H., Dossiers secrets, plan[a nr. 4.
10 Ibid.
11 Arhivele din Loiret, seria D. 357, Vezi [i Rey, E.-G., „Chartes... du Mont-
Sion“ („H\r]ile ... muntelui Sionului“), p. 31 sq., [i Le Maire, Histoire et Antiqui-
tez (Istorie [i Antichitate), partea a 2-a, cap. XXVI, p. 96 sq.
12 Yates, Rosicrucian Enligtement (Iluminarea rozicrucian\).
13 Vezi, de exemplu, Yates, Giordano Bruno, p. 312 sq., [i Yates, Occult Phi-
losophy (Psihlogie Ocult\), p. 38. ~n ambele lucr\ri, Frances Yates studiaz\ modul
de transmitere al doctrinei hermeneutice [i societ\]ile secrete care s-au dezvoltat `n
jurul principalelor personalit\]i implicate.
14 De]inem aceast\ informa]ie din surse ale „Prioriei“. Am v\zut manuscrisul `n
cauz\ la biblioteca din Rouen – Histoire polytique de Gisors et du pays de Vulcsain
(Istoria politic\ a comitatului Gisors [i a ]inuturilor lui Vulcsain), de Robert Denyau,
1629 (Colec]ia Montbert 219, V 14a). Dar au ap\rut mari dificult\]i legate de verifi-
carea informa]iilor. Dintre cele 575 de pagini scrise de m`n\, majoritatea s`nt abia li-
zibile, `n timp ce altele au fost t\iate sau prezint\ lipsuri [i [ters\turi. Doar
Calendarium Martyrology (Calendarul martirilor) se poate citi cu u[urin]\.
15 Röhrich, Regesta, p. 375, nr. 1440.
16 Bruel, Charles d’Adam, p. 1 sq.
17 Lobineau, H., Dossiers secrets, plan[a nr. 4.
18 Oursel, Le Procès des Templiers, p. 208.
19 Rey, E.-G., „Chartes... du Mont-Sion“, p. 34 sq.
20 Consider\m c\ este bine-venit\ o comparare a listelor marilor mae[tri ai
Cavalerilor Templieri.
A. Lista `ntocmit\ de Henry Lobineau, Dossiers secrets:
Hugues de Payen, 1118-1131
Robert de Bourgogne, 1131-1150
Bernard de Tremblay, 1150-1153
Bertrand de Blancafort, 1153-1170
Janfeders Fulcherine, 1170-1171 (Gaufridus Fulcherius/Geoffroy Foucher)
François Othon de St. Armand, 1171-1179
Théodore de Glaise, 1179-1184 (Theodoricus/Terricus)
Francois Gérard de Ridefort, 1184-1190
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 467
B. Lista `ntocmit\ de un istoric modern – Seward, Monks of War, p. 306:
Hugues de Payen, 1118-1136
Robert de Craon, 1136-1146
Everard des Barres, 1146-1152
Bernard de Tremelai, 1152-1153
André de Montbard, 1153-1156
Bertrand de Blanquefort,1156-1169
Philippe de Milly, 1169-1170
Arnold de Torroge, 1179-1185
Gérard de Ridefort, 1185-1191
Este demn de a fi men]ionat un fapt care pledeaz\ `n favoarea listei `ntocmite
de Priorie, lu`ndu-l drept exemplu pe primul mare maestru.
Datele atribuite mor]ii lui Hugues de Payen nu coincid. Pe lista Prioriei apare
anul 1131, `n timp ce pe lista istoricului modern g\sim 1136. Aceast\ ultim\ dat\
nu poate fi dovedit\ [i, de fapt, se poate chiar observa c\ este eronat\. Anul 1136
apare `n L’Art de vérifier les dates (Arta verific\rii datelor), vol. 5 (Paris, 1818),
p. 338, iar ziua de 24 mai a fost men]ionat\, ca dat\ exact\ a mor]ii, `n secolul
treisprezece, `n Obituaire de la commanderie... de Reims (vezi Barthélemy,
p. 321). ~ns\ acest document timpuriu nu specific\ [i anul `ncet\rii din via]\. De
aceea istoricii s`nt nevoi]i s\ se orienteze dup\ documentele purt`nd semn\tura lui
Hugues de Payen care i-au supravie]uit. Acestea indic\ c\, de fapt, Hugues a murit
`n 1131 sau la scurt timp dup\ aceea. ~n Albon, Cartulaire général, s`nt enumerate
o serie de hrisoave care au fost semnate de primul mare maestru, care `[i folosea
numele `ntreg, cel mai adesea sub forma Hugo de Pagano. Ultimul act pe care [i-a
pus semn\tura este datat 1130 (Albon, Cartulaire général, p. 23 sq.). S-ar putea
trage concluzia c\ a murit dup\ aceast\ dat\, dar `nainte de 1133, anul `n care a
fost redactat un hrisov care `l men]ioneaz\, f\r\ a-i purta semn\tura, pe Hugoni,
magistro militum... Templi (Albon, Cartulaire général, p. 42). Cu toate c\ docu-
mentul i-a fost, `n general, atribuit lui Hugues de Payen, pare mult mai probabil s\
se refere, de fapt, la Hugues Rigaud, care figureaz\ `n multe alte acte reproduse de
d’Albon [i despre care se crede acum c\ ar fi fost, `n realitate, un simplu maestru al
Sf`ntului Morm`nt [i al Templului sau doar al Templului din Ierusalim, din 1130
p`n\ in 1133. Vezi Gérard [i Magnou, Cartulaire, p. XXXVIII. A[adar, versiunea
Prioriei apare ca av`nd faptele de partea sa.
Trebuie, de asemenea, avut `n vedere faptul c\ William of Tyre nu i-a inclus
niciodat\ pe Everard de Barres sau pe André de Montbard `n lista marilor mae[tri
ai Cavalerilor Templieri – a[a cum au f\cut-o istoricii care i-au urmat, pornind de
la o baz\ mult mai `ndoielnic\.
CAPITOLUL 6
Marii mae[tri [i r`ul subteran
1 Lobineau, H., Dossiers secrets, plan[a nr. 4, Ordinul din Sion.
2 Loyd, Origins of Anglo-Norman Families (Originile familiilor Anglo-Nor-
mande), p. 45 sq. {i Powicke, Loss of Normandy (Pierderea Normandiei), p. 340.
468 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
3 Roger de Hoveden, Annals, vol. I, p. 322. Se specific\ urm\toarele:
„Thomas, arhiepiscopul de Canterbury, [i c`]iva dintre tovar\[ii s\i de exil, au
venit la o `nt`lnire cu mesagerii, care a avut loc la Saint Martin, `ntre Gisors [i
Trie...“ Acest loc de `nt`lnire plasat `ntre dou\ castele `nvecinate este chiar cel `n
care se afla faimosul ulm ce avea s\ fie t\iat mai t`rziu. ~n Voyages Pittoresques
(C\l\torii pitore[ti) (Normandy, vol. 2, p. 138), Charles Nodier spune: „Acolo (sub
ulmul de la Gisors), Thomas de Cantenbury a fost preg\tit pentru martiriu.“ Este o
afirma]ie provocatoare, dar cu un substrat greu de deslu[it.
4 Lecoy de la Marche, Le Roi René (Regele René), vol. I, p. 69. Ducele de Lor-
raine nu a avut fii [i, conform uzan]elor vremii, cel la care se refer\ Ioana este René.
5 Vezi Staley, King René d’Anjou (Regele René de Anjou), p. 153 sq.
6 Staley, King René d’Anjou, p. 29. Inscrip]ia fusese gravat\ chiar de René.
7 Sir Philip Sidney era un colaborator al lui John Dee [i, de asemenea, un
ini]iat `n doctrina hermetic\. Frances Yates consider\ c\ autorul manifestelor rozi-
cruciene este John Dee – Yates, Occult Philosophy (Filozofia ocult\), p. 170 sq.
Pentru mai multe informa]ii despre Sidney [i Dee, vezi French, John Dee. Sidney
`[i d\duse foarte bine seama de existen]a „r`ului subteran“ din cultura european\.
8 Toate manifestele s`nt reproduse `n Waite, Real History of the Rosicrucians
(Adev\rata istorie a rozicrucienilor).
9 Yates, Rosicrucian Enlightenment (Iluminarea Rozicrucian\), p. 125.
10 Ibid., p. 192.
11 ~n p\strarea Societ\]ii Regale exist\ c`teva scrisori ale lui Robert Boyle
referitoare la un grup numit Societatea Cabalistic\ Sacr\ a Filozofilor, `n care fus-
ese primit. Dup\ toate aparen]ele, aceast\ societate se afla `n Fran]a. Vezi Maddi-
son, Life of... Robert Boyle (Via]a lui... Robert Boyle), p. 166 sq.
12 Yates, Rosicrucian Enlightenment, p. 223 sq. Frances Yates explic\ `n ce
const\ leg\tura dintre mi[carea rozicrucian\ [i Societatea Regal\.
13 Pentru mai multe informa]ii despre Ramsay, vezi Walker, The Ancient
Theology (Teologia antic\), p. 231 sq., [i Henderson, Chevalier Ramsay (Cava-
lerul Ramsay).
14 Textul Ora]iei este reprodus `n Gould, History of Freemasonry, vol. 5, p. 84 sq.
15 Waite, New Encyclopaedia of Freemasonry, vol. 2, p. 353 sq., [i Le
Forestier, La Franc-Maçonnerie, p. 126 sq.
16 Aceast\ list\ este reprodus\ `n Thory, Acta Latomorum, vol. 2, p. 282.
Lista coincide cu cea a Sionului p`n\ `n momentul rupturii din 1188. ~n acea
perioad\, mare maestru era Gérard de Ridefort.
17 Nodier, Voyages Pittoresques, Normandy, vol. II, pag. 137 sq.
18 Pingaud, La jeunesse de Charles Nodier (Tinere]ea lui Charles Nodier), p. 139.
19 Ibid., p. 231 sq., con]ine regulile societ\]ii. Unele s`nt bizare. Cea de-a opt-
sprezecea stipuleaz\: „Fra]ii din Societatea Filadelfienilor prefer\ culoarea bleu-
ciel, forma pentagramei [i num\rul 5.“
20 Ibid., p. 47.
21 Nodier, Contes, p. 4 sq.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 469
22 Nodier, History of Secret Societies, p. 105.
23 Ibid., p. 116.
24 Cea mai semnificativ\ personalitate din cadrul societ\]ilor secrete ale vremii
a fost Filippo Michele Buonarroti (un descendent al fratelui lui Michelangelo),
care [i-a `nceput cariera ca paj al arhiducelui de Toscana (fiul lui François de Lore-
na) [i care a fost cooptat `n francmasonerie. Dup\ izbucnirea Revolu]iei Franceze a
plecat `n Corsica, unde a stat p`n\ `n 1794 [i unde a avut ocazia s\ intre `n cercul
lui Napoleon. ~n primii ani de dup\ 1800, a pus bazele unei serii de societ\]i secrete.
A fondat at`t de multe, `nc`t istoricii nu pot spune, cu certitudine, c`te au fost de
fapt. Chiar exist\ urm\torul comentariu: „Buonarroti a fost o adev\rat\ divinitate,
dac\ nu omnipotent\ – cel pu]in omniprezent\“, Eisenstein, The first Professional
Revolutionist... Buonarroti (Buonarroti, Primul Revolu]ionar de Profesie), p. 48,
cit`ndu-l pe Lehning. Este foarte posibil s\-i fi cunoscut pe Nodier [i Hugo,
deoarece au avut mul]i prieteni comuni – Petrus Borel, Louis Blanc, Célestin Nan-
teuil, Jehan Duseigneur, Jean Gigoux. De fapt, absen]a oric\rei `nregistr\ri a unei
`nt`lnirii cu cei doi este c`t se poate de suspect\, av`nd `n vedere statutul social pe
care Bounarroti [i l-a asigurat ulterior, `n timpul traiului s\u la Paris.
Vezi [i Roberts, Mythology of the Secret Societies, p. 233 sq., „timp de trei-
zeci de ani, f\r\ `ncetare, a ]esut, ca un p\ianjen `n cotlonul s\u, p`nza unei con-
spira]ii pe care, r`nd pe r`nd, toate guvern\rile au sf`[iat-o [i pe care, neobosit, el a
tot re`nnoit-o“. Eisenstein, p. 51.
Este foarte posibil ca at`t Buonarroti c`t [i Nodier s\ fi fost membri ai Prioriei
de Sion – mai ales pentru c\ una din organiza]iile lui Buonarroti era Filadelfienii,
nume folosit [i de Nodier pentru ordinul s\u.
25 Vezi cap. 7, n. 33.
26 Lucie-Smith, Symbolist Art (Simbolismul), p. 110. Pentru via]a lui Péladan
[i a prietenilor s\i vezi Pincus-Witten, Occult Symbolism in France (Simbolismul
ocult `n Fran]a).
27 Lucie-Smith, Symbolist Art, p. 111.
28 Acesta a fost comentariul s\u c`nd i s-a cerut s\ picteze ceea ce reprezint\
acum o parte a capelei bisericii Notre Dame de France din Londra.
29 Vezi Bander, Prophecies of St. Malachy (Profe]iile Sf. Malachi), p. 93.
Expresia latineasc\ este Pastor et Nauta – iar nauta poate `nsemna fie „cor\bier“,
fie „c`rmuitor“, termeni `ngem\na]i, `n franceza veche, `n cuv`ntul „nautonnier“.
30 „Inde a primis“, publicat `n L’Osservatore Romano (2 iulie 1960), p. 1. O tra-
ducere `n limba englez\ poate fi g\sit\ `n Review for Religious, vol. 20, (1961), p. 3 sq.
CAPITOLUL 7
Conspira]ie de-a lungul secolelor
1 Lobineau, H., Dossiers secrets, plan[a nr. 4, Ordinul din Sion.
2 De Sède, Les Templiers (Templierii), p. 220 sq. Pentru povestea lui Lhomoy
vezi de Sède, p. 20 sq. [i 231 sq. Vezi [i Chaumeil, Triangle d’or (Triunghiul de
Aur), p. 19 sq.
470 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
3 Le Maire, Histoire et Antiquitez, partea 2, cap. XXVI, p. 96 sq.
4 Cardinalul de Lorraine s-a aflat `n spatele amnistiei `n favoarea hugheno]ilor
date la Amboise la data de 7 martie 1560. De asemenea, cardinalul a finan]at, pe
ascuns, anumite grup\ri protestante.
5 Acea cruce dublu barat\ a fost asociat\ cu casa de Lorena prin intermediul
lui René d’Anjou. René a adoptat aceast\ cruce ca emblem\, plas`nd-o pe sigiliile
[i monedele sale. Popularitatea crucii se datoreaz\ folosirii ei de c\tre René
al II-lea, duce de Lorena, `n b\t\lia de la Nancy din 1477. Vezi Marot, Le
Symbolisme (Simbolismul), p. 1 sq.
6 Nostradamus era un obi[nuit al cercurilor conectate cu casa de Lorena. A
locuit pentru c`]iva ani `n Agen, iar Jean de Lorena era, `n acea vreme, at`t episcop
de Agen, c`t [i capul Inchizi]iei Franceze. Cercet\rile indic\ faptul c\ Nostradamus
ar fi fost avertizat `n leg\tur\ cu interesul pe care i-l st`rnise Inchizi]iei [i c\, dup\
toate probabilit\]ile, cardinalul Jean de Lorena ar fi fost sursa acestui avertisment.
~n plus, prietenul din Agen al lui Nostradamus, Scaliger, se num\ra [i printre pri-
etenii cardinalului [i `l cuno[tea, de asemenea, pe Giulio Camillo, adept al her-
metismului [i autorul lucr\rii „Memory Theatre“ („Teatrul amintirilor“) (vezi
Yates, Art of Memory, cap. 6). Cardinalul de Lorena `l cuno[tea foarte bine pe
Camillo. De asemenea, doi poe]i de la Curte, Pierre de Ronsard [i Jean Dorat, erau
prieteni cu Nostradamus. Ronsard a scris mai multe poeme spre lauda lui Nos-
tradamus [i a cardinalului. Cardinalul era sus]in\torul ambilor poe]i. Jean Dorat a
fost cel care l-a trimis pe Jean-Aimé de Chavigny la Nostradamus, pentru a deveni
secretarul acestuia. Un studiu al acestor conexiuni este prezentat `n romanul The
Dreamer of the Vine (Vis\torul din Vie), de Liz Greene (Londra, 1979).
7 Catrenul V:74, de exemplu, se refer\ probabil la Charles Martel f\c`ndu-i pe
sarazini s\ bat\ `n retragere [i `nving`ndu-i `n lupta de la Poitiers din 732. Catrenul
III: 83 s-ar putea foarte bine referi la pleto[ii regi merovingieni cucerind regatul
Aquitaine, ceea ce s-a `nt`mplat dup\ 507. ~n multe catrene [i prevestiri apare
termenul Rases, care pare s\ fie un calambur referitor at`t la zona Razès, c`t [i la
con]ii exila]i, „cei f\r\ barb\“, descenden]ii merovingienilor.
