A

TRer
PSl OlOGl
 Mielu Zlate

EUL
•
Sl
~

PERSONALITATEA

edi!ia a treia, adaugita

A
TReI
 Editori:
CUPRINS
MARIUS CHIVU
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Coperta:
DINU DUMBRAvICIAN

Cuvant inainte 7
Abordarea ~i explicarea personalitiifii 11
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romaniei 1. Perspective de abordare a personalitiilii. Implicalii teoretice ~i
ZLATE, MIELU practice 13
Enl ~i personalitatea / Miel u Ziate. - 2. Valenlele perspectivei sistemico-psihosociale in abordarea
Bucure~ti : Editura Trei, 2002. personalitiitii elevilor 24
p.; cm 3. Modele explicativ-interpretative ale caracterului ~i relevanta lor
ISBN 973-8291-30-5 educalionalii 35

159.923 Modele teoretice ~i metode in investigarea personalitiifii 47

© Editura Trei, 2004
c.P. 27-40, Bucure~ti
Tel./Fax: +401 2245526
e-mail: otlice@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro
ISBN 973-8291-30-5
1. Un model sintetic-integrativ al personalitiilii 48
2. 0 metodologie pentru determinarea tipurilor de personalitate . 65
3. Patru etape in evolulia concepliilor despre EU 84
4. Locul ~i rolul EU-Iuiin structura personalitiilii: probleme
controversate 103
5. C S E ("Cine sunt EU?") - 0 probii de cercetare ~i cunoa~tere
a EUlui ~i personalitiitii 121
6. Ipostaze ale unei probe de cercetare ~i cunoa~tere a
personalitiilii .. ~ ' .. 146
Nivelurile personalitiifii 157
1. Un procedeu de analizii a comportamentului interpersonal 160
2. 0 nouii metodii de diagnosticare a comportamentului
interpersonal 178
3. Psihologia trans persona Iii: analizii criticii ., 206
Tendinfe in cercetarea personalitiifii 221
1. De la topografia personalitiilii la personalitatea optimalii . 222
2. BIG-FIVE - 0 tendin1ii accentuat'i in cercetarea personalitiilii240
3. Psihologia pozitivii ~i conceptia ei despre personalitate .... 256
5
 CONTENTS
Foreword
The approching and the explanation of human personality .,
1. Several approches to personality. Theoretical and practical
implications
2. The systematic and psycho-social approach of the pupils'
personality
3. Explicative-interpretative models of character and their
llducntional relevance
11wllrt'rlcolllwdl'ls (/nd methods in the investigation of human
11l'1',mlllll/ry, , , , , 47
I. All Il\t(j~rntlvll SYl\thcticnl Model of Personality
2. A Methodology for' the Idlmtil'lcntion of Personality Types .. 65
3. FoUl'stages in the Evolution of the Conceptions about the Self 84
4. The Place and the Role of the Sell' ill the Structure of
Personality: controversial problems
5. WAI ("Who Am I?") - An Instrument Applied in the Research
of the Self and of Personality
6. Faces of a sample for research and knowledge of human
personality
Levels of human personality
1. A Technique for the Analysis of Interpersonal Behaviour
2. A New Method for Diagnosing Interpersonal Behaviour.
3. Transpersonal Psyhology: A Critical Analysis
Tendences in the research of human personality
1. From the Topografy of the Personality to the Optimal
Personality
2. BIG-FIVE - A Dominant Tendance in the
Personality Research
I 3. Positive psychology and it's conception about personality
: II
J
CUVANTINAINTE
7
11 In anii '80 am scris ~i publicat mai multe articole ~i studii
circumscrise problematicii psihologiei personalWitii. De ce? fu
13 primul rand, pentru di in acea perioada personalitatea nu numai
ca era marginalizata ~i ignorata, dar chiar inabu~ita, terfelitii ~i
24
batjocoritii. Nici nu era voie sa se vorbeasca despre psihologia
35 personalitiiJii, ci, cel mult, despre psihologia persoanei. Am
simtit atunci nevoia de a readuce in circuitul eereetarii psiholo-
giee personalitatea, de a 0 repune in drepturile-i fire~ti. tn al
doilea rand, am scris mai mult despre personalitate deoarece
48
atunci, in anii '80, am descoperit psihologia umanista - orien-
tare aparutii ~i dezvoltata in psihologia americana - care pla-
seaza in centrulpsihologiei, ca obiect de cercetare al ei, omul
103 eoncret ~i problematic a sa proprie, viata sa personal a ~i relatio-
nala presarata cu nimicurile eotidiene dar ~i cu marile ei drame,
121 ipostazele devenirii ~i autoconstructiei omului ~i experientei sa-
le, atitudinea actiVa a omului fata de propria'sa existenta. eu
146 alte cuvinte, Sinele individual §i unie at omului, dupa cum se
157 exprima Rogers sau omul care trebuie sa devina ceea ce este
160 capabil sa fie, dupa reu~ita expresie a lui Maslow. Psihologia
178 umanista eu fascinantele ei probleme, eu eentrarea pe "tavanele
206 mai inalte ale naturii umane" (creativitate, valorizare, autoreali-
221 zare, responsabilitate, demnitate, alegerea ~i crearea de sine,
maturizarea psihiea ~i sociala, siinatatea psihica), eu acerbele ei
222 controverse, eu marile ei desehideri, dar ~i eu importantele ei
limite nu ma putea liisa indiferent. tn al treilea rand, am seris
240
256 7
mai mult despre personalitate deoarece in toamna lui '82, ime-
diat dupa desfiintarea Institutului de Psihologie, s-a pus cu mare
acuitate problema "salvarii" Revistei de Psihologie. Atunci, un
grup de psihologi din Bucure~ti, in frunte cu prof. dr. Ursula
Schiopu, la care curand s-au raliat ~i psihologi din Cluj-Napoca
~i la~i, §i-a asumat greaua indatorire de a face tot ce este ome-
ne~te posibil pentru a asigura aparitia in continuare a Revistei
de Psihologie. A fost extraordinar de greu. Upsa fondurilor, a
spatiului absolut necesar, a materialelor ce Ufimu a ti publicate
(multora dintre colegii no§tri retragandu-li-se dreptul de a pu-
blica), lipsa informatiilor, a cartilor §i revistelor §i nu in ultimul
rand lipsa experientei redaqionale au constituit, la un moment
dat, piedici aproape insurmontabile. Unui istoric al psihologiei
nu-i va fi deloc greu sa faca observatii critice cu privire la cali-
tatea unor materiale, la proportia dintre studiile teoretice §i cele
aplicativ-experimentale, la frecventa aparitiei unor nume de au-
tori etc. Important insa este faptul ca revista a continuat sa apa-
ra, numar de numar, fara nici 0 intrerupere, Acesta era contextul
in care angajarea personala mai intensa a unora dintre noi ince-
pand eu asigurarea portofoliului, continuand eu redactarea Door
studii l;iiterminand eu pregiitirea fiedirui numar pentru publicare
em eonditiu sine qua-non a supravictuirii revistei. Fiind unul
dintre el..licure f'iiceuupurte din nucleul activ al revistei se intele-
ge de la sine de ce implicurea mea personalU a fost mai accen-
tuata, producliu l;iliinliliciiu aeelor ani fiind mai bogata,
Cum insii revislcle ill CIII'\'!
1I11l
puhlicut, Ia Revista de Psi/w-
logie adaugandu-sc l;iiRevis(/1de Ped/l/(ogie, cruu limitate ca ti-
raj, ca adresabilitate (ele udt'esfllldu-s\'!lI11llipublic strict delimi-
tat: speciali~ti in psihologic I?ipl~dllgO!,lic, sludcnli, ccrcetatori §i
cadre didactice), cum procururea 101' l:I'Ucxtl'cm de dificila, ma-
terialele publicate in ele n-au putut Ii t'CCllptulemJucum soar fi
cuvenit. lata de ce acum, peste lilli, 11I-UIlI gfllldit eu reunirea §i
publicarea lor intr-un volum de sine stlilUtm' Ii in miisura sa
111'
Ie repuna in circuit. Fara indoialii ell uslU:I,iIllultc dintrc aeeste
materiale ar fi fast scrise cu totul altl'cl, ul' n f'oslllctuulizule utat
in continut cat ~i in privinta bihliogl'llfid, A~lIcum sunt, ele 1'0-
prezinta 0 perioadii de aproape 10 ani din dllstinullllcli pl'Ofcsio-
8
nal-§tiintific pe care 0 consider protitabila ;;i benefica, cel putin
pentru mine, daea nu ~i pentru psihologia rpmaneasca.
tn prezentul volum grupam studiile §1ttrticolele pe patru ca-
pitole. to primul capitol reunim 3 studii consacrate perspective-
lor de abordare a personalitalii §i modelelor explieativ-inter-
pretative ale caraeterului, acesta din urma reprezentand una
dintre dimensiunile esentiale ale personalitatii. Capitolul al doi-
lea reune§te 6 studii dedicate unor contribuJii teoretieo-metodo-
logice In studiul personalitaJii. to cel de al treilea capitol VOl' fi
grupate 4 studii centrate pe investigarea nivelelorfuneJionale ale
personalitaJU (nivelul interpersonal ~i nivelul transpersonal). tn
fine, capitolul al patrulea va cuprinde 3 studii referitoare la ten-
dinJele actuale manifestate In psihologia personalitaIii, §i anu-
me tendinta psihologiei personalitatii de a se deplasa de la studiul·
"topografiei" personalitatii la studiul eficientei ei, tendinta aces-
teia de a practica un studiu sintetic al personalitatii, dintr-o per-
spectiva factoriala, cunoscut sub denumirea de "Big-Five", pre-
cum ~i tendinta psihologiei de a ahorda a~a-numita "perso-
nalitate pozitiva". Am pastrat studiile in forma initial a a pu-
blicarii lor. Cele cateva retu~uri sunt mai ales de ordin redactio-
nal (sublinieri, corectari de erori tipografice etc.). Cum dis-
tributia studiilor in volum nu s-a facut dupa criteriul cronologic
al aparitiei lor, ci dupa cel problematic, cerem scuze cititorului
pentru unele repetitii inevitabile.
Speram ca studiile noastre sa fie utile pentru informarea unui
public cititor mai larg, cat ~i pentru pregatirea tinerilor specia-
li~ti (studenti ~i cercetatori) din domeniul §tiintelor socio-umane
(psihologie, pedagogie, sociologie, asistenta soc~ala, psihopeda-
gogie speciala etc.).
Bucure~ti, 26 ianuarie 1997
 ABORDAREA ~I EXPLICAREA
PERSONALITATn
~
I,
I

Psihologia personalitiitii, la fel ca orice alta §tiinta, inainte .

de a prezenta §i avansa in constructii complicate §i tehniciste,
trebuie sa-§i descrie propriul sau obiect, adica sa precizeze care
§i cum este acesta, sa-i atribuie caracteristici §i calitati. De§i un
asemenea demers pare a fi relativ simplu, el se dovede§te in
realitate extrem de dificil. lata de ce, psihologia personalitatii a
recurs la folosirea unor unitaJi tematice descriptive a persona-
litatii. Ea a descris personalitatea in diferitecategorii de termeni
(triisaturi, factori, habitudini, motive, Eu, roluri, atitudini, con-
structe). Fiecare dintre ace§ti termeni a generat 0 anumita teorie
a personalitalii. De pilda, descrierea personalitatii in termeni de
trasaturi a condus la elaborarea teoriilor tipologice, descrierea
ei in termeni de factori, la aparitia teoriilor psihometrice etc.
Teoriile personalitatii, in functie de gradullor de apropiere §i
asemanare, s-au corrlat intre ele permiland construirea unor mo-
dele explicativ-interpretative ale personalitalii 'care, la randul
lor, au permis conturarea diverselor perspective mai genera Ie de
abordare a personalitatii.
In acest prim capitol ne propunem sa schilam cele patru per-
spective de abordare a personalitatii (atomista, structurala, sis-
temicii, psihosocialii), concomitent cu relevarea implicatiilor lor
teoretico-aplicative, mai intai intr-un cadru general, apoi in altul
particular, §i anume in cel al abordarii personalitatii elevilor.
Dat fiind faptul cii dimensiunea caracteriala, ca latura relatio-
nal-valoricii §i de autoreglaj, este esentiala pentru personalitate,
11
de asemenea dat fiind faptul di tocmai ea a fost subestimata in 1. Perspective de abordare a personaliHitii.
descriptiile ~i cercetarile personologilor, yom prezenta cateva Implicatii teoretice ~i practice
modele explicativ-interpretative ale caracterului, staruind atilt
asupra relevantei lor teoretice, cat ~i aplicative, mai ales in plan
educational.

In analiza ~i interpretarea concreta a unei realitati, oricare ar'

fi ea (fizica, umana, sociala etc.), 0 mare important a 0 are con-
ceptia, teoria de la care se pome~te, care este acceptata ~i trans-
pusa in practica cercetarii sau actiunii sociale. Aceasta afirmatie
este cu atat mai adevarata atunci dnd avem in vedere 0 realitate
atat de complexa ~i dinanlica cum este personalitatea umana.
lata de ce ne propunem ca in acest studiu sa facem 0 trecere in
revista a principalelor perspective de abordare a personalitatii,
staruind asupra implicatiilor lor teoretice ~i practice.

In evolutia ideilor, conceptiilor ~i teoriilor asupra persona-

litatii, patru perspective sau modalitati de abordare ni se par a
se fi conturat mai pregnant pana in momentul de fata.
Perspectiva at0mista bazata, pe de 0 part(1, pe descompu-
nerea personalitatii in elementele sale componente in vederea
studierii legitatilor lor de functionare iar, pe de alta parte, pe
descoperirea elementului primar, ultim sau constituantului fun-
damental al acesteia. Conceptia behaviorista asupra personali-
talii umane, de~i tindea spre surprinderea omului integral, in cele
din urma recurgea la studierea unora dintre functiile particulare
ale acestuia (gesturi, vorbire, obiceiuri), ajungandu-se in felul
acesta la pulverizarea unitatii ~i integralitatii personalitalii intr-o
multitudine de elemente sau parti constituante. La fel, unele "ti-
13
pologii", mai ales cele constitutionale, prin incercarea de a iden-
tifica doar un singur element morfologic, considerat ca fiind
esential, sarikeau §i goleau personalitatea atat de bogatia §i va-
rietatea componentelor sale, cat §i de diversitatea relatiilor din-
tre acestea. 0
asemenea modalitate de abordare a personalitatii
a fost practicata nu doar pe la inceputurile psihologiei §tiintifice,
ci s-a continuat pana in zile1e noastre. Daca yom deschide un
manual oarecare de psihologie, la capitolul "Personalitate" yom
intiUni cateva informatii introductive generale, apoi tratarea se-
parata §i oarecum in sine a celor trei elemente componente ale
personalitatii (temperament, aptitudini, caracter). "Analiza func-
tionala a diferite10r elemente luate separat da rezultate pozitive
numai atunci cand ni Ie reprezentam (sau dind Ie consideram)
ca verigi intermediare ale unui fntreg indivizibil" [1]. Din paca-
te, tocmai acest lucru lipse§te interpretarii atomiste, ea rama-
nand tributara diviziunii excesive a elementelor §i separatismu-
lui acestora.
Perspectiva structuralii pome§te nu de la parte, ci de la
intreg, nu de la elementele componente, ci de la modullor de
organizare, aranjare, ierarhizare in cadrul sistemului sau struc-
turii globale. Psihologia configurationista (gestaltista) sau cea
organismica, de exemplu, concepeau personalitatea ca fiind 0
structura globala, unitara, ce dispune de subsisteme integrate,
astfel incat ceea ce se petrece intr-o parte a structurii influen-
teaza ceea ce se va petrece intr-o alta parte a ei. Personalitatea
este interpretata in termeni de trasaturi sau de factori. Interesea-
za insa nu trasaturile sau factorii in sine, ci modullor de core-
lare. Din perspectiva acestei modalitati interpretative, persona-
litatea devine "un ansamblu de trasaturi" sau 0 "configurafie de
trasaturi". In acest sens este celebra definitia data personalitatii
de Guilford, sub influenta lui Prince (1924): "Personalitatea
unui individ este 0 conjiguralie specifica de trasaturi" [2]. Uni-
citatea §i originalitatea personalitatii provin nu din natura, felul
1 Mihai Go11l, Aurel Dic1l, Introducere In psihologie, Bucure~ti, Editura ~tiinti-
fidiiI972, p. 235.
J. P. Guilford, Personality, New York, Mc Graw-Hill, 1959.
14
sau numiirul trasaturilor, ci din modul concret de organizare,
structurare §i interrelationare a acestora. Perspectiva structurala
asupra personalitiitii este superioara cel.~i atomiste din eel putin
doua puncte de vedere: in primul rand, ea subliniaza caracterul
unitar §i global al personalitatii apiirut ca urmare a interactiunii
partilor sau elementelor sale componente; in al doilea rand, ea
sugereaza dinamica acestui intreg tocmai datorita modului con-
cret §i diferit de structurare §i evolutie in timp a elementelor
componente. Kurt Lewin unul dintre promotorii Acestei perspec-
tive, desprindea existenta a trei stadii in evolutia structurilor
personalitatii: stadiul structurilor primare, globale, putin dife-
rentiate §i slab saturate in conexiuni interne; stadiul structurilor
semidezvoltate, caracterizate prin constituirea §i diferentierea
unor sisteme de legaturi noi, prin diversificarea functional a in
interiorul structurilor initiale, prin cre§terea coeficientului de in-
terdependenta corelativa; stadiul structurilor dezvoltate, maturi-
zate in care apar clar delimitate §i individualizate diferite tipuri
de structuri §i maximal amplificate conexiunile de tip reglator
dintre ele [3].
De§i pare paradoxal, perspectiva structurala de interpret are
a personalitatii se intalne§te cu cea atomista §i chiar tinde sa se
confunde la un moment dat cu ea. Faptul acesta apare de indata
ce cercetatorii sunt interesati nu atat de stabilirea corelatiilor
dintre trasaturile §i factorii de personalitate, ci de descoperirea
§i inventarierea cat mai multora dintre ei. Pana in momentul de
fata au fost descoperiti nu numai foarte multi factori de perso-
nalitate, ci §i extrem de diver§i, de variati de la un autor la altul.
French (1953), an~izand 109 lucrari publicate pe aceasta tema,
a identificat 400 factori diferiti de personalitate, care ar putea fi
redu§i la 200, daca i-am regrupa dupa denumirile lor sinonime.
Guilford (1959) a enumerat 55 factori principali, fara a-i mai
socoti pe cei care se refera la aptitudini. Cattell (1957) a mentio-
nat 100 factori de personalitate, stabiliti cu certitudine [4]. 0
3 Kurt Lewin, Principles of Topological psychology, New York, Mc. Graw-Hill,
1936, p. 190.
4 Vezi: Richard Meili' La structure de la personnalite, in: Paul Fraisse, Jean
Piaget, Traite de psychologie experimentale, Paris, P.D.F. 1963, vol. V, p. 185.
15
 i,1
111
..•.1.1
.11"·r.
'I
1I1II1 asemenea multitudine ;;i diversitate de factori, insuficient core-
"
lati ;;i ierarhizati, ar putea duce mai mult la subminarea unitatii
personalitatii, dedit la constituirea ;;i inchegarea ei. In sfar§it,
nu putem trece peste faptul ca perspectiva structural a se COll-
centreaza aproape in exclusivitate pe studierea interioritii{ii per-
sonalitatii pe structurile §i conditiile sale psihologice interne,
pierzand din vedere sau neglijand factorii care concura la forma-
rea ei. Chiar daca printre "factorii de personalitate" unii autori
introduc §i factorii de mediu, importanta §i semnificatia acestora
este mult diminuata: "experienta §i mediul cultural nu impru-
muta decat inveli§ul exterior" - scria Richard Meili [5]. De
asemenea, valoarea factorilor de mediu este particularizata doar
la anumite domenii ale vietii psihice (Cattell - la sentimente;
Guilford - la trebuinte). Se explica astfel structura persona-
litatii, dar nu §i geneza ei.
Perspectiva sistemidi, introdusa in psihologie ca urmare a
aparitiei §i dezvoltarii ciberneticii, porne§te de la interpretarea
personalitatii ca un sistem, ca un ansamblu de elemente aflate
intr-o interaqiune ordonata §i deci nomntamplatoare. De§i s-ar
piirea, cel putin la prima vedere, di noua perspectiva este aproa-
pe identica cu cea dinainte sau chiar cu cea atomista, lucrurile
nu stau deloc a§a. Punctul de plecare sau principalul caclru de
referinta in analiza sistemidi trebuie sa-l constituie sistemul, cu
toate relatiile, interactiunile §i interconditionarile sale, deci cu
particularitatile §i legitatile sale ireductibile. Practic, nu putem
vorbi de elemente in sine, deoarece ceea ce intr-un context este
element, in alt context devine sistem. ~i, mai departe: deoarece
elementele se unesc intre ele formand subsisteme, adica ansam-
bluri ce displill de legaturi interne trainice. Elementul devine
important pentru sistem numai in relatia, in legatura sa cu alte
elemente sau numai in masura in care la randul lui este inter-
pretat ca sistem, deci ca ansamblul altor interactiuni §i interde-
pendente. A§adar, elementul nu este eliminat din analiza §tiin-
tifica, ci i se acorda un sens relativ, el fiind "ceva ce se afla in
relatie de apartenenta sau incluziune fata de altceva, nemaide-
5 Richard Meili, op. cit., p. 195.
16
semnand ceva ultim, indivizibil, a§a cum se considera in caclrul
metodologiei asociationist-atomiste" [6]. Din perspectiva siste-
micii, personalitatea apare ca fiind unitatea integrativa supe-
rioara care serve§te clrept cadru de referinta pentru studiul §i
interpretarea diferitelor dimensiuni ale sistemului psihic, ca fiind
un sistem supraordonat ce nu se poate reduce §i nici confunda
cu diferitele procese §i funqii psihice, ce nu poate fi alipita
structurilor biologice sau psihocomportanlentale nrimare, in sfar-
§it, ca un sistem dinamic hipercomplex ce presupune organizare
ierarhica plurinivelara, independenta relativa fata de elementele
componente etc. [7]. Din moment ce orice sistem dispune de
intrari-stari-ie.jiri, inseanma ca acestea vor fi intalnite §i la ni-
velul personalitatii. De altfel, ele au ;;i fost studiate de diferitele
§coli psihologice. Introspeqia §i, intr-o oarecare masura, psiha-'
naliza s-au concentrat asupra investigiirii starilor personalitatii,
in timp ce behaviorismul a absolutizat in cercetarile sala intrari-
Ie §i ie§irile, neglijand aproape total interioritatea psihica a omu-
lui, adica tocmai personalitatea sa. Problema care se pune este
insa nu aceea a studierii mai mult sau mai putin izolate a aces-
tora, ci tocmai in interaqiunea lor. "Ne apare evident ca un stu-
diu complet trebuie sa tina seama de toate cele trei marimi ca-
racteristice" - scriau C. Balaceanu §i Edmond Nicolau [8]. Un
asemenea studiu este insa dificil de realizat. Chiar cei doi autori
citati, dupa ce fac aceasta declaratie de principiu recurg la un
studiu atomist al diferitelor elemente component~. ale persona-
litatii (perceptie, atentie, memorie, invatare, motivatie, limbaj
etc.). Se creioneaza, astfel, 0 viziune sistemica asupra elemen-
telor personalitatii,lllu §i asupra personalitatii oa atare. Totu§i,
prin accentul pus pe relatia dintre cele trei categorii de marimi
(de intrare, de stare, de ie§ire), perspectiva sistemica subliniaza
§i mai mult caracterul sintetic, unitar §i integrator al persona-
litatii. Totodata, ea realizeaza 0 mai mare deschidere spre in-
fluentele exterioare care, 0 data preluate §i interiorizate, devin
6 Mihai Golu, Aurel Dicu, op. cit., p. 77.
7 Idem, pp. 99, 235, 238.
8 C. Biiliiceanu, Ed. Nicolau, Personalitatea umana - 0 interpretare cibernetica,
Ia§i, Junimea, 1972,p. 5.
17
 structuri interne de personalitate §i influenteaza direct compor-
tamentul omului. Perspecti va sistemicii are, pentru interpret area
personalitatii, 0 mare senmificatie metodologicii, ea orientand §i
ghidand directia §i sensul demersurilor investigative. Dat fiind
insa faptul ca se realizeaza la niveluri de generalitate mult prea
inalte, pierde adeseori din vedere elementele §i contextele con-
crete, situationale ale existentei personalitatii, golind-o astfel de
continut.
Perspectiva psihosociala este orientata spre surprinderea
personalitatii concrete, a§a cum se manifesta ea in situatiile §i
conjuncturile sociale particulare, in sistemul interrelatiilor §i al
psihologiei colective, in functie de atributele psihosociale ale
omului, adica de statutele §i rolurile sale, de nivelurile sale de
aspiratie §i a§teptare, de structura atitudinilor §i opiniilor sale.
Ea se concentreaza asupra analizei, interpretarii §i explicarii a
doua aspecte: pc de 0 parte, asupra felului cum personalitatea
umana, a§a cum s-a constituit ea la un moment dat, se raportea-
za §i se relationeaza cu 0 alta personalitate; pe de alta parte,
asupra modului cum, tocmai in urma unci asemenea interrela-
tionari, personalitatea se formeaza pc sine insa§i. Omul, ca fiinta
sociala prin excelenta, nu poate exista decat in cadrul relatiilor
sociale, iar ansanlblul acestor relatii sociale a§a cum a fost pre-
luat, interiorizat §i sedimentat de catre fiecare individ in parte,
constituie insa§i "esenta personalitatii". Evident, este yorba de
toate tipurile de relatii in care este implicat individul, adica atat
de cele macrosociale (economice, politice, juridice, morale, reli-
:11111
gioase etc.), cat §i de cele microsociale (familiale, §colare, pro-
fesionale, stradale etc.). Calitatea personalitatii depinde de cali-
tatea relaliilor sociale; ca urnlare, dacii dorim sa formam
personalitatea, mai intai trebuie sa construim §i sa amenajam
corespunzator relatiile sociale din mediul in care acesta i§i des-
fa§oara activitatea.
Omul nu traie§te intr-un vacuum social, el se implica direct
in multitudinea §i varietatea relatiilor sociale concrete pe care
Ie gase§te sau pe care Ie creeaza. A§a incat, daca intentionam
sa studiem personalitatea concreta a omului, este necesar sa §tim
cum se raporteaza ea la altii, ce anume preia sau respinge, care
18
este influenta relatiilor sociale interiorizate asupra comporta-
mentului actual al omului. A. Kardiner vorbea de existenta unei
"personalitati de baza" inteleasa ca 0 c<lufiguratie psihologica
particulara, comuna tuturor membrilor unui grup social, unei so-
cietati §i manifestata intr-un stil de viala [9]. Acest "nucleu de
baza" al personalitatii se formeaza insa tocmai prin asimilarea
conditiilor exterioare de viata. Ideea apare §i mai clar conturata
la R. Linton care sustinea existenta unor "personalitati de sta-
tut", adica a acelor personalitati ce se formeaza ca unnare a
detinerii unor statute, a asumarii unor roluri de catre indivizi,
statute §i roluri care, prin sistemul de indatoriri continute §i
carora individul trebuie sa Ie faca falii i§i pun anlprenta atat asu-
pra structurii interne a personalitatii, cat §i asupra manifestarilor
sale exteribare [10]. Jean Stoetzel considera ca in abordarea per-
sonalitatii putem utiliza doua puncte de vedere, unul substantia-
list, care ne arata continutul personalitatii, osatura §i carnatia sa,
din ce anume se compune, §i altul situational, care indica modul
de manifestare a personalitatii, felul cum se implicii ea in rela-
tiile §i situatiile sociale [11]. Intre aceste doua modalitati de
abordare exista insa. 0 foarte stransa interactiune: manifestarile
personalitatii in relatiile interumane sunt in functie de substanta
sa, iar substanta personalitatii se creeaza treptat, tocmai prin
preluarea §i sedimentarea efectelor unor asemenea manifestari.
Intre structurile interpersonale §i cele intrapersonale ale perso-
nalitatii exista 0 puternica corelatie. "Amploarea relatiilor per-
soanei eu mediul social i§i pune pecetea asupra structurii intra-
individuale a persoanei, iar combinatiile interne' ale insu§irilor
I
de personalitate ----'-formate §i stabilizate in tiinp - regleaza
volumul §i masura activismului contactelor sociale ale persoa-
nei, exercita 0 influenta asupra formarii propriului mediu de
dezvoltare a persoanei" [12].
9 A. Kardiner, The Individual and his Society, New York, Columbia University
Press, 1939.
10 Ralph Linton, Fundamenml cultural al persollalitiitii, Bucure~ti, Editura
~tiinlifica, 1968, p. 156.
II Jean Stoetze1, La psychologie sociale, Paris, Flanunarion, 1963, p. 158.
12 Pantelimon Golu, Psihologie socialii, Bucure~ti, E.D.P., 1974, p. 88.
19
 Se desprinde din cele mai de sus ca perspectiva psihosociala
presupune 0 tripla interpretare a personalitalii: situalionala, rela-
lionala, grupala. A interpreta personalitatea situalional inseanma
a 0 raporta permanent la situalia in care se afla, pe care 0 pro-
duce, ale carei influenle Ie genereaza, dar Ie §i suporta, inseam-
na a considera personalitatea ca produs al imprejurarilor, al si-
tualiilor sociale, dar §i ca stapfma a imprejurarilor, capabila de
cunoa§tere, dirijare §i depa§ire a lor. A interpreta personalitatea
relalional inseanma a 0 "scoate" din granilele §i limitele sale
proprii §i a 0 pune in fala altei persoane pentru a vedea cum se
acomodeaza cu aceasta, cum coopereaza cu ea, inseanma a con-
frunta 0 persoana cu 0 alta persoana. In sfar§it, a interpreta per-
sonalitatea grupal inseanma a largi numarul persoanelor cu care
aceasta vine in contact, a 0 raporta la psihologia de grup, la
scopurile §i activitalile comune ale grupului, a 0 face "parta§a"
la viala de grup, a considera grupul nu doar ca un simplu con-
text in care individul exista §i activeaza, ci ca un veritabil in-
strument de formare a personalitalii.
lata deci ca viziunea psihosociala, fara a fi lipsita de unele
limite, concretizate indeosebi in tendinla de a dizolva uneori
persoana in roluri, de a 0 "pierde" in multitudinea diferitelor
situalii sociale, de a deveni un fel de "marioneta" a imprejurari-
lor, contribuie totu§i la inlelegerea mult mai nuanlata a consti-
tuirii treptate a personalitalii, a selectarii, sedimenUirii §i crista-
lizarii in sine a influenlelor mediului extern, indeosebi a celui
social. Totodata, ea permite interpretarea mult mai concreta §i
mai nuanlata a personalitalii, apropiind-o de modul in care exis-
ta §i activeaza in diferite tipuri de medii sociale §i imprejurari
particulare.
* Cele doua perspective, daca Ie-am reuni intr-una singura,
Nici una dintre cele patru perspective de abordare a perso-
nalitalii, luata in sine, nu este capabila sa explice §i sa interpre-
teze adecvat realitatea pe care 0 avem in vedere. Daca ne este
permisa 0 comparalie, am putea spune ca in perspecti va atomis-
ta, din cauza copacilor nu se vede padurea, in cea structural a,
dimpotriva, din pricina padurii nu se vad copacii, in perspectiva
psihosociala, mul1imea frunzelor, asemauatoare mullimii roluri-
20
lor, nu ne permite sesizarea copacului cu ramurile sale viguroa-
se, in sfar§it, in perspectiva sistemica, personalitatea, vazuta
mult prea de sus, apare ca 0 pata neagra, cu contururile elar
delimitate, cu posibilitatea sesizarii a ceea ce intra sau iese din
ea, dar cu imposibilitatea cunoa§terii a ceea ce se intfunpla in
interiorul ei.
Totu§i, posibilitalile interpretativ-explicative ale celor patru
perspective de abordare a personalitalii nu sunt egale. Din punc-
tul nostru de vedere, ultimele doua perspective· analizate, cea
sistemica §i cea psihosociala, corelate intre ele, sunt mult mai
apte pentru a conduce la interpretarea multilaterala §i adecvata
a personalitalii. Aceasta deoarece ele Ie integreaza pe primele
doua, depii§indu-le astfellimitele.
Prin accentul pus pe relalia dintre interior §i exterior, dintre
interpersonal §i intrapersonal, dintre persoana §i situalie, dintre
intrari, stari §i ie§iri, perspectiva sistemica §i cea psihosociala
se interinfluenleaza reciproc, imbogalindu-se una pe alta. Astfel,
prin luarea ca punct de plecare - in cercetarea §i acliunea prac-
tica - a personalitalii interpretate ca fiinla vie, concreta, empi-
rica, insa tratata total, integral, perspectiva psihosociala colorea-
za, amplifica valoarea perspectivei sistemice, iar aceasta din urma
devine mai concreta. A§adar, in masura in care perspectiva psi-
hosociala face apel §ise patrunde de ca.§tigurile metodologice
ale perspectivei sistemice, iar aceasta din urma adopta 0 ma-
mera mai concreta de analiza a omului, neseparat, nerupt de con-
textele sociale, ci integrat in ele, atunci ne putem a§tepta ca per-
sonalitatea umana /, sa se releve atat in structura, Gih §i in
dinamica sa autentica, atat intrapersonal, cat §i interpersonal.
numita perspectiva sistemico-psihosocialii, ofera posibilitali ex-
plicativ-interpretative mult mai ample, bogate §i pertinente ale
problematicii procesului instructiv-educativ, conducandu-ne spre
inlelegerea multilaterala, complexa §i nuanlata a §colii, a clasei
de elevi §i a personalitalii elevilor. Astfel, §coala nu mai apare
ca 0 institulie oarecare, ci ca un adevarat organism social, ca
un sistem social, ca 0 organizalie socialii de-sine-stiitatoare,
anume creata pentru instruirea §i educarea §colarilor. Caracteri-
21
zata, pe de 0 parte, printr-o structura formala, prescrisa, subor- intereseaza ~i parereajimaginea pe care 0 avem noi despre alJii
donata scopurilor pentru care a fost creata iar, pe de aha parte, - ca produs al propriei noastre personalitati I]i deci ca element
prin procesele funqional-actualizatoare ale structurii datorita in- structural al ei - care inter vine ca factor reglator in relatia cu
trarii in aqiune a indivizilor care 0 populeaza (profesori, elevi), ace~tia. Combinarea acestor fatete ale personalitalii, interelatiile
~coala ca organizatie se prezinta ca un sistem ce dispune de sub- dintre ele vor conduce la structurarea diferitelor tipuri de per-
sisteme articulate intre ele (clasele de elevi), ce preiau influen- sonalitiiJi sau la 0 anumitii juncJionalitate a relatiilor interper-
tele sistemului dar Ie I]i produc, ee refleeta climatul psihosoeial sonale. Asupra acestor aspecte ne propunem sa insistiim intr-un
al intregului, 11reprodue I]i il prelungese in fiecare dintre ele, studiu viitor.
dar 11I]i genereaza I]i amplifiea. La nlndul ei, clasa de elevi nu
mai apare ca 0 simplaeoleetie de indivizi sau doar ca 0 simpla
"celula" restdmsa I]i autonoma de viata, ci ea un grup social, eu
interrelatii atat in interiorul sau - centrate pe realizarea scopu-
rilor eomune -, cfit ~i in afara sa, cu celelalte clase de elevi I]i
cu intreaga organizatie. Ea mediaza, filtreaza relatiile dintre or-
ganizatie I]i fiecare membru al sau, regleaza activitatile perso-
nale I]i colective, incorporeaza in sine valorile organizatiei ~i Ie
transforma in modele actionale pentru membrii sai, faciliteaza
achizitionarea atitudinilor ~i comportamentelor ce au primit
aprobarea intregii colectivitati, produce, creeaza modele actio-
nale dezirabile care vor deveni un bun al intregii organizalii.
Prin toate aceste functii, clasa de elevi constituie un fragment
al organizatiei sociale, pastrand calitalile intregului ~i contri-
buind la crearea lor [13].
Aceea~i modalitate complexa, dar ~i concreta de analiza 0
aduee perspectiva sistemico-psihosociala ~i asupra personalitalii
elevilor. Aceasta nu mai apare ca un tot nediferentiat, global, ci
ca unul ce dispune de subsisteme, structurate la diferite niveluri
~i funClionand intercorelat. A vem in vedere nu numai persona-
litatea al]a cum se manifestii, ci ~i a~a cum este in realitate sau
cum I]i-o imagineaziijdorqte persoana respectiva. Apoi, ne in-
tereseaza I]i [elul cum personalitatea noastra este vazuta (per-
ceputa, apreciata, valorizata) de alJii, comportamentul nostru
fiind direct influentat de 0 asemenea "proiectie". In sfar~it, ne

13 Vezi: M. Zlate, Psihologia sociala a grupurilor ~colare, Bucure~ti, Editura Po-

litica, 1972; Adrian Neculau,Afi elev, Bllcure~ti, Editura Albatros, 1983, pp. 57-61:
A. Neculau, M. Zlate, Clasa de elevi ca formatiune psiho- sociologica, m: Sinteze de
psihologie contemporanii. Psihologiq educafiei ~i dezvoltarii, Bucur~ti, Editura Aca-
demiei, 1983. pp. 182-194.

22
 2. Valentele perspectivei sistemico-psihosociale
in abordarea personalitaJii elevilor
II Ii
I
In studiul anterior, pornind de la analiza a patru perspective
de abordare a personalitalii (atomista, structurala, sistemica, psi-
hosociala), concluzionam ca cele doua din urma, reunite intr-una
singura numita sistemico-psihosociala, dispun de mari posibi-
litali interpretativ-explicative ale clasei de elevi §i personalitatii
elevilor. In prezentul studiu ne propunem sa demonstram aceas-
ta prin intermediul unor cercetiiri empirice efectuate asupra per-
sonalitalii elevilor, mai ales din perspectiva manifestarii acesteia
in relaliile interpersonale.
Interpretiind personalitatea umana dintr-o perspectiva siste-
mico-psihosociala, avem in vedere modul concret, particular in
care se manifesta aceasta in contexte Ie §i situatiile interpersona-
Ie §i de grup. Ne intereseaza in egala miisura: personalitatea
reala, a§a cum este in strafundurile sale, in structurile, laturile
§i aspectele sale latente, ascunse; personalitatea autoatribuita,
cea pe care individul in cauza crede, dore.'?tesau §i-o imagineaza
ca 0 detine; personalitatea perceputa de allii, deci personalita-
tea a§a cum este ea vazuta de ceilal1i sau cum credem noi ca
este interpretata; personalitatea altora perceputa de noi, care se
instituie intr-un veritabil mecanism reglator al conduitelor inter-
persona1e. Toate acestea i§i gasesc expresia deplina in persona-
litatea manifestata, obiectivata in comportanlentele individuale,
interpersonale §i de grup. "Exteriorizarea" personalitatii intr-o
24
forma sau alta comportamentala este condilionatii atat de factori
obiectivi-situalionali (particularitalile situaliei sociale concrete,
statutele §i rolurile persoanelor cu care venim in contact, scopul
interacliunii etc.), cat §i de factori subiectivi, personali §i psiho-
sociali (dorinle, a§teptari, motivalii, scopuri intime etc.). In pro-
cesul interacliunii concrete dintre indivizi, doua elemente au 0
importantii covar§itoare: pe de 0 parte, comportamentul in ex-
presia sa nuda, deci a§a cum se exteriorizeaza el; indiferent de
motivatiile care ii stau la baza; pe de alta parte, sistemul de ima-
gini pe care partenerii §i-l formeaza unii despre allii.
Suntem tentali sa consideram ca sistemele de imagini au 0
importanla chiar mai mare decat comportamentul manifest in
sine. eel mai adeseori 0 persoana se comporta fiU atat in functie,
de trasaturile sale reale de personalitate, cat mai ales conform
celor pe care crede ca Ie deline sau celor care sunt dorite §i
a§teptate de al1ii. Un elev care considera despre sine ca este in-
teligent §i ca altii au aceea§i parere despre el, va face eforturi
deosebite pentru a se comporta ca atare, chiar daca nivelul sau
de inteligenla real (masurat prin teste) este mediu. De asemenea,
o persoana este apreciata §i judecata nu atat dupa felul cum se
manifesta comportamental cat indeosebi dupa intentiile atribuite
comportamentului sau de catre ceilalti, dupa imaginile pc care
ace§tia Ie au despre persoana in cauza.
Sistemele de imagini ale partenerilor se diferentiaza intre ele
dupa valoarea §i dupa stabilitatea lor. Astfel, exista imagini po-
zitive (bune, favorabi1e) sau negative (proaste, nefavorabile) de-
spre sine §i desprefultii. De asemenea, exista imagini durabile,
trainice, formate in timp, ca urmare a unor contacte indelungate,
dar §i imagini fluctuante, extrem de mobile §i dinamice, datorate
indeosebi unor situalii de moment §i care produc, de altfel, 0
"psihologie de moment". Acestea din urma pot disparea dupa
consumarea momentului sau, dimpotriva, se pot adanci §i trans-
forma in sisteme dominante, durabile. Funqionarea relatiilor in-
terpersonale depinde nu numai de punerea in disponibilitate a
unuia sau altuia dintre aceste sisteme de imagini existente, ci §i
de natura combinaliilor dintre ele.
25
 De exemplu, dadi se combina sistemul pozitiv de imagini al
lui A in raport cu sine §i cu B, cu sistemul pozitiv de imagini
allui B in raport cu sine §i cu A, atunci intre cele doua persoane
vor exista relatii de totala compatibilitate. Daca insa se combina
sistemul de imagini pozitiv allui A in raport cu sine §i negativ
in raport cu B, cu sistemul pozitiv allui B in raport cu sine §i
negativ in raport cu A, atunci intre cele doua persoane se vor
stabili relatii de incompatibilitate. Tocmai de aceea, Sullivan,
care a studiat aceste tipuri de combinatii, era de parere ca tre-
buie sa vorbim nu atat de "relatii interpersonale", cat de "situatii
interpersonale", impartite de el in trei categorii: integrate (cilnd
capata sens pentru cei doi parteneri); rezolvate (cilnd partenerii
se satisfac reciproc §i interactiunea lor se opre§te, fie §i provi-
zoriu); dezintegrate (cfmd se opresc inainte de a-§i fi atins sco-
pul) [1].
Data fiind importanta sistemelor de imagini in functionarea
relatiilor interpersonale, ne-am propus sa aborcllimlocul §i rolul
jucat de trei tipuri de imagini care intra in interactiune unele cu
altele, §i anume: imaginea de sine a unui individ; imaginea fie-
dirui membru al grupului despre toti ceilalti in parte; imaginea
intregului grup despre fiecare membru al sau. Altfel spus, am
incercat sa surprindem ce relatii exista intre imaginea de sine a
unui elev §i imaginea celorlalti (luati individual sau ca grup)
despre el. Este yorba de 0 tripla perceptie sociala: pereeplia in
raport eu sine, pereeplia altuia in raport eu fieeare membru al
grupului, pereeplia grupului referitoare la fieeare membru al
sau.
Primul tip de perceptie este dependent de capacitatile de
autocunoa§tere ale individului, de exigentele in raport cu sine,
putilnd fi 0 perceptie corecta saueronata (bazata pe supra sau
subapreciere). Celelalte doua tipuri de perceptie sunt mult mai
complexe, fiind dependente, pe de 0 parte, de capacitatea per-
soanei cunoscute de a se exterioriza comportamental, de a se
"lasa" cunoscuta, pe de alta parte, de capacitatea celui care cu-
I Apud: Jean Stoetzel, La psychologie sociale, Paris, Flammarion,
pp. 222~223.
26
nOa§te de a intelege, descifra, aprecia, intr-un cuvant, de a de-
codifica corect comportanlentele manifestate de individul in
cauza. Cum insa capacitatile de exterioriiare comportamentala
cat §i cele de perceptie §i apreciere a lor sunt diferite de la in-
divid la individ, ne putem a§tepta ca unul §i acela§i comporta-
ment sa fie perceput diferit, uneori chiar eronat, ceea ce acorda
o anumita functionalitate relatiilor interpersonale. Daca la
aceasta adaugam §i faptul ca intr-un grup exista Jnai multi in-
divizi, deci mai multe imagini - asemanatoare sa.u diferite -
yom intelege §i mai bine de ce in unele situatii se creeaza con-
sensu I membrilor grupului asupra unui individ, iarin altele apar
mari divergente de aprecieri. Un asemenea fapt poate constitui
un factor facilitator sau perturbator al relatiilor interpersonale §i
al rezolvarii unor sarcini ale grupului. '
Una dintre problemele de ordin metodologic cu care ne-anl
confruntat a fost aceea a gasirii unui instrument care sa ne fur-
nizeze concomitent cele trei tipuri de imagini avute in vedere.
In acest scop am folosit:
- chestionarul de evaluare interpersonala (forma A) propus
de psihosociologul american R. F. Bales [2], care contine 26
intrebari menite a surprinde §ase orientari (tendinte) opuse ale
manifestarii personalitatii in grup (dominare-supunere; sociabi-
litate-izolare; conservatorism-radicalism), notate cu urmatoare-
Ie initiale: U - D; P - N; F - B;
- 0 varianta diagnostica proprie, inspirata de cea a lui Bales,
care in locul intrebarilor presupune optarea directa pentru una
sau alta dintre cele trei perechi de orientari/tendinte comporta-
mentale opuse [3].
~i intr-o varianta §i in alta suqiectul raspundea atat in lega-
tura cu sine, cat §i in legatura cu fiecare dintre ceilalti membri
ai grupului. Prelucrarea raspunsurilor la fiecare individ in parte
(dupa 0 tehnica mai complex a §i laborioasa la Bales §i dupa una
2 R. F. Bales, Personality and interpersonal behavior, New York, Rinehart and
Winston, 1970.
1963, 0
3 M. Zlate, noua metoda de diagnosticare a comportamentului interpersonal,
in: "Revista depsihologie", nr. 3,1984.
27
mai operativa in varianta proprie) [4], furniza imaginea despre
sine a subiectului concomitent cu imaginea sa despre ceilalti
membri ai grupului. Prelucrarea raspunsurilor la nivelul intre-
gului grup, prin aditionarea valorilor numerice §i simbolice obti-
nute, conducea la stabilirea unui tip final de personalitate, adicii
a imaginii grupului despre fiecare membru al sau. De exemplu,
puteau aparea uncle tipuri ca: UPB - orientat spre sprijin emo-
tional §i entuziasm; U - orientat spre putere §i succes material;
UF - orientat spre loialitate §i cooperare in grup; UNF -
orientat spre autoritate autocrata; F - orientat spre convingerile
conservatoare ale grupului; PF - orientat spre iubire altruista
etc. [5]
Cele doua tehnici au fost aplicate pe mai multe tipuri de gru-
puri sociale [6], dintre care §i pe un grup §colar (35 elevi din
clasa a XI-a).
Prelucrarea primara a datelor obtinute ridicii 0 serie de in-
trebiiri.
Prima intrebare: in ce masura imaginea despre sine a fie-
carui membru al grupului corespunde cu imaginea pe care gru-
pul §i-o formeaza despre individul in cauza? Fiira a intra in prea
multe amanunte, notam prezenta a trei situatii: cea de identitate
intre imaginea de sine a individului §i imaginea grupului despre
el (de exemplu, elevul NT. apartine atat in autoapreciere,cat §i
in aprecierea grupului tipului UP - orientat spre succes social);
cea de opozitie totala intre cele doua tipuri de imagini (elevul
C.P. apare in propria sa imagine ca apartinand tipului UfF -
orientat spre solidaritate §i progres social, in timp ce in imaginea
grupului ca apartinand tipului A VE - oscilant, pluridirectional);
situatia de concordanWneconcordanta partialii, in sensul ca une-
4 Amanunte tehnice referitoare la metoda propllsa de !"lales vC7.iin lucrarea aces-
tuia citata mai sus, dar §i in: Mielu Zlate, Camelia Ziate, Cll1l0a~rerea§i acrivarea
grllpllrilor sociale, Bucure§ti, Editura Politica, 19~2, pp. 56-67.
5 Vezi prezentarea §i descrierea analitica a acestor tipllri <I,: personalitatc in: Pavel
Mure§an, inviifarea sociaW, Bucure§ti, Editura Albatros, 1l)~O,pp. 10.1-116.
6 Vezi: M. Zlate, Un procedell de analiza (l comporramellr,llui imerpersonal, in:
"Revista de psihologie", nr. 2, 1984.
28
Ie dimensiuni ce intra in componenta tipului final de personali-
tate se regasesc partial in imaginea celorlalti membri ai grupului
(elevul Z. C. apartine in autoapreciere tipului UPF, iar in cea a
grupului tipului PF, deci doua dimensiuni (P §i F) reapar in ima-
ginea grupului) [7]. Prima situatie este intftlnita la 10 elevi, cea
de-a doua la 7, cea de-a treia la 18. In primul caz, este posibil
ca intre individ §i grup sa apara relatii de compatibilitate, de
integrare facila a individului in grup, de acceptm,:e§i apreciere
a acestuia de catre grup; in cel de al doilea caz, este foarte pro-
babil ca intre individ §i grup sa apara relatii de incompatibilitate,
individul avilnd impresia ca nu este suficient de bine cunoscut
§i corect apreciat de catre grup, iar grupul suspectand individul
cii nu se dezvaluie pentru a fi pe deplin descifrat; in cel de-al
treilea caz, s-ar putea ca uneori relatiile sa se desfa§oare normal '
(mai ales cand intre tipurile de personalitate exista corelatii po-
zitive), iar alteori mai greoi, cu dificultati (cand intre tipurile de
personalitate exista celelalte feluri de corelatii).
Dintre cele trei tipuri de situatii, cea de-a doua poate crea
dificultati serioase in dinamica concreta a grupului. Solutionarea
ei grabnica devine imperioasa. In acest sens, trebuie depistate
cauzele care au dus la aparitia ei. Uneori ea se poate datora in-
dividului care, ca urmare a unor trasaturi personale (timiditate,
sociabilitate redusa, dificultati de comumcare etc.), se manifesta
mai putin in cadrul grupului, mai retinut sau mai cenzurat. Alte-
ori, ea se poate datora grupului insu§i care este insuficient abili-
tat in procesul cunoa§terii interpersonale, judecii dupa aparente,
superficial. Rezolvarea unor asemenea situatii pe baza analiziirii
cauzelor care ie-aUfgenerat are mare importanta in orice grup
social, cu precadere insa in grupurile educationale, deoarecein
acestea personalitatea membrilor grupului este in plin proces de
formare. Individul are un rol important in constituirea §i mai
ales in valorizarea grupului, dar §i grupul contribuie la formarea
fie a unor trasaturi pozitive de personalitate a individului, fie a
7 Mentionam cii. intre tipurile finale de personalitate stabilite de Bales, exista
urmatoarele feluri de corelatii: identitate, opozitie, corelatie pozitiva, corelatie nega-
tiva, corelatie pozitiva mica ce poate fi ignorata, corelatie negativa mica ce poate fi
ignorata.
29
unora negative. Or, daca intre individ ;;i grup apar relatii de in-
compatibilitate, astfel de influente reciproce benefice sunt greu
de obtinut.
A doua intrebare reie;;ita in urma prelucriirii datelor obtinu-
te: in ce masura imaginea grupului asupra unui individ cores-
punde cu imaginile pe care fiecare dintre membrii grupului Ie
are despre individul in cauza? Cu alte cuvinte, imaginea grupu-
lui este expresia parerii fiecarui membru al grupului in parte sau
ea apare datorita unor artificii de calcul pe care. Ie implica
(indeosebi) telmica lui Bales?
In cercetarea noastta anl intalnit umlatoarele situatii:
- situatia in care nici unul dintre membrii grupului nu-l
apreciaza pe un subiect a;;a cum apare el in aprecierea grupului.
De exemplu, subiectul C.V. este apreciat de grup ca apartinand
tipului UB - orientat spre relativism valoric, in timp ce 12 elevi
cred ca el apartine tipului UP - orientat spre succes social; 9
tipului P - orientat spre egalitarism; 7 tipului N - orientat
spre izolare individualista; 6 tipului UN - orientat puternic
spre afirmare; el insu;;i apreciaza ca apartine tipului UP;
- situatia in care foarte putini membri ai grupului (1 sau
2) il apreciaza pe un subiect in concordanta cu aprecierea gru-
pului (doar 2 elevi considera ca D.N. apartine tipului UP stabilit
de grup, ceilalti avand cu totul alte pareri);
- situatia in care marea majoritate a membrilor grupului il
apreciaza pe unul dintre membrii sai a;;a cum 11 apreciaza ;;i gru-
pul (elevul M.P. este apreciat de 25 dintre colegii sai ca apar-
tinand tipului UPB stabilit ;;i de grup).
Cele trei situatii tipice prezentate pun in evidenta inca un
fapt interesant. Din punctul de vedere alnumarului tipurilor de
personalitate stabilite de ceilalti membri ai grupului comparativ
cu tipul stabilit de grup, se contureaza cazul in care in "fommla"
de personalitate a unui elev intra aproape toate tipurile, fiecare
dintre membrii grupului avand 0 cu totul alta piirere - ;;i cazul
ciind in "formula" de personalitate a unui elev se mai adauga
doar 2-3 tipuri in plus fata de cel stabilit de grup. In sfiir;;it, din
perspectiva coerenlei interne a tipurilor de personalitate stabilite
de grup ;;i de fiecare dintre membrii sai, apar elar conturate doua
cazuri: cel de consonanta;;i concordanta valorica intre cele doua
30
categorii de tipuri, asemanatoare intre ele, bazate pe corelatii
pozitive; cel de disonanta, de neconcordanta, caracterizat prin
faptul ca unul ;;i acela;;i individ este vaput foarte diferit, adica
atat prin tipuri asemanatoare intre ele, dar ;;i prin tipuri ce se
afla in opozitie unele cu altele.
Aceste constatiiri ne conduc spre umlatoarele concluzii:
1. Este foarte probabil ca subiectul care este.perceput ;;i va-
lorizat de catre ceilalti membri ai grupului identic sau foarte
asemaniitor cu felul in care este perceput de grup sau de cel in
care se autopercepe sa intretina cu ceilalti relatii interpersonale
fire;;ti, cu 0 functionalitate nomlala, cu 0 desfa;;urare ;;i "curge-
re" in timp fiira dificultati. Sistemele de imagini care sunt puse
in disponibilitate fiind extrem de asemanatoare intre ele, creeaza
conditiile unei bune interactiuni psihosociale, deoarece au capa-
citatea de a fi reciproc consonante ;;i gratificante. Elevul R. T.,
de exemplu, s-ar putea intelege, asocia ;;i coopera cu u;;urinta
cu toti ceilalti membri ai grupului, care au aproximativ aceea;;i
piirere despre el. Acela;;i lucru s-ar putea spune ;;i despre multi
alti elevi din clasainvestigata.
2. Cand imaginile membrilor grupului cu privire la unul din-
tre componentii sai sunt divergente, atunci este de presupus ca
persoana in cauza va intiirnpina unele dificultati de adaptare ;;i
integrare in viata ;;i activitatea grupului respectiv. Subiectul P. P.,
de exemplu, care apartine tipului UP - orientat spre succes
social, va intretine relatii incordate, tensionale cu elevii C. V.
;;i R. 1. care 11 peroep ca apartinand tipului DF~ orientat spre
subiectivism. Chiar daca relatiile acestui elev cu ceilalti membri
ai clasei sunt compatibile, existenta in clasa respectiva a doi
elevi care au 0 parere total opusa, nu doar fata de cea reie;;ita
din autoapreciere, ci ;;i cu cea a tuturor celorlalti ar putea pro-
duce 0 serie de disfunctionalitati pe traseul relatiilor interperso-
nale. Discrepanta dintre imaginile particulare ale fiecarui mem-
bru al grupului ;;i autoimaginea subiectului respectiv se poate
institui intr-o sursa potentiala de conflict intre grup ;;i individ,
de indepartare a individului de grup, de inchidere in sine, de
31
transformare a sa intr-un "neinteles", ca Uffilare, de marginali-
zare a individului respectiv.
3. Cele doua tehnici de stabilire a tipurilor finale de perso-
nalitate (in tripla lor ipostaza) dispun de importante valente pre-
dictive, prin utilizarea lor putfmd sa aducem nu numai 0 per-
spectiva mai concreta §i mult mai realista de analiza, dar sa §i
anticipam comportamentul individului in grup, dinanlica viitoa-
re a relatiilor sale interpersonale §i a grupului insu§i. Acest lucru
are 0 mare importanta din perspectiva educational a deoarece ne
atentioneaza asupra necesitatii interventiilor educative pentru a
asigura functionalitatea normal a a grupului. Cunosd'md, spre
exemplu, faptul ca intre doi elevi conflictul existent latent ar
putea deveni manifest, educatorul sau conducatorul grupului ar
putea interveni la timp preintanlpinand un asemenea fenomen.
Oferirea unor conditii de cooperare §i de cunoa§tere autentica,
chiar discutarea deschisa a unor cauze care concura la formarea
unei perceptii atat de diferite fata de cea a altor membri ai gru-
pului, ar avea rolul de a contribui la corectarea perceptiei §i la
crearea unei functionalitati nOffilale a relatiilor interpersonale.
o problema ramane insa deschisa: de ce apar la unii dintre
membrii grupului imagini atat de diferite fata de cele ale altor
persoane §i chiar fata de cea a persoanei percepute? Noi am con-
statat ca acest lucru se datoreaza, in principal, urmatoarelor doua
categorii de cauze.
in primul rand, datorita capacitatilor reduse pe care Ie au
unii membri din grup de a se manifesta in grup, de a actiona,
de a se implica in rezolvarea sarcinilor colective, pe de 0 parte,
dar §i capacitatilor minime ale celorlalti membri ai grupului de
a aprecia, valoriza §i judeca comportamentele colegilor lor, pe
de alta parte. Astfel, a reie§it cu pregnanta faptul di persoanele
mai rezervate, mai retinute, mai cenzurate §i mai putin expresive
comportamental in grup sunt percepute mai putin bine decat cele
deschise, extravertite, cu un grad crescut de sociabilitate §i co-
municativitate. Deficitul de informatie in legatura cu 0 persoana
impiedica cunoa§terea duecvata a acesteia. De asemenea, a reie-
§it §i faptul ca persoanele cu 0 anumita complexitate cognitiva,
32
incordate, latent conflictuale, cu tendinte spre oscilatie compor-
tamentala, spre dramatizare etc. realizeaza perceptii mult dife-
rite fata de cele ale altor membri ai gn.j,pului. Se pare ca rezo-
nanta pe care comportamentele exteriorizate in grup de membrii
sai este la aceste persoane cu totul alta dedit la cele care sunt
mai simple sub raport cognitiv §i afectiv.
in al doilea rand, neconcordanta de care vorbeam se dato-
reaza comportanlentelor contradictorii manifestate de unele per-
soane in cadrul grupului, fapt care favorizeaza seiectia unor ele-
mente comportanlentale diferite ce vor fi introduse in imaginea
finala a tipului de personalitate. Elevul C.V., de exemplu, se
manifesta intr-un anume fel fata de colegul sau Z.C., fapt care
il determina pe acesta sa-l considere ca apartinand tipului P
(orientat spre egalitarism), are un alt comportament fata de co-'
legul G. I., care il face pe acesta sa-l considere ca apartinand
tipului N (orientat spre izolare individualista) etc. Mai mult,
chiar fata de unul §i acela§i comportanlent se manifesta atitudini
diferite, deoarece comportamentul dat este filtrat prin sistemul
propriu de imagini al evaluatorului, cu incarcatura sa personal a,
specifica. Unul §i acela§i comportament al elevului C. V., de
pilda, este evaluat de un coleg intr-un fel, de un altul in alt fel,
de un al treilea §i mai diferit, a§a incM elevul respectiv apare
extrem de diferit reflectat in ochii fiecaruia dintre colegii sal.
Se intelege de la sine ca 0 asemenea functionalitate a sistemelor
de imagini s-ar putea solda cu nenumarate efecte negative. De
aici se degaja necesitatea formarii unor sisteme de imagini adec-
vate, corecte, in acord cu particularitatile comportamentului ma-
nifestat §i pe d'tt posibil §i cu intentiile care stau la baza lui.
Acest lucru se poate obtine numai daca in cadrul procesului in-
structiv-educativ a fost educata capacitatea de cunoa§tere, auto-
cunoa§tere §i mai ales de· intercunoa§tere. In caz contrar yom
asista la formarea unor imagini reciproc incorecte care vor ge-
nera grave disfunctionalitati pe traseul relatiilor interpersonale.
Antrenarea elevilor in conceperea, organizarea §i desfa§ura-
rea unor actiuni colective, oferirea cat mai multor prilejuri de
exteriorizare autentica, netrucata, nemascata, neretinuta a trasa-
turilor de personalitate, a conceptiilor §i atitudinilor, largirea ca-
33
drului de manifestare a comportamentelor interpersonale §i de 3. Modele explicativ-interpretative ale
grup (nu numai la §coala, in clasa, ci §i in alte contexte §i impre- caracterului ~i relevanta lor educationala·
juriiri sociale), atribuirea de responsabilitati sociale ce implica
realizarea dh mai multor contacte interpersonale, amlOnizare §i
acomodare interpersonala, formarea §i practicarea unor compor-
tamente activ-participative, sensibilizarea elevilor fata de pro-
blematica umana, educarea lor empatica etc. sunt tot atatea cai
§i mijloace de constituire a unor imagini (de sine, interpersonale
§i de grup) adecvate, menite a duce la realizarea in conditii op-
time a integriirii sociale a elevilor.

