Avangardismul in literatura interbelic

Avangardismul este denumirea generic a unor tendinte de modernizare cu orice pret a literaturii ,care, uneori atinge stridenta,socheaza.Este o reactie de revolta si de nonconformism a unor tineri scriitori care negau tot ce se scrisese pana la ei si aspirau s revolutioneze arta. In literatura roman, avangardismul isi are radacinile in miscarea DADA,initiata in 1916,la Zurich,de romanul Tristan Tzara; devenit ulterior poet de limba franceza. Cultivand antiliteratura,antimuzica,antipictura; inventand tehnici de creatie dintre cele mai diverse si bizarre,DADA-ismul refuza conventiile de orice fel, cautand noul,fiind obsedat de autenticitate.Printre procedeele noi ale avangardismului,se numara si dicteul automatic,montajul,colajul,tehnica reportajului,toate acestea fiind procedee ale asociatiei libere,spontane.Ei considerau ca ratiunea,constiinta functioneaza ca un fel de cenzura ce nu lasa spiritul uman sa se exprime liber,descatusat de orice regula,de orice norma. O varianta a avangardismului este constructivismul,initiat la noi de poetul Ion Vinea si de revista Contimporanul.Pledeaza pentru realizarea unor corespondente intre arta si spiritul contemporan dominat de arta moderna.Dintre scriitorii care au colaborat la revista Contimporanul,se pot aminti:Stephan Roll,Felix Adelca,Boris Fundoianu,Ilarie Voronca etc. In 1912 un tanar evreu de 16 ani (Moinesti-Bacau,16 aprilie 1896-m Paris,25 decembrie 1963),cunoscut apoi sub numele de Tristan Tzara si care atunci semna S.Samyro,scotea impreuna cu Ion Vinea o revista Simbolul ,la care mai colaborau A. Maniu,Emil Isac. Peste cativa ani,la Zurich,in 1916,Tristan Tzara inventa dadaismul,determinand si metoda lui:Luati un jurnal,luati o pereche de foarfeci,alegeti un articol,taiati-l,taiati pe urma fiecare cuvant,puneti-le intr-un sac,miscati Numele insusi al scolii fusese gasit la intamplare ,varandu-se cutitul de taiat hartie intr-un Larousse.Dadaismul nu era decat o mistificatie si o demonstratie estetica negativa. Din oroarea de academism se refuza nu numai orice arta si orice tehnica,dar si acele organizatiuni pe care imaginatia,coerenta de la sine,le-ar fi introdus automat in elementele disparate.Poemul nu mai era opera unui artist si a unui individ,ci un rezultat al hazardului material si uneori a unui grup debitand sincronic un fel de cor poliglot ca in Lamiral cherche une maison a louer,poeme simultan par R. Ruelsenbach,Tr.Tzara.Un papagal scotand planete devenea poet.Dadaistii n-au aplicat insa niciodata teoria cu sinceritate,ci au simulat numai intamplarea. Chiar in cele mai absurde compozitii, asociatia discreta e vizibila,ca in aceste versuri de Tristan Tzara:la chanson dun didaiste/qui netait ni gai ni triste/et aimait une bicicliste/qui netait ni gai ni triste.unde se stravede intentia de a izbi pe burghez cu idila neacademica intre un poet si o biciclista. Tristan Tzara n-a facut dadaism in romaneste.L-au urmat aici altii, dintre care cel mai fanatic e Sasa Pana,autor de multe volume fara nota precisa(echinox arbitrar,Viata romantata a lui Dumnezeu, cuvantul talisman,calatorie cu funicularul etc),din care se poate cita fara alegere,totul fiind uniform si inextricabil.Trece fantoma principesei otravite cu oleandru/Principesa a murit de parfum/Principesa e ca un mar domnesc/Parfumul era un hamac pentru somnul ei In poeziile romane ale lui Tzara,scrise intre 1912-1915,temele sunt simboliste;teme pe care le va dezvolta Ilarie Voronca.Presimtirea dadaismului e in aceea ca ,ocolind raporturile ce duc la o viziune realista,poetul asociaza imagini neinchipuit de disparate surprinzand constiinta. 1

Tristan Tzara e un poet de o incontestabila usurinta lirica,stiind sa rabda cu aripile cea mai joasa proza:Sufletul meu e un zidar care se intoarce de la lucru/Amintire cu miros de farmacie curata/Spune-mi servitoare batrana ce era odata ca niciodata,/Si tu verisoara cheamami atentia cand o sa cante cucul. Reviste de avangarda.Publicatiile care au slujit in cercuri inchise cultului poeziei dadaistosuprarealiste au fost numeroase.Printre revistele de avangarda de dupa razboi(Contimporanul,75 H.P.,Punct,Integral,Urmuz),Unu,aparuta la Dorohoi in aprilie 1928 si transferata apoi la Bucuresti,este cea mai tenace.Conducatorul ei este medical Sasa Pana,asistat de Moldov.Colaboreaza la ea George Bogza, Stephane Roll, Ilarie Voronca, Ion Calugaru,Virgil Gheorghiu,B. Fundoianu,pictorii: Victor Brauner,M.H.Maxy,Milita Petrascu,S. Perahim,B.Herold etc.Manifestul publicatiei este destul de vag, cuprinzand puncte dadaiste,futuriste,suprarealiste,introduse in notiunea generala a desfacerii de orice constrangere academica.In fond, Unu inoata mai mult in apele suprarealismului.Este venerat,studiat si editat Urmuz ,pe care Moldov il imita in rele contrafaceri. In cautarea automatismelor,redactorul apeleaza la un dement authentic de la Marcuta Noua,Petre Popescu-poetul, inventatorul unui cimpoi sterilizator si autor al unor epigrame de o groteasca absurditate:Era inalta cat o prajina/Incat toti vedeam cand se inchina/Iar noaptea dormea intr-o caruta/Caci era din schit cea mai draguta. Avangardistii romani vor oferi si ei marturii semnificative ale acestei fascinatii a perpetuei transformari,ale refuzului radical al stagnarii,ale dezinteresului fata de ceea ce G.de Torre numeapermanenta. In Aviograma, Ilarie Voronca va cere lepadarea formulelor purgative,asigurand ca atunci cand formula va deveni ceea ce facem ne vom lepada si de noi,iar mai tarziu,in revista Unu ,va exalta insuccesul,debutul perpetuu,nerealizarea,nedesavarsirea oricarui gest,condamnarea la esec a oricarei intreprinderi