8 De Sède, La Race fabuleuse (Semin]ia legendar\), p. 106 sq. ~n aceast\
carte, credibilitatea lui de Sède este, `ntr-o anumit\ m\sur\, subminat\ de afirma]ia
neverosimil\ c\ merovingenii ar fi fost extratere[tri! ~n timpul conversa]iilor pur-
tate, autorul a fost `ntrebat despre sursa aser]iunii legate de timpul petrecut de
Nostradamus la Orval. R\spunsul s\u a fost c\ v\zuse el `nsu[i un manuscris care
dovedea acest lucru, aflat `n posesia unui oarecare Eric Muraise.
Am discutat cu o parte dintre c\lug\rii de la aba]ia din Orval despre posibili-
tatea ca Nostradamus s\ fi ajuns acolo. Au ridicat din umeri [i au spus c\ exista o
legend\ `n acest sens, dar c\ ei nu aveau dovezi pentru a o confirma, dar nici
pentru a o infirma. Ar fi putut fi posibil, a ad\ugat unul dintre ei, plictisit.
9 Allier, La Cabale (Cabala), p. 99 sq. Autorul sus]ine c\ fondarea seminarului
Saint-Sulpice i-a fost sugerat\ lui Olier de c\tre Companie.
10 Allier, La Cabale, p. 33.
11 Auguste, La Compagnie... à Toulouse (Compania... la Toulouse), p. 20 sq.
12 Allier, La Cabale, p. 3.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 471
13 Lobineau, H., Dossiers secrets, plan[a nr. 1, 1100-1600, n., plan[a nr. 19,
1800-1900.
14 Sainte-Marie, Recherches historiques (Cercet\ti istorice), p. 243.
15 Soultrait (ed.), Dictionnaire topographique... de la Niève (Dic]ionar
topografic... al regiunii Niève), pp. 8, 146. S\la[ul familiei Plantard era l`ng\
Sémelay, locul na[terii ulterioare a lui Jean XXII des Plantard.
16 Vezi Bulletin de la société nivernais des lettres, sciences et arts, seria a 2-a,
vol. VII (1876), pp. 110, 139, 140-141, 307. Vezi [i Chaumeil, Triangle d’Or,
p. 80 sq. [i ilustra]iile reprezent`nd monedele descoperite `n sit.
17 Acestea s`nt exemple care ilustreaz\ factorii ce i-au determinat ulterior pe diver[i
autori s\-l considere c\ este cel mai probabil ca Fouquet s\ fi fost Omul cu Masca de
Fier. Exist\ o serie de dovezi [i mai conving\toare `n favoarea acestei afirma]ii.
18 Blunt, Poussin, vol. I, p. 170.
19 Acest tablou este reprodus `n Ward, Freemasonery and Ancient Gods
(Francmasoneria [i zeii antici), p. 134. Se afl\ `n posesia Supreme Grand Royal
Arch Chapter of Scotland, la Edinburgh.
20 Delaude, Cercle d’Ulysse (Cercul lui Ulise), p. 3.
21 Gout, Mount-Saint-Michel, p. 141 sq. Robert de Torigny, abate `ntre anii
1154-1186, a scris, `n tot cursul vie]ii sale, circa 140 de volume, un mare num\r
dintre acestea fiind dedicate istoriei regiunii. Sub conducerea sa, num\rul de
c\lug\ri din m`n\stire s-a dublat, iar aceasta a devenit un „sanctuar al [tiin]ei“. Era
prieten intim at`t cu Henric al II-lea c`t [i cu Becket [i, date fiind leg\turile foarte
str`nse ale celor doi cu Prioria din Sion, cu templierii [i cu Gisors, nu ar fi sur-
prinz\tor ca [i Robert s\ fi fost la curent cu toate acestea. Dac\ familia Plantard
folosea `ntr-adev\r mottoul amintit, ar fi normal s\ ne a[tept\m ca Robert s\ fi con-
semnat acest lucru, pentru c\, dup\ toate aparen]ele, respectiva familie nu numai c\
a locuit `n Bretania `n acea epoc\, dar Jean al IV-lea des Plantard s-a [i `nsurat, `n
1156 (dup\ Henri Lobineau), cu Idoine de Gisors, sora lui Jean de Gisors, al
nou\lea mare maestru al Prioriei din Sion [i fondatorul Ordinului Roza-Crucii.
Idoine a r\mas `n istorie, dar nu [i so]ul ei – ceea ce nu ne permite s\ afl\m ce titlu
de noble]e avea familia Plantard `n secolul al doisprezecelea.
Nu am reu[it s\ descoperim nici o `nregistrare a familiei Plantard [i nici o
urm\ a cercet\rilor genealogice ale lui Robert. Manuscrisele acestuia au fost
`mpr\[tiate `n diverse locuri, dar lista lor exist\, `ns\ nici unul nu include, `n mod
clar, materiale genealogice. Ulterior am aflat c\ un manuscris relevant s-ar afla la
Paris, `n arhivele „particulare“ de la Saint-Sulpice. A fost un sf`r[it nu tocmai sa-
tisf\c\tor al acestei direc]ii de cercetare.
22 Myriam, „Les Bergers d’Arcadie”, `n Le Charivary, nr. 18, p. 49 sq.
23 Thory, Acta Latomorum, vol. 2, p. 15 sq. Gould, History of Freemasonry,
vol. 2, p. 383.
24 Erdeswick, A survey of Straffordshire (Un studiu asupra comitatului Straf-
ford), p. 189.
25 Peyrefitte, „La Lettre Secrète“ („Scrisoarea Secret\“) p. 197 sq. Scrisoarea
respectiv\ a fost ata[at\ unei Bule de Excomunicare emise de Pap\ la 28 aprilie 1738.
472 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
26 Ritul Oriental din Memphis a ap\rut pentru prima oar\ `n 1838, c`nd
Jacques Etienne Marconis de Nègre a `nfiin]at marea Loj\ Osiris din Bruxelles.
Ritul era considerat continuatorul misterelor lui Dionysos [i al celor egiptene. Se
pretinde c\ `n]eleptul Ormus ar fi combinat aceste mistere cu doctrina cre[tin\,
d`nd astfel na[tere formei ini]iale a Roza-Crucii. Din punct de vedere organiza-
toric, Ritul Oriental din Memphis cuprindea nou\zeci [i [apte de grade, c\rora li se
atribuiau titluri impun\toare, cum ar fi: Comandat al Triunghiului Luminos, Mare
Prin] al Misterului Regal, Mare Preot al Hutz, Doctor al Planisferelor [i a[a mai
departe. Vezi White, New Encyclopaedia of Freemasonry, vol. 2, p. 241 sq. ~n cele
din urm\, ritul a fost redus la treizeci [i trei de grade, numindu-se Ritul Antic [i
Primitiv. A ajuns `n Statele Unite `n jurul anilor 1854-1856, prin intermediul lui
H.J. Seymour, [i `n Anglia `n 1872, datorit\ lui John Yarker. Ulterior, a fost asociat
cu Ordo Templi Orientis. Revista Ritului din Memphis, Oriflamme, a prezentat, `n
numerele sale, reclame ale O.T.O. ~n 1875, ritul s-a contopit cu Ritul Misraim. ~n
History of Ancient and Primitive Rite of Masonry (Istoria Ritului Antic [i Primitiv
al Masoneriei) (Londra, 1875), se afirm\ c\ Ritul din Memphis deriv\ din cel al
Filadelfienilor din Norbonne, `nfiin]at `n 1779.
27 Vezi [i Geneza 28:18, unde Iacob unge un pilastru de piatr\.
28 Pitois, `n calitate de bibliotecar al Ministerului Educa]iei Publice, a primit
sarcina de a sorta toate c\r]ile aduse la Paris din m`n\stiri [i din bibliotecile de
provincie. ~mpreun\ cu Charles Nodier, le-a studiat cu aten]ie [i a pretins c\ f\cea
`n fiecare zi c`te o descoperire interesant\.
29 Jean-Baptiste Hogan.
30 Este foarte posibil ca dogma infailibilit\]ii papale, pentru prima dat\ for-
mulat\ oficial la data de 18 iulie 1870, s\ fi fost una din replicile date de biserica
catolic\ at`t tendin]elor moderniste c`t [i ideilor darwiniste [i puterii din ce `n ce
mai mari pe care o c\p\ta, pe continent, Prusia luteran\.
31 Iremonger, William Temple, p. 490.
32 O scurt\ biografie a lui Hoffet poate fi g\sit\ `n Descadeillas, Mythologie
(Mitologia), p. 85 sq. Hoffet s-a n\scut la Schiltigheim, `n Alsacia, la 11 mai 1873.
~n 1884 [i-a `nceput studiile la Paris, la Ma`trise de Montmartre, pentru a [i le con-
tinua apoi la Petit Séminaire de Notre-Dame de Sion, unde s-a preg\tit s\ intre `n
r`ndul slujitorilor bisericii. {i-a `nceput noviciatul `n Olanda, la Saint-Gerlach, [i `n
1892 a intrat `n ordinul religios Oblats de Marie. A fost hirotonisit preot la Liège,
`n 1898. A activat apoi ca misionar, mai `nt`i `n Corsica [i apoi `n Fran]a. ~n
1903-1904 s-a aflat la Roma. S-a `ntors la Paris, unde s-a [i stabilit `n 1914. Acolo
a [i murit, `n 1946. A scris extrem de mult, mai ales pentru reviste dedicate istoriei
religioase. A fost lingvist, un foarte bun cunosc\tor al limbilor greac\, ebraic\ [i
sanscrit\. Conform relat\rii lui de Sède, Le Vrai Dossier (Adev\ratul Dosar), p. 33
sq., men]ioneaz\ c\ Descadeillas, cu toate c\, `n public, discredita ideea existen]ei
oric\rui „mister“ la Rennes, le-a scris `n 1966 conduc\torilor ordinului Oblats de
Marie, `ntreb`ndu-i dac\ aveau vreo dovad\ care s\ ateste c\ Hoffet predicase vre-
odat\ `n Rennes-le-Château. De Sède citeaz\ [i r\spunsul arhivarului ordinului:
„Hoffet este autorul unor studii foarte interesante asupra francmasoneriei, despre
care a f\cut cercet\ri am\nun]ite, [i am descoperit o parte din manuscrisele sale...
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 473
Am cerut ca documentele care prezint\ un interes deosebit s\ fie plasate la loc
sigur.“ Vezi [i Chaumeil, Triangle d’or, p. 106 sq.
33 Papus s-a n\scut `n Spania, la 13 iulie 1865. ~n 1887 s-a al\turat Asocia]iei
Teozofice, pe care a p\r\sit-o `n 1888 pentru a fonda propriul s\u grup – pe baza
principiilor martiniste. ~n acela[i an, al\turi de Péladan [i Stanislas de Guaïta, s-a
num\rat printre membrii fondatori ai Ordinului Cabalistic al Roza-Crucii. ~n 1889,
`mpreun\ cu cei doi mai `nainte men]iona]i [i cu Villiers de l’Isle-Adam, a `nfiin]at
revista L’Initiation (Ini]ierea). Cam `n aceea[i perioad\, Papus l-a ajutat pe Doinel
s\ `ntemeieze biserica catolic\ gnostic\. ~n 1895, Doinel s-a retras, l\s`nd biserica
`n grija lui Papus [i a altor dou\ persoane [i sub jurisdic]ia unui patriarh, apoi a
plecat la Carcassonne. ~n acela[i an, Papus a devenit membru al Ordinului Zorilor
de Aur, `n cadrul lojii pariziene Ahathoor. ~n ultimul deceniu al secolului al
nou\sprezecelea, Papus a avut rela]ii str`nse cu Emma Calvé. ~n 1899, unul dintre
cei mai buni prieteni ai s\i, Phillipe de Lyon, a plecat `n Rusia [i a `nfiin]at o loj\
martinist\ la curtea imperial\. ~n 1900, Papus `nsu[i a sosit la Petersburg, unde a
devenit confidentul ]arului [i al ]arinei. A vizitat Rusia de cel pu]in trei ori, ultima
dat\ `n 1906. Cu aceast\ ocazie l-a cunoscut pe Rasputin.
Ulterior, `n Fran]a, Papus a devenit mare maestru al Ordo Templi Orientis [i al
Lojii din Memphis [i Misraim. A murit la 25 octombrie 1916.
34 Nilus, Protocols (Protocoalele). ~n anii 1960, aceast\ lucrare a ajuns la a
optzeci [i treia edi]ie, ceea ce sugereaz\ c\, `n Marea Britanie, antisemitismul este
foarte r\sp`ndit. La aceea[i editur\, Britons Publishing (`n prezent f\c`nd parte din
Augustine Publishing, un trust de pres\ tradi]ionalist catolic), au mai ap\rut lucr\ri
ca Jew’s Ritual Slaughter (Sacrificiul Ritual al Evreilor) [i White Slave Traffic
(Traficul de Sclavi Albi).
35 Pentru o istorie a Protocoalelor, vezi Cohn, Warrant for Genicide (Justifi-
carea genocidului), [i Bernstein, Truth about „The Protocols“ (Adev\rul despre
„Protocoale“), `n care este reprodus\ traducerea integral\ a diverselor presupuse
surse ale protocoalelor. Istoria oficial\ a antisemitismului este redat\ `n am\nunt `n
Fry, Waters Flawing Eastward (Ape curg`nd spre R\s\rit). Este vorba de un docu-
ment controversat din toate punctele de vedere. Printre altele, reproduce o
fotografie care „dovede[te“ c\ uciderea ]arului Nicolae al II-lea a fost o crim\ ritu-
al\ a evreilor cabali[ti! ~ntr-o anumit\ m\sur\, este deconcertant s\ vezi c\ acest tip
de incultur\ este `nc\ publicat `n 1965.
36 Nilus, Protocols, nr. 13.
37 Loja din Memphis [i Misraim. Vezi nr. 33.
38 Nilus, Protocols, nr. 24. Aceast\ afirma]ie nu apare `n edi]iile mai timpurii.
39 Nilus, Protocols, nr. 24.
40 Blancasall, Les Descendants (Descenden]ii), p. 6.
41 Boudet, La Vrai Langue celtique (Limba celtic\ autentic\), prefa]a semnat\
de Pierre Plantard de Saint-Clair, la edi]ia retip\rit\ Belfond din 1978.
42 Chaumeil, Triangle d’Or, p. 136.
43 Vezi Rosnay, Le Hiéron du Val d’Or.
44 Chaumeil, Triangle d’Or, p. 139 sq.
474 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
CAPITOLUL 8
Societatea secret\ `n zilele noastre
1 Philippe de Chérisey, un colaborator al lui Pierre Plantard de Saint-Clair, a
scris un „roman“ alegoric, intitulat Circuit. Subiectul acestuia se `ntinde de la
Atlantida la Napoleon. Are dou\zeci [i dou\ de capitole, titlul fiec\ruia fiind pre-
luat de la una din arcanele majore ale Tarotului. Exist\ un singur exemplar, aflat `n
anexa de la Versailles a Bibliotecii Na]ionale din Paris. Ac]iunea implic\ dou\ per-
sonaje, Charlot [i Madeleine, care g\sesc o comoar\ la Rennes-le-Château. Vezi
Chaumeil, Triangle d’or, p. 141 sq. pentru acest extras.
2 Prieuré de Sion: Statutes (Statut), articolele XI [i XII. Primit de Subprefec-
tur\, Saint-Julien-en-Genevois, 7 mai 1956. Dosarul nr. KM 94550.
3 Midi Libre (13 februarie 1973), p. 5.
4 Myriam, „Les Begers d’Arcadie“, Le Charivari, nr. 18, pp. 49 sq.
5 Inclus `n Henri Lobineau, Dossiers secrets, p. 1.
6 Ibid.
7 Ibid.
8 Roux, S., L’Affaire de Rennes-le-Château (Afacerea Rennes-le-Château).
~ntr-o alt\ parte a Dossiers secrets, `ntr-o pagin\ scris\ de un oarecare Edmont
Albe, S. Roux este identificat drept abatele Georges de Nantes. ~n cartea sa,
Mathieu Paoli (Les Dessous, p. 82), face aceea[i identificare. Georges de Nantes
este conduc\torul mi[c\rii „Catholic Counter-Reformation in the XXth Century“
(„Contrareforma catolic\ din secolul dou\zeci“) [i autorul unui atac sus]inut
`mpotriva Papei Ioan-Paul al VI-lea, Liber Accusationis in Paulum Sextum, prin
care `l `nvinuie[te pe pontif de erezie. De fapt, pare s\ fie `n aceea[i tab\r\ cu mon-
seniorul Lefebvre. Fiind intriga]i de faptul c\ respectiva identificare nu p\rea s\ fie
contestat\, i-am scris abatelui Georges de Nantes, incluz`nd citatul din cartea lui
Paoli, rug`ndu-l s\-l comenteze [i `ntreb`ndu-l dac\ el confirma sau infirma afir-
ma]ia acestuia. Abatele ne-a r\spuns, men]ion`nd c\, din c`nd `n c`nd, i se mai
ceruser\ explica]ii legate de textul respectiv [i c\ nu putea dec`t s\ repete c\ nu
avea nici o leg\tur\ cu S. Roux. ~n plus, a ad\ugat: „Un astfel de text este o
`mpletitur\ de absurdit\]i. Cum a]i putut s\-l lua]i `n serios?“
9 Roux, S., L’Affaire de Rennes-le-Château, p. 1.
10 Ibid., p. 2.
11 Ibid., p. 2.
12 Delaude, Circle d’Ulysse, p. 6(v).
13 Guardian (Londra, 11 septembrie 1976), p. 13.
14 Monseniorul Brunon, care l-a `nlocuit pe Lefebvre ca episcop de Tulle,
sus]ine c\, dup\ p\rerea sa, acesta ar fi fost manipulat de ter]e persoane. Vezi
Guardian (Londra, 1 septembrie 1976), p. 4. Gianfranco Svidercoschi, descris de
The Times drept „un corespondent al Vaticanului experimentat [i, de obicei, bine
informat“, a declarat c\ Papa era con[tient de faptul c\ „Monseniorul Lefebvre era
coordonat, pe ascuns, de alte persoane“. Vezi The Times (Londra, 31 august 1976),
p. 12.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 475
15 Guardian (30 august 1976), p. 16. Intriga]i de aceast\ afirma]ie, i-am scris
p\rintelui Peter Morgan, `ntreb`ndu-l dac\ nu ne-ar putea oferi o explica]ie. Dar
acesta nu ne-a r\spuns.