De§i astazi se scrie mai putin despre componentele persona-

litatii §i mai mult despre personalitate ca realitate psihosociala
completa, integrala, unitara, cu alte cuvinte, despre ceea ce s-a
numit "omul total", nu trebuie sa pierdem din vedere di taria
§i valoarea personalitatii totale este data de tiiria §i valoarea fie-
ciireia dintre componentele sale. Una dintre acestea, cu rol esen-
tial, fundamental in asigurarea conduitelor sociale ale omului,
este caracterul, insuficient analizat, dupa parerea noastra, in li-
teratura de specialitate. Dat fiind locul §i rolul central al carac-
terului in structura integralii a personalitatii, regandirea §i rein-
terpretarea lui se impune ca 0 necesitate.
Ca laturii relationala a personalitiitii, "responsabila" de felul
in care oamenii interactioneaza unii cu altii in cadrul societatii,
caracterul a fost definit cel mai adeseori ca 0 pecete sau am-
prenta ce se imprima in comportament, ca un mod de a fi al
omului, ca 0 structura psihica complexa, prin intermediul ciireia
se filtreaza cerintele externe §i in functie de care se elaboreaza
reactiile de riispuns. Intrucat caracterul exprima valoarea morala
personala a omului, a mai fost denumit §i profilul psihomoral
al acestuia, evaluat, in principal, dupa criterii de unitate, consis-
tentii §i stabilitate. Caracterul reprezintii configuratia sau struc-
tura psihicii individuala, relativ stabila §i definitorie pentru om,
cu mare valoare adaptativa, deoarece pune in contact individul
35
cu realitatea, facilitandu-i stabilirea relaliilor, orientarea ~i com-
portarea potrivit specificului sau individual. EI determina ~i asi-
gura totodata, din interior, concordanla ~i compatibilitatea con-
duitei cu exigenlele ~i normele existente, promovate sau impuse
la un anumit moment dat de societate. Din aceasta perspectiva,
caracterul a fost inleles ca ,,0 modalitate stabila de autoreglaj la
nivelul problemelor mari ale vielii sociale, al raporturilor cu oa-
menii" [1]. Indiferent daca interpretarea caracterului se face in-
tr-o accepliune mai extinsa, ca schema logica de organizare a
profilului psihosocial general al persoanei, considerat din per-
spectiva normelor ~i criteriilor valorice, sau intr-una mai res-
trans a, ca ansamblu inchegat de atitudini ~i trasaturi [2], ceea
ce apare pe prim-plan este proprietatea sa de sistem valoric ~i
autoreglabil, de ansamblu organizat ~istructurat de trasaturi. Nu
este yorba insa de orice fel de trasaturi, ci, a~a cum preciza inca
de muM vreme N. D. Levitov, de "totalitatea trasaturilor esen-
fial-calitative [3] (subl. ns.) sau, cum arata mai recent Paul Po-
pescu-Neveanu, de invarianfii ce intra in constitulia sa psiholo-
gica ~i care permit anticiparea reacliilor viitoare ale individului
[4]. Pe de alta parte, nu este yorba de trasaturi izolate, juxtapuse,
a~ezate unele langa altele, in neoranduiala, ci de 0 sinteza, de 0
inchegare armonioasa de insu~iri, de 0 structura bine definita
[5]. Tocmai in virtutea unei asemenea structuri oamenii se dife-
renliaza intre ei. Le Gall vorbea in acest sens de "singularitatea
esenliala a fiecarui caracter" [6], termenul de singularitate avand
1 Paul Popescu-Neveanu, Personalitatea ~i cunoa~terea ei, Bucuresti, Editura Mi-
litarii, 1969,pp. 134-135
2 M. Golu, Caracterul, in: M. Golu, M. Zlate, P. Golu, C. Manolescu, Psihologie.
Manual pentru /icee de jilologie-istorie ~i ~tiintele natllrii, Bucure~ti, E.D.P.,
1978, p. 226.
3 N. D. Levitov, Voprosi psihologhii haraktera, Moskva;Izd APN, 1.952, p. 15.
4 Paul Popescu-Neveanu, Subsistemlll relational-valoric ~i de alltoreglare, in:
Paul Popescu-Neveanu, Mielu Zlate, Tinea Crelu (sub red.), Psihologie ~colarii, Bu-
cure~ti, Tipografia Universitiilii, 1987.
5 ~tefan Zisulescu, Caracterul, Bucure~ti, E.D.P., 1978, pp. 26-27. Vezi
~i: A. Chircev, Caracterul, in: AI. Ro~ca (subl. red.), Psihologie generalii, Bucure~ti,
E.D.P., 1976, p. 506.
6 A. Le Gall, Caracterologie des enfants et des ad~lescents, Paris, P.U.F., 1969,
p.447.
36
aici inlelesul de individualitate. Sistemul caracterial, de~i are la
baza 0 serie de premise naturale, este prin excelenla 0formafiu-
ne psihica dobdndita in decursul vielii,.in contactul individului
cu multitudinea ~i varietatea situaliilor ~i imprejurarilor de viala;
de aceea, el il ~i define~te pe om ca membru al societalii. In
caracter "se manifesta esenla sociala a omului ~i se obiectiveaza
valoarea lui morala" [7]. Datorita tuturor acestor proprieta}i,
caracterul a fost considerat ca nucleu al personglitalii, care da
valoare acesteia, prin subordonarea, controlarea ~i integrarea
treptata a celorlalte componente, ca ~i prin valorizarea ~i valo-
rificarea maximala a acestora.
Dupa cum se poate observa, acordul psihologilor asupra di-
feritelor aspecte ale caracterului (natura, structura, funqii etc.)
este atat de mare incat ele sunt tratate asemanator nu doar in
lucrarile ~tiinlifice sau in cursuriIe universitare, dar au patrons
deja ~i in manualele ~colare. Totu~i, la 0 analiza mai atenta, nu
este greu sa descoperim un oarecare descriptivism, 0 in~iruire
de informalii insuficient sudate intre ele. Acest fapt se face mai
acut resimlit in domeniul caracterologiei, care i~i propune, dupa
cum se ~tie, sa inveiltarieze atitudinile ~i trasaturile, sa Ie imbine
intre ele, sa clasifice caracterele, multe dintre lucrarile mai vechi
ale unor caracterologi (Malapert, Fouillee, Paulhan - in Franla;
Kerschensteiner, Klages, Dtitz - in Germania; Shand, Roback
- in Anglia) nuconlin, in cele din urma, decat 0 simpla co-
leclie de trasaturi sau de tipuri caracteriale, chiar daca acestea
poarta denumiri diferite.
Pentru a explicaf iusa un caracter, trebuie indicat
,. cum se for-
meaza personalitatea cu toate aspecteIe ei: fizice, psihice ~i so-
ciale [8]. Noi nu ne propunem sa aratam cum se formeaza
personalitatea, ci, pornind de la literatura de specialitate, sa ela-
boram aiteva modele explicativ-interpretative ale caracterului
care, pe de. 0 parte, surprind mai exact articulaliile interioare
7 Ursula Schiopu, M. Zlate, Rodica Demetrescu (coord.), DiCfionar enciclopedic
de psihologie, Bucure~ti, Tipografia Universitiilii, vol. 1, p. 248.
8 M. Witrouw, R. Remouchamps, Le comportament hllmain. L 'homme dans sa so-
cieri, Bruxelles, Editions Vie Ouvriere, 1970, p. 208.
37
dintre trasaturile caracteriale, iar, pe de alta parte, descifreaza
relevanla lor educalionala.
Modelnl balantei caracteriale ne-a fost sugerat de Paul Po-
pescu-Neveanu, care considera ca "atitudinile exista doua cate
doua, una opusa alteia ... niciodata nu se poate face cu seriozi-
tate afirmalia ca 0 persoana oarecare ar dispune numai de una
dintre trasaturile perechi, cea pozitiva sau cea negativa ... nu
exista §i nu pot exista reduclii absolute la termeni singulari" [9].
Sistematizarea trasaturilor caracteriale doua cate doua in perechi
cu poli opu§i este atat de larg intalnita incat nici nu mai trebuie
staruit asupra ei. Mai pUlin plauzibila, eel pulin la prima vedere,
pare a fi afimlalia ca aceste trasaturi opuse (bun-rau, cinstit-
necinstit, egoist-altruist etc.) se gasesc la una §i aceea§i persoa-
na in proporjii §i amestecuri diferite. Ca a§a stau lucrurile in
realitate nu este insa greu de demonstrat. Se §tie, de pilda, ca
fricosul are §i el momente de curaj, ca lene§ul poate savar§i acte
de hiimicie, ca generosul poate fi egoist in anumite situalii. In
sfar§it, la fel de adevarata este §i ultima afirmalie care precizea-
za ca nu se pot face reduqii absolute la unul sau altul dintre
polii respectivi. Nu exista un om absolut bun, absolut generos,
indiferent de condilii, de solicitari, de persoanele cu care se sta-
bilesc relaliile, pentru ca 0 asemenea buniitate sau generozitate
nelimitata ar echivala cu ... prostia.
Luand in considerare cele de mai inainte am putea afirma
ca la na§tere trasaturile caracteriale se afla in pozilia zero, evo-
lulia lor fUnd teoretic egal probabila. In realitate insa, individul
va evolua spre un pol sau spre altul dupa cum reacliile sale vor
fi intarite sau respinse social. Ne-am putea imagina 0 balanla
cu doua axe san talere inclinandu-se cand intr-o parte, cand in
alta §i'in cele din urma "stabilizandu-se" la unul sau altul dintre
poli, in funqie de natura, tipul, numarul §i valoarea situaliilor
de viala parcurse de copil, de intarirea sau sanqionarea lor ex-
terior-educativa, gratificarea sau condanmarea lor, de asimilarea
sau respingerea lor prin invalare. Daca un copil care daruie§te
9 Paul Popescu Neveau\!, op. cit.
38
altuia 0 jucarie este aprobat sau laudat de cei din jur, el are toate
§ansele sa evolueze spre generozitate. Daca, dimpotriva, acela§i
copil, pentru acela§i gest este admonestat, repro§andu-i-se ges-
tul, el va evolua spre avarilie.
Procesul este, evident, mai complex, fUnd determinat atat de
numarul situaliilor pozitive sau negative cu care se intalne§te
copilul, cih §i de intarirea sistematica a unora sau altora dintre
ele. Cand numarul situatiilor §i intaririlor este egal (sa spunem,
una pozitiva, alta negativa), copilul se afla intr-odispozilie ten-
sional-conflictuala, echivalenta starii de disonanla cognitiva,
comportanlentul sau fiind fie de expectativa, de a§teptare a ce
va urma, a ce se va repeta, fie de cautare activa pentru a depa§i
sau cel pUlin reduce disonanla pe care 0 traie§te. In aceasta si-
tualie balanla este in echilibru sau tinde sa se dezechilibreze ..
Daca insa numarul situaliilor §i intaririlor pozitive il intrece
cu niult pe al celor negative (de exemplu, 10 din prima categorie
§i doar 2 din cea de-a doua), atunci evolulia spre polul pozitiv
este evidenta, balanla dezechilibrandu-se in favoarea trasiiturilor
caracteriale bune. tn ambele cazuri, 0 trasatura iese invingatoare
§i devine precumpanitoare in conduita individului numai in ur-
ma luptei, a ciocnirii cu cea opusa ei. Trasiitura invinsa nu dis-
pare insa, ci se pastreaza sub forma unor reziduuri, putand fi
reactualizata in diferite alte situ alii. Trasatura caracteriala este
insa prima, care dispune de stabilitate, nu cea de-a doua, care
are 0 manifestare intampliitoare in comportament. De asemenea,
nu trebuie sa uitiim ca in provocarea luptei sau ciocnirii dintre
trasaturi 0 mare s6mnificalie 0 au atat influenlele educative ex-
terioare, cat §i I3fopriile forle ale celui in cauza, care poate evita
sau contracara influenlele negative ale mediulni §i cauta, apro-
pria, asimila pe cele pozitive; el se poate opune sau sustrage
primelor, Ie poate provoca sau chiar crea pe celelalte. In acest
proces caracterul se schimba, dupa cum considerau Kovalev §i
Measi§cev, din "mod de reaqie, in mod de relalie" [10], reaqia
10 A. G. Kovalev, V. N. Measi§cev, Particularitii[ile psihice ale omului, voL L
Caracterul, Bucure§ti, Editura de Stat Didacticii §i Pedagogicii, 1958, p. 110.
39
fUnd spontana, insuficient motivata §i controlata con§tient, pe
cfind relatia, stabila, con§tientizata, adanc motivata §i sustinuta
valoric.
Modelul balanlei caracteriale are, dupa opinia noastra, 0 in-
treita relevanta educationala:
1) arata §i explica mecanismul psihologic al formarii carac-
terului,for{a motrice a dezvoltarii acestuia care consta, in prin-
cipal, in opozitia dintre contrarii, in ciocnirea §i lupta lor. Daca
dorim sa obtinem caractere tari, puternice, unit are, frumoase
este necesar ca opozitia contrariilor sa fie dirijata, indrumata,
chiar provocata deliberat uneori §i nu lasata sa se desfa§oare la
voia intamplarii. Educatia trebuie sa creeze un mediu in care
elevul sa fie ferit de a alege comportanlente care sa-l indrepte
spre polul negativ;
2) sugereaza interpretarea caracterului nu doar ca formiindu-se
(din afara), nu doar ca rezultat automat §i exclusiv al determi-
narilor sociale, ci §i ca autoformdndu-se (din interior), cu parti-
ciparea activa a individului. Daca un anumit mediu social incu-
rajeaza fOffilareaunor trasaturi negative, copilul sau adultul, prin
mobilizarea resurselor psihice proprii (cuno§tintele acumulate,
efortul voluntar, motivatia sociaia etc.), prin apropierea §i asi-
milarea influentelor educative, Ie va contracara, reu§ind in felul
acesta sa se automodeleze;
3) cond.uce spre stabilirea unei tipologii caracteriale. Ciind
pe unul dintre talerele balantei se aduna mai multe trasaturi po-
zitive, putem vorbi de un "om de caracter", in timp ce atunci
cand precumpanitoare sunt cele negative, vorbim de un "om
fara caracter", de fapt, cu un caracter negativ; cand balanta se
afla in echilibru, aviind acela§i numar de trasaturi §i pe un taler
§i pe altul, avem de-a face cu un caracter indecis, indefinit, con-
tradictoriu.
Modelul cercurilor concentrice caracteriale i§i are origi-
nea in conceptia lui G. W. Allport cu privire la insu§irile (tra-
saturile) de personalitate clasificate in trasaturi comune (care ii
40
aseamana pe oanleni §i in virtutea carora aCe§tia pot fi compa-
rati unii cu altii) §i trasaturi individuale, care pentru a fi mai
elar diferentiate de primele sunt denumite dispozilii personale
(ele diferentiindu~i pe oameni unii de altii). Acestea din urma
sunt de trei tipuri: cardinale (dominante, penetrante, cu semni-
ficatie majora pentru viata oamenilor, cu influente directe asu-
pra fiecarui act, oferind mari posibilitati in cunoa§terea §i afir-
marea individului §i constituind, in fapt, "raqacina vietii");
centrale (un grup ceva mai numeros, evidente; generalizate,
constante, controland un mare numar de situatii obi§nuite, co-
mune); secundare (periferice, mai putin active, exprimiind as-
pecte mai putin esentiale de manifestare a individului §i aviind
o existenta minora §i latenta) [11]. De§i informatiile cu privire
la aceste dispozitii sunt sumare, saracacioase, din chiar caracte- '
rizarea lor rezulta ca sunt clasificate in functie de numarul §i
rolullor (dispozitiile cardinale soot putine la numar, una, doua,
dar cu rol esential in comportament, controlandu-le pe celelalte
in situatii deosebite; dispozitiile centrale sunt mai numeroase,
dar intervin in situatii obi§nuite de viata; in sfiir§it, cele secun-
dare sunt §i mai numeroase, dar, aviind mai mult 0 existenta
latenta, controleaza mai putin comportamentul individului).
Clasificarea lui Allport ne-a sugerat dispunerea dispozitiilor
personale (pentrll care noi yom pastra totu§i termenul de tra-
sMuri) in trei cercuri concentrice; in cercul de la mijloc sunt
amplasate trasaturile cardinale, in urmatorul trasaturile centrale,
iar la periferie, in cercul cel mai mare, trasaturile secundare.
Trasaturi caracteriale sunt doar primele doua, care dispun de
constanta, nu §i ultimele, cu manifestare episodica §i cu ecouri
slabe asupra comportamentului individului. Acestea din urma ar
putea reprezenta fie "reziduuri" caracteriale, adica trasaturi care,
a§a cum precizam in modelul anterior, au ie§it invinse din cioc-
nirile, conflictele §i contradictiile ce au avut loc, rara a disparea
insa cu totul, fie "potentialitati" caracteriale, adica tr~saturi afla-
te in germe~e, dar care la un moment dat ar putea deveni active.
11 Gordon W. Allport, Structura §i dezvoltarea personalitiifii, Bucure~ti, E.D.P.,
1981, p. 366.
41
De aici trebuie sa intelegem ca trasaturile' aflate in cele trei cer-
curi concentrice nu sunt fixe, imuabile, nu au un loc predestinat
§i predeterminat, dimpotri va, ele au un caracter mobil, flexibil,
putand trece, in functie de cerinte, situatii, imprejuriiri dintr-un
cerc in altul. Daca la un copil frica constituie 0 trasiitura carac-
teriala centrala, prin masuri educative adecvate am putea face
ca ea sa-§i piarda din semnificatie §i sa devina 0 triisatura se-
cundara. La fel cum, daca la un copil cinstea §i sinceritatea re-
prezintii triisaturi secundare, acestea ar putea fi transformate, cu
timppl, in triisaturi centrale. A§adar, nu este yorba doar de faptul
ca situatii diferite deelan§eaza intrarea in functiune a ooor trii-
saturi diferite, ci chiar de transfoffilarea, convertirea trasaturilor
caracteriale negative in pozitive sau invers. Evident ca in acest
proces rolul esential revine educatiei,. care poate dispune de 0
serie de miisuri menite a contribui la "deplasarea" unor trasaturi
dintr-un cerc in altul. Prin educatie omul i§i dii seama de valoa-
rea trasaturilor caracteriale, care sunt functie de inse§i situatiile,
imprejuriirile, normele cu care intra in contact. Ceea ce era ac-
ceptabil §i dezirabilla un anumit moment dat (la 0 anumita var-
sta, de exemplu, in anumite tipuri de grupuri sociale etc.) devine
intolerabil sau indezirabilla un alt moment dat, timp care poate
fi personal, dar §i social, istoric.
Trecerea trasaturilor dintr-un cerc in altul nu reprezinta 0
dovada a instabilitatii caracterului, ci una in favoarea plastici-
tatii §i flexibilitatii, a marii lui capacitati adaptative.
Relevanla educalionala a modelului cercurilor concentrice
se concretizeaza in uffilatoarele:
1) modelul permite intelegerea mai exacta a comportamen-
tului concret al omului datorat in esenta, pe de 0 parte, coexis-
tenlei difetitelor triisaturi caracteriale (cu semnificatii, ponderi
§i rolOOdiferite), iar pe de aIm parte manifestiirii lor diferenfiate,
in functie de particularitatile situatiilor intalnite. Nu este totu§i
exelus ca inferentele noastre asupra diferitelor trasiituri caracte-
riale sa fie eronate (sa consideriim trasaturi asemanatoare ca
fiind diferite §i triisaturi contradictorii ca apartinand aceleia§i
categorii), ajungand la ceea ce Allport numea pseudotrasaturi
42
sau pseudodispozitii, care soot judecati gre§ite, diagnostice su-
perficial puse, provenite din fixarea atentiei doar pe aparente.
Acest fapt invita la prudenta §i mai ales)a corectitudine in cu-
noa§terea oamenilor, mai ales a copiilor §i elevilor.
2) modelul ofera posibilitatea expliciirii atat a dinamicii
structurii generale a caracterului, cat §i afiecarei trasaturi ca-
racteriale in parte, dinanlica ce se poate matiifesta in ambele
sensuri (fie trecerea de la trasaturile cardinale la cele centrale §i
in finalla cele secoodare, fie invers). Daca yom lua in conside-
rare §i valoarea triisaturilor care trec dintr-un cerc in altul, yom
sesiza mai bine cum uneori caracterul parcurge etape pozitive
in modelarea sa (transformarea unor trasaturi centrale negative
in trasaturi secundare sau reactivarea §i convertirea celor secun- '
dare pozitive in centrale), in timp ce alteori el parcurge etape
negative (0 trasatura secoodarii negativa poate deveni cu timpul
centrala sau chiar cardinala). In acest caz, grija educatiei este
de a "impinge" spre periferie trasaturile caracteriale negative §i
spre centru pe cele pozitive;
3) modelul poate juca §i rolul unui instrument de valorizare
a trasaturilor caracteriale, mai ales atunci cand nu cunoa§tem
sau nu suntem siguri de senmificatia detinuta de acestea. De
exemplu: timiditatea este 0 calitate sau un defect? Daca ea este
o trasatura cardinala, manifestata constant, pregnant §i puternic
in conduita, influentandu-Ie pe toate celelalte, va fi elar ca re-
prezinta un defect, §i inca gray. Daca insa face parte din randul
trasaturilor secunda're, avand 0 existentii latenta .§i un rol minor
(luand, practic, mai ales forma intimidiirii), chiar daca nu putem
afirma cu certitudine ca reprezinta 0 calitate, yom §ti ca, oricum,
ea nu este un defect evident. De aici deriva §i cerinta educa-
tiv-formativa de a determina mai precis locul ocupat de 0 tra-
satura in cele trei cercuri concentrice.
. Modelul piramidei caracteriale are la baza parerile marii
majoritati a acelor autori care considera ca esential pentru ca-
racter este nu atat numiirul atitudinilor §i trasaturilor, ci modul
43
lor de orgarnzare, relalionare ~i structurare. H. Eysenck, de
exemplu, era de parere ca relaliile dintre atitudini §i trasaturi
sunt cu mult mai importante decat ins~i atitudinile §i trasaturile
luate fiecare in parte [12]. La randul sau Paul Popescu-Neveanu
considera ca atitudinile se leaga, se inliinluie §i sunt condilionate
unele de alte1e, formand un adevarat sistem (autocritica este
condilionata de simlul raspunderii, de exigenla falii de sine, de
modestie, iar acestea de capacitatea de autocontrol §i increderea
in realitate) [13]. "Ceea ce riimfme specific caracterului - scria
Ana Tucicov-Bogdan -, care inglobeaza in fapt relaVi, atitu-
dini ~i trasaturi, este sinteza acestora intr-un sistem ierarhic"
[14]. Ideea ierarhizarii triisiiturilor caracteriale se impune de la
sine. Noi anl considerat ca aceasta ierarhizare ia forma unei
piramide, care cuprinde in varf trasaturile esentiale, dominante,
cu eel mai mare grad de generalitate §i pregnanla, iar spre baza
triisaturi din ce in ce mai particulare. Am presupus ca ~a cum
exista 0 "pirarnida a conceptelor" (L. S. Vigotski), 0 "piramida
a trebuinlelor" (A. H. Maslow), tot a§a ar putea exista §i 0 "pira-
mida a caracterului". Apoi, a~a cum noliunile de specie se su-
bordoneaza noliunilor de gen iar acestea sunt incluse in cele in-
tegratoare, tot a§a yom intalni 0 subordonare ~i integrare treptata
§i a trasaturilor caracteriale. In sfar~it, a~a cum in piramida con-
ceptelor fiecare concept reprezinta un nod de care se leaga toate
celelalte (subordonate, supraordonate sau aflate la acela~i myel
de generalitate), tot a~a in piranlida caracterului fiecare trasatura
de caracter va constitui un nod aflat in relalie cu toate celelalte.
Spre deosebire insa de sfera conceptelor, cum bine arata Paul
Popescu-Neveanu, unde relatiile dintre ele sunt log ice, deci ace-
ea~i la toti indivizii, la nivelul triisaturilor caracteriale relaliile
sunt extrem de variabile de la un individ la altul. Una poate fi
trasatura dominanta a unui individ §i cu totul alta la un al doilea;
ceea ce la unul este subordonat, la altul poate fi supraordonat.
Tocmai de aici deriva specificul caracterial al fiecarui individ,
12 P.I. Eysenck, Les dimensions de la personnaliti, Paris, P .U.F., 1950, p. 36.
13 Paul Popescu-Neveanu, op. dc, p. 165.
14 Ana Tucicov-Bogdan, Psihologie generala §i psihologie
E.D.P., 1973, vol. n., p. 219.
44
arhitectonica diferita de la unul la altul. De§i la prima vedere
noul model ar fi identic cu cel al cercurilor concentrice, el pu-
tand fi asemuit cu "ridicarea in spaliu" ~acestuia, in realitate
lucrurile nu stau deloc a§a. In modelul anterior ierarhizarea era
sugerata doar de suprapunerea celor trei ~ercuri sau straturi ca-
racteriale unele peste altele, dar nu expres explicitata, neexis-
tand relalii, legaturi nid intre trasaturile aparlinand unor cercuri
diferite, nici intre cele aflate in interiorul fiecarui cerc, acestea
din urma fiind dispuse la intamplare, unele langa 'altele, in neo-
randuiala. In noul model avem in vedere: legaturile dintre abso-
lut toate trasaturile caracteriale, dispunerea tuturor intr-o anumita
ordine, fapt care duce, implicit, la valorizarea lor; toate tipurile
de relalii dintre trasaturi, §i anume relaliile de integrare succe-
. siva a unora in altele, de coordonare valorica, de competitivitate .
~i excludere redprodi, de compensare; intensitatea acestor re-
lalii, cunoscand faptul ca unele pot fi mai puternice iar altele
mai slabe; caracterul relaliilor, unele dintre ele putand fi directe,
altele indirecte, multiplu mijlocite de altele; gradullor de coe-
renla, unele fiind mai strans legate intre ele ~i formand adevara-
te "centre vitale" caracteriale sau definind caracterul cuiva, al-
tele fiind dezlanate, oarecum insulare.
Consideriinl ca relevanla educalionala a modelului piranlidei
caracteriale consta in:
1) ofera posibilitatea inlelegerii caracterului nu ca un simplu
conglomerat de triisaturi, ci ca un sistem organizat ~i bine struc-
turat, ceea ce va permite ca intervenlia educativa dintr-o anu-
mita parte a sistemului sa se repercuteze direct (favorabil sau
nefavorabil) asupra"intregului sistem caracterial' §i indirect asu-
pra personalitalii, deci ~i asupra celorlalte componente ale ei
(temperament §i aptitudini);
2) conduce spre ideea diferenfierii mijloacelor aCfiunii edu-
cative, data fiind marea diferenliere caracteriala dintre oameni;
intr-un fel se va acliona asupra unui copil a carei piramidii ca-
racteriala este in formare §i in cu totul alt fel asupra altuia ce
dtspune de 0 asemenea piramida, insa incorect formata, cu pre-
sociaW, Bucure§ti,
dominanla trasiiturilor negative de caracter sau asupra altuia a
45
dirui piramida se afla intr-un pronuntat proces de destramare,
eroziune, demolare.
Consideram ca cele trei modele explicativ-interpretative ale
caracterului se depa§esc unul pe altul, reu§ind astfel sa-§i spo-
reasca valoarea de cunoa§tere. Astfel, daca in primul este yorba
doar despre 0 singura trasatura caracteriala, cu aspectele ei con-
tradictorii, in eel de-al doilea apar mai multe asemenea trasaturi,
insa dispuse intr-o oarecare neoranduiala, mai ales in interiorul
fiecarui cere, pentru ca in cel de-al treilea acestea sa se lege
unele de altele, sa genereze structuri §i sisteme caracteriale, spe-
cifice fiecarui individ in parte. Totodata, modelele propuse nu
numai ca justifica, dar pretind cu necesitate interventia educatio-
nala de evocare §i inwire cu perseverenta a acelor factori, con-
ditii §i motive care conduc la formarea unui caracter unitar,
echilibrat, dezirabil social, §i de a luamasuri, cu aceea§i perse-
verenta, impotriva factorilor, conditiilor §i motivelor care ar pu-
tea inclina balanta spre polul negativ, ar permite instalarea unei
trasaturi negative in calitate de trasatura cardinala sau ar nega-
tiva §i deci dezechilibra piramida caracteriala.
MODELE TEORETICE ~I METODE
IN INVESTIGAREA PERSONALITATII
~
In acest al doilea capitol reunim studiile publicate in trei ani .
consecutivi ('87, '88, '89) referitoare la problematica teoreti-
co-metodologica a personalitatii. In esenta, este yorba despre
doua categorii de contributii aduse in studiul personalitatii: una
dintre ele vizeaza concePlia asupra personalitatii §i Eu-lui, cea-
lalta se amplaseaza in planul instrumentelor de cunoa§tere §i de-
terminare a personalitatii §i Eu-lui. Avem in vedere, in primul
rand, elaborarea unui model sintetic-integrativ al personalitalii
care se axeaza pe prezentarea mai int1i a "fatetelor" persona-
litatii §i apoi pe structurarea lor in "tipuri" de personalitati, mo-
del care este Uffilat deo metodologie conceputa cu scopul de-
terminarii tipurilor de personalitate stabilite. In al doilea rand,
avem in vedere concentrarea pe problematica Eu-lui considerat
ca nucleu al personalitatii. Propunem doua tipuri de abordari:
una diacronica ce wmare§te evolutia istorica a 90nceptiilor re-
feritoare la Eu, alta sincronica orientata pe surprinderea proble-
melor nqdale ale Eu-lui, cele mai multe dintre ele controversate:
natura psmica a Eu-lui, relatia dintre Eu §i con§tiinta, dintre Eu
§i personalitate, tipurile de Euri. La fel ca §i in cazul anterior,
insOlim comentariile teoretice cu 0 metoda de cunoa~tere a Eu-
lui ~i personalitalii pe care conventional am denumit-o CSE
("Cine sunt EO?"). In final, subliniem tripla utilitate a acestei
metode (de autocunoa§tere §i autodezvaluire, de cunoa§tere a
personalitatii, de educare a intercunoa§terii).
47
 1. Un model sintetic-integrativ
al personalitatii
A. PREMISE $1 IPOTEZE
De-a lungul timpului asupra personalitalii au fost elaborate
o multitudine de teorii. Fie ca se numesc pozitiviste, psihanali-
tice, personaliste, existenlialiste, umaniste, dinanliste, factoriale,
socioculturale, fie ca interpteteaza omul ca fiinla re-activa sau
pro-activa1, fie ca se concentreaza asupra descoperirii §i inven-
tarierii elementelor componente (uneori §iultime) ale personali-
tatH (teoriile atomiste) sau asupra structurilor §i sistemelor aces-
teia (teoriile structurale §i cele sistemice), in sffm;;it, fie ca au 0
deschidere mai mare spre social, spre ceilalli oameni, spre con-
tactele interpersonale §i grupale (teoriile psihosociale)2, toate,
aproape fara excePlie, incearcii sa surprinda esenla personali-
talii, originalitatea §i unicitatea sa. De§i in vederea atingerii
acestui leI se merge pe cai diferite, se folosesc conceplii §i me-
tode diferite, ceea ce atrage dupa sine 0 varietate §i diferenliere
extrem de mare a teoriilor respective, chiar neconcordanle §i
I C. S. Hall,G.Lindzey,Theories of Personality, NewYork,Wiley,1957(vezi~i
ediliaa 2-aaparutain 1970);H.David,H.Bracken,Perspectives in Personality Theo-
ry, NewYork,BasicBooks,1957;J. M. Wepman,R.W. Heine,Concepts ofPerso-
nality, Chicago, Aldine publishing Co., 1963, pp. 113-330; Nathan Brody,
Personality. Research and Theory, New York,London,AcademicPress, 1972,
pp.7-152.
2 Analizadetaliataa acestorteoriiam Iacut-ointr-oaltalucrare.Vezi M. Zlate,
Perspective de abordare a personalita{ii - implica{ii teoretice §i practice. "Revista
depedagogie",1986,nr.8.
48
contradictii, nu putem trece cu vederea ca fiecare teorie repre-
zinta un progres, in raport cu precedenta. Este evident cii teoriile
structurale Ie integreaza pe cele atomiste,.depa§indu-Ie astfel, la
fel cum cele psihosociale Ie concretizeaza, Ie umplu de conlinut
pe cele sistemice. De asemenea, nu se poate neglija faptul ca
fiecare teorie completeaza 0 alta, temperandu-i excesele §i reali-
zand, in cele din urma, un fel de echilibrare. Allport aprecia ca
de§i pozitivismul "a adus la lumina 0 mullime de data marunte
in detrimentul unei conceplii coerente despre petsoana umana
ca totalitate", a luat 0 serit? de "precaulii sanatoase" impotriva
"speculaliei nedisciplinate", pentru care trebuie sa-i fim recu-
noscatori3. Apoi, dad pozitivismul inclina spre fragmentare §i
impersonalitate, spre interpretarea omului ca un "reactor dez-
me1l1brat", aceasta tendinla poate fi temperata de accentul pus
de catre teoriile personaliste §i cele sistemice pe dispoziliile per-
sonale §i unitate, pe interpretarea omului ca reprezentand 0
"unitate creatoare"4.
In ciuda faptului ca teoriile asupra personalitalii se integrea-
za, completeaza §i echilibreaza reciproc, nici una dintre acestea,
luata in sine, nu este satisfaditoare. Astfel, teoriile pozitiviste
interpreteaza omul in termenii binecunosculi de sti1l1ul §i reaclie
ai behavioris1l1ului, neglijand interioritatea psihica a 01l1ului, in
ti1l1p ce psihanaliza, dimpotriva, se implica in structurile sale
incon§tiente, accentuand excesiv determinismul intrapsihic. Pre-
zenla unei asemenea situalii creeaza deruta §i neincredere.
$i totu§i, dificultatea in conceperea personalitalii provine nu
din limitele fiecarei teorii in parte sau din aceea ca, de cele mai
multe ori, 0 abordare a fost utilizata in detrimentul celorlalte.
Dupa parerea noastta, dificul1atea consta in insuficienta consi-
derare, in analiza §i interpretarea perspnalitalii, a fnse:jiperso-
nalitiilii. Psihologii, in incercarea de a inventaria cat mai multe
ele1l1ente componente ale personalitatH (indiferent dacii acestea
se numesc insu§iri, trasaturi, factori), in striidania de a depista
structurile, sistemele §i subsiste1l1ele personalitiilii (subsistemul
3 GordonW. Allport,Structura §i dezvoltarea personalita{ii, Bucure~ti,Edit.Di-
dactica~iPedagogica,1981,p. 547.
4 GordonW. Allport,op. cit., p. 550.
49
cognitiv, subsistemul dinamico-energetic, cel afectiv-motivatio-
nal etc.), ca §i in dorinta de a organiza personalitatea (In struc-
turi, niveluri, dimensiuni), pierd, cel mai adeseori din vedere
tocmai personalitatea. Or, in personalitatea totala, integrala a
omului - pe care 0 concepem din perspectiva filozofiei, pe de
o parte, ca personalitate concreta, iar, pe de aWi parte, ca ideal
al realizarU - semnificatie au nu atat insu§irile, "configuratiile
de tdisaturi", structurile, sistemele §i subsistemele personalWitii,
ci modul particular de integrare §i utilizare comportamentala
a acestora. Astfel, 0 mare importanta are ce este omul in rea-
litate, ce crede el ca este, ce dore§te sa fie, ce gande§te despre
a/iii, ce considera ca gandesc allii despre el, comportanlentul
sau manifestat fiind in functie de unul sau altul dintre aceste
elemente sau de modul particular de integrare §i functionare a
acestora. Se §tie din experienta cotidiana ca unii oanleni se com-
porta a§a cum sunt, in timp ce altii, a§a cum i§i inchipuie ca
sunt sau cum cred ca a§teapta ceilalti sa se comporte. Pe de alta
parte, in relatiile interpersonale conteaza nu atat cum este omul
in realitate, ci cum se manifesta el in contactele cu ceilalti, deci
nu atat insu§irile sau trasaturile sale ascunse, "tinute sub cheie",
ci cele care se exteriorizeaza, care sunt Iacute "publice". Aceas-
ta ne face sa credem cii in personalitatea totala a omului exista,
de fapt, mai multe "fatete"5 ale acesteia. Astfel, am putea identi-
fica: 1. personalitatea reaW (PR), a§a cum este ea in realitate;
2. personalitatea autoevaluata (PA), adica imaginea pe care in-
dividul 0 are despre sine; 3. personalitatea ideala (PI), adica
cea imaginata, cea dorita, cea pe care indi vidul aspita sa §i-o
formeze; 4. personalitatea perceputa (PP), imaginea individului
despre altii; 5. personalitatea proiectatii (PPro), adicii ce crede
individul ca gftndesc altii despre el; 6. personalitatea manifes-
tata (PM), cea exteriorizata, obiectivata in comportament. Toate
aceste "fatete" ale personalitatii nu detin 0 valoare in sine, ci
aceasta apare din interactiunea lor. Relatiile de tip cooperator,
5 Termenul de "faleta" a personalitalii 11imprumutam de la R. F. Bales, eare vor-
bea ehiar de "parti" ale personalitalii sau "subpersonalitali", ee eondue la in(elegerea
mai adeevatii a personalita(ii ~i a eonflietelor ei. Vezi R. F. Bales, Person£llity and
Interpersonal Behavior, New York, Holt, Rinehart and Winston, 1970, pp. II, 15.
50
conflictual sau compensator dintre ele vor conduce la acea con-
figuratie unica pe care 0 denumim personalitatea integraIa, to-
tala a omului.
Modelul sintetic-integrativ al personalitatii pe care 11propu-
nem implica doua tipuri de demersuri: unul analitic, vizftnd
descrierea §i caracterizarea succinta a fiecarei fatete a personali-
Hitii; altul sintetic, tintind spre surprinderea tipurilor de perso-
nalitate reie§ite din interactiunea §i configurarea specifica a
componentelor desprinse. Aceasta §i este ceea ce ne propunem
sa realizam in continuare.
B. ABORDAREA ANALITICA A PERSONALITATII
1. Personalitatea reala (PR) este constituita din ansamblul
proceselor, functiilor, tendintelor, insu§irilor §i starilor psihice
de care dispune omulla un moment dat §i pe care Ie poate pune
oricand in disponibilitate, fapt care Ii asigura identitatea §i du-
rabilitatea in timp. Mai concret, ea cuprinde: totalitatea elemen-
telor biologice, psihologice §i sociale, relationate §i integrate
intre ele, ceea ce i-a §i determinat pe unii autori sa defineascii
omul (deci §i personalitatea sa) ca fiinta complexa biopsihoso-
ciala: structurile de baza, fundamentale ale personalitatii, sinte-
tizate de Kardiner in notiunea de· "personalitate de baza" , ca ex-
presie a realitatii sodo-culturale concrete in care traie§te
individul, dar §i cele supraadaugate datorita multitudinii de sta-
tute §i roluri concrete detinute §i puse in functiune de individ,
incluse de Linton in a§a-numita "personalitate de statut"; com-
ponentele §i starile psihice profund con§tiente, rationale, dar §i
cele mai putin con§tlente (subcoll§tiente) sau pur §i simplu in-
con§tiente6.
Toate acestea se organizeaza in doua dimensiuni esentiale
ale personalitatii, §i anume: dimensiunea intrapersonala, PSillO-
6 Deserieri ample ale aeestora pot fi gasite intr-o multitudine de lueriiri. Vezi
M. Ralea, T. Herseni, Introducere In psihologia socialii, Bucure~ti, Editura
~tiinlificii, 1969; A. Kardiner, The Individual and his Society, New York, Columbia
University Press, 1939; Ralph Linton, Fundamentul cultural al personalitii]ii, Bueu-
re§ti, Editura ~tiinlifiea, 1968, p. 156; Sigmund Freud, Introducere In psihanaliza,
Bueure~ti, Editura Didaeticii §i Pedagogicii, 1980.
51
 individualii formata din totalitatea insu~irilor, predispozitiilor,
atitudinilor, gandurilor ~i montajelor psihice proprii, specifice
unei persoane date, izvorate din istoria ~i traseul destinului sau
individual, din trasaturile ~i structurile sale cognitive, motivatio-
nale sau dinamico-energetice, distincte fata d~ cele ale altor per-
soane; dimensiunea interpersonalii, psihosocialii formata din
acela~i ansamblu de insu~iri rezultate insa prin interiorizare, se-
dimentare ~i cristalizare, din contactele interpersonale ~i grupale
ale individului, din confruntarea lui cu alte personalitati, cu alte
stiluri comportamentale7. In personalitatea particulara a omului
aceste dimensiuni nu sunt izolate, separate, ca ni~te etaje supra-
puse, ci intr-o permanenta interactiune. Ele nu numai ca se in-
fluenteaza reciproc, ci se intrica, se "topesc" unele in altele, spe-
cificul personalitatii derivand tocmai din modalitatea concreta
- ~i foarte diferita de la individ la individ - de realizare a
unui asemenea proces. Experienta proprie, individuala, se im-
plet~te, se armonizeaza sau se diferentiaza, se deta~eaza de ex-
perienta altuia sau altora; conceptiile, gandurile, atitudinile ~i
opiniile intime se confrunta cu cele ale altor persoane, corec-
tandu-se sau adancindu-se; mentalitatile ~i prejudeca1ile origi-
nate psihoindividual sunt intarite sau schimbate ~i "daramate"
psihosocial. De~i intre cele doua dimensiuni ale personalitalii
reale exista 0 stransa interdependenta, nu este exclus ca una din-
tre ele sa dispuna de un fundament mai solid, devenind pre-
cumpanitoare. La 0 persoana altruista, deschisa spre altii, spre
contactele sociale sincere, dezinteresate, va fi mai puternica di-
mensiunea interpersonal a, in timp ce la una egoista, egocentrica,
orientata ~i centratii excesiv pe sine, pe propriile sale interese,
7 Cand un individ viziteaza singur 0 expozilie de pictura, i~i formeaza 0 parere
personala pornind de la cuno~tinlele de care dispune, de la experienla sa de viala mai
vasta sau mai limitata, de la propriile sale capacitiili de prelucrare intelectuala a infor-
maliilor sau de la starile sale afectiv-motivalionale momentane. Cand acela~i individ
viziteaza expozilia in compania unui specialist, care it invala sa Yam, sa distinga, ii
sugereaza noi piste de interpretare, ii creeaza stari afective putemice, it stimuleazii sa
gandeasca, el i~i va forma 0 cu totul alta parere personalii. fn primul caz este yorba de
o strllctura cognitiva datorata dimensiunii psihoindividuale a personalitalii, in cel
de-al doilea caz de 0 structura cognitiva datoratii dimensiunii psillOsociale a persona-
litalii.
52
mai putemica este dimensiunea psihoindividuala. N-ar fi exclus
ca intre cele doua dimensiuni ale personalitatii sa se instaleze
(temporar sau permanent) ~i 0 relativa c9ntrarietate sau chiar 0
opozitie absoluta. Unele persoane sunt atat de altruiste, incat
"uita de sine" sau se "sacrifica pe sine", in timp ce altele sunt
atat de egoiste, incat in afara de ele ~i de propriile lor interese
nu sunt preocupate de nimic. Diverse deformiiri sau destructu-
rari ale personalitatii au la baza, probabil, tocmai asemenea opo-
zitii grave intre cele doua dimensiuni ale ei. A~aaar, personali-
tatea reala a individului - reprezentata de ansamblul atributelor
sale psihice existente obiectiv - este personalitatea sa netru-
cata, nemascatii, cea care 11 caracterizeaza §i il reprezinta cel
mai profund, autentic, chiar daca el ~i-o cunoa§te sau nu, ~i-o
accepta sau nu, ~i-o exteriorizeaza sau nu.
2. Personalitatea autoevaluatii (PA) cuprinde totalitatea re-
prezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sa
personalitate, incluse, de regula, in ceea ce se nume~te imaginea
de sine8. Cu alte cuvinte este yorba de felul cum se percepe
individul, ce crede el despre sine, ce loc i~i atribuie in raport cu
ceilalti. Imaginea de sine reprezintii un integrator ~i organizator
al vietii psihice a individului, cu rol major in alegerea valorilor
~i scopurilor (Aurora Perju-Liiceanu)9, ea este nucleul central
al personalitatii, reper, constanta orientativa a ei, element defi-
nitoriu al statutului ~i rolului social (Nicolae Bogatu)1O. Contrar
parerii unor autori care afirma ca imaginea de sine este 0 re-
flectare (adecvatii sau eronatii) a personalitatii reale a individu-
lui, a felului sau concret de a n, noi consideram ca aceasta se
origineaza nu doar "in personalitatea reala, ci ~i in alte fatete ale
ei. Uneori ea i~i trage seva din personalitatea ideala, alteori din
cea manifestata sau din cea proiectata. Cercetarile de psihologie
80 analiza profunda a imaginii de sine (structura, funqii, rol, diagnostic) poate
fi gas ita in Valeriu Ceau~u, Autocunoa~tere ~i crea[ie, Bllcllre~ti, Editura Militara,
1983; Vezi $i Tiberiu Pruna, Con~tii1lfa de sine, in: B. Ziirgii (coord.), Problemefun-
damentale ale psihologiei, Bucure~ti, Editura Academiei, 1980.
9 Aurora Perju-Liiceanu, Cuno~terea de sine §i comportamentul autoevaluativ,
"Revistade psihologie",m.1, 1981.
10 Nicolae Bogatu, Implica[ii psihosociale ale imaginii de sine, "Revista de psi-
hologie", nr. 4,1981, p. 393.
53
sociaHi au aratat ca un copil care crede ca allii 11apreciaza ca
fiind simpatic, sociabil, va sfar~i prin a introduce aceste trasaturi
in imaginea de sine; la fel, copii, mai pulin populari, se pre-
luiesc ei in~i~i mai pulin. De altfel, sub raport evolutiv, imagi-
nea de sine cuno~te 0 traiectorie specificii. In copiliirie ea este
mai pregnant dependenta de ceea ce individul ar dori sa fie ~i
mai pulin de ceea ce este in realitate, pentru ca la varstele mai
inaintate ea sa se construiasca in funclie de ceea ce omul este
sau a fost, de ceea ce el face sau a facut. Indiferent insa de
"radacinile" sale, senmificativ pentru imaginea de sine rami'me
caracterul adecvat sau inadecvat al reflectarii pe care 11presu-
pune. Nu credem ca imaginea de sine este automat eronata sau
ca ea nu reprezinta fidel realitatea. In fond, ea este in funetie
de capacitatea de cunoa~tere de sine a omului. Or, dacii aceasta
capacitate este formata ~i dezvoltata corespunzator, nu este ex-
elus ca ~i imaginea de sine sa fie cat mai adecvata. Nu este mai
pulin adeviirat ca, in mod curent, mult mai raspandite sunt si-
tualiile de supraapreciere sau de subapreciere a propriilor
insu~iri ~i trasaturi, de dilatare sau de ingustare nepermisa a lor,
deci cele de deformare a imaginii de sine. De~i atat un tip de
perceplie, cat ~i celalalt pot avea fiecare un rol pozitiv, stimu-
lativ-formativ - dilatarea reprezentand tendinla de apropiere a
personalitalii reale de cea dorim, scontata a se obline in viitor,
iar ingustarea 0 tendinla de .apreciere mai severa, mai criticii,
deci mai obiectiva - ambele raman, in esenla, forme de reflec-
tare eronata, care se cer a fi corectate cu timpul, pentru a asigura
adaptarea corespunzatoare la solicitarile mediului inconjurator.
3. Personalitatea ideala (PI) este cea pe care individul do-
re~te sa 0 oblina. Ea se refera nu la ceea ce este un individ in
realitate sau la ceea ce crede el despre sine, ci la ceea ce ar dori
sa fie, cum ar dori sa fie, ea reprezinta personalitatea proiectata
in viitor, idealul ce trebuie atins, modelul pe care individul ~i-l
propune sa-l construiasca in decursul vielii sale. Avand prin ex-
celenla un caracter prospectiv, personalitatea ideala dispune de
importante forle ~i funclii stimulative. Ea 11impulsioneaza pe
individ spre aCliune, spre cautarea, decelarea ~i relinerea celor
mai bune ~i favorabile conlinuturi informalionale, cai ~i mijloa-
54
ce aClionale, forme psihocomportamentale care sa-i asigure 0
cat mai rapidii ~i eficienta adaptare la solicitiirile mediului so-
cial. Modelul de personalitate are valoare de scop ~i mai ales
de ghid orientativ in raport cu conduita concreta a individului.
El permite achizilionarea ~i punerea in funcliune anticipata a
unor comportamente. De exemplu, daca un copil i~i propune sa
semene cu taml sau sau cu 0 alta persoana din anturajul sau
imediat, el va imita ~i traduce in propriul sau COl}lportanlenttra-
saturile percepute ~i admirate la "modelul" sau, cu mult inainte
de a ajunge la statutul (de varsta, profesional, familial etc.) al
acestuia. Pe baza ~i prin intemlediul invatiirii sociale personali-
tatea ideala are toate ~ansele de a deveni, de a se converti in
personalitate reala. Sub raport educalional, problema esenliala
este cea a valorii persoanei luate drept model de personalitate;
a insu~irilor ~i triisaturilor ei psihocomportanlentale. Cu cat aces-
tea vor fi mai "realiste", mai apropiate ~i in acord cu natura
intrinseca a persoanei date, cu atat probabilitatea convertirii lor
in realitate va fi mai mare. Altfel, discrepanla marcata intre real
~i dorit, intre potenlialitali ~i aspiralii, intre existent ~i dezirabil,
ar putea duce, cu timpul, la instal area unor deregliiri ~i pertur-
biiri psihocomportamental ell.
4. Personalitatea perceputa (PP) cuprinde ansamblul repre-
zentiirilor, ideilor, aprecierilor cu privire la allii. A~a cum indi-
vidul i~i elaboreaza 0 imagine de sine, tot a~a el i~i fOffileaza ~i
o imagine despre aWi, care 11ghideaza in comportamentele sale
falii de ace~tia. Dacii 0 persoana crede ca 0 alta este deschisa,
sincera se va comporta ca atare cu ea, daca, dimpotriva, 0 con-
sidera ca fiind nesincera, intriganta etc., va manifesta reticenle
fala de ea. Se pare ca mecanismul esenlial al formiirii unei ase-
menea imagini este atribuirea. Teoriile atribuirii formulate de
psihologia sociala (Heider, Jones ~i Davis, Kelley etc.) au 0 ma-
re relevanla pentru explicarea eil2. Imaginea despre altul ~i mai
ales corectitudinea sau incorectitudinea acesteia sunt in funclie,
11 Elemente referitoare la aceasta fateta a personalitatii pot fi gasite in Dumitru
Bazac, Idealul de viajii al adolescentului, Bucure§ti, Editura Politica, 1983.
12 Vezi Santion Pilaret, Teoriile atribuirii In psihologia sociala. Teoriilefunda-
mentale, "Revista de psihologie", ill. 4,1984.
55
 ·pe de 0 parte, de capacitatea persoanei cunoscute de a se exte-
rioriza, de a se lasa cunoscuta, iar pe de aWi parte, de capaci-
tatea persoanei cunosciitoare de a descifra esentialul in infor-
'maliile care i se ofera. Din perspectiva problemei pe care 0
tratam suntem inclinati sa credem ca 0 mai mare insenmatate 0
are capacitatea din urma. Aceasta deoarece imaginea despre aWi
este 0 creatie proprie a persoanei cunosciitoare, deci ea va fi
influentata ~i va depinde maximal de posibilitatile ~i limite1epsi-
hofiziologice ale celui ce cunoa~te, de scopul, motivatiile, aspi-
ratiile sale, de felul de selectionare, organizare ~i structurare a
indicilor perceptivi, influentate, la randullor, de ordinea perce-
perii indicilor, de relevanta lor, de stiirile psihologice temporare
ale celui care petcepe, de atitudinile sau de caracteristicile per-
sonale ale acestuia13. La fel de importante in aprecierea ce1or-
lalti sunt ~i 0 serii de cli~ee sau stereotipii perceptive "ce defor-
meaza judecata personala, impunandu-se ca un fel de adeviir
obiectiv"14. Totodata, s-a demonstrat experimental ca sunt per-
soane care in conditii de deficit informational cu privire la 0
alta persoana, reu;;esc s-o cunoasca foarte bine datorita capa-
citatilor perceptiv-discriminative cle care dispun, in timp ce al-
tele, chiar in conditii de exces sau de abundenta a informatiilor,
nu ating 0 asemenea performanta. Allport considera cii unii oa-
meni dispun cloar de capacitatea de judecata stereotipa (sensibi-
litate fata de un altul generalizat), in timp ce altii dispun de 0
sensibilitate interpersonala. "Ne hazardiim sa emitem ipoteza -
scria el - ca cei mai buni evaluatori au ambele tipuri de abi-
litati" 15.Perceptia altuia sau imaginea despre altul se inscrie ca
un "dat" (fapt) esential in personalitatea indiviclului, reglandu-i
nemijlocit re1atiile cu ceilalti. De~i in fazele initiale ale actelor
interpersonale ea este extrem de mobila, chiar fluctuanta, dato-
rita mobilitatii ;;i fluctuatiilor situationale ale relatiilor ;;i com-
portamentelor persoanelor implicate in relatii, cu timpul, anu-
miti invarianti comportamentali ai altor persoane patrund in ea,
13 T. M. Newcomb, R. H. Turner P. E. Converse, Manuel de psychologie sociale,
Paris, P.D.F., 1970,pp. 193~i unn.
14 Ion Radu, Psihologie ~colarii, Bucure~ti, Editurs §tiintificii,
15 Gordon W. Allport, op. cit., p. 500.
56
o cristalizeaza ;;i stabilizeaza, acordandu-i valoare de criteriu in
conduite1e interpersonale.
5. Personalitatea proiectata (PPro) cuprinde ansanlblul gan-
durilor, sentimentelor, aprecierilor pe care crede un indivicl ca
Ie au, Ie nutresc, Ie fac ceilalti asupra sa. Ca 0 consttuctie prin
excelenta a indiviclului dat, ea este ceea ce Valeriu Ceau;;u de-
num€;;te "imaginea de sine atribuita lumii"16, adicii ce crecl eu
cii gandesc altii despre mine. Raportata la planul r¥latiilor inter-
personale, ea implica ghicirea alegerilor sau respingerilor facute
de 0 alta persoana (transparenta) sau de intregul grup (trans-
patrundere) referitoare la sine, presupunand un gen de empatie,
deci cletranspunere in starile psihice ale altcuival7. 0 asemenea
imagine este uneori expresia celor mai intime dorinte ale indi-
vidului de a aparea in "ochii lumii", iar alteori reflexul imecliat
al comportamentului celorlalti fata de persoana respectiva. Un
elev poate crecle ca profesorul sau 11considera ca fiind inteli-
gent, fie pentru ca el clore;;te nespus de mult acest lucru, fie
pentru ca profesorul respectiv i-a atribuit de nenumiirate ori
aceasta calitate. ~i intr-un caz ;;i in altul "imaginea despre sine
atribuita lumii" il concluce pe indiviclul dat la e1aborarea ;;i pu-
nerea in functiune a unor conduite cle expectativa, el a;;teptan-
du-se ca ceilalti sa se comporte fata de e1corespunzator imaginii
pe care el crede ca 0 au despre el. Or, a;;a Cunl afirma Valeriu
Ceau;;u, aceasta imagine este cea mai nesigurii - ;;i mai neveri-
ficabila - ca valoare de cunoa;;tereI8. Ea ne face sa plutim in
incertitudine, sa fim nesiguri, sa emitem conduite in contratimp.
Nu este exclus totu;;i ca aceasta imagine sa se apropie de reflec-
tarea veridica a ade.fiirului. Oricum ar fi, corecta'sau incorecta,
imaginea de sine atribuita lumii este un veritabil reglator al con-
duitelor interpersonale, cei doi parteneri trebuind sa tina seama
~i de felul cum crede fiecare ca se reflecta in ochii celuilalt.
6. Personalitatea manifestatii (PM) este reprezentata de an-
sanlblul trasaturilor ~i insu~irilor ce-;;i gasesc expresia in moda-
16 Valeriu Ceau~u, op. cit., p. 41.
1974,p. 221. 17 Ven Ciitiilin Marnali, IntercUlloO§lere,Bucure~ti, Editura §tiintificii, 1974,cap. Ill.
18 Valeriu Ceau~u, op. cit., pAl.
57

IWitile particulare, proprii, specifice de exteriorizare §i obiec-
tivare comportamentaUi. Prin continutul sau, personalitatea ma-
nifestata este 0 constructie psihocomportamentala sintetica, de-
oarece cuprinde fie aspecte, laturi, parti din fiecare fateta a
personalitatii, fie toate fatetele articulate §i integrate intre ele.
Manifestarea personalitatii este dictata atat de interioritatea psi-
hica a individului, cat §i de particularitatile §i "cerintele" situa-
tionale in care aceasta actioneaza. Exista norme de grup, reguli
sociale care cer ca anumite comportamente sa se exteriorizeze,
in timp ce altele sa fie retinute, inhibate; unele comportanlente
sunt accept ate, altele nu; ceea ce este acceptat intr-un grup sau
i se permite unei persoane cu un anumit statut, ii poate fi refuzat
altui grup sau altei persoane cu un alt statuto Personalitatea ma-
nifestata este plIDctul de intersectie intre individual §i social,
intre interioritatea psihica a individului §i normativitatea socie-
tatii. Intr-o asemenea intersectie se pot produce confluente,
armonizari, dar §i disocieri, dezacorduri, fapt care acorda
personalitatii totale a individului 0 traiectorie existentiala pro-
prie. Oricum ar fi, personalitatea manifestata ramane fateta cu
caracterul integrator cel mai pronuntat, cu deschiderea cea mai
evidenta spre social, cu crescute posibilitati de investigare §i cu-
noa§tere obieetiva.
C. ABORDAREA SINTETlC-INTEGRATlV
PERSONALITATII
Cele de pana acum ne-auevidentiat faptul ca fatetele perso-
nalitatii dispun de 0 natura, structura §i functionalitate proprii,
distincte, care Ie individualizeaza pe unele in raport cu altele.
Astfel, PR §i PM sunt fatetele "mai obiective" ale personalitatii,
in timp ce toate celelalte sunt fatetele ei subiective; primele cinci
ar putea fi subordonate punctului de vedere substanfialist de de-
scriere a personalitatii, ultima celui situalional - primul indi-
cand continutul, osatura §i carnatia personalitatii, al doilea,
modul ei de manifestare in relatiile §i situatiile sociale (Jean
Stoetzel)19; unele dintre fatetele personalitatii cuprind mai ales
19 Jean Stoetzel, La psychologie sociale, Paris, Flammarion,
58
integratori cognitivi §i valorici (indeosebi sistemele de imagini
ale individului), altele, integratori aptitudinali (eu precadere PR
§i PM). Totodata, a reiel?it, implicit, ca fat~tele personalitatii nu
sunt izolate, separate unele de altele, ci ca, dimpotriva, se fntre-
patrund, se presupun reciproc, se intersecteaza §i se convertesc
unele in altele. Datorita relatiilor de cooperare sau confiictuale
dintre ele, de prelungire a unora in altele sau de compensaTe a
lor, ca §i celor de asociere sau de discrepanla §i disjunclie va-
lorica, personalitatea umana capata 0 "infati§are""i:lparte. Daca
in cele de mai sus 0 asemenea infati§are globala unitara a per-
sonalitatii a fost doar sugerata, fiind implicata contextual §i in
comentariile facute, dorim ca in continuare sa ne referim expli-
cit la ea. A vem in vedere felul concret, particular cum se intrica
fatetele personalitatii unele in altele; cum se cristalizeaza §i so-
lidifica in personalitatea umana, conducand, in cele din urma,
la inchegarea unor tipuri de personalitate. Pentru aceasta este
necesar sa luam in considerare toate fatetele personalitatii, §i nu
doar pe unele dintre ele, fapt mai putin realizat in literatura de
specialitate. Dupa cuno§tinta noastra exista incercari de corelare
doar intre doua, cel mult trei dintre fatetele personalitatii. Astfel,
Valeriu Ceau§u, luandca punct de reper imaginea de sine, stu-
diaza experimental sau pe baza unor aprecieri teoretice relatia
dintre aceasta §i atributele reale ale personalitatii, dintre ea §i
imaginea despre ceIalalt sau dintre imaginea de sine §i imaginea
de sine atribuita lumii2u. La randul sau, Nicolae Mitrofan cer-
A A ceteaza relatiile de eoncordanta §i neconcordanta dintre ceea ce
el nume§te aspectul real al personalitatii (AR), imaginea de sine
(IS) §i imaginea de sine atribuita. (ISA)21. In al doilea rand, este
necesar sa avem in )'edere §i finalitatea analizei intreprinse. In
studiile amintite, iritereseaza mai ales decelarea structurii §i
functiilor proprii ale diferitelor fatete ale personalitatii, indife-
rent daca ele sunt analizate in sine sau in corelatie unele cu al-
tele. Pe noi ne preocupa mai mult structura §i funcfiile perso-
nalitalii globale reie§ite in urma relatiilor §i interrelatiilor dintre
fatetele aeesteia.
20 Valeriu Ceau~u, op. cir., cap. I, cap. III, pp. 106 ~i urm.
21 Nicolae Mitrofan, Eleval ~i dezvolrarea personalitiitii lai, "Revista de pedago-
gie", nr. 9,1985.
1963,p. 158.
59
 Din aceasta perspectiva consideram ca in urma procesului
de intricare, cristalizare §i solidificare a fatete"1or personalitatii,
apar urmatoarele tipuri de personalitate:
1. Tipul unitar ~i armonios dezvoltat, ce se caracterizeaza
prin coerenta §i concordanta de sens a tuturor fatetelor persona-
litatii. Este yorba despre omul a carui personalitate autoevaluata
este coneordanta cu cea reala; de cel care i§i construie§te per-
sonalitatea ideala (dorita) in deplin consens cu posibilitatile de
.care dispune, evitand decalajele; de omul care i§i elaboreaza
imagini corecte, foarte apropiate de adevar, despre ceilalti; de
cel care anticipa corect gi'mdurile sau sentimentele altora despre
el; in sfar§it, de omul care i§i manifesta in comportament toate
aceste fatete ale personalitatii sale, lli}a cum sunt ele tara a
ascunde, omite sau truca ceva. Toate acestea acorda persona-
litiitii respective integritate §i coristantii, permitandu-i sa traiasca
in armonie cu sine §i eu ceilalti (eu lumea).
2. Tipul instabil, caracterizat prin actiunea independenta, ne-
corelata §i nesistematica a fatetelor personalitatii. Acesta este
omul despre care in limbajul curent se spune: "nu §tiu ce sa
ered despre el, 0 data se comporta intr-un fel, alta data in cu
totul alt fel". Este yorba de 0 instabilitate generalizata, adica
atat intre fatetele personalitatii, cat §i in interiorul fiecareia din-
tre ele. Pentru primul caz, tipica este situatia cand imaginea de
sine uneori este concordanta cu personalitatea reala, alteori nu,
chiar dadi este yorba de una §i aceea§i trasatura; personalitatea
ideala este uneori intr-un "periculos" decalaj fata de personali-
tatea reala, in timp ce alteori ea se apropie de aceasta;imaginea
despre altii se schimbii extrem de free vent, fiira motive inteme-
iate etc. Pentru eel de-al doilea caz, urmatoarea situatie ni se
pare a fi tipica: uneori imaginea de sine este mult §i nejustifieat
dilatata, in timp ee alteori aceasta este nepermis ingustata, ten-
dintele de supraapreciere §i cele de subapreciere inlocuindu-se
cu rapiditate unele pe altele; uneori personalitatea reala se ma-
nifesta in comportament, alteori nu, chiar daca situatia respec-
tiva 0 cerecu necesitate. Personalitatea instabila i§i traie§te dra-
matic propria sa existenta, fiind, inacellli}i timp, greu acceptata
60
§i toleratii de ceilalti. Ea i§i creeaza §i creeaza §i celorlalti grave
probleme de adaptare §i integrare sociala, afectand eficienta gru-
pului.
3. Tipul dedublat, cu ma};cante discrepante intre interior §i
exterior, latent §i manifest, real §i imaginar, esenta §i aparenta.
La fel ca §i in cazul tipului instabil, dedublarea se poate realiza
atat in interiorul fiecarei fatete a personalitatii, cat §i intre aces-
tea. Astfel, una poate sa fie imagiuea de sine aiq,dividului pe
care acesta §i-o atribuie in mod efectiv, cu care se identifica, in
care crede, cu care este de acord §i cu totul alta imaginea de
sine pe care, dintr-un motiv sau altul, el 0 afi§eaza in afara; una
poate fi imaginea intima despre cineva §i cu totul alta cea facuta
cunoscuta acestuia sau celor din anturajul sau. La fel de drama-
tice sau poate chiar mai dramatice sunt dedublarile dintre fatete-
Ie personalitatii care intervin, de regula, intre personalitatea re-
ala §i cea manifestata, intre grupul de imagini ale individului
(de sine, de altul, de sine atribuita lumii) §i personalitatea ma-
nifestata. Ace§tia sunt oamenii care una gandesc §i alta spun,
una gandesc, spun §i alta fac, unele Ie sunt atitudinile §i cre-
dintele reale §i altele cele miirturisite, exteriorizate. Permanenta
duplicitate, mascare §i trucare in care se complac, daca este bine
ascunsa, poate asigura aeestor persoane 0 existentii satistaciitoa-
re, daca insa este descoperita de altii, conduce la consecinte
neplaeute (tensiuni nervoase, crize §i drame interioare la persoa-
na dedublatii; comportamente de marginalizare, §i uneori chiar
de suprimare a ei, la ceilalti).
4. Tipul accentuaf, caracterizat prin excrescel1ta uneia sau
alteia dintre fatetele personalitatii, care uneori Ie subordoneaza
. pe toate eelelalte, alteori, pur §i simplu, Ie anuleaza. Exista per-
soane la care eonteaza ce sunt in realitate, nu ee cred ei sau altii
despre aceasta, de aceea toate fatetele personalitiitii vor fi "asi-
milate" "absorbite", subordonate de personalitatea lor reala, de
erezullor "de a fi ei in§i§i". La alte persoane, dimpotriva, ima-
ginea de sine mult hipertrofiata, Ie absoarbe §i Ie subordoneaza
pe toate celelalte. Imaginea excelenta pe care unele persoane
§i-o fac despre ele insele, Ie orbesc, Ie fac, pe de 0 parte, sa nu
61
mai tina seama de felul cum sunt in realitate, iar, pe de alta
parte, fie sa-i ignore pe altii, fie sa' considere (evident in mod
eronat) ca ace~tia au aceea~i parere buna despre ele pe care 0
au ele insele. Acestea sunt persoanele "inchipuite" care i~i atri-
buie insu~iri, calitati pe care nu Ie au ~i pe care nici altii nu i
Ie recunosc. Exista apoi persoane care neglijandu-se pe sine, se
comporta a~a cum cred 'ele ca a~teapta altii sa se comporte. In
toate aceste cazuri se ajunge la 0 oarecare saracire, simplificare
~i unilateralizare a personalitatii, la inchistarea ei intr-o serie de
scheme comportamentale rigide, stereotipe care accentueaza ~i
uneori chiar falsifica personalitatea. Asemenea persoane se cred
neintelese, ignorate, persecutate, lezate. De aceea, pentru a-~i
apara personalitatea ultragiata ~i pentru a triii eel putin in armo-
nie cu sine, i~i elaboreaza comportamente insinuante, agresive,
mitomane, fac permanent apel la autoritate etc.
D. CONSECINTELE MODELULUI PROPUS
1. in plan metodologic. Modelul sintetic-integrativ al perso-
nalitatii, pe care I-am elaborat, presupune conceperea unitara,
integrala a personalitatii. Avem insa in vedere nu orice fel de
unitate, ci unitatea in diversitate a personalitatii, concretizata in
unitatea ~i diversitatea fatetelor acesteia, a relatiilor ~i interde-
pendentelor dintre ele. Aceasta inseamna ca fatetele personali-
tatii nu pot fi concepute independent unele de altele sau de in-
treaga configuratie psihica a unei persoane, dar nici nu pot fi
reduse sau "topite" intr-o masa omogena, amorra, fara nici 0
diferentiere interioara. Din contra, tocmai 0 asemenea diferen-
tiere §i specializare, concomitent intrafatete ~iinterfatete, acorda
personalitatii un "spor" de unicitate. Ea este cea care conduce
la conturarea unor tipuri de personalitate, ce dispun de structuri
~i functionalitati diferite, de grade diferite de originalitate, adap-
tabilitate ~i eficienta.
2. in plan diagnostic. Diagnosticarea personalitatii totale, in-
tegrale este 0 operatie destul de greu de realizat. De~i s-ar parea,
eel putin la prima vedere, ca multitudinea de metode utilizate
62
in investigarea personalitiipi ne-ar conduce la descoperirea ~i des-
cifrarea acesteia, in realitate asistam la pulverizarea ei, la sur-
prinderea doar a unor aspecte, laturi, de fiecare data altele, in
functie de instrumentul utilizat. Apoi, mai multi psihologi, uti-
liziind instrumente diferite, ar putea identifica "personalitati" di-
ferite, chiar ~i atunci cand se raporteaza la unul ~i acela~i indi-
vid. Modelul sintetic-integrativ al personalitatii pe care I-am
propus are in planul diagnosticarii acesteia urmatoa,rele doua ca-
tegorii de consecinte: fie construirea unui instrument diagnostic
nou, sintetic, care sa permita surprinderea integralii ~i dintr-o
data a personalitatii; fie aplicarea mai multor instrunlente diag-
nostice in masura sa furnizeze informatii despre fiecare fateta a
personalitatii, care sa fie mai apoi integrate de psiholog intr-o
imagine unitara. Dupa cuno~tinta noastra nu exista elaborat inca
un instrument sintetic de diagnosticare a personalitatii totale, ce-
Ie mai multe dintre acestea reu~ind sa surprinda, uneori cu 0
precizie mai mare, alteod cu una mai mica, doar 0 fateta a per-
sonalitalii. Astfel, probele de laborator ~i testele proiective diag-
nosticheaza personalitatea reala; inventarele sau chestionarele
de personalitate surptind imaginea de sine; testul sociometric
care cuprinde ~i intrebiiri de motivalie a alegerilor §i respinge-
rilor furnizeaza informalii cu privire la imaginea despre altii;
testele de perceptiesociala adaptate ne indica imaginea de sine
atribuita lumii; categoriile informational-comunicationale elabo-
rate de Bales aratii cum se manifesta personalitatea (tensio-
nal-conflictual; cooperator-adaptativ; ca solicitator sau ca furni-
zor de informatii, opinii §i sugestii in grup). Totu§i, incercarile
de elaborare a unor instrumente de diagnostic are a mai multor
fatete ale personalitalii nu lipsesc cll desavar§ire. De exemplu,
chestionarul de evaluare interpersonala, elaborat ~i utilizat de
Bales, conduce la obtinerea atat a imaginii de sine, cat ~i a ima-
ginii despre allii22. I?e~i elaborarea unui instrument diagnostic
22 Un acela!ji produs se poate obline ~i prin intermediul instrumentului propus de
noi. Vezi M: Ziate, 0 noua metodii de diagnosticare a comportamentului interperso-
nal, "Revista de psihologie", nr. 3 ~i 4, 1984.
63
sintetic ar fi extrem de utila, se pare ca, cel putin deocamdata,
cea de-a doua cale de diagnosticare a personalitatii este mai
fructuoasa.
3. In plan interpersonal. Consideram ca modelul propus des-
chide mari perspective in abordarea relatiilor interpersonale din-
tre oameni, atat prin raportarea reciproca a fatetelor persona-
litiitii partenerilor intrati in interactiune, cat §i prin raportarea
reciproca a tipurilor de personalitate descrise. De exemplu, ima-
ginea de sine §i despre altul (despre B) a lui A, intrata in inter-
actiune cu imaginea de sine §i despre altul (despre A) a lui B,
duce la obtinerea mai multor tipuri de relatii interpersonale (de
compatibilitate absoluta, daca ambely imagini sunt pozitive, de
incompatibilitate, daca ele sunt inversate, adica A are 0 piirere
buna despre sine §i proasta despre B, iar B buna despre sine §i
proasta despre A). De asemenea, putem explica §i anticipa mult
mai corect relatiile dintre doua persoane carora Ie cunoa§tem
tipul de personalitate, decat daca un asemenea fapt ar lipsi. In-
tr-un fel interactioneaza tipul unitar §i armonios dezvoltat cu cel
accentuat §i in cu totul alt fel cu cel dedublat. Se nascastfel
armonizari interpersonale sau, dimpotriva, conflicte §i tensiuni,
se creeaza premisele functionalitatii normale, frre§ti sau mai putin
normale a relatiilor interpersonale.
4. In plan psihopatologic. Pe baza modelului propus credem
ca s-ar putea explica mai bine §i unele tulburiiri de personalitate,
destrueturiiri sau involutii ale aeesteia. Disocierile din struetura
intema a diferitelor fatete ale personalitatii §i mai ales cele din-
tre fatete ar putea eonstitui una dintre numeroasele eauze de or-
din psihic ale tulburarilor personalitatii.
5. In plan educativ-formativ. Cunoscand componenta §i
struetura personalitatii din persp~etiva sintetic-integrativa pro-
pusa, yom putea eoneepe mai bine ansanlhlul mijloacelor §i ma-
surilor de interventie edueativa in vederea formiirii adeevate, a
amelioriirii sau corectiirii diferitelor insuficiente sau excreseente
nedorite ale personalitatii. Tipul de personalitate care ne intere-
seaza din punet de vedere edueativ este tipul unitar §i armonios
dezvoltat, a§a incat toate actiunile instructiv-edueative trebuie
subordonate obtinerii acestuia.
64
2. 0 metodologie pentru determinarea
tipurilor de personalitate
PROBLEMA
Intr-un studiu anterior1 pornind de la premisa ca in perso-
nalitatea totala a individului importanta au nu atilt insu§irile,
configuratiile de trasaturi, structurile, sistemele §i subsistemele
ei, ei modul particular de integrare §i utilizare comportamen-
taliia acestora, desprindeam §ase "fatete" ale personalitatii §i
anume: personalitatea'reala (PR); personalitatea autoevaluata
(PA); personalitatea ideala (PI); personalitatea perceputa (PP);
personalttatea proiectata (PPro); personalitatea manifestatCi
(PM). Luand apoi in considerare interaetiunea §i interdependen-
ta lor reciproca, intersectarea, convertirea sau "topirea" unora
in altele, am deseoperit patru tipuri de personalitate: unitar §i
armonios dezvoltat; instabil; dedublat; accentuat. Punandu-ne
problema diagnosticiirii acestor tipuri de personalitate, avansam
ipoteza ca s-ar putea proceda in doua moduri: fie prin construi-
rea unui instrument diagnostic nou, sintetic, care sa permita sur-
prinderea dintr-o data a tuturor fatetelor personalitatii; fie prin
apliearea mai multor instmmente diagnostice in masura sa fur-
nizeze informatii despre fiecare fateta a personalitatii care sa fie
apoi integrate de psiliolog intr-o imagine unitara. Aratam, tot-
odata, ca prima modalitate - rara a lipsi. cu desavar§ire - este
1 M. Zlate, Un model sintetic - i~tegrativ al personalitiifii, "Revista de psiholo-
gie", 1987, nT. 1, pp. 5-16.
65
totu~i mai putin utilizatii, comparativ cu cea de-a doua. Una din-
tre problemele apiirute chiar din momentul elaboriirii studiului
respectiv a fost aceea a giisirii (in metodologia psihologicii) sau
conceperii unei metode relativ simple ~i operative care sii ofere,
pe de 0 parte, posibilitatea recoltiirii unor informatii despre toate
sau despre dh mai multe fatete ale personalitiitii, iar, pe de altii
parte, sii conducii spre detem1inarea tipurilor de personalitate
descrise. Dacii in momentul publiciirii acelui studiu nu eram in
posesia unor informatii cu privire la 0 astfel de metodii, astiizi
suntem in miisurii sii propunem, cu titlu experimental, nu atat 0
metoda, cat 0 metodologie de determinare a tipurilor de perso-
nalitate, conceputii ca un ansamblu de tehnici diagnostico-inter-
pretative cu 0 dezvoltare procesualii.
PREMISE
Ca punct de pomire am luat acele cercetiiri ce reu~eau sii
diagnosticheze douii sau mai multe fatete ale personalitiitii. Ast-
fel, H. Rodriguez Tome (1967, 1972)2, fiind interesat de sur-
prinderea imaginii despre sine a unor adolescenti ~i a imaginii
pe care ace~tia cred cii 0 au ceilalti despre ei (denumite de el
"imagine proprie de sine" ~i "imagine socialii de sine"), ii pune
pe adolescenti in situatia de a-~i exprima, pe de 0 parte, piirereSl
pe care 0 au in raport cu modul de manifestare la ei i~i~i a 22
triisiituri comportamentale (vesel, sociabil, reflexiv etc.), iar, pe
de altii parte, piirerea pe care considerii cii 0 au altii (tatiil, ma-
'ma, prietenii biiieti, prietenii fete) despre ei. Obtine in final 0
imagine proprie de sine ~i patru imagini sociale de sine care ii
oferii posibilitatea efectuiirii unor analize diferentiatorii ~i com-
parative. 0 cercetare aproape identicii (cel putin ca metodii) a
fost organizatii de trei autori francezi (M. Gilly, M. Lacour,
R. Meyer, 1971-1972)3 pentru a evidentia relatia dintre cele
2 H. Rodriguez Tome, Unite et diversiti de l'image de soi chez I'adolescents,
"Psychologie franyaise", 1967, nr. 12, pp. 114-123; H. Rodriguez Tome, Le Moi et
I 'Autre dans La conscience de I 'adolescent, Neuchiitel, DelachauJ{ et Niestle, 1972.
3 M. Gilly, M. Lacour, R. Meyer, Image propre, images sociales et statut scola ire,
"Bulletin de psychologie", 1971-1972, nr. 2S, pp. 792-806. Vezi ~i Maurice Reu-
chlin, Psychologie, Paris, P. U. F., 1977, pp. 338-341.
66
douii tipuri de imagini de sine (proprie ~i socialii) ~i statutul ~co-
lar al elevilor. Printre insu~irile date spre apreciere se aflau unele
legate direct de activitatea ~colarii (inteligentii, memorie, atentie,
rapiditate in activitatea ~colarii, sensibilitate fata de rezultatele
~colare, fortii, sinceritate, politete, perseverentii - in total 12).
De asemenea, printre persoanele din anturajul elevului ale ciiror .
imagini despre sine trebuiau "ghicite" a fost introdus ~i profe-
sorul. Atat in prima, cat ~i in cea de-a doua cerc€tare, aprecierea
insu~irilor psiho-comportamentale se efectua cu "ajutorul unei
scale evaluativ~ (ce indica prezenta in mare masurii, intr-o oa-
recare miisurii ~i in mica miisura a insu~irilor investigate) sau
prin acordarea unui punctaj (10 puncte pentru nivelul inalt de
dezvoltare al insu~irii avute in vedere, 5 puncte pentru dezvol-
tarea ei medie, zero puncte pentru insuficienta dezvoltare sau 'i"
pentru lipsa ei). lata cateva exemple de intrebiiri. Pentru memo-
rie: "Un copil care are memorie este cel care i~i reaminte~te cu
u~urinta ceea ce a invatat sau ceea ce i s-a spus. Unui asemenea
copil ii acordiim 10 puncte. Celui care uita tot ii acordam zero
puncte, iar celui care i~i reaminte§te intr-o oarecare masurii ii
acordiim 5 puncte". Pentm deschiderea sociala in munca §co-
larii: "Unor copii nu Ie place sa lucreze singuri, ci impreunii cu
altii, lor Ie acordiim 10 puncte. Altii, dimpotriva, preferii sa lu-
creze singuri, lor Ie acordiim zero puncte ... etc.". Fiecare triisii-
tura psiho-comportamentala era jnsotita de cinci intrebiiri: Cate
puncte crezi cii iti acorda mama ta? Cate puncte crezi cii iti
acordii taml tiiu? Dar cel mai bun prieten al tau? Dar profesorul?
Tu insuti cate puncte ti-ai acorda? In astfel de cercetiiri sunt
surprinse douii din1)e fatetele personalitatii avut~ in vedere de
noi: PA (personalitatea autoeva1uatii) §i PPro (personalitatea
proiectata). Cu ajutorul chestionarului de evaluare inter-perso-
nala fo10sit de Bales pentru determinarea tipurilor de persona-
litate interpersona1ii4 sau pornind de 1a metoda propusa de noi
cu acela~i scops, dat fiind faptu1 cii subiectu1 riispunde la 0 serie
4 R. F. Bales, Personality arul Interpersonal Behavior, New York, Holt, Rinehart
and Winston, 1970.
5 M. Ziate, 0 nouii metoda de diagnosticare a comportamentului interpersonal,
"Revista de psihologie", 1984, nr. 3 ~i 4.
67
de intrebari atat in ·legatura cu sine, cat f?iin legatura cu ceilalti Evident, eu cat numarul acestor insuf?iri este mai mare, cu atat
membri ai grupului, se obtin tot doua fatete ale personalitatii: cref?teposibilitatea caraeterizarii complete f?iautentiee a perso-
PA (personalitatea autoevaluata) f?iPP (personalitatea perceputa). nalitatii. Este indicat insa sa fie seleetate trasaturile esentiale ale
In cercetiirile sale Valeriu Ceauf?u6 investigand atributele perso- personalitatii f?imai ales eele care pot fi miisurate prin probe
nalitatii prin intermediul masuratorilor de laborator sau prin obiective. Pentru exemplificare rediim un ehestionar evalua-
aplicarea unor chestionare reuf?ef?tesa furnizeze informatii pre- tiv-autoevaluativ continand intrebari referitoare la nivelul de
tioase referitoare la doua dintre fatetele personalitatii, f?ianume: inteligenta.
PR (personalitatea reala) f?i PA (personalitatea autoevaluata).
Dupa cum observam, chiar daca fatetele surprinse ale persona-
litatii sunt de fiecare data altele, niciodata numarullor nu depa-
f?ef?tecifra doi. Oricum ar fi, sugestiile furnizate de ele sunt
valoroase f?imerita a fi retinute. Cum insa din punctul nostru
de vedere mult mai importanta este corelarea tuturor fatetelor
personalitatii in vederea desprinderii tipului final de personali-
tate, propunem in continuare 0 metodologie care sa ne conduca
spre realizarea acestui obiectiv.

o METODOLOGIE POSIBILA.
In vederea surprinderii celor f?ase fatete ale personalitatii
poate fi utilizata 0 metodologie relativ simpla f?ioperanta con-
stand in urn1atoarele:
a. elaborarea ~'iaplicarea unui chestionar evaluativ §i auto-
evaluativ ce contine intrebiiri referitoare la un numiir de trasaturi
(insuf?iri) psiho-comportamentale ee urmeaza a fi apreciate de
persoana investigata pe baza unei scari tip Liekert, in cinci si-
tuatii de raspuns: in raport eu sine; eu idealul urmiirit; cu altii;
eu propria persoana reflectata in altii; cu eomportamentul exte-
riorizat, manifestat. Precizam ca numiirul trasaturilor (insuf?iri-
lor) investigate poate fi extrem de mare. De exemplu, V. Ceauf?u
intocmef?te0 lista cu 57 asemenea triisiituri de persoqalitate, nu-
mite de el atribute, grupate in opt eategorii: dinamica neuto-
psihica; constituirea f?iprelucrarea informatiilor; decizia; auto-
controlul f?i autoreglarea; atitudini moral-sociale; aetiunea;
motivatia f?ipropensivitatea; capacitatea de invatare-adaptare7.

