Radioastronomia si radiolocatia

Radioastronomia este o ramur a astronomiei. Ea studiaz obiectele cereti cu ajutorul radioundelor emise de acestea. Radioastronomia a luat fiin n 1931 cnd n urma cercetriilor iniiale pentru originea diferitilor paraziti radio a fost identificata radiaia radio a Caii Lactee. n 1942 s-a descoperit radiaia radio a Soarelui, iar n 1946 a fost descoperit prima radiosurs cereasc. Atrii cei mai reci emit ndeosebi radiaii infraroii; cei mai calzi sunt surse puternice de raze x i ultraviolete. Undele radio sunt captate de la sol cu ajutorul radiotelescoapelor. n medie, 77% din energia radiaiei electromagnetice solare interceptate de sisemul Pmnt-atmosfera reprezinta energia radiaiei reflectate la nivelul superior al atmosferei iar restul receptionat la suprafaa Pmntului. La Pmnt ajung numai radiaiile care nu sunt absorbite sau reflectate de atmosfera Pmntului. Radiatiile care ajung pe Pmnt se situeaz n domeniile de frecven care constitue ferestrele atmosferei. Radiatiile electromagnetice cu lungimile de und cuprinse ntre 300 i 750 mm ( radiaiile vizibile sau optice ) nu sunt absorbite n atmosfer i ajung la suprafaa Pmntlui. Undele radio sunt captate la sol cu ajutorul telescoapelor speciale numite radiotelescoape. Oglinda acestora nu mai este o pies optic ci o suprafat metalic de dimensiuni mult mai mari (n general cu un diametru intre 10 i 25 m). Intensitatea undelor radio este att de slab, nct este necesar amplificarea lor inainte de a fi receptate i studiate. La fel ca n optic, instrumentele cele mai performante sunt cele care au cea mai mare suprfa de captare. Desigur este imposibil construirea unor radiotelescoape gigantice, cu dimensiuni de km ptrai. Dar se pot obine rezultate la fel de bune punnd n funciune o serie de instrumente situate la distan. Este cazul telescoapelor VLA (Very Large Array) din Statele Unite, New Mexico. Cel mai important grup de radiaii electromagnetice de origine extraterestr este acela al radiaiilor termice provenite de la Soare provenite. Soarele emite radiaii electromagnetice cel mai intens n domeniul vizibil. Aceasta radiaie este emis de fotosfer, strat cu o grosime de cteva sute de km ce delimiteaz globul solar, temperatura ei este de 6000 grade Kelvin. Alt grup de radiaii electromagnetice de origne extraterestr este cel constituit din radiaiile de sincrotron. Radiatia sincrotron este emis de electroni cu vitez apropiat de cea a luminii care descriu micri spirale n lungul liniilor de cmp ale unor cmpuri magnetice foarte intense, existente n unele formaii stelare. Radiaia sincrotron a fost identificat prima oar n radiaia optic i radio a obiectului ceresc de strlucire slaba, numit nebuloasa Crab. Unele dintre cele mai importante descoperiri astronomice din ulimul timp (quasarii, pulsarii, moleculele interstelare) se datoreaz radiotelescoapelor. Quasarii Din 1963 astronomii au identificat nite obiecte care preau a fi nucleul foarte luminos al unor galaxii active ndeprtate. Cum ele semnau cu nite stele, iar primele care au fost descoperite

emiteau numeroase unde radio, ele au fost numite quasari. Datorit distanei la care se presupune ca se afl quasarii ofer informaii despre trecutul Universului. Se crede ca acetia au n centrul lor o gaur neagr cu o mas de ordinul a milioane de ori mai mare dect cea a Soarelui. nainte de a fi nghiit de gaura neagr, gazul din jur formeaz un turbion i devine foarte cald. n consecin el emite o radiaie foarte intens care corespunde energiei fantastice degajate de quasari. Astronomii cred ca quasarii sunt cei mai ndeprtai atrii care sunt cunoscui astzi. ntradevr razele spectrului lor sunt mereu puternic decalate spre rosu. Acest lucru ne face s credem ca ei sunt situai extrem de departe. Pulsarii O supragigant roie (adic o stea cu diametru de 1000 de ori mai mare decat Soarele) explodeaz dar nu este distrus complet de explozie. Aceasta i dezvelete doar miezul care este format din fier. El sufer o compresie fantastic i se reduce la nceput la dimensiunea unei mici sfere cu un diametru de numai 20 km care cntarete ns pn la 500 milioane de tone pe centimetru cub. n ceea ce a mai rmas din stea materia devine att de comprimat nct, atomii sunt strivii. Ea se reduce la un amestec de particule atomice numite neutroni. Stelele de neutroni sunt att de mici i de putin luminoase nct pot trece neobservate. Pulsarii emit radiaii care ajung la noi sub forma unor impulusuri periodice. Pulsarii sunt deci stele de neutroni care se nvrtesc foarte repede n jurul propriilor axe emind un fascicul de unde radio sau alte radiaii intr-o anumit direcie. Acest fascicul baleiaz n spatiu ca un girofar. Cand Pmntul l traverseaz poate fi observat. Apoi dispare i poate fi observat di nou cnd steaua a fcut un tur complet, peste o fraciune de secund sau cteva secunde mai tarziu. Primii pulsari au fost descoperii n 1967, la observatorul radioastronomic de la Cambridge. Radiolocatia cu unde magnetice inseamna determinarea existentei si pozitiei a unui obiect pe baza caracteristicilor undelor electromagnetice. Instalatia de radiolocatie se compune in esenta, dintr-un emitator, un receptor si un sistem de antene. Pentru a se putea stabili coordonatele unghiulare ale pozitiei obiectului, undele radio trebuie emise sub forma unor fascicule mai inguste. Pentru aceasta, antena radiolocatorului se aseaza in focarul unei oglinzi metalice concave, care reflecta undele intr-o singura directie. Emitatorul emite trenuri de unde separate prin pauze, functionand prin impulsuri. In timpul pauzelor de emisie, prin intermediu receptorului antena receptioneaza undele reflectate. Receptionarea semnalului se masoara cu oscilograful catodic. Utilizarea radiolocatie. Este folosita in navigare. Avioanele si vapoarele sunt dotate cu radiolocatoare, ca si aeroporturile care sunt prevazute cu acest echipament pentru a dirija traficu aerian, aterizarile si decolarile avioanelor deasemenea. Radiolocatia poate fi activa sau pasiva. In natura: Orientarea liliecilor, spre exemplu, se bazeaza pe faptul ca acestia emit semnale ultrasonore scurte de frecvente intre 30 -; 60 kHz. Liliacul in zbor emite in medie cca. 30 de semnale pe secunda. O parte din acestea sunt receptionate de urechile mari ale liliacului sub forma de semnale ecou, dupa un timp cu atat mai scurt cu cat obstacolul este mai aproape. Pe masura apropierii de obstacol liliacul emite din ce in ce mai multe semnale intr-o secunda ajungand ca de exemplu la un metru de obstacol sa emita pana la 60 semnale pe secunda. Aceasta permite liliacului sa simta precis pozitia sa fata de obstacole.