16 De]inem doar o copie a articolului, f\r\ precizarea sursei, a[a c\ este
imposibil de stabilit publica]ia `n care a ap\rut.
17 Conform celor mai recente informa]ii pe care le de]inem, acum se afl\ din
nou `n Fran]a.
18 Le Charivary, nr. 18, p. 56 sq.
19 Vechiul statut fusese `nregistrat prin intermediul subprefecturii la data de 7
mai 1956. Conform celui de-al doilea num\r al revistei Circuit, datat 3 iunie 1956,
cu o s\pt\m`n\ `nainte avusese loc o `ntrunire dedicat\ discut\rii statutului. Statu-
tul semnat de Cocteau este datat 5 iunie 1956.
20 Bonne Soireé, nr. 3053 (14 august 1980), p. 14.
21 ~n timp ce scriam aceast\ carte, am consultat un num\r foarte mare de
lucr\ri referitoare la genealogiile familiilor nobile, at`t cele vechi c`t [i cele con-
temporane. Nu am g\sit, niciodat\, nici m\car o singur\ referin]\ la titlul Plantard
de Saint-Clair. Totu[i, faptul c\ rezultatul c\ut\rii a fost un e[ec nu invalideaz\
afirma]ia lui Pierre Plantard de Saint-Clair, mai ales c\ acesta recunoa[te c\ titlul a
fost t\inuit timp de secole.
22 Le Charivary, nr. 18, p. 60, Gisors et son secret (Gisors [i secretul s\u).
23 ~n timp ce f\ceam, pentru BBC, filmul The Priest, the Painter and the
Devil, am primit de la editorii lui de Sedè materialul vizual care fusese folosit `n
carte. Toate fotografiile aveau men]ionat pe verso „Plantard“, ceea ce sugereaz\ c\
`i apar]inuser\ acestuia, care i le `ncredin]ase lui de Sedè.
24 Le Charivary, nr. 18, p. 55.
25 Ibid.
26 Ibid., p. 53.
27 Am primit de la Plantard o fotocopie a unei depozi]ii autentificate,
apar]in`nd unui membru al Legiunii de Onoare care a fost ofi]er din rezisten]a
francez\ `n timpul celui de al Doilea R\zboi Mondial. Depozi]ia, timbrat\ [i datat\
11 mai 1953, atest\ at`t faptul c\ Pierre Plantard a editat un ziar al rezisten]ei,
numit Vaincre, `ncep`nd din 1941, c`t [i c\ a fost `ntemni]at de Gestapo la Fresness,
din octombrie 1943 [i p`n\ `n februarie 1944.
Verificarea acestei afirma]ii nu a fost o sarcin\ u[oar\. ~n primul r`nd, `n
timpul r\zboiului, diverse grup\ri ale rezisten]ei au editat jurnale numite Vaincre.
Totu[i, cel `n cauz\ p\rea s\ fie acel Vaincre realizat de Comité Local du Front
National de Lutte pour l’Indépendence de la France (Comitetul Local al Frontului
Na]ional de Lupt\ pentru Independen]a Fran]ei). Un exemplar al acestuia, datat
aprilie 1943, se afl\ `n Biblioteca Na]ional\ din Paris [i a fost editat `n
Saint-Cloud, Paris.
Ne-am adresat, `n scris, departamentului de istorie al Armatei Franceze, soli-
cit`nd detalii legate de activita]ile desf\[urate `n cadrul rezisten]ei de Pierre Plan-
tard. Am primit, de la Ministerul Francez al Ap\r\rii, un r\spuns prin care ni se
explica c\ informa]iile solicitate erau personale [i confiden]iale.
476 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
28 Vezi Vazard, Abrégé de l’histoire des Francs (Compendiu de istorie a
Francezilor), pp. 271, 272, nn. 1 [i 2. Ultima not\ con]ine textul scrisorii Gene-
ralului de Gaulle.
29 Informa]ia ne-a fost oferit\ de Jean-Luc Chaumeil, `n timpul unei conver-
sa]ii. Am `ncercat s\ `l verific\m pe Paoli, despre care ne-am interesat mai `nt`i la
televiziunea elve]ian\, pentru care [tiam c\ lucrase `n timp ce scria cartea. Directo-
rul administrativ de la Radio-Télévision Suisse Romande ne-a comunicat c\ Paoli
`i p\r\sise din 1971. Se spunea c\ ar fi plecat `n Israel [i c\ lucra pentru televi-
ziunea israelian\ din Tel Aviv. Din p\cate, urm\rirea a `ncetat aici.
30 Paoli, Les Dessous, p. 86.
31 Exemplarele revistei Circuit, dintre care unele s`nt disponibile la Anexa de
la Versailles a Bibliotecii Na]ionale, s`nt o prim\ exemplificare a manierei obscure
`n care povestea ne este adus\ la cuno[tin]\.
Prima serie a publica]iei Circuit `ncepe la data de 27 mai 1956 [i apare
s\pt\m`nal p`n\ se ajunge la edi]ia special\ care urmeaz\ dup\ num\rul 11, fiind
datat\ 2 septembrie 1956. Revistele s`nt litografiate [i au, de obicei, dou\ p`n\ la
patru pagini. S`nt realizate la Sous-Cassan, Annemasse, [i fiecare dintre ele are o
introducere semnat\ de Pierre Plantard. Multe con]in procesele verbale ale `ntreve-
derilor convocate pentru a discuta despre modul de redactare [i de `nregistrare a
statutului Prioriei din Sion prin intermediul Subprefecturii din Annemasse – cu
toate c\ numele Prioriei nu este men]ionat nici m\car o singur\ dat\. De fapt, pre-
ocuparea aparent\ a tuturor numerelor pare s\ fie construc]ia locuin]elor cu pre]
sc\zut. Organiza]ia din spatele revistei nu se nume[te Prioria din Sion, ci „Organi-
za]ia pentru ap\rarea drepturilor [i libert\]ilor locuin]elor cu pre] redus“! (Multe
documente ale Pioriei au un anumit sim] al umorului.) Pe de alt\ parte, numele care
apar `n statutul Sionului se reg\sesc [i `n aceste numere ale revistei. Num\rul 8, din
22 iulie 1956, con]ine un articol despre astrologie, semnat de un anume M. Defago
(care figureaz\ `n statut drept trezorier). Articolul explic\ un sistem care nu
folose[te dou\sprezece semne astrologice, ci treisprezece. Cel de-al treisprezecelea
se nume[te Ophiuchus [i este plasat `ntre Scorpion [i S\get\tor.
A doua serie de reviste Circuit, numite Periodic Cultural al Federa]iei For]elor
Franceze, a ap\rut `n anul 1959. Multe dintre acestea au disp\rut. Am g\sit
numerele 2 (august 1959), 3 (septembrie 1959), 5 (noiembrie 1959) [i 6 (decem-
brie 1959). Mathieu Paoli `nregistreaz\ [i existen]a num\rului 1 (iulie 1959) [i a
num\rului 4. ~n plus, o referin]\ la num\rul 8 poate fi g\sit\ `n Le Charivari. De
aceea s`ntem de p\rere c\ cineva a `ndep\rtat anumite numere.
Subiectele articolelor con]inute `n reviste s`nt variate, merg`nd de la Atlantida
p`n\ la astrologie. Unele con]in predic]ii politice referitoare la anii urm\tori.
Acestea s`nt realizate, prin metode astrologiei, de c\tre Pierre Plantard. Pe verso,
toate revistele au gravat simbolul organiza]iei [i pe cel al lui „Plantard“.
32 Vazard, Abrégé de l’histoire des Francs, p. 271.
33 Paoli, Les Dessous, p. 94.
34 Ibid.
35 Ibid., p. 94 sq.
36 Ibid., p. 102.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 477
37 Ibid., p. 103.
38 Ibid., p. 112.
CAPITOLUL 9
Regii pleto[i
1 Cochet, Le Tombeau de Childeric Ier (Morm`ntul lui Childeric I), Dumas,
Le Tombeau de Childeric (Morm`ntul lui Childeric).
2 Conform relat\rii lui Cochet, Le Tombeau de Childeric Ier, p. 25, Leopold
Wilhelm (care a fost, de asemenea, mare maestru al Cavalerilor Teutoni) a p\strat
dou\zeci [i [apte dintre albine [i a renun]at la celelalte. S-ar putea s\ mergem cu
specula]iile prea departe, dar este interesant de re]inut c\, la vremea respectiv\,
Prioria din Sion avea dou\zeci [i [apte de comandamente.
3 Am b\nuit pentru prima oar\ c\ Napoleon avea leg\tur\ cu povestea noastr\
dup\ ce am descoperit numeroasele referin]e din genealogiile aflate `n Dossiers
secrets care specificau drept surs\ de informare lucrarea abatelui Pichon. ~ntre 1805
[i 1614, Pichon [i-a completat studiul asupra descenden]ei merovingienilor
`ncep`nd de la Dagobert al II-lea [i ajung`nd p`n\ `n 20 noiembrie 1909, c`nd Jean al
XXII-lea des Plantard se n\[tea la Sémélay (Nièvre). Sursele sale declarate erau
documentele descoperite `n timp ce urm\rea Revolu]ia Francez\. Informa]iile supli-
mentare ne-au provenit din Alpina, publicat\ de Madeleine Blancasall, care a
declarat (p. 1) c\ abatele Pichon [i-ar fi primit sarcina de la Sieyés (oficial al Direc-
toratului, 1795-1799) [i de la Napoleon. O serie de materiale s`nt incluse `n L’or de
Rennes pour un Napoleon (Aurul din Rennes pentru un Napoleon), de Philippe de
Chérisey, care este acum pe o microfi[\ din Biblioteca Na]ional\. Pe scurt, Chérisey
afirm\ c\ abatele Sieyès, prin intermediul cercet\rilor efectuate de Pichon asupra
arhivei regale capturate, [tia despre supravie]uirea merovingienilor. Abatele i-a spus
povestea lui Napoleon, care s-a str\duit s\ se c\s\toreasc\ cu Joséphine, fosta so]ie
a unui descendent merovingian, Alexandre de Beauharnais. Ulterior, i-a adoptat pe
cei doi copii ai acesteia, care erau purt\torii „s`ngelui regal“.
Mai t`rziu, Napoleon i-a cerut abatelui Pichon (al c\rui nume adev\rat era
François Dron) s\ alc\tuiasc\ o genealogie complet\. Printre altele, Napoleon era
interesat de indiciile care demonstrau c\ dinastia Bourbon era, de fapt, nelegitim\.
{i se spune c\ `ncoronarea sa ca `mp\rat al Francezilor (nu al Fran]ei), `n cadrul
unei ceremonii cu rezonan]e merovingiene semnificative, ar fi fost rezultatul studi-
ilor lui Pichon. Dac\ acesta este adev\rul, Napoleon a ini]iat fondarea unui imperiu
merovingian re`nnoit. Deoarece Joséphine nu i-a d\ruit copii, s-a `nsurat apoi cu
Marie Louise, fiica unui `mp\rat al Austriei din casa de Habsburg, un descendent
al merovingienilor. Ea i-a n\scut un fiu, pe Napoleon al II-lea, prin venele c\ruia
curgea acela[i „s`nge regal“. ~ns\ acesta din urm\ a murit f\r\ a avea urma[i. Dar
viitorul Napoleon al III-lea, fiul lui Ludovic Bonaparte [i al Hortensei de Beauhar-
nais (fiica Joséphinei din prima c\s\torie), era un alt purt\tor al „s`ngelui regal“.
De asemenea, Chérisey sugereaz\, p\str`nd o oarecare rezerv\, c\ arhiducele
Karl (fratele so]iei lui Napoleon) a fost mituit, `n 1809, pentru a pierde b\t\lia de la
Wagram – `nfr`ngere `n schimbul c\reia a primit o parte a tezaurului merovingie-
nilor, pe care Napoleon `l g\sise la Razès. Aceast\ comoar\ a fost apoi descoperit\,
478 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
`n 1837, la Pietroasa, careatunci era unul din domeniile Habsburgilor. Dat\ fiind
descenden]a merovingian\ a acestora, este u[or de `n]eles de ce considerau
comoara important\.
4 Carpenter, Folktale, Fiction and Saga (Folclor, fic]iune [i legend\),
p. 112 sq.
5 Numele roman al zei]ei Artemis era Diana, iar Arduina mai era numit\ [i
„Diana din Ardeni“. A existat [i o statuie uria[\ a acesteia – care a fost distrus\ de
Sf`ntul Vulfilau `n secolul al [aselea. Cultul ei era un cult al lunii – cu imagini ale
zei]ei purt`nd luna `n cre[tere. {i, `n acela[i timp, era [i zei]a f`nt`nilor [i a
izvoarelor. ~ntemeierea m`n\stirii din Orval, pe care legenda o leag\ de un izvor
tainic, ar putea sugera existen]a unor vestigii ale cultului Dianei/Arduinei. Vezi
Calmet, „Des Divinités“ („Despre zeit\]i“), p.25 sq.
6 De exemplu, vezi Gregory of Tours, History of Franks (Istoria Francilor),
cartea V, cap. 44.
7 Wallace-Hadrill, The Long-Haired Kings (Regii pleto[i), p. 203 sq.
8 Ibid., p. 158.
9 Dill, Roman Society in Gaul (Societatea roman\ `n Galia), p. 88.
10 Wallace-Hadrill, The Long-Haired Kings, p. 171.
11 Cele mai importante surse de informa]ii legate de via]a lui Dagobert al
II-lea s`nt Digot, Histoire du royaume d’Austrasie (Istoria regatului Austrasiei),
vol. 3, p. 220 sq., [i p. 249 sq., (cap. XV) [i p. 364 sq., Folz, Tradition hagio-
grafique (Tradi]ii hagiografice), [i Vincent, Histoire fidelle de St. Sigisbert
(Adev\rata istorie a Sf`ntului Sigisbert).
12 Lanigan, An Ecclessiastical Hystory (O istorie ecleziastic\), vol. 3, p. 301.
13 Henry Lobineau, Dossiers secrets, plan[a nr.1, 600-900; Blancasall, (Les
descendants), pag. 8, tabloul 1.
14 Afirma]ia lui de Séde este sus]inut\ de o serie de fapte cunoscute din via]a
Sf. Amatus. {i-a atras du[m\nia aceluia[i Ebroin, [ambelan al palatului `n vremea
regelui Thierry al III-lea, care se afla `n spatele asasin\rii lui Dagobert al II-lea.
Acesta fusese str\mutat din dioceza sa cam `n acela[i moment `n care Dagobert `[i
reprimise mo[tenirea de drept. Coinciden]a datelor ar putea sugera implicarea sa `n
re`nsc\unarea lui Dagobert. Este foarte probabil ca acesta s\ fi revenit `n regatul
s\u trec`nd prin dioceza Sf. Amatus. Drumul direct, dinspre Razès, trecea prin te-
ritoriul lui Thierry al III-lea, ceea ce, probabil, Dagobert evitase.
15 Henry Lobineau, Dossiers secrets, plan[a nr. 2, 1500-1650; Blancasall, Les
Descendants, pag. 8. Acest tezaur se al\tur\ listei celorlalte comori aflate c`ndva –
sau `nc\ existente – `n zona satului Rennes-le-Château.
16 Wallace-Hadrill, The Long-Haired Kings, p. 238.
17 ~n pergamentele latine era numit Satanicum, nume provenind de la un
templu al lui Saturn c`ndva situat acolo.
18 Wallace-Hadrill, The Long-Haired Kings, p. 238.
19 Pentru o prezentare a cultului, vezi Folz, Tradition hagiografique.
20 Digot, A., Histoire du royaume d’Austrasie, vol. 3, p. 370 sq.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 479
21 Este interesant faptul c\ Jules Doinel, creatorul bisericii catolice gnostice [i
bibliotecar `n Carcassonne, a publicat, `n anul 1899, o scurt\ lucrare `n care
depl`ngea `nlocuirea merovingienilor de c\tre carolingieni. Vezi Doinel, Note sur
le Roi Hildérik III (~nsemn\ri despre regele Hildérik al III-lea).