6 V aleriu Ceau~u, Autocunoa~tere ~i crearie, Bucur~ti, Editllra Militara, 1983.

7 Valeriu Ceau~u op. cit., pp. 26-27.

68
 CHESTIONAR DE EV ALUARE ,sI AUTOEV ALUARE d. de prietena ta
Scazut Mediu Inalt

Inteligenla. A fi inteligent inseanma a stabili rapid relatii I I I I 1 I I I 1 I

12345 6 189
intre cuno§tinte, informatii §i mai cu seama "relatii intre relatii", 5. Cum te comporli, cum te manife§ti in situatiile concrete
a te adapta suplu §i eficient la situatiile no1. In legatura cu ni-
de viata? Ca un om cu un nivel de inteligenta:
velul inteligentei tale §i al altora te rugam sa raspunzi la urma-
toarele intrebari: Scazut Mediu Inalt
I I I I 1 1

123 456 789~

1. Care crezi ca este nivelul tau de inteligenta? (Incercuie§te
un numar de pe scara de mai jos care crezi ca ti se potrive§te) Dupa aceea§i schema se formuleaz~ intrebari §i pentru alte
2 insu§iri de personalitate. Fiecare intrebare subsumata unei in-
I 28I3I9I659I 477 II Mediu
11 1 1 Inalt
Scazut
11 1

IL_. __ I
1
I su§iri urmare§te sa surprinda 0 fateta a personalitati1. Astfel, in-
a crezi
ti-ar ca
placea sa ai?
au persoanele de mai Scazut
jos? Scazut trebarea 1 vizeaza descoperirea personalitatii autoevaluate (PA),
intrebarea 2 a personalitatii ideale (PI), intrebarea 3 a persona-
litatii percepute (PP) , intrebarea 4 a personalitatii proiectate ~
(PPro), intrebarea 5 a personalitatii manifestate (PM). La
intrebarile 3 §i 4, in functie de specificul subiectilor investigati,
pot fi adaugate §i alte persoane: profesor, sot, sotie, §ef etc.;
b. investigarea fn laborator sau cu ajutorul unor teste a fn-
su§irilor de persoftalitate avute in vedere. Pentru efectuarea
acestor investigatii §i aplicarea testelor se urmare§te descoperi-
rea nivelului real de dezvoltare al trasaturilor psiho-comporta-
mentale, adica a fatetei personalitatii reale (PR). Este recoman-
dabil ca testele sa fie aplicate pe fiecare persoana supusa
cercetarii dupa ce aceasta a raspuns la chestionarul de evaluare
§i autoevaluare, §i nu inainte;
c. investigarea prin intermediul chestionarului sau a testelor
IIII869534. 47Cum Mediu
11 Inalt a altor persoane detdt cea a subiectului respectiv, fata de care
11
crezi ca itiII este apreciat nivelul de inteligenta de
acesta i§i expriIl)ase opiniile. Pentru a §ti daca parerea subiec-
catre urmatoarele persoane? Scazut
tului in cauza cu privire la nivelul de inteligenta al altor persoa-
ne (tata, manla, prieten, prietena etc.) este corecta, va trebui sa
investigam nivelul de inteligenta al acestor persoane. De ase-
menea, pentru a §ti dadi parerile subiectului cu privire la ce cre-
de el ca gandesc altii despre el sunt adecvate, va trebui sa Ie
adresam acestora urmatoarea intrebare: Ce parere aveti despre
nivelul de inteligenta al fiului dvs. (pentru parinti), al prietenului
vostru (pentru prieteni). Daca dorim sa obtinem infoffilatii §i
71
mai complete putem aplica in intregime chestionarul de evalua-
re ~i autoevaluare ~i pe aceste persoane, evident cu modificarea
intrebarilor 3 ~i 4. Asemenea investigalii au 0 mare semnificalie
in raport cu subiectul cercetat deoarece pun in evidenla capaci-
tatea sa de cunoa~tere a altora, a parerilor acestora despre el.
Dat fiind insa faptul ca realizarea lor integraHi este deosebit de
dificila, pot fi solicitate numai in masura posibilitalilor.
DEMERSURI DIAGNOSTICO-INTERPRETATIVE
Pentru a vedea in ce masura metodologia propusa de noi este
funclionala anl organizat 0 cercetare empirica pe trei grupe de
subiecti: un grup de 35 elevi (clasa a XI-a), un alt grup de 20
studenli (anul 1lI), in fine, un grup de 15 adulli Ontre 45-50
ani). Subiectii erau diferenliali prin varsta, sex, nivel de pregati-
re educalionala, dar ~iprin gradul de dezvoltare al personalitalii:
la adolescenli personalitatea aflandu-se intr-un pronunlat proces
de formare, de definire; la studenli acest proces fiind ceva mai
avansat ~i stabilizat; la adul1i personalitatea fiind bine conturata
(evident, nu ~i definitiv stabilizata). Amintim acest lucru de-
Oarece repartizarea tipurilor de personalitate printre aceste trei
categorii de varsta va fi, probabil, diferita. De exemplu, este mai
plauzibil ca tipul de personalitate unitar ~i armonios dezvoltat
sa fie intalnit in randul adullilor a caror personalitate este deja
formata, decat in cel al adolescenlilor a caror personalitate se
afla in plin proces de inchegare §i stabilizare.
Insu~irile de personalitate pe care Ie-am avut in vedere sunt
urmatoarele: inteligenja, ca una dintre trasaturile cele mai sta-
bile ale personalitalii ce-i confera acesteia suplelea ~i eficienla
adaptarii la mediu; creativitatea, ca dimensiune esenliaIa ~i sin-
tetica a personalitalii care asigura omului saltul decisiv de la
fiinla consumatoare de valori la fiinla creatoare de valori; ca-
pacitatea de memorare, ca insu§ire ce determina identitatea ~i
continuitatea eu-Iui, mi§carea acestuia in toate cele trei dimen-
siuni temporare: trecut, prezent, viitor; capacitatea de atenlie,
ca una dintre starile psihice de vigilenla, incordare, cautare ~i
fixare ce se instituie intr-o condilie facilitatoare a activitatii ac-
tuale a omului. Aceste jnsu~iri exprima, dupa parerea noastra,
72
cele mai importante disponibilitali ~i caracteristici ale fondului
dinamico-energetic, aptitudinal ~i atitudinal al unei persoane. De
exemplu, nivelul de dezvoltare al inteligenlei sau al creativitalii
ne poate furniza informatii cu privire la dinamica activitalii ~i
capacitalilor de adaptare ale individului (fapt ce line de latura
temperamentala), la gradul de productivitate ~i eficienla al per-
sonalitalii (ce este legat de componenta aptitudinala), la modul
in care el este utilizat - pozitiv sau negativ -(ceea ce suge-
reaza implicarea laturii atitudinale). Rapiditatea salt incetineala
memoriei, pastrarii ~i reactualizarii reprezinta nu doar 0 carac-
teristica a memoriei, ci ~i a temperanlentului, la fel cum canti-
tatea (volumul) informaliilor relinute ~i reactualizate este sem-
nificativa pentru productivitatea ~i eficienla personalitalii, deci
pentru latura ei aptitudinala; ca,nd 0 P~!.~9~~,.:?~~~~~,~!~§1,!~~'p,~£:.
'
te prolllisitl!:LiJ!<
faClJt\{,3!£~sta. f~p'~>g~}]!~1!~9I.~:.
!l:l,l..est~.tl.!:L.J:)i:lt,l~1
~;~~~L,~ipIimaincdmaL.ll:u!I!.J~r~g,p[2mllJE§ih2t,l~2.@L_(Q~Si
<?~tac!~!illJ).111."QmJJIlJi.
Pentru determinarea nivelului real al dezvoltarii acestor in-
su~iri anl utilizat diferite teste din arsenalul psihodiagnostic al
psihologiei. Astfel, au fost folosite cfUeva teste nonverbale de
inteligenla (testul Sarton de inteligenla spaliala, adaptat dupa
Eysenck; matricile progresive Raven), teste de creativitate (frag-
mente din testullui Torrance) §i teste obi~nuite de memorie ~i
atenlie. Pentru surprinderea modului de reflectare in con~tiinla
subiectului a gradului de dezvoltare al acestor insu~iri am aplicat
chestionarul descris mai inainte. Cea de-a treia etapa a metodo-
logiei propuse, data fiind dificultatea realizarii ei, anl aplicat-o
pe uh numar restrans.ide persoane, dupa intocmirea profilelor de
personalitate, nivelul de dezvoltare al insu~irilor psihice aparli-
nand persoanelor din anturajul subiectului investigat, ca ~i ima-
ginile acestora despre subiectul in cauza avand 0 mare impor-
tanla pentru inlelegerea mai buna a tipologiei propuse. Precizam
~i faptul ca pentru a surprinde stabilitatea sau instabilitatea in
timp a sistemului de imagini al subiectului, aplicarea chestiona-
rului s-a facut de doua ori (la interval de trei luni de la 0 aplicare
la alta).
73
 releva decit un "eu declarat", un "eu prezentat altora", de obicei,
In interpretarea datelor recoltate am pornit de la 0 serie de
altul decit cel real1O. S-ar putea' ca acest pericol sa apara intr-a-
sugestii prezente in literatura de specialitate. Astfel, H. Rodri-
devar daca tehnica respectiva este aplicata singura. Daca ea este
guez Tome (1972) considera ca "diferenta mare intre diferitele
insotita de 0 serie de alte modalitati de control, "dezavantajul"
imagini de sine formate de acela~;;isubiect constituie un pericol
respectiv dispare sau se converte§te intr-unavantaj fiind capabil
pentru echilibrul intern al personalitatii sale"8. Am presupus ca
sa releve personalitatea autentica a subiectului. Consideriim ca
daca acest lucru este valabil pentru cele doua categorii de ima-
metodologia propusa de noi dispune tocmai de un astfel de
gini avute in vedere de autorul citat (imaginea proprie de sine
avantaj.
§i imaginea sociaUi de sine), el va fi cu atat mai valabil pentru
Datele de cercetare de care dispunem sunt nunieroase. Pen-
cele patru tipuri de imagini descrise de noi. Cu cat diferentele
tru a u§ura insa intelegerea yom simplifica la maximum prezen-
dintre acestea vor fi mai mari §i mai variate in timp, cu atat este
tarea lor grafica. Astfel, in loc de a reda pe aceea§i figura re-
mai probabil ca persoana respectiva sa apartina tipului de per-
zultatele obtinute la toate cele patru dimensiuni ale personalitatii
sonalitate instabil, dedublat sau accentuat. Totodata, consideram
investigate, fapt care ar duce la 0 aglomerare a figurii respecti-
ca daca diferenta mare dintre imagini este un pericol pentru per-
ve, yom reda doar situatia unei singure insu§iri, subintelegfin- ~
sonalitate, asemanarea lor poate fi un mare avantaj pentru echi- du-se ca la celelalte lucrurile se prezinta aproximativ la fel. De
librul sau interior. Aceasta inseamna ca este foarte probabil ca
asemenea, dat fiind faptul ca la a doua prezentare a chestiona-
persoanele la care intalnim concordanta sistemului de imagini rului rezultatele sunt relativ acelea§i, cu exceptia tipului instabil,
sa apartina tipului de personalitate unitar §i armonios dezvoltat.
nu Ie yom indica pe figuri. Vom nota pe ordonata nivelul de
Daca sistemul de imagini al subiectului investigat - analizat dezvoltare al insu§irii de personalitate investigate, iar pe abscisa
cele §ase fatete ale personalitatii. La fatetele PP §i PPro indicam
prin compara~ea iJUaginilor
la personalitatlfreala, cat §iintre de,.friJdifestata,
la ceJ - .este raportat
atunciapoi atat
posibi-
cum se prezinta situatia in cazul fiecarei persoane (tata, mama,
litatile de diagnosticare corecta a tipului de personalitate caruia
prieten, prietenii, sotie, §ef - notati cu majuscule), ca §i cali-
acesta ii apartine cresc simtitor. Tot Tome vorbe§te despre "ne- tatea acestor imagini (corecte sau eronate).
voia de coerenta" a personalitatii9. N-am putea oare presupune Analiza rezultatelor ne-a condus la desprinderea a patru si-
ca din moment ce unii oameni sunt instabili, dedublati sau ac-
tuatii tipice corespunzatoare celor patru tipuri de personalitate
centuati comportamental, exista la ei §i 0 "nevoie" de instabili- evidentiate.
tate, dedublare sau accentuare care, de§i paradoxal, Ie asigura
1. 0 prima situatie 0 constituie aceea in care toate cele §ase
echilibrul intern al personalitatii sau optimismul lor comporta-
fatete ale personalita5ii sunt relativ concordante intre- ele, fapt
mental? In sfflr§it, prin analiza noastra am incercat sa raspun- care ne sugereaza apartenenta subiectilor respectivi la tipul de
dem §i la 0 alta problema, §i anume la temerea pe care unii
personalitate ~mitar~i armonios dezvoltat In figura 1prezentiim
autori 0 manifesta in legatura cu capacitatea chestionarului de profilul unui subiect apartinand acestui tip de personalitate.
a reda imaginea autentica a subiectului despre sine. Se sustine Se poate remarca faptul di subiectul respectiv detine un ni-
ca in cercetarile care folosesc un asemenea instrument apare pe- vel de inteligenta mediu care atat in imaginea despre sine, cat
ricolul ca subiectii investigati sa furnizeze 0 "imagine buna" de- §i in imaginea ideala despre sine apare apreciat aproximativ la
spre sine. R. Perron, de exemplu, considera ca autoportretul nu fel. De asemenea, subiectul declarii ca in situatiile concrete de

8 H. Rodriguez Tome, op. dt., p_ 69. 10 R. Perron, Modtiles d'enfants, Enfants modtiles, Paris, P.D.F., 1971.
9 Ibidem., p. 336.

75
74
 viala se manifesta ca un om dispunand de un nivel mediu de exemplu in interiorul faletei PA, 0 data subiectul crede ca dis-
inteligenla. In ceea ce prive§te imaginea sa despre allii §i ima- pune de un nivel de inteligenla inalt, alta data ca acesta ar fi
ginea de sine proiectata in allii, intiUnim 0 relativa corespon- scazut, el oscileaza deci intre tendinla de supraapreciere §i cea
denla intre parerile sale despre allii §i piirerile altora despre el, de subapreciere, in primul caz fiind yorba despre 0 dilatare a
fapt care evidenliaza capacitatea crescuta de cunoa§tere a celor- imaginii de sine, in cel de al doilea de 0 ingustare (contractare)
lalli §i a parerilor acestora despre sine. Este yorba despre 0 per- a ei. La fel se petreclucrurile §i in interiorul personalitatii ideale
Nivel de inteligenla
Subiect r.c. - student (PI), 0 data subiectul dorind sa dispuna de un inalt nivel de in-
teligenla, alta data de unul mediu. ~i in interiorulPP asistam la
9
Sclizut
acela§i fapt: 0 data ceilalli sunt percepuli intr-un fel, alta data
inalt 285
Mediu 7 41
63 in alt fel);
Nivel de inteligen¥i Subiect D.E. - adolescent

PPro
PP
PM IIII 9
PIPR
FA
Sdizut
lnalt 825
Mediu 7 411
63

PR PA I PI I PM I PP I PPro
Fa1ctclepcrsonalitatii
soana care se manifesta a§a cum este §i este a§a cum se crede
ca este sau cum ar dori sa fie. Totodata, este yorba de un subiect
care dovede§te nu doar 0 buna autocunoa§tere, ci §i 0 capacitate
crescuta de intercunoa§tere. Situalia se prezinta la fel §i la cele- Fa1;etelepersollalitiltii
lalte insu§iri de personalitate, chiar daca ele nu evolueaza in
alta, fntre faletele personalitalii (cea mai flagranta este
acela§i registru. De exemplu, capacitatea de memorare evoluea-
aceea dintre PR, pe de 0 parte, §i PA, PI, PM, pe de alta parte,
za in registru "grad inalt de dezvoltare", in timp ce capacitatea acestea din urma 0 data evoluand intr-unregistru (nivel inalt de
de atenlie, in registrul "grad scazut de dezvoltare". Important
dezvoltare), alta data in alt registru (nivel scazut sau mediu de
este insa nu configuralia acestor falete ale personalitalii in regis-
dezvoltare). Instabilitatea comportamentala a subiectului iese in
tre diferite, ci faptul ca ele sunt concordante unele cu altele,
echilibrate. evidentii §i din faptul ca atunci cand are tendinla de a se sub-
2. 0 a doua situalie tipica descoperita a fost aceea care in- aprecia la unele falete ale personalitiilii, ii supraapreciaza pe
dica configuralia diferita, chiar contradictorie a celor mai mul- aWi, iar atunci cand se supraapreciaza pe sine ii subapreciaza
tor fatete ale personalitalii de la 0 aplicare la alta a chestiona- pe altii. Comportanlentul sau inconstant nu Ie da posibllitatea
rului de evaluare §i autoevaluare, fapt care ne-a condus spre nici celodalli de a-§i forma 0 piirere adecvata despre el, fapt
concluzia ca subieclii respectivi apartin tipului de personalitate evidenliat de schimbarea piirerilor acestora de la 0 aplicare la
instabil. In figura 2 prezentiim profilul de personalitate al unui
alta a chestionarului de evaluare §i autoevaluare.
asemenea subiect. 3. 0 a treia situatie 0 reprezinta cea caracterizata prin mar-
Observam cu u§urinla existenla a doua tipuri de "instabili- cante discrepanle mtre diferitele falete ale personalitalii, fapt care
tali": - una, in interiorul fiecarei falete a personalitalii (de ne-a Iacut sa credem di aceste persoane ar apartine tipului de
77
76

..IiiI
 persanalitate dedublat. Acest tip de persanalitate nu se releva
atat de u§ar ca primele daua, iar redarea lui grafica este §i mai
dificila. Intr-adevar, este greu sa redai discrej>anta dintre interiar
§i exteriar, latent §i manifest, real §i imaginar, esenla §i apa-
renla. Incercam totu§i sa redam in figura 3 un prafil de perso-
nalitate dedublata.
La fel ca §i in cazul precedent, dedublarea se produce atat
in interiarul fiecarei falete a personalitalii, cat §i intre ele. Pentru
primul caz ne-am putea referi la urmatoarea situalie: daca su-
biectul din figura 3 considera ca are un nivel sdizut de inteli-
genla (in condiliile in care acesta este real ridicat), in schimb el
crede ca allii il apreciaza ca avand un nivel de inteligenla inalt
(ceea ce este de altfel adevarat), aceasta s-ar putea datora fap-
tului ca una este imaginea de sine pe care subiectul §i-o atribuie
efectiv §i alta cea pe care el 0 afi§eaza in afara, judecata
(,
facandu-se nu dupa cum se considera individul, ci dupa cum se
altara
lasa el "descoperit", "descifrat". Aici, apare 0 dedublare intre
imaginea de sine proprie §i imaginea de sine afi§ata. Cine va se
poate crede neinteligent, dar, dintr-un motiv sau altul, ii poate
lasa sau face pe allii sa creada ca este inteligent. Pentru cel de
Nivel de inteligenta
PIPR
PMI
PPI
PA
PPro I 9
Mediu
1nalL 285
3cazut 7 41 •
63
Fatetele personalitatii
al doilea caz, tipica este dedublarea dintre personalitatea reala
§i cea autoevaluata, subiectul fiind in mod obiectiv inteligent,
dar crezandu-se neinteligent, probabil fie pentru ca nu se cu-
noa§te suficient, fie pentru ca ii place sa se complaca intr-a si-
tualie pasiva, de neangajare efectiva. Apai, din moment ce el
78
apreciaza exact nivelul de inteligenla al celarlalte persoane, ca
§i parerile pe care acestea Ie au despre el, aceasta insearnna ca
realmente capacitalile sale intt;lectua1e sunt ridicate §i ca ima-
ginea despre sine potrivit careia ar fi neinteligent este cel pulin
suspecta, probabil afi§ata tocmai pentru a masca sau ascunde
adevarata persanalitate. Aici, contradiclia dintre P R §i P A, pe
de a parte, §i PP §i PPro pe de alta parte, este evidenta.
4. 0 a patra situalie a canstituie cea in care una dintre falete-
Ie personalitalii este atat de dezvoltata, exacerbata~.chiar, incat
Ie "acopera" sau Ie anuleaza pe toate celelalte, aceste persaane
apaqinand tipului accentuat. Figura 4 infali§eaza tocmai un ase-
menea profil de personalitate.
Nivel de inleligen\i1
Subiect VL. - adolescenl
Medin .Be
~I
5 Fe 4
Inalt H I liT.Me
Scazut 2
I PR FA PI PM I PP I PPro
Faletele personalitalii
La subiectul din aceasta figura, faleta personalitalii autaeva-
luate (PA) este atat de dezvoltata, hipertrofiata (camparativ cu
cea reala) incat apar doua categorii de efecte: pe de 0 parte,
tendinla de desconsiderare §i ignorare a celorlalli, a caror inte-
ligenta este in bloc §i aproape total devalorizata, pe de alta parte,
credinla subiectului£a ceilalli il apreciaza ca fiind tot atat de
inteligent precum se considera el insu§i, cand, in realitate ace§tia
ii reflecta adecvat nivelul de inteligenla. In acest caz, este varba
despre un subiect "inchipuit" care i§i atribuie calitali pe care nu
Ie are §i pe care nici ceilal1i nu i Ie recunosc. La acest tip de
personalitate. situaliile pot fi mult mai variate. De exemplu, une-
Ie persoane, de§i dispun de insu§iri de personalitate mediu dez-
voltate, cred ca altii a§teapta de la ele sa se comparte ca §i cand
insu§irile respective ar fi inalt dezvaltate, ca atare ele fac efar-
turi deosebite pentru a se camporta in consecinla. In acest caz,
79
 fateta personalitatii proiectate este exacerbat dezvoltata subor-
.donilndu-le §i chiar anulilndu-le pe toate celelalte. Acest fapt nu
este neaparat neg·ativ. Cilnd cineva face eforturi pentru a se
comporta a§a cum se a§teapta altii de a 0 face (parinti, profesori
etc.) poate sa ajunga cu timpulla intrarea in posesie a unor com-
portamente dezirabile. Altfel stau insa lucrurile cilnd fondul unei
persoane este bun §i ea are impresia ca ceilalti a§teapta sa. se
comporte in contradiqie cu nomlele morale. Daca fateta perso-
nalitatii proiectate va fi atat de dezvoltata incat 0 va determina
sa se comporte ca atare, ea va ajunge la destructurarea persona-
litatii sale. Exista apoi persoane la care nu conteaza decat fateta
personalitatii reale, aceasta subordonilndu-le pe toate celelalte.
o asemenea persoana, de regula, nu raspunde la intrebiirile 1,
2, 3 §i 4 dJn chestionarul de evaluare §i autoevaluare sau declara
ca nu 0 intereseaza ce cred altii despre sine, ci numai ceea ce
este ea in realitate. Analiza raspunsurilor la chestionar sau a pro-
filelor de personalitate ne-ar putea releva §i alte variante ale ti-
pului accentual.
De§i in acest studiu nu ne-am propus sa intram in analiza
unor detalii, ci mai mult de a prezenta 0 metodologie de deter-
minare a tipurilor de personalitate, credem ca este util sa anlin-
tim §i reflartizarea tipurilor de personalitate pe grupele de su-
bieqi investigati. 0 asemenea repartizare 0 redam in tabelul 1.
Tabelull
Repartizarea subiectilor pe tipurile de personalitate
Tipuri de personalitate
Categorii Unitar ~i
de subiecti armonios lnstabil Dedublat Accentuat
dezvoltat
2 (5,71 %) 11 (31,4%)
80
Observam ca la eIevii adolescenti predomina tipurile de
personalitate instabile §i accentuate, fapt care ni se pare firesc
deoarece personalitatea adolescentilor este in plin proces de for-
mare, ace§tia aflandu-se intr-o necontenita cautare §i descoperi-
re de sine; pe de alta parte, se §tie ca adolescentii sunt predispu§i
la excese comportamentale, la extravagante. La studenti, balanta
inclina in favoarea tipului de personalitate unitar §i annonios
dezvoltat, fapt ce este in aco:t:dcu tendinta de stabilizare a per-
sonalitatii la aceasta varsta. In sfar§it, la adulti intalnim tipuri
din toate categoriile rara vreo predominanta deosebita, ceea ce
este in consens cu solicitarea multipla §i diversa a acestora in
planul vietii sociale, fapt care §i conduce la diversificarea lor
tipologica. Existenta unei asemenea repartizari pe varste a dife-
ritelor tipuri de personalitate ne intare§te increderea in validita-
tea instrumentului diagnostic propus.
CONSTATARI CONCLUZIVE
1. Metodologia propusa de noi, fiira a fi perfecta, ofera totu§i
suficiente temeiuri in vederea diagnosticarii tipurilor de perso-
nalitate. Analiza comparativa a diferitelor fatete ale personali-
tatii ca §i umlarirea evolutiei lor in timp (prin aplicarea repetata
a chestionarului de evaluare §i autoevaluare) ne-ar putea fumiza
suficiente date pentru conturarea profilului de personalitate al
diferitilor indivizi sau macar pentru stabilirea tendintelor de
baza ale personalitatii. Concordanta, echilibrul, armonizarea in-
terioara a fatetelor personalitatii constituie un argument in fa-
voarea existentei tipului unitar §i armonios dezvoltat, in timp ce
relativa lor independ&mta,neconcordanta, discrepan1a sau exa-
cerbarea.unor laturi devin 'semnificative pentru existen1a tipuri-
lor instabile, dedublate, accentuate:
2. In afara diagnosticiirii tipurilor de personalitate metodo-
logia propusa permite §i recoltarea unor altor infom1a1iipretioa-
se cu privire la 0 serie de alte probleme de interes major, cum
ar fi: rela1iile dintre parin1i §i copii, profesor - elev, sot -
sotie, §ef - subordonat etc. - concretizate in imaginile pe care
§i Ie fac unii in raport cu a11ii,in reciprocitatea sau disjunqia
acestora, in veridicitatea sau falsitatea lor, fapt ce are important a
81
nu doar dintr-o perspectiva psihoindividuala, ci §i din una psi- din structura §i dinamica personalitatii, care sunt realmente esen-
hosociala, inter-relationala. Problemele intercunoa§terii pot fi tiale? Adaugarea in chestionarul de evaluare §i autoevaluare a
larg implicate in astfel de studii. Totodata se ofera posibilitatea unei intrebiiri de tipul "de ce?" (mai ales la intrebiirile 2, 4, 5)
anticiparii evolutiei personalitiitii. Mai sus ne-am referit la evo- ar fi oare suficienta? Deoacamdata nu §tim. Urmeaza ca prin
lutia personalitatii spre insu§irea dezirabilitatii sociale sau spre cercetarile ulterioare' sa elucidam §i acest aspect.
destructurarea ei interioara.
3. Temerea unor cercetatori potrivit careia subiectul ar ma-
nifesta tendinta de a furniza in "autoportret" 0 imagine buna
despre el, s-a dovedit a fi ne1:ntemeiata.Dupa cum am vazut,
aprecierea nivelului de dezvoltare al diferitelor illSu§iri psihice
este extrem de variata, imaginea de sine fiind uneori concor-
danta cu realitatea, alteori hipertrofiata sau subapreciata. Chiar
daca aceasta tendinta s-ar manifesta, ea ar putea fi u§or contra-
caratii prin raportarea la fateta personalitatii reale a subiectului.
4. Metodologia propusa i§i spore§te §ansele de validitate
dacii este aplicata atat pe subiectul avut in vedere, cat §i pe per-
soanele din anturajullui imediat (tata, mama, prieten, prietena
etc.), de asemenea, daca urmiire§te nu un studiu de masa al per-
sonalitatii, ci unul clinic, diferentiat, aprofundat, avand ca
obiectiv investigarea unicitatii fiecarei fiinte umane.
5. Una dintre limitele metodologiei propuse consta in faptul
ca nu permite stabilirea autentica a personalitatii manifestate
(fateta PM). De§i ne-am straduit sa folosim 0 serie de expresii
verbale prin care sa diferentiem fateta PA (imaginea de sine) de
fateta PM (personalitatea manifestata), in primul caz subiectii
trcbuind sa spuna "ce cred despre ... ", iar in al doilea ;,cum se
manifestO., CUlll se comporto. in difcrite situatii concrete", nu cre-
dem ca am reu§it sa obtincm 0 diferentiere categorica mtre aceste
doua planuri distincte (unul de ordin cognitiv, altul propriu-zis
comportamental). De aceea, subliniem necesitatea utilizarii unor
tehnici observative sau chiar experimentale suplimentare pentru
a obtin~ un grad de certitudine mai mare.
6. a alta limita consta in faptul cii metodologia propusa nu
permite surprinderea directa a laturii atitudinal-motivalionale a
personalitatii, care este U§Ofestompata, relevata §i sugerata oa-
recum indirect. Cum am putea sesiza §i aceste aspecte de finele
82
3. Patru etape in evolutia
conceptiilor despre E U
Stabilirea modelului sintetic-integrativ al personalitatii ~i ela-
borarea metodologiei de determinare a tipurilor de personalita-
tel a ridicat in fala noastra 0 noua problema: care este elementul
central, fundamental al personalitiiJii, ciirui fapt se datoreaza
unitatea, instabilitatea, dedublarea ~i accentuarea personalitalii?
In acord cu alli autori am ajuns la concluzia ca "nucleul" per-
sonalitalii il reprezinta Eu-l rara investigarea ciiruia n-am putea
inlelege nici structura, nici rolul personalitalil. De altfel, cu
mulli ani in urma, Allport scria: "Psihologia personalitalii as-
cunde 0 enigma teribila - problema Eu-Iui ... 0
teorie comple-
ta a personalitalii nu poate ignora aceasta problema a naturii
subiective (simlite) a Eului, ci trebuie sa 0 abordeze"2. Para in-
doiala cii 0 asemenea abordare este mai mult dedit necesara,
numai ca in calea realiziirii ei apar 0 multitudine de dificultali.
Unele dintre ele provin din chiar negarea existenlei Eului (prin
considerarea lui ca 0 abstraclie, 0 ipostaza, un principiu spiritual
necontrolat de nici 0 metoda ~tiinlifica - de behaviorism; prin
plasarea lui in inco~tient - de psihanaliza; prin substituirea
lui cuo serie de sisteme impersonale - de neopozitivismul
1 Vezistudiilenoastre:Un model sintetic- integrativ al personalitiijii, "Revistade
psillologie",1987,1,pp.5-16; 0 metodologie pentru determinarea tipurilor de per-
sonalitate",Revista depsihologie",1988,1,pp.31-43.
2 G. W. Allport,Structura ~i dezvoltarea personalitiijii, Bucure~ti, EdituraDidac-
tid! ~iPedagogica,1981,p. 119.
84
structuralist)3. Altele, de fapt cele mai multe, din neconcordanla
terminologiei utilizate: Ego - in latina; Self, !, Me - in en-
gleza; Je, Moi, Soi - in franceza; Eu, Mine, Sine, Sinea - in
romana). Unii autori prefera sa diferenlieze Self-ul de Egou,
allii folosesc un temlen in locul celuilalt4. Eul este insolit de
diverse adjective care, pe langa preciziiri ~i diferenlieri, introduc
~i distorsiuni. Anderson prefera conceptul de Eu imperial,
Greenwald pe cel de Eit totalitar, iar polonezul Josef Kozielec-
ki, nemullumit de ambele, propune un al treilea, Edl hubristic5.
Shapiro apreciaza ca este necesar sa luiim in considerare nu doar
Eul, ci ~i sub-Eul (in special cel format in copiliirie)6. In sfir~it,
Allport propune inlocuirea termenului de Eu (care cuprinde doar
aspectele particulare ale acestuia) cu cel de proprium, concept
integrator ~i mult mai cuprinzator decat primuF. Traducerea
unei lucriiri dintr-o limba in alta introduce noi dificultiili. Selful
lui James devine in traducerea franceza Ie Moi, in timp ce Selful
lui Mead devine le Sol. Nici diclionarele nu ne ajuta prea mult.
Din unele termenul de Eulipse~te, iar in cele in care este pre-
zent se da doar accepliunea psihanalitica8. Chiar 0 serie de lu-
criiri care trateaza problematica Eu-Iui se refera in exclusivitate
la perspectiva psihanalitica9. Toate aceste imprejuriiri introduc
dificultali, bareaza sau bruiaza abordarea ~tiinlifica a Eu-Iul. ~i
totu~i aceasta trebuie intreprinsa. Dupa parerea noastra, liimuri-
rea ei s-ar putea obline prin doua tipuri de demersuri investiga-
3 H. Ey, Con~tiinja, Bucure~ti,Editura ~tiintifica ~i Encic1opedica,1983,
pp.257-258.
4 M. Sherif,Self concept, fn: lntemational Encyclopedia of tht!;Social Sciences,
1968,vol. 14,NewYork,Mij,cMillan CompanyandFreePress,pp. 151-152.
5 J. Kozie1ecki, The Hubristic Self: A Decision Theory Aproach, Abstracts. Euro-
peanAssociationof ExperimentalSocialPsychology,vnth GeneralMeeting,Varna
- May19-23,1987,p. 50.
6 S.B.Shapiro,Moi-meme en tant qu'instrument, in: J.T.F.Bugenta1 (ed.),Psy-
chologie et liberation de I 'homme, Verviers,Marabout,Gerard,1973,pp. 301-308.
7 G. W. Allport,op. cit., pp. 120-135.
8 Vezi: H. Pieron, Vocabulaire de lapsychologie, Paris, P.D.F., 1957,p. 226;
N. Sillamy,Dictionnairede lapsychologie, Paris,LibrairieLarousse,1967,pp. 51;
108,183-184;291.
9 De exemp1u: J. Delay,P. Pichot,Abrege de psychologie, Paris,Masson,1964,
pp. 109;308;327;366;418;429;J. Bergeret(red.),Psychologie pathologique, Paris,
Masson,1982etc.
85
tive: unul istoric, vizand schitarea principalelor achizitii, cat §i
a progreselor §tiintifice realizate de-a lungul timpului; altul pro-
blematizat, constand in analiza aspectelor controversate ale Eu-
lui in vederea deceliirii unor puncte de vedere (relativ) unitare.
In acest studiu ne propunem sa intreprindem abordarea istorica
a Eului. Dupa cate ne dam seama, conceptiile despre Eu au par-
curs in evolutia lor patru etape: 1. psihofilosofica (pana la 1900);
2. psihanalitica §i interactionista (intre 1900-1940); 3. "autono-
mista" §i psihoumanista (intre 1940-1980); 4. psihosodala (din
1980 pana in zilele noastre). Evident, este yorba de punctele
nodale ale acestei evolutii care au reu§it sa atraga spre ele sau
sa-§i subordoneze 0 multitudine de conceptii elaborate de-a lun-
gul istoriei.
Prima etapa (pana la 1900) caracterizam mai degraba prin
practicarea unei psihologii filosofice decat a uneia pozitive este
dominata in Europa de numele §i lucriirile lui Bergson, iar in
America de cele ale lui James, ambii interpretand Eul prin pris-
ma stiirilor de COll§tiinta§i a partilor lui constitutive.
Bergson, in Eseu asupra faptelor imediate de con$tiinft'i,
pornind de la premisa existentei a doua forme de multiplidtate
a stiirilor de con§tiinta (numerica §i calitativa), a doua aprederi
distincte ale duratei (omogena, dar §i cu momente heterogene),
a doua aspecte ale vietii cOll§tiente (unul cu elemente bi1le de-
finite, altul in care succesiunea implica fuziune §i organizare),
considera ca acestea din urma constituie eul fundamental, eul
profund, care nu are nid un raport cu cantitatea, starile de con-
§tiinta din care este compus fiind calitati pure, forme interne
indistincte. Cum insa omul traie§te in sodetate, actioneaza, folo-
se§te limbajul, aceste stari de con§tiinta se multiplica, se trans-
forma in lucruri sau in obiecte, deta§andu-se in felul acesta atilt
unele de altele, cat §i de noi in§ine §i formand treptat un eu
secund a carui ~xistenta are momente diferite §i se exprima in
cuvinte. Acesta este eul social, "refractat §i subdivizat, raportat
la exigentele vietii sodale ... umbra Eului fundamental proiec-
tata in spatiul omogen"10. De§i prin aceasta afirmatie s-ar parea
10 H. Bergson, Essai sur les donnees immediates de La conscience,
Alcan, 1926,pp. 97,178.
86
ca Bergson introduce fortat multiplidtatea numerica pe care ini-
tial 0 respinsese, el atrage atentia ca in fapt este yorba de unul
§i acela§i Eu care "trece insa in revista stari distincte §i care
fixandu-§i in continuare atentia asupra lor, va face ca ele sa se
dizolve unele in altele, a§a cum se tope§te un fulg de nea in
contactul prelungit cu mana"ll. Si mai departe el scria: "Nu anl
nid un interes de a introduce confuzia acolo unde ordinea este
lege, de a tulbura acest aranjament ingenios de fapte §i de a
vorbi de un "imperiu intr-un imperiu". 0 viata inte'tioara cu mo-
mente distincte, cu stiiri net caracterizate, raspunde mai bine
exigentelor vietii sociale"12. Aceasta, evident, pentru ca starile
interne pot fi denumite, exteriorizate §i obiectivate, antrenate in
curentul vietH sodale. Dat fiind faptul ca mare parte din timp
noi traim exterior noua in§ine, mai mult in spatiu decat in timp, ,
mai mult pentru lumea exterioara dedit pentru cea interioara, .
perceperea propriului nostru Eu (este yorba despre Eul funda-
mental) devine extrem de dificila, acesta fiind perceput ca ,,0
fantoma decolorata", deci ca Eu social. Distinctia dintre cele
doua "tipuri" de Euri va fi productiva sub raport §tiintific ea
fiind preluam mai tarziu §i de alti cercetatori.
William James, in lucrarea sa fundamentala, Principii de
psihologie (1890), face pentru prima data distinctia dintre Eu ca
obiect al cunoa$terii §i Eu ca subiect al cunoa§terii, deci intre
cel ce este cunoscut §i cel care cunoa§te, introducand, totodata,
o viziune complexa in interpretarea Eului care este analizat in
termeni de piirti constitutive, ca suma totala nu doar a ceea ce
individul considera despre sine (despre corpul sau sau despre
trasaturile §i abilitatile sale spirituale), ci §i despre fanlilia, prie-
tenii, activitatile sale. "In sensul cel mai larg - scria el - cu-
vantul Eu desenmeaza tot ceea ce un om recunoa§te ca fiind al
sau, nu numai corpul §i facultatile psihice, d §i imbracamintea,
familia, prietenii, operele de arta, toate aceste obiecte dandu-i
acelea§i emotii"13. Ca atare, Eul este analizat dupa urmatoarea
schema: elementele sale integrante (Eul material; Eul social; Eul
11 Ibidem, p. 105.
Paris, Felix 12 Ibidem, p. 105.
13 W. James, Precis de Psycho logie, Paris, Marcel Riviere, Editeur, 1929,p. 228.
87
 spiritual); sentimentele §i emoliile provocate de Eu sau con§tiin-
la valorii sale (mullumire, nemullumire, orgoliu, suficienla, va-
nitate, amor propriu, modestie, umilinla etc.); actele prin care
Eul tinde sa se afirme §i sa se apere (instinctele de conservare,
de expansiune, apiirare etc.). Prin raportarea Eului §i la alte ele-
mente dedit cele corporale §i spirituale, ca §i prin viziunea sa
complexa asupra structurii acestuia, Jan1es a anticipat §i facili-
tat, totodata, alte concepte ce vor fi introduse mai tarziu in psi::
hologie (conceptul de "grup de referinlii", elaborat de Sherif;
conceptul de "proprium" propus de Allport).
A doua etapa (intre 1900-1940), psihanalitica §i intera~lio-
nista, este sustinuta in Europa de Sigmund Freud §i continuatorii
sai, iar in America de George Herbert Mead, care au elaborat
conceplii contradictorii §i totu§i complementare dintr-un anumit
punct de vedere.
Dat fiind faptul ca opera §i cooceptia lui Freud sunt indeob-
§te cunoscute, nu yom starui in amiinunt asupra lor. La Freudl4,
Eul apare prin diferenlierea Sinelui in contact cu realitatea ex-
terna, el este un fel de excrescenla a Sinelui. Atat sub raport
structural, cat §i funqional, Eul este 0 veriga intermediara intre
Sine §i realitatea exterioara: pe de 0 parte, Eulline sub control
tendin1ele instinctive, brutale ale Sinelui; pe de alta parte, ob-
serva lumea exterioara I;)icauta cele mai propice ocazii de satis-
facere a tendinlelor incon§tiente. Eul este, al;)adar, subordonat in
totalitate Id-ului §i realitalii externe. In loc sa Ie domine, este
dominat; in loc sa Ie controleze, este control at. EI indepline§te
ordinele imperative §i impulsive ale Id-ului cautand supape ac-
ceptabile de satisfacere 'a lor injsau prin tealitatea externa. Aflat
intre Id I;)irealitatea externa el este strivit de ambele. Rolul pre-
car al Eului in raport cu cele doua instanle este sesizat de insu§i
Freud care, in lucrarea Inhibilie, simptome ~i angoasa (1926),
arata ca Eul ,,face pe mortul" pentru a nu intra in conflict cu
Sinele sau cu Supra-Eul. ~i totu§i, in ultima sa lucrare (Abriss
der Psychoanalyse, 1938) Freud considera ca una dintre func-
14 S, Freud, Introducere In psihanaliza. Prelegeri de psihanaliza.
vierii cotidiene, Bucure§ti, Editura Didacticii §i Pedagogica, 1980.
88.
liile esenliale ale Eului este cea de a elibera omul din constran-
gerile incoll§tientului. "Eul trebuie sa expulzeze Sinele" sau
"Acolo unde se afla Sinele, el trebuie facut sa devina Eu" -
proclama Freud inlelegand, in cele din urma, ca sensul existen-
lei umane sta tocmai in autoconstructia Eului, a ciirui menire
e;ste de a aboli §i depa§i incon§tientul. Din pacate, a§a dupa cum
constata Ey, "aceasta necesitate a ramas in opera sa litera moar-
Hi"15.
In ceea ce prive§te evolulia concepliilor despre Ell in aceasta
perioada pe continentul american, lucrurile nu sunt atat de sim-
ple cum par la prima vedere. Muzafer Sherif, la care ne-am mai
referit, aprecia ca au existat ani de relativa neutilizare §i lipsa
de respect fala de conceptul de Eu, care se inscriu exact intre
limitele pe care Ie avem in vedere. Or, dad am lua in conside-
rare numai contribulia lui G. H. Mead la cercetarea problema-
ticii Eului (intr-o lucrare mai restransa, The Social Self (1913)
§i mai ales intr-una mai ampla, celebra Mind, Sefl, and Society
(1934)) §i ar fi suficient pentru intreaga perioada. Este de mirare
faptul ca Sherif trece cu atata ul;)urinla peste contribulia magis-
trala a lui Mead la studierea problematicii Eului, cu atat mai
mult cu cat acesta inaugura 0 noua perspectiva de abordare a
Eului, §i anume pe cea interactionista. Nemultumit de behavio-
rismul naturalist §i mecanidst al lui Watson I;)i fructificand 0
idee mai veche a lui Baldwin ("Eul §i alter-eul se nasc impre-
una"), Mead ca reprezentant al behaviorismului social s-a orien-
tat spre analiza unor fenomene psihice (conl;)tiinla, spiritul, Eul),
interpretate nu ca substante, ci ca functii psihice ce se nasc in
procesele sociale, in asumarea §i jucarea rolurilor, in comunica-
rea interpersonala §i de grup. Dupa piirerea noastrii, contribuliile
majore aduse de Mead in studiul Eului se drcumscriu urmatoa-
rei problematici:
- suslinerea cu tiirie a originii sociale a Eului (el nu exista
de la na§tere, ci se constituie progresiv in experienla §i activi-
tatile sodale, nefiind altceva decat altul internalizat, iar expe-
rienla sociala, rezultatul asumiirii §i j-uciirii rolurilor, ca procese
Psihopatologia
15 H. Ey, op. cit., p. 277.
89
integrate in viata sociala). Eul se na~te ca urmare a "reciproci-
tatii perspectivelor" dintre Eu ~i Altul, dintre Eu ~i Mine, dintre
Eu ~i Altul generalizat, adica societatea. Gmul sesizeaza, preia
~i interiorizeaza din societate, in urma asumiirii ~i jucarii roluri-
lor, experientele, atitudinile ~i simbolurile semnificative ale altora,
ale gr.upurilor sociale in care traie~te transformandu-Ie, astfel,
in experiente ~i atitudini proprii. "Structura Eului unei persoane
reflecta modelul general de comportament al grupului social ca-
ruia iridividul ii apartine"16, scria Mead. Prin aceasta, autorul
american a eliberat psihologia de "individualism", a amplasat in
locul con~tiintei inehise, orientata exclusiv spre sine insa~i, con-
~tiinta desehisa, orientata spre altii, spre experienta lor sociala;
- precizarea mecanismelor psihologice prin care se con-
struie§te Eul, mai important fiind eel al comunicarii. Cu ajutorul
ei, realizata prin gesturi simboliee transformate in limbaj, indi-
vidul intra in relatie nu numai eu altii sau cu societatea, ci ~i eu
sine insu~i. in felul acesta se preia, se interiorizeaza experienta
sociala ~i atitudinile altuia generalizat, formandu-se Eu!' in vir-
tutea comunicarii realizata eu altii, omul devine con~tient de el
insu~i, constituindu-se ca obiect pentru sine, deci ca Eu. in eon-
~tientizarea de sine, locul central 11 ocupa gandirea, proeesele
inteleetual-cognitive. Prin formularea acestei idei, Mead se di-
ferentiaza de Janles ~i Cooley care consider au ca fundanlentul
Eului se afla in experienta afectiva, in sentimentul de sine.
"Esenta Eului, arata Mead, este de ordin cognitiv, ea rezida in
conversatia prin gesturi interiorizate care constituie gandirea"17.
De~i sublinierea rolului comuniciirii ca instrument in formarea
Eului, a gandirii, a actiunii reflexive ca fundament al Eului re-
prezinta un ca~tig important, nu trebuie sa pierdem din vedere
faptul ca neglijarea aspectelor motivationale de personalitate nu
este in masura sa ofere 0 imagine completa asupra Eului. Re-
ducerea actiunii sociale la comunicare ~i a comuniciirii la lim-
baj, identificarea simbolurilor cu toate "expresiile" conduce,
dupa cum remarca Gurvitch, spre rationalism, fapt confirmat,
16 George Herbert Mead, L'esprit, Ie soi et la sociiti, Paris, P.U.F.,
17 Ibidem, p. 147.
90
de altfel, de conceptia lui Mead asupra "altuia generalizat" care
pierde din vedere diferentele sociale dintre oameni ~i prefigu-
reaza identificarea soc\etatii cu 0 ratiune universalal8;
_ conturarea proprietaJilor Eului: de a fi obiect pentru el
insu~i, fapt care II diferentiaza de alte obiecte ~i corpuri; de a fi
.relational, in sensul ca nu exista dedit in relatie cu ceilalti mem-
bri ai grupului cu care intra in interactiune; de a fi un ansamblu
de atitudini sociale preluate de la ceilalti membri ai societatii;
de a fi unic, chiar daca interiorizeaza experienta conl'unitatii care
este aceea~i pentru toti - el nu este incompatibil de a avea pro-
pria sa individualitate, modelul sau unic - aratii Mead - de-
oarece fiecare Eu reflecta un aspect, 0 latura din realitate, ce
pot fi diferite de cele reflectate de un alt individ.1n fapt, fiecare
Eu reflecta din punctul sau de vedere unie. A~adar, originea so-
ciala, constitutia ~i structura comuna a Eului nu exclud variatiile
~i diferentele, nu interzice individualitatea distincta a fieciirui
Eu, dimpotriva, 0 presupun; in sfar~it, proprietatea de a fi 0 for-
ma de adaptare care se "atinge" nu doar pe sine, ci ~i ambianta
sociala care 11 ajuta sa se organizeze. Tot acest ansm,nblu de pro-
prietati este in masura de a preciza mai bine atat natura, cat ~i
specificul Eului in raport cu alte formatiuni psihiee;
_ operarea distincliei dintre Mine, Eu, Sine. Minele este
fiinta biologica a omului, ansamblul de atitudini bine organizat
~i structurat in individ ca Uffilare a contactelor lui interpersona-
Ie, deci atitudinile altora pe care ni Ie asumiim noi in~ine. Eul
este reactia organismului (a Minelui) la atitudinile altora. Mine-
Ie este un personaj conventional care existii intotdeauna ~i per-
mite individului sa intre in experienta ahora; Eul este 0 forma
de adaptare a Minelui la solicitiirile sociale, prin care se aduc
modificiiri atat Minelui, cat ~i societatii. Reactia Eului poate fi
comuna, obi~nuita, conformista, dar ~i noua, deosebita, novatoa-
re in raport cu cele de pana atunci; primele exi~ta in experienta
sociala a individului, celelalte nu; unele conserva existenta indi-
vidului, altele 0 schimba, 0 modifica. Eul poate "dispune", a~a-
dar, de Mine, insa nu la intamplare. "Exista, scria Mead, un con-
1963,p. 139.
18 Georges Gurvitch, in: G. H. Mead, op. cit., pp. IX-X.
91
II
Ii
trol social care stabile§te limitele, fixeaza conditiile care ii permit
Eului sa utilizeze sau sa dispuna de Mine ca mijloc d~ realizare
a scopurilor comune"19. Cand actiunile Eului scapa de sub con-
trolul social se ajunge la degradarea Eului. Minele ~i Eul sunt
aspecte distincte, lnsa corelative. Am putea spune ca Minele este
structura care se exprima in Eu, iar Eul, expresia structurii. Cele
doua concepte sunt foarte apropiate de ceea ce in psihologia so-
ciala denumim statut ~i roI. Minele ~i Eul constituie impreuna
Sinele, adica personalitatea individului. Rolul activ revine insa
Eului care, a~a cum aratam, duce la schimbarea concomitenta a
Sinelui ~i a Mediului social, dar ~i la degradarea acestora;
- introducerea conceptului de Eu total. Pentru a determina
o asemenea realitate Mead vorbe~te de existenta unui Eu unifi-
cator sau Eu complet, compus dintr-o serie de patti sau fatete
elementare, din Euri elementare. Un asemenea Eu total se defi-
ne§te in raport cu comunitatea din care face parte individul, cu
situatia in care el se gas~te, cu ansamblul relatiilor pe care Ie
intretine ~i Ie traverseaza. Daca procesele sodale sunt unitare,
atunci ~i Eul va fi unitar; daca, dimpottiva, procesele sociale
sunt dezorganizate, disociate, atunci ~i Eul va fi disociat, dedu-
blat. Structura Eului reflecta, a~adar, structura societatii, a gru-
pului. Mai mult decat atat, chiar modul de exteriorizare at Eului
va fi determinat de specificul proceselor sociale. De regula, se
exprima acea fateta a Eului care este necesara, corespondent a
tipului de relatii sodale in care este implicat individuI. "Exista
o mare diversitate de Euri corespondente diferitelor relatii so-
dale"2o, scria Mead. Cfind unitatea Eului complet se distruge,
cfind Eul se disodaza sau se dedubleaza in Euri elementare, da-
torita disolutiei proceselor sociale, atund yom asista la degra-
darea personalitatii.
Am stiiruit mai mult asupra contributiei lui Mead deoarece
ea reprezinta momentul de varf nu numai in raport cu proble-
matica Eului, d chiar cu intreaga psihologie de pfina atund ~i
cu cea care va urma. Intr-adevar, conceptia lui Mead nu este
19 G. H. Mead, op. cit., p. 179.
20 Ibidem, p. 121.
92
doar noua ~i pertinenta sub raport ~tiintific, mai ales prin orien-
tarea ei spre social, dar ~i deschizatoare de noi piste investiga-
tive ce se vor dovedi productive peste ani21.
A treia etapa Ontre 1940-1980), pe care am ntlln1t-o "auto-
nomista" ~i psihoumanista, este reprezentatii de ceea ce s-a nu-
mit "psihologia Eului" (ego psychology) ~i "psihologiaumanista".
Continuatorii lui Freud, nemultumiti de faptul cii aeesta i~i
concentrase atentia aproape in exclusivita.te asupra Sinelui, a
pulsiunilor inco~tiente, ramanfind· prizonierul inc'0~tientului,
~i, mai ales nesatisfacuti de totala dominare ~i subordonare a
Eului de Sine sau de realitatea· externa, deplaseaza eentrul de
greutate tocmai pe analiza Eului, considerat ca fiind esential in
structura personalitatii. Dat fiind faptul cii se postuleaza auto-
nomia Eului atat in raport cu celelalte structuri de personalitate,
cat ~i in raport cu realitatea, psihologia practicata de ei a fost
denumitii psihologia Eului (ego psychology). Printre fondatorii
acestei orientiiri ar putea fi considerati H. Hartman, R. M. Loe-
wenstein ~i E. Kris, iar printre sustiniitorii ei: D. Rappaport, G.
Klein, B. Gill, R. R. Holt, R. White. Punctul de pornire al "psi-
hologiei Eului" 11reprezinta articolullui H. Hartman Psihologia
Eului §i problema adaptarii, publicat in 1939, imediat dupa
moartea lui Freud22. De~i in interiorul acestei orientiiri exista
numeroase variante, pozitia lor generala este aceea~i. In esenta
este yorba despre considerarea Eului ca dispunand de 0 inde-
pendenta, de 0 autonomie in raport cu celelalte formatiuni ale
personalitatii, dar ~i cu mediul inconjurator. Eul este autonom
atat prin originea, cat ~i prin functionarea sa, adica prin felul in
care i~iutilizeaza sursele de energie de care dispune. Cat pri-
ve~te originea Eului,,acesta este inniiscut, ca ~i Sinele, dar se va
diferentia treptat de eI. Astfel, daea intr-o stare initiala aparatele
21 in perioada pe care 0 analizam, in Romania, aparea in 1927lucrarea lui
C. Radulescu-Motru, Personalismul energetic, ce continea idei originale cu privire la
Eu §i personalitate. Dat fiind faptul ca ea nu promova nici 0 conceptie psihanalitidi,
nici una interactionista, ci era mai degrabii reflexul intarziat (la noi) al perioadei ante-
rioare, nu ne vom opri acum asupra ei, ci ii vom fructifica ideile intr-un alt context.
22 Vezi M. Reuchlin, Psycho logie, Paris, P.U.P., 1977, p. 306;E. Promm, Texte
alese, Bucure§ti, Editura Politica, 1983,pp. 418-428;Catherine B. Clement,
P. Bruno, L. Seve, Pentru 0 critica marxista a teor.iei psihanalitice, Bucure§ti, Editu-
ra Didacticii §i Pedagogicii, 1975, pp. 81-87.
93
 specifice Sinelui (pulsiunile) exista amestecate cu cele specifice
Eului (capacitatea de a percepe, inviita, memoriza, gandi, actio-
na), mai tarziu, ca Uffilare a formarii unor aparate achizitionate
(deprinderi, mecanisme de aparare etc.), Eul i§i va capata 0 tot
mai mare autonomie. Daca in prima faza, este prezenta 0 "au-
tonomie primara" a Eului, in cea de-a doua, putem vorbi despre
o "autonomie secundara" ce permite organismului adaptarea
rationala la mediul inconjuriitor. Funqia esentialii a Eului este,
a§adar, cea de adaptare. Accentul pus pe adaptare deriva din
conceptia mai general a a acestei orientari potrivit careia psiha-
naliza nu este altceva decat 0 psihologie generala, ca atare ea
trebuie sii-§i puna inprimul rand problema adaptiirii. Cat pri-
ve§te planul functional al Eului, autonomia acestuia apare din
faptul ca el i§i utilizeaza energia, de care dispune de la na§tere
§i pe care 0 pastreaza in propriile sale structuri sau intr-un re-
zervor de "libidou neutralizat", cu scopuri independente de ori-
ginile sexuale §i agresive, dat fiind faptul cii aceste scopuri nu
presupun cu necesitate 0 reducere a tensiunii. De altfel, Hartman
vorbe§te de existenta unei "sfere fara conflicte a Eului". Psiho-
logii Eului nu pun accent in dezvoltarea acestuia pe tensiuni,
conflicte, opozitii, ci pe existenta unui continuum ierarhic de
forte §i structuri prezente la toate nivelurile ierarhice. In felul
acesta dialectica lui Freud este inlaturatii §i inlocuita cu cre§te-
rea organica in interiorul unei structuri ierarhice. Dadi la Freud
fortele irationale determinau vointa §i limitau funqionarea Eu-
lui, la noua orierttare, vointa §i energia libidinalii "desexuali-
zatii" alimenteaza Eul pentru ca acesta sa poatii functiona nor-
mal.Prin capacitatea sa de selectivitate in raport cu solicitarile
mediului (care nu este neapiirat orientat spre reducerea tensiu-
nii) Eul i§i dobande§te autonomia §i falii de acesta. Unii autori
(P. A. Bertocci §i mai ales J. MacMurray) merg §i mai departe
cu autonomia Eului considerandu-l ca 0 forta central a in cadrul
personalitiitii, ca un fel de entitate care cunoa§te, dore§te, se
striiduie, vrea. MacMurray, de exemplu, in cartea sa, The Self
as agent (1957), ajunge la concluzia cii Eul este centrul energiei
personale. Pe buna dreptate, Allport arata ca "dacii admitem Eul
ca 0 forta separatii care cunoa§te, vrea, dore§te suntem in pericol
de a crea 0 personalitate in cadrul personalitatii. .. de a postula
94
"un omulet in piept" care trage sflorile"23. De aceea, probabil
cii nu considerarea Eului ca "un factor intern care conduce din
umbra" reprezinta solutionarea complicatelor probleme psiholo-
gice ale individului, ci integrarea lui in structurile pers(;malitatii.
Contributii importante §i mult mai echilibrate la problematica
Eului aduce §i Erik Erikson care introduce conceptele de ego
identity §i ego qualities, primul punand accent pe identitatea de
sine (mai ales a adolescentilor), celalalt pe calitatile ce-i permit
omului sa se opuna §i sa triumfe asupra hazarduliyi, sa depa-
§easca crize1e sociale §i sa-§i dezvolte personalitatea24.
De§i "psihologia Eului" a devenit, dupa cum constata Erich
Fromm, "cea mai influentii §i mai prestigioasa in interiorul mi§-
carii psihanalitice"25, observam ca ea nu-§i propune depii§irea
psihanalizei, ci doar completarea §i revizuirea ei. Mai mult decat
atat, nu este yorba de 0 revizuire de fond, dialecticii, cum 0 de- '
nume§te Fromm, ci de una ortodoxa, adica a spiritului sau, §i
nu a conceptelor. "Ortodoxia conserva invataturile in forma lor
originala, Ie apara de critici §i de polemici, dar Ie "reinterprete-
aza", pune accentul pe lucruri diferite sau opereaza adaugiri pe
care pretinde a Ie fi gasit deja in cuvintele maestrului "26. revi- 0
zuire severa a sistemului freudian, 0 scoatere din "criza a psi-
hanalizei" ar fi constat tocmai in coborarea adanca in structurile
incon§tientului, in sondarea fenomenelor patologice pe care Ie
produce societatea tehnologicii cibernetizatii, care au luat locul
impulsurilor sexuale de care vorbea Freud. Conformismul "psi-
hologiei Eului" i-a determinat pe unii anali§ti s-o taxeze ca re-
prezentflnd "un regres in raport cu esenta psihanalizei" (E. Fromm)
sau ca 0 "etapa sterilizantii §i regresiva" (S. Nacht). A§a stau
lucrurile daca "psihqlogia Eului" este raportata la psihanaliza;
daca 0 raportam insa la problematica general a a Eului trebuie
sa retinem §i sa apreciem eforturile facute pe directia surprin-
derii unitatii, coerentei §i continuitatil Eului, ca §i pe cea a su-
blinierii functii10r adaptative ale acestuia.
23 G. W. Allport, op. cit., pp. 138, 146.
24 Vezi: L. A. Hjelle, D. J. Ziegler, Personality. Theories: Basic assumptions,
Research, and Applications, New York, McGraw-Hill Book Company, 1976, cap. 3.
25 E. Fromm, op. cit., p. 418.
26 Ibidem, 424.
95
 Prin jurul anilor '50, '60 incepe sa se contureze §i sa intre
pe scena confruntarilor §tiintifice 0 rtoua orientare psihologica,
§i anume "psihologia umanista", considerata chiar de catre fon-
datorul ei (A. H. Maslow) ca reprezentaud cea de-a "treia foqa
inpsihologie", alaturi de psihanaliza §i behaviorism. Daca pima
acum Eul fusese negat sub diferite forme (de behaviorism §i psi-
hanaliza) sau hipertroflat (de "psihologia Eului"), de data aceas-
ta se incearca redimensionarea locului §i rolului lui in structura
personalitatii. Daca paua acum se pusese un accent excesiv pe
Eul angoasat, nevropat, psihopat, de data aceasta este luat in
considerare Eul omului normal, al unui om ce este membrul
unei anumite societati, ce traie§te in diverse tipuri de grupuri
sodale, ce este implicat §i nevoit sa faca fata unei multitudini
de relatii sociale. In sfilr§it, daca pana nu de mult Eul era inter-
pretat dintr-o perspectiva predominant teoretica, de data aceasta
pe prim plan trec preocuparile de ameliorare a existentei Eului
intr-o lume hipertehnicizata §i cu numeroase ptobleme sodale,
politice, economice, demografice §i mai ales umane. Dat fiind
faptul ca in alte studii am analizat pe larg contributiile §i limitele
"psihologiei umaniste", nu vom mai starui aici in amanunt asu-
pra lor. In ceea ce prive§te Eul, in esenta, este vorba de accentul
pus pe eforturile ce trebuie depuse (individual §i social) pentru
a se ajunge laforme superioare de Euri, implicit de personalitati
sau modalitati existentiale. Se vorbe§te astfel despre Eul auto-
actualizat (Maslow), ded despre Eul care ajunge la realizarea
de sine, faza in care el traie§te 0 "experienta de varf", adica
viata omului este dominata de valoarea perfectiunii, succesului,
implinirii, calmului, satisfactiei, lini§tii interioare, pe de 0 parte,
§i lipsita de team;!, de anxietate, frustrari §i insatisfactii, pe de
alta parte, de asemenea, despn. Eul autentic (Rogers), adica de-
spre Eul a§a cum este in realitate, netrucat, nemascat saudisi-
mulat. Atingerea stadiului de Eu autoactualizat sau de Eu au-
tentic ~u se poate obtine insa in arice fel de societate, iata de
ce sustinatorii psihologiei umaniste au fost nevoiti sa lege con-
ceptul de Eu de conceptul de societate, considetaud ca numai
intr-o societate Eu-psihica s-ar putea ajunge la 0 deplina reali-
zare a personalitatii umane. Nu trebuie trecute cu vederea nici
96
unele contributii metodologice aduse de psihologii umani§ti in
studiul Eului.· Rogers preia Q technique, introdusa de W. Ste-
phensen (1953) pentru studierea Eului individual, 0 adapteaza
necesitap,lor terapeutice sub fOffi1a a ceea ce el nume§te Q Sort §i
masoara diferentele dintre perceperea Eului real §i Eul ideaI27;
H. A. Otto (1963) introduce §i folose§te tehnica intitulata "ex-
perienta Minerva" sau recuperarea cOll§tienta a experientei pozi-
tive28; R. W. Coan (1974) trece in revista 0 multi~udine de in-
strumente folosite in investigarea unor caracteristici a ceea ce
el nume§te "personalitatea optimala" (printre care §i tehnica
"Cine sunt Eu?")29.
De§i psihologia umanista i§i are scaderile ei, nu trebuie sa
trecem peste eforturile depuse in vederea surprinderii caracteru-
lui unitar al fiintei umane §i a nevoii realizarii de sine - idei
ce devin un laitmotiv al psihologiei contemporane30.
A patra etapa (incepaud cu 1980 paua in prezent), psihoso-
ciala, se caracterizeaza printr-o expansiune extraordinara a pro-
blematicii Eului in perimetrul preocuparilor §tiintifice. Faptul
cel mai spe?taculos 11 reprezinta insa redescoperirea Eului de
catre psihologia sociala. De la Mead, fondatorul conceptiei in-
teractioniste asupra Eului, psihologia sociala nu s-a mai oprit
dedt cu totul accidental asupra acestuia. Incepand insa cu anii
'80 0 avalan§a de lucrari i§i face resimlita prezenta nu doar in
psihologia sociala generala, ci §i in cea experimentala. In 1980
D. M. Wegner §i R. R. Walacher editeaza 0 importanta lucrare
asupra Eului in psihologia sociala; in 1985 Ph. Shaven editeaza
o alta cu titlul Eul, situafiile §i comportamentul social, care tra-
27 L. A. Hjelle, D. J. Ziegler, op. cit., pp. 315-317.
28 H. A. Otto, Experience Minerve: premier compte reMu, in: J ,T.F. Bugental, op.
eit., pp. 155-163.
29 R. W. Coan, The Optimal Personality, New York, Columbia University Press,
1974,pp.140-144,
30 In aceastii perioadii, in psihologia romaneasca, Eul nu este abordat distinct, ci
integrat unor altor probleme mai generale. Astfel, el se regase~te in problematica cu-
noa~terii de sine, in cea a devenirii persoanei sau in cea a frustraliei. Vezi. V. Pavelcu,
[nvitaIie la eunoa§tere de sine, Bucur~ti, Editura 1}tiinlifica, 1970; E. Pamfil, D.
Ogodescu, Persoanii ~i devenire, Bucure~ti, Editura 1}tiinlificii ~i Enciclop~dica,
1976; T. Rudica, Eu ~i eeliilalt, la~i, Editura Junimea, 1979.
97
teaza despre natura personalitatii, a Eului §i a situatiilor sociale,
despre formele cunoa§terii de sine §i ale increderii in ea, despre
efectele interactiunii dintre persoana §i situatie asupra deciziilor,
comportamentelor altruiste, sanatatii, perceptiei §i evaluiirii al-
tora. In anii imediat urmatori, alti autori (K. J: Gergen, 1986;
Krysia Yadley §i Terry Honness, 1987) publicii lucriiri intere-
sante pe problematica Eului31, iar cei doi din urma, de exemplu,
publica un volum integrativ, interdisciplinar, cu participare in-
ternationala in care analizeaza implicatiile Eului §i Identitatii in
procesele emotionale, comportamentele sociale, perturbiirile psi-
hologice ale personalitatii. La fel de interesate de problematica
Eului sunt §i revistele de specialitate. Senmificativ din acest
punct de vedere ni se pare a fi faptul ca "Journal for the theory
of Social Behaviour" publica in doi ani consecutivi (1985,
1986) numere tematice speciale cu un titlu generic graitor de la
sine: Redescoperirea Eului in psihologia sociald. Implicalii teo-
retice $i metodologice. La fel, British Journal of Social Psycho-
logy i§i consacra unul dintre numere (3 pe 1986) relatiei dintre .
individ §i societate, continand studii cu privire la Eu32. Manifes-
tarile §tiintifice internationale i§i sporesc §i ele interesul pentru
problematica Eului, interpretata dintr-o perspectiva psihoso-
ciala. De exemplu, la cea de-a 7-a Conferinta generala a Aso-
cialiei Europene de psihologie sociala experimentala (Varna,
19-23 mai 1987) problematica Eului a constituit obiectul unei
sesiuni tematice cu titlul Eul $i conceptul de Eu, la care au pre-
zentat comuniciiri psihosociologi din Franta, Polonia, Olanda,
Italia, Bulgaria33.
31 D. M. Wegner, R. R. Walacher (Eds.), The Self in social psychology, New
York, Oxford University Press, 1980;P. Shaven (Ed.), Self, situations, and Social
Behavior, "Review of Personality and Social Psychology", 1985, vol. 6;K. J. Gergen,
Theory of the Self: Impasse and evolution, in: L. Berkovitz (Eds.), Advances in expe-
rimentalsocialpsychology, New York, Academic Press, 1986;K. Yadley, T. Honess
(Eds.) , Selfand Identity. Psychosocial perspectives, New York, John Willey, 1987.
32 The rediscovery of self in social psychology: Theoretical and metlwdological
implications, "Journal for the Theory of Social Behaviour". Special Issue, 1985,
vol. 15(3);1986,vol. 16(1); The individual-society interface, British Journal of So-
cial Psychology. Special Issue, 1986, vol. 25(3).
33 Vezi n.ota 5 pp. 19,45,50,62,94.
98
In ce consta, de fapt, aceasta redescoperire a Eului de catre
psihologia social a, ce anume a impulsionat-o? Mai intai, nece-
sitatea interpretdrii situalionale $i interrelalionale a Eului, ra-
portat la viala §i relaliile colective ale oanlenilor §i nu doar la
componentele interioare ale vietii psihice. Mai apoi, nevoia de-
plasdrii centrului de greutate spre implicaliile practice ce vi-
zeaza direct viala §i existenta concreta a oanlenilor. De data
aceasta, cercetatorii se intreaba nu atat ce este Eul, ci care este
rolullui in viata personala §i sociala a oamenilor. De exemplu,
Jean-Paul Codal (Franla) incerca sa raspunda in comunicarea
prezentata la cea de-a 7-a Conferinta generala a E.A.E.S.P. la
unele intrebiiri, de tipul: cum modi fica referirea la sine modul
de percepere a mediului fizic §i social; cum afecteaza autorefe-
rinta procesele de comparare sociala §i de comportament34? J.
B. Pryor §i J. D. Day, editoriilucriirii Dezvoltarea cogniliei so-
dale, apiiruta in 1985, aratau ca de§i de pe vremea lui James
s-a crezut ca Eul joaca un rol deosebit in procesele psihologice,
cercetarile recente s-au intors la acest concept teoretic cu intre-
biiri mai calificate: cand sensul Eului unei persoane are impor-
tanta?; cand atitudinile §i valorile personale, concepliile despre
moralitate, nOliunile despre corectitudine influenleaza gandirea
§i comportamentul ?35 Schimbarea de optica este evidenta a§a
incat nu mai staruim asupra ei. In al treilea rand, redescoperirea
Eului de psihologia sociala a fost impulsionata de necesitatea
ie$irii ei din propria matcd §i raportarea la alte domenii de cer-
cetare. Or, in momentul de fala, intersectia dintre psihologia so-
ciala §i psihologia genetic a s-a dovedit a fi de mare interes §tiin-
tific, una dintre cele.mai promitatoare direclii de cercetare in
domeniul cunoa§terii sociale. D. K. Lapsley §i S. M. Quintana
aratau ca psihologia sociala trateaza categoriile ei teoretice ca
~i cand acestea n-ar avea nici 0 istorie ontogenetica §i nici 0
promisiune pentru dezvoltarea viitoare, iar psihologia genetica
abia de curand a inceput sa cerceteze bazele sociale ale dez-
34 J. P. Codol, Selfcentering schemas and asymmetry phenomena in social com-
parisonprocesses. Vezi nota 5, p. 19.
35 J. B. Pryor, 1. D. Day (Eds.), The Developement of Social cognition, New York,
Berlin, Springer-Verlag, 1985, p. VI.
99
voltarii ontogenetice. Pentru a remite 0 asemenea situalie, psi- ar fi: anxietatea, stressul, depresia, obsesiile, fobiile, peiturbarile
hologia sociala ar trebui sa devina mai genetica, iar aceasta din psihosomatice. Se vorbe§te chiar §i despre un Eu alcoolie, de-
urma mai psihosociala. Studiul autorilor citati, sugestiv intitulat spre diviziunea §i restabilirea lui, ca §i despre faptul ca dramele
Teme integratoare in teoriile sociale ~i genetice ale Eului, se §i conflictele interne ale a1coolicului reflecta dihotomiile §i con-
inscrie in coordonatele comuniunii celor doua planuri, fapt ce tradictiile din societate38. Mai senmificativ este faptul ca disci-
permite elaborarea lUlei conceptii complete asupra Eului36. pline psihologice mai putin interesate in treeut de problematica
De§i redescoperirea Eului de catre psihologia sociala este as- Eului devin astazi maximal preocupate de studiul ei. Psihologia
tazi 0 realitate, argumentele invocate fiind credem suficient de vfu'stelor, psihologia handicapatilor, psihologia etnolQgica §i com-
convingatoare, ea n-a avut totu§i loc pe 0 cale fireasca, ci oare- parata au introdus in preocuparile lor §tiintifice problematica
cum pe una ocolita. Aceasta i-a §i determinat pe unii autori sa
Eului. 0 simpla rasfoire a revistei "Psychological Abstracts" pe
vorbeasca despre redescoperirea "inadvertenta" a Eului in psi- anul 1987 ar putea fi graitoare din aeest punct de vedere. lata
hologia sociala. Susan Hales care a publicat in 1985 un articol
doar diteva titluri: Efectul varstei asupra coneeptului de Eu (la
cu titlul de mai sus, arata ca multe rezultate obtinute in cer-
copii pre~colari); Eulla tinerii delineventi; Stima de sine la eo-
cetiirile de psihologie sociala experimentala nu se incadrau in
piii handieapati; Conceptul de Eu la copiii nigerieni; Studiul f
paradigmele existente, ceea ce i-a determinat pe diver§i autori
comparativ al Eului la femei ~i barbati; Conceptul de Eu 1afe-
sa Ie explice prin invocarea nevoii de stimulare a Eului la su-
meile sedentare etc., etc. In eforturile generale de cercetare a
biectii investigati care prezentau fala de alti subiecli din expe-
Eului trebuie incadrate §i cele ale psihologilor romani. Eul ~i
riment sau chiar fata de experimentator imagini de sine favora-
lumea este titlul unui capitol dintr-o lucrare publicata de Valeriu
bile. Pe aceasta baza, validitatea experimentelor psihosociale
Ceau§u in 198339.0 asemenea eferveseenta ideatica nu este de-
din anii '60 a fost contestata, precipitandu-se astfel 0 "criza a
sigur conjuncturala, dimpotriva, ea reflecta nevoia §tiintei psiho-
confidentei". Se conchide ca motivul de organizare a imaginii
log ice de autoperfectiune §i mai ales de autoimplicare in rezol-
despre sine nu este numai un puternic reglator al comportamen-
varea complicatelor probleme umane pe care Ie ridicii impactul
tului, ci §i un element esential implicat in intreaga cercetare din
omului eu revolutia tehnieo-§tiinlifica, insotit de modificarea sen-
§tiintele sociale37. Aceasta i-a §i determinat pe psihologii socia Ii
sibilitatii, raliunii, mentalitatilor §i eomportanlentelor sale, im-
sa se orienteze asiduu asupra cercetarii imaginii de sine §i a ro-
plicit a Eului sau.
lului ei in comportamentele personale §i interrelationale ale oa-
menilor. Sumara treeere in revista a eonceptiilor referitoare la Eu ela-
borate de-a lungul timpului (paeat ea multe altele, mai putin
Alaturi de redescoperirea Eului de catre psihologia sociala,
structurate §i influente in epoca, multe alte nume de autori -
etapa pe care 0 avem in vedere se mai caraeterizeaza §i printr-o
Titchner, Ausubel, Janet, Wallon, Piaget etc. - n-au putut fi
mare expansiune a problematicii Eului in alte domenii ale psi-
amintite) ne-a conturat nu doar campul problematic al Eului, ci
hologiei. Daea in domeniul psihiatriei §i psihologiei patologice
sau medicale ea era prezenta, acum capata 0 amploare §i mai §i amploarea §i eomplexitatea sa; nu doar cumulativitatea cer-
evidenta, Eul fiind eoneetat cu cele mai diverse fenomene, cum
38 Vezi R. Scwarzer (Ed.), The Self in Anxiety. Stress and Depression (Advances
in psychology, 21),1984;N. Cheshire, H. Thomae (Eds.) Self Symptoms and Psycho-
36 D. K. Lapsley, S. M. Quintana, Integrative 171emes in Social and Developmen·
therapy, New York, Willey, 1987;N. K. Denzin, The Alcoholic Seslf, London, Sage
tal Theories of Self, in: J. B. Pryor, J. D. Day, op. cit., p. 153.
Publication Ltd, 1986.
37 Hales Susan, The inadvertent rediscovery of self in social psychology, Journal
39 V. Ceau~u, Autocuno~tere §i crea{ie, Bucure~ti, Editura Militara, 1983,
forthe theory of Social Behaviour, 1985,voL 15(3),pp. 237-282.
cap. III.

100 101
cetarii (§tiintei) psihologice, ci §i progresul realizat de ea, inno- 4. Locul ~i rolul Eului in structura
idle aduse prin trecerea de la un autor la altul, de la 0 conceptie
personalitatii: probleme controversate
la alta; nu numai starea de fapt existenta la un moment dat, ci
~i directiile probabile de evolutie (confirmate sau infirmate, pa-
rasite sau preluate, ignorate sau redescoperite); nu doar 0 suma
de idei, ci ~i articulatiile intre ele apiirute firesc ca urmare a
continuitatii logice sau in urma opozitiei, a ciocnirii dintre pozi-
tiile adverse, asociate cu procese de comparare ~i decantare; nu
numai problemele in legatura cu care exista un oarecare acord
al cercetatorilor, ci §i cele controversate. La 0 analiza mai atenta
am putea constata ca acestea din urma sunt chiar mai numeroase
dedit primele. lata de ce consideriinl ca pentru a elucida cat mai
complet problematic a Eului este necesar sa se staruie in conti-
nuare tocmai asupra unor asemenea controverse care, de§i ori-
ginate in trecutul §tiintei, nici pana astazi nu §i-au gasit solutio-
narea definitiva. Ne propunem ca acest lucru sa-l facem cu un
alt prilej. Cre§terea interesului cercetatorilor pentru problematica Eu-
lui este generata, dupa piirerea noastra, mai intfii de nevoia cau-
tiirii unui concept integrator in teoria personalitatii §i mai apoi
de necesitatea liimuririi cat mai complete §i adecvate a acestuia,
in acord cu cuceririle actuale ale §tiintei psihologice §i indeosebi
cu a ramurilor ei aplicative. ,si cum realizarea acestui deziderat
este destul de dificila, se recurge la emiterea unor alternative
sau ipoteze contradictorii, la retinerea ~i negarea altora, astfel
incat intentia initia1a se transforma in cele din urma in contrariul
ei. In loc de unitate intalnim diversitate, in loc de convergenta,
apar puncte de vedere divergente, in loc de armonizarea ideilor,
asistiim la absolutizafea sau unilateralizarea lor. Acest fapt a re-
ie§it cu pregnanta din evolutia conceptiilor despre Eu schitata
intr-un alt material1. Cum insa analiza istorica, diacronica, i§i
are dezavantajele ei, in acest studiu ne propunem sa abordiim
frontal, sincronic problematic a Eului insistand asupra unor con-
troverse (mai vechi sau mai noi) cu intentia de a surprinde mai
exact locul §i rolul Eului in structura personalitatii.

1 M. Ziate, Patru etape In evolufia conceptiilor despre EU, "Revista de psiholo-

gie", or. 3, 1988.

103
! I
EUL ,sI NATURA SA PSIHICA.
Unul dintre psihologii umani§ti, C. E. Moustakas (1959), con-
sidera intr-o lucrare dedicaUi Eului di"este mai u§or sa simli
Eul dedit sa-l define§ti"2. ,si totu§i definiliile n-au lipsit §i con-
tinua sa nu lipseasca. Ele sunt insa atat de diverse, cu accente
atat de diferite, incat par a fi descurajatoare. In continuare re-
dam cateva dintre ele.
"Eul este un luptator pentm scopuri ... Eul nu este dedit gandirea
momentului, intotdeauna diferita de gandirea imediat anterioara"
(W. James, 1890)3; "Eul ramane ve;mic simtire subiectiva... Eul este
simpre comtma tuturor oamenilor, dar in limitele con§tiintei individuale,
caci el este un fapt de con;;tiinta, trait ;;i actual" (Constantin Radules-
cu-Motru, 1927)4; "Eul este entitate unica, personaj ascuns privirii din
afara, agent al actiunilor noastre originale ;;i libere" (Vasile Pavelcu,
1946)5; "Eul este ceva de care stmtem imediat con§tienti, regiunea,
calda, centrala, strict personala a vietii, tm fel de nucleu al fiintei noas-
tre" (G. W. Allport, 1981)6; "Eul este forma suprema a fiintei noastre
con;;tiente ; con;;tiintareflexiva constituitamtr-tm sistem de valori proprii
persoanei ; forula problematica a fiintei noastre con;;tiente" (H. Ey,
1963)7; "Eul este 0 combinatie de con;;tiinta ;;i de alegeri" (1. T. F.
Bugental, 1965)8; "Eul este un sistem central al personalitatii care se
dezvolta in patru directii: a ceea ce noi dorim pentru noi in;;ine, a ceea
ce noi credem ca datoram altora ;;i lumii in general, a expresiei noastre
personale ;;i a capacitatii de a ne autorealiza, a autoevaluarii" (Char-
lotte Buhler, 1967)9; "Eul este con;;tiinta de sine, nucleul sistemului
personalitatii, care cuprinde cuno;;tintele ;;i imaginea de sine, atitudi-
nile con;;tiente sau incon;;tiente fata de valori" (Paul Popescu-Nevea-
2 C. E. Moustakas (Ed.), The Self; explorations in personality growth, New York,
HaIfer, 1956, cap. I.
W. James, Precis de Psychologie, Paris, Marcel Riviere, Editeur, 1929, p. 278.
4 C. Radu1escu-Motru, Personalismul energetic, Bucure~ti, Editura Casei ~coale-
lor, 1927,p.68.
5 Vasile Pavelcu, Cunoa§terea de sine §i cunoa§terea personalitiitii, Bucure~ti,
Editura Didactica ~i Pedagogica, 1982, p. 268.
6 G. W. Allport, Structura §i dez:voltarea personalitii{ii, Bucur~ti, Editura Didac-
tica~i Pedagogica, 1981, p. 119.
Henri Ey, Con§tiinfa, Bucure~ti, Editura ~tiintifica ~i Enciclopedica, 1983,
pp. 55, 257, 295.
8 J. T. F. Bugental, The search for autenticity, New York, Holt, Rinehart and
Winston, 1965, p. 204.
9 Charlotte BUhler, La vie humaine dans la totaliti, in J.T.F. Bugental (Ed.), Psy_
chologie et liberation de I 'homme, Verviers, Gerard, 1973, p. 114.
104
nu, 1978)10; "Eul este individualitate con;;tienta de sine ;;i afirmata ...
sediul ansamblului de motivalii, perceptii, a con;;tiintei ;;i aqiunilor,
care conditioneaza adaptarea la mediu ... nu este 0 entitate fizica, ci un
produs" (Norbert Sillamy, 1980)11; "Eul desenmeaza sediul con;;tiin-
tei, persoana" (Madeleine Grawitz, 1983)12; "Eul este obiect al pro-
priei sale ctmoa;;teri ;;i evaluari ... reglator al memoriei ;;i al biografiei
personale" (D. K. Lapsley, S. M. Quintana, 1985)13; "Eul este centra-
rea psihic:i a insului, nuclearizarea psihica a acestuia, autoreflectarea
sa in propria-i con;;tiinW' (Ion Alexandrescu, 1988)14.
Din multitudinea unor asemenea puncte de vedere se contu-
reaza cel pUlin trei modalitali distincte de definire a Eului; prin
sublinierea locului §i rolului lui in structura personalWilii; prin
stabilirea proprietalilor lui; prin referiri la componenla §i struc-
tura lui psihica. Nu este deloc greu sa observam ca·in legatura
cu primele doua modalitali de definire a Eului exista 0 mai mare f
concordanla de pareri, marea majoritate a autorilor relevand 10-
cuI §i rolul sau central, de nucleu al personalitalii, unitatea, sta-
bilitatea lui etc. Domeniul eel mai controversat 11reprezinta na-
tura psihica a Eului, aici oPliunile fiind nu doar relativ diferite,
ci §i extrem de contradictorii. Eul este simlire sau gandire? emo-
lie sau reflexie? - iata marea intrebare care i-a preocupat pe
cei mai mul1i autori. In ciuda diversitalii de pareri nu este insa
greu sa sesizam §i ceea ce este constant, invariant in concepliile
§i definiliile amintite. Astfel, majoritatea lor, daca nu chiar toa-
te, precizeaza ca Eul este fapt de con§tiinla, dar nu orice fel de
cOfi§tiinla, ci 0 con§tiin¢ reflexiva, insolita deci de gandire.
Apoi, de§i se vorbe§te de con§tiinla imediata sau de con§tiinla
superioara, se arata ca in cazul Eului este yorba despre con-
§tiinla de sine. In sfar§it, de§i se fac referiri la 0 serie de tendinle
fundamentale, variate prin natura §i finalitatea lor, nu se uita sa
10 Paul Popescu-Neveanu, Dic{ionar de psihologie, Ilucure~ti, Editura Albatros,
1978,pp.248"249 ..
11 Norbet Sillamy (Ed.), Dictionnaire encyclopedique de psycho logie, Paris, Bor-
das, 1980,pp. 759-760.
12 Madeleine Grawitz, Lexique des sciences sociales, Paris, Dalloz, 1983, p. 254.
13 D. K. Lapsley, S. M. Quintana, Integrative Themes in Social and Developmen-
tal Theories of Self, in: 1. B. Pryor, 1. D. Day (Eds.). The Development of Social
Cognition, New York, Springer-Verlag, 1985, p, 155.
14 Ion Alexandrescu, Persoanii, personalitate, personaj, Ia~i, Editura Junimea,
1988, p. 53.
105
se specifice ca esential pentru individ este intentionalitatea sa,
orientarea spre realizarea scopurilor. Daca la aceasta adaugam
§i momentul alegerii, al optiunii deci al deciziei care implica
ratiunea yom intelege §i mai bine ca tendinta general a este de
a se conserva con§tiinla §i gdndirea in structura psihica a Eului.
Chiar §i acei autori care credeau ca "Eul ramane ve§nic simtire
subiectiva" sau ca la "riidacina unui Eu abstractie se afla un Eu
simtire, intuitie", considera ca in urma procesului de "limpezi-
re" a Eului de elementele primitive, acesta "prinde schelet" §i
se transforma intr-o forma superioara. "Eul ie§it din con§tiinta
intuitiei clare ne va da persoana energetica, a profesionistului
de vocatie", in timp ce Eul simtire da structura mistica a omului
primitiv, care este ca un polip lipsit de vertebre - era de parere
Constantin Riidulescu-Motru15. lata deci cum gandirea, reflexi-
vitatea, intentionalitatea, procese prin intermediul carora omul
se cunoa§te pe sine, se gande§te pe sine, apar ca elemente pri-
mordiale ale Eului. In felul acesta se padituie§te insa prin uni-
lateralizare §i se intra in contradiqie cu datele furnizate de psi-
hologia genetica sau de cea patologidi. Prima arata ca pana a
se ajunge la Eul reflexiv, con§tient de sine, se parcurg 0 serie
de faze initiale, preparatorii in care factorii de ordin afectiv au
o mare importanta. Cea de-a doua precizeaza ca atunci cand
structurile superioare ale personalitatii se altereaza, functionale
raman cele afective. Nu este intamplator faptul ca unii autori
sesizand lipsa suportului motivational-atitudinal din structura
psihologica a Eului s-au orientat tocmai asupra acestuia. Muza-
fer Sherif (1968) definea Eul ca fiind ,,0 formatiune dobandita
in preparatia psihologica a individului, constand din atitudini in-
tercalate pe care individul le-a dobandit in relatia cu propriul
corp §i partile sale, cu capacitatile sale, cu obiectele, cu persoa-
nele, familia, grupurile, valorile\sociale, scopurile §i institutiile
care definesc §i reglementeaza modul sau de relationare cu ele
in situatii §i activitiiti concrete"16. Cand Eul, adica aceasta "con-
stelatie de atitudini" (angajanlente, pozitii personale, acceptari,
15 c. Riidulescu-Motru,op. cit., pp. 60-65.
16 MuzaferSherif,Self Concept, in: International Encyclopaedia of the Social
Sciences, voL14,NewYork,McMillanCompanyandFreePress,1968,p. 153.
106
respingeri, expectatii reciproce, identificari cu persoane, valori,
scopuri etc.), intra in activitate, atunci comportamentul doban-
de§te direqionalitate pozitiva sau negativa, devine mai consis-
tent §i selectiv. De§i 0 asemenea interpretare a Eului este supe-
rioara multora dintre cele amintite ea nu a capatat teren decat 0
data cu "redescoperirea" Euh,li de catre psihologie. In momentul
de fata Eul este conceput ca organizator al cunoa§terii §i ca
reglator al conduitei dispunand insa, atat intr-un ~az, cat §i in
altul, de 0 puternica baza afectiv-motivationala. Este studiat ro-
lul Eului, in procesele de prelucrare a informatiilor, se fOffilU-
leaza teorii asupra Eului in care locul central il au emotiile §i
prelucrarea precoll§tienta a informatiei, se analizeaza procesele
Eului (inteligenta reflexiva, "pierderea" Eului in lumi imaginate,
utilizarea particulara a mecanismelor de aparare) bazate pe im- f
plicarea concomitenta a aspectelor cognitive, afective §i motiva-
tionale17. A. Pratkanis §i A. G. Greenwald (1985)18, rezumand
cercetarile din ultima decada privitoare la Eu ca "organizator al
cunoa§terii", constata ca acesta este interpretat in termenii a pa-
tru caracteristici: 1. Eul este 0 structura de cunoa§tere; 2. con-
tinutul acestei structuri variaza de la 0 persoana la aha; 3. Eul
este un focar al perspectivei afective; 4. Eul dispune de fatete
difuze (publice, personale §i colective), fiecare contribuind la
perspectiva afectiva a Eului. Toate aceste caracteristici sugerea-
za ca Eul este 0 schema atitudinala centrala, complexa, specific
personala. Dupa parerea autorilor, considerarea Eului ca orga-
nizator al cunoa§terii ar putea aduce date noi, contribuind astfel
la lamurirea multor probleme care inainte pareau a fi ciudate.
H. Markus (1987)19 analizand structura Eului, actiunile lui (fi-
17 H. Marcus,K. Sentis, The Sejl in iliformation processing, in: J. Su1s(Ed.),
Psychological Perspectives on the Self, Lawrence.Erlbaum,Hilsdale,1982,voLI; S.
Epstein,The implications of cognitive-experential self-theory for research in social-
psychology and personality; G. E. Swanson,The powers and capabilities of selves.
Social and collective approaches, Journalfor the Theoryof SocialBehaviour,1985,
voL15(3),pp.283-310,respectiv331-354.
18 A.Pratkanis,
A.G.Greenwald,How shall the Selfbe conceived, Journalforthe
Theoryof SocialBehaviour,1985,voL15(3),pp. 311-329.
19 H. Marcus,W. Elissa,The dynamic self-concept: A social psychological per-
spective, AnnualReviewofPsychology,1987,voL38,pp.299-337.
107
xarea scopurilor, pregiitirea cognitiva pentru aqiune, ciclul ci-
bernetic), procesele intrapersonale mediate de Eu (prelucrarea
informatiilor, reglarea afectelor, motivatiei) §i proceselor infor-
mationale (perceptia sociala, alegerea situatiei §i a partenerului,
strategiile de interactiune) ajunge la concluzia ca Eul este 0
structura activa, interpretativa, permanent implicata in reglarea
comportanlentului. Conceptul de Eu, apreciaza el, apare in lite-
ratura de specialitate ca 0 componentii critica a sistemului afec-
tiv §i cognitiv al individului. La randul sau, Susan Hales (1986)20,
intr-un studiu incitant referitor la necesitatea regandirii proble-
maticii psihologiei, sustine opinia ca teoriile §i cercetarile vii-
toare care nu vor lua in considerare consecintele motivationale
ale proceselor autoreflexive §i experientelor afective insotitoare,
vor fi inadecvate. Remarcam cum imagine a unilaterala sau cel
mult compozita a Eului, bazata pe ansambliiri de fragmente, este
din ce in ce mai mult piirasita §i inlocuita cu imaginea lui glo-
bala, complexa, unitara.
~i totu§i 0 intrebare persista: care este natura psihica a Eu-
lui? Dintre toate teoriile formulate in psihologia sociala cea care
ar raspunde mai bine la intrebarea de mai sus este, dupa parerea
noastra, teoria constructelor personale a lui G. Kelly. Dupa cum
se cunoa§te, constructul este 0 imagine, un model allumii, un
discriminant creat de persoana, care da sens §i directionalitate
comportamentului. Spre deosebire de concept care reflectii ceea
ce este invariant in realitate, constructul este 0 reprezentare per-
sonala a lumii, folosita pentru a-i da sens, p~ntru a 0 anticipa,
un fel de "unealta spirituala" prin care discriminam, organizam
§i anticipam realitatea. "Bun" sau "rau", "inteligent"-"prost", "cum
sunt"-"cum a§ vrea sa fiu", "demn de incredere"-"nedenm de
incredere", "cum obi§nuiam sa fiu"-"cum sunt acum" etc. -
reprezinta constructe personale care, dupa opinia lui Bannister,
"nu sunt ni§te simple moduri de etichetare a universului nostru,
ele sunt cai de incercare de a-I intelege §i de a-I anticipa"21.
20 Susan Hales, Rethinking the business of psycllOlogy, "Journal for the Theory of
Social Behaviour", 1986, vol. 16 (1), pp. 57-76.
21 D. Bannister, 0 noud teorie a personalitii{ii, in: B. M. Foss (Ed.), Orizonturi
noi In psihologie, Bucure§ti, Editura Enciclopedicii Romiinii, 1973, p. 425.
108
Interrelationate intre ele, constructele dau na§tere unui sistem
de constructe, unei retele complexe, ierarhice §i extrem de per-
sonale. Daca sistemul notiunilor este aproximativ acela§i la di-
feriti indivizi, dat fiind faptul ca notiunile reflecta esentialul din
realitate, sistemul constructelor este diferentiat de la un individ
la altul. De exemplu, unii dintre noi am putea asimila §i subor-
dona constructul de "inteligent-prost" constructului de "bun-rau",
in tinlP ce altii nu. Pastrand proportiile §i asumandu-ne riscurile
oriciirei comparatii, am putea considera ca Eul este dn construct
sintetic ~i personal care izvora~te din sim[ire, urea la reflexie
~i se exprima in conduita, fiind susrinut permanent afeetiv-mo-
tivarional. Prin intermediul unui asemenea construct individul
se eoneeptualizeaza pe sine ins~i, se evalueaza §i i§i anticipa
comportamentul. Prin termenul de construct aplicat la Eu viziim
nu doar produsul obtinut la un moment dat, ci chiar procesul
prin intermediul caruia el se obtine. A vem in vedere mai ales
proeesul de sintetizare, de implicare §i integrare succesiva a di-
feritelor componente ale vietii psiliice pana la nivelul con§tiintei
de sine, adicii pana la Eu.
EUL ~I CON~TIINTA
Daca filosofii au tendinta de a separa conceptul de Eu de
cel de con§tiintii, intre ele existand un adevarat abis (pentru "Sar-
tre, de exemplu, Eul nu este nici formal, nici material in con-
§tiinta, ci in afara sa, in lume)22, psihologii, psihiatrii, psihana-
li§tii, dimpotriva, manifestii tendinta de a Ie identifica, de a Ie
considera ca fiind sinonime. Ca nici una dintre aceste pozitii nu
este corecta, nu e prea greu de demonstrat. Mult mai in acord
cu realitatea ar fi sa consideriim Eul §i con§tiinta ca fiind dis-
tincte, totu§i complementare, existand concomitent de-a lungul
intregii vieti cOll§tiente a individului. Constantin Radulescu-
Motru a sesizat acest fapt inca din 1927. "Eul se produce inlaun-
trul cOll§tiintei §i devine un factor important in pliimiideala aces-
teia, dar nu se identifidi cu con§tiinta intreaga. Con§tiintei Ii
22 J. P. Sartre, L 'imagination, in: "Nouvelle Encyclopedie philosophique", 1936.
109
 riimilne 0 activitate §i dincolo de Eu ... Biologice§te, cOll§tiinta
precede Eul. .. Para Eu insa ea ar fi fost lipsita de un pretios
instrument de adaptare ... Eul este un transformator al con§tiin-
tei §i nu COll§tiintaintreaga"23. Caracterul transformator al Eului
in raport cu con§tiinta este evidentiat de doua dintre proprietatile
lui: Eul este lipicios, adica se identifica u§or cu diverse stari de
con§tilnta; totodata, el este §i organizator deoarece in momentul
in care s-a lipit de 0 stare de con§tiinta, 0 §i organizeaza, adica:
introduce i.tiea ordinea subiectiva. La rilndul sau, Allport, dupa
ce definea Eul ca nucleu al personalitatii, scria: "con§tiinta este
t;nai larga .de.catl!ul, personalitatea mai larga decat con§tiinta,
organismul mai larg decat personalitatea"24. Dar poate nicaieri
relatia dintre Eu ~i con§tiinta nu este prezentata mai bine §i mai
sugestiv decat la Ey. Ganditorul francez luilnd ca punct de ple-
care fiinta con§tientii arata cii inaintea ei exista 0 subiectivitate
confuza, 0 simtire, un camp de experientii, in timp ce la un nivel
superior de dezvoltare al ei exista Eul ca "rezultanta structural a
§i istorica a ei", deci ca 0 subiectivitate con§tienta de ea insa§i,
care integreaza experienta trecuta a individului. "Numai deve-
nind con§tienta de ea insa§i con§tiinta devine stapana pe expe-
rienta sa, prin obiectivarea in propriul Eu"25. Eul se afla deci
nu la baza fiintei noastre con§tiente, ci in "varful verticalitatii"
acesteia, ceea ce justificii definirea lui ca 0 "forma superioara
de con§tiinta". Nu trebuie sa deducem de aici ca intre subiecti-
vitatea confuza care precede fiinta con'?tienta §i subiectivitatea
clara care apare ca urrnare a procesului evolutiv al cOil§tiintei
ar exista 0 prapastie. Ey intelege ca Eul, de§i are riidacini in'
subiectivitatea confuza, nu se dezvaluie deplin dedit in reflexie.
Individul se ridica prin cunoa§terea de sine la con§tiinta de sine.
Dar chiar ajuns in formele sale superioare sau in formele ultime
ale organiziirii sale, Eul conserva primele lui configurari ca pe
ni§te conditii ale propriei §i permanentei sale constructii, ori ca
baze preistorice ale fiintei sale. Se degaja din cele de mai sus
23 C. Riidulescu-Motru,op. cit., pp. 66-68.
24 G. W. Allport, op. cit., p. 119.
25 H. Ey, op. cit., p. 60.
110
ideea ca Eul este 0 constructie treptata, realizata in timp, bazata
pe integrari succesive ale starilor anterioare in cde superioare
care devin premise sau conditii pentru acestea din urma. Tot-
odata, trebuie sa intelegem ca celelalte fomle ale cOll§tiintei(con-
§tiinta obiectelor, a altor persoane) capata 0 nouii infiiti§are §i
functionalitate 0 data cu aparitia Eului. Sunt create astfel pre-
misele raporturilor dintre sine §i altul, a relatiilor interpersonale,
ca legaturi psihologice, con§tiente §i directe dintre oameni. In
sfar§it, prin integrarea succesiva in sine a experientelor trecute,
Eul i§i spore§te nu doar "puterile" sale de influentare §i dirijare
a cOil§tiintei, ci i§i creeazii propriul sau sistem de informatii §i
de valori. A§a incat in trecerea omului de la subiectivitatea di-
fuza la subiectivitatea cOll§tientii de sine trebuie sa vedem nu
numai un simplu proces de aparitie a Eului, cj unul de autofor-
mare, autoconstructie a Eului, care evidentiaza traiectoria axio-
logica a persoanei. Din acest punct de vedere, Eul ne apare ca
fiind nu doar un simplu nucleu al personalitatii, cum 11conside-
ra Allport, sau ca un simplu sistem central al ei in interpretarea
Charlottei Buhler, ci ca un adevarat sistem de valori. A§adar,
dad la inceput individul se confunda cu propria sa experienta,
pe parcurs, 0 data cu aparitia Eului, el §i-o controleaza §i valo-
rizeaza.
Rezumilnd, putem afirma urmatoarele: con§tiinta este infra-
structura Eului, in timp ce Eul este suprastructura con§tiintei;
cOll§tiinta conduce la aparitia Eului, reprezentilnd una dintre
premisele sale fundamentale, Eul este creator de 0 noua con-
§tiintii, in sensul ca 0 data apiirut ridica con§tiinta la un nivel
superior de vivacitate, optimalitate §i adaptabilitate. Eul i§i trage
seva din con§tiintii, gesteazii in cadrul ei, i§i sudeaza treptat pro-
priile-i componente, dar 0 §i controleaza, introduce ordinea, ii
integreaza starile, experiente!e, ii da un sens, 0 directioneaza,
iar in cele din urma 0 depii§e§te.
EUL ~I PERSOANA/PERSONALITATEA
~i in legatura cu relatia dintre Eu §i persoana/personalitate
au aparut cele doua binecunoscute pozitii contrare, de confun-
111
 dare §i de distingere a lor. Pentru Titclmer (1910) "termenul de
Eu ... desemneaza combinatia particulara a talentuIui, tempera-
mentului §i caracterului, altfel spus, a constitutiei intelectuale,
emotive §i active, care constituie un spirit individuaI"26, cu alte
cuvinte, el este identic cu personalitatea. La Guilford (1955) per-'
sonalitatea este 0 construqie bazata pe Eulliber, ceea ce duce
in finalla confundarea ei cu EuP. Cat prive§te separarea Eului
de personalitate, aceasta este intalnita mai ales la filosofi. Ma-
deleine Grawitz, prezentand acceptiunea filosofica a Eului, arata
di acesta este "personalitatea profunda a individului"28, deci nu
toata personalitatea, ci doar cea profunda. Nici in psihologie nu
lipsesc insa interpretaxile relativ asemanatoare. S. L. Rubinstein
(1957), de exemplu, nota: "Fiecare persoana este subiect in sen-
suI "Eu-Iui", dar notiunea de persoana, in contextul psihologiei,
nu poate fi redusa la notiunea de subiect in acest sens specific,
ingust"29. Cand se refera la sensul notiunii de subiect in sens
restrans, deci ca Eu, Rubinstein are in vedere subiectul activi-
tatii con§tiente, voluntare. Or, arata el, continutul psihic al per-
soanei uman.e nu este epuizat de motivele activitatii con§tiente,
el mai cuprinzand diversitatea tendintelor care nu au devenit
c01l.§tiente, ca §i stimularile activitatii involuntare.
Separarea Eului de persoanajpersonalitate i§i are originea,
dupa paxerea noastra, lntr-o controversa ceva mai veche, §i anume
in incercarea diver§ilor psihologi de a raspunde la intrebarea:
Eul este anterior sau posterior personalitatii? P. Janet, 1. Piaget,
H. Wall on, care au studiat evolutiaontogenetica a copilului, au
raspuns faxa nici un dubiu: Eul este ultima achizitie a vietH psi-
hice, el seafla Ia sfar§itul §i nu la inceputul evolutiei psihice30.
Riiduiescu-Motru este §i el Ia fel de categoric: Eul premerge
26 E. B. Titehner,Manuel de Psycho logie, Paris,FelixAlean,1922,p. 558.
271. P. Guilford,Personality, NewYork,1959,pp. 4-5.
28 MadeleineGrawitz,op. eit., pp. 253-254.
29 S. L. Rubinstein,Existenia ~i co~tiinia, Bueure§ti,Editura§tiintifieii,1962,
p.348.
30 P. Janet,L 'evolution psyehologique de la personnalite, Paris, 1929;1. Piaget,
Na~terea inteligeniei la eopi!, Bueure§ti,EdituraDidaeticii§i Pedagogicii,1973;
H. Wallon,Evoluiia psihologiea a eopilului, Bueure§ti,EdituraDidaetieii§iPedago-
gicii,1975.
112
personalitatii; bunul simt ne spune ca Eul este anterior persona-
litatii; Eul este sc1mburele catalizator al personalitatii, femlentul
§i nu tiparul ei, el are 0 putere reglatoare, dar nu constitutiva.
In sfar§it, nu trebuie trecuta cu vederea nici 0 alta conceptie,
de§i pare a fi curioasa §i gratuita, potrivit careia Eul nici nu este
necesar personalitatii, el putand lipsi rara ca personalitatea sa se
resimta. Titclmer nota, de exemplu, ca in experienta sa proprie
nu a intillnit Eul nici in gandirea con§tienta, concentrata, nici in
faptele con§tiente care corespund rutinei de fiecare ii, mai mult,
nici chiar in situatiile presupuse a da na§tere Ia con§tiinta de
sine in sensul controlului de sine. Concluzia lui este ca Eul este
ceva accesoriu §i ca el nu apare in viata con§tienta a omului
decat ca un "vizitator fortuit"31. Prima dintre aceste conceptii
este criticata pentru ca in locul Eului psihologic, al Eului sim-
tire, pune Eul moral, confunda Eul cu con§tiinta. Cea de-a doua,
pentru ca nu este consecventa cu ea insa§i. Motru considera, de
pilda, ca "personalitatea noastra de astiizi este produsul plamadit
dupa legile fixate de istoria omenirii. Eul nu face decat sa de-
termine ceea ce demult era pregatit sa se desfa§oare. Eul cheama
la viata personalitatea"32. Or, dadi Eul cheanla personalitatea la
viata inseanma ca aceasta este anterioara Eului. Cea de-a treia
conceptie este invinuita de "daltonism suftetesc" (cum e posibil
ca unii sa fie torturati de Eu, iar altii sa nu-l cunoasca deIoc?!),
de faptul di inlocuie§te Eul psihologic cu Eul metafizic.
Revenind la relatia dintre Eu §i persoanajpersonalitate, con-
sideram ca ea este asemanatoare celei dintre Eu §i con§tiinta.
Fara a fi identice, Eul §i petsoanajpersonalitatea nu sunt nici
despartite, ci intr-o continua interactiune §i interdependenta.
Faptul ca ele nu coincid, nu reprezinta unul §i acela§i lucru, nu
poate fi tagaduit. Eul este doar nucleul personalitatii, doar un
fapt de con§tiinta individuala, pe cand personalitatea se extinde
in mediu, i§i trage §i i§i interiorizeaza numeroasele sale elemen-
te sociale, profesionale, chiar cosmice. lata cat de bine era in-
tuita distinctia dintre Eu §i persoanajpersonalitate de catre Radu-
lescu-Motru: "Personalitatea se cristalizeaza in jurul Eului, dar
31 E. B. Titchner,op.eit., pp. 558-559.
32 C. Riidulescu-Motru, op. cit., pp. 102-103.
113
in structura sa in afara de Eu se cuprind ~i alte elemente sufle-
te~ti. Eul este licarirea de fulger care dezvaluie incotro merge
anticiparea sufletului. Personalitatea este ma§inaria solida care
mijloc~te realizarea anticipatiei. Eul traie~te in clipita actua-
litatii, personalitatea in durata trecutului. Unul este momentul,
celalalt vectorulforfei"33 (subl. ns. - M.Z.). Dar in afara acestor
diferente fire~ti, ceea ce trebuie subliniat in primul rand este
unitatea ~i interdependenta dintre Eu ~i persoanajpersonalitate.
"Para Eu - scria in continuare Radulescu-Motru - personali-
tatea omului ar fi 0 sistematizare oarbii de tendinte, asemanatoa-
re instinctelor; tara personalitate, Eul omului ar fi un caleidos-
cop fiira valoare"34. lar concluzia lui era fiira nici un dubiu: Eul
~i personalitatea trebuie sa mearga impreuna. Dinamica Eului
influenteaza dinamica personalitatii, ridicarea lui echivaleaza cu
ridicarea personalitatii pana la nivelul principiilor morale ~i
ideale, in timp ce coborarea lui inseamna, in cazuri mai grave,
disolutia personalitatii. De asemenea, nivelul de dezvoltare al
Eului influenteaza nivelul de dezvoltare al personalitatii: dnd
Eul este mai dezvoltat, mai amplu, cre~te gradul de con~tienti-
zare, de adancire a gandirii, se amplifica posibilitatea de direc-
tionare a intregului comportanlent al persoanei; dnd insa Eul
este mai putin dezvoltat, persoana are impresia ca nu ~!ie cine
este, ce vrea, este derutata. A~adar, Eul ~i personalitatea sunt
consubstantiale, se formeaza ~i evolueaza concomitent. Nu ne
na~tem nici cu Eu, nici cu personalitate, ci vom dobandi Eul,
vom deveni personalitati. Nu este deloc intamplator faptul ca
omul devine personalitate atunci cand ajunge la con~tiinta de
sine, deci cand se formeaza ca Eu, ~i nici faptul ca degradarea
Eului duce inevitabil ~i invariabil la degradarea personalitatii.
Pe de aIta parte, Eul stabile~te 0 baza contextuala ~i 0 per-
spectiva maiampla de interpretare a persoaneijpersonalitatii.
Putem considera ca Eul confine ~i exprima persoanajpersonali-
tatea: 0 contine in sensul ca ii poseda corpul, numele, obiectele,
activitatile, trebuintele, dorintele, aspiratiile, sentimentele, con-
vingerile, valorile, rolurile sociale; 0 exprima in sensul ca of ace
33 Ibidem, pp. 67-68.
34 Ibidem, p. 68.
114
cunoscuta in afara, altora, lumii; 0 define~te din interior, sim-
tind-o, gandind-o - ~i 0 reprezinta in exterior, implicand-o ac-
tional ~i social. Mai recent cognitivi~tii din psihologia social a
interpreteaza Eul ca "sistem dinanuc de atribuiri autoreferente"
(V. M. Convington, 1985)35, acestea din urma fiind activate nu
doar de consideratii rationale, ci ~i de nevoia superioara de a
obtine acceptarea Eului in forma unei persoanejpersonalitati
competente, valoroase. Aceasta duce, in final, la conceperea Eu-
lui ca mijloc de. promovare a comportamentelor acceptate so-
cial. Deschiderea Eului ~i a personalitatii catre altii, catre socie-
tate este evidenta. Implicarea sociala a individului este maximal
dependenta de gradul de distinctivitate a Eului personal in raport
cu Eul altora. Maria Jarymowicz (1987)36 arata ca dad autodis-
tinctivitatea lipse~te, atunci individul este tentat sa ~i-o caute, sa
se centreze pe sine, sa devina egocentric limitandu-~i astfel gra-
dul de implicare sociala. Dad, dimpotriva, ea este prezenta, se
instituie intr-o conditie necesara a decentrarii, fapt care facilitea-
za implicarea sociala.
EUL ~l TIPURILE DE EURl ~l DE PERSONALITATE
La unul ~i acela~i individ exista un singur sau mai multe
Euri? - iata 0 alta problema indelung controversata, care per-
sista ~i in prezent. Aparent ea este simpla, raspunsul celor mai
multor autori convergand spre acceptarea ideii ca ar exista mai
multe Euri. Dificultatile incep de indata ce se incearca inventa-
rierea ~i desemnarea lor. Parcurgerea literaturii de specialitate
arata ca Eurile sunt c1asificate §i diferentiate intre ele dupa:
a. caracteristicile ~iproprietatilor lor: consistente ~i incon-
sistente (Rogers, 1951); complet sau total actualizate §i incom-
plet sau partial actualizate (Maslow, 1954); stabile §i fragile
(Pavelcu, 1970); slabe §i putemice (Hare, 1986)37;
35 M. V. Convington, The role of self-processes in aplied social psychology, Jour-
nal for the Theory of Social Behaviour, 1985,vol. 15(3),pp. 355-389.
36 Maria Jarymowicz, Self-distinctness and social involvment, in: Abstracts. Eu-
ropean Association of Experimental Social Psychology, vrrth General Meeting, Var-
na, May 19-23,1987,p. 45.
37 C. Rogers, Client-centered therapy, Boston, Hougton Miffilin, 1951;A. Mas-
115
 b. locul ~i rolul lor in planul vieIii personale ~i sociale a
individului: Eul profund, fundamental care exprima intimitatea
psihica a inclividului §i Eul social, superficial, cu rol de rapor-
tare §i implicare a individului in viata sociaUi (Bergson, 1888);
individual (egoist, temporal) §i spiritual (Eul valoare), adica su-
biectul ce se poate gandi pe sine cu aceea§i obiectivitate ca §i
pe altii, in el avand loc identificarea subiectului cu valoare §i
recunoa§terea sa in valoare (Pavelcu, 1946); Eul intlm - format
din valorile carora indi vidulle acorda cel mai mare credit, aces-
tea mnd fundamentale pentru el; Eul social - care inglobeaza
sistemele de valori impartite de individ cu alte grupuri sodale,
cum ar fi valorile de clasa, profesionale etc.; Eul public - an-
gajat in contactele umane sau in activitatile in care automatis-
mele sunt suficiente (Lewin)38.
Clasificarea lui Lewin este deosebit de interesanta deoarece suge-
reaza dinamica Eurilor. Acestea nu sunt statice, constante, ci intr-un
continuu proces de restrangere sau de dilatare, in flmctie de particu-
laritatile sociale, de trasaturile de personalitate ca §i de gradul de dis-
tanla sociala. De exemplu, unele persoane sunt deschise fala de altele
chiar in planul Eului intim, in timp ce altele sunt repliate pe ele insele,
aparandu-se §i inchizandu-se in ele insele, chiar in planul Eului public.
La introvertit Eul social se estompeaza §i toata personalitatea lui este
absorbita de Eul intim. Din raliuni total opuse, Eul social este aproape
inexistent la extravertili la care Eul public acopera tot spaliullor vital.
c. structura luipsihologica interna (sistemul de imagini pre-
supus): Eul subiectiv - imaginea de sine a inclividului; Eul re-
flectat - imaginea de sine reflectata in altii in functie de pare-
rile lor (Florian Znanniecki, 1920); Eul autentic - diferit de
ma§tile pe care Ie poarta inclividul sau de personajele pe care Ie
joaca; el este eel pe care individul l-ar putea avea daca §i-ar
actualiza mnta unica purtata in interiorul sau; Eul ideal - ceea
ce vrea sa fie sau vrea sa para pentru a raspunde la a§teptari, a
low, Motivation and Personality, New York Harper et Row, 1954; V. Pavelcu, lnvi-
ta{ie la cunoa:jterea de sine, Bucure§ti, Editura :;ltiintifica, 1970;R. Harre, Selves in
talk, Britisch Journal of Social Psychology, 1986,vol. 25 (3),pp. 271-272.
38 H. Bergson, Essai sur les donnees immediates de la conscience, Paris, Felix
Alcan, 1926,pp. 97, 178;V. Pavelcu, op. cit., la nota 5., p. 287; Apud: Bernard Mail-
hiot, Dynamique et genese des groupes, Paris, L'Epi, 1968,pp. 73-74.
116
fi acceptat de altii, a face fata presiunilor mediului sau; Eul ac-
tual - ceea ce este in prezent, un fel de compromis intre aspi-
ratiile profunde §i presiunile mediului spre uniformitate; este un
Eu sclerozat deoarece multe dintre resursele individului nu au
fost inca actualizate (Bernard Mailhiot, 1968); Eul ideal - ca
proiectie a imaginii de sine, a§a cum persoana gande:;;te ca ar
trebui sa fie (Paul Popescu-Neveanu, 1978); Eul imaginar (ter-
menul este nefericit ales, fiind yorba, de fapt, despre imaginea
de sine a inclividului, cum crede ca este); Eul aspiratie sau do-
rinta (cum ar vrea sa fie), Eul real - cum este (Liviu Antonesei,
1987)39.
d. interpretarea lor in termeni de "parte" sau "intreg ",
" element" sau "totalitate": Eul total :;;iEul elementar - de fapt,
Patti ale primului (Mead, 1934); Eul vigil, treaz, care apare in
starea de veghe §i Eul oniric, clin timpul sonmului - ambele
dand na:;;tere Eului total, care este un Eu divizat :;;itotu:;;i unitar
(Jean Guillaumin, 1979); Eul totalitar, prin care se sugereaza or-
ganizarea interioara a Eului, dar §i rolullui in controlul structu-
rilor cognitive ale subiectului §i a istoriei sale personale (Green-
wald, 1980)40.
Caracterul totalitar al Eului este evidenliat de trei proprietiiti ale
acestuia: egocentricitatea - consta in faptul ca infomlalia care pri-
ve§te Eul ocupa 0 pozilie privilegiata in memorie: se §tie ca fiecare
persoana memoreaza mai bine actiunile proprii dedit pe cele ale altora;
benefectanfa - termen inventat de autor pentru a desemna prin el ten-
dinla omrilui de a-§i considera Eul eficace §i competent, fapt ce se
remarca in urmatoarele: reamintirea succeselor §i nu a e§ecurilor; ac-
ceptarea responsabilitalilor care conduc la succese §i nu la e§ecuri; ne-
garea tendinlei de a face rau cuiva; exarcerbarea tendinlei de a se iden-
tifica cu victorio§ii §i de a se dezafilia de pagubo§i; conservatorismul
cognitiv - adica rezistenla la schimbarea manifestata prin intermediul
a doua procese: cel al confirmarii - tendinta de a selecta §i retine
39 Apud: Adrian Neculau (coord.), Comportament:ji civiliza{ie, Bucure§ti, Editu-
ra :;>tiintifidi§i Enciclopedicii, 1987,p. 60; B. Mailhiot, op. cit., p. 147-148;P. Popescu-
Neveanu, op. cit., p. 249; Liviu Antonesei, Autocuno~terea:ji intercunoa:jterea, in:
Adrian Neculau, op. cit., pp. 162,168.
40 G. H. Mead, ['esprit, Ie soi et la societe, Paris, P.D.F., 1963,pp. 121-122;
1. Guillaumin, Le reve et Ie Moi, Paris, P.u.F., 1979,p. 83; Apud: J. B. Pryor, 1. D.
Day,op. cit., p. 160.
117
informatiile care confirma ipotezele, credintele, opiniile persoanei; eel te 0 stransa interacliune, ca structura §i funclionalitatea lui sa
al "rescrierii memoriei" - eel mai ciudat proces al Eului totalitar, nu fie corespondenta structurii §i funclionalitalii personalitalii.
dupa cum 11considera automl, ce consta in schimbarea continuturilor
lata de ce credem ca a§a Cunl intr-unul §i acela§i individ nu exis-
memoriei, concomitent cu intiirirea ~i mentinerea iluziei ca nimic nu
s-a schimbat. ta mai multe personalitali, ci una §i aceea§i personalitate ce con-
line insa "falete" diferite, tot a§a intr-una §i aceea§i personalitate
e. criterii combinate care Ie reunesc aproape pe toate cele nu exista mai multe Euri, ci doar unul singur care dispune, la
de mai inainte. Merita a fi menlionata in acest sens intuilia de
randullui, de "falete" distincte43. Mai mult decat atat, credem
geniu a lui James care a facut 0 clasificare cvasicompleta a Euri-
ca intre structura personalitalii §i structura Eului exista 0 sime-
lor "strangand" la un loc mai multe criterii. El vorbe§te de exis-
trie perfecta. A§a incat la cele §ase "falete" ale -'personalitalii
tenla unui Eu material, a unui Eu spiritual §i a unui Eu social,
asociem §ase "falete" ale Eului, §i anume: 1. Eul real (cum este);
care reunite dau Eul natural, de fapt Eul total al individului.
2. Eul autoperceput (cum crede ca este); 3. Eul ideal (cum ar
Eurile nu sunt insa statice, ci intr-o continua mi§care, ceea ce
vrea sa fie); 4. Eul perceput (cum percepe Eurile celorlalp); 5. Eul
duce la ierarhizarea lor dupa principii morale sau la rivalitatea
reflectat (cum crede ca 11percep aWi); 6. Eul actualizat (cum se
lor, la aparilia unor conflicte. In aceste situalii din urma este
manifesta). ~i a§a cum combinarea specifica a "faletelor" per-
necesar ca Eul cel mai adevarat (real, am spune noi, sau auten-
sonalitalii conduce la configurarea unor tipuri de personalitate,
tic), cel mai tare, cel mai profund sa "aleaga un numar §i sa-§i
probabil ca tot a§a modul particular de combinare a "faletelor"
joace viala", intrarea lui in acliune soldandu-se cu volatilizarea
Eului va determina aparilia unor tipuri de Euri, cu profile pro-
tuturor celorlalte Eurl. Cum insa James inlelege ca Eul nu poate
prii. Nu exista numai personalitali unitare §i armonios dezvol-
fi interpretat in sine, ci raportat la dimensiunea timp, el arata ca
tate, instabile, dedublate, accentuate, ci §i Euri unitare §i armo-
daca raportam Eul la prezent int~Unimun Eu actual, imediat,
nios dezvoltate, instabile, dedublate, accentuate. Corespondenla
definit; daca 11raportam la viitor, atunci intalnim Eul virtual,
structurala §i tipologica dintre Personalitate §i Eu evidenliaza §i
indepartat, nedeterminat. El considera chiar ca individul tinde
mai pregnant interdependenla lor. Pe aceasta baza yom inlelege
sa avantajeze intotdeauna Eul virtual, tocmai pentru a-I depa§i
ca daca 0 personalitate este instabila aceasta se datoreaza fap-
pe cel actua141. R. C. Wylie (1984), tot dintr-o perspectiva sinte- tului ca nucleul ei - adica Eul - este instabil.
tizatoare, stabile§te §ase tipuri de Euri: Eul personal; Eul social;
Cercetarile recente au pus in evidenla faptul ca discrepanlele
Eul ideal vizavi de cel personal; Eul ideal vizavi de cel social
dintre diferitele "falete" ale Eului (prezente indeosebi in Eurile
- §i doua tipuri de evaluare a Eurilor reie§ite din combinarea
instabile, dedublate §i accentuate) coreleaza cu 0 serie de vul-
situaliei 1 cu 3 §i 2 cu 442.
nerabilitati emolionale interpretate ca stari psihologice negative,
~i acum sa revenim la intrebarea formulata mai inainte:
de disconfort psihic ale personalitalii. De exemplu, E. T. Hig-
exista mai multe Euri sau doar unul singur? In ceea ce ne pri-
gins (1987)44 arata ca discrepanlele dintre Eul real §i Eul ideal
ve§te, consideram ca daca Eul este nucleul personalitalii, siste-
se asociaza cu aparipa unor emolii raportate la respingeri, deza-
mul ei central, daca el este consubstanlial personalitalii, aparand
magiri, insatisfaqii, in timp ce discrepanlele dintre Eul real §i
§i devenind 0 data cu ea, in sfar§it, daca el conline §i exprima
personalitatea, nu se poate ca intre el §i personalitate sa nu exis- 43 Acela~i punct de vedere it intalnim ~i la Ion Alexandrescu care scrie: "Eul fizic,
Eul social ~i Eul etic nu-s decat fa\ete ale Eului total, care este EUL". Vezi op. cit.,
41 W. James, op. cit., pp. 228-252. p.64.
42 R. C. Wylie, Self-concept, in: R. 1. Corsini (Ed.), Encyclopedia of Psychology, 44 E. T. Higgins, Self- discrepancy; A theory relating self and affect, Psychologi-
New York, Jo1m Wiley, 1984, p. 283.
cal Review, 1987, vol. 94 (3), pp. 319-340.