22 Wallace-Hadrill, The Long-Haired Kings, p. 246.
23 Ibid., p. 248.
24 Einhart, Life of Charlemagne (Via]a lui Carol cel Mare).
25 Paoli, Les Dessous, p. 111.
26 Dagobert la II-lea a fost „redescoperit“, `n 1646, de c\tre Adrien de Valois.
~n 1655, `n Diatriba de tribus Dagobertus, iezuitul Bollandiste Henschenius l-a
reintrodus `n toate genealogiile merovingiene. Vezi Folz, Tradition hagiogra-
phique, p. 33. }in`nd cont de faptul c\ Dagobert nu era cunoscut `n vremea respec-
tiv\, este interesant c\ Robert Denyau `l men]ioneaz\ `n Calendarium Martyrology
anexat la lucrarea sa Histoire de... Gissors, dat`nd din 1629.
27 Delaude, Cercle d’Ulysse, p. 4. Se presupune c\ respectivul act provine din
Villas Capitanaires, mai t`rziu numit Tarpas, [i se refer\ la `ntemeierea m`n\stirii
Saint Martin d’Albierès. Am `ncercat, f\r\ succes, s\ d\m de urma hrisovului
respectiv. Arhivele din Capitanarias s`nt p\strate `n Archives de l’Aude, Seria H.
Dar nu l-am g\sit pe cel pe care `l c\utam. Deoarece ne interesa `n mod deosebit,
i-am scris lui Jean Delaude, `ntreb`ndu-l despre sursa sa de informa]ii legate de
hrisov. Semnatarul scrisorii era un membru al universit\]ii din Lille. Jean Delaude
ne-a r\spuns c\ documentul exista `n Arhivele Na]ionale Franceze, c\ nu era cata-
logat [i c\, de[i beneficiase de ajutorul unui arhivar, avusese nevoie de dou\ luni
ca s\-i dea de urm\. De[i toate colec]iile de arhive de acest gen con]in extrem de
multe materiale necatalogate, nu ne-a oferit nici o informa]ie legat\ de modul `n
care altcineva ar fi putut da de urma hrisovului `n cauz\. Vezi Chérisei, l’Enigme
de Rennes (Enigma din Rennes), scrisorile nr. 4 [i 5 (1977).
28 Ponsich, Le Conflent, p. 244.
29 Ibid., fig. 1. Vezi [i Vaissete, Histoire générale de Languedoc, vol. 2,
(note), p. 276.
30 Vaissete, Histoire générale de Languedoc, vol. 3, p. 4 sq.
31 Cea mai timpurie men]iune despre aceast\ legend\ apare `n 1686, c`nd dr.
Plot o men]ioneaz\ `n Natural History of Staffordshire, p. 316 sq., `ntr-o relatare
despre francmasonerie.
32 Numele ducatului lui Godfroi de Bouillon, Lorena de Jos, a fost schimbat
`n 1190, suzeranii s\i intitul`ndu-se duci de Brabant. A[adar, ducesa de Brabant
reprezint\, f\r\ `ndoial\, o variant\ pentru ducesa de Bouillon.
33 Genealogiile franceze oficiale s`nt redate `n lucrarea lui Anselm, Histoire
généalogique et chronologique (Istoria genealogic\ [i cronologic\), `n cadrul
c\reia istoria casei de Boulogne este detaliat\ `n vol. VI, p. 247 sq. Confuzia
`ncepe de la bunicul lui Godfroi, contele Eustache de Boulogne. Numele tat\lui
acestuia nu este `nregistrat. Figureaz\ doar numele mamei sale, Adeline, [i cel al
celui de-al doilea so] al acesteia, Ernicule, conte de Boulogne. Ernicule l-a adoptat
480 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 481

pe t`n\rul Eustache, f\c`ndu-l mo[tenitorul s\u. Numele adev\ratului s\u tat\ este
pierdut pentru istorie.
~n Dossiers secrets (plan[a nr. 2, 900-1200), drept tat\ adev\rat al lui Eustache
figureaz\ Hugues de Plantard („N\sosul“) care a fost asasinat (conform relat\rii
abatelui Pichon) `n anul 1015.
au fost numi]i „semi]i“. ~n ultim\ instan]\, cuv`ntul deriv\ din Sem, fiul lui Noe.
Dac\ pe muntele respectiv s-ar fi aflat o colonie evreiasc\, acesta ar fi fost numit
„Muntele lui Sem“. Dar trebuie luat\ `n considera]ie [i o explica]ie mai prozaic\:
cuv`ntul latin „semita“ `nseamn\ potec\ sau drum, iar aceast\ alternativ\ nu trebuie
neglijat\.

CAPITOLUL 10 CAPITOLUL 11
Semin]ia surghiunit\ Sf`ntul Graal

1 Graves, White Goddess (Zei]a Alb\), p. 271. 1 Este foarte posibil s\ existe o anumit\ leg\tur\ cu Otto Rahn, vezi cap. 2, n. 9.
2 Textul complet este cel de mai jos: 2 Philippe de Flandra, a vizitat de multe ori Champagne [i, `n 1182, s-a
UN JOUR LES DESCENDANTS DE BENJAMIN QUITTÈRENT LEUR str\duit zadarnic s\ se c\s\toreasc\ cu Marie de Champagne (fiica Eleanorei de
PAYS, CERTAINS RESTÈRENT, DEUX MILLE ANS APRÈS GODEFROY VI, Aquitania), care r\m\sese v\duv\ cu un an mai devreme. Le Conte du Graal
DEVIENT ROI DE JÉRUSALEM ET FONDE L’ORDRE DE SION – De cette dateaz\, probabil, din perioada respectiv\.
légende merveilleuse qui orne l’histoire, ainsi que l’architecture d’un temple dont Exist\ totu[i o leg\tur\ `ntre casa de Alsacia [i cea de Lorena. ~n anul 1048, `n
le sommet se perd dans l’immensité de l’espace et des temps, dont POUSSIN à urma mor]ii fratelui s\u, Gérard de Alsacia a devenit primul duce ereditar al
voulu exprimer la mystère dans ses tableau, les „Bergers d’Arcadie“, se trouve Lorenei de Sus, care ast\zi se nume[te doar Lorena. To]i ducii de Lorena care i-au
sans doute le secret du trésor devant lequel, les descendants paysans et bergers du urmat au descoperit c\ le era str\bun.
fier sicambre, méditent sur „et in arcadia ego“, ‹ et le Roi „Midas“. Avant 1200 a 3 Se pare c\ au existat multe „documente surs\“ referitoare Graal, la care a
notre ère – Un fait important est, l’arrivée des Hébreux dans la terre promise et
leur lente installation en Caanan. Dans la Bible, au Deuteronome 33, il est dit sur avut acces Philippe de Flandra [i care au stat la baza romanelor lui Chrétien [i
BENJAMIN: C’est le bien aimé de l’Eternal, il habitera en sécurité auprès de lui, Robert de Boron. Profesorul Loomis afirm\ c\ s`ntem nevoi]i s\ presupunem c\
l’Eternal le couvrira toujours, et résidera entre ses épaules. Il est encore dit a Josué romanele lui Robert de Boron [i Quest au o surs\ comun\. Acela[i Loomis pre-
18 que le sort donna pour héritage aux fils de BENJAMIN parmi les quatorze sim]ea c\ Robert de Boron spunea adev\rul c`nd se referea la o carte despre
villes el leur villages: JEBUS, de nos jours JERUSALEM avec ses trois point d’un secretele Graalului din care `[i ob]inuse cea mai mare parte a informa]iilor. Vezi
triangle; GOLGOTHA, SION et BETHANIE. Et enfin il est écrit, aux Juges 20 et Loomis, The Grail, p.233 sq.
21: „Aucun de nous ne donnera sa fille pour femme à un Benjamite... O Eternel, 4 Un argument favorabil este prezentat de Barber, R., Kings and Chivalry
Dieu d’Israel, pourquoi est-il arrivé en Israel qu’il manque aujourd’hui une tribu (Regii [i cavalerismul), p. 126.
d’Israel“ A la grande énigme de l’Arcadie VIRGILE qui était dans le secret des 5 Perlesvaus, p. 359.
dieux, lève le voile aux Bucoliques X-46/50: „Tu procul a patria (nec sit mihi 6 Ibid., p. 2.
credere tantum). Alpinas, a, dura, nives et frigola laedant! A tibi ne teneras glacies
secet aspera plantas!“ 7 Ibid., p. 214.
‹ 8 Ibid., p. 360.
SIX PORTES ou le sceau de l’Etoile, voici les secrets des parchemins de 9 Ibid., p. 199 sq.
l’Abbé SAUNIERE, Curé de Rennes-le-Château et qu’avant lui le grand initié
10 Ibid., p. 82.
POUSSIN connaissait lorsqu’il réalisa son œuvre à la demande du PAPE, l’in-
scription sur la tombe est la même. 11 Ibid., p. 89.
Lobineau, Dossiers secrets, plan[a nr. 1, 400-600. 12 Ibid., p. 268.
3 Graves, Greek Myths (Legendele grecilor), vol. 1, p. 203, n. 1. 13 Ibid., p. 12.
4 Michell, Sparta, p. 173. Spartanii le venerau, drept zei]e r\zboinice, at`t pe 14 Wolfram von Eschenbach, Parzival, p. 243 sq.
Artemis c`t [i pe Afrodita. I[tar [i Astarte `[i asumau adesea forma Afroditei, 15 Ibid., p. 251.
indic`nd probabilitatea unei influen]e semite.
5 2 Macabei 5:9. 16 Ibid., p. 253.
6 1 Macabei 12:21. 17 Ibid., p. 129.
7 Termenul „semit“ a fost inventat, `n anul 1781, de c\tre Schlözer, un erudit 18 Ibid., p. 130.
german, pentru a indica un grup de limbi `nrudite `ndeaproape. Cei care le vorbeau 19 Ibid., p. 251 sq.
482 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
20 Ibid., p. 251, n. 11.
21 Ibid., p. 252.
22 Ibid., p. 252.
23 Rahn, Croisade contre le Graal (Cruciada `mpotriva Graalului),p. 77 sq., [i
La Cour de Lucifer (Curtea lui Lucifer), p. 69.
24 Wolfram von Eschenbach, Parzival, p. 263 sq.
25 Ibid., p. 264.
26 Ibid., p. 426.
27 Barral, Légendes Capétiennes (Legende Cape]iene), p. 64.
28 Este interesant faptul c\ ora[ul francez Avallon dateaz\ din epoca merovin-
gian\. A fost capitala unei regiuni, apoi a unui comitat care era inclus `n regatul
Aquitaniei. Numele lui a fost preluat de `ntreaga regiune, Avallonnais.
29 Greub, „The Pre-Christian Grail Tradition“ („Tradi]ia precre[tin\ a Graalu-
lui), p. 68.
30 Halevi, Adam and the Kabbalistic Tree (Adam [i Arborele Sefirotic), p.
194, 201, Fortune, Mystical Qabalah (Cabala mistic\), p. 188.
31 Se afirm\ uneori c\ ideile cre[tine [i cabalistice au fost `mbinate abia `n secolul
al cincisprezecelea, prin intermediul unor autori ca Pico della Mirandola. Totu[i, Per-
lesvaus pare s\ dovedeasc\ c\ fuzionaser\ de la `nceputul secolului al treisprezecelea.
Este un domeniu care `nc\ mai trebuie studiat. Imaginile respective din Perlesvaus s`nt
cele de obicei asociate cu Cabala deoarece aceasta este folosit\ `n sens magic.
32 Queste del Saint Graal (C\utarea Sf`ntului Graal), p. 34.
33 Ar putea fi vorba de o evocare a faptului c\ regele Dagobert a petrecut `n
Britania o mare parte a vie]ii sale.
34 Queste del Saint Graal, introducere, p. 16 sq.
CAPITOLUL 12
Preotul-rege care nu a domnit niciodat\
1 Smith, Secret Gospel (Evanghelia Secret\), p. 14 sq.
2 Ibid., p. 15 sq.
3 Ibid., p. 16.
4 Ibid., p. 16 sq. T`n\rul av`nd drept unic\ `mbr\c\minte o p`nz\ apare mai
t`rziu `n Marcu 14:51-52. C`nd este tr\dat `n gr\dina Ghetsimani, Isus este `nso]it
de „un t`n\r, `nf\[urat `ntr-o p`nz\, pe trupul gol“.
5 ~n cele mai vechi manuscrise ale Scripturilor, inclusiv Codex Vaticanus [i
Codex Sinaiticus, nu exist\ actualul final al Evangheliei dup\ Marcu. ~n ambele,
aceast\ Evanghelie se `ncheie cu versetul 16:8. Am`ndou\ dateaz\ din secolul al
patrulea, c`nd `ntreaga Biblie a fost adunat\ `ntr-un singur volum pentru prima oar\.
6 Maccoby, Revolution in Judeea (Revolu]ia din Iudeea), p. 116.
7 Dodd, Historical Tradition in the Fourth Gospel (Tradi]ia istoric\ `n cea de-a
patra Evanghelie), p. 423.
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 483
8 Brandon, Jesus and the Zealots (Isus [i zelo]ii), p. 16.
9 Vermes, Jesus the Jew (Isus evreul), p. 99.
10 Charles Davis, reportaj `n The Observer (Londra, 28 martie 1971), p. 25
11 Phipps, Sexuality of Jesus (Via]a sexual\ lui Isus), p. 44.
12 Smith, Jesus the Magician (Isus magicianul), p. 81sq.
13 Brown Lee, „Whence the Gospel according to John“ („De ce Evanghelia
dup\ Ioan“), p. 192.
14 Schonfield, Passover Plot (Complotul Pa[tilor), p. 119, 134 sq.
15 Ibid., p. 256.
16 Relatarea tradi]ional\ este redat\ `n Jacobus de Voragine, The Golden Legend
(Legenda de Aur), `n Life of S. Mary Magdalen (Via]a Sf. Maria Magdalena), p. 73
sq. Aceasta dateaz\ din 1270. Cea mai veche form\ scris\ a legendei este, dup\ toate
probabilit\]ile, „Via]a Mariei Magdalena“ de Rabanus (776-856), arhiepiscop de
Mainz. ~n The Antiquities of Glastonbury (Vechile legende din Glastonbury) apare
pentru prima dat\ continuarea legendei – sosirea lui Iosif din Arimateea `n Britania.
Adesea este considerat\ o ad\ugire ulterioar\ la relatarea lui William.
17 Vermes, Jesus the Jew, p. 21, men]ioneaz\ c\, `n Talmud, substantivul care,
`n limba aramaic\ `nseamn\ dulgher sau me[te[ugar (naggar) este folosit cu sensul
de om cu [tiin]\ de carte sau c\rturar.
18 Maccoby, Revolution in Judeea, p. 57 sq., `l citeaz\ pe Philo din Alexandria
care `n descrie pe Pilat ca fiind „sadic din fire“.
19 Cohn, H., Trial and Death of Jesus (Procesul [i moartea lui Isus), p. 97 sq.
20 To]i speciali[tii s`nt de acord c\ nu exista un astfel privilegiu. A fost inven-
tat cu inten]ia de a m\ri vinov\]ia evreilor. Vezi Brandon, Jesus and the Zealots,
p. 259, Cohn, H., Trial and Death of Jesus, p. 166 sq. (Hain Cohn este un fost
procuror general al Israelului, membru al Cur]ii Supreme [i lector la catedra de
drept istoric), [i Winter P., On the Trial of Jesus, p. 94.
21 Conform afirma]iilor prof. Brandon (Jesus and the Zealots, p. 328), toate
cercet\rile legate de Isus ca personaj istoric trebuie s\ `nceap\ de la faptul c\ a fost
executat de romani fiind `nvinuit de r\zvr\tire. Brandon adaug\ c\ legenda care `l
prezint\ drept „Rege al Iudeilor“ trebuie considerat\ autentic\. Din punctul de
vedere al acestui cercet\tor st`njenitor, primii cre[tini nu ar fi putut s\ inventeze un
titlu at`t de penibil.
22 Maccoby, Revolution in Judeea, p. 216.
23 Brandon, Trial of Jesus, p. 34.
24 Joyce, Jesus Scroll (Pergamentul lui Isus), p. 106.
25 Pentru detalii legate de r\stignire vezi Winter, On the Trial of Jesus, p. 62
sq., [i Cohn, H., Trial and Death of Jesus, p. 230 sq.
26 Pentru detalii, vezi Schonfield, Passover Plot, p. 154 sq.
27 Un argument `n favoarea acestei identific\ri este furnizat de Allegro, The
Copper Scroll (Pergamentul de Aram\), p. 110 sq.
28 Cohn, H., Trial and Death of Jesus , p. 238.
484 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 485

29 Vezi The Interlinear Greek-English New Testament, p. 214 (Marcu 15:43, 45) 17 Eisler, Messiah Jesus (Mesia Isus), p. 427.
30 Joyce, Jesus Scroll. Autorul pretinde c\, `n timp ce se afla `n Israel, a fost 18 Ibid., p. 167.
rugat s\ ajute la scoaterea clandestin\ din ]ar\ a unui manuscris furat `n timpul 19 Irineu, Five books... against Heresies (Cinci c\r]i... `mpotriva Ereziei), p. 73.
s\p\turilor efectuate la Masada. Sus]ine c\, de[i a refuzat, a v\zut pergamentul. Era 20 Coran, 4:157. Vezi [i Parrinder, Jesus in the Qur’an (Isus `n Coran), p. 108 sq.
semnat de Yeshua ben Ya’akob ben Gennesareth, care se descria pe sine `nsu[i ca
21 Pagels, Gnostic Gospels (Evangheliile gnostice), p. XVI sq.
av`nd optzeci de ani [i ad\uga c\ era ultimul dintre regii legitimi ai Israelului
(p. 22). Tradus, numele `nseamn\ Isus din Gennesareth, fiul lui Iacob. Joyce `l 22 Al doilea tratat al Marelui Seth, `n Robinson, J., Nag Hammadi Library in
identific\ pe autor drept Isus din Nazaret. Enghish (Biblioteca de la Nag Hammadi `n limba englez\), p. 332.