118 119
Eul "a§teptat" (corespondent Ia ceea ce ar trebui sau s-ar cuveni
sa fie) duce la instal area unor stari emolionale negative de tea-
ma, frica, agitalie. A§adar, trecerea pe prim plan a anumitor "fa-
lete" ale Eului, acoperirea intregii scene existenliale de catre ele,
armonizarea sau dimpotriva discrepanla lor afecteaza profund
(pozitiv sau negativ) personalitatea §i comportamentul sau.
CONCLUZII
1. Conceperea Eului ca mnd un construct psihic complex
derivat din interpenetrarea elementelor cognitive, afectiv-moti-
valionale §i atitudinale, depa§e§te interpretarea lui unilateral a
prin reducere fie la simlire, fie la refIexie.
2. Considerarea Eului ca existaud consubstanlial cu perso-
nalitatea, formarea §i devenirea lui producandu-se concomitent
cu formarea §i devenirea personalitalii, depa§e§te modalitatea
veche de interpretare a lui ca mnd anterior sau posterior perso-
nalitalii.
3. Postularea punctului de vedere potrivit caruia Ia unul §i
acela§i individ exista un singur Eu, cu "falete" diferite, interco-
relate intre ele, linte§te spre sublinierea unitalii relative a perso-
nalitalii, contrar pulverizarii §i fragmentarii ei intr-o multitudine
de Eurl.
4. Existenla unei simetrii intre structura §i tipologia perso-
nalitatii §i structura §i tipologia Eului of era un cadru mai larg
§i mai dialectic de explicare §i interpretare a ambelor realitali
psihologice.
5. C S E ("CINE SUNT EU?") - 0 proba de
cercetare ~i cunoa~tere a Eului
~i a personalitatii
1. PREMISE
In investigarea Eului §i a personalitalii au fost utilizate cu
precadere inventarele de autoapreciere, chestionarele de perso-
nalitate, scalele de interapreciere §i mai ales testele proiective
care permit 0 abordare analitico-sintetica a personalitalii, a
structurilor ei manifeste sau latente, dominante sau subordonate,
a tendinlelor, aspiraliilor, intenliilor §i motivatiilor ascunse, as-
pecte greu, daca nu chiar imposibil, de depistat prin intemlediul
testelor psihometrice. Se considera insa ca de§i aceste instru-
mente furnizeaza informatii relevante care pot fi interpretate §i
in termenii "calitatii Eu-Iui", de cele mai multe ori au fost ina-
decvat proiectate, incluzaud itemi ce nu corespundeau concep-
tului de Eu. De aceea, a fost necesara orientarea tot mai insis-
tenta spre descoperirea sau cel putin adaptarea §i perfectionarea
unor instrun1ente care sa diagnosticheze mai direct calitaple Eu-Iui.
In 1950, F. J. T. Bugental §i S. L. Zelenl au imaginat 0 proM
care consta in solicitarea subieclilor investigali sa formuleze trei
raspunsuri la intrebarea "Cine e§ti tu?". In 1954, M. H. Kuhn
§i T. S. Mc. Partland2 au diversificat proba ceraud subieclilor
1 1. F. T. Bugental, S. L. Zelen, Investigations into the Self-concept: I The W-A- Y
techiniques, Journal Personalily, 1950, 18, 483-498.
2 M. H. Kuhn, T. S. Me. Partland, An empirical investigation of Self-Attitudes,
American Sociological Rewiew, 1954, 19,68-75.
121
sa corn.pleteze, intr-un timp de 15 minute, 20 de spatii care ince-
peau cu formularea "Eu sunt. .. ". Proba este cunoscuta in lite-
ratura de specialitate sub denumirea de TST - Twenty State-
ments Test (testul celor 20 de propozitii) sau WAY - Who
Are You? (Cine sunteti voi?). In 1974, R. W. Coan3 modifica
intrucatva tehnica propunand subieqilor sa formuleze cat mai
multe raspunsuri, in doua minute, la intrebarea "Cine e§ti tu?".
Tot el arata insa ca cei investigati ar putea raspunde §i la alte
intrebari, cum ar fi: ce vreau de la viata?; care sunt cele mai
importante lucruri pe care Ie fac?; dar cele pe care Ie-am facut?;
ce gandesc altii despre mine?; exista lucruri despre mine pe care
altii nu Ie inteleg?
In linii mari aceste probe sunt asemiipatoare putand fi inca-
drate in categoria testelor proiective de completare. Diferentele
dintre ele apar in ceea ce prive§te: modul de formulare a cerintei
probei (raspunsuri la 0 intrebare sau completarea unor incepu-
turi de fraze); numarul de raspunsuri solicitate, implicit, limita-
reafnelimitarea numiirului raspunsurilor (trei, 20 sau cat mai mul-
te); limitareafnelimitarea timpului de elaborare a raspunsurilor
(2 minute, 15 minute, fara restrictii de timp). Dupa parerea noas-
tra aceste diferente pot conduce la aparitia unor disfunqiona-
litati. Astfel, modul de formulare a sarcinii influenteaza monta-
jul psihologic al subiectului. Cand acesta este intrebat direct
"Cine e§ti tu?" n-ar fi exclus sa apara un reflex de aparare sau
senzatia ca este obligat din afara, de 0 alta persoana sa se in-
trospecteze, fapt ce ar putea bloca mecanismele de proiectie.
Apoi, cerinta de multiplicare a nunlarului raspunsurilor l-ar pu-
tea stresa pe subiect, l-ar determina sa repete anumite raspun-
suri, fie intr-o forma identica, fie in una u§or modificata sau sa
inventeze trasaturi care nu-i apartin. In sfar§it, atat limitarea nu-
marului de raspunsuri, cat §i a timpului deformulare a lor creea-
za conditii restrictive cu efecte negative asupra procesului de
autodezvaluire. Se §tie ca in conditii de fortare, de impunere
activitatea psihica este mai putin productiva. In ceea ce ne pri-
ve§te, consideram ca important in asemenea probe este sa se
obtina cooperarea subiectului, cointeresarea lui, astfel incat sar-
3 R. W. Coan, The optimal personality. An empirical and theoretical analysis,
New York, Columbia University Press, 1974.
122
cina formulata sa nu i se mai para ca fiind impusa, apoi, liberta-
tea de actiune, chiar spontaneitatea aqiunilor lui pentru a-I de-
bloca de orice retineri, baraje, inhibitii. Am considerat ca ase-
menea efecte pot fi obtinute prin aplicarea unei probe pe care
conventional am denumit-o C S E ("Cine Sunt Eu?")4.
2. PROBA C S.E ("CINE SUNT EU?") - CERINTE
METODOLOGICE .,
In esenta, proba consta intr-o compunere pe care subieqii
trebuie s-o faca despre ei in§i§i.
Instructajulverbal adresat subieqilor este urmatorul:
"Va rog sa elaborali0 compunerecu titlul "Cine SlilltEu?". Imagi-
nati-va ca fiecare dintre voi ~i-aformulat 0 asemeneaintrehare ~itre-
buie sa raspundiiin scris la ea. Relatati dl! mai multe lucruri despre
voi, a~acum va ~titi,a~acum ~idit va cunoa~tetipana acum. Lucrarile
sunt anonime, nu Ie semnati. Daca totu~i cineva vrea sa Ie senmeze
este liber s-o faca. Puteti sa va elaborali lucrarile acasa, cand doriti
voi, cu rugamintea ca dupa ce le-ati terminat sa mi Ie predati. Daca
cineva nu poate sau nu vrea sa scrie despre el este liber sa n-o faca.
Inaintede a va incepe lucrarile va rog sa notati care este prima voastra
reactie fatii de intrebareade mai sus, cum 0 considerati,ce stari traiti
in legatura cu ea."
In acest instructaj verbal sunt cuprinse nu nunlai principalele
cerinte metodologice ale probei, ci §i modalitatile de solutionare
a lor. Printre acestea enumeram:
- crearea la subiect a sentimentului, convingerii sau cel
putin a "iluziei" ca el insu§i §i-a formulat intrebarea, iar cel care
i-a pus-o n-a fost decat ecoul propriilor lui intentii (se obtine
prin invitarea subiectului de a-§i imagina ca singur §i-a formulat
intrebarea) ;
- evitarea furnizarii oricaror sugestii in legatura cucon-
tinutul propriu-zis al raspunsului, pentru a se inlatura contami-
4 Proba a fost prezentata pentruprima data public in mai 1988. Vezi: M. Zlate, 0
probii de autocuno~tere. cunoa~tere ~i intercuno~tere, in: Tineret, educalie, parti-
cipare, Bu~teni 25-27 mai 1988. Centrul de cercetiiri pentru problemele tineretului,
vol. IV, 482-492.
123
narea sau centrarea subiectilor pe cele sugerate (de aceea li se
cere sa scrie "cat mai multe lucruri despre ei");
- asigurarea anticipata a sinceritiitii riispunsurilor (care se
obtine prin garantarea anonimatului lucriirilor);
- e1iminarea tuturor conditiilor restrictive de elaborare a
riispunsurilor: de timp, de loc, de continut sau de formii a redac-
tiirii, care tinte~te spre trezirea ~i anlplificarea mecanismelor de
proiectie ale subiectului (se obtine prin recomandarea elaboriirii
lucriirilor acasii, cand existii nu numai timpul fizic necesar, ci ~i
cel subiectiv propice);
- incitarea amorului propriu al subiectului, a dorintei sale
de a nu fi mai prejos decat altii, de a nu-~i periclita statutul
(formularea din instructaj care ii dii posibilitatea de a nu raspun-
de "dacii nu poate sau daca nu vrea" tinte~te spre obtinerea unui
efect invers, de angajare in proM, de sporire a sentimentului de
responsabilitate) ;
- insistarea asupra necesitiitii de a se preciza "prima reac-
tie" fata de intrebarea formulata (aceasta reprezentand 0 "capca-
na psihologicii" prin care subiectul este "impins" sa se angajeze
in proM nu doar intelectual-cognitiv, ci ~i afectiv-sentimental).
3. 0 STRATEGIE DE PRELUCRARE ~I INTERPRETARE
A REZULTATELOR RECOLTATE PRIN APLICAREA
PROBEI C S E
Una dintre probleme1e cu care ne-am confruntat imediat
dupa conceperea probei a constituit-o cea a descoperirii unor
modalitati de prelucrare ~i interpretare a rezultatelor obtinute
prin aplicarea ei.
Un prim demers intreprins I-a constituit consultarea literatu-
rii de specialitate pentru a vedea in ce miisurii asemenea moda-
litiiti exista ~i mai ales care este valoarea lor de diagnostic. Unii
psihologi manifesta 0 oarecare indoiala in legiitura cu posibili-
tatea cunoa~terii personalitatii prin tipul de probe la care ne-am
referit mai inainte. G. W. Allport, de exemplu, comentand tes-
tele propuse ·de Bugental, Kuhn ~i Mc. Partland, scria: "Ce anu-
124
me trebuie facut cu aceste riispunsuri nu este clar, dar in une1e
cazuri ies la iveala informatii importante privind identificiirile
~i imaginea de sine"5. Personologul american are numai partial
dreptate. EI apreciazii corect ca aceste teste ne-ar putea ajuta la
surprinderea "identificiirilor ~i imaginilor de sine" ale subiec-
tilor, dar gre~e~te atunci cand afirma cii "nu este clar" ce s-ar
putea face cu astfe1 de raspunsuri. Kuhn ~i Mc. Partland im-
piirteau riispunsurile subiectilor in douii categorii: consensuale
(in legaturii cu care consensul membrilor societiitiieste maxim)
~i subconsensuale (mai vagi, mai imprecise, care implica inter-
pretiiri personale variate). Coan introduce patru criterii in ana-
liza riisptmSurilor recoltate: fluenta Eului (numiirul total de riis-
punsuri); variabile1e de consens (apreciate comparativ cu
numiirul total de riispunsuri); reliefarea identitatii de sex; iden-
titatea de nume. Louis Zurcher (1972)6, aplicand testul WAY,
a stabilit existenta a patru tipuri de riispunsuri: propozitii de tip
A (contin caracteristici generale sau particularitiiti de ordin fi-
zic); propozitii de tip B (se refera la caracteristicile statutului
social actual al subiectului); propozitii de tip C (cuprind carac-
teristicile de ordin psihic ale individului); propozitii de tip D
(includ identificiiri mai complexe, chiar de ordin filosofic, cu
lumea, natura, societatea). Dominanta unui tip de propozi1ii
printre toate ce1e1alteindica prezenta la subiect a unor tendinte
accentuate. De exemplu, dominanta propozitiilor de tip A evi-
dentiaza prezenta unor tendinte egocentrice, narcisiste. Ursula
~chiopu ~i Maria Garboveanu (1975)1, ducand mai departe ana-
liza lui Zurcher, clasificii raspunsurile subiectilor in: descriptive,
evaluative, reflectate, conditionate, restrictive, situative. Dupa
modul de exprimare al subiectilor propozitiile pot fi: simple,
dare, directe; complexe, ample; impregnate de simboluri filo-
sofice; incoerente, evazioniste, exaltate etc. Semnificative sunt,
dupa autoare, ~i contrazicerile care apar fie intre propozitii, fie
5 G. W. Allport, Structura ~i dezvoltarea personalitiifii, Bucur~ti, Editura Didac-
tidi §i Pedagogicii, 1981, p. 411.
6 A. Louis Zurcher, The mutable Self, Futurist, 1972, 5, 181-185.
7 Ursula Schiopu, Maria Garboveanu, Caracteristici manifeste ~i latente diag-
nostice fntr-un test proiectiv verbal, "Revista de psihologie", 1975,3,279-291.
125
in cadrul uneia ~i aceleia~i propozitii. Asemenea contradictii re-
flecta gradul de maturitatefimaturitate al personalitatii. Multe
dintre aceste modalitiiti de prelucrare ~i interpretare a rezultate-
lor obtinute prin aplicarea testului WAY sunt semnificative ~i
pentru proba conceputa de noi, ele fiind, a~a cum se va vedea
mai departe, preluate ~i integrat~ corespunzator punctului nostru
de vedere.
Un al doilea demers pe care I-am intreprins in vederea gasi-
rii unor modalitati de prelucrare ~i interpretare a rezultatelor,
mult mai in acord cu specificul probei noastre, I-a constituit
aplicarea probei C S E pe un numar de 591 subiecji8 ~i analiza
profunda a compunerilor recoltate.
In urma coroborarii constatarilor fiicute in cele doua demer-
suri investigative am ajuns la stabilirea unei strategii de prelu-
crare ~i interpretare a raspunsurilor obtinute la C S E, bazata pe
trei tipuri de analiza ~i mai multe modalitali de valorizare, pe
care 0 prezentiim in continuare.
Analiza preliminara vizeaza cercetarea inceputului compu-
nerilor in care subiectii i~i precizeaza "prima reactie" fatii de
intrebarea formulata. Din acest punct de vedere, importante pen-
tru cercetator sunt: "calificativele" acordate intrebiirii; reactiile
starnite de intrebare in subiect; familiarizareafnefan1iliarizarea
subiectului cu procesul autocunoa~terii (daca ~i-a mai pus sau
nu intrebarea respectiva, de cate ori, cand, in ce imprejuriiri?).
Pentru toate aceste "variabile" redam in continuare exemplificari
din compunerile recoltate denoi.
"Calificative" acordate intrebarii: "ciudatii ~i totu~i inteligenta", "de-
licata", "cheie", "obsedanta", "absurdii", "incurcata", "fireasca", "pusa
la timp", ,,stupidii", "de nepatruns", "cea mai dificila din cate am auzit",
8 Subiectii erau diferiti intre ei prin: varsta (adolescenti, adulti); sex (masculin,
feminin); statut social (elev, student, cadru didactic); nivel educational (elevi din cla-
sele IX-XII, studenti din anii I, III, IV, cadre didactice cu peste 10 ani vechime in
invatamant); profile de specializare (filologie-istorie, mecanica, constructii, pedago-
gic, chimie, rnatematicii- fizicii, electrotehnicii, constructii de ma§ini - la elevi; ma-
tematicii, rnaternaticii-fizica, profil didactic, mecanicii-informatica, filosofie-istorie
-la studenti; matematicii -la cadrele didactice); locul unde i~i desf:l.~oarii activita-
tea (Bucure~ti, I3§i, Craiova, Targov~te, Pite~ti, Coste~ti - pentru elevi §i studenti,
diferite judete din sudul tiirii - pentru profesori).
126
"deosebit de dura", "cea mai interesanta, dar ~i cea mai grea", "sen-
sibila", "scum, dar enigmatica", "bizara", "cumplita", "in flIDctie de
momentul in care ti-o pui ea este ca lID pumn in plexul solar sau ca
o compresa care-ti racore~te fruntea cuprinsa de febra" etc.
Reactii starnite de intrebare in subiecti: uimire, mirare, emotie
putemica ("auzul acestei intrebari imi strabate inima ~i simt cum imi
cr~te pulsul"), indoiala ("dlnd am auzit intrebarea prima reactie a fost
ca nu voi ~ti niciodata cine sunt Eu"); regret ("sincer sa fiu nu mi-am
pus-o niciodata, dar sunt sigura cii trebuia s-o fac mai de mult"), ezi-
tare, descumpanire, inhibare ("sunt total blocat in fata ei", "nu reu~esc
sa-mi revin"), suspiciune ("de ce mi se pune oare intrebarea, cum sa
raspund la ea ca sa nu dezamagesc ~i nici sa nu spun lucruri false"),
ranirea orgoliului ("mi-e ciudii ca altcineva decat eu mi-a pus aceasta
intrebare").
Gradul de familiarizare cu intrebarea: "nu mi-a venit niciodata in
minte", "ma ~tiu; ma cunosc, m-am mai analizat ~i alta data, imi este
u~or sa vorbesc despre mine", "iam 0 intrebare pe care mi-am pus-o
de multe ori, dar al carei raspuns nu I-am gasit inca", "mi-am pus-o
cand aveam 14 ani", "mi-o pun ori de cate ori ma aflu la 0 rascruce
de drumuri in viatii", "mi-o pun mai ales in momente de insatisfactie
personala" .
"Calificativele" asociate intrebiirii scot la iveala unele parti-
cularitati ale subiectilor, cum ar fi: sensibilitatea sau opacitatea
fata de procesul autocunoa~terii, complexitatea sau simplitatea
lor cognitiva, profunzimea sau infantilismul gandirii, supletea,
mobilitatea sau inertia ~i rigiditatea conduitelor intelectuale. De
asemenea, ele sunt transparente in raport cu nivelul de cuno~-
tinte, de instructie ~i educalie, cu unele inclinatii (spre abstrac-
tizare, spre "dran1atizare", spre mininializare etc.). "Reactiile"
exprimate de subiecti scot la ivealii nu nUllai unele stiiri afective
situative, dar conduc ~i spre concluzii in plan cognitiv privind
con~tientizarea semnificaliei intrebiirii, a necesitatii de a efectua
mai des astfel de autoobservatii ~i autoanalize. Riispunsurile
care vizeazii gradul de familiaritate cu intrebarea dispun de 0
dubUi semnificatie: pe de 0 parte, ele exprimii viziunea subiec-
tului asupra posibilitatilor cunoa~terii de sine (corectii, realistii
sau u~or exaltatii, teribilista, infatuatii); pe de alta parte, pot fi
retinute in vederea coreliirii lor cu rezultatele obtinute in urma
efectuarii analizei primare. Teoretic pot aparea patru situatii:
1. subiecti care declara cii ~i-au pus de multe ori intrebarea res-
127
pectivii, cii se cunosc bine §i care realizeazii compuneri realmen-
te interesante, adancite, multilaterale, proband astfel concordan-
ta dintre propriile capacitiiti de autocunoa§tere §i traducerea lor
in fapt; 2. subiecti care declarii acela§i lucru, dar care redacteazii
lucriiri simple, sumare, siiriiciicioase, ceea ce evidentiazii 0 di-
latare a imaginii referitoare la posibilitiitile de autocunou§tere;
3. subiecti care declarii cii i§i pun pentru prima datii intrebarea
respectivii, cii nu se cunosc, dar compun lucriiri ample, bogate,
complexe, fapt care aratii cii au tendinta de a-§i subaprecia po-
sibilitiitile deautocunoa§tere; 4. subiecti care declarii cii §i-au
pus pentru prima datii intrebarea respectivii, cii nu se cunosc de-
loc sau aproape deloc §i care confirmii aceasta prin compunerile
redactate, ceea ce reliefeazii viziunea lor realistii asupra posibili-
tiitilor de autocunoa§tere §itraducerea lor in fapt. Asemenea si-
tuatii aratii fie existenta unor personalitiip armonioase, echili-
brate, fie a unora inconstante, incongruente, cu contradictii §i
conflicte intre planul real §i cel aspirational, intre "declaratii" §i
"realiziiri". In esentii, regiisim aici relatia (de concordanWne-
concordantii) dintre capacitatea de autocunoa§tere §i capacitatea
de autodezviiluire9.
Analiza primara presupune efectuarea a douii categorii de
demersuri investigativ-interpretative: stabilirea temelor (grilei)
cunou§terii de sine; evaluarea lor pe baza unor criterii.
Analiza de continut efectuatii asupra celor 591 compuneri
ne-a condus spre stabilirea a 27 de teme §i 52 de subteme ale
cunoa§terii de sine. Dat fiind faptul cii temele §i subtemele cu-
nou§terii de sine sunt numeroase §i cii exemplificarea lor ar ne-
cesita mult spatiu tipografic, ne multumim doar cu prezentarea
denumirii §i semnificatiei lor in cunoa§terea personalitiitii.
1. Identitatea (1.1. nume; 1.2. vdrsta; 1.3. sex; 1.4. ocupa-
fie). Expri!llii nevoia de afi§are, implicit de consolidare a iden-
titiitii ca premisii ce va asigura unicitatea persoanei, nevoia de
9In literatura de specialitate se considera ca printre factorii autodezvaluirii, capa-
citatea de autocunoa~tere ocupa un lac important. Vezi: 1. D. Goodstein, Virginia M.
Reinecker, Factors affecting Self-Disclosure: A review of the literature, in: B. A. Ma-
her (Ed.), Progress in Experimental Personality Research, New York, San Francisco,
London, Academic Press, vol. 7,1974.
128
apartenentii §i de identificare cu un grup de varstii, sex sau ocu-
pational. .
2. InfaNarea jizica. Gferii informatii despre Eul fizic care
poate fi dilatat sau contractat, acceptat sau respins, anumite de~
fecte sau imaturitiiti fizice reprezentand deseori punctele "febri-
le", "nevralgice" ale existentei individului.
3. Trasaturile psihice (3.1. temperamentale; 3.2. aptitudina-
le; 3.3. caracteriale; 3.4. tendinfe psihonevrotice). Furnizeazii
informatii cu privire la Eul psihic (spiritual), triisiiturile pozitive
sau negative fiind un fel de "pulsatii" ale personalitiitii ce-i dau
fortii §i stabilitate sau 0 sliibesc §i dezagregii. Exprimii tendintele
acute spre autocunou§tere, autostiipanire §i autodirijare, ca §i
mobilizarea resurselor psihice in vederea sporirii fortelor §i po-
tentelor adaptative. Pot fi transparente §i pentru anumite tensiuni
sau complexe psihice.
4. Rezultatele la fnvafatura sau fn munca. Relevii disponibi-
litiitile pentru activitatea de inviitare §i mundi, atitudinile fatii
de performantele obtinute. Sunt transparente §i pentru anumite
triisiituri caracteriale (sinceritate, autoacceptare, nevoia de auto-
depii§ire etc.).
5. Preferinfe, dorinte (5.1. vocafionale; 5.2. de tlmp liber;
5.3. minore, de moment; 5.4. profundc, ..de mare pi rptaivCf).
Evidentiazii nivelul dezvoltiirii intelectuale, extensia, bogiitia §i
profunzimea intereselor, multitudinea sau unilateralitatea preo-
cupiirilor, adecvarea sau nonadecvarea propriilor p')sibilitiiti,
realismul sau romantismullor, gradul de implicare in realizarea
lor practicii.
6. Sistemul relafional (6.1. cu parinlii; 6.2. cu colegii; 6.3.
cu prietenil]. Scoate la ivealii disponibilitiitile sociorelationale,
nevoia de afiliere §i integrare socialii, potentialul interrelational
(crescut sau scazut), sensibilitatea §i sl(lectivitatea interrelatio-
nalii, profunzimea sau superficialitatea, precaritatea relatiilor.
7. Opinii ~i experienfe (7.1. legate de prima iubire; 7.2. le-
gate de casatorie). Exprima nevoia de intimitate, de implinire
§i realizare prin altul, de evaluare a stiirilor afective complexe,
de protejare sau de simulare a intimitiitii. Din judeciitile abso-
129
lutizatoare transpar: precaritatea experientelor afective, tendin-
tele spre reverie, exagerarea exigentelor, exclusivism.
8. Cautarea de sine. Reliefeaza: nevoia acuta de autodesci-
frare; existenta unor disponibilitati in acest sens; exigente spo-
rite fata de sine; con§tientizarea complexitatii §i dificultatii pro-
cesului autocunoa§terii.
9. Unitatea persoanei. Evidentiaza nevoia de unitate, coe-
ren¢ §i stabilitate psihocomportanlentala, tendinta de echilibrare
cu sine §i cu lumea, nevoia de confort psihic, corelata cu cea
de evitare a disonantelor creatoare de disconfort.
10. Unicitatea persoanei (10.1. cotl.}tientizarea ei; 10.2. ne-
con~tientizarea unicitajii). Traduce aspiratia de diferentiere §i
singularizare, stilul §i modul personal de viata, ca §i orientarile
valorice.
11. /zolarea ~i inchiderea in sine. Este transparenta pentru
tendinta de interiorizare §i autoanaliza, dar §i pentru dificultati
de adaptare §i integrare sociala. In subtext ascunde tensiuni cres-
cute in planul adaptativ, potential'scazut de relationare sociala.
12. Adaptarea ~i integrarea sociala (12.1. implicare ~ipar-
ticipare socialCieficienta; 12.2. dijicultaji de adaptare ~i inte-
grare socialii). Arata disponibilitatile pentru invatarea §ijucarea
rolurilor sociale, dorinta de afiliere la grupurile sociale, de par-
ticipare la viala soclalii. Este semnif1cativa pt:ntru atitudinile de
evaluare, sustinere §i intelegere a comportamentelor altora, cIar
§i pentru relativa fragilizare a potentialului adaptativ, scotanclla
iveala eomportamente de deruta, de pasivitate.
13. Atitudini faja de viaja ~i problemele ei (13.1. realiste;
13.2. romantice). Scoate la suprafata: existentajnonexistenta
unor atitudini ferm conturate, a unui sistem evaluativ §i auto-
evaluativ, persistenla unor conduite specifice etapelor depii§ite
sau avansul accelerat spre statute §i roluri noi, maturitatea in
gandire sau u§orul infantilism cognitiv §i eomportanlental.
14. Valoarea autocuno~terii, reacjiile provocate de ea (14.1.
certitudinea autocunoa~terii; 14.2. certitudinea lipsei autocu-
noa~terii; 14.3. indoiala ~i nesiguranja; 14.4. nihilism, nefncre-
dere totalCiin posibilitajile cunoa~terii de sine). Evidenliaza dis-
ponibilitali pentru introspectie, pendularea intre diverse stari
eontradictorii (certitudinejincertitudine; ignoranlajinfatuare; nar-
130
cisismjautoflagelare; subjsupraaprecierea posibilitalilor de auto-
cunoa§tere), ceea ce ar putea echivala fie cu nerealizarea perso-
nalitatii, fie eu aparilia unor surse de tensiune psihica sau de
frustrare; nemcredere in forlele proprii; deruta §i deriva in fala
eomplexitalii cunoa§terii de sine.
15. Devenirea personalitatii. Exprima nevoia de sehimbare,
sursele, factorii, condiliile devenirii, implicarea in acest proces
sau expectativa in fata lui.
16. Nevoia de autoperfecjionare ~i autodepii§ire'(16.1. vaga,
imprecisa; 16.2. direcjionatii). Evidenliaza trebuinta de schim-
bare calitativa de eonlinut §i de nuanla a personalitalii, dorinla
de a se schimba in' bine, nu oricum.
17. Atitudinea faja de sine (17.1. autonemuljumire; 17.2. in-
satisfacjie fnsojita de descurajare; 17.3. autoacceptare ~i re-
semnare; 17.4. revoltCi~i respingere; 17.5. fncredere; 17.6. pro-
iectare a trasaturilor pozitive). Exprima 0 certa "reorientare"
catre sine, obi§nuinta cu introspeclia, cu analiza subiectiva baza-
ta pe sisteme de eriterii, nevoia de autocunoa§tere autentica, dar
§i existenla unor u§oare tendinle de exibilionism, autoetalare,
autoflatare sau autoec1ipsare.
18. Filtrarea personalCi a ideilor, aCjiunilor, evenimentelor.
Exprima nevoia de personalizare, de implicare personala, nu
prin intermediari sau prin imprumut ideatic §icomportamental.
19. Nevoia de autenticitate. Reliefeaza trebuinla individului
de a fi el insu§i, de a-§i elabora un sistem cognitiv §i axiologic
propriu. Transpar din ea aspecte. subtile ale valorii personale, ca
§i tendinlele de respingere a masciirii, trucarii personalitatii.
20. Sistemul orientativ de valori (convingeri ~i credinje).
Arata existenla unor motivatori superiori ai comportamentului,
suplelea intelectuala, posibilitali crescute privind realizarea unor
generalizari proprii, reie§ite din experienlele traite.
21. Marile intrebCiri~iframdntari specifice vdrstei sau per"
soanei fn cauza. Evidenliaza complexitatea cognitiva, uneori
sunt transparente pentru aspiratiile personale §i sociale, alteori
traduc vagi tendinle de sofisticare, de poza §i mimetism, pentru
a lasa 0 impresie buna.
22. Conflicte ~i contradicjii. De la caz la caz, semnifica fra-
gilizarea, inconstanla §i incongruenla psihocomportamentala sau
131
marea suplele cognitiva, angajarea personalitalii in procesul de-
venirii sale dialectice. Upsa lor arata stagnarea, plafonarea per-
sonalitalii.
23. ldealul de sine (23.1. sensul viefii; 23.2. scopul viefii;
23.3. modelul sau prototipul ideal). Evidenliaza capacitatea per-
soanei de a se proiecta, de a se orienta ~i focaliza intr-o anumita
direclie, ca ~i procesul formarii idealului de sine.
24. Sistemul de imagini despre alJii (Eul reflectat). Exprima
nevoia autodefinirii prin raportarea la allii, capacitatea de a se
aprecia pe sine de pe poziliile altora, de a emite judecali de va-
loare, dar ~i de a fi dependent de allii.
25. Statutul persoanei In lume (25.1. certitudinea statutului;
25.2. incertitudinea lui). Scoate la iveala trebuinla stabilizarii
statutelor, dobandirii unora noi sau depa~irii celor vechi.
26. Eul (26.1. definirea Eului; 26.2. locul Eullli In structura
personalitafii; 26.3. funcfiile Eului; 26.4. fafetele Eului; 26:5.
relaJiile dintre fafetele Eului; 26.6. devenirea Eului; 26.7. cu-
noa~terea Eului; 26.8. semnificafia cunoa~terii Eului). Pune in
lumina capacitatea de autocunoa~tere (fina, profunda, diferen-
liatii), de abstractizare ~i generalizare psihologidi, u~urinla de a
opera cu noliuni ~i concepte psihologice abstracte, indemauarea
de a patmnde in intimitatea vietii psihice ~i de a realiza corelalii
subtile.
27. Tipurile de personalitate (27.1. unitar ~i armonios dez-
voltat, 27.2. instabil; 27.3. dedublat; 27.4. accentuat). Aceasta
tema reiese fie din intreaga compunere a subiectului, fie din
unele fragmente concentrate ale ei, fiind relevanta pentru abili-
tatea surprinderii caracteristicilor tipice ale personalitalii, pentru
judecarea ei dupa esenla ~i nu dupa aparenla.
Anexa 1 prezinta cateva exemple de compuneri elaborate de
5 subiecli.
Evaluarea celor 27 de teme ~i 52 de subteme ale cunoa~terii
de sine se realizeaza dupa urmatoml sistem de criterii:'
- completitudineajincompletitudinea lucdirilor (numarul
temelor ~i subtemelor conlinute) care evidenliaza fie capacitatea
subiectului de a se adapta tara dificultate sarcinii de autoforare,
spiritul activ de cooperare, dorinla expresa de autocuno~tere,
132
un grad mare sau mijlociu de transparenla psihica, ceea ce coin-
cide cu 0 mai buna funclionare a mecanismelor de proieclie, fie
reticenla, netransparenla psihica, redusa cunoa~tere de sine, spi-
ritul opozant, superficialitate, platitudine, oboseala, fapt care re-
leva funclionarea defectuoasa a mecanismelor de proieclie sau
blocarealor (Ursula ~chiopu, Maria Garboveanu10);
- dominanla temelor (frecvenla unora dintre ele in raport
cu totalul general) indica punctele de maxim inter~s ale proce-
sului autocunoa~terii, trasaturile caracteristice, chiar definitorii
ale subiectului; 0 dominanla exagerata ar putea fi coincidenta
cu anumite tendinle exclusiviste sau chiar psihonevrotice, tra-
ducand diverse tensiuni latente ale procesului adaptativ;
- conlinutul lucrarilor deplaseaza analiza de pe aspectele
cantitative pe cele calitative, furnizaud informalii cu privire la
natura, geneza, valoarea, devenirea personalitalii ~i a insu~irilor
ei, la incarcatura cognitiva sau afectiv-motivalionala a compu-
nerilor, la gradul de angajare in sarcina, la ecoul celor redactate
in con~tiinta subiectului;
- coerenlalincoerenla compunerilorreleva fie nivelul inalt
de dezvoltare aI gaudirii, consecvenla ei, capacitate a de triere a
informaliilor, spiritul intelectual clar ~i feml, cursivitatea expri-
marii, u~uliIl~ Iulantuirii logicc §i expresive a ideilor, pl.lLiiI~a
corelarii ~i diferenlierii acestora, fie lipsa de suplele intelectJlala,
nedirectionalitatea inteligenlei, neclaritatea inlelegerii sarcinii,
insuficienla concentrarii ~i selectivitalii gaudirii;
- contradicfiile ~i contrazicerile sunt semnificative pentm
logica ~i profunzimea gandirii, pentm consecvenla ~i adevarul
ei, prezenla lor indica superficialitatea ~i inconsecvenla gaudirii,
ce traduc diverse dezechilibrari psihice, dezvoltari dizarmonice
ale personalitalii, existenla unor tendinle accentuate sau agre-
siv-Iatente; predominanla lor echivaleaza cu dezvoltarea near-
monioasa a personalitalii sau cu imaturitatea ei;
- relevanla insu~irilor ~i trasaturilor descrise pentm per-
soana in cauza, fapt care ajuta la identificarea rapida a subiec-
10 Ursula .schiopu, Maria Giirboveanu, op. cit., p. 283.
133
tului (dlnd acesta nu-§i transcrie numele), la utilizarea datelor
in procesul edudirii capacWilii de intercunoa§tere; cum gradul
de relevanla a insu§irilor §i trasaturilor psihice este diferit, in-
tinzandu-se de la "foarte relevante" pana la "irelevante", in-
seamna ca implicit aflam §i diversele intentii ale subiectului (de
a se lasa u§or descoperit, de a impiedica acest proces, de a in-
duce in eroare).
Analiza secundara urmare§te stabilirea manierei generale de
redactare a lucrarilor senmificativa fie pentru alte insu§iri §i tra-
saturi decat cele fumizate expres prin temele §i subtemele auto-
cunoa§terii, fie pentru unele tendinle ascunse ale subiectului ce
constituie un potenliallatent (pozitiv sau negativ) care oricand
ar putea deveni insa manifest, actual. Noi am desprins §ase ma-
niere generaie de redactare a lucrarilor, pe care Ie redam §i
exemplificam in continuare:
1. maniera autoanalizei §i autoprezentarii reci, obiective, in-
colore, cu fn§iruirea oarecum seaca a informaliilor;
2. manierafilosofarii, uneori profunda, aheori sterila §i pue-
rila, uneori personala, originala, implicativa, alteori imperso-
nala, mimetica, deta§ata;
3. maniera exaltarii poetice, presarata cu metafore, alegorii,
comparalii, chiar cu redarea in versuri; . sa-§i converteasd
4. maniera laconica, cu raspunsuri vagi, stereotipe;
5. maniera tip" eschiva ", de eludare a raspunsului, de aba-
tere de la subiect;
6. maniera tip" amalgam ", combinata, cu prezenla a 2, 3
sau chiar a tuturor celorlalte.
Redam diteva exemple sugestive pentru fiecare dintre aceste "ma-
niere". 1. "Sunt lIDbaiat de 18 ani, sincer, corect, con§tiincios, dar §i
u~or rezervat §i timid. Imi place sa am prieteni, de§i nu §tiu sa mi-i
fac. A§ dori 0 atmosfera vesela in jurul meu. lubesc muzica u~oara,
distracliile in general. A§ vrea sa devin pictor". 2. "Sunt un corp in
mi§care, un corp in timp. Fiecare vede in mine altceva, mai mult sau
mai pulin din altceva, dar vede CEVA. Acest "ceva" reprezint EU pen-
tru fiecare dintre El. Singurullucru pe care-l vedem tOli (§i EU ~i El)
se datoreaza oglinzii. In mine insa nu pot vedea totul (a§ fi totu~i su-
biectiv). Deci EU reprezint in cele din urma prezenla fizica §i cea spi-
134
rituala. Intrebarea este insa in ce proportie? Raspunsulla ea depinde
de moment. ~i, de fapt, esenlial este ca sunt intre El, §i fiecare dintre
El este un EU". 3. "Sunt un simplu muritor care viseaza sa fie pri-
mavara marti§or impletind cele doua culori, puritate §i dragoste, vara
graul copt §i trandafir cerand curcubee ~i ploaie; toamna fenigel ~i
fnmza de aur, aspirfind spre neantul de jos, iar iama fluture muritor
de zapada ce cade pe pamantul peren". Sau: Sunt un atom, intre apa,
cer ~i pamant/Sunt nirnic §i totu~i ceva eu sunt/Slmt 0 fnmza abia-n-
mugurita a unui pom/Am fost, sunt ~i voi fi un OM". 4. "Nu §tiu?",
"Cine §tie", "Un baiat caruia nu-i place sa invele", "Sunt ca or\care
alta", "Sunt un om". 5. "Nu cred ca are mare importanta cine sunt,
destul ca eu insumi cred ca ma cunosc foarte bine". 6. "Nu ~tiu cine
sunt. Totu§i daca stau sa ma gandesc cred ca sunt un complex de sen-
timente ~i trairi ce formeaza inveli§ul spiritual al Terrei. Sunt 0 fata
obi~nuita cu nimic deosebita de ceilalli, 0 adolescenta care se gande§te
la viitor. Parafrazandu-l pe Garcia Lorca, a§ putea spune ca slmt cea
mai activa fiintii din cate cunosc pentru ca, de fapt, sunt 0 contempla-
tiva care i§i impune activitatea. Sunt 0 persoana care "Mi-am scris
numele cu pa§ii/Pe despletitele carari ale timpului/~i am pomit spre
v~nicii/De mana cu aripa curcubeului".
Acest tip de analiza furnizeaza informalii cu privire la: gra-
dul de familiarizare al subiectului cu procesul autocunoa§terii
(daca §tie sa se autoanalizeze §i sa se autodezvaluie, dad poate
starile subiective difuze in ganduri clare §i
lucide, dad i§i cunoa§te partile "tari", §i partile "slabe", dad
dispune de intenlia corijarii insu§irilor negative); firea subiectu-
lui (daca este 0 fire ralionala sau una sensibila, realista sau poe-
tic-visiitoare, daca este §i ramane ancorat in concret §i cotidian
sau daca se avanta pe culmile abstractului cuprins in gandul fi-
losofic); atitudinea falii de procesul autocunoa§terii (daca mani-
festii prudenla, rezerve sau, dimpotriva, se "arunca" nesabuit §i
fara discernamant in el).
4. PREZUMTII ~I COMENT ARII
Proba C S E (Cine Sunt Eu?) se incadreaza in randul celor-
lalte probe §i metode care i§i propun sondarea personalitalii
(metoda biografica, autobiografia, studiul jurnalelor de insem-
nari personale §i a altor documente personale). Asemanarile ei
135
cu toate acestea provin din modalitatea de interpretare a rezul-
tatelor recoltate. In esenta, este yorba despre 0 analiza de con-
tinut efectuata pe baza unor grile sau a unor unitati tematice.
Psihologul gennan H. Thomaell a folosit in analiza biografiilor
patru categorii tematice (fonnale, cognitive, existentiale, de telmica a
existentei), subdivizate in 29 unitati tematice. Unele dintre temele cu-
noa~terii de sine stabilite de noi ar putea fi asemanate cu cele elaborate
de psihologul gennan, dar nu identificate cu ele. Astfel, tema 3 (trasa-
turilepsihice) acopera unele dintre "categoriile cognitive" ale lui Thomae
- inchis-deschis; prietenos-du~manos; revendicativ-increzator in ~an-
sa; puternic-slab; iubit-antipatizat; autonom-dependent - multe dintre
acestea fiind trasaturi temperamentale sau caracteriale, dar se refera ~i
la alte aspecte care depa~esc cadrul tematic al psihologului gennan.
De asemenea, tema 23 (idealul de sine) ~i tema 25 (statutul propriu in
lume) au unele corespondente cu subdiviziunea numita "tematizare"
din cadrul categoriilor formale sau cu subdiviziunea numita "creativa"
din tematica existentei deoarece se refera la organizarea activitatii in
vederea realizarii unor scopuri sau a realizarii de sine, dar fumizeaza
~i multe alte infonnatii despre capacitatile aspirational-proiective ale
persoanei investigate. In sfar~it, tema 5 (preferinte, dorinte) ~i tema 6
(sistemul relational) are asemanari cu doua dintre subdiviziunile tema-
ticii existentei, ~i anume cu "activarea existentei" ~i "integrarea so-
ciala", dar sunt mult mai analitice decat acestea. Dupa opinia noastra,
semnificatie au. nu atat temele in sine, care la un moment dat ar putea
fi chiar identice, ci maniera de prelucrare ~i interpretare a lor.
Deosebirile dintre proba prop usa de noi ~i metodele amintite
provin din substanta ~i continutul datelor prelucrate. Dad me-
toda biografica ~i metoda studiului jurnalelor de insemnari sunt
prin excelenta evenimenjiale, centrandu-se asupra succesiunii e-
venimentelor din decursul vietii unui individ, din care apoi cer-
cetatorul extrage 0 serie de concluzii asupra "sensului vietH" ~i
a "individualizfuii" persoanei respective, C S E este 0 proba
comprehensivii, axata pe surprinderea efectelor concentrate ~i
solidificate - in trasaturi psihocomportamentale - ale eveni-
mentelor traite de persoana. a
asemenea diferentiere ~pare atat
in raport cu variantele clasice ale metodei biografice, cat ~i cu
variantele mai noi ale acesteia. Avem in vedere cauzometria,
11 H. Thomae, Das lndividium und seine Welf, Giitingen, Hogrefe, 1968.
136
propusa de E. 1. Golovahna ~i A. A. Kronik (1984)12, bazata
expres pe inventarierea evenimentelor din viata individului ~i pe
stabilirea relatiilor dintre ele (dintre evenimentele-cauza ~i eve-
nimentele-consecinta sau dintre evenimentele-scopuri ~i eveni-
mentele-mijloace). Chiar dad prin analiza unor asemenea de-
pendente, pe baza intocmirii unor cauzomatrici §i cauzograme,
faptele de conduita pot fi nu doar evidentiate, ci ~i explicate,
dand posibilitatea, a§a cum arata Elena Mare (1987)13, surprin-
derii logicii drumului vietii parcurs de 0 persoana, esentiala pen-
tru cauzometrie ramane inventarierea evenimentelor vietH. Daca
in metoda biografica specificul persoanei apare conturat in urma
analizei intreprinse de cercetator, ca urmare a studierii inlantui-
rii evenimentelor, in proba noastra acest specific este surprins
§i relevat de insu§i subiectul care se autodezvaluie. La aceasta
se adauga apoi §i propria "descoperire" a cercetatorului, care
permite ca intelegerea §i interpretarea persoanei sa fie mult mai
completa §i exacta.
La fel ca arice test proiectiv, proba piopusa de noi ridica
unele probleme privind fidelitatea §i validitatea ei. De obicei,
fidelitatea se obtine printr-o noua retestare, numai ca, in aceste
cazuri, coeficientii de fidelitate sunt extrem de scazuti. Aplica-
rea repetata a TAT-ului da. coeficientii de fidelitate de 0,77, a
Rosenzweig-ului intre 0,65-0,73. Din acest {>unct de vedere
suntem de acord cu Andrei Cosmovici care afirma ca "proba de
fidelitate prin retestare 0 consideram ffua sens in cadrul testelor
proiective, intrucat atitudinea subiectului se schimba de obicei:
fie este mai degajat datorita acomodfuii cu situatia dupa 0 prima
tratare, fie, dimpotriva, aplicarea repetata a aceluia§i test ii tre-
ze~te banuieli §i apare 0 cre§tere de tensiune, 0 sporire a vigi-
lentei"14. Daca lucrul acesta este valabil pentru testele proiecti-
12 E. 1. Golovalma, A. A. Kronik, Psihologhiceslwe vremia licinosti, Kiev, Nau-
kovo dutka, 1984.
13 Elena Mare, 0 varianta a metodei biografice fn studiul personalitafii, "Revista
de psihologie", 1987,3,198-206.
14 Andrei Cosmovici,. Cu privire la clasificarea "unitafilor tematice" dupa H.
Thomae, "Revista de psihologie", 1985,4,p. 273.
137
ve in general, el devine cu amt mai semnificativ pentru proba
noastra. Ar fi un nonsens sa a~teptam ca un subiect sa se auto-
dezvaluie la fel la 0 noua repetare a probei, aceasta nefiind po-
sibil deoarece personalitatea sa este in plin proces de formare
~i schimbare. Nu-i mai putin adevarat ca aplicarea testului pe
aceea~i persoana la intervale mari de timp ar putea evidentia,
pe langa constantele (invariantii) personalitatii, aparitia unor noi
insu~iri psihocomportamentale, a unor mutatii in evolutia per-
sonalitatii. Zurcher, citat mai inainte, aplicand testul WAY la
un interval de 13 ani, din pacate nu pe aceia~i subiecti, a des-
coperit 0 schimbare evidenta a "dominantelor" personalitatii.
A~adar, nu mentinerea autoportretului de la 0 aplicare la alta a
probei constituie regula, ci tocmai modificarea, schimbarea lui
in acord cu modificarea ~i maturizarea personalitatii. Septimiu
Chelcea (1985)15 arata ca in studiul documentelor personale
problema esentiala care se ridica este aceea a autenticitatii celor
decIarate. In proba noastra chiar §i neautenticitatea dec1aratiilor
are 0 mare importanta, deoarece ea ar putea reflecta fie 0 per-
sonalitate instabila, fie una dedublata, in acest ultim caz pe prim
plan trecand masca protectoare a individului.
In ceea ce prive§te validitatea, aceasta poate fi obtinuta re-
lativ u~or ~i apreciata mai c1ar. H. Thomaedand spre apreciere
acee~i biografie mai multoI persoane a obtinut 0 mare concor-
danta intre evaluatori (de 83,5%). Asemanator, Andrei Cosmo-
vici 16a obtinut (intr-un caz particular) 0 concordanta crescuta
a parerilor unor subiecti care au avut de evaluat biografia unei
persoane, folosind categoriile lui Thomae. Ne putem a§tepta ca
un asemenea rezultat sa He obtinut ~i in cazul probei noastre.
O~mparativ cu alte metode. de investigare a personalitatii
(ancheta pe baza de chestionar, convorbirea, interviul etc.), pro-
ba C S E prezinm 0 serie de avantaje. Din acest punct de vedere
ne exprimam acordul cu cele declarate de Paul Thompson
15 Septimiu Chelcea, Documentele sociale fn investigafia socioumaru'i, In: Semni-
ficafia documentelor sociale, Bucure~ti, Editura ~tiintifica ~i Enciclopedica, 1985,
p.54.
16 Andrei Cosmovici, Mariana Ca1uschi, Adolescentullfi timpul sau fiber, 1a~i,
Junimea, 1985, p. 80.
138
(1980), care se referea insa la autobiografie (recit de la vie).
"Fata de empirismul cantitativ grosier al anchetei pe baza de
chestionar, scria el, fata de agregarea de date, reprezentand 0
sectiune transversala In care toate referintele temporare ~i per-
sonale sunt eliminate, autobiografia ofera informatii care prin
natura lor formeaza 0 totalitate coerenta §i bogata in experienta
sociala reala"17. Asemanator, consideram ca C S E ofera posi-
bilitatea detectarii modalitatii de structurare reala a personalitatii
pana la un anumit moment dat. Ea furnizeaza informatii despre
gradul de autocunoa§tere ca §i despre sensul evolutiei ei ulte"
rioare.
5. CATEVA CONCLUZII
1. Proba propusa de noi reprezintii un test de descripJie,
analiza §i elaborare proiectiva, prin excelenla comprehensiv.
"Cufundandu-se" In sine, subiectul se autodescopera; exteriori-
zandu-se, I;;i proiecteaza, uneori chiar fara sa vrea, nu doar ten-
dinlele, motivatiile §i trasaturile dominante, dar ~i pe cele ascun-
se, nu doar pe cele recunoscute, con~tientizate, ci ~i pe cele mai
putin co~tientizate; analizandu-se §i descriindu-se, progreseaza
in cunoa§terea de sine. Prin toate acestea se creeazii premisele
autoformarii, autoeducatiei, prin intermediul carora personalita-
tea este ridicata la cote valorice superioare.
2. C S E dispune de valente diferite: ea poate fi considerata
ca 0 proM de cunoa§tere psihologica (de persoana care studia-
za, cerceteaza 0 alta persoana), ca proM de autocunoa§tere (de
subiectul in cauza care se autodezvaluie); ca proba de edu;care
a capacitalii de intercunoa§tere (m acest caz putandu-se proce-
da astfel: Se cite§te 0 compunere a unui elev In fata celorlaIti
membri ai grupului carora li se cere apoi sa "ghiceasca" cui
apartine; procedandu-se de mai multe ori In acest fel se poate
educa, forma capacitatea de intercunoa~tere).
17 Paul Thompson, Des nfcites de vie a l'analyse du changement social, Cahiers
Intemationaux de Socio1ogie, 1980, LXIX, p. 250.
139
 3. Proba C S E, in cele trei ipostaze ale ei, i:;;ireleva 0 mul-
tipla utilitate: cognitivii (decla1l§eaza autocunoa§terea, spore~te
cantitatea ~i calitatea cuno~tintelor despre sine ~i altii, verifica
veridicitatea ~i autenticitatea autocunoa~terii ~i ititercunoa§terii);
predictivii (pe baza informatiilor recoltate, atilt cel in cauza, cat
~i cel care beneficiaza de datele aflate, pot anticipa sau prefigura
evolutia comportamentului, calitatilor ~i defectelor celui care se
autodezvaluie); formativii (ofera posibilitatea exersarii ~i edu-
carii capacitatii de autocunoa~tere, cunoa§tere ~i intercunoa~tere
psihologica) .
Anexa 1.
Prezentam cateva exemple de "compuneri" pe tema "Cine
sunt Eu?" redactate de dive~i subiecti.
Cazull. Elev, 17 ani, c1asa a XI-a, Liceul de Filologie-lstorie.
"Bineinteles ca nu ma incearca vreo senzatie de uimire in
fata intrebarii de mai sus. E 0 intrebare pe care con~tient sau
incon~tient mi-o pun aproape clipa de clipa. Daca nu cumva ma
in~e1,mi s-a recomandat sa mentionez prima mea reactie in fata
acestei intrebari. A fost intr-adevar yorba de uimire, dar numai
la adresa persoanei de la care-mi venea intrebarea.
Acum cateva zile am intrebat-o pe mama: "Cine e~ti tu?",
la care ea mi-a raspuns printr-o palma, probabil pentru a ma
trezi la realitate. Ea era Ea ~i gata. Eu sunt Eu. Unic, bineinte1es!
Mult timp am crezut ca oamenii sunt foarte asemanatori, ca
sunt sau buni sau rai. Apoi, deci de la varsta de I an, mi-am
dat seama ca nu exista oameni buni ~i oameni mi, ci ca oamenii
sunt cand buni, dnd rai ~i, in general, actioneaza fie din inte-
rese, fie instinctual. Deci de pe atunci sunt eu filosof. Eu sunt
doi. Un Eu interior ~i altul exterior. Parerile despre viata, despre
oameni ~i mai ales despre tine insuti sunt mereu ace1ea§i, dar
mereu Ie ilustrezi altfel. Eu sunt doi. Un Eu neschimbator, incat
am impresia ca este v~nic ~i un Eu in schimbare, un Eu pre-
zentat lumii, un Eu care nu este acela~i in relatiile cu doi oa-
140
meni, ci cu fiecare om este altfel, a~a cum ~i celalalt i~i schimba
exteriorul pentru mine, astfe1 indit ce1e doua Euri exterioare sa
se imbine perfect, ca doua jumamti ale aceleia§i portocale.
Cum consider ca sunt? Nu m-am intrebat niciodam. Pentru
ca dintotdeauna ~tiu cum sunt. ~tiu ca am intotdeauna dreptate
_ exceptiind momentele in care ma in~el. Pentru mine insumi
-.care sunt singurul care ma cunosc - reprezint. aproape per-
fectiunea. Ma iubesc. Pentru ca (nu, nu sunt narcisist), pentru
ca ma cunosc ~i deci ~tiu ce valoare reprezint. Consider ca sunt
un om imperfect, dar unul din cei mai aproape de perfectiune.
Nu e lipsa de modestie cand spun asta pentru ca, scriind, am
impresia ca vorbesc cu mine insumi. Din punct de vedere cae-
racterologic, spuneam, sunt de-a dreptul extraordinar. Dar -
am uitat sa mentionez - numai in solitudine. Sunt poate prea
bun. ~i prea ... ~i prea ... ~i prea ... ? Nu, in nici un caz. Defecte
nu am. Dedit uneori.
Am afirmat ca ma cunosc extraordinar de bine. ~i, intr-ade-
var, ma autoanalizez in fiece secunda. lmi ~tiu dinainte fiece
mi~care. 1n afara de momente1e in care nu ma pot controla, din
lipsa de timp.
Dintotdeauna am vrut sa fiu eu insumi. Nu reu~escintotdea-
una ~i de aceea sunt nemultumit. A~ vrea deseori sa fiu un fel
de print care salveaza 0 "frumoasa din padurea adormita" dar
de teama ca dupa aceea tot ce mi-a~ dori mai mult ar fi ca "fru- .
moasa" sa fie din nou mai adormim dedit un te1evizor in lipsa
curentului electric, renuntla incercarea de a evada din realitatea
monotona printr-un asemenea mod. A~a cum sunt acum, sunt 0
radacma prielnica care, prin munca, sper, sa devina arbore intreg.
P.S. Dad a~ fi riispunsmaine la aceastiiintrebare, raspunsul meu
ar fi fast altuL 1?itot astfel peste douazeci de ani, cand a~ fi vrut sa
mi se puna intrebarea.A~fi dat probabilun riispunsmult mai conclu-
dent. Acum insa... cine sunt Eu? Cred ca s-a remarcat ca sunt baiat,
am, evident, 17 ani, 2 luni, 28 zile ~i sunt in c1asaa XI -a la LFI:·
Cazul2. Eleva, 18 ani, clasa a XII-a, Liceu de constructii.
"Deoarece am ajuns acum la varsta adolescentei vreau sa va
desminui cateva trasaturi ale caracteruhri meu, ale persoanei me-
Ie. Sunt 0 fam pot spune careia ii place frumosul, binele, iubesc
oamenii din jur, pe cei intelegatori. Sunt putin timida, imi place
14J
sa ajut pe cei din jur, dar sa fie ni~te persoane care sa te inlelea-
ga. Sunt hamica, cuminte, nu-mi place sa fiu privim cu ochi rai.
Sunt pulin ambilioasa, sincera ~i uneori zgarcim. Imi place sa
inval, sa fiu eleva, sa respect pe cei in varsta. Nu-mi place sa
ma cert cu nimeni, evit aceste certuri."
Cazul3. Elev, 17 ani, clasa a XII-a, Liceul de Filologie-Istorie.
"Dificil de raspuns mai ales cand ai varsta de 17 ani, varsta
adolescenlei, intr-un fel a varsta problema. Sincer sa fiu intre-
barea m-a cam luat ~i nu prea pe nepregatite, pentru ca am re-
flectat cateodata asupra Eului meu. Pot sa spun, analizand rea-
list, ca ma incadrez in a~a-zisele "cadre" ale acestei varste.
Sufletul mi-e bantuit uneori de intrebari contradictorii asupra
viitorului, care se imbina deseori cu sentimente nedeslu~ite.
Sunt biliat, sunt in clasa a XII-a ~i ma pregatesc pentru Filologie
dar, ca sa fiu sincer, imi place mai mult istoria, numai ca anu-
mite condilii ma impiedicii sa ma orientez spre ea".
Cazul4. Studenta, 20 ani, anul III, Facultatea de Matematica.
"Eu sunt a fata de 20 de ani, la fel ca toate celelalte. Nu ma
evidenliez cu nimic in nici un domeniu. Nu fac nimic deosebit.
Ma supar pentru lucruri care de obicei ii supara pe oameni ;;i
ma bucur pentn! lucruri care de obicei ii bucura pe oameni. In
viala mea nu au aparut niciodata evenimente deosebite care sa
atraga atenlia cuiva, care sa preocupe mai multa vreme pe cine-
va (bineinleles, afara de mine). Cine sunt Eu? Un om ca toli
ceilalli, preocupam de problemele marunte de fiecare zi. Uneori
sunt fericim, alteori nu. Uneori imi spun ca sunt a norocoasa,
alteori ma mir ce ghinionista pot fi. Uneori simt ca traiesc, al-
teori mi se pare ca viala trece pe langa mine. Eu sunt un am
fara aspiralii prea inalte. Asta e!"
Cazul 5. Eleva, 17 ani, clasa a XII-a, Liceul Pedagogic.
"in sfa~it! intrebarea atat de mult ~teptam a sosit. In fine,
"cei mari" s-au decis sa afle ce ne friimanm pe noi! Este un pas,
un PAS spre mai bine.
142
Cine sunt Eu? Nu pot fi decM EU, a fata de 17 ani ~ijumata-
te, in pragul afirmarii care, in sf~it, are prilejul sa vorbeasca.
Sunt una dintre acele fiinle ce nu dezvaluie secretele, sau daca
a fac, 0 fac pe sfert. Intr-un fel sunt inchisa, insa toli care ma
cunosc afirma ca sunt volubila, prietenoasa, "direcm", chiar
;;trengantii. De ce nu? Este ;;i asta un mod de a-li ascunde timi-
ditatea. Chiar cu acest prilej mi-atn schimbat inclinalia scrisului,
pentru a nu fi recunoscuta. Bine, dar e anonima lucrarea(veli
spune!). Nu va co~trazic, dar e mai bine sa-li iei 0 masura de
precauliune.
Nu cred c-am fost suparata niciodata pana acum (in adevara-
tul sens al cuvantului). Riid mereu, sunt tiinara ;;i daca nu rad
acum, mai mrziu am sa ma ingr~. Poate cii bucuria acestui test
m-a mcut sa-mi pierd ;;i fariima de seriozitate ~i melancolie care
va fi in lucrarile colegilor mei. ~i ce daca?! Doar eu puteam
scrie a~a. Am relalii de colegialitate cu toate fetele din clasa ~i
cu Iulian (singurul nostru biliat) ;;i oriunde merg intru in yorba
cu oricine, daca-mi face placere.
Cateodam.ma i~el, foarte rar! Am spus ca-mi place fizicul,
dar nu m-am referit la ochi alb~tri (ii am ~i eu), parul blond,
buze senzuale (gen Alain Delon), prefer stilul Humphry Bogart
~i, de ce nu, Gheorghe Visu ~i Claudiu Bleanl. Am numai a
prietena adevarata ~i un prieten (idem). Pe amandoi ii iubesc la
fei. Amandoi ma considera un copil pus pe nazbatii, cu inm-
li;;are nepotrivim. Doar nasul nu se conformeaza aerului "sfant"
al figurii mele.
Preocuparile mele sunt multiple: tenis, muzica (arice gen),
pictura, film ~i, in fine, TEATRUL (adevarata pasiune). Nu ma
voi face actrila. Prefer ceva mai aproape de pamant. Meseria de
invalatoare mi se potrive~te. lmi plac copiii, daca s-ar putea ~
vrea sa am 0 sum, dar sa nu trec varsta de 30 de ani.
Cel mai tare m-a impresionat ~i ma va impresiona cuplul
Jenny-Oliver (din Love story). Veli spune - "ah!, iar chestia
asta?". Pun pariu cii nici 60% din cei ce-au citit cartea n-au in-
leles adevaratul ei secret. ~i daca e secret nu trebuie spus (ci
doar aflat pe cant propriu, altfel n-are farmec). Cea mai frumoa-
sa actrila, dupa mine, a fast Sharon Tate, cea mai bunii canta-
143
 --~-

reata de muzica u~oara - Kim Wilde ~i de opera Maria Callas. poseda, iar biiiatul din caracterizarea 3 ofera cateva date perso-
Ca muzica populara prefer melodiile ardelene~ti ~i in special nale, optiunile profesionale ~i contradictiile de care este cuprins.
cum canta Dumitru Fiirca~. Lucrul pe care-l detest este acela de In aceste conditii probabil ca subiectii respectivi, punandu-~i tot
a mi se da "sfaturi prietene~ti"! Nu ascult dedit de doua per- mai des intrebarea "Cine sunt Eu?", vor reu~i sa con~tientizeze
soane: TATA ~i MAMA. cat mai multe despre ei.
Imi place sa inot ~i ador soarele (mai ales pe plaja). Dintre Caracterizarea 4 deceptioneaza, daca avem in vedere ~i var-
animale iubesc leii ~i tigrii ~i mi-e frica de ... gaini (asta ester). sta persoanei respective. In fata ei imediat ne vin in minte cu-
Nu ma imbrac in pas cu moda (de la Paris, de la Berlin, de la vintele lui Octavian Goga: "De multe ori privind in sufletul tau
New York). 0 prefer pe a mea, cea din Drumul Taberei, e mai ti se pare ca stai in fata unei case cu obloanele trase ~i cu u~ile
frumoasa, mai nationala. ~titi ce-mi doresc pentru urmiitorii cinci inchise. 0 mana necunoscuta a scris pe 0 hartie, in colt, la poar-
ta: Plecat fiira adresa." Concluzia care se degaja de aici cred ca
ani? Sa nu ma miirit ~i sa nu ma cert cu actualul meu prieten
este suficient de clara: daca vrem sa ne cuno~tem mai bine este
pe cardl plac (retineti nuanta) la nebunie. Are un stil... perso-
nal (norma1!).In eel de al cincilea an vreau sa-l cooosc pe Robert necesar sa ne deschidem ,u~ile ~i obloanele casei noastre sufle-
Redford ~i sa-mi cumpar "Guernica" lui Picasso. Nu radeti!, e te~ti, sa patrundem in ea, sa ne analizam gandurile, sentimente-
perfect adevarat §i serios. Urati-mi succes (pauza doua minute). Ie, actiunile, sa ne cantarim calitatile ~i defectele, sa ne punem
Multumesc! Buna ziua!" ordine in ele, piistrand ceea ce merita ~i azvarlind ce este vechi,
uzat, nefolositor. Mai mult decat atat, este utila deschiderea u~i-
Cele 5 "autoportrete" sunt extrem de variate intre ele, ofe- lor ~i obloanelor casei noastre suflete~ti nu doar pentru noi, ci
~i pentru altii, deoarece numai astfel ne yom "vedea" mai bine
rind po~ibilitati mai mari sau mai mici de interpretare psiholo-
gica. pe noi i~ine. Sa ne reamintim ca n-am venit pe lume cu 0
oglinda in mana, ci cii mai intai ne oglindim in altul, pentru ca
Caracteriziirile 1 ~i 5 redau adolescenta in toata "splendoa-
abia apoi, prin intermediul ~i cu ajutorul acestuia, in noi in~ine.
rea" ei, cu teribilismele, extravagantele sau chiar bizareriile ei
(sa ne amintim de "filosoful de I an", de "cei 100 de copiii", de
dorinta fetei de a-I cunoa~te pe Redford sau de a-~i cumpiira
"Guernica"), cu optimismul ei debordant, dar ~i un pic exagerat
("nu m-am supiirat niciodata"), cu absolutiziirile ei ("sunt sin-
gurul care ma cunosc"), dar ~i cu analiza lucida, cu discerna-
mantul profund, ambele insotite de 0 mare capacitate de auto-
cuno~tere ("Eusoot doi. .. ") sau de inclinatie spre metafora ~i
chiar spre maxima ("soot imperfect, dar cel mai aproape de per-
fectiune"; "soot radacina prielnica ce va deveni arbore intreg").
Caracteriziirile 2 ~i 3 aproape ca descumpiinesc ~i prima in-
trebare pe care odecla~eaza in minte este: "doar atat?". In timp
ce in caracteriziirile 1 ~i 5 se fac referinte la peste 10 teme ale
autocunoa~terii, in cele pe care Ie avem in vedere nu apar decat
2, cel mult 3 dintre acestea. Fata din caracterizarea 2 relateaza
despre preferintele ~i trasaturile caracteriale pe care crede ca Ie
144
6. Ipostaze ale unei probe de cercetare
~i cunoa~tere a personalitiitii
Intr-un alt atticol [1] propuneam 0 probii de cercetare §i cu-
nOa§tere a Eului §i personalitiitii, denumita conventional C S E
("Cine sunt Eu?") care consta, in principal, in elaborarea de
catre subiecti a unei compuneri scrise despre sine. Totodata,
precizam tipurile de analiza §i criteriile evaluative utilizate in
prelucrarea §i interpretarea compunerilor redactate de cei inves-
tigati. De§i din descriptiile fiicute reie§eau oarecum implicit §i
valentele probei respective, ne propunem ca in acest material Sa
stiiruim expres asupra lor. Din aceastii perspectiva consideriim
ca in functie de persoana care elaboreaza compunerea, ca §i de
cea care 0 utilizeaza, de intentia §i finalitatea folosirii ei, proba
C S E apare in trei ipostaze: ca probii de autocun6a§tere §i auto-
dezvaluire; ca probii de cunoa§tere psihologica; ca probii de edu-
care a intercunoa§terii.
1. C S E - CA PROBA. DE AUTOCUNOA~TERE
~I AUTODEZV ALUIRE
Din literatura de specialitate se §tie ca autocunoa§terea (cu-
noa§terea de sine) este una dintre formele cele mai dificile ale
cunoa§terii umane. ~i aceasta din mai multe considerente. In
primul rand, pentru ca obiectul cunoa§terii este realitatea psihica
1 M. Zlate, lnovarii metodologice privind cercetarea §i cunoa§terea personalitarii,
"Revista de pedagogie", 1989, m. 10.
146
a individului uman, mult diferita de realitatea fizica, chimica,
biologica etc. Este infinit mai u§or sa cunoa§tem forma, culoa-
rea, marimea, greutatea, duritatea, asperitatea, compozitia unui
obiect fizic decat propriile noastre ganduri, sentimente, intuitii,
scopuri, tendinte, motivatii, aspiratii, insu§iri temperanlental-ca-
racteriale etc. In al doi-Iea rand, datorita faptului ca subiectul
face parte din obiect, ceea ce inseanma ca obiectul cunoa§terii
este subiectul insu§i. Daca in celelalte forme ale cunoa§terii
umane unul este obiectul de cunoscut §i altul subiectul cunos-
cator, in domeniul cunoa§terii de sine obiectul §i subiectul se
identifica, fapt care implica dedublarea acestuia din urma in ac-
tul cunoa§terii. In al treilea rand, deoarece in domeniul celorlalte
forme ale cunoa§terii umane suntem instruiti §i instrumentati,
invatati cum sa Ie realizam, ne sunt transmise §i formate con-
cepte, teorii, legi, dispunem de metode specifice ce sunt insu§ite
§i exersate in §coala, in timp ce in fata cunoa§terii de sine ne
aflam relativ descoperiti, nedispunand nici de concepte, niCi de
instrunlentele necesare realiziirii ei. In sfar§it, cunoa§terea de sine
este mai dificilii decat alte forme ale cunoa§terii umane, pentru
ca §coala nu ofera suficiente prilejuri elevului de a face proba
existentei ei. Procesul instructiv-educativ centrat pe evaluarea
cuno§tintelor transmise, a capacitatilor formate, este mai putin
interesat de ceea ce gande§te elevul despre sine, de faptul daca
el se cunoa§te sau nu, daca dispune de capacitatea de a se au-
toevalua adecvat, de a se autodezvalui.
Tot din literatura de specialitate §tim ca autocunoa§terea,
de§i dificila, este extrem de profitabila pentru subiectul care 0
realizeaza, pentru activitatea sa §i pentru colectivitatea in care
acesta traie§te. Vasile Pavelcu [2] concepea cunoa§terea de sine
nu ca autocontemplatie, nu ca narcisism, nu ca' un act de inchi-
dere in sine ci, dimpotriva, ca 0 deschidere catre sine, ca un
efort de investigare, intelegere §i explicare a Eului §i persona-
litatii in vederea stapanirii lor. Cunoa§terea de sine faciliteaza
orientarea §i dirijarea optima a propriilor posibilitati, spore§te
capacitatea de ameliorare §i corectare a trasaturilor de persona-
2 Vasile Pavelcu, lnvitaIie la cUnoa§terea de sine, Bucure~ti, Editura §tiin(ifica,
1970, pp. 1 ~i urm.
147
litate, indeosebi a celor negative, permite realizarea armoniei 1;)i
progresului personalitatii. Ea ofera bucuria descoperirii 1;)iauto-
descoperirii, rnirajullumii spirituale, fascinatia luarii in stapani-
re a propriului comportament devenind, astfe1, 0 adevarata forta .
existential a 1;)iactionala.
A1;)astand lucrurile, pe buna dreptate ne putem intreba: cum
I-am putea deterrnina sau ajuta pe elev sa se introspecteze pen-
tru a ajunge la cunoa1;)tereade sine; ce ar trebui intreprins'pentru
a grabi 1;)ifacilita procesul autocunoa1;)terii1;)iautodezvaluirii?
Mijloacele care ne stau la indemana in vederea realiziirii acestor
deziderate sunt, desigur, multiple 1;)ivariate. Consideriim insa ca
unul dintre ele il reprezinta chiar proba sugerata de noi. Intr-a-
devar, solicitand elevul sa elaboreze in scris 0 compunere de-
spre sine in care sa noteze tot ce 1;)tiedespre sine, ~a cum se
cuno~te 1;)i,mai ales, a1;)adh se cuno~te, nu facem altceva de-
cat sa-l determinam sa se "cufunde" in sine, sa se disece, sa-1;)i
decanteze piirerile, sa-1;)icon1;)tientizezetendintele 1;)itrasaturile
dominante, dar 1;)ipe cele latente, pe cele recunoscute 1;)imartu-
risite public, dar 1;)ipe cele ascunse, nemarturisite uneori nici
sie1;)i,pe cele agreabile, dar 1;)ipe cele dezagreabile. Uneori, pro-
ba C S E este poate primul prilej oferit elevului de a se gandi
mai serios la sine. Multi dintre subiectii n01;)trimarturiseau ca
din miile de intrebari pe care 1;)iIe-au formulat vreodata, intre-
barea "Cine sunt Eu?" nu le-a venit niciodata in minte. Incer-
cand sa raspunda la ea, ei au fost obligati sa se "autoforeze", sa
se "scormoneasca" pe dinauntru, sa-1;)iconverteasca stiirile su-
biective difuze in ganduri (cat mai) clare 1;)ilucide. Daca pentru
cei care nU-1;)imai pusesera niciodata intrebarea respectiva proba
a avut darul de a-i ajuta pe directia primelor clarificiiri 1;)icon-
1;)tientizari,pentru cei care §i-o formulasera de nenumarate ori,
fiind deci obi1;)nuiticu ea, proba C SEa reprezentat un mijloc
de aprofundare 1;)isistematizare a informatiilor despre sine, im-
plicit, de progres in autocunoa§tere.
Valoarea probei C S E de instrument declall§ator al proce-
sului autocunoa1;)terii1;)ifacilitator al obiectivarii ei este evidenta,
de aceea nu mai staruim asupra ei. Dintr-o perspectiva educatio-
nala, problema care se ridica este aceea a convertirii ei intr-un
148
instrument de educare a posibilitii1ilor autocunoG.§terii 1;)i de ob-
!inere a unui progres treptat in acest domeniu. Simpla citire de
ditre profesor, in fata clasei, a 2-3 compuneri elaborate fie de
e1evii clasei sale, fie de elevi din alte clase, compuneri diferen-
tiate intre ele prin gradul de extensie, complexitate, profunzime,
relevanlii etc. i-ar putea ajuta pe elevi sa cOll§tientizeze 0 mul-
titudine de aspecte implicate de autocunoa§tere la care fie ca nu
se gandisera deloc, fie ca Ie minimalizasera semnificatia. Calea
cea mai sigura insa de educare a capacitatii de autocunoa§tere
o constituie aplicarea repetata a probei. Se poate proceda in
doua moduri: 1. aplicarea nedirijata a probei; 2. aplicarea diri-
jata a acesteia. Prima modalitate presupune investigarea elevilor
din timp in timp, la intervale mai mici sau mai mari, dupa un
an §colar, dupa un ciclu §colar etc., fara a furniza nici un fel de
indicatii in legatura cu continutul propriu-zis al compunerilor •
despre sine. Analiza ulterioara a compunerilor facuta de profe-
sor aratii daca elevul a facut sau nu progrese in cunoa§terea de
sine (daca s-a schimbat atitudinea falii de acest proces, daca s-a
inmultit numarul temelor autocunoa§terii, daca profunzimea
analizelor este mai evidenta etc.). Cea de a doua modalitate este
mai elaborata, putand fi conceputa 1;)iaplicata m mod diferentiat,
repetarea implicand nu doar 0 simpla dirijare, ci §i sporirea gra-
delor de dificultate. Ea ar putea imbraca urnlatoarele fornle ac-
tionale:
a. solicitarea elevilor de a elabora compuneri despre sine
prin considerarea cat mai multor teme ale autocunoa$terii. Pen-
tru a facilita acest proces, profesorul atrage atentia elevilor ca
ate cunoa§te pe tine nu inseamna doar a-ti nota numele, varsta,
sexul, cateva trasaturi de personalitate sau cateva activitati pre-
ferate, ci infinit mai mult. Cu acest prilej pot fi in§irate §i co-
mentate celelalte teme ale autocunoa§terii, sugerandu-se ca re-
ferirea in autoportretizari la cat mai multe dintre acestea,
precizarea modului personal de a fi in raport cu ele, evitarea
unilateraliziirilor, a reductiilor simpliste la uria-doua teme, echi-
valenta cu saracirea imaginii de sine, constituie criterii impor-
tante ale profunzimii §i autenticitatii cunoa§terii de sine;
b. sfatuirea elevilor. de a transjorma temele §i subtemele cu-
no~terii de sine intr-o grila utilizabila ori de cate ori i§i son-
149
deaza personalitatea. Diferite variante de raspuns la una sau alta
dintre temele autocunoa§terii pot fi convertite in inttebiiri la care
urmeaza sa se raspunda. De exemplu: care este atitudinea mea
fata de propria-mi inrati§are fizica (ma plac, ma detest, ii acord
o mare importanta, 0 ignor, imi fac din "perfectionarea" sau
"valorificarea" ei un scop in viata?). Sau: ce parere am despre
piirintii md (ii admit, ii dispretuiesc, ii doresc intotdeauna langa
mine, ii "exploatez" la maximum, vreau sa scap cat mai repede
de tutela lot?). Cu cat va raspunde mai sincer la asemenea in-
trebiiri, fiira autoin§elari, mascari, ifose desuete, cu atat elevul
va ajunge sa-§i cunoasca mai repede §i mai bine propriul Eu;
c. sugerarea elevilor de a elabora, in timp, cate 0 compunere
de sine statatoare pentru fiecare tema a cunoG§terii de sine.
De§i aceasta modalitate actionala este cea mai complexa §i di-
ficila, se pare ca ea este cea mai productiva. Aceasta, deoarece
presupune inaintarea treptata in procesul autocunoa§terii, de la
simplu la complex, de la aspectele exterioare, oarecum de su-
prafata, spre aspectele profunde, autentice, de la aparenta, la
esenta. Ea creeaza nu doar obi§nuinta §i placerea elevului de a
se introspecta, dar conduce §i la sporirea capacitalilor sale de
autocunoa§tere §i autointelegere, soldata cu amplificarea incre-
derii in sine.
Aplicarea repetata a probei C SEduce concomitent §i la
educarea capacitalii de autodezvaluire a elevilot, fapt, cum ara-
tam, negIijat deseori in procesul instructiv-educativ.
2. C S E - CA PROBA. DE CUNOA~TERE
PSIHOLOGICA.
Profesorul are nu doar indatorirea de a §ti ce §i cat cunoa§te
elevul despre fenomenele naturale §i sociale, cat de bine §i-a
insu§it cuno§tintele transmise, ci §i ce §i cat §tie despte sine in-
su§i, cat de bine sau cat de superficial se cunoa§te pe sine. Cu
cat educatorul va cunoa§te mai profund elevul ca realitate psi-
hica (spirituala, comportarnentala), cu atat i§i va desfa§ura in
conditii optime rolurile sale instructiv-educative. De altfel, ca-
'pacitatea de cunoa§tere <psihologica a elevilor, pe care trebuie
150
s-o delina educatorul, este considerata de speciali§ti [3] ca re-
prezentand una dintre aptitudinile pedagogice esenliale ale ca-
drului didactic. 0 multitudine de aspecte psihocomportamentale
ale elevului, cum ar fi: vorbirea, scrierea, angajarea in activitate,
gestica, expresivitatea emolionala etc. 11pot ajuta pe profesor sa
descifreze realitatea psihica mai profunda §i uneori mm impre-
vizibilii a elevului. Cum at putea insa profesorul sa deceleze
imaginea despre sine a elevului, daca acestase cunoa§te sau nu,
cat de profund sau cat de superficial se cunoa§te, dh de aproape
sau cat de departeeste de propria-i esentii, ce crede, ce gande§te
despre propria sa personalitate? Desigur, unele metode cum ar
fi convorbirea, biografia, autobiografia asistatii, studiul documen-
telor personale Uurnale de insemnari, scrisori etc.), sunt mij-
loace deosebit de utile. Proba C S E s-ar putea incadra §i ea in
randul acestora. Analiza cantitativa §i calitativa a compunerilor .
despre sine elaborate de elevi (a primei lor reaclii fala de intre-
barea formulata, a temelor §i subtemelor autocunoa§terii, a ma-
nierelor generale de redactare a lucriirilor) - care constituie
adeviirate grile explicativ-interpretative - spore§te considerabil
informatia profesorului despre obiectul §i subiectul aqiunilor
sale instructiv-educative. Dupa piirerea noastra, proba C S E are
pentru profesor urmatoarele valenle:
a. ofera acestuia prilejul de a descoperi aspecte, laturi, tra-
saturi noi ale eIevilor pe care pana la acea data nu Ie cuno§tea
(nu pUlini au fost profesorii care parcurgand compunetile ela-
borate de elevii lor marturiseau ca au descoperit un univers fas-
cinant, ca unii elevi Ii s-au relevat sub 0 aWi infiili§are decat cea
cunoscuta de ei, ca despre multi dintre ei n-ar fi biinuit niciodata
ca au 0 asemenea imagine despre sine);
b. il conduce pe profesor la restructurarea vechii sale imagini
despre elev, procesul testructurativ evoluand fie spre imboga-
lirea §i ampIificarea imaginilor §i informaliilor anterioare, fie
spre corectarea lor, in ambele cazuri schimbarea semnificaliei
imaginii profesorului despre elev fiind benefica (se combat in
3 AI. Ro~ca, B. Zorgo, Aptitudinile, Bucure~ti, Editura ~tiintificii, 1972, p. 113,
vezi ~i: Nicolae Mitrofan, Aptitudinea pedagogicii, Bucure~ti, Editura Academiei,
1988.
151
 felul acesta efectele negative ale unei posibile erori perceptive,
~i anume a inertiei perceptiei sociale, datorata ramanerii in urma
a imaginii perc~ptive fata de evolutia comportamentului);
c. constituie un important mijloc de control -li verificare a
imaginii profesorului vizavi de imaginea elevului despre sine,
nu doar in ceea ce prive~te corectitudinea sau incorectitudinea
ei, ci ~i in ceea ce priv~te extensia, profunzimea ~i autenticita-
tea acesteia (fapt care 11poate ajuta pe profesor la selectarea ~i
utilizarea mai riguroasa a mijloacelor de interventie instructiv-
educativa). Pe langa aceste valente directe, proba C S E i~i re-
leva ~i 0 alta dubla utilitate, ea putand fi convertita atat intr-un
mijloc de diagnosticare a capacWitii de cunoa~tere psihologica
a profesorului, cih~i intr-unul de antrenare ~i educare a acesteia.
Un pedagog sovietic (F. N. Gonobolin [4]) pentru a determina
capacitatea profesorilor de a-~i cunoa~te elevii, a formulat ele-
vilor 0 serie de intrebiiri, le-a consemnat raspunsul, apoi a in-
vitat profesorii care predau la clasa respectiva sa spuna cum a
raspuns fiecare e1ev. A descoperit trei categorii de profesori:
unii care au "ghicit" aproape toate raspunsurile; altii care Ie-au
"ghicit" in proportie de jumatate; in fine, altii care n-au putut
indica corect nici macar unul dintre raspunsurile elevilor. Cele
trei categorii de profesori reprezinta tot atatea exemple care ilu-
streaza dezvoltarea inegala a aptitudinii de cunoa~tere psiholo-
gica a profesorilor. Asemiinator s-ar putea proceda ~i cu proba
noastra. Daca s-ar cere profesorilor care predau la 0 clasa sa
identifice elevii, evident, nu dupa scris, de~i ~i acest criteriu este
important, ci dupa continutul compunerilor elaborate, yom de-
scoperi, probabil, acele~i categorii ca mai sus. Personal am in-
talnit unele cadre didactice care i~i identificau cu u~urinta elevii,
dar ~i altele care se aflau in imposibilitatea de a realiza macar
cateva identificari corecte. "Descoperirea" rapida a elevilor care
au elaborat compuneri devine cu amt mai semnificativa cu cat
uneori elevii incearca prin diverse modalitati (fumizarea unor
informatii false despre sine ~i despre cei din anturajullor ime-
diat, schimbarea scrisului etc.) sa induca in eroare. lata un
exemplu sugestiv: 0 eleva din clasa a Xl-a nota in compunerea
ei: "Trebuie sa incep cu afirmatia ell.sunt singura la parinti, ceea
.4 F. N. Gonobolin, Apud: AI. Ro~ca, B. Zorgo, op. cit., p. 114.
152
ce-mi con vine enorm. Nu-mi imaginez cum ar fi fost sa am 0
sora sau un frate mai mic sau macar de acee~i varsta cu mine;
dragostea piirintilor pentru mine ar fi trebuit impiirtita in doua,
-garderoba (bogata, ce-i drept) mi-ar fi apartinut pe jumatate
~.a.m.d. Sunt egoista (dar ~i sincera, nu?)". Pe marginea acestui
fragment, profesoara care I-a citit a notat: "Nu, nu e~ti sincera.
~tii bine ell.mai ai 0 sora." Acee~i profesoara a notat cu mare
exactitate numele fiecarei eleve pe compunerile elaborate, fapt
care demonstreaza capacitatea de cuno~tere psihologica dez-
voltata a acesteia.
Cum aratam ceva mai inainte, proba C S E are pentru pro-
fesor nu doar valoarea unui instrument de diagnosticare a pro-
priei sale capacitati de cuno~tere psihologica, ci ~i pe aceea a
unui mijloc de exersare a acesteia. Capacitatea de cunoa~tere
psihologica este inegal dezvoltata ~i deci inegal productiva.
Aceasta nu inseamna insa ell.profesorii cu 0 capacitate de cu-
no~tere psihologica mai putin dezvoltata nu ~i-o pot forma ~i
amplifica. Dimpotriva, acest lucru este intru totul posibil, prin
utilizarea frecventa a exercitiului. Pus in situatia de a efectua
cat mai multe identificari ale elevilor care au elaborat compu-
neri despre ei i~i~i, profesorul i§i va perfectiona treptat capa-
citatea de cunoa~tere psihologica a elevilor. Semnul distinctiv
al maturizarii acestei capacitati il reprezinta identificarea rapida
nu doar a elevilor din clasa la care un profesor este diriginte, ci
~i a celor cu care el are contacte mai rare, sporadice.
3. C S E - CA PROBA DE EDUCARE A CAPACITATII
DE INTERCUNOA~TERE
Dat mnd faptul ell.in cadrul procesului instructiv-educativ
importanta este nu numai cunoa~terea elevilor de catre profesor
sau a elevilor de ei in~i§i, ci §i a elevilor intre ei, de asemenea,
dat mnd faptul ell.elevii. sunt deficitari tocmai in ceea ce pri-
ve§te cunoa~terea lor reciproca, sugeram transformarea probei
C S E intr-un mijloc de educare a capacitatii de intercunoa~tere.
o asemenea transformare are ca fundament teoretico-metodolo-
gic conceptia lui Gh. Zapan [5] care a stat la baza elaborarii
5 Gh. Zapan, Cunoa§terea §i aprecierea obiectivii a personalitiifii, BUcUfe§ti, Edi-
tura §tiintifica ~i Enciclopedica, 1984, pp. 293-330.
153
 metodei aprecierii obiective a personalitatii. In cazul nostru, de~i
in conditii diferite, este yorba tot despre educarea capacitatii de
apreciere, mai bine spus de interapreciere. Sub raport practic-
.actional se poate proceda astfel: profesorul cite~te, in fata celor-
lalti, compunerea elaborata de un elev, atragand acestuia atentia
de a nu se "demasca" prin nimic, apoi cere elevilor clasei sa
noteze pe 0 foaie de hartie nume1e elevului a carui autoportre-
tizare cred ca a fost citita. (La randul sau profesorul poate face
acee~i operatie.) Dupa ce se recolteaza raspunsurile ~i elevul a
carui autocaracterizare a fost cititii se "desconspira", anuntand
ca a lui a fost lucrarea prezentata, se vede in ce masura apre-
cierile celorlalti au fost corecte sau nu. Dadi elevii se cunosc
foarte bine intre ei, atunci vor "ghici" cu u~urinta despre cine a
fost yorba. Daca, dimpotriva, intercunoa~terea este precara, riis-
punsurile vor fi extrem de variate ~i neconcordante, fiecare elev
indicand pe un altu!. Se poate organiza apoi 0 discutie asupra
cauzelor care au facilitat sau perturbat intercuno~terea, acestea
tinand atat de particularitatile subiectului a carei autocaracteri-
zare a fost citita, cat ~i de cele ale auditorilor, evaluatorilor. In
principal, aceste cauze sunt urmatoarele:
a. gradul de transparenfii al "subiectului care urmeaza a fi
evaluat. Este Ijtiut faptul ca unii oameni au capacitatea de a fur-
niza mai multe informatii despre ei, fiind, de aceea, foarte trans-
parenti, altii, in schimb, redau mai putine informatii despre ei
in~ilji, fiind mai opaci, mai greu de descifrat. Se intelege de la
sine ca mult mai uljor va putea fi identificat un elev care a facut
referiri in compunerea sa la mai multe teme Ijisubteme ale auto-
cuno~terii, decat un altul care a"fost mai "zgarcit" cu infor-
matiile, nereferindu-se decat la 2-3 teme f?isubteme ale cuno~-
terii de sine. Nu trebuie sa pierdem din vedere nici faptul ca
unii elevi fumizeaza nu imaginea reali!, autentica pe care 0 au
despre ei in~if?i,ci imaginea consideratii de ei convenabila pen-
tru altii. Nici tendinta de disimulare nu Ie este intotdeauna strai-
na, dCf?iaceste fenomene sunt mult mai des inllilnite la adulti
decat la copiii f?iadolescentii care, in virtutea particularitatilor
lor de varsta, sunt mult mai tentati de a spune adevarul despre
ei in~if?i(atat cat 11cunosc); . a informatiilor.
154
b. gradul de relevanta al informatiilor furnizate, unele dintre
ele fiind foarte relevante, in timp ce altele mediu ~i slab rele-
vante sau chiar irelevante. Se f?tie din psihologia generala ca
atunci cand dintr-un obiect fizic lipsesc insuf?irile puternic rele-
vante, acesta nu mai este ,perceput ca tare, ci ca un alt obiect.
Daca, dimpotriva, lipsesc insuf?irile irelevante sau cele slab re-
levante pentru obiectul respectiv, acesta va fi perceput ca atare.
Pornind de la aceasta legitate, pe care 0 consideriim valabila ~i
pentru perceptia sociala, deci pentru perceptia semenului, putem
imagina doua modalitati actiona1e: in una dintre ele se cite~te
autoportretizarea unui elev din care, in mod deliberat, au fost
omise informatiile cu un mare grad de relevanta, cerandu-se
apoi identificarea elevului ciiruia ii apartine lucrarea respectiva;
intr-o a doua modalitate actionala, se cite~te 0 autoportretizare
din care se omit unele informatii irelevante sau slab relevante
pentru persoana in cauza. Se va constata ca efectele sunt ace-
leaf?ica ~i in cazul perceperii obiectelor fizice. Adica, in primul
caz elevul despre care este yorba va fi greu identificat, in timp
ce in cel de al doilea caz nu se vor intanlpina nici un fel de
dificultati. Ne-am convins de aceasta intr-un experiment orga-
I
nizat cu studentii anului Matematica-Fizica, dupa un semestru
de studiu, cand procesul intercunoa~terii se afla intr-o faza in-
cipienta. Am citit studentilor autocaracterizarea unei studente
din care am omis cateva informatii relevante. Cerandu-Ie apoi
sa identifice studenta respectiva am constatat ca s-au intampinat
mari dificultati. De indata ce am furnizat ~i informatia relevanta,
pretextand ca am uitat s-o citesc (era yorba despre anumite par-
ticularitati de pronuntie ale studentei respective: "Cand am venit
aici aproape toti radeau - ori de mine, ori de accentul meu de
moldoveanca. Atunci m-am suparat f?imi-am zis ca n-o sa mi-l
schimb niciodata, chiar daca va fi posibil"), identificarea s-a fa-
cut extrem de u~or. lata deci ca in procesul intercuno~terii 0
mare importantii 0 are nu numai numarul temelor sau subteme-
lor cunoaf?terii de sine care figureaza in lucrarea unei persoane,
ci ~i gradul de relevanta al informatiilor furnizate. De aceea,
analiza cantitativa trebuie neaparat corelata cu analiza calitativa
155
 c. abilitatea celor eare evalueaza de a diseerne ~i sesiza
esenfialul, de a identifiea rapid ~i core,et earacteristicile perso-
nale, diferenfiale. a asemenea imprejurare ne atrage atenlia asu-
pra faptului di in procesul intercunoa~terii 0 mare importanla 0
au persoane1e care se afla in re1alie, atat cea care este cunQscuta,
cat ~i cea care cunoa~te. Aceasta din urma ar putea dispune de
o capacitate de cuno~tere mai mare sau mai mica, cu 0 funclio-
nalitate diferita depel).dent de particularitalile situaliei, fapt care
va afecta profund procesul intercuno~terii. Astfel, sunt persoa-
ne care, chiar in condilii de deficit informalional, reu~esc sa rea-
lizeze identificari rapide, dar ~i persoane care, chiar in condilii
de exces informalional fac identificari eronate. in afara capa-
citalii de gandire, de relalionare supla ~i profunda a informalii-
lor, de stabilire a relalii10r de la cauza la efect, in procesul per-
cepliei ~i evaluarii sociale (interpersonale) intervin ~i alp factori.
G. W. Allport [6] stabilea chiar 10 asemenea factori ce i~i spun
cuvantul, faciliffind sau perturband perceplia sociala. in anumite
condilii determinate ei duc chiar la aparilia unor iluzii percep-
tive. Indulgenla exageram in perceplia ~i evaluarea unei persoa-
ne, prudenla excesiva, efectul de hallo, simplificarea nepermisa,
stereotipia etc. sunt tot atatea erori ce ar putea surveni in pro-
cesul interaprecierii.
Discutand cu e1evii cauzele care influenleaza (pozitiv sau
negativ) intercunoa~terea, profesorii Ie con~tientizeaza nu doar
complexitatea acestui proces, dar Ie fumizeaza ~i 0 serie de in-
formalii ~i procedee psihosociale care i-ar putea ajuta in opti-
mizarea intercuno~terii ~i interaprecierii. Daca se procedeaza
in acest fel de mai multe ori, asigurandu-se fiecarui elev ~ansa
de a identifica pe colegi ~i de a fi identificat, la randul sau, de
ceilalli colegi ai sai, se va obline un progres sigur in educarea
capacitalii de intercuno~tere ~i interapreciere. Concomitent,
profesorul, supus aceluia~i procedeu, ~i va verifica propriile sale
informalii sau intuilii despre e1evi, se va exersa in cunoa~terea
elevilor sai. Se vor crea astfel premisele deschiderii ~i inchiderii,
totodata, a triadei: autocuno~tere, cunoa~tere, intercuno~tere
- convertite in procedee de educalie ~i autoeducalie.
6 G. W. Allport, Structura §i dezvoltarea personalitiitii, Bucur~li,
lid §i Pedagogicii, 1981, pp. 502-507.
156
NIVELURILE PERSONALITATII
Multa vreme personalitatea a fost abordata. dintr-o perspec-
tiva aproape exc1usiv intrapsihica. Ce1ebra structura tripartita a
ei care se axeaza pe investigarea naturii psihice a componente1or
personalita1ii (temperament, aptitudini, caracter) ~i a re1alii1or
dintre ele sm marturie in acest sens. Cu timpul insa personali-
tatea a inceput sa se "deschida" ~i spre alte dimensiuni decat
ce1e psihice. Mai intai ea s-a deschis spre dimensiunile biologi-
ce (anatomo-fiziologice) ~i chimice, aparand in felul acesta ne-
voia de integrare organismiea, dupa cum se exprima Julius See-
man (1982), funclionarea optirnala a acestor subsisteme ducand
la coerenla ~i la maximizarea performanle1or intregului sistem.
Mai apoi, personalitatea s-a deschis ~i mai pregnant spre lume,
spre realitatea fizica ~i sociala inconjuratoare ea fiind interpre-
tata de Joseph Nuttin (1985) ca 0 struetura bipolara Eu-Lume.
Totodam, au inceput sa fie sesizate ~i nivelurile funcfionale ale
personalitafii ..in afara celui intrapsihic, s-au conturat inca doua
niveluri distincte, ~i anume: nivelul interpersonal ~i nivelul trans-
personal. Prirnul a fost sesizat ~i fundamentat teoretico-metodo-
logic depsihologul american R. F. Bales care in 1970 intr-una
dintre lucrarile sale (Personality and Interpersonal Behavior)
lansa in luthea psihologilor conceptul de personalitate interper-
sonala §i 0 metoda de diagnosticare a comportamentului intet-
personal. Cel de al doilea nivel a Iacut obiectul de studiu al unei
orientari psihologice, a~a-numita psihologie transpersonala, apa-
Edilura Didac- ruta tot prin anii '70 in cadrul psihologiei umaniste americane,
ca 0 excrescenla a ei. Acestor doua niveluri funclionale ale per-
157
 sonalitalii Ie-am dedicat in 1984 §i 1985 studiile pe care Ie pre- psihologia transpersonala. In volumul rezumatelor lucrarilor
zentiim in capitolul de fala. Dupa cum se va putea constata, ni- prezentate la Congres (Vezi: International Journal of Psycho-
velul interpersonal ne-a interesat mai ales sub raport metodolo- logy, vol. 31, Issues 3-4, 1996) la indexul final de subiecte ter-
gic, el sugeraudu-ne noi posibilitali de analiza §i interpretare a menul de "transpersonal" sau de "psihologie transpersonala" nu
rezultatelor decat ceIe propuse de Bales, §i chiar variante diag- figureaza. Am descoperit totu~i 0 <;omunicare pe aceasta tema
nostice diferite de ale psihologului an1erican. Cel de al doilea in interiorul volumului, insolitii insa de un semn de intrebare
nivel, cel transpersonal, ne-a intrigat atilt prin ineditullui, cih §i "Psihologia transpersonala in calitate de psihologie §tiinlifica:
prin unele puncte nevralgice. Tocmai de aceea I-am abordat un vis imposibil?". G. Guindon §i J. Leahey de la Universitatea
dintr-o perspectiva critidi. Un coleg, cu largi deschideri catre Laval, Saint-Foy din Quebec (Canada), autorii ei, aratii ca psiho-
transcendental §i transpersonal, mi-a repro§at ca am fost prea logia transpersonala utilizeaza 0 metodologie "eclectica" amalga-
dur cu psihologia transpersonalii. Se prea poate. Prin anii ' 80 maud cercetarile ~tiinlifice cu cele spirituale orientale, ezoterice
insa, imediat dupii lovitura de gralie data psihologiei romaue§ti ~i psihoterapeutice §i recurgand la cuno§tinle multiple adeseori
ireconciliabile. Considerand orientarea echivodi a cercetiirilor
de cuplul megaloman, una dintre pulineIe posibilitali de a face
cunoscuta 0 concePlie psihologica, subliniez, psihologica, era din psihologia transpersonala este permis sa ne intrebiim, aratau
ei, daca ea poate aspira legitim la statutul de psihologie §tiin-
prezentarea ei insolitii de critica. Aceasta ar fi 0 explicalie plau-
lifica. Oricum problema riimane deschisa, doar viitorul aducan-
zibila §i mai ales comoda pentru mine, ea nu a fost insii singura
du-i solulionarea.
§i nici cea principala. Caud am scris critic despre psihologia
transpersonala ma aflam sub doua influenle, una ralionala, alta
emolionala. Influenta ralionala 0 reprezenta autoritatea de ne-
contestat a unui mare personolog american G. W. Allport, care
s-a raportat critic la unele orientari din psihologia personalitalii
aparute la granila §tiinlei sau chiar dincolo de marginile ei §i pe
care le-a §i numit, de altfel, "mahalalele psihologiei". Influenla
emolionala era provocata de circumstanlele anilor '80 §i de
efectele lor asupra psihologiei §i psihologilor. Psihologia trans-
personala apela (§i apeleaza) la 0 serie de tehnici printre care §i
meditalia transcendentala care a fost folosita ca pretext pentru
desfiinlarea psihologiei §i marginalizarea psihologilor. Probabil
ca, in acel moment, analiza critica a psihologiei transpersonale
a reprezentat pentru mine un fel de catarsis sau de defulare. Fiira
doar §i poate ca de atunci discursul critic la adresa psihologiei
transpersonale s-a atenuat mult,.el nu a dispiirut insa. Atitudinea
rezervata pe care 0 am §i astazi fala de psihologia transper$onala
imi este confirmata §i intiirita de unele fapte care nu sunt deloc
circumstanliale. Ultimul Congres International de Psihologie, eel
de al 26-lea, desIa§urat intre 16-21 august 1996 la Montreal,
Canada, a fost, a§ putea spune, mai mult decat rezervat fala de
158
1. Un procedeu de analiza a vidului in cadrul grupului, aparand, in final, ca 0 sinteza a ceea
ce este tipic pentru individul respectiv, a ceea ce este comun
comportamentului interpersonal
despre el in mintea celorlalti membri ai grupului.
Este §tiut faptul ca unele grupuri permit sau faciliteaza ma-
nifestarea anumitor laturi ale personalitalii, in timp ce altele nu
permit un asemenea fapt, chiar daca laturile respective sunt pre-
zente la un individ §i el ar dori sa §i Ie manifeste in grup. Or,
in dinamica concreta a grupului conteaza personalitatea mani-
festata a individului, cea pe care acesta 0 face cunoscuta celor-
lalti sau pe care grupul ii permite s-o exteriorizeze §i nicidecum
personalitatea sau laturile latente, ascunse ale personalitatii, ex-
primate, eventual, in afara granitelor grupului. In alte grupuri
este posibil sa actioneze alte laturi §i trasaturi de personalitate,
ceea ce permite ca alte dimensiuni ale personalitatii individului
sa intre in comportamentul sau interpersonal. Tocmai de aceea,
Bales vorbe§.te despre personalitate in termenii "rolurilor de
In anul 1970, in lucrarea sa Personality and Interpersonal grup" ale acesteia. "Comportamentul unei persoane - scrie el,
Behavior, Robert Freed Bales - profesor de relalii sociale la . incluzand ceea ce face §i spune aceasta intr-un grup particular,
Universitatea Harvard §i director al Laboratorului de Relalii So- a§a cum este el vazut prin perceptiile §i expectaliile tuturor
ciale aparlinand aceleia§i universitali - aducea doua contribulii membrilor grupului, ca §i prin expectatiile care rezulta de la el
majore pentru psihologia sociaIal. Prima se referea la punerea insu§i, poate fi numit rolul sau de grup. Acest rol nu este acela§i
in circulalie in literatura de specialitate psihologica a conceptu- lucru cu personalitatea sa. Personalitatea individului consista in
lui de "personalitate interpersonala", iar cea de-a doua la ima- caracteristicile sale ca fiinla totala"2. Tocmai acest rol 11repre-
ginarea unei tehnici de determinare a unui asemenea tip de per- zinta, dupa Bales, comportamentul interpersonal sau "persona-
sonalitate. litatea interpersonala" care "reflecta doar 0 faleta a personalitatii
Personalitatea interpersonala sau, mai bine spus, nivelul sau individului, .generata de un anumit grup particular, de structura
dimensiunea interpersonala a personalitalii nu este altceva de- sa §i de· rolul individului dat in cadrul grupului, de expectatiile
cat personalitatea individului Atjacum este ea v3.zuta de tOli cei- pe care allii Ie au fala de el"3. Bales atrage atenlia asupra fap-
laW membri ai grupului, a§a cum se releva ea grupului in funclie tului cii nu intotdeauna putem fi siguri ca aceasta fatetii este cea
de natura §i structura acestuia, de statutele §i rolurile membri- realii, aut~ntica, ca ea ar fi cea care exprima eel mai bine per-
lor, do interactiunile care au loc intre participanli, de contribulia sonalitatea data. Totu§i, cunoa§terea ei va permite intelegerea
adus3. de fiecare la realizarea scopurilor grupului. Importanta mai buna a personalitalii particulare a individului, a conflictelor
unui asemenea tip de personalitate este cu atat mai mare cu cat interne ale acestuia, a relaliilor dintre personalitate §i rolurile de
ea se constituie ca un rezultat al actiunii §i interactiunilor indi- grup ale personalitatii.

1 Robert Freed Bales, Personality and Interpersonal Behavior, New York, Holt, 2 Ibidem, p. 10.
Rine hart and Winston, 1970. 3 Ibidem, p. 11.

160 161
 Tehnica de determinare a personalWitii interpersonale este
foarte laborioasa ~i Ie depa~e~te, din anumite puncte de vedere,
pe cele traditionale. In procesul stabilirii ei Bales s-a lovit de
trei categorii de dificultati: 1. persistenta ipotezeiclasice potrivit
careia in cadrul grupurilor sociale asistam la 0 distributie uni-
dimensionala progresiva a statutelor ~i rolurilor indivizilor (in
sensul ca, in momente diferite, indivizii ar juca roluri diferite);
2. tehnicile cunoscute (~i devenite clasice) de investigare a per-
sonalitatii (chestionarele, inventarele, testele de personalitate)
pun in evidenta 0 personalitate a~a cum este vazuta de ea fnsa§i
~i nu a~a cum este vazuta de alrii; 3. cele mai multe dintre aces-
te tehnici, fie ele bi- sau multidimensionale (Eysenck, Cattell
etc.), opereaza cu trasaturi de personalitate puse pe acela§i plan.
Bales, analizand diferite tipuri de grupuri sociale, constata
ca personalitatea umana se specializeaza in raporturile interper-
sonale pe direqia diferitelor seturi comportamentale care sunt,
mai apoi, diferentiat distribuite in spatiul interpersonal. De
exemplu, utilizand tehnica observatiei sistematice pe baza cate-
goriilor informational-comunicationale el a descoperit ca unii
dintre membrii grupului se specializeaza pe direqia rezolvarii
problemelor ("speciali~tii tehnici ai sarcinii"), in timp ce altii se
specializeaza in crearea atrnosferei socio-afecti ve in cadrul gru-
pului ("speciali~tii in problemele socio-afective")4. DesigUt'insa
caspecializarea personalitatii in diferite tipuri de comportamen-
te interpersonale este mult mai numeroasa decat cea stabilita ini-
tial de Bales data fiind diversitatea structurilor ei factoriale ca
~i datorita diversitiitii conditiilor psihosociale ale mediului ~i
contextului in care evolueaza. Tocmai de aceea, Bales i~i pro-
pune sa stabileasca ~i alte tipuri de personalitate, ~i alte roluri
de grup care sa exprime mai nuantat dimensiunea interpersonal a
a personalitatii membrilor grupurilor sociale.
Cea de-a doua dificultate este depa~ita de Bales prin solici-
tarea subiectilor sa evalueze 0 serie de trasaturi de personalitate
sau de comportamente interpersonale nu doar ale lor proprii, ci
4 Robert Freed Bales, Interaction process alUllysis: a method for the study of small
groups, Reading, Mass: Addison-Wesley, 1950.
162
~i ale celorlalti membri ai grupului. A~adar, subiectul trebuie sa
se autoevalueze dar sa ~i evalueze, sa se autoperceapa, dar sa ~i
perceapa ~i sa aprecieze comportamentele interpersonale ale tu-
turor celorlalti membri ai grupului. Un asemenea fapt nu este
posibil de realizat pe orice tip de. grup, in orice fel de grup,
indiferent de faza lui de dezvoltare. Dimpotriva, el nu poate fi
realizat decat in grupurile care au deja 0 "istorie", un "trecut",
care au fost deci formate ~i actioneaza mai de mult, in care
membrii se cunos~ bine unii pe altii tocmai in virtutea acestui
fapt. De aceea, Bales recomanda aplicarea tehnicii sale pe ~a-
numitele "grupuri auto-analitice competente", adica pe grupuri
care dispun de un oarecare antrenament pe directia posibilita-
tilor de observatie, patrundere, analiza ~i evaluare autentica a
diferitelor tipuri de comportamente de grup, a dinamicii acestor
comportamente, care ~i-au cristalizat, totodata, 0 atitudine pozi-
tiva ~i responsabilii cu privire la activitatea de apreciere ~i au-
toapreciere.
In sfiir~it, cea de-a treia dificultate este depa~ita de Bales
prin construirea unui model spatial tridimensional al persona-
litatii interpersonale. Acest model cuprinde ~ase tendinte opuse
doua cate doua, orientate in cele trei planuri spatiale: tendintele
de dominare ~i supunere (reprezentand dimensiunea "superi-
oara" - upward - D, ~i cea "inferioara" - downward - D);
tendintele de conservatorism ~i radicalism (reprezentiind dimen-
siunea "anterioara" - farward - F, ~i pe cea "posterioarii" -
bacward - B); tendintele de sociabilitate ~i cele de izolare (re-
prezentiind dimensiunea "pozitiva" - positive - P, ~i pe cea
"negativa" - negative - N)5.
5 In stabilirea aeestor tendinte Bales s-a bazat pe eontributiile aduse deja in litera-
tura de speeialitate de alti auton. Astfel, eele doua dimensiuni ale modelului bidimen-
sional eonstruit de F. Timothy Leary (1957) ~i anume, "dominantii spre supunere" ~i
"dragoste spre ura" eorespund dimensiunilor "superior-inferior" ~i "pozitiv-negativ"
din modelullui Bales. La fel, dimensiunile spatiului tridimensional eonstruit de C. E.
Osgood (1957) ~i anume "bun spre rau", "illte spre lent", "puternie spre slab", ar plltea
fi asociate eu dimensiunile "pozitiv-negativ", "treeere de la superior-inferior la infe-
rior-anterior" ~i "treeere de la superior-anterior la inferior-posterior" in modelullui
Bales. Vezi: R. F. Bales,PersolUllity and Interpersonal Behavior ... pp. 52-53.
163

Din combinarea celor §ase tendinte apar 27 tipuri de perso-
nalitiiti interpersonale, fieciirui tip corespunzandu-i una, douii sau
trei din cele §ase tendinte. Tipurile de personalitate au un nume
ce sugereazii directia valoricii a realiziirii comportamentului in-
dividului in grup. De exemplu, tipul U: orientat spre putere §i
succesejavantaje materiale; tipul NF: orientat spre obiectivitate;
tipul UNB: orientat putemic spre individualism §i recompense
etc. "Aceste tipuri - scrie Bales - sunt definite in temlenii
modurilor in care persoana este perceputii §i evaluatii de ceilalti
in grup. Aceste perceptii §i evaluiiri depind de personalitatea sa,
de comportamentul siiu §i de pozitia sa in grup, ca §i de aceea
a tuturor celorlalti membri ai grupului"6.
La baza stabilirii celor 27 tipuri de personalitate interperso-
nalii stii 0 impresionantii muncii desfii§uratii de Bales impreunii
cu colaboratorii siii (A. S. Couch, G. Kassebaun, P. Slater) pe
directia organiziirii rezultatelor unor vaste cercetiiri de analizii
factorialii a atitudinilor sau a perceptiei §i comportamentului in-
terpersonal. in mod direct Bales folose§te §i dezvoltii douii tipuri
de analizii factorialii a personalitiitii descrise de A. S. Couch, §i
anume: analiza "domenicii" (ce are in vedere studiul analitic
factorial §i corelational al personalitiitii pe bazii de teste de per-
sonalitate scrise §i standardizate) §i analiza "interdomenicii" (ce
are in vedere studiul analitic factorial §i corelationar al dome-
niilor care apar la nivelul interpersonal, intr-o perspectivii in-
tegratoare: percePtie §i atitudini interpersonale, comportament
interpersonal, interactiune generatii §i primitii, valoarea interac-
tiunii, continutul opiniilor, relatiilor interpersonale etc.). Mai
ales acest din urmii tip de analizii a fost dezvoltai>de Bales, uti-
lizand §i alte metode decat cele propriu-zis factoriale §i·core-
lationale7.
Modelul de personalitate propus de Bales condenseazii 0
mare cantitate de informatii existente in cercetarea psihologicii
§i reu§e§te sii integreze dimensiunea interpersonalii in structura
generalii, globalii a personalitiitii ..
6 R. F. Bales, op. cit., p. 4.
7 Ibidem, p. 391 §i urm.
164
*
Pentru a vedea in ce miisurii modelul propus de Bales oferii
posibilitiiti autentice de cunoa§tere a rolurilor de grup, a com-
portamentelor interpersonale, am intreprins 0 cercetare concretii
pe mai multe categorii de grupuri sociale (§colare, de muncii,
de sportivi, de cadre didactice universitare). Dat fiind faptul cii
rezultatele obtinute sunt asemiiniitoare, Ie yom prezenta in conti-
nuare doar pe cele reie§ite in urma investigiirii unui singur grup
social.
Miirimea grupului pe care 11avem in vedere a fost de 9 per-
soane (7 de sex masculin, 2 de sex feminin); membrii grupului
fiiceau parte din aceea§i categorie socio-profesionalii (cadre di-
dactice universitare); se cuno§teau bine intre ei (unii de 10 ani,
altii chiar de 20 de ani); desfii§urau impreunii nu doar activitatea •
profesionalii ci §i alte genuri de activitiiti (social-politice, ob-
§te§ti, educative etc.) care Ie-au permis tipuri de interactiuni
foarte variate §i deci 0 cunoa§tere autenticii; aveau varste apro-
piate (35-45 ani); in ierarhia grupului aveau aproximativ acelea§i
statute §i roluri. Grupulla care ne referim poate fi considerat ca
reprezentand un "grup autoanalitic competent" deoarece mem-
brii siii erau abilitati in cunoa§terea problemelor personalitiitii §i
ale grupului, a relatiei dintre personalitate §i grup, a semnifi-
catiei unor relatii, atitudini §i comportamente interpersonale. De
asemenea, membrii grupului investigat dispuneau de capacitatea
de apreciere §i autoapreciere obiectivii, puteau face abstractie de
unele situatii relationale conjuncturale pentru a se ridica la per-
ceperea §i evaluarea a ceea ce este tipic, caracteristic in perso-
nalitatea fieciiruia dintre ei in raport cu grupul in care erau in-
tegrati.
Tehnica de cercetare8 a constat in urmiitoarele:
- aplicarea chestionarului de evaluare interpersonalii (for-
ma A) care solicita fieciirui subiect riispunsuri de "da" sau de
"nu" la un numiir de 26 intrebiiri in legiiturii cu toti membrii
grupului, inclusiv cu sine;
8 Date mai amanuntite vezi in: R. F. Bales, op. cit., cap.!. Vezi, de asemenea §i:
Mielu Zlate, Camelia Zlate, CunoWjterea §i activarea grupurilor socia/e, Bucure§ti,
Editura Politica, 1982, pp. 56-63.
165
 - transcrierea codurilor, formate din una, doua sau trei li- Tabel nr. 1
tere corespunzatoare dimensiunilor rolurilor de grup stabilite de Centralizarea rezultatelor obtinute pe grupul investigat
Bales, la fiecare raspuns in parte; AA
AVE-53
2P
nosp
10
47
7U
77U
97
DPF
99
10
78
82
13B
12
14 57
4U6P
UPB
66
48
UPB
100
lIU
76
UPF
48
14
UP
lIP
4F
8D
7N
8B
29
9D
20
41
13U
2B
16
2B
2N
56
27
3D
6F
104U
UPF
13
10
lIF
69
70
9F
78
76
6N
9U
43
50
6U
5F
49
68
51
61
66D
88
67
46N76
50
80
7P
8F
82
64
5N
UP
lOOP
62
43
lIU
lOB
85
8F
54
112U
Nr. 10m
lOB
l02U 84
l02P
1108P
36
9B
79P
1293
98
69
81
5F
6B
UPB
59
8P PF
7P
5B
427
4N
5843
54 3P
7D
7B
6D
84U
50 D
653D
UP
6P
U
B
U
F
B
8D
NPN
F
D
B
FB
N
U
PFP
P Tq:ul
Numaml
pentru evaluiirilor
fiecare direcpe final
- stabilirea (pe foaiasub.
47de raspuns a fiecarui subiect) a frec- G Pozitia finala
AA
GGGGG
I
veniei literelor din codurile956823 transcrise la raspunsurile date, pen-
tru toti membrii grupului, inclusiv pentru sine, cu scopul de a
se putea obtine ulterior imaginea pe care 0 are un anumit mem-
bru al grupului despre fiecare dintre ceilalti;
- stabilirea pentru fiecare subiect in parte a frecventei li-
terelor din coduri prin aditionarea rezultatelor de la toti membrii
grupului, pentru a se obtine imaginea pe care 0 are grupul ca
intreg despre fiecare dintre membrii sai componenti;
- stabilirea tipului final de personalitate care implica: a.
compararea doua cate doua a valorilor tendintelor opuse §i sca-
derea celor mai mici din cele mai mari, cu asocierea la rezultatul
obtinut a literei corespunzatoare valorii mai mari; b. ignorarea
rezultaielor nesenmificative §i deci neluarea lor in considerare
in stabilirea tipului final de personalitate interpersonala (in gru-
purile de pana la 12 membri nu se iau in seama rezultatele mai
mici de 3); c. combinarea intr-un "indice" sau "nume directional
final" a componentelor directiilor rfunase, pentru a se obtine ti-
pul de personalitate interpersonal a; d. inscrierea datelor astfel
obtinute pentru toti membrii grupului intr-un tabel centralizator A = autoapreciere
care cuprinde urmatoarele rubrici: numarul de ordine sau initia- G = aprecierea gmpului
lele subiectilor; numarul evaluarilor primite de un subiect din
partea tuturor membrilor grupului pentru fiecare directie; pozitia Se poate constata ca in imaginea grupului comportamentul
finala reie§ita in urma scaderilor efectuate; tipul final de perso- interpersonal al membrilor sai este diferentiat in trei tipuri de
nali tate interpersonala9. personalitate: 4 subiecii din grup (1, 2, 5 §i 7) sunt apreciati ca
In tabelul nt. 1 redam situatia generala obtinuta de noi pe apartinand tipului UPB; orientat spre sprijin emotional §i entu-
ziasm (social, expresi v, deschis, cordial, permisi v, bun specialist
subiectii grupului investigat, in doua variante: autoapreciere §i
in problemele socio-afective ale grupului, emite §i genereaza in-
aprecierea grupului.
teractiune in grup, este agreat, binecunoscut de ceilalii, generea-
9 Caracterizarea celor 27 tipuri de personalitate poate fi gasita in partea a II-a a za afeciiune in grup, tinde spre sprijin emotional §i entuziasm);
lucrarii lui Bales (pp. 189-386). Creionarea succinta a acestor tipuri de personalitate alii 4 subiecii din grup (3, 4, 8 §i 9) sunt apreciati ca apartinand
se atla ~iin: Pavel Mure~an,inviifarea socialii, Bucure~ti, Editura Albatros, 1980, tipului UPF: orientat spre solidaritate §i progres social (factor
pp.l03-116.
de progres relational interpersonal, provoaca inalta interactiunc
166 167
 pozitiva in grup, orienteaza grupul spre realizarea sarcinilor, mi-
liteaza pentru reunirea eforturilor membrilor grupului §i chiar a
grupurilor, tinde spre putere, este prietenos, umanitarist, socia-
bil, activ, dominator, abil in rol); in sfar§it, un membru al gru-
pului (subiectul ill. 6) este apreciat ca apartinand tipului UP:
orientat spre succes social (deschis, sociabil, tinde sa domine,
dar este deschis, prietenos, se orienteaza spre succes, spre po-
pularitate, incurajator in raport cu altii, are tendinta de a se
supraaprecia ca fiind cordial, personal §i valoros, manifesta un
inalt grad de responsabilitate social a, caracteristica sa interactio-
nala este cererea §i emiterea de opinii).
Se remarca apoi existenta unei mari corelatii intre autoapre-
ciere §i aprecierea grupului. La trei dintre subiectii grupului (4,
6 §i 7) apare chiar 0 identitate intre felul cum se percepe §i se
evalueaza subiectul in grup §i felul cum este el perceput §i eva-
luat de ceilalti membri ai grupului. La restul membrilor grupului,
cel putin una dintre dimensiunile tipului final de personalitate,
daca nu chiar doua, se regasesc in autoaprecieri. De exemplu,
subiectii 2 §i 5 care apartin tipului UPB in aprecierea grupului,
apar in autoaprecieri ca apartinand tipului UP; la fel subiectii 8
§i 9 care apartin tipului UPF in aprecierea grupului, apar in au-
toaprecieri ca apartinand tipului DPF (orientat spre salvare prin
dragoste) sau tipului PF (orientat spre iubire altruista). lntre ti-
purile de personalitate interpersonala stabilite de grup §i cele
reie§ite in urma autoaprecierii exista, de cele mai multe ori, 0
corespondenta sau sustinere reciproca. Dintre subiectii studiati
de noi, doar unul face exceptie, in sensu 1 ca tipul de personali-
tate stabiiit de grup nu se potrive§te cu eel aparut in urma auto-
aprecierii, mai mult, aeeste tipuri intra in eontradictie unul cu
altul. Bste yorba de subiectul ill. 3 care in aprecierea grupului
apartine tipului UPF (tip elar determinat, cu un profil distinct),
iar in autoapreciere tipului A VB: oscilant, mediu, pluridirectio-
nal care presupune negarea sau, mai bine spus, anularea tuturor
celor 6 tendinte (este un tip nerelevant pe directiile spatiului in-
terpersonal al grupului din care face parte, este un tip potential,
posibil, dar greu de cunoscut).
168
In afara acestor constatari generale, cercetarea intreprinsa
ne-a OOt posibilitatea sa evidentiem §i alte aspecte interesante
legate mai ales de tehnica stabilirii tipului de personalitate §i de
relevanta acestuia pentru grup §i pentru fiecare dintre membrii
sai. De§i Bales ne asigura ca "dimensiunea interpersonala" este,
de fapt, acea fateta a personalitatii individului pe care 0 sesizea-
za tori membrii grupului, acea fateta pe care individul 0 mani-
festa in grup §i pe care ceilalti 0 percep §i 0 evalueaza ca atare,
se pare ca lucrurile nu stau chiar a§a in realitate, cel putin la
nivelul tehnicii de determinare a acestui tip de personalitate.
Pentru a vedea in ce masura tipul final de personalitate este
expresia perceptiilor §i evaluarilor tuturor membrilor grupului,
noi am intreprins 0 analiza pe care Bales n-a realizat-o, §i anunle:
stabilirea tipului de personalitate a fiecarui individ din gtup
a.~acum apare el in imaginea personala a fiecarui membru al
grupului. Adica, nu doar a§a cum apare subiectul ill. 1, de
exemplu, in imaginea intregului grup, ci §i a§a cum apare el in
imaginea subiectului ill. 2, in cea a subiectului ill. 3, a subiec-
tului ill. 4 §i a§a mai departe. Pentru aceasta am intocmit un fel
de "sociograme" individuale care plasau in centru individul OOt
(cu indicarea tipului de personalitate reie§it in urma aprecierii
grupului §i autoaprecierii), spre el indreptandu-se sageti ee re-
prezentau pe ceilalti membri ai grupului §i parerea lor asupra
subiectului respectiv, concretizata in tipul de personalitate inter-
personala stabilita de fiecare. Aceste "sociograme" Ie prezentiim
in figura ill. 1.
Din punctul de vedere al corespondenreidintre tipul final de
personalitate al unui subiect (in imaginea grupului) §i tipul sau
de personalitate particular (in imaginea fiecarui subiect al gru-
pului) am desprins prezenta urmatoarelor situatii:
1. Situafia in care nici unul diTltremembrii grupului (inclu-
siv el fnsu§i) nu-l vede pe unul dintre subiecri a§a cum apare
el in tipul final stabilit de grup. Bste cazul subiectilor l' §i 3 din
grupul eercetat. Subiectul ill. 1, care apartine tipului UPB (orien-
tat spre sprijin emotional §i entuziasm), este vazut ca apartinand
urmatoarelor tipuri de personalitate: UP - orientat spre succes
social (de 6 subiecti din grup); PB - orientat spre liberalism
169

permisiv (de 1subiect); UPF - orientat spre solidaritate 1;>i pro-
gres social (de 1 subiect); U - orientat spre putere 1;>i succesj
avantaje materiale (1 subiect, de fapt, el insu1;>i).La subiectul 3,
care apartine tipului UPF (orientat spre solidaritate 1;>i progres
social), situatia este 1;>i mai diferentiata: 2 subiecti din grup il
apreciaza ca apartinand tipului UP - orientat spre succes so-
cial; 3 subiecti cred ca apartine tipului PF - orientat spre iubire
altruista; 2 subiecti (dintre care unul este el insu1;>i)il apreciaza
ca apartinand tipului AVE - oscilant, mediu, pluridirectional;
1 subiect il considera ca apartinand tipului P - orientat spre
egalitar~sm; 1 subiect crede ca apartine tipului UPB - orientat
spre sprijin emotional 1;>i entuziasm;·
2. SituaJia In care foarte pUIini membri ai grupului (1 sau
2) apreciaza un subiect a:ja cum apare el in tipul final stabilit
de grup. Subiectul 6, care in aprecierea grupului a aparut ca
apartinand tipului UP - orientat spre succes social, este apre-
ciat la fel doar de unul dintre membrii grupului (de fapt, de el
insu1;>i).Aceear;;isituatie 0 intalnim 1;>i
in cazul subiectului 7. Su-
biectii 4 1;>i8, eare in imaginea grupului apartin tipului UPF -
orientat spre solidaritate 1;>i progres social, sunt apreciati la fel
de cate doi dintre membrii grupului. La fel se petree lucrurile
1;>i
cu subiectul 5 care apartine tipului UPB;
3. SituaJia in care mai mult de doi dintre membrii grupului
apreciaza pe unul dintre subiecii exact O:jaCU11l apare el evaluat
de catre grup. Este cazul subiectilor 2 1;>i 9 care in aprecierea
grupului apar ca apartinand tipului UPB 1;>i,respectiv, UPF 1;>L
care sunt apreciati in aceea1;>imanierii de cate trei membri ai
grupului.
Din punctul de vedere al numarului de tipari care sunt in-
talnite la fiecare subiect in parte 1;>icare concurii la stabilirea
tipului sau final de personalitate, am sesizat prezenta a doua si-
tuatii:
1. Situaiia In care In "formula" de personalitate a anui su-
biect se intdlne:jte un namar relativ redus de tipari particulare,
in afara celai stabilit de grup (sau concomitent ca el). Af;>a se
prezinta luerurile la subiectii 2 1;>i4. La subiectul 2, de exemplu,
care apartine tipului UPB (in imaginea grupului), se mai adauga
170
tipurile: UP 1;>i UB - orientat spre succes social 1;>i, respectiv,
orientat spre relativism valoric, iar la subiectul 4, care apartine
tipului UPF, se mai adauga tipurile: UP, U, F, adica: orientat
spre succes social; orientat spre putere 1;>i succes social; orientat
spre convingerile conservatoare ale grupului;
2. Sitaaiia in care "formula" de personalitate a unui subiect
din grup conIine un numar de tipuri mai mare de 4, in afara
celui perceput:ji evaluat de grup. La subiectii 1,5 1;>i 7, in afara
tipului evaluat de grup, mai sunt intalnite alte 4 tipuri de per-
sonalitate; la subiectii 3, 6 1;>i 8, inca 5 tipuri de personalitate;
in sfar-f?it,la subiectul 9, inca 6 tipuri de personalitate interper-
sonala (in imaginile particulare ale membrilor grupului).
In sfar1;>it,din perspectiva coereniei interioare a tipurilor de
personalitate interpersonal a ale unuia 1;>iaceluiar;;i subiect, a§a
cum reies ele din aprecierile fiecarui membru al grupului §i mai
ales din perspectiva coerentei (corespondentei) dintre tipul final
de personalitate grupal §i tipurile stabilite de fiecaredintre su-
biecti, am desprins existenta a doua situatii principale:
1. Situaiia de consonanla :ji concordaniavalorica intre ti-
purile stabilite de grup :ji cele stabilite de fiecare membru al
.grupului. A1;>a se prezintii lucrurile la majoritatea membrilor gru-
pului, cu deosebire insa la subiectii 5 §i 8 care, de§i au 0 sttuc-
tura tipologica mai variata, aceasta este convergenta. La subiec-
tul 8, de exemplu, intalnim tipurile: UP - orientare spre succes
social; PF - orientare spre iubire altruista; DPF - orientare
spre salvare prin dragoste; U - orientare spre putere §i succes
social; UPB - orientare spre sprijin emotional §i entuziasm -
toate foarte asemanatoare intre ele 1;>icontinand una sau chiar
doua dintre dimensiunile bazale ale tipului final de personalitate
stabilit de grup (care in cazul dat este UPF). Parcurgerea "por-
tretului" psihologic §i psihosocial al acestor tipuri de compor-
tament interpersonal evidentiaza marea asemanare dintre ele,
atat in ceea ce prive§te continutul unor trasaturi de personalitate,
cat §i in privinta sensului lor de manifestare 1;>i valorizare in ca-
drul grupurilor sociale;
2. Situaiia de disonanla, de neconcordania valorica Intre ti-
pul final de personalitate stabilit de grup :ji tipurile particulare
171
 Luand in considerare indeosebi prima situalie, dar intr-o
stabilite de fie care dintre membrii grupului §i mai ales fntre oarecare masura ~i pe cea de a doua, ne putem intreba dacii tipul
acestea din urma. Cel mai pregnant se observa acest lucru la
de personalitate al unor subiecli mai poate ·fi considerat ca 0
subiectul 9: UPF - in imaginea grupului, dar foarte diferit in
expresie directa, nemijlocita a perceplii10r ~i evaluarilor intre-
imaginea fiecarui membru component al grupului. Astfel, el
gului grup, daca intr-adevar in el i~i gasesc expresia imaginile
apare ca fiind: UP - orientat spre succes social; P - orientat
sau parerile tuturor membrilor grupului 10 sau daca, nu cumva,
spre egalitarism; UN - orientat puternic spre afirmare; DPB
- orientat spre identificare cu cei neprivilegiati; AVE - osci- tipul final de personalitate interpersonala este rezultatul unui ar-
tificiu de calcul. Cu alte cuvinte, in ce masura tipul UPF al su-
lant, mediu, pluridirectional; PF - orientat spre iubire altruista
- unele dintre aceste tipuri fiind asemanatoare intre ele, con- biectului 3, de exemplu, reflecta perceplii1e §i evaluarile tuturor
vergente (UP, PF), altele fiind, dimpotriva, in contradictie intre membrilor grupului ~i a fieciiruia in parte?!
ele (tipul AVE cu oricare dintre toate celelalte). Aceea~i situatie,
de~i mai temperata, este intalnita ~i la subiectul 3 care, in afara
unor tipuri concordante intre ele (UPF cu UP, PF, P), contine
~i tipul AVE aflat in disonanta cu toate celelalte.
o analiza globala a datelor de pana acum ne evidentiaza
conturarea a doua situatii opuse:
- una in care "foffilUla" tipologica finala a unor subiecti
contine sau, mai bine spus, provine dintr-o paleta tipologica ex-
trem de variata §i interior - neconcordanta, intre tipul final de
personalitate stabilit de grup (prin aditionarea rezultatelor par-
ticulare) ~i tipul particular de personalitate stabilit de fiecare
dintre membrii grupului neexistand decil.t acorduri partia1e, de
principiu, in realitate nici unul dintre membrii grupului neva-
zandu-l pe individul dat a~a cum apare el in aprecierea finala a
grupului (caz tipic subiectii 3, 9 ~i, mtr-o oarecare masura, 1).
La subiectii 3 ~i 9, prezenta tipului AVE creeaza 0 contradictie
intre aprecierea generala a grupului ~i cea personala a fiecarui
membru din grup, dar ~i intre aceste aprecieri din urma ~ tipul
AVE intrand in contradictie cu oricare dintre toate celelalte ti-
puri;
Fig. 1. Aprecierea tipului de personalitate interpersonalii de catre
- 0 alta situatie 0 constituie aceea in care "formula" tipo- fiecare membru al grupului
logica finala a unui subiect provine dintr-o paleta limitata de
tipuri §i mai ales interior-concordanta, bazata pe corespondenta
dintre imaginea grupului ~i cea a membrilor componenli, chiar 10 Oesigur nu ne a§teptiim ca in tipul fmal de personalitate sa fie reprezentatii
daca aceasta nu este generalizatii la absolut toli membrii grupu- fiecare ima.gine particulara, in individualitatea, in totalitatea ei. Credem insa ea ma-
lui (cazuri tipice subiectii 2 ~i 4 care sunt evaluali de caliva car unele dintre "elementele" ei componente ar trebui sa-§i gaseasea loeul in imaginea
grupului, sa fie eorespondente (ehiar §i numai in plan logic) eu eele eonlinute de tipul
dintre membrii grupului exact in acee~i maniera in care apar
final de personalitate stabilit de grup.
in evaluarea finala a grupului).
173
172
 o analiza atentii a "sociogramelor" prezentate in figura Uf. 1
ne-a condus spre concluzia ca in anumite cazuri imaginea fie-
carui membru al grupului se regase§te mai U§or in imaginea ti-
pului final de personalitate (uneori integral, alteori partial), in
timp ce la alte cazuri corespondenta este mai redusa sau lipse§te
cu desavar§'ire.
Pentru primul caz am putea da ca exemplu pe subiectii 2 §i
4. in cazul subiectului 2, fiecare dintre cele trei dimensiuni ce
intra in componenta tipului final de personalitate stabilit de grup
(UPB) se regasesc la ceilaJti membri ai grupului in imaginile
lor particulare, fie chiar in aceea§i forma - deci, corespondenta
integraUi (3 dintre membrii grupului il apreciaza pe subiectul 2
ca apaqimind tipului UPB); fie intr-o forma u§or modificata _
deci, corespondenta partiala (la 5 dintre membrii grupului se re-
gasesc dimensiunile UP, iar la unul dintre ei dimensiunile UB).
La subiectul 4, care apartine tipului UPF, corespondenta inte-
grala apare la 2 dintre membrii grupului, iar cea paqiala la 7
dintre ace§tia (la 5 se regasesc dimensiunile UP, la 1 dimensiu-
nea U, iar la un altul dimensiunea F). in aceste conditii putem
considera ca intr-adevar tipul final de personalitate al celor doi
subiecti' este expresia modalitatii de percepere §i evaluare a tu-
turor membrilor grupului §i a fieciiruia in parte.
Pentru eel de-al doilea caz anl putea da ca exemplu pe ori-
care dintre ceilalti subiecti la care, alaturi de dimensiunile care
sunt incluse in structura tipului final. de personalitate, apar §i
altele (in aprecierile personale ale membrilor grupului). Situatia
se prezintii astfel: la subiectul 1 apare dimensiunea F; la subiec-
tul 3 apar dimensiunile B §i cele din tipul AVE; la subiectul 5
se introduc dimensiunile F §i N; la subiectul 6 numiirul dimen-
siunilor introduse de aprecierile personale este mai mare: B, F,
D; la subiectul 7 se adauga doar dimensiunea B; la subiectul 8
apar in plus dimensiunile D §i B; in sfar§it, la subiectul 9 apar
dimensiunile D, N, B §i cele corespunzatoare tipului AVE.
Dupa cum putem observa, unele dintre noile dimensiuni intro-
duse sunt concordante cu cele prezente in tipul final de perso-
nalitate stabilit de grup, in timp ce altele sunt total disonante.
La subiectul 6, care apaqine tipului UP, dimensiunile B §i F _
174
cand.sunt asociate cu dimensiunile U §i P '- sunt concordante
cu tipul sau de personalitate stabilit de grup. in schimb, corefatia
dintre dimensiunea D §i F care da fia§tere la tipul DF - orientat
spre autocunoa§tere §i subiectivitate -, intra in relatie de ne-
concordantii cu tipul UP stabilit de grup.
Bales, stabilind in mod logic corelatiile dintre directiile mo-
delului sau spatial, deci intre tipurile de personalitate interper-
sonala, a ajuns la concluzia ca intre aceste tipuri de personalitate
pot exista urmatoarele tipuri de relatii: identitate; opozitie; core-
latie pozitiva; corelatie negativa; corelatie zero; corelatie poziti-
va mica ce poate fi'ignorata; corelatia negativa mica ce poate
fi ignorati!o Daca luiim in considerare §i acest fapt yom constata
ca relatia de neconcordanta dintre tipul final de personalitate
stabilit de grup §i acela§i tip final insa stabilit de fiecare membru
in parte al grupului se aceentueaza. De exemplu, la subieetul 6
intre tipul sau final UP stabilit de grup §i tipul DF stabilit de
doi dintre membrii grupului in aprecierile lor personale, exista
o corelatie negativa. De asemenea, la subiectul 9, intre tipul sau
UPF stabilit de grup §i tipurile DPB §i UN stabilite de doi dintre
membrii grupului, exista 0 eorelatie zero. A§adar, doi dintre
membrii grupului, in primul caz, §i tot doi, in eel de al doilea
caz au 0 piirere foarte personala despre eomportamentul inter-
personal al subiectilor apreciati, mai mult decat atat, contradic-
torie cu cea a eelorlaJti membri ai grupului. in ce masura piire-
rea aces tor subieeti despre personalitatea subiectului evaluat se
regase§te in tipul final de personalitate a§a cum apare el in eva-
luarea intregului grup? Dupa parerea noastra, intr-o foarte mica
masura, sau poate ehiar deloe. in acest punet tehnica de deter-
minare a personalitatii interpersonale prop usa de Bales i§i dez-
valuie una dintre marile sale slabiciuni. Se pare ca unele dintre
calculele de tip aditiv eontin 0 serie de vicii care nu permit lua-
rea in considerare a tuturor piirerilor membrilor grupului inves-
tigat in stabilirea tipurilor finale de personalitate. lata dece eon-
sideriim ca, alaturi de analiza globala a tipurilor de personalitate
a§a cum au aparut acestea ca urmare a aplicarii metodologiei
indicate de Bales, trebuie introdus §i noul tip de analiza propus
de noi care presupune eorelarea tipului de personalitate stabilit
175
de grup cu tipurile de personalitate particulare stabilite de fie-
care dintre membrii grupului.
Un asemenea tip de analiza s-ar putea solda cu nenumarate
avantaje.
Mai lntai, el ne-at putea furniza date prelioase cu privire la
gradul de transparenla §i transpatrundere al membrilor grupu-
lui. Patru situatii par a fi mai des intalnite: situalia caud subiec-
tul apreciat are 0 mare capacitate de exteriorizare, concordanta
cu capacitatea mare de transpatrundere a celo! care apreciaza;.
situalia in care subiectul apreciat dispune de mare capacitate de
exteriorizare, dar cei care il percep nu dispun de capacitatea de
transpatrundere a comportamentului sau; situalia in care subiec-
tul perceput dispune de capacitali limitate de exteriorizare a pro-
priilor sale intenlii, insoliili insa de capacitatea mare de trans-
patrundere a comportamentelor sale de ditre cei care realizeaza
perceplia; situalia in care incapacitatea de exteriorizare se aso-
ciaza cu incapacitatea de transpatrundere. Dintre acestea, situa-
:tiile 1 ~i 3 par a se solda cu efecte pozitive, in timp ce situaliile
2 ~i 4, cu efecte negative. Probabil ca primele doua stau mai
ales la baza consensului membrilor grupului in legiitura cu tipul
final de personalitate al unuia dintre ei, iar ultimele doua, la
baza lipsei de consens.
Anallza propusa de noi scoate in evidenla ~i un alt aspect
important a comportamentului interpersonal, pe care Bales il ne-
glijase. Este yorba de caracterul dinamic §i contradictoriu al
acestlil comportament. Faptul ca aprecierile personale ale unui
tip de personalitate nu coincid cu aprecierile intregului grup, re-
zultate in urma calculelor formalizate, arata ca un individ nu
manifesta in raport cu toli membrii grupului exact acela~i tip de
comportanlent. Dimpotriva, fala de unii· el poate manifesta un
anumit comportament, iar fala de altii un cu totul alt compor-
tament. Subiectul 6, de exemplu, poate manifesta un anumit tip
de comportament fata de subiectul 1, fapt care il determina pe
acesta din urma sa-l considere ca apartinand tipului P (orientat
spre egalitarism), un lilt comportament fala de subiectul 3, ceea
ce il determina pe acesta sa-! considere ca apartinaud tipului UB
(orientat spre relativism valoric) etc. Mai mult decat atat, chiar
176
fata de unul ~i acela~i subiect sau chiar fala de una ~i aceea~i
situalie, insa in momente diferite, se pot manifesta atitudini ~i
comportamente diferite, fapt care face posibila selectarea ~i reli-
nerea doar a unoradintre ele (in momentul aprecierii), in vederea
introducerii lor in tipul final de personalitate. A~adar, analiza
propusa de noi evidenliaza caracterul mai constant al compor-
tamentului unor indivizi in cadrul grupului (fapt care u~ureaza
realizarea consensului in aprecierea tipului lor de personalitate
interpersonala), dar ~i caracterul relativ sau chiar foarte incon-
stant al comportamentului altor indivizi din grup (fapt care ge-
nereaza paleta mare de tipuri de personalitate percepute de cei-
lalli membri ai grupului).
Analiza propusa de noi evidenliaza ~i un alt fapt senmifica-
tiv. Prin intermediul ei putem determina nu doar trasaturile do-
minante ale comportamentului interpersonal al unui individ, ci
~i caile concrete de realizare, de punere in valoare a acestor
trasaturi sau tendinle. In grupul nostru, fiind yorba de cadre
didactice universitare, tendinla dominanili a tuturor este cea de
orientate spre succes social (dimensiunile U §i P). Urmarind
insa cu atenlie graficele din figura ill. 1 yom constata ca fiecare
subiect se orienteaza spre realizarea succesului social in alt
mod, pe alta cale. Subiectul 1 - prin liberalism pemlisiv; 2 -
prin relativism valoric; 3 - prin egalitarism; 4 - prin conser-
vatorism; 5 - prin entuziasm ~i solidaritate; 8 - prin iubire
altruista; iar 6, 7 §i 9 prin toate aceste cm, ba chiar ~i prin identi-
ficarea cu cei neprivilegiali.
lata deci ca tehnica propusa de Bales pentru determinarea §i
analiza comportamentului interpersonal al oamenilor, a persona-
litaW lor interpersonale, de§i valoroasa ~i cu nenumarate valenle
pozitive, este susceptibila de a fi imbunatalita, sporindu-i-se, in
felul acesta, valenlele expliGative §i predictive. eu aceasta in-
tenlie am imaginat §i noi procedeul de analiza propus in acest
studiu.