23 Evanghelia dup\ Maria, `n Robinson, J., Nag Hammadi Library in Enghish,
CAPITOLUL 13 p. 472.
Secretul interzis de biseric\ 24 Ibid., p. 473.
25 Ibid.
1 Eisler, Messiah Jesus (Caracterul mesianic al lui Isus), p. 606 sq.
26 Evanghelia dup\ Filip, `n Robinson, J., Nag Hammadi Library in Enghish,
2 Chadwich, The Early Church (~nceputurile institu]iei biserice[ti), p. 125.
p. 140.
3 Goodenough, Jewish Simbols (Simbolurile Iudaice), vol. 7, p. 178 sq.
27 Ibid., p. 135 sq.
4 Vezi Halsberghe, The Cult of Sol Invinctus (Cultul lui Sol Invictus). Autorul
28 Phipps, Was Jesus Married? (A fost Isus c\s\torit?), p. 136 sq.
relateaz\ c\ acest cult a fost adus la Roma in secolul al treilea d.Hr., de c\tre
29 Evanghelia dup\ Filip, `n Robinson, J., Nag Hammadi Library in Enghish,
`mp\ratul Helagabalus. Reforma religioas\ a lui Aurelian a `nsemnat, de fapt, rea-
ducerea cultului Sol Invinctus la forma sa ini]ial\. p. 138.
5 218 pentru, 2 `mpotriv\. Astfel, Fiul a fost declarat ca fiind una cu Tat\l. 30 Ibid., p. 139.
6 Nu s-a `nt`mplat `nainte ca episcopul de Roma s\ `[i spun\ „Pap\“ pentru 31 Ibid.
prima oar\. 32 Ibid., p. 148.
7 Este posibil ca unele s\ mai fie descoperite. ~n 1976, la m`n\stirea Sf`nta
Ecaterina de pe Muntele Sinai, a fost descoperit un depozit imens de manuscrise CAPITOLUL 14
vechi. Descoperirea a fost ]inut\ sub t\cere timp de vreo doi ani, p`n\ c`nd infor- Dinastia Graalului
ma]ia a fost dezv\luit\ unui ziar din Germania, `n 1978. Este vorba de mii de frag-
mente, unele dat`nd dinainte de anul 300 d.Hr., printre care se afl\ opt pagini care 1 Parrinder, Jesus in the Qur’an, p. 110 sq.
lipseau din Codex Sinaiticus, aflat acum la British Museum. C\lug\rii care s`nt `n 2 Blancasall, Les Descendants, p. 9.
posesia celei mai mari p\r]i a materialului nu au permis dec`t accesul a unul sau
doi speciali[ti greci. Vezi International Herald Tribune (27 aprilie 1978). 3 Coran, 4:157.
8 Evanghelia dup\ Petru, 5:5. 4 ~n Heliopolis, exista Taurul Sacru din Meroe. Sicambrienii le acordau
9 Evanghelia copil\riei lui Isus Hristos, 2:4. acestor tauri un respect deosebit, dovad\ fiind faptul c\ `n morm`ntul lui Childeric,
10 Maccoby, Revolution in Judaea, p. 129. Autorul adaug\ c\ descrierea lui Isus tat\l lui Clovis, a fost g\sit un astfel de cap f\urit din aur.
5 Henri Lobineau, Dossiers Secrets, plan[a nr. 1, 950-1440, n. 1.
drept un anti-fariseu f\cea probabil parte din `ncercarea de a-l `nf\]i[a mai degrab\ ca
un r\zvr\tit `mpotriva religiei iudaice, dec`t ca un r\zvr\tit `mpotriva Romei. 6 Rabinowitz, De Migrantibus.
11 Brandon, Jesus and the Zealots, p. 327. Vezi [i Vermes, Jesus the Jew, 7 Zuckermann, Jewish Princedom (Principatul Evreilor), p. 36 sq.
p. 50, „Zelot sau nu, Isus a fost, f\r\ `ndoial\, acuzat, judecat [i executat ca unul 8 Zuckermann, Jewish Princedom, p. 59 sq.
dintre ace[tia.“ 9 Ponsich, „Le Conflent“, p. 244, n. 10. Vezi [i Levillan, „Nibelungen“
12 Allegro, Dead Sea Scrolls (Manuscrisele de la Marea Moart\), p. 167.
(„Nibelungii“), anul 50 (1938), genealogia din p. 46.
13 Ibid., p. 175. 10 Zuckermann, Jewish Princedom, p. 81.
14 Josephus, Jewish War (R\zboiul Evreilor), p. 387. 11 Ibid., p. 197.
15 Ibid., p. 387. 12 William, Count of Orange. The Crowning of Louis (William, Conte de
16 Ibid., anexa, p. 400. Orania. ~ncoronarea lui Ludovic), p. 4 (9).
486 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
13 O parte a acesteia formeaz\ acum comunitatea monahal\ din New York.
14 Saxer, Marie Madeleine (Maria Magdalena), vol. 2, p. 412. Cultul, care
s\rb\tore[te ziua de 19 ianuarie, dateaz\ cel pu]in din anul 692 sau 795.
15 Zuckermann, Jewish Princedom, p. 64.
16 Ibid., p. 58.
17 Pange, Maison de Lorraine (Casa de Lorena), p. 60.
Index
CAPITOLUL 15
Aba]ia din Clairvaux, 69, 93
Concluzie [i previziuni Aba]ia Notre Dame du Mont de Sion,
116-117
1 Lacordaire, St. Mary Magdalen, p. 185. Abiff, Hiram, 191
2 Encyclopaedia Britanica, edi]ia a 14-a (1972), Crown and Regalia (Coroane Academia iudaic\, 415
[i ~nsemne Regale), fig. 2. Africanul, Iulius, 381
3 Nilus, Protocols, nr. 24. Alaric cel Mare, 42
Amatus, Sf., 261
4 Pégui, Charles, „La Tapisserie de Sainte Geneviéve“ („Tapi]eria Sf. Geneve-
Anderson, James, 450
va“), din Oeuvres poétiques complètes (Opere poetice complete) (Paris, 1957), p. 849. Andrea, Johann Valentin, 137, 138,
5 Sf`ntul Sigisbert era tat\l lui Dagobert al II-lea. 149-150, 151, 427; Die Chymische
Hochzeit des Christian Rosencreutz,
ANEXA 129, 149, 427
Prezumptivii mari mae[tri ai Prioriei din Sion Anfortas, 312, 315, 317
Anna de Austria, 180
1 Vezi Digot, P., Notre-Dame-de-Sion, p. 8. Am ob]inut o copie a statutului orig- Anson, familia, 193-194
inal al acestui ordin, documentele fiind p\strate la Biblioteca Municipal\ din Nancy. Anson, George, 193
2 Fédié, Le Comté du Razès (Comitatul Razès), p. 119. Antipa, Irod, 339
Antoaneta, Maria, 425
3 Birch, Life of Robert Boyle (Via]a lui Robert Boyle), p. 274. Apocrifa, 388
4 Ibid. Arcadia (Jacopo Sannazaro), 147
5 Vezi Manuel, Portrait of Isaac Newton (Portretul lui Isaac Newton), [i Arcadia (Sir Philip Sidney), 147
Dobbs, Foundations of Newton’s Alchemy (Bazele alchimiei newtoniene). Arcadieni, 250, 251, 286, 288
6 Newton era, de asemenea, un sus]in\tor al socinienilor, un grup religios care Arduina, 251
Arianism, 405-406
credea c\ esen]a divin\ lui Isus nu a fost dob`ndit\ prin na[tere, ci datorit\ faptelor Arius, 405
sale. Ca orientare, socinienii erau arieni, a[a cum a fost considerat [i Newton. Arnaldus, prior, 117
7 Perey, Charles de Lorraine, p. 287. Ashmole, Elias, 151
Atanasie al Alexandriei, episcop, 333
Augustin, Sf., 404
Aymery, 413
Balsamo, Joseph, 217
Balzac, 162
Baphomet, 78, 84-84
Baraba, 366-368, 390
Barberie, castelul, 187-188, 219
Barrès, Maurice, 165, 467; La Colline
Inspirée, 428
Basilides, 398, 400, 404
Baudouin I, 67, 115, 116, 120, 121
Baudouin al IV-lea, 74
B\t\lia de la Bannockburn (1314), 80
B\t\lia de la Killiecrankie (1689), 80
Beaucéan, Nicolas, 102
Becket, Thomas, 72, 139
Belus, regele, 288
ben Matthias, Iosif, 393
Benedict al XI-lea, Papa, 77
Benjamin de Tudela, 416
Bera al VI-lea, 276
Bernard, Sf., 56, 69, 70, 90, 92, 93, 94,
95, 106, 118, 120, 122
Bézu, 33, 96-97
Bieil, abatele, 35
Bigou, abatele Antoine, 33, 34, 98, 425
Biserica Sf`ntului Morm`nt, 117
Blancassal, Madeleine, 102, 109
Blanchefort, familia, 33
Blavatsky, H.P., 83
Blunt, Anthony, 46
Bogomili, 58-59, 404
Bois, Jules, 163
Bonhomme, André, 214
Bonifaciu al VIII-lea, Papa, 77
Botticelli, 138
Boudet, abatele Henri, 33, 49, 164,
206-207, 208, 426
Bourdon, Raynier, 132
Boyle, Robert, 137, 138, 142, 151,
152, 447-449, 451
Brandon, prof. S.G.F., 365, 389
Brownlee, William, 358
Bruce, Robert, 80
Burrus, Lionel, 218-221
Cabalism, 318-319
Calabrieni, c\lug\ri, 118, 121
488 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Calisto, 251
Calvé, Emma, 35, 37, 43, 49, 162, 163,
201, 458
Camisarzi, 58, 154, 452
Cana, nunta din, 145, 345, 348, 363
Carol al II-lea, 151, 152, 448
Carol al VII-lea, rege, 143, 217
Carol cel Mare (Charlemagne),
268-270, 274-274, 412
Carolingieni, 266, 268, 273, 410, 412,
414
Carpocratieni, 334-337
Catari, 41, 42, 48-49, 52-55, 57-65, 76,
404, 422
Cavalerii lui Hristos, 80
Cavalerii Ospitalieri ai Sf`ntului Ioan, 80
Cavalerii Templieri, 42, 65-95; acuza]ii,
87, 304; s\p\turi realizate de, 93, 422;
[i francmasoneria, 156; mari mae[tri
ai, 133-136; istoria, 65-78; [i Sf.
Graal, 83, 295, 303, 307-310, 312,
420; misterele, 81-98, 132, 422; [i
Ordinul din Sion, 110-111, 126, 130
Cavalerii Teutoni, 75, 80
Celse-Nazaire, Walter, 102
Cercle d’Ulysse, Le (Jean Delaude), 221
Cezar, 380
Champ Sacré, 125
Champagne, conte de, 89, 90, 92-95, 120
Champagne-sur-Aude, 97
Charlemagne, vezi Carol cel Mare
Charlie, Bonnie Prince, 153-154
Chaumeil, Jean-Luc, 207, 227, 234
Childeric I, rege, 249
Childeric al III-lea, rege, 249, 266-267,
270
Chilperic, rege, 253, 406
Circuit, 232, 241-242
Cistercieni, 69, 93, 94, 95, 117, 122
Christian, Paul, 159
Chymische Hochzeit des Christian
Rosencreutz, Die (J.V. Andrea), 129,
149, 427
„Chyren“, 232, 241
Cina cea de tain\, 296, 299, 301
Claverhouse, John, 80
Clement al Alexandriei, 334-337, 343,
397
Clement al V-lea, Papa, 77, 82, 98
Clement al XII-lea, Papa, 194
Clovis I, rege, 249, 255-258, 405-406,
419
Cocteau, Jean, 138, 139, 165-169, 222,
225, 226, 227, 230, 459
„Colegiul invizibil“, 151
Colline Inspirée, La (Maurice Barrès),
165, 428
Columb, Cristofor, 80
Comenius, 151
Compagnie du Saint-Sacrement, 182-
189, 426
Comitatul Razès, 41
Conciliul de la Niceea, 386, 405
Conciliul de la Troyes, 69, 70, 92
Conspira]ia evreiasc\, 201
Constantin, `mp\ratul, 383-386, 396, 405
Constantius, 405
Copii ai Sf. Vincent, 230
Coranul, 398, 406
Corbu, Nöel, 39
Cre[tinism dogmatic, 63, 380-384
Cronica slavon\ a lui Iosefus, 396
Crucea ro[ie (simbolul), 130, 131
Cruciada `mpotriva albigenzilor, 41,
49, 58, 59, 63, 75, 81, 404
Cruciade, 51, 56-57, 66, 72, 76, 88,
117-118, 123, 273, 279
„Cultul capului“, 84-88
da Gama, Vasco, 80
da Vinci, Leonardo, 137, 217, 443
Dagobert al II-lea, 42, 110, 258-264,
269, 271, 429
Danaus, mitul, 288
David, casa lui, 204, 332, 342, 403,
413-414
Davies, Roy, 236
Davis, Moll, 152, 452
de Alsacia, Philippe, 300
d’Anjou, Iolande, 144
d’Anjou, Marguerite, 143
d’Anjou, René, 137, 142, 146-148,
217, 426, 440
d’Arc, Ioana, 143, 217
d’Arcons, César, 97
d’Auvergne, Bernard, 275
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL
de Bar, Edouard, 137, 436-437
de Bar, Iolande, 137, 442
de Bar, Jeanne, 137, 437
de Blanchefort, Bertrand, 33, 41, 75,
96, 98, 127, 134, 422
de Blanchefort, Ida, 98
de Blanchefort, Marie, 98
de Blanchefort, marchiz Hautpoul, 38
de Boron, Robert, Roman de l’Estoire
dou Saint Graal, 301, 305, 314
de Bouillon, Baudouin, 422
de Bouillon, Godfroi, 67, 111, 115,
116, 118, 119, 121, 143, 226, 272,
279, 311, 315, 417, 420
de Bourbon, conetabilul, 137, 217, 444
de Castelnau, Pierre, 57
de Charnay, Geoffroi, 79
de Chartres, Fulk, 68
de Chateaubriand, François-René, 160
de Chaumont, familia, 436
de Chérisey, Philippe, 226, 230
de Duillier, Nicolas Fatio, 154, 450
de Gaulle, Charles, 233, 428
de Gellone, Guillem, 272-274, 317,
412, 414-417, 420
de Gisors, familia, 436
de Gisors, Guillaume, 132-133, 137,
139, 436
de Gisors, Jean, 127, 130, 137, 139,
168, 435
de Gonzaga, Claire, 444
de Gonzaga, Ferrante, 148, 176, 444
de Gonzaga, Louis, 148, 177, 445
de Gonzague, Ferdinand, 137, 444
de Goth, Bertrand, 98
de Goth, seniorul, 98
de Guaïta, marchizul Stanislas, 163
de Guise, François, 176
de Guise, Marie, 149
de Joinville, Jean, 59
de Joyeuse, Henriette-Catherine, 180, 447
de Joyeuse, Jean, 444
de Koker, Gaston, 105, 107
de Labouisse-Rochefort, Auguste, A
Journey to Rennes-les-Bains, 160
de Lénoncourt, contele Henri, 104
de l’Isle-Adam, contele Philippe
Auguste Villiers, Axël, 162
489
de Lorena, Charles, 138, 140, 157,
452, 454, 455
de Lorena, Ferry, 436
de Lorena, Maximilian, 138, 454, 457
de Luxemburg, Jean, 436
de Medici, Cosimo, 145
de Molay, Jacques, 77, 79, 81
De Molay, Societatea, 83
de Montbard, André, 92, 93, 94, 120,
122, 134, 135, 467
de Montdidier, Nivard, 120
de Montfort, Simon, 57, 75
de Montpensier, Charles, 176
de Navarre, Blanche, 438
de Nerval, Gérard, 160
de Nevers, Louis, 137, 445-446
de Paul, Saint Vincent, 183-184
de Payen, Hugues, 67, 68, 69, 70, 83,
90, 95, 117, 120, 122, 222
de Pereille, Raimon, 63
de Plantard, Hugues, 280, 417
de Poher, Arnaud, 215
de Provence, Kyot, 306-308, 316
de Provins, Guiot, 307
de Rais, Gilles, 217
de Razès, Giselle, 260, 270
de Ridefort, Gérard, 74, 124
de Saint-Aignan, Archambaud, 120
de Saint-Clair, familia, 111
de Saint-Clair, Jean, 137, 438
de Saint-Clair, Marie, 137, 187, 435
de Saint-Claire, Pierre Plantard, vezi
Plantard, Pierre
de Saint Omer, Bisol, 120
de Sainville, Thomas, 131
de Schoye, Repanse, 312
de Sède, Gérard, 100-101, 115, 116,
118, 231
de Torigny, Robert, 191
de Toscan, Mathilde, 118
de Troyes, Chrétien, 63, 92 Le roman
de Perceval, 299, 301
de Tyre, Guillaume, 66, 67-68, 89,
119, 136
de Unamuno, Miguel, 199
de Vigny, Alfred, 160
de Voisins, Pierre, 97
Debussy, Claude, 35, 138, 162-165,
490 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
172, 201, 222, 458-459
Dee, John, 149, 446
Defago, Armand, 214
Delacroix, 160
Delaude, Jean, 102, 225 Le cercle
d’Ulysse, 221
Deleaval, Jean, 214
Denarnaud, Marie, 33, 38, 43, 206, 425
Denyau, Robert, 130
Der Junge Titurel (Wolfram von
Eschenbach), 317
des Barres, Everard, 135
des Plantard, Jean, 187
Desaguliers, Jean, 154, 157
Descadeillas, René, 101
Devonshire, familia, 431
d’Evreux, Blanche, 137, 438, 445
Diocle]ian, 386
Documentele Prioriei, 116-117, 118, 123,
124, 126, 127, 129, 131, 216, 217