2. 0 nom'i metoda de diagnosticare
a comportamentului interpersonal
Multa vreme psihologii au fost interesati de descrierea ;;i de-
terminarea personalitatii umane, a triisaturilor ei dominante a;;a
cum apar ele in chiar imaginea celui care ;;i Ie evalueaza. Mai
recent insa, 0 data cu dezvoltarea psihologiei sociale, s-a remar-
cat faptul cii 0 mare importanta 0 are felul cum se raporteaza
un individ la un altul in cadrul unui grup social. Totodata, sem-
nificativ devine ;;i modul in care comportamentele concrete in-
teractionale, interpersonale ale unui individ sunt percepute ;;i
evaluate de ceilalti membri ai grupului. Realitatea unor aseme-
nea comportamente nu poate fi pusa la indoiala. Faptul ca fie-
care individ i;;i pune in functiune diverse tipuri de comporta-
mente (in care i;;i gasesc expresia deplinii anumite atitudini ;;i
trasaturi de personalitate care ii sunt proprii) in dependent~ de
specificul grupului in care se afla (de natura acestuia, statutul
;;i rolul sau, statuturile celorlalti membri ai grupului, activitatea
desfii;;urata, scopurile grupului, sistemul de interactiuni existen-
te intre membrii grupului etc.) este un truism pentru psihologia
sociala. Ceea ce s-a sesizat insa mai putin a fost faptul ca tocmai
un asemenea comportament perceput ;;i evaluat de ciitre ceilalti
membri ai grupului genereaza 0 anumita imagine in mintea fie-
caruia dintre ei, imagine care determina comportamentul inter-
actional concret. Daca un individ este activ, interesat, participa-
ti v ;;i este perceput ;;i evaluat ca atare de toti ceilaJti membri ai
grupului, atunci relatiile din grup vor fi normale, activitatea se
178
va desfa;;ura in bune conditiuni. Daca insa un individ este timid,
retras, tacut, interiorizat ;;i aceste trasaturi sunt percepute ;;i in-
terpretate de ceilalti membri ai grupului ca ingamfare, atunci nu
doar relatiile din interi0ful grupului vor avea de suferit, dar
chiar intreaga activitate ;;i productivitate a acestuia va fi afec-
tata. A;;adar, in dinamica concreta a grupului 0 mare importanta
o are tocmai aceasta personalitate perceputii ;;i evaluata de cei-
laJti membri ai grupului ;;i mai putin cea "tinuta in secret", pas-
trata "sub cheie" sau manifestata in "afara granitelor grupului".
Un asemenea fapt esential a fost inteles de catre psihosociologul
american R. F. Bales ;;i concretizat in conceptul de comporta-
ment interpersonal perceput sau in cel de dimensiune, nivel in-
terpersonal al personalitatii.
Deosebit de semnificativa ni se pare a fi ;;i consider,!-rea
acestui comportament ca reprezentand practic 0 fareta a perso-
nalWitii globale, adica acea fateta care se manifesta in grupul
din care face parte individul la un anumit moment dat, in alt
grup fiind posibila manifestarea unei alte fatete, tocmai datorita
faptului cii altul este statutul ;;i rolul sau in acest grup. Un copil
poate fi dominator in grupul familial datorita stat1.itului sau de
copil unic, rasfiitat etc. ;;i supus in grupul ;;colar datorita statu-
tului ;;i rolului de subordonat pe care il detine. Aceasta ;;i ex-
plica de ce unul ;;i acela;;i individ este evaluat diferit de diferite
grupuri, de ce parerile parintilor, de exemplu, nu coincid intot-
deauna cu cele ale profesorilor. Ceea ce este ingiiduit;;i promo-
vat mtr-un grup social s-ar putea sa nu fie ingaduit in altul, fapt
care genereaza manifestarea unor comportamente interpersonale
diferite. Fara indoiala ca personalitatea totala, globala a indivi-
dului se va forma tocmai in functie de felul in care se va realiza
sinteza concretii dintre diferitele tipuri de comportamente inter-
personale ale indivizilor, de ceea ce se repeta, ramane constant
de la un grup la altul.
Bales dezviiluie insa nu doar 0 noua realitate care necesita
a fi luata in considerare, ci propune ;;i 0 metoda proprie, inte-
resanta ;;i valoroasa de determinare a particularitatilor ei. EI se
centreaza pe cateva tendinte comportamentale opuse (domina-
re-supunere; sociabilitate-izolare; conservatorism-radicalism) ma-
179
 nifestate de individ in grup §i pe combinarea acestora in urma
careia stabile§te 27 tipuri de personalitate interpersonalii. Con-
ceplia lui Bales cu privire la comportamentul interpersonal §i
metoda propusii pentru determinarea lui sunt cunoscute din lu-
crarea sa apiirutii in 19701 sau din alte lucrari publicate la noi
in larii.2 De aceea, nu ne propunem sii stiiruim in amiinunt asu-
pra lor. Ceea ce ne intereseazii este un alt aspect. In vederea
concretiziirii lui este insii necesar sii aruncam 0 privire de an-
samblu atat asupra concepliei lui Bales, cat §i asupra metodei
preconizate de el. Aceasta deoarece ambele, de§i au 0 va,loare
teoreticii §i practicii considerabile, la 0 analiza mai atentii i§i
dezviiluie §i 0 serie de limite.
In ceea ce piive~te concepJia general-teoretica sesizam ur-
miitoarele:
1. ea este expresia sau reflexul imediat al realitalii sociale
americane in aspectele ei specifice ~i contradictorii. Este u§or
sa recunoa§tem in cele trei tendinle opuse aspecte caracteristice
societiilii §i democraliei americane. Multe alte laturi importante
de manifestare a individului in cadrul grupului sunt ignorate sau
subestimate;
2. este mult prea deductiva ~i speculativa, in sensul cii in
stabilirea portretelor psihologice §i psihosociale ale fieciirui tip
de personalitate, de§i se porne§te de la fapte observabile, se ape-
leazii intr-o foarte mate miisura la deduqii, la construclii teore-
tice, speculative. Acestfapt estemiirturisit de insu§i Bales: "Fie-
care tip - scrieel - este, de fapt, un construct teoretic
I Robert Freed Bales, Personality and Interpersonal Behavior, New York, Holt,
Rinehart and Winston, 1970. Preciziim faptul di incercarile de a earaeterizapersona-
litatea §i tendintele sale de interactiune in grup nu sunt noi, nu ineep §i nu sfilr§ese eu
Bales, de§i teoria §i metoda sa au avut §i au un larg ecou. La noi avem eel putin doua
metode interesante propuse de Gh. Zapan §i 1. Holban, ehiar daea la prima vedere ele
ar parea mai putin subtile. Vezi: Gheorghe Zapan, Metoda aprecierii obiective a per-
sonalitiilii, "Analele Romano-Sovietice", Seria Psihologie-pedagogie, 1957, nr. 3,
pp. 57 -87; Ion Holban, Testul sociometric de personalitate, in: Ion Hoban (coordona-
tor), Cunol1§terea elevului - 0 sintezii a metodelor,Bueure§ti, Editura Didactiea §i
Pedagogica,1978,pp.182-193.
2 Vezi Pavel Mure§an, fnviilarea socialii, Bueure§ti, Editura Albatros, 1980,
pp.98-130.
180
abstract, un compendium factual care are multe inferenle §i se
bazeaza pe un set de teorii referitoare la aspecte care pot fi aso-
ciate impreunii din punct de vedere psihologic §i sociologic.
Teoria generalii este bazatii pe fapte, dar ea merge mai departe
de fapte. Toate faptele posibile au fost incluse in construclia
intelectuala a tipurilor, iar acolo unde a fost necesar, golurile
aufost umplute cu speculatii3" (subl. ns.). Fara indoiala, aceasta
face ca uneori tipurile descrise sii-§i giiseascii corespondent in
realitate, alteori insii nu;
3. conceplia general-teoretica de caracterizare a tipurilor de
personalitate se bazeaza pe 0 serie de criterii relativ limitate,
liisftnd de-o parte 0 multitudine de alte aspecte. Astfel, Bales
stabile§te portretul psihologic al fieciirui tip de personalitate in
funclie de: cum se vede individul pe sine §i cum 11vad altii pe .
el; care sunt ideile §i valorile manifestate in grup; calitatea in-
teractiunii sale; conflictele §i coaliliile/asocialiile cu altii; triisa-
turile sale de personalitate; cum i§i vede parinlii; efectul asupra
satisfacliei grupului. Elnu se concentreazii insa asupra specifi-
cului grupului in funqie de care toate aceste criterii pot varia §i
suferi modificiiri marl. Una este, de exemplu, un grup de muncii
§i alta unul distractiv; una este un grup de copii §i alta unul de
adulli;
4. conceplia sa, mult prea formalizatii §i mult prea diagnos-
tica, pierde din vedere fazele funclionalitalii grupului, dinamica
~i evolulia structurilor sale reale care duc la modificarea com-
portamentului interpersonal §i deci a tipului de personalitate in-
terpersonalii. Problema-formiirii, modeliirii §i chiar cea a schimbii-
rii personalitatii in cadrul relaliilor sociale prezente in interiorul
grupului este ignorata.
In privinta tehnicii de determinare a dimensiunii interperso-
nale a personalitiiJii putem evidenlia urmatoarele limite:
1. este mult prea complexa, mult prea laborioasii ~i compli-
cata necesitand un timp indelungat §i 0 munca suslinutii atat din
partea subiectului care trebuie sii riispundii la 26 intrebiiri in le-
giitura cu fiecare membru al grupului (inclusiv cu sine), cat §i
3 R. F. Bales, op. cit., p. 4.
181
 pentru cercetator care trebuie sa efectueze 0 multitudine de ope-
ratii pentru a ajunge la stabilirea tipului final de personalitate;
2. este mult prea jormalizata. De exemplu, compararea prin
negare a unor tendinte de realizare a personalitatii percepute ca
opuse, de~i are meritul eliminarii unor efecte de centrare so-
cio-perceptiva ce apar in procesul evaluarii interpersonale,
ignora totu~i aspectele fundamentale conflictuale ~i contradic-
torii ale personalitatii ~i comportamentului interpersonal. De
asemenea, regula arbitrar aleasa dupa care diferentele mai mici
de 3 constatate intre dimensiunile opuse (in cadrul grupurilor
mici de pana la 12 persoane) nu sunt luate in considerare in
stabilirea tipului final de personalitate nu capata, din partea au-
torului, nici 0 justificare logica;
3. sebazeaza pe 0 serie de proceduri tehnice insuficient ar-
gumentate. De exemplu, nu ne sunt furnizate informatii cu pri-
vire la modalitatea de stabilire a codurilor ce se folosesc pentru
fiecare raspuns de "da" sau de "nu" la cele 26 de intrebari ale
chestionarului de evaluare interpersonala. Nu este apoi clara
contributia pe care ~i-o aduce fiecare dintre cele 26 de intrebari
la stabilirea tipului de personalitate. De~i Bales afirma caun tip
de personalitate reiese dintr-o singura intrebare (tipul U din
intrebarea nr. 1 - "prime~te multe interactiuni din partea celor-
lalti?" -, tipul UP din intrebarea nr. 2 - "ii place sa fie in
fruntea grupului?" etc.), se pare ca in realitate lucrurile nu stau
deloc ~a. Din procedeele recomandate de Bales reiese ca un tip
de personalitate apare atilt din raspunsul la 0 intrebare directa,
cat ~i din contributia pe care ~i-o aduc 0 serie de alte intrebari
indirecte care vizeaza, in principal, 0 alta "tinta". Tipul U -
orientat spre putere ~i succes material -, de exemplu, se obtine
prin raspunsul direct la intrebarea nr. 1 din chestionarul de eva-
luare, dar ~i prin contributia pe care ~i-o aduc raspunsurile de
"da" de la intrebarile indirecte 2-9 ~i cele de "nu" de la
intrebarile indirecte 18-26. Este u~or de inteles de ce 0 persoana
Care raspunde prin "da" la intrebarea nr. 1 apartine tipului U,
dar este mai greu de inteles de ce aceea~ipersoana care raspunde
prin "nu" la intrebarea nr. 18, de exemplu, - "reu~e~te sa-i faca
182
pe altii sa inteleaga, sa simta ca ii admira?" - ap'artine aceluia~i
tip de personalitate;
4. necesita utilizarea unui material suplimentar suficient de
laborios pentru caracterizarea fiecarui tip de personalitate in
parte. Intreaga parte a II-a a lucrarii lui Bales (pp. 189-386) este
dedicata stabilirii portretelor psihologice ~i psihosociale ale
acestor tipuri de personalitate.
lata deci, 0 serie de limite care ne invita la reflexie.
Intr-o prima etapa a investigatiilor noastre ne-am pus pro-
blema dadi nu cumva tehnica propusa de Bales pentru determi-
narea comportamentului interpersonal este susceptibila de unele
ameliorari. Constatand ca nu intotdeauna tipul final de persona-
litate interpersonala a unui individ este expresia directa a pareri-
lor fiecarui membru din grup despre el, ci mai degraba expresia .
unor calcule aditive, formalizate, am propus, intr-un alt studiu,
un procedeu care sa elimine 0 asemenea deficienta4.
Intr-o aIm etapa a investigatiilor noastre problema pe care
ne-am propus-o spre rezolvare a fost mult mai complicata. Ast-
fel, con~tientizilnd faptul ca atilt conceptia, cih ~i tehnica lui Ba-
les cu privire la comportamentul interpersonal dispune de unele
limite, dintre care cea mai grava este aceea ca prima este sim-
plificatoare iar a doua mult prea complicata ~i laborioasa, ne-am
intrebat daca nu cumva este posibila fmbogalirea concepliei cu
privire la comportamentul interpersonal ~i simplificarea tehnicii
de determinare a lui. Am considerat ca un asemenea lucru este
posibil.
Solutiile propuse de noi au fost urmatoarele5:
1. In plan general-teoretic am propus fmbogalirea celor ~ase
dimensiuni opuse cu alte careva specifice acliunii individului fn
4 M. Zlate, Un procedeu de analiza a comportamentului interpersonal, "Revista
de psihologie", 1984, nr. 2.
5 Ca 0 sugestie, aceste solutii au fost prezentate pentru prima data la Sesiunea
~tiin\iflCa anualii a cadre10r didactice de la Pacultatea de Istorie-Filozofie din anul
1980, apoi la 0 ~edin\a de comunicari a Sec\iei de psihologie sociala a Asociatiei
Psihologilor din Romania (noiembrie 1981). Tot ca 0 sugestie (neinso\itii insa de cer-
cetari aplicative) solu\iile au fost prezentate ~i in: Mielu Zlate, Camelia Zlate, Cu-
nol1§ferea §i activarea grupurilor sociale, Buc~ti, Editura Politica, 1982, pp. 67-72.
183
 grup. Astfel, aliituri de tendintele de dominare-supunere, socia-
bilitate-izolare, conservatorism-radicalism, intiilnite la Bales, am
introdus alte tipuri de comportamente opuse ce sunt desIa§urate
de membrii grupului in cadrul interactiunilor necesitate de reali-
zarea activitiitilor §i scopurilor grupurilor sociale. Acestea sunt:
tendintele de cooperare sau de relinere de la cooperare (de in-
dividualism): tendintele de a fi activ, participativ, interesat, cu
iniliative sau, dimpotrivii, pasiv, indiferent, dezinteresat in ra-
port cu problemele grupului; tendintele orientate sprefacilitarea
interacliunilor pozitive, constructive dintre membrii grupului
sau cele de a fi tensional, conflictual, dezorganizator al grupu-
lui; tendintele spre desIa§urarea unor comportamente creative,
fnnoitoare sau non-creative, reproductive; tendintele orientate
spre desIa§urarea unor comportamente altruiste, legate de rea-
lizarea scopurilor grupului sau ale celorlalti membri ai lui sau
tendintele orientate spre realizarea doar a scopurilor proprii,
egoiste, egocentrice; tendintele spre obiectivitate sau subiectivi-
tate in aprecieri. Toate aceste tendinte exprimii mai bine, dupii
piirerea noastrii, multitudinea §i varietatea comportamentelor in-
teractionale desfii§urate de oameni in cadrul grupurilor sociale.
Analiza celor 18 tendinte propuse ne evidentiazii diteva as-
pecte importante ale lor:
a. unele au valoare pozitivii prin ele insele (sociabil, altruist,
creativ, obiectiv, cooperator); altele insii i§i precizeazii valoarea
de indatii ce sunt asociate cu alte tendinte specificate. De exem-
plu, activismul in cadrul grupului capiitii 0 valoare pozitivii dacii
se asociazii cu facilitarea interactiunii de grup. 0 persoanii poate
fi activii in cadrul grupului, dar §i tensionalii, conflictualii, im-
piedicand grupul de a se centra pe realizarea sarcinilor. In acest
caz activismul siiu trebuie interpretat ca fiind negativ;
b. sunt apoi tendinte care i§i precizeazii valoarea numai in
raport cu alte criterii nespecificate dar care trebuie cunoscute de
cercetiitor. Conformismul nu este "bun" sau "riiu" in sine ci nu-
mai in raport cu normele de grup acceptate de membrii grupului
§i mai ales de valoarea lor pentru grupul respectiv. Conformarea
la unele norme de grup invecmte, retrograde este reprobabilii,
in timp ce conformarea la unele norme valoroase, progresiste
este indicatii §i trebuie sprijinitii;
184
c. cele mai multe dintre tendintele specificate sunt absolut
contradictorii, cu exceptia uneia, sau douii, la care acest caracter
este mai putin prezent. 0 persoanii care nu este facilitatoare a
interactiunii membrilor grupului nu este cu necesitate tensiona-
Iii, conflictualii (§i invers), ea poatefi §i indiferentii; la fel, 0
persoanii care nu este obiectivii in aprecieri nu este qu necesitate
subiectivii, ci poate avea §i pozitii ambigui, contradictorii, in-
constante;
"d. la prima vedere, unele tendinte par a fi identice cu altele:
izolare cu pasivitate; egoism cu individualism. In realitate, ele
contin nuante care Ie diferentiazii. Astfel, izolarea este afec-
tiv-relationalii, in timp ce pasivitatea este actionalii. 0 persoanii
retrasii, deta§atii afectiv, neimplicatii in relatii poate fi totu§i su-
ficient de activii, insii in folosul siiu, nu al grupului. La fel, cum
o persoanii pasivii, neimplicatii in actiune po~te fi foarte bine
relationatii afectiv cu alte persoane din grup. Acela§i lucru 11
constatam §i in legiituriicu celelalte doua tendinte: egoismul-ego-
centrismul sunt direct relationale, pe cand individualismul este,
in principal, actional. Un egoist ii folose§te pe ceilalti in pro-
priul sau interes, pe cand un individualist ii ignora pe ceilaIti §i
actioneaza singur.
Aceste particularitati ale tendintelor comportamental-inter-
personale ne atrag atentia atat asupra complexitatii lor, cat §i
asupra unor restrictii pe care trebuie sa Ie avem in vedere in
timpul determiniirii lor.
2. In plan metodologic am propus 0 metoda simpla, accesi-
bila ~i operativa, fn doua variante, pentru determinarea com-
portamentului interpersonal.
Varianta 1: se cere fieciirui membru al grupului sa indice
care anume dintre cele doua tendinte comportamentale· opuse
este specificii tuturor celorlalti membri ai grupului, inclusiv sie§i.
De exemplu, subiectul nr. 1 este dominator sau supus; sociabil
sau izolat; conformist sau nonconformist; cooperator sau indi-
vidualist? etc. (Vezi foaia de raspuns pentru varianta 1 redata
in fig. 1.) Se procedeazii la fel cu toti membriigrupului. Pentru
caracterizarea finala a personalitatii vor fi luate in considerare
acele tendinte care sunt indicate ca specifice pentru 0 persoana
185
de mai mult de jumatate dintre membrii grupului supu§i inter- ZE-<
E-+>
..
N..'l -]13UOTSUQ.L
I:i
1sT]13npTAlPUI
<
IIIIllnPTlJuo;)
ZII.i;:mJaOS JOlll~Hplld
- I
aprecierii. Daca se obline egalitate, tendinlele sunt fie anulate, S i:I.1
U!AP;);J)qO Hun p;)IlJQ~UT
-~SToZltl
-AP;)V
fie relinute pentru a fi verificate prin eealalta varianta care ne i:I.1 p;Jp;JJdll ATsIld
Ifl'10dO~D
~sTUUoJU0;)-UO
Apll;JJ;)-UON
APlldpPJlld
;)p~u;J;)oZl;J
~sTn.nIV N
sndns
JO~IlJ;Jdoo;)
nqllpos
~sTUUoJuO;)
Apll;JJ;)
~IlIozT-sllnQ~
ATP;J)qns
JOlllUp:1l0a
poate furniza informalii suplimentare.
Specific pentru aceasta varianta sunt urmatoarele aspecte:
- se opereaza, la fel ca §i la Bales, pe baza exc1uderii uneia
dintre trasaturile-tendinle perechi (eel care apreciaza trebuie sa
opteze doar pentru una dintre tendinlele incluse in pereche);
- trasatura care intra in caracterizarea finala a fieciirei per-
soane din grup se obline prin adresarea unei intrebiiri directe
referitoare la aspectul sondat, spre deosebire de Bales la care,
dupa cum am vazut, un tip de personalitate se obline atilt prin
raspunsulla 0 intrebare directa, cat §i prin raspunsul la 0 serie
de alte intrebari indirecte.
Varianta 2: se adreseaza fiecarui membru al grupului 9 in-
trebari directe referitoare la cele 9 trasaturi -tendinle ale compor-
tamentelor desta§urate in cadrul grupului, insolite de 0 scara
-(scala) de apreciere tip Lickert compusa din cinci intervale valo-
rizate. (Vezi foaia de raspuns pentru varianta 2, redata in fig. 2.)
Caracterizarea finala a personalitalii se face numeric prin reline-
rea acelor tendinle care capata acordul mai multor membri ai
grupului - §i valoric prin considerarea valorilor tendinlelor res-
pective. in primul caz, daca intr-un grupde 10 persoane, 7 din-
tre ele considera ca 0 anumita persoana dispune intr-o mare sau
foarte mare masura de tendinta de a fi activ, atunci aceasta este
retinuta; daca insa 7 persoane indica faptul ca subiectul respec-
tiv este intr-o foarte mica masura activ in cadrul grupului, aceas-
ta insearnna, in fapt, ca el este inactiv, pasiv §i, ca atare, aceasta
tendinla va fi relinuta §i introdusa in caracterizarea finala a per-
sonalitiilii. in eel de al doilea caz se face media aritmetica (nu-
miirul total de puncte acordate impiirlit la numarul membrilor
grupului care au tacut interaprecierea) §i se valo1;izeaza astfel:
ceea ce trece de 3 se reline ca trasatura dominanta pozitiva; ceea
ce se plaseaza la nivelullui 3 este anulat deoarece inseamna ca
membrii grupului au pareri foarte contradictorii despre persoana
respectiva; ceea ce este mai mic de 3 indica prezenla trasaturilor
opuse celor inscrise in tabel.

186

187
 Proprii pentru aceastii varianta sunt urmatoare1e aspecte:
-" 00 u'n" .p..N

- .~ ;.'§ ·fi ~:§.~~.~ .....~

uB'd '"
E" '0
B .-.~ .....
.su
•...
\f"l
~.s"5
OJ •...
;. ~ -B.S
u'§~
OJ •...
_ prin aplicarea ei obtinem tiu doar prezenta la un subiect
~8
0!:l .s '".OJ
,OJOJ
,~ .s ,~
OJ
§.s'Si'ii
tl:: - C/.l
0 'tJ
.....
§~
c.?
~
~I
is:
....:l

~
II;."
'E
'E§
.ELs.~

'<T
~
iJ <0'"
I.g
;E
g
'8 •...
.~ E
(f)
'@
~ ~
.~ tl

dat a unor trasaturi dominante ale comportamentului sau inter-

N
.....
('")
as personal, ci ~i gradul lor de manifestare, fapt care ne of era 0
imagine mai exacta ~i mai complexa, totodata, despre locul ~i
rolul sau in cadrul grupului;
_ noua varianta ofera posibilitiiti mai marl de urmarire ~i
dirijare educationala a formarii ~i dezvoltarii comportamentului
interpersonal. Daca, de exemplu, 0 persoana este intr-o mare
masura facilitatoare a interactiunilor pozitive din cadrul grupu-
S lui, am putea intreprinde 0 serie de actiuni educative menite a-i
cr~te ~i mai mult acest rol; daca 0 alta este intr-o mica masura
activa ~i participativa in grup, cunoscand acest fapt, am putea
cr~te, prin actiuni educative adecvate, gradul sau de participare.
Prin inmultirea numarului tendintelor de evolutie a compor-
tamentului interpersonal in cadrul grupului, ca ~i prin cele 2 va-
riante metodice propuse pentru determinarea lui, tindem sa
ajungem nu atat la stabilirea unui tip de personalitate, ca la Ba-
les, ci spre 0 caracterizare mai ampla a personalitiitii ca ~i spre
stabilirea unui profil psihosocial al personalitaJii. Tipologia re-
prezinta, lara indoiala, un instrument valoros, operativ in cerce-
tiirile teoretice ~i aplicative. Ea are insa dezavantajul ca reduce
personalitatea doar la une1e aspecte dominante ale ei, 0 sara-
ce~te ~i 0 gole~te adeseori de continutul ei concret, dinamic ~i
foarte bogat, pierzand din vedere alte laturi la fel de importante,
care ar putea deveni dominante in alte contexte ~i la un alt mo-
ment dat. De asemenea, tipologiile nu iau in seama, in suficienta
masura, aspecte contradictorii de manifestare ale personalitiitii .
Din'aceasta perspectiva, caracterizarea personalitiitii pe diverse-
Ie ei laturi de manifestare sau stabilirea profilului personalitatii
ar putea suplini 0 asemenea deficienta. Acest fapt este cu atat
mai necesar cu cat individul, chiar daca este egal cu sine insu~i,
nu este perceput ca atare de catre ceilalti. lata de ce, in structura
personalitatii i~i vor face simtitii prezenta nu numai aspecte1e
comportamentale care se asociaza logic intre ele, ci ~i aspecte1e
::l
comportamentale relativ contradictorii. Totodata, caracterizarea
U spre care tindem nu mai necesita (ca la Bales) apelulla un ma-
>c<l
N terial anume redactat care sa prezinte ~i sa descifreze intelesul
<:Ii
tU
'0 simbolurilor folosite (adica ce inseamna UPF, F, NF etc.). Daca
Z
189

188
la aceasta adaugam ~i faptul ca un asemenea material este greu giiturii cu ceilalli membri ai grupului, cat ~i in legiiturii cu dumnea-
de procurat, yom inlelege ~i ~ai bine de ce modalitatea propusa voastrii in~ivii. Puteli lucra in douii moduri: a. stabilili care dintre pri-
de noi este cu mult mai operativa. mele douii tendinle comportamentale sunt proprii pentru fiecare dintre
tn continuare yom prezenta rezultatele unei cercetari empi- membrii grupului din care faceli parte; apoi care dintre urmiitoarele
rice organizate cu scopul validarii metodei. douii, ~.a.m.d.; b. stabilili la primul membru din grup care dintre cele
Investigaliile sistematice ale comportamentului interpersonal 18 tendinle comportamentale din perechile opuse Ii sunt caracteristice,
apoi riispundeti la al doilea, la cel de al treilea etc., panii ce terminali
au fost efectuate asupra c"atorva categorii de grupuri sociale
tOli membrii grupului. Dacii nu vii puteli hotiiri asupra uneia dintre
(~colare, de mund, de sportivi, de cadre didactice universitare). tendinlele comportamentale opuse, treceli in dreptul lor un sernn de
tn prezentul studiu yom relata rezultatele oblinute doar pe unul intrebare".
dintre aceste grupuri ~i anume pe grupul de cadre didactice uni-
Rezultatele oblinute in urma aplicarii acestei variante pe
versitare. Aceasta din mai multe motive:
grupul de cadre didactice universitare format din 9 membri Ie
- in primul rand, pentru ca acela~i grup a fost investigat prezentiimin tabelul nt. 1. to acest tabel am notat numeric (al-
~i cu tehnica propusa de R. F. Bales6, iar intenlia noastra a fost din) tendinlele comportamentale specificate de mai mult de
aceea de a realiza un studiu comparativ al celor doua metode; jumatate dintre membrii grupului - ~i numeric (cursiv) pe cele
- in al doilea rand, pentru ca rezultatele oblinute pe toate care apar la 0 majoritate simpla7.
grupurile investigate au fost relativ asemanatoare; cum pre zen-
tarea lor detaliatii ar presupune prea mult spaliu tipografic, ne Tabelul nr. 1
yom concentra atenlia asupra unui singur grup urmand ca, atunci Rezultatele obfinute la Varianta 1
cand este cazul, sa facem trimiteri ~i la rezultatele oblinute ~i 6N.
Cb
75D.
Ac.
B.
Al.
Nc. I. 587965
98C.
S.
O.
Fa.
Pa.
F.
P.
E.
T.
U. 8 6575 975
8 TENDINTE:
in alte grupuri. sub.
73
546 9
82 Nr. I
Tehnica de lucru §i rezultatele ob1inute la varianta 1. Su-
bieclii grupului investigat primesc cate 0 foaie de hartie ca cea
prezentata in figura nt. 1.
Instructajul care se face este urmiitorul: "in cadrul grupurilor so-
ciale, in interacliunile concrete dintre membrii grupului in vederea rea-
liziirii scopurilor comune, un membru al grupului poate manifesta unele
dintre tendinlele comportamentale opuse, specificate mai jos. (Urmea-
zii 0 scurtii descriere a celor 18 tendinle comportamentale opuse. Vezi
anexa 1). Cunoscand bine pe fiecare membru al grupului din care fa-
celi parte, vii rugiim sii vii concentrali asupra fieciirei persoane pentru
a surprinde ceea ce este esenlial in comportamentul ei manifestat in
grup; incercali sii vii amintili cum s-a comportat ea, ce atitudini a avut,
ce triisiituri 0 caracterizeazii; stabilili cat mai clar ce gandili, ce credeli
despre fiecare membru al grupului. Fili cat mai sinceri in riispunsuri;
incercali sii vii deta~ali de subiectivism, de relaliile amicale cu unii 7 Dat fiind faptul di grupul investigat era format dintr-un numar impar de membri

dintre membrii grupului, de cele conflictuale cu alli membri ai grupu-
lui. Fili cat mai obiectivi. Riispundeli cu aceea~i sinceritate atilt in le-
6 Vezi: M. Ziate, Un procedeu de analizii a comportamentului interpersonal, "Re-
vista de psihologie", 1984, nr. 2.
(9), a fost relativ greu de stabilit media lor. tn aceste condilii am considerat ca daca 5
dintre membrii grupului optau pentru 0 tendinla comportamentala, faptul era semnifi-
cativ pentru persoana respectiva ~i am incadrat acest numar in ceea ce am denumit
"majoritatea simpla". Dadi mai mult de 6 membri din grup optau pentru 0 tendinla
compOltamentala, faptul era cu atat mai semnificativ ~i am incadrat numarul respectiv
in ceea ce am denumit "marea majoritate".

190
191
 In prelucrarea §i interpretarea rezultatelor obtinute am folosit in altul, tipurile finale de personalitate sunt foarte variate. In
doua tipuri de analiza: a. mai intili am luat in considerare doar cazul majoritatii simple apar urmatoarele tipuri de' personalitate:
primele 6 tendinte comportamentale care sunt folosite de Bales UPB - orientat spre sprijin emotional §i entuziasm (subiectii
pentru stabilirea tipului final de personalitate §i pe care Ie-am 1,2,5); DNF - orientat spre autosacrificiu pentru valoare (su-
conservat §i noi; b. apoiam analizat toate cele 18 tendinte com- biectii 3 §i 6); UNF - orientat spre autoritate autocrata (subiec-
portamentale. tul 4); DPF - orientat spre salvare prin dragoste (subiectuI7);
Primul tip de analiza a scos la iveala 0 serie de fapte inte- UPF - orientat spre solidaritate §i progres social (subiectul 8);
resante. Daca privim tabelul nr. 2 in care prezentam tipurile de UNB - orientat putemic spre individualism §i recompense (su-
personalitate a§a cum apar ele in urma aplicarii metodologiei biectul 9). In cazul "marii majoritati" tipurile aparute sunt urma-
lui Bales §i avariantei propuse de noi, yom constata 0 foarte toarele: UPB (subiectull); UP (subiectii 2 §i 5); DNF (subiectul 3);
mare diversitate a tipurilor de personalitate. Astfel, daca prin AVE - oscilant, mediu, pluridirectional (subiectul 4); PF -
metoda lui Bales obtinusem doar 3 tipuri de personalitate (UPB orientat spre iubire altruista (subiectul 7); UPF (subiectul 8);
- orientat spre sprijin emotional §i entuziasm: subiectii 1,2,5, UN - orientat putemic spre afmnare (subiectul 9).
7; UPF - orientat spre solidaritate §i progres social: subiectii
Cercetand tabelullogic al corelatiilor dintre directiile mode- .
3, 4, 8, 9; UP - orientat spre succes social; subiectul 6), prin
lului spatial §i realizand 0 analiza comparativa intre tipurile de
aplicarea variantei propuse de noi obtinem 6 tipuri de persona-
litate (daca luam in considerare majoritatea simpla) §i 8 tipuri personalitate obtinute prin metodologia lui Bales §i cele obtinute
(daca luam in considerare marea majoritate)8. ~i intr-un caz §i prin metodologia propusa de noi, am obtinut rezultatele inscrise
in tabelul nr. 3.
Tabelul nr. 2
Tipurile finale de personalitate oblinute dupa Bales Tabelul nr. 3
~i in Varianta 1 Tipuri de corelalii logice intre tipul de personalitate stabilit
Tip final deVarianta I
personalitate dupa
. dupii Bales ~i dupa Varianta 1
UPB
UPF ma
UP UP
AVE
UPB
UP
UNF
DF
UPB
UNB
UN
DPF
PF
UPF
DNF
DNF
dupafinal
"majoritate
personalitate
Tip Bales
de
"marea
joritate"
UPF - -- -
352,7,Sub. 3din 43
1 7,
sub. Nr. simpJa"
- - .12Bales
2I
Sub.
Sub.
Sub.
simpla
majoritate 2,Sub.1,3,8
594,6
(marea
§i
Majoritatea 1,8
46,7,9
5,marea
§i Sub.
Sub.
VI V 3, 2
4 9 COMPARATII tNTRE:
logice mica-ignorata
Sub.
majoritate)
Sub. (majoritate Bales §i I VI
Sub.Sub. 2,6 5,8
I,Tipuri
simpla)
mica- ignoram
de corelatii
Identitate
C. Corelatie
Corelatie
zero zero
Corelatie negativa
pozitiva
san negativa
pozitiva

8 tntr-u~ grup de munca format din 12 persoaue am obtinut 5 tipuri de personali-

tate prin metoda lui Bales §i 10 prin metoda noastra.

192 193
 Se poate remarca faptul di in cazul prime lor doua tipuri de
corelatii, numai la 4 subiecti· intiHnim identitatea sau corelatia
pozitiva dintre tipurile de personalitate, pe cand in cazul celor-
laW 5 membri ai grupului corelatia este fie negativa, fie zero
sau negativa mica/pozitiva mica ce poate fi ignorata. Aceasta
inseamna ca doar partial cele doua tehnici de lucru ne conduc
spre obtinerea acelora~;;i rezultate. Urmarind cel de-al treilea tip
de comparatie Iacut (intre tipurile de personalitate rezultate prin
considerarea majoritatii simple §i marii majoritati) constatam ca
la 8 dintre membrii grupului intre tipurile lor de personalitate
apar relatii de identitate sau corehitii pozitive §i numai in cazul
unui singur subiect corelatia este negativa9. Existenta acestor re-
latii apare nu doar din tabelul logic al corelatiilor stabilite de
Bales, ci §i din denumirile tipurilor respective. Astfel, fara prea
multe investigatii ne putem da seama ca intre tipul PF - orien-
tat spre iubire altruista §i tipul DPF - orientat spre salvare prin
dragoste exista 0 mare apropiere. In aceste conditii suntem ten-
tati sa credem ca tipurile de personalitate interpersonala stabilite
prin metoda propusa de noi exprima mai adecvat comportamen-
tul interpersonal real al subiectilor in cadrul grupului.
Cel de-al doilea tip de analiza intreprins, care a luat in con-
siderare toate cele 18 tendinte comportamentale 856231
47
stabilite, ne-a
condus spre 0 caracterizare mult mai ampla a comportarr'lentului
interpersonal, cat §i spre stabilirea unor profile de personalitate.
Urmarind datele inscrise in tabelul or. 1 putem observa ca la
fiecare subiect din grup tendintele comportamentului interper-
sonal soot repartizate foarte diferentiat, ceea ce faciliteaza
obtinerea unui portret psihosocial mult mai amplu §i mai bogat
decat cel obtinut prin aplicarea metodei lui Bales. Astfel, su-
biectulor. 1 este nu doar dominator, sociabil, nonconformist, ci
§i foarte activ, facilitator al interactiunilor din cadrul grupului,
altruist, creativ, obiectiv in aprecieri, cooperator, in timp ce su-
biectul or. 9 nu este doar dominator, sociabil, conformist, ci §i
9 Aproximativ acelea~i rezultate le-am obtinut ~i intr-un grup de elevi constituit
din 25 persoane (LaIl dintre ei a apiirut primul tip de corelatie iar la 14 toate celelalte
- pentru primele douii tipuri de comparatii, in timp ce la 22 dintre ei a apiirut primul
tip de corelatii ~i numai la 3 celelalte - pentru ultimul tip de comparatii).
194
activ, tensional in interrelatiile grupale, egoist, subiectiv in apre-
cieri, individualist. Mai mult, subiectii care in varianta lui Bales
se caracterizau· prin acelea§i tendinle, de data aceasta se dife-
rentiaza suficient de mult intre ei. Spre exemplu, in varianta lui
Bales subiectii 3, 4, 8, 9 se caracterizau prin tendintele de do-
minare, sociabilitate, conservatorism. lata insa ca de data aceas-
ta subiectul or. 3 se caracterizeaza prin tendintele spre supunere,
izolare, conservatorism, la care se adauga: activ, facilitator al
interactiunii, altruist, creator, obiectiv in aprecieri, u§or indivi-
dualist. Aceasta face ca intre el §i subiectul 4 sa existe doar 6
tendinte comune, intre el §i subiectul 8 doar 5 tendinte comune,
in fine, intre el §i subiectul 9, doar 3 tendinte comooe.
Pentru a sesiza §i mai bine asemanarile sau diferentele dintre
diferitele "portrete" sau "tipuri" de personalitate obtinute in ur- .
ma aplicarii variantei 1, am intocmit tabelul or. 4 in care redam
numarul tendintelor comune intre doi subiecti.
Tabelul nT. 4
Numarul tendintelor comportamentale comune
intre doi subiecti
Sub. 1 92645
376
817 2 5 6 5 4 5 7 2
Desprindem de aici prezenta catorva situatii mai semnifica-
tive:
a. situatia in care 2 subiecti din grup au foarte multe tendinte
comportamentale comune in imaginea celorlalti membri ai gru-
pului. De exemplu, subiectul 2 are 8 tendinte comune cu su-
biectul 5; subiectul1 are 7 tendinte comune cu subiectii 2 §i 5;
195
subiectul 7 are 7 tendinle comune cu subiectul 8. Aceasta in-
seamna ca ei apar ca fiind mai mult asemanatori in imaginea
celorlalti membri ai grupului, decat diferili, chiar daca exista §i
1-2 tendinle comportamentale specifice;
b. situalia in care 2 subiecli din grup dispun de un numiir
relativ echilibrat de trasaturi comune §i diferenliatorii. Spre
exemplu, subiectul 5 are 4 tendinle comune cu subiectii 6 §i 9,
celelalte 5 fiind diferite;
c. situalia in care 2 subiecli din grup dispun de un numiir
foarte mare de tendinle opuse, fapt care face ca ei sa fie foarte
individualizali unul in raport cu celalalt. Este cazul subiectului
7 care are doar 0 singura tendinla comportamentala comuna cu
subiectul 9, restul fiind opuse; sau cazul subieclilor 1 §i 2 care
au doar 3 tendinle comune cu subiectul 6.
Faptul ca unul §i acela§i membru al grupului are mai multe
tendinle comportamentale asemanatoare §i mai puline diferite
cu alli membri din grup ar putea avea 0 importanla deosebita
in dinamica concreta a grupului. EI ne-ar putea sugera consti-
tuirea microgrupurilor §i a "coaliWlor" in cadrul grupului (si-
milaritatea membrilor fiind unul dintre criteriile care stau la ba-
za asocierii lor) sau ar putea evidenlia specificul unor relaW §i
fenomene de grup (opozilia trasaturilor duce mai curand la re-
lalii tensionale, la fenomene de dezbinare, in timp ce asemana-
rea la relalii de simpatie, la cre§terea coeziunii grupului).
Specificul portretelor psihosociale ale membrilor grupului
poate fi pus in evidenla §i prin construirea profilelor de perso-
nalitate, a§a cum se poate constata §i din figura nr. 3. (Liniile
drepte au la capete tendinlele comportamentale opuse; numiirul
cercurilor concentrice exprima numiirul membrilor din grup;
celelalte linii arata numiirul de membri care au optat pentru 0
anumita trasatura). Profilele oblinute sunt foarte variate. La unii
subiecp (1, 3, 5, 7, 8) ele sunt orientate spre dre'apta, ceea ce
arata predominenla trasaturilor pozitive in comportamentullor
interpersonal. La alli subiecti (caz tipic 9) orientarea este spre
stanga, fapt care indica prezenta triisaturilor negative in com-
portamentul lor interpersonal. Sunt apoi unii subieqi (2 ~i mai
ales 6) la care profilele conlin "varfuri" ~i intr-o direqie ~i in
196
aha, ceea ce ne aratii ca ei manifesta in grup un comportament
interpersonal destul de contradictoriu. In sfa~it, la subiectul 4
intalnim 0 repartizare oarecum echilibrata, in sensul ca membrii
din grup i§i impart in mod aproape egal opiniile intre tendinlele
opuse, fapt care ar putea sa desemneze fie comportamentul ine-
gal, contradictoriu manifestat de subiectul 4 in cadrul grupului,
fie perceperea deformata (poate prea indulgenta sau prea critica)
a acestuia de ciitre ceilalti memhri din grup. lata deci ca profi-
lele de personalitate ne pot furniza informalii suplimentare §i
variate in privinla caracterizarii comportamentelor interpersona-
Ie manifestate in cadrul grupului.
Tehnica de lucru §i rezultatele obtinute la varianta 2. Fie-
care subiect din cadrul grupului prime§te 0 foaie ca cea prezen-
tata in figura nr. 2.
Instructajul care se face este urrnatorul: "Pe foaia pe care ali pri-
mit-o sunt notate in partea din stanga (pe verticala) cateva dintre ten-
dinlele comportamentale pe care Ie poate manifesta un subiect in ca-
drul grupului, iar in partea dreapta (pe orizontala) sunt in~irali membrii
grupului din care faceli parte. Vi se cere sa spuneli in ce masura este
prezenta fiecare dintre tendintele norninalizate, Ia toli membrii grupu-
lui. Daca 0 tendinla comportamentaia este prezenta Ia un subiect doar
intr-o foarte mica rnasura, atunci treceli in dreptuIIui cifra 1, daca 0
alta este prezenta intr-o mare masura, treceli cifra 4, ~.a.m.d. Puteli
Iucra in doua moduri ca ~i in varianta de mai inainte: fie pomind de
Ia 0 tendinla pentru a vedea in ce masura este prezenta Ia toli membrii
grupului; fie pornind de la un subiect pentru a vedea in ce masura ii
sunt caracteristice toate cele 9 tendinle norninalizate".
Rezultatele oblinute Ie prezentiim in figura nr. 4 sub forma
unor profile individuale care exprima insa piirerea sau imagine a
grupului despre respectivul subiect. Spre deosebire de varianta
anterioarii in care cuno~team doar daca 0 tendinla este prezenta
sau absenta in comportamentul interpersonal al unui subiect, de
data aceasta ~tim in plus §i in ce masura se manifestii ea in in-
teracliunile de grup. De exemplu, in varianta 1, despre subiectul
1 §tim ca este sociabil, activ, facilitator al interacpunii, altruist,
obiectiv etc.; prin noua varianta aflam ca in comportamentul sau
interpersonal toate aceste tendinle se manifesta mtr-o mare
masura, fiind deci dominante.
197
 75 __ •...

SlIDlECTUL 6

o
STJRTF.CTIJT.l STJflffiCTIJT.2

-_ti
I-
rr 10

SUBIECTLlL8 SUBIECTLJL9

11 10
Fig. 3. Profilele psihosociale de personalitate
" 10 ob{inute in varianta 1
SOOIECTlJL 3 SOOIECTUL 4
Rezultatele obtinute in noua varianta pot fi analizate §i in-
terpretate in sine sau prin raportarea lor la cele obtinute in va-
rianta 1 sau chiar prin aplicarea metodologiei lui Bales.
'7
Daca le interpretiim in sine, atunci orientarea profilelor spre
16 dreapta sau spre stanga devine unul dintre indicatorii importanti
de analiza. Parcurgandprofilele prezentate in figura nt. 4 ob-
7
'5 serviim ca la unii subiecti ele sunt orientate pregnant spre dreap-
14
B ta (la subiectii 1, 5, 7, 8), fapt care indica prezenta mai multor
tendinte comportamentale pozitive, decat negative. La a1ti su-
17 ,', 'fJ biecti (cazuri tipice 9, 6 §i intr-o oarecare masurii §i 2) profilele
SOOIECTUL 5
sunt orientate spre stanga, ceea ce evidentiaza prezenta mai
multor tendinte comportamentale negative, decat pozitive. In
198 199
 24.
43J 11 1 C'
•....~
"- ).ti
~•..
1,(
"'- .r '-
I{
~•..I '-.(••
I•'l.
...•..•
I;::e
fII'
••
...........• "It
sfar~it, exista ~i subiecti (3, 4) la care orientarea spre dreapta
sau spre stanga este oarecum echilibratii, fapt care denota pre-
zenta la ace~ti subiecti a unor comportamente fara excese.
Compararea rezultatelor obtinute in aceasta varianta cu cele
obtinute in varianta 1 sau cu cele reie~ite din aplicarea metodo-
logiei lui Bales scoate la iveala 0 serie de fapte interesante.
a. Daca pe baza primelor trei tendinte comportamentale son-
date stabilim tipurile finale de personalitate, yom constata ca in
cele mai multe cazuri acestea concorda cu cele stabilite prin me-
todologia lui Bales sau prin varianta 1. Astfel, in cazul a 4 su-

,
SUBIECTUL 1 SUBIECTUL2 SUBIEcrUL3

biecti din grup concordanta este totala, in sensul ca obtinem

2453 I
.....•.••...
1 • ...)•~....•
•• 4
Jf :..-
1)8ItI'.....
11\ .-
exact acele~i tipuri: DNF (la subiectul 3); UP (la subiectul 5);
DNF (la 6); DPF (la 7), iar la 3 subiecti ea este partiala, in sen-
coopenmt
suI ca se confirma doar anumite tendinte: PB la subiectii 1 ~i 2
din tipul UPB; PF la subiectul 8 din tipul UPF. Numai in cazul
a doi subiecti tipurile finale nu se confirma deloc (la subiectul
4) ~i aproape deloc (la subiectul 9 - la care confirmata apare
doar 0 singura tendinta)10. Dat mnd insa faptul ca la marea ma-
joritate a subiectilor obtinem prin noua varianta aproximativ
acele~i rezultate ca ~i prin cele folosite anterior, aceasta
evidentiaza gradul ei crescut de validitate.
-
S UBIECTUL 4 SUBIEcnrL5 SUBIECTIJL6

b. Daca luiim in considerare ansamblul tuturor celor 9 ten-

~4
253
51 1
• I("' t'-.
~I."-
«" 1.1 4
dinte comportamentale investigate prin varianta 2, constatam ca
tJuist coop~ranl
confor1nist
i.lcliv
facilitator
ubiediv soeiabil
reath..'
in marea lor majoritate ele concorda cu cele stabilite in varianta
1. LUCfulacesta reiese cu claritate de indata ce comparam datele
din tabelul ill. 1 cu cele din figura ill. 4. Sa urmarim, spre exem-
plu, tendintele "sociabil-izolat" din tabelul ill. 1. Constatam ca
subiectii 1,2,5, 7, 8 sunt considerati ca mnd sociabili, iar su-
biectii 3, 4, 6, 9 ca mnd izolati. In profilele din figura ill. 4
subiectii 1,2,5, 7,8 apar ca fiind sociabili in mare masura,pe
SUBTECn)L 7 SUBTFCTlJL 8 SlffiTECTUl. 9
cand subiectii 3, 4, 6 ~i 9 ca mnd sociabili intr-o mica masura,
ceea ce inseamna ca, de fapt, ei sunt izolati. Acel~i lucru il
constatiim ~iin legatura cu marea majoritate a ce10rlalte tendinte
Fig. 4. Profilele psihosociale de personalitate
obfinute in varianta 2 10 Intr-un grup de sportivi format din 11 membri se pastreaza aproximativ acelea~i

propoqii: la 6 dintre ei apare confirrnarea totala; la 4 confirmarea paqiala ~i numai la

unul singur 1nt1HnimIipsa totala de confirmare.

200 201

comportamentale. Aceasta inseamna ca cele doua variante sunt
complementare ~i se verifica una prin alta.
c. Sesizam ~i existenta unor nepotriviri intre rezultatele obti-
nute prin cele doua variante. Acestea sunt insa "localizate", in
sensul ca apar doar la unele dintre tendintele sondate (dominare
~i cooperare) ~i doar la unii dintre subiectii din grup. In varianta
1, subiectii 1,2,4, 8, 9 apareau ca fiind dominatori in interactiu-
nile lor de grup. De data aceasta ei apar ca fiind dominatori
. "intr-o mica masurii", ceea ce inseamna ca, in fapt, ei manifesta
mai degraba tendinta spre supunere in cadrul grupului. La fel,
subiectul 6 aparea in varianta 1 cu u~oare tendinte spre indivi-
dualism, pe cand in noua varianta el apare ca fiind cooperator
"intr-o oarecare spre mare masura". Dupa piirerea noastra aceste
date nu Ie infirma pe cele obtinute prin varianta 1, ci Ie adan-
cesc, Ie nuanteaza. In noua varianta subiectul evaluator este in-
vitat sa realizeze aprecieri mult mai fine, mult mai diferentiate
decat in primul caz, fapt care il poate conduce spre precizarea
sau chiar spre corectarea imaginilor sale anterioare. Pe de alta
parte, ll-ar fi exclus ca aceste aprecieri diferite sa se datoreze
comportamentului contradictoriu, inconstant, situational al unor
membri din cadrul grupului.
In ansamblu, noua varianta conduce spre individualiziiri ex-
trem de mari ale comportamentului interpersonal aratand ca, in
realitate, subiectii dintr-un grup social se diferentiaza mult unii
fata de altii, nu doar intr-o maniera foarte globala, ci ~i intr-una
foarte particularizata.
In concluzie, putem aftmla ca:
1. tipul final de personalitate interpersonala poate fi obtinut
nu ftumai prin metoda propusa de Bales, ci ~i prin alte moda-
litiiti, dintre care cea propusa de noi ar putea fi una dintre ele;
2. este mai plauzibil ca tipurile finale de personalitate obti-
nute prin metoda propusa de noi sa fie mult mai reale, mult mai
autentice ~i veridice, aceasta din eel putin trei considerente: a. ele
rezulta din optiunile directe, nemijlocite ale subiectilor asupra
unor tendinte comportamentale opuse, expres formulate, ~i nu
ca urmare a unor analize factoriale, deductii logice sau calcule
202
formalizate; b. sunt mult mai diferentiate intre ele, fapt care este
mai in acord cu realitatea comportamentala a individului in ca-
drul grupului ~i cu reflectarea ei in 'imaginea comuna a mem-
brilor grupului; c. dispun de 0 mai mare concordantii ~i coerenta
interioarii, fapt reie~it atat din corelatiile logice dintre ele, cat ~i
din denumirile lor;
3. metoda propusa ne conduce la stabilirea unor caracteriziiri
mai ample ale personalitatii sau ale unor profile psihosociale ale
acesteia care iau in considerare atat aspectele constante ale per-
sonalitatii, cat ~i aspectele ei contradictorii;
4. cele doua variante de determinare a comportamentului
interpersonal sunt congruente intre ele, sustinilndu-se ~i veri-
ficandu-se reciproc; mai mult, cea de-a doua varianta aduce in-
formatii ~i asupra gradului (a masurii) in care 0 tendinta com-
portamentala este prezenta la un subiect;
5. tehnica propusa sugereaza ~i directia actiunilor educative
ce pot fi intreprinse in vederea orientarii sau ameliorarii com-
portamentului interpersonal in cadrul grupurilor sociale.
ANEXA Nr.1.
CARACTERIZAREA TENDINTELOR
COMPORTAMENTULUI INTERPERSONAL
Tendinle spre dominare: stapilnirea ~i subordonarea celor-
laW; impunerea propriilor puncte de vedere insotita de ignorarea
celor ale altor membri din grup; incercarea de a prelua condu-
cerea grupului; manifestarea unor comportamente dure, autori-
tare; multe interactiuni cu ceilaIti membri ai grupului;
Tendinle spre supunere: de a accepta, asculta, suporta ~i a
se conforma influentei altor membri din grup; de a se lasa con-
dus de altii; de a se subaprecia pe sine ~i a supraaprecia pe altii;
de a fi interiorizat, stiipanit §i inhibat in reactii;
Tendinle spre sociabilitate: stabilirea rapida a contactelor in-
terumane; individul este afectuos, prietenos, comunicativ, u~or
adaptabilla situatiile noi; simpatizat ~i admirat de ceilalti mem-
203

bri ai grupului; creeaza interactiuni pozitive ~i 0 atmosfera pla-
cuta in grup;
Tendinle spre izolare: de a se indeparta, de a se retrage de
la viata grupului, de a fi singuratic, razlet, chiar instrainat de
grup, cu putine relatii· cu ceilalti; tacut, lini~tit, necomunicativ,
neprietenos, cu dificultati de socializare interpersonala; inhibat;
Tendinle spre conformism: de a interioriza, accepta ~i pro-
mova cu strictete in comportamentul sau normele de grup, chiar
daca acestea nu corespund intrutotul cu propriile sale convin-
geri; respecta obiceiurile, traditiile grupului;
Tendinle spre non-conformism: de a nu fi de acord cu nor-
mele grupului care nu sunt acceptate ~i nici respectate, dimpo-
triva, de a fi neincrezator in structurile ~i normele grupului, de
a milita pentru schimbarea ~i inlocuirea lor;
Tendinle spre activism: de a se implica cu u~urinta in actiu-
nile grupului, de a participa direct, efectiv la realizarea lor, de
a fi dinamic, energic, cu actiuni de impulsionare ~i de punere
in mi~care a celorlalti membri din grup;
Tendinle spre pasivitate: lipsit de initiativa ~i interes; nu par-
ticipa la actiune, este mai mult spectator dedit actor; renunta
u~or la actiune, este inert, apatic, dezinteresat de sarcinile ~i rea-
lizarile grupului din care face parte;
Tendinle spre facilitarea interacliunilor dintre membrii gru-
pului: u~ureaza stabilirea relatiilor dintre membrii grupului atat
in plan afectiv, cat ~i in plan actional; conduce grupul spre rea-
lizarea obiectivelor sale; ajuta grupul sa-~i dep~easca momen-
tele dificile; este iubit, agreat;
Tendinle spre tensionarea grupului: creeaza conflicte, ten-
siuni afective, contradictii, dezbiniiri intre membrii grupului; ge-
nereaza atmosfera de neincredere, suspiciune, impiedica ~i inde-
parteaza grupul de realizarea obiectivelor sale; are relapi de
respingere afectiva cu ceilalti;
Tendinle de altruism: manifestii dezinteres fata de sine, in
schimb actioneaza in favoarea altora; este generos, prietenos,
cald cu altii; i~i pune fortele sale la dispozitia altora; este animat
de dragoste dezinteresata fata de semenii sai;
204
-
Tendinle spre egoism: este centrat pe sine; ii prive~te pe altii
numai prin prisma propriilor sale sentimente ~i interese; ii folo-
se~te pe ceilalti doar pentru a-~i realiza obiectivele sale; i~i exa-
gereaza propria persoana, desconsiderand-o pe a celorlalti;
Tendinle spre creativitate: interesat de noutatea, originalita-
tea ~i utilitatea sociala a actiunilor ~i mai ales a rezultatelor ac-
tiunilor sale ~i ale grupului; aduce informatii, opinii, sugestii noi
in grup; propune rioi obiective, noi cai de realizare, contribuie
la evolutia grupului;
Tendinle spre non-creativitate: manifesta in grup comporta-
mente obi~nuite, comune, banale, cu caracter reproductiv; este
uniform ~i egal cu sine insu~i; nu se distinge prin rezultatele
muncii; nu are contributii importante in dinamica ~i evolutia
grupului;
Tendinle spre obiectivitate in aprecieri: este principial; ne-
part.initor, impartial in aprecierea celorlalti ~i a grupului; inter-
vine -nefalsificat in relatiile interumane; deta~at de impresiile
personale, deformatoare;
Tendinle spre subiectivitate in aprecieri: este influentat in
aprecierile pe care Ie face de ideile, sentimentele, convingerile,
atitudinile sale personale; tentat spre deformarea realitatii; are.
pareri absolutizante, emite judecati partinitoare despre altii ~ire-
latiile' dintre ei;
Tendinle spre cooperare: colaboreaza, i~i da concursul il.la-
turi de ceilalti la realizarea sarcinilor grupului; actiunile sale due
la cre~terea gradului de participare a fiecarui membru al grupu-
lui; este element de -unificare a eforturilor celorlalti;
Tendinle spre individualism: centrat pe realizarea individua-
la a propriilor sale interese fiira ajutorul celorlalti; actioneaza
singur cu propriile sale forte; interesele personale sunt ~i apre-
ciate ~i puse inaintea celor ale grupului.