Doinel, Jules, 49, 163
Dominicani, 57
„Dona]ia lui Constantin“, 267
d’Orleans, Gaston, 179-180
Dossiers secrets, 102-105, 115-116,
120, 124-125, 128, 131, 133-138
du Gard, Roger Martin, 199
du Moulin, Pierre, 448
Ducaud, Bourget François, 222-226,
230, 235
Dury, John, 448
Ebioni]i, 397
Eleazar, 394
Encausse, dr. Gérard, 163
Eretici, 398
Erezii, 398-400, 403, 405
Eric and Enide, 321
Esenieni, 339, 378, 390-395
Eustache, 417
Evanghelii, 332-337, 342-345, 349,
386, 388
Evangheliile gnostice, 399, 402
Farisei, 339-340, 389-390
Federa]ia For]elor Franceze, 241
Fénelon, 154
Feugère, Pierre, 105, 107
Filadelfieni, 153, 160, 161
Filip al II-lea, 125
Filip al IV-lea (cel Frumos), 76-78, 96
Filip al VI-lea, 438
Filipepi, Sandro, 137, 442
Flamel, Nicolas, 137, 138, 438-440;
The Sacred Book..., 313, 427
Flegetanis, 306, 307, 309, 313
Fludd, Robert, 137, 138, 142, 148,
149, 446-447
Forêt du Temple, 92
Fouquet, abatele Louis, 45
Fouquet, Charles, 183
Fouquet, Nicolas, 188-190
François, duce de Lorena, 157-158
Francii, 246, 247, 251, 409
Francmasoneria, 87, 153-155, 183,
199, 203, 422
Francmasoneria de Rit Sco]ian, 153,
155, 302
Fraser, Sir James, Creanga de Aur, 298
Frederic cel Mare, 453
Friedrich, elector palatin, 149-150
Frimutel, 315
Fronda, 180, 182, 190, 424
Gautier, Théophile, 160
George, Stefan, 162, 459
Gide, André, 162, 165, 459
Giulgiul de la Torino, 85
Gnosticism, 382, 391, 394, 397, 403
Goethe, Faust, 149
Grajdurile lui Solomon, 93, 422
Graves, Robert, 284
Grimoald, 259
Grousset, René, 115
Gruter, Janus, 447
Guercino, Giovanni Francesco, 191
Guise, casa de, 176-178, 423
Guzmàn, Dominic, 57
Haak, Theodore, 151
Habsburg-Lorena, dinastia, 157, 425,
431
Habsburgii, 209, 424
Hadrian, `mp\ratul, 340
Hartlib, Samuel, 151, 448
Harvey, William, 446
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 491
Ha[i[imii (Asasinii), 72 Komensky, Adam, 151
Henric I, 70
Henric al II-lea, 72, 125 La Fontaine, 186
Henric al III-lea, 72 La Rochefoucauld, 186
Henric al VI-lea, 143 La Vie de Jésus (Ernest Rénan), 198
Henric de Lorena, 142, 417 Ladurie, Emmanuel Le Roy,
Henric Navigatorul, 80 Montaillou, 58
Hiéron du Val d’Or, 205-210, 432 Lamartine, 160
Hisler, Anne Léa, 232, 233, 241 Languedoc, 41, 49-52, 57, 75
Histoire de la Magie (Jean Baptiste Lavaldieu, 426
Pitois), 159 Lawrence, Louis, 47
Hoffet, abatele Émile, 35, 44, 45, 162, Laz\r, 336, 337, 351-358
200, 458 Laziliez, 315
Hristos, Isus copiii lui, 367; `nvierea Lee, George, 152
lui, 311, 322; posibilele so]ii ale lui, Lefebvre, monseniorul, 222-223, 224
346-348, 349-354; preaiubitul Leon al XIII-lea, Papa, 199
ucenic, 354-360; r\stignirea lui, 296, L’Ermite, Antoine, Un Trésor Mero-
333, 364, 370; semnifica]ia simbolic\ vingien à Rennes-le-Château, 108
a lui, 326, 329, 330, 331, 378, 420; Levi, Eliphas, 159
s`ngele regal al lui, 299, 305, 321, Levis, Isabel, 436
324; starea civil\ a lui, 329, 346-348; Lhomoy, Roger, 174
urma[ii lui, 329, 330, 420-423, 424 Lilley, canonicul Alfred Leslie, 45, 200
Hugo, Victor, 138, 139, 141, 160, 162, Lobineau, Henri, 103, 104, 110, 218,
165, 192, 222, 226, 456-457 219, 220
Locke, John, 448, 449
Iacob I, 149 Lohengrin, 277, 279, 296, 314
Iacob al II-lea, 80, 152 L’Ordre de la Rose-Croix Veritas, 128,
Iacob al III-lea, 152 169
Iacobi]i, 153, 154, 155-157 L’Ordre du Lévrier Blanc, 441
„Imigran]ii din Apus“, 414 Lorena, casa de, 142, 171, 176, 179,
Inocen]iu al II-lea, Papa, 70 209, 417, 425, 445
Inocen]iu al III-lea, Papa, 57, 81 Ludovic al VII-lea, 72, 123
Ioan al XXIII-lea, Papa, 167-170 Ludovic al IX-lea, 59
Ioan Botez\torul, 85, 390 Ludovic al XI-lea, 427
Ioani]i, 85 Ludovic al XIII-lea, 178, 179
Iosefus, Flavius, 362 Ludovic al XIV-lea, 180, 182, 186,
Iosif din Arimateea, 314, 323, 373, 189, 424
374, 386, 392 Ludovic al XVI-lea, 82
Iosif, Franz, 37 Luther, Martin, 81
Irineu, 382-383, 397, 398 Luxemburg, casa de, 437
Irod, 332, 339, 361
Iscarioteanul, Iuda, 390 Mabinogion, 297
Isis87, 106 Maeterlinck, Maurice, 35; Pelléas et
Iuda din Galileea, 340 Mèlisande, 162
„Magister Templi“, 135
~nvierea, 350, 381 Magnus, Carolus, 268, vezi Carol cel
Mare
Joly, Maurice, 203 Malachi, 169
492 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Mallarmé, Stéphane, 35, 162, 458
Malory, Sir Thomas, La Morte
d’Arthur, 298
Malraux, André, 166, 174, 233
Mandeeni, 85
Mani, 403-406
Maniheeni, 403-405
Manuscrisele de la Marea Moart\, 92,
358, 378, 391
Manuscrisul de Aram\, 92
Map, Walter, 86
Marcion, 398
Marea Loj\ Alpina, 239
Maria din Betania, 351-354
Maria Magdalena, 102, 106, 145, 322-
323, 328-329, 346, 349-351, 353,
361, 388, 415, 420
Martel, Charles, 266, 412
Mary, regina Sco]iei, 149
Masada, 393-396
Mathers, MacGregor, 163
Maxentius, 383
Mazadan, 307
Mazarin, cardinalul, 180, 182, 184,
185-188, 219
Medici, 145
Meroveu, 247-248, 252-253, 255, 407
Merovingieni, 41; [i arianismul, 405; [i
simbolul „ursului“, 250-251;
leg\tura cu familia lui Isus, 407-409,
416, 427-428; negarea existen]ei lui
Dagobert al II-lea, 270-271, 272;
descenden]i ai, 431; urma[ii, 290-
291; sf`r[itul dinastiei, 270-271; [i
francii, 419; [i Sf. Graal, 321-324;
regatele, 263; regii pierdu]i, 278;
originea, 246-250; [i Prioria din
Sion, 111, 217, 244, 245; restaura]ia,
111, 244-245, 422; conduc\torii,
248-250, 251-253, 265, 278
Mesia, 340
Michelet, J., Procés des Templiers,
197
Mi[carea Catolic\ Modernist\, 197-198
Mithraism, 384-385
Mithra, 384-385
Molière, Le Tartuffe, 186
Montaillou (Emmanuel Le Roy
Ladurie), 58
Montesquiou, casa de, 431
Montpézat, casa de, 431
Montségur, comoara din, 59, 60-61,
62-63, 394, 422
Moray, Robert, 151
Morgan, p\rintele Peter, 225
Morte d’Arthur, La (Sir Thomas
Malory), 298
Munsalvaesche, 63, 312
Musulmani, 73
Musset, 160
Nag Hammadi, manuscrisele, 390-400,
402
Napoleon, 456
Nazarineeni, 339
Nazoreeni, 339
Nazori]i, 339, 408
Newton, Isaac, 137, 138, 154, 448,
449-452
Nilus, Sergei, 201, 205
Nodier, Charles, 138, 158-162, 222,
425, 455-456
Nostradamus, 145, 177
Olier, Jean Jacques, 183
Ordensland, 75
Ordenstaat, 75
Ordinul Cabalistic al Roza-Crucii, 163
Ordinul Catolic al Roza-Crucii, 164
Ordinul Cavalerilor S\raci ai lui
Hristos, 67
Ordinul Cor\biei [i al Dublei Semiluni,
436
Ordinul din Sion, 110, 115-120, 121,
124-127; vezi [i Prioria din Sion
Ordinul Jartierei, 126-130
Ordinul Sf`ntului Laz\r, 131-132
Ordinul Sf`ntului Morm`nt, 117
Ordinul Templului, vezi [i Cavalerii
Templieri
Ordinul Teuton, 453
Ordinul Zorilor de Aur, 163
Origen, 396, 400
Ormus, 127-130, 195, 376; vezi [i
Ordinul din Sion
Ornolac, grotele din, 64
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL
Orval, c\lug\rii din, 118-119, 121-122,
208
Outremer, 74, 81
Palestina, 338-342
Paoli, Mathieu, 234-245, 270
Papus, 163-164, 201
Parfaits (Perfec]ii), 60-61
Paris, Suzanne, 455
Parzival (Wolfram von Eschenbach),
81, 273, 277, 306-317, 319
Paul al VI-lea, Papa, 222-223
Pavillon, Nicolas, 183
P\g`ni, 386
Péguy, Charles, 428
Péladan, Joséphin, 164-165, 201,
412-413
Pepin al III-lea, 267-269
Pepin d’Heristal, 264, 266
Perceval, 299-300, 302-304, 314, 330,
374
Perilla, 63
Perlesvaus, 302-305, 308, 398
Petrol, Antar, 220
Petru, 400-402
Petru Eremitul, 118, 121
Philippe Louis, 201, 205
„Piatra din Sion“, 195, 423
Piatra filozofal\, 311
Pichon, abatele, 250
Pidoye, Guillaume, 132
Pilat din Pont, 339, 364, 365, 366, 369,
371, 373
Pitois, Jean Baptiste, 197; Histoire de
la Magie, 159
Pius al XII-lea, Papa, 168
Plantagenet, familia, 316
Plantagenet, Geoffrey, 89
Plantard, familia, 187, 188, 191, 215,
225, 431
Plantard, Pierre, 101, 214, 226, 231-
238, 241, 426, 427
Plantavelu, Bernard, 272-274
Poher, Alain, 214-215
Pope, Alexander, 154, 450
Poussin, Nicolas, 34, 35, 45-46, 189,
190-192, 426; P\storii din Arcadia,
35, 147, 194
493
Povestea Graalului (Chrétien de
Troyes), 299, 301
Prioria din Sion, 110-111; conventul,
225-231; `n Fran]a, 173-176; mari
mae[tri, 137-138, 151, 222-223,
226, 229; membrii evrei, 224; [i
merovingienii, 111, 217, 244-245;
obiectivele, 111, 431-437; [i
Protocoalele, 200-205, 208, 428;
statutul, 211-212, 227-230; simbolul,
417; azi, 211-215, 431; vezi [i
Ordinul din Sion
Procès des Templiers, Le (Jules
Michelet), 197
Procopius, 42
Protocoalele `n]elep]ilor Sionului,
200-205, 208, 428
Proust, Marcel, 162, 165, 459
Ptolemeu, 398
Queste del Saint Graal, 322-323
Qumran, secta de la, 391
Radclyffe, Charles, 138, 152-154, 155,
157, 452-453, 455
Radclyffe, James, 152
Ramsay, cavalerul Andrew, 153-155,
450, 455
R\stignirea, 351, 353, 359, 364; con-
troverse despre, 329, 337, 370, 373,
374, 375; r\spunderea, 365, 366; [i
Sf`ntul Graal, 301
R\zboiul evreilor (Flavius Iosefus), 393
Rémy, Sf., 256, 257
Rénan, Ernest, Vie de Jésus, 198
Rennes-le-Château, 32-44, 64, 96, 97,
98, 100, 422, 425
Revue de l’Orient Latin, 198
„Rex Mundi“, 54, 55
Rey, baronul Emmanuel, 197
Rezisten]a Francez\, 428
Rhedae, 41
Richard I, 126
Richelieu, cardinal, 178, 179
Ritul Oriental din Memphis, 195
Ritul Strict Templier, 156
Roman de l’Estoire dou Saint Graal
(Robert de Boron), 301, 305, 314
494 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
Roman de Perceval, Le (Chrétien de
Troyes), 299, 301
Roncalli, cardinal Angelo, 168
Rosenberg, Alfred, 202
Rosenkreuz, Christian, 129, 138, 148,
149
Roux, S., 220-221
Roza-Cruce, 129, 165, 195
Rozicrucieni, 128, 129; manifestul,
148, 422
Runciman, Sir Steven, 67, 115, 198
Saduchei, 320, 389
Saint-Guilhelm-le-Désert, 415
Saint-Maxent, Louis, 105, 107
Salic\, legea, 409
„Sang Raal“, 321, 420
Sangraal, 321, 376
Sangreal, 321
Sannazaro, Jacopo, Arcadia, 147
Sarazini, 72, 74, 124, 278, 280
Saunière, Bérenger, 32-39, 43-44, 48,
64, 99, 102, 162, 206-207, 425
Schidlof, Leo, 103-104, 218-219
Schliemann, Heinrich, 198
Schonfield, Hugh, 359-360
Scott, Ivanhoe, 65
Septimania, 410-415
Serpent Rouge, Le, 105, 107
Sevrette, Adrian, 242
Sf`nta Inchizi]ie, 57
Sf`ntul Graal, 62, 81, 295, 309, 311,
318, 320; castelul, 63, 81, 274, 317;
familia, 81, 274, 277-280, 296,
313-314, 315, 324, 410; p\zitorii,
300, 301, 308, 312, 326; originea
iudaic\ a, 306-307, 314, 319; le-
gendele, 64, 106, 145, 246, 250,
296, 297-305; romanele cavalere[ti,
63, 92, 273, 297, 299, 301, 302,
305, 321, 325, 329
Sforza, Ludovico, 441
Sicambrieni, 246, 251
Sicari, 390
Sidney, Sir Philip, Arcadia, 147, 446
Sidonensis, 317
Sigisbert al IV-lea, 111, 261, 270-271,
272, 275, 406
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 495
Sigisbert al VI-lea, 275 Ursus, prin]ul, 127, 275-276 von Strassburg, Gottfried, 321
Simon din Cyrene, 398-399 von Würzburg, Johann, 92
Simon Petru, 390 Valentinus, 398
Sinclair, familia, 193, 430 Valéry, Paul, 162, 459 Wagner, Richard, Parsifal, 41
Sinedriu, 365-366, 374 Valois, dinastia, 176-178 „Waleis“, 316
Sir Gawain and the Green Knight, 297 Veniamin, vezi Tribul lui Veniamin Wilde, Oscar, 162, 459
Smith, prof. Morton, 334, 352, 356 Verlaine, Paul, 162, 458 Wilfrid, Sf., 260, 261, 262
Societatea Regal\ (Royal Society), 151 Vermes, dr. Geza, 346 Wilkin, John, 151, 448
Société de l’Orient Latin, 197 Vespasian, `mp\ratul, 393 Willehalm (Wolfram von Eschenbach),
Sol Invictus, cultul lui, 384-385 Vespucci, Georges Antoine, 442 317
Soloviov, Vladimir, 201 Vincent, reverend, The True History of William de Orania, 80
Spartani, 288 Saint Sigisbert, 428 Wind, Edgar, 443
Steiner, Rudolf, 83 Vizigo]i, 41, 253, 257, 258, 406, 410 Wotton, Sir Henry, 447
Stuart, casa de, 149, 150, 152-158, 430 von Aue, Hartman, 321
Stuart, Elizabeth, 149, 150 von Eschenbach, Wolfram, 63, 84; Der Yates, Frances, 129, 130, 149, 150,
Junge Titurel Willehalm, 317; 192, 443, 446
{tefan al III-lea, Papa, 414 Parzival, 81, 273, 306-317; Yeats, 162, 459
Willehalm, 317 Yse, 87
Tartuffe, Le, Molière, 186 von Habsburg, Johann, 37, 44, 426
Tasso, Torquato, Ierusalimul eliberat, von Habsburg, Leopold Wilhelm, 249 Zelo]i, 340, 342, 368, 387-389, 393-
147 von Habsburg, Maximilian, 454-455 395
„T\ierea ulmului“, 124-127, 230 von Habsburg, dr. Otto, 235, 417 Zuckerman, prof. Arthur, 413-414, 415
Temple, William, 200 von Hund, Karl Gottlieb, 155-157
Templieri, vezi Cavalerii Templieri
Templul lui Solomon, 67
Teniers, David, 35
Theodoric, 273-274, 412-414
Thierry, 273, 412-414
Tiferet, 319
„Timonier“, 403
Tineretul Cre[tin Elve]ian, 218
Titurel, 317
Titus, 421
Tradi]ionalism catolic, 212
Trandafirul (simbol), 130
Trésor du triangle d’or, Le (Lean-Luc
Chaumeil), 207
Trésor Merovingien à Rennes-le-
Château, Un (Antoine l’Ermite), 108
Tribul lui Iuda, 363-364, 416
Tribul lui Veniamin, 283-285, 363-364
Tristan [i Isolda, 321
Turmel, abatele, 199
„Uciderea pruncilor“, 362
ul Islam, Fakhar, 104, 105
Unio Christiana, 150
Urban al II-lea, Papa, 118

Bibliografie
1. Documentele Prioriei
ANTOINE L’ERMITE, Un Trésor mérovingien à Rennes-le-Château
(Anvers, 1961).
BEAUCEAN, Nicolas, Au Pays de la Reine Blanche (Paris, 1967).
BLANCASALL, Madeleine, Les Descendants mérovingiens ou
l’énigme du Razès Wisigoth (Geneva, 1965).
BOUDET, Henri, La Vraie Langue celtique, edi]ie facsimil cu o
prefa]\ de Pierre Plantard de Saint-Clair (Paris, 1978).
CHÉRISEY, Philippe de, Circuit (Liège, 1968).
CHÉRISEY, Philippe de, L’Or de Rennes pour un Napoléon, (Liège,
1975).
CHÉRISEY, Philippe de, L’Enigme de Rennes (Paris, 1978).
DELAUDE, Jean, Le Cercle d’Ulysse (Toulouse, 1977).
FEUGÈRE, Pierre, SAINT-MAXNET Louis [i KOKER, Gaston de,
Le Serpent rouge (Pontoise, 1967).
HISLER, Anne Lea, Rois et gouvernants de la France, (Paris, 1964).
HISLER, Anne Lea, Trésor au pays de la Reine Blanche (1969).
LOBINEAU, Henri, Généalogie des rois mérovingiens et origine des
diverses familles françaises et étrangères de souche mérovingienne
(Geneva, 1956).
LOBINEAU, Henri, Dossiers secrets d’Henri Lobineau (Paris, 1967).
MYRIAM, D., „Les Bergers d’Arcadie“, Le Charivari, nr. 18, (Paris,
1973).
ROUX, S., L’ Affaire de Rennes-le-Château (Levallois-Perret, 1966).
STUBLEIN, Eugène, Pierres gravées du Languedoc (Limoux, 1884).
Reproducerea plan[elor XVI p`n\ la XXIII dup\ Abbé Joseph Courtauly
(Villarzel-du-Razès, 1962).
2. Referin]e generale
ADDISON, C. G., The history of the Knights Templars (Londra, 1842)
ALART, M., „Suppression de l’Ordre du Temple en Roussillon“.
Bulletin de la société agricole,’scientifique et littéraire des Pyrénées
Orientales, vol. 15 (Perpignan, 1867).
ALBON, M. de, Cartulaire général de l’Ordre du Temple (Paris, 1913).
ALLEGRO, J. M., The Dead Sea Scrolls, edi]ia a 2-a
(Harmondsworth, 1975).
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 497
ALLEGRO, J. M., The Treasure of the Copper Scroll (Londra, 1960).
ALLIER, R., La Cabale des dévots, 1627-1666 (Paris, 1902).
ALLIER, R., Une Société secréte au XVIIe siècle. La Compagnie du
Très-Saint Sacrement (Paris, 1909).
ANDERSON, J., The Constitution of the Free Masons (Paris, 1723).
ANDERSSOHN, J. C., The Ancestry and Life of Godfrey of
Bouillon (Bloomington, 1947).
Annuaire ecclésiastique(Paris, 1896)
ANSELM, Le P., Historie généalogique et chronologique de la
maison royal de France, 9 vol. (Paris, 1726-1733)
ARBOIS DE JUBAINVILLE, M. H. d’, Historie des ducs et des
comtes de Champagne, 7 vol. (Paris 1859-1869)
ARCONS, C, D’, Du Flux et reflux de la mer et des longitudes avec
des observations sur les mines métalliques de France (Paris, 1667)
AUBERT DE LA CHENAYE DES BOIS, F. A., Dictionaire de la
noblesse, 19 vol., edi]ia a 3-a (Paris, 1863-1876).
AUGUSTE, A., La Compagnie du Saint-Sacrement à Toulouse
(Paris, 1913).
BANDER, P., The Prophecies of St Malachy and St Columbkille,
edi]ia a 4-a (Gerards Cross, 1979).
BARBER, M., The Trial of the Templars (Cambridge, 1978).
BARBER, R., Kihg Arthur in Legend and History (Ipswich, 1973).
BARBER, R., The Knight and Chivalry, edi]ia a 2-a (Ipswich, 1973).
BARING-GOULD, S., Curious Myths of the Middle Ages (Londra,
1881).
BARRAL, A. de, Légendes capétiennes (Tours, 1884).
BARTHÉLEMY, E. de, Obituaire de la Commanderie du Temple de
Reims (Paris, 1882).
BEGOUEN, Compte de, Une Société émule de la Compagnie du
Saint-Sacrement: L’AA de Toulouse (Paris, 1913).
BERNADAC, C., Le Mystère Otto Rahn (Paris, 1978).
BERNSTEIN, H., The Truth about „The Protocols“ (New York,
1935).
BIRCH, T., The Life of Robert Boyle (Londra, 1744).
BLUNT, A., Nicolas Poussin (Londra, 1967).
BOUQUET, M. (ed.), Recueil des historiens des Gaules et de la
France, vol.15 (Paris, 1738)
BRANDON, S. G. F., Jesus and the Zealots (Manchester, 1967)
BRANDON, S. G. F., The Trial of Jesus of Nazareth (Londra, 1968)
BROWNLEE, W. H., „Whence the Gospel According to John“, `n
James H. Charlesworth (ed.) John and Qumran (Londra, 1972).
BRUEL, A., „Chartes d’Adam, Abbé de N-D Mont-Sion et le Prieuré
de Saint-Samson D’Orléans”, Revue de L’Orient Latin, vol. 10 (Paris,
1905).
BULL, N. J., The Rise of the Church (Londra, 1967).
498 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
CALMET, Dom, „Des Divinités payennes“, `n Oeuvres inédites de
Dom A. Calmet, seria I (Saint-Dié, 1876).
CARPENTER, R., Folk-tale, Fiction and Saga in the Homeric Epics
(Los Angeles, 1946).
CARRIÉRE, V., Histoire et cartulaire des Templiers de Provins
(Paris, 1919).
CATEL, G. de, Mémoires de l’histoire du Languedoc (Toulouse,
1633).
CHADWICK, H., The Early Church (Harmondsworth, 1978),
CHADWICK, H., Priscillian of Avila (Oxford, 1976),
CHADWICK, H., Le Charivari, nr. 18 (Paris, Oct-Dec. 1973).
CHASSANT, A., [i TAUSIN, H., Dictionnaire des devises
historiques et héraldiques (Paris, 1878).
CHATELAIN, U. V., Le Surintendant Nicolas Fouquet (Paris, 1905)
CHAUMEIL, J, L., Le Trésor du triangle d’or (Paris, 1979).
CHRÉTIEN DE TROYES, Le Conte du Graal, publicat sub titlul The
Story of Grail, traducere de Robert W, Linker, edi]ia a 2-a (Chapel Hill,
1952).
COCHET, Abbé, Le Tombeau de Childeric I er (Paris, 1859).
COHN, H., The Trial and Death of Jesus (New York, 1971).
COHN, N., The Pursuit of the Millennium (St. Albans, 1978).
COHN, N., Warrant for Genocide (Harmondsworth, 1970).
COLLIN, H., „Aprèa Azincourt, Bar, capital ducale et la compagnie
du Lévrier Blanc“, Bulletin des sociétés d’histoire et d’archéologie de la
Meuse, nr. 12 (Bar-le-Duc, 1975)
COURRENT, P., Notice historique sur les bains de Rennes
(Carcassonne, 1934).
CURZON, H., de, La Règle du Temple (Paris, 1886).
CUTTS, E. L., The Sepulchral Slabs and Crosses of the Middle Ages
(Londra,1849).
DARAUL, A., A History pf Secret Societies (New York, 1969).
DELABORDE, H. F., Jean de Joinville et les seigneurs de Joinville
(Paris, 1894).
DEMAY, G., Inventaire des sceaux de la Normandie (Paris, 1881).
DENYAU, R., Historie politique de Gisors et du pays de Vulcsain
(Gisors, 1629). Manuscris din Biblioteca din Rouen Col. Montbret 219,V
14a.
DESCADEILLAS, R., „Mythologie du trésor de Rennes“, Memoires
de la société de Carcassonne, seria a 4-a., vol. 7, partea a 2-a
(Carcassonne,1974).
DESCADEILLAS, R., Rennes et se derniers seigneurs (Toulouse,
1964).
DIDRIT, Abbé Th, „La Montagne de Sion-Vaudémont et son
sanctuaire“, Memoires de la société d’archéologie Lorrene, seria a 3-a.,
vol. 27 (Nancy, 1899).
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 499
DIGOT, A., Histoire de Lorraine (Nancy, 1856).
DIGOT, A., Histoire du royaume d’Austrasie (Nancy, 1863).
DIGOT, A., „Mémoire sur les établissements de l’Order du temple en
Lorraine“, Mémoires de la société d’archéologie Lorraine, seria a 2-a,
vol. 10 (Nancy,1868).
DIGOT, P., Notice historique sur Notre-Dame-de-Sion (Nancy,
1856).
DILL, S., Roman Society in Gaul in the Merovingian Age (Londra,
1926).
DOBBS, B. G. T., The Foundation of Newton’s Alchemy (Cambrige,
1975).
DODD, C. H., Historical Tradition in the Fourth Gospel (Cambrige,
1963).
DODU, G., Histoire des institutions dans le royaume latin de
Jérusalem (Paris, 1894).
DOINEL, J. S., Notre sur le Roi Hildérik III (Carcassonne, 1899).
DRUMMOND, J, S., The Twentieth Century Hoax (Londra, 1961).
DUMAS. F., Le Tombeau de Childeric (Paris, n.d.).
EINHARD, F., The Life of Charlemagne. Two Lives of
Charlemagne, traducere de Lewis Thorpe (Harmondsworth, 1979).
EISENSTEIN, E. L., The First Profesional Revolutionist Filippo
Michele Buonarroti (Harvard, 1959).
EISLER, R., The Messiah Jesus and John the Baptist, traducere de A.
H. Krappe (Londra, 1931).
ERDESWICK, S., A Survey of Staffordshire (Londra, 1844).
ESQUIEU, L., „Les Templiers de Cahors“, in Bulletin de la société
scientifiques et artistiques du Lot, vol. 22 (Cahors, 1897).
EVISON, V. I., The Fifth-century Invasions South of the Thames
(Londra, 1965).
FÉDIÉ, L., Le Comté de Razés et le Diocèse d’Alet (Carcassonne
1880: retip\rit la Bruxelles, 1979).
FINKE, H., Papsttum und Untergang des Templerordens (Münster,
1907).
FOLZ. R., „Tradition hagiographique et le culte de Saint Dagobert,
roi des Francs“, Le Moyen Age, seria a 4-a, vol. 18 (Bruxelles, 1963).
FORTUNE, D., The Mystical Qabalah, edi]ia a 9-a (Londra, 1970).
FRAPPIER, J., Crétien de Troyes (Paris, 1968).
FRENCH, P. J., John Dee: The World of Elizabethan Magus (Londra,
1972).
FRY, L., Waters Flowing Eastward, the War against the Kingship of
Christ (Londra, 1965).
Genealogy of Genevill of Trime, manuscris din Brit. Lib. Harley
1425, f. 127.
GÉRARD, P., [i MAGNOU, É., Cartulairea des Templiers de
Douzens (Paris, 1965)
500 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
GILLES, M., Histoire de Sablé (Paris,1683).
GOODENOUGH, E. R., Jewish Symbols in the Greco-Roman Period
(New York, 1953).
Gospel of the Infancy of Jesus Christ, `n The Lost Books of the
Bible, ed. Rutheford H. Platt (New York, 1974).
Gospel of Peter, `n The Lost Books of the Bible, ed. Rutheford H.
Platt (New York, 1974).
GOULD, R. F., The History of Freemasonry, 6 vol. (Londra, n.d.).
GOUT, P., Le Mont-Saint-Michel (Paris, 1910).
GRAVES, R., The Greek Myths, edi]ie revizuit\ (Harmondsworth,
1978).
GRAVES, R., King Jesus, edi]ia a 4-a (Londra, 1960).
GRAVES, R., The White Goddess, edi]ie revizuit\ (Londra, 1977).
GREGORY OF TOURS, The History of the Franks, traducere de
Lewis Thorpe (Harmondsworth, 1977).
GREUB, W., „The Pre-Christian Grail Tradition of the Three Kings“,
Mercury Star Journal, vol. 5, nr. 2 (Vara 1979), (Extras din Wolfram von
Eschenbach und die Wirklichkeit des Grals.)
GROUSSET, R., Histoire des croisades et du royaume franc de
Jérusalem (Paris, 1934-1936).
HAGENMEYER, H., Le Vrai et le faux sur Pierre L’Hermite,
traducere de Furcy Raynaud (Paris, 1883).
HALEVI, Z., Adam and the Kabbalistic Tree (Londra, 1974).
HALSBERGHE, G. H., The Cult of Sol Invictus (Leiden, 1972).
HAY, R, A., Genealogie of Sainteclaires of Rosslyn (Edinburgh,
1835).
HENDERSON, G. D., Chevalier Ramsay (Londra,1952).
The Interlinear Greek-English New Testament, traducere de Alfred
Marshall, edi]ia a 2-a (Londra, 1967).
IREMONGER, F. A., William Temple Archbishop of Canterbury, His
Life and Letters (Londra, 1948).
IRENAEUS OF LYONS, Five Books of S. Irenaeus, Bishop of Lyons
against Heresies, traducere de John Keble (Londra, 1872)
JAFFUS, F., La Cité de Carcassonne et les trésors des Wisigoths
(Carcassonne, 1867).
JEAN DE JOINVILLE, Life of Saint Louis, `n Chronicles of the
Crusades, Trad. Margaret R.B. Shaw (Harmondsworth, 1976).
JOSEPHUS, The Jewish War, Trad, G.A. Williamson
(Harmondsworth,1978).
JOURDANNE, G., Folk-Lore de L’Aude, edi]ia a 2-a (Paris, 1973).
JOYCE, D., The Jesus Scroll (Londra, 1975).
KING, F., The Secret Rituals of The O.T.O. (Londra, 1973).
KLAUSNER, J. G., Jesus if Nazareth (Londra, 1925).
The Koran, traducere de N. J. Dawood (Harmondsworth, 1977).
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 501
LABOUISSE-ROCHEFORT, A. de, Les Amours, à Éléonore, edi]ia
a 2-a (Paris, 1818).
LACORDAIRE, J.B.H., St Mary Magdalen (Londra, 1880).
LALANNE, L., Dicyionnaire historique de la France (Paris. 1877)
LANIGAN, J., An Ecclesiastical History of Ireland, editia a 2-a
(Dublin, 1829).
LAUTH, F., „Tableau de l’au dela“, Mémoires de la société des arts et
des sciences de Carcassonne, seria a 3-a, vol. 5 (Carcassonne, 1937-1940).
LECOY DE LA MARCHE, R. A., Le Roi René (Paris,1875).
LEES, B. A., Records of the Templars in England in the Twelfth
Century (Londra, 1935).
LE FORESTIER, R., La Franc-Maçonnerie occultiste (Paris, 1928).
LE FORESTIER, R., La Franc-Maçonnerie templiére et occultiste
aux XVIIIe et XIXe siècles (Paris, 1970).
LE MARIE, F., Histoire et antiquitez de la ville et duché d’Orléans,
edi]ia a 2-a (Orleans, 1648).
LEONARD, E.-G., Introduction au cartulaire manuscrit du Temple
(Paris, 1930).
LÉPINOIS, E. de, „Lettres de Louis Fouquet à son frère Nicolas
Fouquet“, din Archives de l’art français, seria a 2-a, vol. 2 (Paris, 1861-6).
LEVILLAIN, L., „Les Nibelungen historiques“, Annales du Midi,
anul 49 (Toulouse, 1938).
LILLEY, A. L., Modernism; A Record and Review (Londra, 1908).
LIZERAND, G., Dossier de l’affaire des Templieres (Paris, 1923).
LOBINEAU, G. A., Histoire de Bretagne (Paris, 1707).
LOOMIS, R.S., Arthurian Tradition and Chrétien de Troyes (New
York, 1949).
LOOMIS, R.S., The Grail (Cardiff, 1963)
LOYD, L. C., The Origins of some Anglo-Norman Families, ed. C.T.
Clay [i D. C. Douglas (Leeds, 1951).
LUCIE-SMITH, E., Symbolist Art (Londra, 1977).
The Mabinogion, traducere de Jeffrey Gantz (Harmondsworth, 1977).
MACCOBY, H., Revolution in Judaea (Londra, 1973).
MADDISON, R.E.W., The Life of the Honourable Robert Boyle,
F.R.S. (Londra, 1969).
MANUEL, F.E., A Portrait of Isaac Newton (Cambridge, Mass., 1968).
MARIE, F., Rennes-le-Château, étude critique (Bagneux, 1978).
MAROT, P., Le Symbolisme de la croix de Lorraine (Paris, 1948).
MAZIÈRES, Abbé M-R., „Une curieuse affair du XIIe siècle, celle
du «Puig des Lépreux» a Perpignan“, Mémoires de la société des arts et
des sciences de Carcassonne, seria a 4-a., vol. 4 (Carcassonne,
1960-1962).
MAZIÈRES, Abbé M-R., „Une Episode curieux, en terre d’Aude, du
procès des Templiers“, Mémoires de la société des arts et des sciences de
Carcassonne, seria a 4-a., vol. 5 (Carcassonne, 1963-1967).
502 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
MAZIÈRES, Abbé M-R., „Recherches historiques à Campagne-sur-
Aude“, Mémoires de la société des arts et des sciences de Carcassonne,
seria a 4-a., vol. 4 (Carcassonne, 1960-1962).
MAZIÈRES, Abbé M-R., „La Venue et le séjour des Templiers du
Roussillon à la fin du XIIIeme siècle dans la valleé du Bezu (Aude)“,
Mémoires de la société des arts et des sciences de Carcassonne, seria a
4-a., vol. 3 (Carcassonne, 1957-1959).
MELVILE, M., La vie des templiers, ed. 2, (Paris, 1974).
MICHELET, M., Procès des Templiers, 2 vol. (Paris, 1974).
MICHELL, H., Sparta (Cambridge, 1964).
The Nag Hammady Library in English, tradus\ de membrii
Proiectului Biblioteca Copt\ Gnostic\ din Institutul pentru Antichitate [i
Cre[tinism, condus de James M. Robinson (Leiden, 1977).
NATES, G. de, Liber Accusationis in Paulum Sextum (St. Parres les
Vaudes, 1973).
NELLI, R., Les Cathares (Toulouse, 1965).
NELLI, R., Dictionnaire des hérésies méridionales (Toulouse, 1968).
NELLI, R., La philosophie du catharisme (Paris, 1978).
NIEL, F., Les Cathars de Montségur (Paris, 1973).
NILUS, S., Protocols of the Learned Elders of Zion, traducere de
Victor F. Marsden (Londra, 1923).
NODIER, C., Contes, ed. Pierre-Georges Castex (Paris, 1961).
NODIER, C., History of the Secret Societies of the Army (Londra,
1815). Publicat\ anonim.
NODIER, C., Voyages pittoresques et romantiques dans l’ancienne
France, Normandy, 3 vol. (Paris, 1820-1878).
NOONAN, J. T., Contraception (New York, 1967).
OLDENBOURG, Z., Massacre at Montségur (Londra, 1961).
ORLY, M. E., „Topographie de la montagne de Sion-Vaudémont“,
Mémoires de la société d’archéologie Lorraine, seria a 2-a, vol. 10
(Nancy, 1868).
ORR, J., Les Oeuvres de Guiot de Provins (Manchester, 1915).
ORT, L. J. R., Mani: A Religio-historical Description of his
Personality (Leiden, 1959).
PAGELS, E., The Gostic Gospels (Londra, 1980).
PANGE, J. de, L’Auguste Maison de Lorraine (Lyon, 1966).
PAOLI, M., Les Dessous d’une ambition politique, (Nyon, 1973).
PARRINDER, G., Jesus in the Qur’an (Londra, 1985).
PEREY, J., Charles de Lorraine et la cour de Bruxelles (Paris, 1908).
The Perlesvaus, traducere de Sebastian Evans sub titlul The High
History of the Holy Grail, ed. nou\ (Londra, 1969).
PEYREFITTE, R., „La Lettre Secrète“, Le Symbolisme, nr. 356
(Paris, aprilie-iunie 1982).
PHIPPS, W. E., The Sexuality of Jesus (New York, 1973).
PHIPPS, W. E., Was Jesus Married? (New York, 1970).
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 503
PINCUS-WITTEN, R., Occult Symbolism in France: Joséphin
Péledan and the Salons de la Rose-Croix (Londra, 1976).
PINGAUD, L., La Jeunesse de Charles Nodier (Besançon, 1914).
PIQUET, J., Des Banquiers au Moyen Age: les Templiers (Paris,
1939).
PLOT, R., The Natural History of Staffordshire (Oxford, 1686).
PONSICH, P., „Le Conflent et ses comtes du IXe au XIIe Siècle”,
Etudes Roussillonnaises, anul `nt`i, nr. 3-4 (Perpignan, iulie – decembrie,
1951).
POULI, G., La Maison Ducale de Bar, vol. I (Rupt-sur-Moselle,
1977).
POWICKE, F. M., The Loss of Normandy, ed. a 2-a (Manchester,
1961).
PROCOPIUS OF CAESAREA, History of the Wars, traducere de H.
B. Dewing (Londra, 1919).
PRUTZ, H. G., Entwicklung und Untergang des Tempelherrenordens
(Berlin, 1888).
QUATREBARBES, T. de, Oeuvres complètes du roi René (Angers,
1845).
Queste del Saint Graal, traducere de P. M. Matarasso, sub titlul The
quest of the Holy Grail (Harmondsworth, 1976).
RABINOWITZ, J. J., „The Title de Migrantibus of the Lex Salica
and the Jewish Herem Hayishub“, Speculum, vol. 22 (Cambridge, Mass.,
ian. 1947).
RAHN, O., Croisade contre le Graal, traducere de Robert Pitrou
(Paris, 1974).
RAHN, O., La Court de Lucifer, traducere de René Nelli (Paris, 1974).
RENÉ D’ANJOU, Le Livre du cuer d’amours espris, manuscris din
Biblioteca Na]ional\ din Viena, Cod. Vind. 2597.
REY, E.-G., „Chartes de l’Abbaye du Mont-Sion“, Memoires de la
Société nationale des antiquaires de France, seria a 5-a, vol. 8 (Paris, 1887).
REY, E.-G., Les Familles d’Outre-mer (Paris, 1869).
RICHEY, M. F., Studies of Wolfram von Eschenbach (Londra, 1957).
ROBERTS, J. M., The Mythology of the Secret Societes (St.
Alabans, 1974).
ROCHE, D., „La Capitulation et le bûcher de Montségur“, in
Mémoires de la société des arts et sciences de Carcassonne, seria a 3-a,
vol. 7 (Carcassonne, 1944-1946).
ROETHLISBERGER, B., Die Architektur des Graltempels im
Jungern Titurel (Nendeln, 1970).
RÖHRICHT, R., Regesta Regni Hierosolymitani (Innsbrück, 1893).
ROSNAY, F. de, Le Hiéron du Val d’Or (Paray-le-Monial, 1900).
ROUGEMENT, D. de, Love in the Western World (New York, 1940).
RUNCIMAN, S., A History of the Crusades (Harmondsworth, 1978).
RUNCIMAN, S., The Medieval Manichee (Cambridge, 1969).
504 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN
SABARTHÈS, A., (ed.), Dictionnaire topographique du département
de l’Aude (Paris, 1912).
SAINT-CLAIR, L. A. de, Histoire Généalogique de famille de Saint-
Clair (Paris, 1905).
SAINTE-MARIE, L. de, Recherches historiques sur Nevers (Nevers,
1810).
SAXER, V., Le Culte de Marie Madeleine en Occident (Paris, 1959).
SCHONFIELD, H. J., The Passover Plot (Londra, 1977).
SCHOTTMÜLLER, K., Der Untergang des Templer-Ordens (Berlin,
1887).
SÈDE, G. de, L’Or de Rennes (Paris, 1967). (Publicat\, de asemenea,
ca edi]ie de buzunar sub titlul Le Trésor maudit).
SÈDE, G. de, La Race fabuleuse (Paris, 1973).
SÈDE, G. de, Signé: Rose + Croix (Paris, 1977).
SÈDE, G. de, Les Templiers sont parmi nous (Paris, 1976).
SÈDE, G. de, Le Vrai Dossier de l’énigme de Rennes (Vestric, 1975).
SEWARD, D., The monks of War (St. Albans, 1974).
SHAH, I., The Sufis (Londra, 1959).
SIMON, E., The Piebald Standard (Londra, 1959).
SMITH, M., The Secret Gospel (Londra, 1974).
SMITH, M., Jesus the Magician (Londra, 1978).
SOULTRAIT, G. de (ed.), Dictionnaire topographique du
département de la Nièvre (Paris, 1865).
STALEY, E., King René d’Anjou and His Seven Queens (Londra,
1912).
STEEGMULLER, F., Cocteau: A Biography (Londra, 1970).
SUMPTION, J., The Albigensian Crusade (Londra, 1978).
TAYLOR, K. J. P., The War Plans of the Great Powers, 1880-1914
(Londra, 1979).
THOMAS, K., Religion and the Decline of Magic (Harmondsworth,
1980)
THORY, C, A., Acta Latomorum ou chronologie de l’histoire de la
franchemaçonnerie Française et étrangère (Paris, 1815).
TILLÈRE, N., Histoire de l’Abbaye d’Orval (Orval, 1967).
TOPENCHARON, V., Boulgres et Cathares (Paris, 1971).
ULLMANN, W., A History of Political Thought: The Middle Ages,
ed. rev. (Harmondsworth, 1970).
VACHEZ, A., Les Familles chevaleresques du Lyonnais (Lyon,
1875).
VAISSETE, J. J., „Dissertation sur l’origine des Francs“, Collection
des Meilleurs Dissertations, vol. I (Paris 1826)
VAISSETE, J. J., [i VIC. C de, Histoire générale de Languedoc avec
des notes et les pièces justificatives, sub `ndrumarea lui Edouard
Dulaurier (Toulouse, 1872).
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 505
VAZART, L., Abrégé de l’histoire de Francs, les gouvernants et rois
de France (Paris, 1978).
VERMES, G., The Dead Sea Scrolls in English, edi]a a 2-a
(Harmondsworth, 1977).
VERMES, G., Jesus the Jew (Londra, 1977).
VICENT, Le R. P., Histoire de l’ancienne image miraculeuse de
Notre Dame de Sion (Nancy, 1698).
VICENT, Le R. P., Histoire fidelle de St Sigisberg XII Roy,
d’Austrasie, et III du nom. Avec un abrégé de la vie du Roy Dagobert son
fils (Nancy, 1702).
VOGUÉ, M. de, Les Églises de la terre sainte (Paris, 1860).
WAITE. A. E., The Hidden Church of the Holy Grail (Londra, 1909).
WAITE. A. E., A New Encyclopedia of Freemasonry (Londra, 1921).
WAITE. A. E., The Real History of the Rosicrucians (Londra, 1887).
WALKER, D. P., The Ancient Theology (Londra, 1972).
WALKER. D. P., Spiritual and Demonic Magic from Ficino to
Campanella (Londra, 1975).
WALLACE-HADRILL, J. M., The Long-haired Kings (Lonfra,
1962).
WARDS, J. M., Freemasonry and the Ancient Gods, edi]ia a 2-a
(Londra, 1926).
WESTON, J. L., From Ritual to Romance (Cambridge, 1920).
Wiliam. Count of Orange, ed. Glanville Price (Londra, 1095).
WILLIAM OF TYRE, A History of Deeds Done Beyond the Sea,
traducere de Emily Atwater Babcock [i A.C. Krey, 2 vol. (New York,
1943)
WIND, E., Pagan Mysteries in the Renaissance, ed. rev. (Oxford,
1980).
WINTER, P., On the Trial of Jesus (Berlin, 1961).
WÜRZBURG, Johann von, Description of the Holy Land, by John of
Würzburg, A.D. 1160-1170. Trad. Aubrey Stewart, Palestine Pilgrims
Text Society, vol. 5 (Londra, 1897)
YATES, F. A., The Art of Memory (Hardmondsworth. 1978).
YATES, F. A., Giordano Bruno and the Hermetic Tradition (Londra,
1978).
YATES, F. A., The Occult Philosophy in the Elizabethan Age
(Londra, 1979).
YATES, F. A., The Rosicrucian Enlightenment (St. Albans, 1975).
ZUCKERMAN, A. J., Jewish Princedom in Feudal France (New
York, 1972).

Cuprins
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Prefa]\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Partea `nt`i: Misterul
1. C\tunul misterios . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Rennes-le-Château [i Bérenger Saunière . . . . . . . . . . . . . . 32
B\nuitele comori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
Intriga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2. Catarii [i marea erezie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Cruciada `mpotriva albigenzilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
Asediul Montségur-ului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Tezaurul catarilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Taina catarilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
3. C\lug\rii r\zboinici. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Cavalerii Templieri – versiunea oficial\ . . . . . . . . . . . . . . . 66
Cavalerii Templieri – misterele. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
Cavalerii Templieri – latura ascuns\. . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
4. Documente secrete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
Partea a doua: Societatea secret\
5. Ordinul din culise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
Misterul care `nconjoar\ fondarea
Ordinului Cavalerilor Templieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Ludovic al VII-lea [i Prioria din Sion. . . . . . . . . . . . . . . . . 123
„T\ierea ulmului“ din Gisors . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
Ormus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
Prioria din Orleans . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
„Capul“ templierilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL 507
Marii mae[tri ai templierilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
6. Marii mae[tri [i r`ul subteran . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
René d’Anjou . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
René [i Arcadia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
Manifestele rozicruciene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
Dinastia Stuart. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
Charles Nodier [i grupul s\u. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
Debussy [i Roza-Cruce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
Jean Cocteau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
Cei doi Ioan al XXIII-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
7. Conspira]ie de-a lungul secolelor . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
Prioria din Sion `n Fran]a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
Ducii de Guise [i de Lorena . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
Lupta pentru tronul Fran]ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
Compagnie du Saint-Sacrement . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
Castelul Barberie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
Nicolas Fouquet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
Nicolas Poussin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
Capela Rosslyn [i Palatul Shugborough . . . . . . . . . . . . . . . 193
Scrisoarea secret\ a Papei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
Piatra din Sion. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
Mi[carea Catolic\ Modernist\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
Protocoalele Sionului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
Hiéron du Val d’Or . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
8. Societatea secret\ `n zilele noastre . . . . . . . . . . . . . . . . 211
Alain Poher . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214
Monarhul ascuns . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
Bro[urile stranii din Biblioteca Na]ional\ din Paris . . . . . . 218
Tradi]ionali[tii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
Conventul din 1981 [i statutul semnat de Cocteau. . . . . . . 225
Plantard de Saint-Clair . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
Politica Prioriei din Sion. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
9. Regii pleto[i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246
Legenda [i merovingienii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
Ursul din Arcadia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
Intrarea sicambrienilor `n Galia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251
Meroveu [i descenden]ii s\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252
S`ngele regal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254
Clovis [i pactul s\u cu biserica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
Dagobert al II-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
508 MICHAEL BAIGENT, RICHARD LEIGH & HENRY LINCOLN

Uzurpatorii carolingieni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266

Eliminarea lui Dagobert al II-lea din istorie . . . . . . . . . . . . 270
Principele Guillem de Gellone, conte de Razès . . . . . . . . . 272
Prin]ul Ursus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
Familia Graalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277
Secretul derutant . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280
10. Semin]ia surghiunit\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
Partea a treia: Linia de s`nge
11. Sf`ntul Graal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
Legendele Sf`ntului Graal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
Povestea lui Wolfram von Eschenbach. . . . . . . . . . . . . . . . 306
Graalul [i Cabala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 318
Jocul cu cuvintele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 319
Regii pierdu]i [i Graalul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 321
Nevoia de a sintetiza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324
Ipoteza noastr\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 328
12. Preotul-rege care nu a domnit niciodat\ . . . . . . . . . . . . 331
Palestina `n vremea lui Isus. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 338
Istoria Evangheliilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 342
Starea civil\ a lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 346
So]ia lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 349
Preaiubitul Ucenic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 354
Dinastia lui Isus. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 361
R\stignirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 364
Cine era Baraba? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 367
Am\nuntele r\stignirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 369
Scenariul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 375
13. Secretul interzis de biseric\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 377
Zelo]ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 387
Scrierile gnostice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 397
14. Dinastia Graalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 402
Iudaismul [i merovingienii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 407
Principatul Septimania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 410
S\m`n]a lui David . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 416
15. Concluzie [i previziuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 418
Anexa: Prezumtivii mari mae[tri ai Prioriei din Sion. . . . . 435
Note [i referin]e. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 460
Index . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 487
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 496