3. Psihologia transpersonala: analiza critica
Se pare cii epoca contemporanii este epoca "marilor proble-
me" cu care se confrunta nu doar 0 tarii sau alta ci intreaga ome-
nire. Descurajanta criza economica mondiala determinatii, in
principal, de diminuarea resurselor materiale ale cre§terii §i dez-
voltiirii economice, irationala curs a a inarmiirilor care pune in
pericollini§tea §i pacea omenirii, impactul ultime10r doua revo-
lutii tehnico-§tiintifice asupra vietii §i existentei concrete a oa-
menilor" §i societatilor etc., etc. - sunt doar diteva dintre pro-
bleme1e socio-economice §i mai ales socio-umane cu care se
confrunta lumea contemporana. Aglomerarea §i agravarea pro-
blemelor vechi, aparitia altora noi §i acute, liirgirea ariei lor de
cuprindere i-au determinat pe speciali§ti din cele mai diverse
domenii sii caute solutii pentru a depii§i dificultiiti create de
omenirea insii§i. Cum multe dintre aceste probleme sunt de or-
din uman, sociopsihologic, in iure§ul ciiutiirii §i descoperirii
solutiilor s-au implicat din ce in ce mai mult §i reprezentantii
§tiinte1or socio-umane. Variante1e de "ie§ire din impas" propuse
de ei au fost extrem de diverse. De la solutiile mai vechi (cura
psihanaliticii, psihodrama §i sociodrama propuse in primele de-
cenii ale secolului nostru de reprezentantii psihanalizei sau de
cei ai sociometriei, s-a trecut, mai recent, la alte1e cu un grad
mai mare de implicare sociala §i ideologicii. De exemplu, prin
anii '50, '60 sustiniitorii a§a-numitei "psihologii umaniste" cre-
deau cii solutionarea marilor probleme ale omului s-ar putea
206
-
realiza prin: cre§terea §i dezvoltarea psihologicii, educarea re-
latiilor interpersonale, terapia "centratii pe client", grupurile de
inmlnire, trecerea la un nou tip de societate denumit "societate
eu-psihicii". Chiar dadi n.u toate aceste solutii sunt autentice §i
la fe1 de eficiente, multe dintre e1e fiind limitate, naive sau pur
§i simplu paleative in raport cu complexitatea crescandii a pro-
blematicii socio-umane, ele au meritul de a fi atras §i centrat
atentia speciali§tilor §i nespeciali§tilor asupra necesWitii consi-
deriirii cu luciditate §i simt de riispundere a omului §i nevoilor
sale in procesul ep:istentei §i constructiei sociale.
lata insa ca mai recent (incepand cu deceniul opt §i conti-
nuand cu cel in care ne aflam) in peisajul solutiilor destinate a
ameliora sau rezolva complicatele probleme socio-psihologice
ale omului a apiirut una nu numai "curioasii", dar §i periculoasa .
prin consecintele insu§irii, practiciirii §i extinderii ei. Este yorba
despre a§a-numita psihologie transpersonala 0 noua orientare
psihologica ce-§i propune reevaluarea problematicii umane din-
tr-un unghi de vedere propriu.
Psihologia transpersonala i§i incepe ofensiva oficiaUi in
America (California), in anul 1969. Se infiinteaza un institut, 0
revista, 0 Asociatie de psihologie transpersonala; au loc confe-
rinte anuale sau chiar intemationale; se introduc cursuri de
psihologie transpersonala in Universitati; se organizeazii chiar
inviitiimant "post-universitar" in acest domeniu. Ce este insa
psihologia transpersonala §i ce vrea ea? Care sunt intentiile, pa-
radigmele §i "contributiile" noii orientari?
Transpersonal - inseamnii "dincolo de persoanii". Adicii,
unde? Ce poate fi "dincolo de persoana", de psihologia ei?!.
Riispunsul este relativ simplu: dincolo de persoanii se afla rela-
tiile interpersonale, se aflii societatea. Sii intentioneze noua orien-
tare psihologica abordarea relatiilor interpersonale intr-o lume
dificilii, bantuita de contradictii §i inegalitiiti, in vederea ame-
lioriirii lor? Sa tinda psihologia transpersonala spre investigarea
sociemtii existente, cu t()ate racilele ei, pentru a propune un nou
proiect de societate mai favorabila §i mai demna pentru fiinta
umanii? Nicidecum! Intentiile psihologiei transpersolJ-ale sunt cu
totul alte1e. lata-Ie: psihologia transpersonala nazuie§te sa ex-
207
 tinda campul cercetarii psihologice pentru a include in el arii
ale experientei §i comportamentului uman asociate cu 0 sanatate
optima §i bunastare, intr-un evantai larg al starilor de con§tiinta,
unele dintre ele putand extinde limitele uzuale ale ego-ului §i
personalitatii1. Directiile de investigare ale noii orientari reies
§i mai bine in evidenta din scopurile declarate ale "Revisteide
psihologie transpersonala". Aceasta precizeaza caeste interesata
de publicarea cercetarilor referitoare la: procesul transpersonal,
valori §i situapi, cOfi§tiinta cosmica, sinergia individului §i a spe-
ciilor, teoriile §i practicile relaxarii psihice, treptele spiritului,
compasiune, cooperare transpersonala, realizarea §i autorealiza-
rea trans~rsonala. Psihologia transpersonala este, a§adar, nemul-
tumita de "partialitatea" psihologiei contemporane, de faptul ca
ea se centreaza aproape exclusiv aSlJpra unor aspecte limitate
ale psihicului uman, §i nu intotdeauna asupra celor esentiale, ca
ea nu exploreaza in totalitate §i in profunzime starile psihice ale
individului. De aici §i tendinta sa spre expansiune, spre integra-
litate §i completitudine, spre extinderea campului sau de cerce-
tare §i asupra altor zone mai putin sau chiar deloc investigate.
Despte ce este insa yorba mai exact? Psihologia transperso-
nala plaseaza in miezul preocuparilor sale COll§tiinta umana pe
care 0 considera a fi "dimensiunea central a care of era baza §i
contextul tuturor experientelor", ea este "solul" §i "marea" mintii
universale - deosebindu-se, prin aceasta, de behaviorism care
o ignora sau de alte orientari psihologice contemporane care
pun accent pe unele aspecte limitate ale ei. Con§tiinta poate fi
studiata insa din mai multe puncte de vedere, §i anume: din per-
spectiva conJinuturilor sale, dar §i din cea a pulsaliilor sale in-
terioare; ea poate fi abordata sub raport cantitativ, identifican-
du-i-se un numar lirilltat de stari sau, dimpotriva, un numar
foarte mare, practic nelimitatde asemenea stari; in sfar§it, ea
poate fi investigata §i din punct de vedere calitativ atunci cand
luam in considerare "nivelurile" sale de functionalitate. Exis-
tenta acestor alternative antreneaza dupa sine problema optiunii
1 R. N. Walsh, F. Vaughan (Ed's), Beyond Ego-Transpersonal Dimensions
Psychology, Los Angeles: J. P. Tarcher, 1980.
208
pentru una saualta dintre ele. ~i psihologia transpersonala a op-
tat:
1. fiind nesatisfacuta de faptul ca psihologia traditionala se
centreaza pe investigarea continuturilor con§tiintei, limitand in
felul acesta aria cercetarii, psihologia transpersonala i§i depla-
seaza atentia spre "pulsatiile sale interioare", spre studierea
"con§tiintei optime" care este mai larga §i in mod potential dis-
ponibila in orice moment;
2. pornind de la premisa ca psihologia traditionala staruie
doar asupra catorva stari limitate ale con§tiintei (veghe, vis, de-
lir, intoxicatie), neacordand nici un fel de atentie a§a-numitelor
stari "alterate" ale con§tiintei, pe care Ie considera ca fiind chiar
periculoase §i cauzatoare de disconfort, psihologia transperso-
nala i§i concentreaza eforturile tocmai asupra studierii starilor
alterate ale con§tiintei, mult mai numeroase §i mult mai com-
plexe decat primele; unele dintre starile alterate ale con§tiintei
sunt potential utile, in timp ce altele sunt "superioare", in sensul
ca poseda toate posibilitatile §i potentele starilor nivelului pri-
mar, normal, plus altele adaugate;
3. dat fiind faptul ca in studiul functionalitatii con§tiintei psi-
hologia contemporana pune un mai mare pret pe factorii §i con-
ditiile exterioare - facilitatoare §i restrictive - ale formarii §i
progresului ei, psihologia transpersonala i§i propune sa arate
cum pot oamenii, care sunt mult mai mult prin§i in capcana pro-
priei lor conditionari decat apreciaza ei, scapa de aceste "incor-
setari interioare", cum pot ei sa se elibereze de ata§are, de exem-
plu, care este 0 forma de conditionare interioara, dar care aduce
numai'suferinta ..
Pana aici lucrurile nu par a fi atat de grave. Faptul cii exista
o serie de "pulsatii" interioare ale cOfi§tiintei, de stari ale ei care
au fost mai pupn studiate, dar care ar merita a fi mai serios
investigate, nu poate fi pus la indoiala. Faptul cii unele dintre
aceste stari sunt inferioare, iar altele superioare, ca unele sunt
normale, iar altele alterate, nu poate fi negat. In sfar§it, faptul
ca existii 0 serie de "chingi" interioare care ne limiteaza §i ne
in blocheaza comportamentele, iar uneori ne aduc suferinta, iara§i
nu poate fi tagaduit. Optiunea psihologiei transpersonale pentru
209

studierea §i investigarea lor §tiintificii n-ar trebui decat sa ne
bucure.
Chiar la acest prim nivel al optiunilor se desconspira insa §i
intentiile noii orientiiri. Ea este foarte ingrijorata de conJinutu-
rile cu care opereaza con§tiinta umana, mai ales de acelea care
ar pune in pericol insa§i existenta §i perpetuarea societatii ac-
tuale. La fel de nelini§tita este psihologia transpersonala §i de
ata~area oamenilor la astfel de continuturi care ar aduce, dupa
opinia ei, suferinta, neadaptare, nefericire. lata de ce, dislocarea
din mintea oamenilor a continuturilor cOll§tiintei §i subminarea
ata§iirii de ele va reprezenta principalul §i adevaratul obiectiv
de atac al psihologiei transpersonale. Evident, nu §i acestea sunt
obiectivele miirturisite §i recunoscute de transpersonali§ti. Ele
sunt formulate in termeni generali, aparent §tiintifici, tocmai cu
scopul de a induce in eroare. Ni se spune, astfel, ca psihologia
transpersonala urmare§te sa-i ajute pe oameni sa-§i descopere §i
sa-§i integreze con§tient pulsatiile experientei interioare (deci,
. numai "pulsatiile" experientei interioare, nu §i continuturile,
ideile, valorile con§tiintei, acestea putand fi cu mult mai peri-
culoase decat simplele "pulsatii" ale con§tiintei); sa-i .ajute pe
oameni pentm a se centra pe activitatea interioara care duce la
autorealizare §i nu pe rezolvarea unor probleme particulare ale
ego-ului (nu pe problemele conditiilor normale de viata §i
munca, pe cele ale fmstriirilor la care oanlenii sunt supu§i per-
manent, pe cea a cre§terii agresivitatii pe plan social, a lipsei de
securitate individuala, a vidului spiritual spre care sunt impill§i,
a insinguriirii sociale, pentru ca acestea sunt probleme "par-
ticulare" ale ego-ului, putin importante §i semnificative pentm
reprezentantii psihologiei transpersonale); sa-i sustina pe oameni
pentru a-§i depa§i limitele propriei lor conditioniiri §i a-§i asuma
responsabilitati in vederea proiectarii vietii in armonie cu natura
(de ce nu §i cu societatea?, oare nu pentru ca aceasta nu este
capabila §i poate nid interesata sa asigure 0 astfel de ,;armo-
nie"?); sa-i ajute pe indivizi pentru a-§i cre§te §i perfectiona
siinatatea pana la un nivel de dezvoltare optima, de armonie §i
integrare, dincolo deceea ce in mod obi§nuit se accepta a fi
normal (ce poate fi "dincolo de normal"?; §i de ce trebuie oare
impinse lucrurile dincolo de rtormal, de ce se promite mai mult
210
-
dedit se poate da in realitate?; pentm a stimula sau pentru a
amagi?!).
Cum ar putea insa fi puse in disponibilitate toate potentia-
litatile con§tiintei? cum am putea elibera individul de "cercul"
prea straus al conditioniirilor interioare?; cum I-am putea ajuta
sa ajunga la trairea plenara, integrala, completa a stiirilor sale
de cOll§tiinta?Psihologia transpersonala riispunde: prin elimina-
rea contractiilor defensive §i a obstacolelor interne; prin lini§ti-
rea, calmarea §i relaxarea mintii; prin reducerea distorsiunilor
perceptuale; prin controlul voluntar al starilor interne psiholo-
gice §i fiziologice; prin autocunoa§terea §i transformarea inte-
rioara; prin con§tientizare; prin expansiunea con§tiintei. Cum
insa acestea sunt deziderate care la randullor se cer a fi traduse
in fapt, psihologia transpersonala se grabe§te sa recomande §i 0
serie de instrumente §i mijloace practice adecvate obtinerF lor,
§i anume: psilioterapia transpersonala, relaxarea psihica, in care
esentiale sunt 0 serie de tehnici preluate din diferitele filozofii
religioase orientale (budism, zen, yoga, sufism, tao etc.), droga-
rea - indeosebi cu LSD, hipnoza profunda.
Prin toate aceste mijloace se spera sa se obtina exacerbarea
emotivitatii oamenilor, impingerea lor spre tiirftmul necunoscut
al unor experiente mistice, sadirea confuziei intelectuale, orbirea
§i opacizarea con§tiintei lor, iar in cele din urma, anihilarea pro-
priei lor personalitati. Practicand asemenea "mijloace" omul se
supune unui proces de dresaj, nemaifiind capabil de a formula
rationamente proprii ci doar de a Ie repeta pe cele ale altora,
ganduri noi, d, cel mult, de a Ie relua pe cele vechi, el nu mai
este in stare sa emita.judecati de valoare sau critice, de a con-
testa, de a se opune, ci doar de a se conforma la ceea ce i se
propune §i impune. Se obtine, in final, un fel de robot programat
§i condus din afara, un jalnic manechin, fiira gandire, vointa §i
simtire proprie, golit §i siiracit de bogatia vietii sale spirituale.
Acesta este modelul de om pe care ni-l propune psihologia tran-
spersonala.
Ca a§a stau lucmrile apare §i mai elar in lumina din tehno-
logia recomandata de trartspersonali§ti pentru a fi utilizata in
vederea atingerii obiectivelor propuse. Dupa piirerea lor par-
211

curgerea a trei stadii este esenliala in acest seop. Primul stadiu,
cel al identificarii, se refera la formarea capacitalii individului
de a-~i poseda emoliile, gandurile sau alte fenomene infrapsi-
hice, de a fi responsabil de sine, de a-~i pune in mi~carea
autorealizarea sau procesul de autoprofetie prin care experienla
~i procesele sale psihologice valideaza realitatea. Cel de-al doi-
lea stadiu, dezidentificarea, consta in debarasare<f progresiva a
con~tiinlei de conlinuturile sale in general ~i de gandire in parti-
cular, de ego, de conceplia despre sine, derivata din roluri, pose-
siuni, activitali ~i relalii sociale. In sfar~it, cel de-al treilea sta-
diu, al auto-transcendenrei, pernlite omului sa atinga un nou
nivel al co~tiinlei sale, sa ajunga la sanatatea extrema, sa po-
sede "mintea universala" dincolo de orice limite de timp ~i
spaliu. In acest stadiu omul trai~te 0 stare de mullumir.e, de
lini~te ~i calmare, de lipsa oricaror scopuri ~i dorinle, el trai~te
o "experienla de varf", se simte "un dumnezeu".
lata exprimate, de data aceasta clar ~i fara echivoc, adevara-
tele intentii ale psihologiei transpersonaliste. lata tipul de om pe
care ni-l propune ea. Dar omul dezgolit de orice conlinut, de-
posedat de orice rol, activitate ~i relalie sociala, frustrat de sco-
puri ~i dorinli, mai este 0 realitate, 0 fiinla vie, sau 0 ficliune,
o fantoma, un produs abstract al mintii infierbantate a transper-
sonali~tilor?! ~i apoi cui, ar putea sa serveasca un asemenea om
general, abstract ~i... ficti v? Este 0 pura aberalie sa crezi ca
exista un om in afara timpului ~i spaliului istoric concret, in
afara multideternlinarilor ~i multicondilionarilor socio-istorice
generale ~i particulare. ~i totu~i, colaboratoriiZ noii orientari nu
se sfiesc sa se jeneze de aberalii. Este apoi, mai mult decat cu-
rios sa consideri ca procesele psihologice interne valideaza rea-
2 Este regretabil cii printre ace§tia figureaza nume cunoscute §i recunoscute ale
unor psihologi americani, cum ar fi: A. H. Maslow, autorul unei interesante lucrari
despre motivatie §i personalitate; A. J. Sutich §i M. A. Vich, fondatorii revistei de
psihologie umanista §i redactorii unei lucrari dedicate acestei orientari psihologice
care, cu toate inconsecventele §i limitele ei, a avut marele merit de a fi concentrat
atentia cercetatorilor asupra problemelor omului contemporan. Regretabil, dar nu §i
surprinzator, Maslow prin opiniile sale cu privire la "trebuinta de autoactualizare" §i
mai ales prin cele referitoare la "experienta de vart" traim de om, a deschis, intr-un
fel, drumul psihologiei transpersonale.
212
-
litatea ~i nu invers, realitatea fiind de fapt cea care valideaza
experienta ~i procesele psihologice. Este de-a dreptul pueril sa
crezi ca tehnologia propusa de transpersonali~ti este 0 simpla
tehnica de relaxare psihica a individului, neimplicand nici 0
concePlie despre lume §i via¢, fiind, cu alte cuvinte, neutra din
punct de vedere ideologic. Ce poate fi "experienla de varf' dad
nu 0 stare de nirvana, de plutire in vid, oblinuta de cele mai
multe ori cu ajutorul drogurilor? D~ la descrierea unei asemenea
"experienle de varf"3 ~i pana la practicile religioase promovate
de unele secte nu este decat un pas. ~i transpersonali~tii I-au
facut, indemnandu-i ~i pe altii sa-l faca. lata deci ca, in realitate,
tehnologia propusa de psihologia transpersonala nu este nici-
decum neutra in raport cu atitudinea fala de lume ~i viala, ci
adanc impregnatii de ea.
In paginile "Revistei de psihologie transpersonala" sau ale
Buletinelor informative ale Asociatiei respective gasim ~i alte
curiozitalii. De la atitudinea umana fala de animale, pana la per-
spectiva transpersonala in n~terea prin cezariana, de la uniunea
mistica la drogarea cu LSD, de la starile de cOll§tiin¢ alterata
la teama de moarte, de la dimensiunea transpersonala in alcoo-
lism, pana la educalia oamenilor pentru transcendenla, de la
dezvoltarea organizalionala transpersonala, pana la problema
pacii vazuta §i ea tot transpersonal - totul face obiectul studii-
lor ~i articolelor publicate4. Graitor este nu doar conlinutul pro-
blemelor tratate ci ~i cantitatea studiilor ce se publica in legatura
cu una sau alta dintre ele. 0 statistica simpla5 ne arata ca ma-
3 A. H. Maslow, New introduction: Religious. Values, and peak experiences,
Journal of Transpersonal Psychology, 1970, vol. 2, ill. 2.
4 Pentru exemplificare rediim cateva titluri: Uniunea mistica - 0 interpretare bio-
logica (1969); Potentialitatile transpersonale ale hipnozei adfmci (1970); Fundamente
§tiintifice pentru studiul cOll§tiintei alterate (1971); Buddha despre meditatie §i starile
cOll§tiintei (1972); Psihoterapia asistam de LSD §i intalnirea cu moartea (1972); Edu-
catia pentru transcendenta (1973); 0 harta asupra altor regiuni ale spatiului interior
(1974); Alterarea cOll§tiintei §i teama de moarte (1975); Yoga §i teama de moarte
(1976); Observatii relevante la 0 teorle unificata a meditatiei (1978); Dimensiunea
transpersonala in alcoolism (1979); Practica Zen §i psihoterapia (1982) etc.
5 Din cele peste 170 studii publicate in revista de psihologie transpersonala in cele
16 volume (2 numere pe an), aparute intre 1969-1984, - 29 sunt de popularizare a
obiectivelor §i scopurilor noii orientari (aparitie, dezvoltare, prelegeri, conferinte,
213

joritatea lor este dedicata tehnicilor de relaxare mental a care
conduc la lini§tire, fericire, automultumire. De ce sunt insa su-
prasolicitate aceste tehnici?6 Ele 11predispun pe om spre reve-
rie, spre visarea cu ochii deschi§i, spre starile in care mintea sau
fantezia vagabondeaza "liber" §i "haotic". Or, reveria ca forma'
a imaginatiei involuntare, necontrolate, 11rupe pe individ de rea-
litate, in ea aparand de obicei scopuri, idealuri, dorinte irealiza-
bile, il indepiirteaza de actiune, il apatizeaza, 11transforma intr-o
fiinta pasiva, anosta §i anodina. Prin toate acestea ea are un ca-
racter negativ, putand duce uneori, mai ales atunci cand este
prelungita, la forme grave de dezadaptare. Se pare ca tocmai
aceasta urmiiresc §i psihologii transpersonali§ti, sa-l smulga pe
individ din realitatile §i contradictiile, incertitudinile §i dramele
societatii in care triiie§te, sa-l abata de la actiunea concreta, re-
volutionara de schimbare a unor asemenea realitati sociale. in
ultima instanta se tinde spre cantonarea individului in propria
sa imaginatie, intr-o derulare sterila a gandurilor §i fanteziei sale
care devin singurele mijloace de autosatisfacere. Implicatiile po-
litico-ideologice, dar §i practic-actionale ale unor asemenea idei
§i practici sunt mai mult decat evidente. Privarea omului de con-
tactul concret §i direct cu realitatea, ruperea lui psihologica de
exterior, palirea §i ofilirea luciditatii ratiunii sale, interiorizarea
lui excesiva, pana la inchistarea in propriul sau eu, tintesc, in
cele din urma, atat spre marginalizarea social a a individului, cat
§i spre anihilarea sistematica a personalitatii sale. Neputand so-
lutiona tarele structurale ale societatii contemporane, psihologii
transpersonali§ti momesc oamenii cu ;,surogate" de fericire, cu
promisiuni precare §i de§arte.
bibliografii); 30 se refera la problematica con~tiintei (a starilor ei alterate, a stadiilar
pe care Ie parcurge in procesul transpersonal); 30 se concentreaza asupra psihoterapii-
lor (tipologia tehnicilor, baze teoretice, sfaturi practice); 44 au ca obiectiv problema
relaxiirii psihice prin intermediul meditatiei (tipologizare, dimensiuni ale experientei
concrete, a celei initiale sau a celei de la copiii mici); 26 staruie asupra unar practici
religioase orientale); 11 fac referiri la educatia pentru psihologia transpersonala.
6 In volurnu11S, ill. 2 din 1983, Michael Murphy ~i Steven Donovan publica 0
irnpresionanta bibliografie care contine nu mai putin de 776 titluri publicate intre
1931-1983 asupra acestor tehnici.
214
-
lmplicatiile politice §i ideologice devin §i mai concludente
de indata ce urmiirim felul cum abordeaza transpersonali§tii 0
serie de probleme concrete de mare interes pentru oameni sau
chiar pentru omenire, cum ar fl, spre exemplu, problema dez-
voltarii organizationale sau cea a pacii.
Dupa cum este cunoscut, orice organizatie sociala este inte-
resata pe de 0 parte, de a reduce barierele §i piedicile care blo-
cheaza dezvoltarea potentialului sau uman, pe de alta parte, de
a maximiza implicarea §i participarea membrilor sai la realiza-
rea obiectivelor pe care §i le-a flxat. Aceasta este ceea ce in
Occident poarta denumirea de "dezvoltare organizationala"
(prescurtat O.D.). Spre deosebire de dezvoltarea organizational a
traditionala al carei principiu de baza consta in maximizarea ini~
tiativei resurselor organizatiei, dezvoltarea organizationala trans-
personala7 - supranumita §i integrala -linte§te spre 0 aseme-
nea expansiune a con§tiintei individului §i organizaliei incat sa
se obtina cele mai inalte, profunde §i extinse niveluri ale starilor
de sanatate optimale §i de realizare a potenlialului uman, unele
dintre aceste "niveluri" avand chiar capacitate a de a extinde li-
mitele obi§nuite ale felului cum,.este vazuta lumea, existenta,
ego-ul, personalitatea. Dupa piirerea transpersonali§tilor, ea ofe-
ra un cadru de referinta mai cuprinzator in randul teoriilor §i
practicilor occidentale. Aceasta din doua considerente: in primul
rand, pentru ca solicita utilizarea §i integrarea a patru moduri
prin care invatiirn (1. empiric - prin senzatii; 2. conceptual -
prin intelect; 3. meditativ - prin supersensibilitate; 4. afectiv
- prin emotii); in al do!lea rand, pentru ca recomanda dezi-
dentiflcarea de continuturlle con§tiintei in vederea realiziirii sa-
natatii §i productivitatii optime. lata cum §i in acest domeniu
aceea§i teama de continuturile cOll§tiintei Ii face pe transperso-
nali§ti sa recomande debarasarea omului de ele. Totodata, ac-
centul cade nu pe modalitatile cunoscute de invalare (senzoriala,
7 Robert W. Johnston, A synoptic comparison of trans personal psychology tradi-
tional organizational development and transpersonaVintegral organizational deve-
lopment, Association for transpersonal psychology, Fall Newsletter 1982, pp. 11-14.
215

conceptual a ~i afectiva) ci pe unele mai putin obi~nuite. Trece-
rea "dincolo de persoana", dincolo de sensibilitatea sau co~tiin-
ta normala a omului, se pare ca este obsesia majora a psiholo-
giei transpersonale. Daca aceasta "trecere" ar oferi ceva concret,
convingator ~i util, atunci ar putea fi acceptata. Din pacate, ea
11 impinge pe om spre 0 lume a umbrelor ~i himerelor care nu-i
poate u~ura cu nimic viala cotidiana.
Cat prive~te abordarea transpersonala a pacii8, ni se spune
ca 0 persoana care a parcurs stadiile transpersonale, a carei con-
~tiinla nu mai este polarizata ~i focalizata numai pe lumea obi~-
nuita, se afla, inevitabil, intr-o stare de pace; sursele anibitiei,
geloziei, invidiei, insecuritatii sunt date la 0 parte ~i nu mai exis-
tii nici 0 baza pentru agresiune ~i razbunare, sunt inlaturate cau-
zele interioare ale razboaielor, persoana devenind receptiva fata
de energiile pa~nice ale taramurilor transpersonale; ea iradiaza
pace in mediul personal, afectand vietile altora; starea de pace
nu este de pasivitate, ci de folosire a sinelui, a energiilor sale
in slujba unor scopuri transpersonale. A~adar, este yorba de bi-
necuvantata "pace interioarii". Dar unde este pacea sociala ~i
internationala?, unde este pacea omenirii? Este suficienta focali-
zarea con~tiintei pe 0 "aM lume" (care alta daca nu aceasta in
care triiim?) pentru a se ajunge la pacea universala? Iluzii de-
~arte!
Nu trebuie sa fim derutati de faptul ca sustinatorii noii orien-
tari, cu exceptia catorva, par a fi "ilu~tri necunoscuti", oricum
nume ce nu figureaza in circuitul international al psihologiei.
Nu trebuie sa ne liisiim indu~i in eroare de frecventa mai
mare in paginile revistei de psihologie transpersonala doar a
catorva dintre ei. Practic, doar numele a 2-3 autori sunt intaInite
mai des9. (Sa fi nimerit ceilalti din intamplare in aceasta "afa-
8 Donald Keys, Peace, a trans personal perspective, Association for transpersonal
psychology, Summer Newsletter, 1983,pp.1l-13.
9 Din cei peste 130 autori care au publicat in revista intre 1969-1984 (individual
sau in colaborare) - 100 apar 0 singura data; 19 de doua ori; 9 de trei ori; 2 de patru
ori; 1 de dnd ori; 1 de ~ase ori; 1 de ~apte ori; I de opt ori; 1 de 10 ori. Mai frecvent
apar numele unor autori ca: John We1wood, Roger N. Walsh, Daniel Goleman, Ram
Dass.
216
-
cere" sau sa se fi liimurit pe parcurs de adevaratul ei sens, de
adevaratele ei intentii ~i scopuri ~i sa fi renunlat?!).
Sa nu luam lipsa de receptare europeana a psihologiei trans-
personale (pana acum doar in Germania a aparut in octombrie
1982, la Freiburg, 0 revista care. a tradus 10 articole americane,
·fara nici un fel de comentariu) drept argument impotriva noii
orientari.
Samanla a fost aruncata ~i ea poate incolti oricand ~i oriun-
de. Important este sa n-o lasam sa incolteasca.
Un bine cunoscut personolog american, Gordon W. Allport,
intr-una dintre lucrarile sale, ttadusa ~i in limba romana (Struc-
tura §i dezvoltarea personalitaJii), referindu-se la unele dintre
incerciirile mai vechi de a "citi" caracterul dupa tot felul de.
"semne", Ie eticheta foarte duro lata ce scria el: "Datorita lipsei
unei ~tiinte adecvate a personalitatii, oamenii au fost totdeauna
o buna prada pentru ghicitori, numerologi, chiromanti, frenologi,
astrologi ~i alli experli dubio~i care au 0 schema prefabricata
pentru a va spune ce simtiti sau cum se va comporta viitorul
dumneavoastra angajat sau logodnica. ~arlatania ~i superstilia
infloresc. Dar mahalalele psihologiei nu trebuie sa ne retina"1O.
Din pacate insa nu numai atunci, pe la inceputurile psihologiei,
cand lipsea 0 ~tiinla adecvata a personalitatii, oamenii au fost
prada unor experli dubio~i. Nu numai atunci au inflorit §arlata-
nia ~i superstitia, ci ele infloresc §i astazi cand §tiinta psihologiei
§i mai ales cea a personalitiitii au cunoscut serioase progrese.
Psihologia transpersonala poate fi considerata a fi una dintre
mahalalele moderne ale psihologiei care se complace in ambi-
guitatea fantasmelor §i compromisurilor, a abdicarii de la §tiinta,
care deruteaza ~i amete§te oamenii cu promisiunile Ia.cute. Ea
este emanatia directa a impasului istoric in care se afla societa-
tea contemporanii, exprimand neputinla acesteia de a oferi solutii
autentice §i viabile pentru rezolvarea complicatelor ~i presante-
lor probleme ale omului contemporan. Psihologia transpersonalii
10 Gordon W. Allport, Structura §i dezyoltarea personalita[ii, Bucure~i, Editura
Didacticii §i Pedagogica, 1981, p. 58.
217

crede di raul sacial contemparan, specific sacietatii de cansum,
paate fi eradicat prin manipularea psihica rafinata a aamenilar,
prin vialentarea catl§tiintei ~i persanalitatii lar.
Mai la taate arientarile aparute in psihalagie, pe langa une1e
incansecvente, limite, cantradictii, erqri pat fi gasite ~i diferite
idei valaroase, chiar daca acestea nu sunt duse pana la capat,
nu afera salutii veridice ale prablemelar respective, chiar daca
ele sunt valaraase numai in intentie. La psihalagia transpersa-
nala este insa greu de gasit ceva care sa reziste analizei ratia-
nale, critice. D~i ideea extinderii cercetarii psihalagice ~i asu-
pra altar zane ~i stari ale can~tiintei mai putin studiate este
valaraasa in sine, fe1ul cum sunt abardate acestea ~i mai ales
finalitatea dinperspectiva careia se intreprind cercetarile, anu-
leaza valaarea patentiala a punctelar de parnire, a tuturor celar-
lalte demersuri cagnitive realizate. Dintr-un anumit punct de ve-
dere era apraape firesc, chiar necesar, sa se intample a~a,
deaarece psihalagia transpersanala s-a dezvaltat nu in interiorul
~tiinlei, ci la marginea sau dincolo de limitele ei. Psihalagia
transpersanala nu paate fi cansiderata ca a ~tiinta adevarata,
de~i ea dec1ara ca i~i bazeaza ipateze1e pe rezultatele psihalagiei
accidentale ~i arientale, mai mult, chiar pe cele ale fizicii cuan-
tice. In realitate, ea este a pseuda~tiinta, a arientare psihalagica
cu pretentii ~tiintifice dar care, in fapt, recurge la intreg arsena-
lul de cancepte, tearii, practici, tehnici a carar valabilitate este
nula din punct de vedere ~tiintific. Imaginarul ~i dezirabilul sunt
luate drept existente reale, elucubratii1e ~i delirurile mistice re-
prezinta madalitatile esentiale de rapartare la prablematica
umana, salutii1e aferite - care imping spre pasivitate saciala,
spre acceptanta necanditianata a datului existential, madificarea
~i schimbarea nefiind pasibile decat in interiaritatea psihica -,
sunt nu numai false, dar ~i retragrade, tatal ineficiente. Omul
trebuie sa fie fericit aici pe pamant, aici in aceastii viata, aici in
aceasta sacietate, nu daar in imaginatia sa, in starile sale de re-
verie. El trebuie sa fie fericit in existenta sa reala ~i catidiana,
nu daar in timpul hipnazei, nu daar atunci cand este indapat cu
LSD, nu daar atunci cand "mediteaza", cand se "relaxeaza psi-
hic". Psihalagia transpersanala nu numai ca 11indeparteaza pe
218
- •..
am de cunaa~terea ~tiintifica, dar ii insufla ~i a atitudine de ta-
tala astilitate fata de ea.
D~i naua arientare psihalagica i~i revendica ~i i~i sustine
interesele sale umaniste, dec1arand ca este a psihalagie in fa-
vaarea ~i spre bine1e omtilui, ea se teme de am, de gandirea ~i
can~tiinta sa, de cantinuturile lor. Aceasta ~i face ca ea sa fie,
practic, a psihalagie a depersonalizarii umane, am spune chiar
a unei ~acante depersanalizari, a dezicerii amului de sine, de
cantinutul gandirii sale, de inse~i nevaile sale perene. Ea prefera
ca laculluciditatii ~i ratiunii sa fie luat de man~trii zamisliti de
imaginatia perturbata. Pe buna dreptate ne putem intreba: ce mai
ramane atunci cand se trece dincala de persaana? Nimic! Sau
paate a "papu~a vie", un fel de Pinacchia care simte greu ~i nu
pricepe apraape nimic, care este in~elat, tras de ~i pe sfaara de •
fiecare data. Paate de un asemenea madel de am au nevaie sus-
tinatarii ~i apalagetii capitalismului cantemparan, de aceea 11
prapun ~i 11sustin cu atata fervaare.
Psihalagia transpersanala, in ciuda intentii1ar sale "dec1arat"
umaniste, este a psihalagie a abandonului, a parasirii amului in
mrejele prapriei sale ca~tiinte, prapriei sale subiectivitati, cand,
de fapt, amul este implicat in mrejele sacietatii in care traie~te,
a grupurilar ~i relatiilar pe care Ie traverseaza. Psihalagia trans-
persanala ii induce amului ideea ca raul sal~lui~te in el, ca el
~i can~tiinta sa sunt adevaratii inamici ai vietii nenaracite pe
care a duce, ca numai prin eradicarea raului din sine el va deveni
fericit, satisflicut, multumit. Dar unde este raul pravacat de a
aranduire nedreapta, cruda care Ie malfarmeaza can~tiinte1e, Ie
pervertesc ~i falsificii relatii1e, ii imping in bratele dedublarii, Ie
deteriareaza viata persanala ~i pe cea saciala, calectiva?; unde
este raul ecanamic care praduce inegalitati ~i inechitati frapante,
care ii lasa pe aameni sa maara de faame?; unde este raul idea-
lagic care ii indactrineaza cu idei pe care nu Ie simt ca fiind ale
lar, ~i nici nu sunt, nu pravin ~i nu pat fi expresia intereselar ~i
darintelar, aspiratiilar lar, dar pe care sunt abligati sa Ie accepte
~i sa Ie traduca in fapt? Taate acestea sunt trecute sub tacere de
psihalagia transpersanala, se intelege, desigur, ~i de ce!
219
 Psihologia transpersonatii promoveazii 0 conceptie §i atitu-
dine a disperarii, a agiitiirii omului §i de "ultimul pai", fie el cat
de mic §i cat de subtire. Pentru cii, ce poate fi "relaxarea psi-
hicii", drogarea cu LSD, practicile sectelor religioase etc., altce-
va decat un astfel de "ultim pai"? Oare reprezentantii psiholo-
giei transpersonale nu se intreabii ce se intamplii cu omul dupii
ce "efectul" apliciirii unor asemenea tehnici recomandate de ei
dispare? Ce se intamplii cu omul dupii meditatie, pentru cii omul
nu poate medita tot timpul? Ce se intamplii dupii starea de dro-
gare sau de hipnozii, pentru cii el nu poate triii tot timpul drogat
sau hipnotizat? Ce se va intampla deci cu viata prezentii §i vii-
toare a omului dupii ce el a fost supus canoanelor unor aseme-
nea tehnici? Nu cumva va deveni dependent de ele, sclavul, ro-
bul lor? Se pare cii acesta este scopul real, dar nemiirturisit, al
psihologiei transpersonale: de a da sperante de§arte oamenilor
intr-o fericire mult visatii, ea vinde iluzii, de a-i face dependenti
§i docili. Sub pretextul "atingerii" §i "triiirii" §i al altor stiiri ale
con§tiintei, decat cele fire§ti, normale, psihologia transpersonalii
tinte§te, practic, spre strivirea §i anularea tocmai a acestei con-
§tiinte fire§ti §i normale, adicii a acelei con§tiinte care reflectii
realitatea inconjuriitoare fidel, constructiv, responsabil §i lucid,
cu finalitatea schimbiirii sau cel putin a amelioriirii ei.
Ca teflex imediat al realitiitilor din lumea capitalistii, ca in-
strument de justificare sau de mentinere a unor astfel de reali-
tiiti, psihologia transpersonalii nu poate fi - §i nici nu trebuie
- confundatii cu psihologia §tiintificii interesatii de imbuniitii-
tirea §i innobilarea veridicii a fiintei urnane §i a existentei sale.
Psihologia transpersonalii care nu este nici in interesul prac-
tic al oamenilor, nici in cel al psihologiei ca §tiintii §i care prin
concluziile sale este nu numai anti§tiintificii ci §i retrogradii, nu
poate fi acceptatii.
TENDINTE IN CERCETAREA
PERSONALITA.TII
In orice §tiintii, mai devreme sau mai tarziu, incep sii prindii
contur, sii se maturizeze §i chiar sii se acentueze sau, dimpotrivii, .
sii se atenueze §i apoi sii disparii anumite tendinte. Psihologia
personalitiitii este poate cel mai propice teren pentru aparitia §i
disparitia unor asemenea tendinte. Noi avem in vedere nu doar
tendintele actuale din psihologia personalitiitii, ci tendintele care,
pe miisura trecerii timpului, au inceput sii se accentueze. Douii
dintre acestea vor fi prezentate in acest capitol. Prima tendintii
riispunde "foamei" de eficientii personalii §i socialii §i consta in
deplasarea atentiei psihologilor de la studiul "topologiei" sau
"morfologiei" personalitiitii la studiul eficientei ei. Introducerea
conceptului de "personalitate optimalii" reprezintii chintesenta
acestei tendinte. Individul §i societatea sunt preocupati nu de
personalitate in general, nu de orice tip de personalitate, ci doar
de personalitatea eficientii, maturizatii psihologic §i social, ca-
pabilii a se insera prompt in viata social ii, farii dificultiiti. A doua
tendintii se amplaseazii in plan metodologic, ea vizand renovarea
modalitiitilor de abordare a personalitiitii, abordarea factorialii
trecand pe prim plan. Pulveriziirii personalitiitii intr-o multitu-
dine de triisiituri, factori etc. i se riispunde cu nevoia de sintezii,
de restrangere a variatiei psihocomportamentale a personalitiitii
la un numiir relativ lirnitat de factori, capabilii insii a condensa
in ei intreaga bogiitie a personalitiitii. Este a§a-numita orientare
"Big-five" din psihologia americanii care a devenit la ora actua-
Iii, a§a cum considerii unii comentatori, cea mai influentii mo-
dalitate de abordare a personalitiitii.
221
 11
'I
it
~
1. De la topografia personalitatii la
personalitatea optimala . personalitatii (sau a morfogenezei ei - cum ar spune Allport)
In ultimii cativa zed de ani asistam la accentuarea tot mai
pregnantii a unor tendinte in studiile despre personalitate. Astfel,
de la prezentarea oarecum in sine a teoriilor personalitiitii, in
vederea stabilirii specificului acestora, se trece la analiza lor com-
parativa, pentru a sublinia continuitatea §i progresul inregistrat
de la unele la altele, ca §i pentru a facilita 0 eventual a sinteza
a lor; de la inventarierea componentelor personalitatii se trece
la cautarea §i descoperirea "nucleului" ei, capabil a-i asigura
esenta §i identitatea, adaptabilitatea §i viabilitatea: de la viziunea
unilaterala, trunchiata asupra personalitatii se trece la viziunea
holista, complexa; in sfar§it, de la ceea ce am putea numi "topo-
grafia" personalitatii se face saltulla studierea eficientei perso-
nalitap.i. Aceastii ultima tendintii are, dupa parerea noastra, 0 im-
portanta deosebita. Dezideratul eficientei asociat personalitatii
reprezinta nu doar 0 problema axiologica, ci §i una ontologica,
deoarece 0 personalitate rara valoare nici nu exista. (Ceea ce
exista in asemenea cazuri este nu 0 personalitate, ci 0 "perso-
nulitate", un vid aureolat artificial, 0 butaforie de prost gust, 0
realitate, rudimentar dogmatica.) Cu timpul, intr-o lume a cau-
tarilor §i eforturilor spre mai bine, referirea la personalitatea efi-
cienta, optimala inceteaza a mai fi 0 problema de conjunctura
efemed §i perisabila, devenind, dimpotriva, una de interes ma-
ximal. De aceea, ne propunem ca in acest studiu sa stiiruim asupra
catorva momente istorice mai semnificative menite a evidentia
222
- -
accentuarea treptata a tendintei trecerii de la studiul topografiei
la studiul eficienlei acesteia.
*
Daca la inceput ideea perfectionarii omului in vederea spo-
ririi eficientei activitiitii sale, a imbogap.rii §i infrumusetiirii vietii
lui a fost prezenta mai ales in opera filosofilor, cu timpul ea
patrunde §i in gandirea psihologilor, pedagogilor §i chiar a me-
dicilor. Procesele formarii §i sporirii eficienlei capacitatilor
umane, indeosebi prin intermediul educatiei, incep sa fie anali-
zate nu numai dintr-o perspectiva general-teoretica, nu doar ca
deziderate, ci §i din una ceva mai concreta, legatii de nevoile
imediate ale omului. Semnificativa din acest punct de vedere ni
se pare a fi lucrarea medicului J. A. Millot, publicata inca in'
1801, cu un titlu sugestiv: Arta de a ameliora §i perfecfiona
oamenii.1 In concePlia medicului francez adevarul ca educatia
este mijlocul prin care poate fi perfectionat omul ramane neal-
terat in integralitatea sa. "Omul este destinat sa-§i insu§easca
§tiintele, dar el trebuie invatat sa gandeasca, sa reflecteze §i sa
aplice; el este 0 fiinta sociala, dar trebuie invatat sa-§i comunice
gandurile, fie prin cuvinte, fie prin actiuni; el este 0 fiinta mo-
rala, dar trebuie invatat sa faca binele ... numai educatia este
aceea care perfectioneaza facuWllile fizice §i morale" (Millot,
1801, p. 18). ~i in alta parte citim: "Natura nu face oamenii nici
buni, nici rai, dupa cum spun unii morali§ti. Ea face fiinte mai
mult sau mai putin sensibile, mai mult sau mai putin active, mai
mult sau mai putin energice, mai mult sau mai putin inteligente.
Educatia face restul, dezvoltandu-Ie capacitatile intelectuale"
(p. 55). Intuind cu mare exactitate relatia dintre factorii ereditari
§i factorii de mediu in formarea §i perfectionarea fiintei umane,
Millot analizeaza rolul unor conditii organice (care intervin
chiar inainte de na§terea copilului) §i mai ales a unor conditii
exterioare (de alimentatie, de igiena, de cre§tere §i educare a
copilului) care contribuie la formarea §i dezvoltarea fizica §i
1 Millot J. A., L 'art d'amiliorer et de peifectionner les hommes, Paris, L'impri-
merie de Migneret, 1801.
223

moraUi a copiilor. Chiar dadi unele sfaturi date de medicul fran-
cez femeilor insarcinate ~i tinerelor mame sunt relativ simple,
en un grad redus de conceptualizare, multe dintre ele de bun
simt, increderea sa in rolul educatiei, mai ales al educatiei mo-
rale pe care 0 denume~te ,,~tiinta sublima care face din om fiinta
perfecta" (p. 250), este cu atat mai semnificativa cu cat ea se
manifesta in conditiile sustinerii, in epoca, a conceptiilor crea-
tionaliste ~i·ineiste despre om ~i capacitatile sale psihofizice.
Secolul XX aduce cu sine 0 ~i mai mare nevoie de eficienta
umana. Organizarea vietii sociale, dezvoltarea industriei, cre~te-
rea rolului diferitelor colectivitati umane impun aproape cu ne-
cesitate reorientarea spre factorul uman, spre ameliorarea ~i op-
timizarea capacitatilor umane in vederea cre~terii randamentului
activitatii ~i u~urarii vietii cotidiene a omului. Lucrarile publica-
te in primele 2-3 decenii ale secolului XX, de~i u~or naive, de~i
mai degraba descriptive ~i exaltate decat explicative ~i realiste,
atrag atentia asupra a ceea ce ar trebui sa faca omul pentru a-~i
valorifica din plin potentele de care dispune sau pentru a-~i for-
ma ~i dezvolta altele noi. In Belgia, Paul Nyssens publica 0 serie
de lucrari pe tema perfectionarii diferitelor capacitati psihice:
Cum citim; Voinla; Memoria: cum 0 dezvoltam; Rezerva; Sen-
sul valorii; Ordine §i metoda. Printre acestea, una publicata in
1925, poarta chiat titlul de Efficience.2 Fiind convins ca "lumea
are nevoie de eficientii" (p. 59) ~i ca pentru a concilia doua exi-
gente incompatibile in aparenta (cre~terea productivitatii muncii
~i redl,lcerea numarului orelor de munca), este necesara atat "or-
ganizarea generala a muncii", cat ~i "ameliorarea randamentului
muncitorilor" (p. 187), Nyssens insista asupra calitatilor ~i capa-
citatilor care pot fi achizitionate ~i dezvoltate, ca ~i asupra mi}
loacelor a caror folosire ducela progres, la cre~terea valorii per-
sonare, la atingerea scopurilor. Unele indemnuri formulate de el
(completati-va instructia, perfectionati-va cuno~tintele de limba,
manifestap inipativa, sporip-va competenta, delimitap-va respon-
sabilitatile, dominati-va preocuparile, utilizati-va mai bine apti-
2 Nyssens Paul, Efficience, Bruxelles, Librairie de culture humaine,
224
- -
tudinile, antrenati-va efortul, cultivati-va discretia, fiti tenace etc.)
vor fi nu numai retinute mai tarziu de psihologia organizatio-
nala, dar li se va conferi 0 noua penetratie, noi nuante. Nyssens
are ~i initiativa infiintarii unei edituri ~i a publicarii in colectia
"Librairie de culture humaine" atat a propriilor lucrari, cat ~i pe
cele ale altor autori. Astfel, in 1931, apare in traducere, cu 0
prefata semnata chiar de Nyssens, lucrarea lui Parkyn A. Her-
bert intitulata Autosugestia.3 Autorul acestei lucrari este atat de
convins de rolul jucat de autosugestie in viata cotidiana, in for-
marea caracterului, in re~itele, ca ~i in nereu~itele noastre, in
surmontarea deranjamentelor fizice, in dominarea tulburarilor
mintale, in formarea obi~nuintelor ~i dezvoltarea concentrarii,
in vindecarea timiditatii, a starilor de nervozitate, a fricii, egois-
mului, in ameliorarea memoriei ~i dezvoltarea optimismului, ca
~i in transformarea gandirii in actiune, incat recomanda ca ea sa
fie "studiata, inteleasa ~i aplicata in toate circumstantele vietii"
(p. 8). Numai in felul acesta ne yom putea servi eficace de ea
~i ne yom ameliora din luna in luna, din an· in an sanatatea,
fericirea, succesul. Aproximativ in aceea~i perioada, in Franta,
Editura J. Oliven publica nenumarate lucrari consacrate acele-
ia~i tematici. Charles Boudouin, animatorul Institutului Interna-
tional de Psihologie ~i directorul revistei "Actiune ~i gandire",
publica lucrarea La Force en nous4, in care analizeaza gandirea,
actiunile ~i sentimentele umane susceptibile, gratie unei mari
stapaniri ~i dirijari, a fi modificate inspre binele nostru. Aceea~i
idee a controlarii ~i orientarii diverselor capacitatii psihice uma-
ne, cu scopul atingerii scopurilor formulate, 0 intalnim ~i in lu-
crarea lui M. Wargnier, publicata in 1932, cu titlul sugestiv Vers
la vie heureuse5. Pornind de la ideea ca unele emotii ~i senti-
mente, cum ar fi furia, nemultumirea, iritatia, frica, teama, tris-
tetea, invidia, gelozia, ura etc. sunt destructive deoarece tulbura
functiile organice ~i mintale, diminueaza energia vitala ~i psi-
3 Parkyn A. Herbert, Autosuggestion, Bruxelles, Librairie de culture humaine,
1931.
4 Boudouin Charles, La Force en nOIIS,Paris, J. Oliven, 1931.
5 Wargnier, M., Vers la vie hereuse. Le bonheur en soi, lajoie autour de soi, Paris,
1925.
Editions J. Oliven, 1932.
225

hid, conduc la insucces, umbresc viata personala §i a celor din
jur, creeaza 0 atmosfera nefastapentru dezvoltarea copiilor, fa-
vorizand expansiunea tendintelor inferioare, autorul recomanda
suprimarea lor. Alte emotii §i sentimente, ca de exemplu, bucu-
ria §i umorul, dragostea §i caritatea etc. fiind creatoare, "sursa
sanatatii, frumusetii §i fericirii" (p. 12), "chintesenta vietii noas-
tre afective" (p. 43) se asociaza cu cre§terea energiei vitale, cu
infrumusetarea binefacatoare a anturajului, cu crearea unei at"
mosfere de dragoste §i fericire in jurul copiilor, de aceea trebuie
imbogatite, stimulate. Multa vreme, inca din Antichitate, omul
a fost mai degraba interesat de a imblfu1zianimalele, de a aservi
materia, de a stapani fortele naturii, §i mai pulin sau chiar deloc
de a-§i aservi propriile sale dorinte, de a-§i stapani emotiile §i
sentimentele, pasiunile §i gandurile. Wargnier considera insa ca
"nu este suficient de a cre§te energia afectiva §i intelectuaUi, tre-
buie sa stiipane§ti aceasta energie pentru a 0 orienta spre 0 di-
rectie determinata, pentru a atinge scopul dorit, a realiza un ide-
al ales. Nu yom deveni bogati in sentimente §i ganduri decat
controlandu-ne viata afectiva §i intelectuala ... ~tiinta fericirii
constii in control area emotiilor" (pp. 100-10 1).
Am staruit asupra unor lucrari §i conceptii elaborate nu atat
de psihologi, cat mai ales de ingineri, medici, in general de oa-
meni de cultura, pentru ca vedem in ele ecoul inlediat al teoriilor
formulate de marile orientari psihologice sau chiar anticiparea
lor. In fond, ideea orientarii, stiipanirii §i controliirii diferitelor
functii psihice nu este altceva dedit reflexul ideii dirijarii com-
portamentului, in vederea sporirii eficientei acestuia, elaborata
de behaviorism. La fel cum ideea caracterului destructiv, dezor-
ganizator §i dezadaptativ al unor emotii §i sentimente primare,
inferioare, care due la tulburari mintale §i comportamentale, nu
reprezinta decat expresia concePtiei psihanalitice cu privire la
rolul incon§tientului in declall§area stiirilor obsesionale, a nevro-
zeIor. Autosugestia, mai ales prin forma sa voluntara, care con-
stituie "baza tuturor tratamentelor medicale" - dupa Cunl se
exprima Parkyn -, ar putea fi asociata cu ultima faza a metodei
psihanalitice, ca metoda terapeutica, cand incon§tientul (in cazul
de fata, emotiile §i sentimentele destructive) este asanat prin con-
226
--
trolarea lui con§tienta. In insistenta asupra vietii fericite, a bu-
curiei existentei, a obtinerii sanatatii §i succesului in viata, ve-
dem 0 prefigurare a multora dintre ideile psihologiei umaniste.
Anii '50, '60 aduc 0 data cu dezvoltarea variantelor moderne
ale behaviorismului §i psihanalizei, §i mai ales 0 data cu aparitia
§i afirmarea celei de "a treia forte in psihologie", adica a psi-
hologiei umaniste, noi incercari de optimizare a personalitatii
umane. Descoperirea unor mijloace §i modalitati care sa con-
duca la sporirea gradului de eficienta a personalitatii §i a aCliu-
nilor umane devine un fel de obsesie coercitiva a cercetatorilor.
Neobehavioristul B. F. Skinner in lucrarea Revolulia ~tiinlifidi
a inviiliimantului,6 aparutii in 1968, este preocupat de realizarea
unei instruiri eficace, ca urmare, de ajutorarea elevilor pentru a
ajunge la un asemenea rezultat. In acest sens eI considera ca
sporirea eficientei invatiirii s-ar putea obtine prin utilizarea rela-
tiilor de intarire, adica a relaliilor dintre comportament §i con-
secintele acestuia, prin model area comportamentului §i mentine-
rea lui in vigoare. Intiirirea fiind un tip particular de consecinla
asigura pastrarea comportanlentului pe durata unei perioade pre-
lungite. Procesul s-ar putea realiza in doua faze: mai intai prin
stabilirea anticipata de catre profesor a comportamentului termi-
nal, deci a comportamentului care urmeaza a fi, in ultima instan-
!ii, oblinut; apoi, prin fornlarea §i instalarea comportamentului
terminal cu ajutorul intaririi, adica pe baza modelarii comporta-
mentului prin aproximatii succesive, deoarece "aparilia pe nea§-
teptate a comportamentului nu are eficienta" (Skinner, 1971,
p. 176). In vederea realizarii concrete a acestui ultim deziderat
Skinner propune 0 multitudine de modalitali ce pot fi utilizate
(fortarea fizica a comportamentului; intrebuintarea unor stimuli
care declall§eaza raspunsul ce urmeaza a fi intarit; imitatia; re-
producerea rezultatelor unui comportament; repetari neimitati-
ve, prestabilite; sugerarea comportamentului etc.). Printre aceste
modalitati cea mai eficace este considerata programarea com-
plexa a comportamentului, implicit folosirea invalarii programa-
6 Skinner B. F., Revolufia §tiinfificii a rnviifiimantului, Bueure~ti, Editura Didae-
tica ~i Pedagogica, 1971.
227

te (vezi pp. 176-190). Pomind de la premisa cii "in oricare alt
domeniu exigentele cre§terii produqiei ar atrage dupa sine in
mod automat inventarea de echipamente care ar permite econo-
misirea timpului de munca" (p. 29), Skinner se intreaba de ce
acest lucru n-ar fi posibil §i pentru invatamant. In consecinta,
pentru cre§terea rapida a eficientei activWHii de invatare, el pro-
pune inventarea §i folosirea unor ma§ini de instruire, care ar fa-
cilita unora procesul de asimilare a cuno§tintelor, dar §i fructi-
ficarea in mai mare masura a potentialului disponibil al elevilor.
Intentia autorului privind cre§terea eficientei activitatii de inva-
tare, a comportamentului in general, este evidenta, pentru a mai
insista in amanunt asupra ei.
Acelea§i intentii Ie intalnim §i la neofreudi§ti. Erich Fromm,
unul dintre cei mai reprezentativi neofreudi§ti, in lucrarea sa So-
cietate alienata §i societate sanatoasa,7 aparuta in 1955, respin-
gaud unele teze freudiste (incompatibilitatea dintre societate §i
civilizatie, adaptarea omului la societate etc.) militeaza pentru
definirea starii de sanatate mental a in termeni de adaptare a so-
cietatii la nevoile omului, in cei ai rolului pozitiv sau negativ
pe care 11joaca societatea in acest sens. "Ca individul se bucurii
sau nu de siiniitate mentala - scria Fromm -, aceasta nu de-
pinde mai intai de el, ci de structurile societiitii. Dadi societatea
este sanatoasa, ea favorizeaza capacita1i1e umane de dragoste,
de muncii creatoare, de rationare §i de obiectivitate; ea il ajuta
pe om sa dobandeasca sentimentul individualitalii, bazat pe for-
ta lui productivii. Daca societatea este bolnava, ea produce osti-
litate, neincredere; ea transforma omul in instrument utilizat §i
exploatat de catre altii, atrofiaza con§tiinta lui de sine, excep-
mnd miisura in care el se supune altora sau devine un automat"
(Erich Fromm, 1983, p. 98). Fromm intreprinde nu numai 0 cri-
tica virulentii a societatii contemporane caracterizatii prin fixatii
sau regresiuni spre stadii de dezvoltare invechite, inadecvate,
bazate pe alienarea omului, pe degradarea sa caracteriala, pe
pierderea individualitiitii sale, ci propune §i 0 serie de modalitiiti
de depii§ire, de iC§ire din impasul unor asemenea situatii. Dupa
7 Fronun Erich, Texte aLese, Bucure§ti, Editura Politica, 1983.
228
-
opinia lui, dezvoltarea capacitatilor de iublrc. §i de creatie ale
omului, eliberarea lui de legaturile incestuoase cu clanul §i cu
pamantul, amplificarea sentimentului identitatii fundamentat pe
experienta de sine ca subiect §i ca agent al propriilor sale forte,
stiipauirea realitiitii interne §i externe, dezvoltarea ratiunii §i
obiectivitiitii etc. sunt tot atatea mijloace prin care ar putea fi
obtinuta sanatatea mental a, insanato§irea societatii, implicit,
cre§terea eficientei umane.
Dar parca niciunde grija pentru sporirea eficientei persona-
litatii, pentru cre§terea §i dezvoltarea ei nu s-a manifestat cu mai
multa pregnan¢ de cat la psihologii umani§ti. A. H. Maslow, in
lucrarea MotivaJie §i personalitate (1950, 1970)8 §i Carl Rogers
in majoritatea lucrarilor sale, dar cu deosebire in doua dintre
ele: Terapia centrata pe client (1954) §i Dezvoltarea persoand
(1961)9 staruie cu precadere asupra necesitatii punerii in valoare
a intregului potential uman pentru cre§terea fortelor personali-
tatii, ameliorarea relatiilor interpersonale §i optimizarea vietii de
grup. Deviza lui Maslow "ceea ce un om poate, el trebuie sa
fie, deoarece existii 0 tendinta ca fiecare sa devina autoactualizat
in ceea ce este el potential. .. sa devina ceea ce este capabil sa
fie" (Maslow, 1970, p. 46), ca §i convingerea lui Rogers ca a fi
plenar tu insuti in calitate de fiin¢ umana "este un proces pozitiv,
constructiv, realist §i demn de incredere" (Rogers, 1966, p. 134)
sunt semnificative din acest punct de vedere. Dupa Maslow con-
ditia personalitatii eficiente, a sanatatii sale psihice, 0 reprezinta
autorealizarea, indeplinirea metanevoilor, indeosebi a ultimei
trebuinte din celebra sa "piramidii a trebuintelor". Omul ajuns
in acest stadiu capata 0 serie de caracteristici care 11disting de
altii. El are 0 mai bum percepere a realitatii; dispune de un mai
mare grad de acceptare a sinelui, a altora, a naturii; manifesta
mai multa spontaneitate, simplitate, firesc §i naturalete; este
centrat pe probleme; este animat de deta§are, autoirorue, inde-
pendenta fata de cultura §i mediu; poseda 0 mai mare capacitate
8 Maslow A. H., Motivation and Personality, New York, Harper et Row Publi-
shin; Co. 1970, second edition.
Rogers Carl R., Le dtiveloppement de Lapersonne, Paris, Dunod, 1966.
229
voluntarii, un mai pronunlat gust pentru activitate; se distinge
prin prospelimea aprecierilor; intreline relalii interpersonale mai
profunde cu altii, fiind capabil de 0 mai mare capacitate de afi-
liere, fuziune, identificare: face discriminiiri mai fine intre mij-
loace §i scopuri, intre bine §i riiu; beneficiaza de simlul umoru-
lui, este mult mai creativ. Ajuns in faza satisfacerii trebuinlei
de autorealizare, omul traie§te 0 "experienlii de vatf", se simte
un Dunmezeu, fiind dominat, pe de 0 parte, de valoarea per-
fectiunii, succesului, implinirii, satisfactiei, calmului, lini§tii su-
flete§ti, toate bazate pe dobandirea complexitiilii §i autenticitiilii
umane, pe de altii parte, de lipsa temerii §i anxietalii, a dorin-
lelor §i scopurilor (Maslow, 1970, pp. 149-180). Pentru Rogers,
condilia personalitiilii eficiente 0 reprezinta maturizarea ei psi-
hiea. A§a cum omul autorealizat descris de Maslow dispune de
o multitudine de noi caracteristici psihocomportamentale, tot a§a
§i persoana descrisa de Rogers ajunsa la "maturitatea psiholo-
gicii maximala" capiitii 0 serie de calitiili: ea i§i triiie§te plenar
sentimentele; i§i poate alege liber comportamentele sigure §i au-
tentic satisfiiciitoare; dispune de capacitatea de a fi propriul sou
criteriu, propriul siiujiltru; se angajeazii deplin in procesul pro-
priei sale jiinlari §i deveniri; i§i modificii §i reorganizeazii con-
ceplia despre sine insu§i, capiitand 0 atitudine pozitiva falii de
sine; manifestii maturitate comportamentalii in raport cu allii; i§i
incorporeazii in structura Eului experienta trecutii, altiidatii refu-
zata etc.) Rogers, 1966, pp. 51, 52, 59, 61, 74, 141 etc.). Prin
"exteriorizarea sentimentelor", prin "utilizarea constructiva §i
critica a potenlialitiililor siiniitoase de care dispune", prin "des-
coperire §i utilizarea ciiilor de evolulie in conformitate cu natura
§i esenla sa", prin "eliberarea de formele comportamentale
vechi, ineqiale", ca §i prin "adaptarea unor comportamente noi,
flexibile" - omul i§i poate miiri extrem de mult eficienla, in-
scriindu-se activ §i plenar in fluxul existenlial. Psihologia uma-
nista nu se mullume§te insii numai cu formuliiri §i explicalii
teoretice, ci incearcii sii-i furnizeze omului §i instrumentele prin
internlediul ciirora acesta sii se poatii autorealiza §i maturiza,
propunand chiar 0 tehnologie a schimbiirii. Terapia centrata pe
client, bazatii pe spontaneitatea §i intuilia empaticii a psihotera-
230
peutului, pe efortul lui de a-§i inlelege clientul in unicitatea §i
singularitatea lui, ca §i pe ajutorarea acestuia pentru a ajunge la
con§tiinla de sine, la ideea responsabilitiilii, astfel incat sii de-
vina, in final, 0 "noua" persoana, aliituri de grupul de fntalnire
centrat pe dezvoltarea personala, pe inlelegerea sinelui §i a al-
tuia, pe descifrarea sensului propriilor comportamente desfii§u-
rate in grup, a efectelor acestoraasupra altora, pe dezvoltarea
capacitiilii de exteriorizare autenticii a sentimentelor etc., sunt
doar douii dintre tehnicile de schimbare propuse de psihologia
umanista. Meritii a fi relinutii §i ideea lui Maslow potrivit ciireia
autorealizarea §i maturizarea psihicii nu pot avea loc in orice fel
de condilii, in orice tip de societate, ci numai intr-un mediu so-
cial suportiv, facilitator, in care oamenii sa se poatii manifesta
potrivit naturii lor, sa devinii din ce in ce mai allocentrici. 0
asemenea societate este denumita de psihologul american "so-
cietatea Eu-psihica". De§i psihologia Ulllanistii este contradicto-
rie in esenta sa, de§i ea dispune de 0 serie de limite, a§a cUlll
ariitam in alte studii (M. Zlate, 1983),10 ea ramane una dintre
orientiirile psihologice maximal interesate de imbogiilirea natu-
rii umane, de schimbarea, reimprospiitarea §i renovarea stilului
relaliilor interpersonale, de ameliorarea mediului de viala al oa-
menilor, de furnizarea unor instrumente de schimbare - §i toate
acestea pentru a-I ridica pe om panii la nivelul condiliei sale
superior umane, pentru a-i cre§te eficienta comportamentului §i
a-i infrumusela existenla.
In acest context de efervescentii ideaticii generat de orien-
tarile psihologice tradilionale sau de variantele lor moderne, ca
§i de altele noi abia apiirute, chiar unele persoane mai pulin spe-
cializate in psihologie incep sa fie tot mai interesate de optimi-
zarea §i ameliorarea comportamentului profesional, de reu§ita in
profesiune sau in viala. Semnificativii din acest punct de vedere
ni se pare a fi lucrarea lui James T. Mangan, apiirutii in 1966,
cu un titlu §ocant, lnvalatia "va vinde ", pe care editorul francez
11piistreaza doar ca subtitlu, titlul traducerii franceze fiind Arta
10 Zlate M., Inconsecvenrele ~i limitele umanismului "psihologiei umaniste ", "Re-
vista de psihologie", 1983, tom. 29, ill. 2.
231
I
de a reu§i11• Autorul american pome§te de la ideea ca exista
doua sisteme de reu§itii: sistemul de merit, bazat pe cuno§tinte,
priceperi, capacitati, pe invatare §i munca asidua, §i sistemul de
"a ajunge" (in sens de a reu§i, a parveni), care este "arta de a
face spuma, de a face sa fii cumpiirat la pretul corect, este sis-
temul de a te pune in valoare, ate valoriza, a-ti da importanta,
a deveni cineva" (Mangan, 1970, p. 19). Primul sistem, consi-
dera autorul, §i-a pierdut de mult valoarea, el nu a depa§it peretii
§colii, fapt demonstrat de imprejurarea ca in multe sectoare de
activitate in frunte se afla nu cei capabili, dimpotriva, subordo-
natii lor sunt mult mai dotati dedt ei. De aceea, el este tentat
sa acorde 0 mai mare importanta celui de-al doilea sistem pentru
ca "cei care il practica i§i largesc viata, se simt dinamici §i
eficace; intr-o lume in care majoritatea oamenilor sunt insigni-
fianti acest sistem procura 0 bucurie superioara" (p. 19). Cei
dotati nu reu§esc in viata datorita faptului ca nu-§i fructifica
posibilitatile de care dispun, lasandu-§i-Ie sa se consume interior
fiira vreaun profit nici pentru ei, nici pentru altii. Ceilalti, in
schimb, poseda arta de a se pune in valoare, ca una dintre pre-
misele sau conditiile esentiale ale reu§itei. Opt calitati sunt ne-
cesare pentru a te pune in valoare: a §ti sa te exprimi; a §ti sa
promiti; a dispune de curaj, de indrazneala; a §ti sa comunici;
a fii diplqmat; a §ti sa fii familiar; a fi serios; a §ti sa convingi.
Intreaga lucrare este dedicata analizei acestor calitati §i mai ales
modului de dobandire a lor. Chiar daca multe dintre "sfaturile"
autorului dovedesc ca este adeptul dictonului "scopul scuza mij-
loacele", semnificatia lucriirii constii in faptul ca din ea se de-
gaja increderea optimista a autorului in posibilitatea de achizi-
tionare, de dobandire prin invatare §i munca a calitatilor care
asigura reu§ita comportamentului. "Arta de a te pune in valoare
nu este simpla, ea cere efort, energie, rabdare, refacerea vietii
dupa alte linii de conduitii, achizitionarea unor noi insu§iri, noi
aptitudini, uneori pornind chiar de la zero, familiarizarea cu idei
straine, care din instinct au fost refuzate pana la un moment da1.
Nici 0 calitate nu poate fi achizitionatii tara luptii apriga" (p. 13).
11 Mangan James T., L 'art de riusir, Paris, Les editions d'Organisation,
232
De pe acelea§i pozitii este respinsa §i ideea celor care sustin ca
pentru a te pune in valoare ar fi necesareo serie de dispozitii
naturale. "Fals! - exclama autorul. Arta de a te pune in valoare
nu este innascuta, ci se invata" (p. 14). Pentru a demonstra
aceasta §i totodata pentru a-I ajuta pe oameni sa-§i inregistreze
progresul in achizitionarea insu§irilor necesare artei de a reu§i,
Mangan imagineaza chiar §i un chestionar de autoevaluare care
cuprinde cele opt insu§iri, cu diverse subdiviziuni, notate fiecare
cu un anumit numiir de puncte. In urma practiciirii zilnice a
exercitiilor indicate, ca §i a autoevaluiirii din timp in timp a re-
zultatelor obtinute s-ar putea constata daca s-a facut sau nu
vreun progreso De§i chestionarul propus de autor nu este sufi-
cient de bine elaborat sub raport metodologic, el ar putea fi
retinut ca 0 sugestie in vederea construirii unui instrument util. •
Ideea centrala a lucriirii lui Mangan care se degaja cu mare
pregnan¢, chiar daca adeseori insuficient fundamentata teoreti-
co-§tiintific, este aceea a perfectioniirii omului in vederea cre§terii
potentelor sale, a impliciirii lui cat mai eficiente in viata profe-
sionala §i cotidiana. Solutia nu este insa cea imaginata de autor.
Importanta este asocierea celor doua sisteme §i nu disocierea
lor. Trebuie invatati sa se puna in valoare cei care merita, care
dispun de cuno§tinte, priceperi, calitati personale §i anihilati cei-
lalti care de§i nu dispun de nici 0 baza informationala §i apti-
tudinala se gasesc in varful piramidei organizationale.
Incepand cu anul 1970 tendinta de a vorbi nu despre orice
fel de personalitate, ci despre personalitatea eficienta incepe sa
se accentueze §i mai mul1. De la analiza §i descrierea oarecum
in sine §i pentru sine a personalitatii, in care probleme, cum ar
fi: natura, geneza §i structura personalitatii sunt predominante,
se trece la analiza modului de exteriorizare §i manifestare com-
portamentala a personalitatii. Ceea ce intereseaza in primul rand
este nu atat ansamblul insu§irilor depersonalitate, cat valoarea
lor comportamentald. Problema amelioriirii §i perfectionarii in-
su§irilor personalitatii in vederea cre§terii eficientei manifestiirii
lor in diverse tipuri de comportamente profesionale ale omului
(de invatare, de munca, de creatie, de conducere etc.), ca §i in
1970.
cele cotidiene (interpersonale §i grupale) trece pe prim plan.
233

Cercetatorii incep sa manifeste tot mai pregnant nazuinta spre
perfectibilitatea fiintei umane. a trecere sumara in revista a
catorva lucrari aparute imediat dupa 1970 poate fi relevanta din
acest punct de vedere. John Passmore publica in 1970lucrarea
The Perfectibility of Man1Z, in care se refera la perfectionarea
omului de-a lungul diferitelor etape istorice paoa in zilele noas-
tre, .de la vechii greci pana in prezent, de la cre~tinism ~i orto-
doxism la heterodoxism, de la rena~tere la cuno~terea rational a,
de la anarhism, utopie, comunism, psihanaliza pana la evolutio-
nism. Primul capitol allucrarii sugestiv intitulat Peifecliune §i
perfectibilitate creioneaza cadrul teoretic al problemei abordate,
opereaza distinctii, ofeca sugestii metodologice. De~i lucrarea
este scrisa de un filosof, de pe pozitiile filosofiei, ea poate fi
utila ~i celui care studiaza psihologia personalitatii deoarece ii
furnizeaza date, interpretari, explicatii cu privire la profilul psi-
hic, la structurile de personalitate ale oamenilor din diverse epoci
istorice, ca ~i la saItul progresiv racut de la 0 epoca la aIta, de
la 0 modalitate de abordare a omului la alta. Tot in 1970, Claude
Duval ~i Yves A. Michaud publica lucrarea Eficacitatea perso-
nalii13 in care accentul cade pe considerarea unor factori psi-
hoindividuali in asigurarea reu~itei. Ei considera, de exemplu,
ca temperamentul reprezinta cheia activitatii personale deoarece
este stabil. De aceea, spun autorii, necesitatea cunoa~terii aces-
tor resurse este primul imperativ al optimizarii personale. Tot
ceea ce se achizitioneaza in decursul vietii nu are valoare, soli-
ditate decat dadi este construit pe fundamentele temperamentu-
lui. Autorii sunt de parere ca temperamentul este un fel de ma-
terial brut care vine sa fasoneze istoria familiala, apartenenta
sociala, peripetiile vietii individuale. Constataod ca in calea rea-
lizarii unor comportamente eficiente apar 0 serie de obstacole,
de factori perturbatori, cei doi autori propun ~i unele remedii.
De pilda, observand·caeficienta scazuta a activitatii umane se
datoreaza incapacitatii omului de organizare ~i consumare ratio-
12 Passmore John, The Perfectibility
of Man, New Yark, Scribner's, 1970.
13 Duval Claude, Michaud Yves, A., L 'efficacite personnelle, Paris, Les Editions
d'Organisation, 1970.
234
••
nala a timpului disponibil ei propun un test de utilizare eficienta
a timpului. AIte remedii vizeaza ameliorarea planului interper-
sonal, a vietii de grup etc. Melvin L. Weiner se arata a fi la fel
de interesat de problematica optimizarii ~i ameliorarii activitatii
~i existentei umane. EI publica in 1973 lucrarea Personality:
The Human Potential14, axata pe analiza celor mai complexe
probleme cu care se confrunta omul intr-o lume a tehnologiei
~i intr-o civilizatie aflata la rascruce. Anxietatea ~i crizele vietii,
constrangerile repetate, drogurile, sinuciderea, homosexualita-
tea, relatiile conjugale, sarcina ~i avortul, moartea parintilor,
starile de panica, conflictele de munca, comportamentele anti-
sociale etc. constituie tot atatea semne de intrebare carora omul
trebuie sa Ie dea un raspuns acceptabil pentru a-~i construi demn
existenta. Autorul propune noi modalitati terapeutice bazate pe .
sinteza psihologiei Eului cu teoria dezvoItarii cognitive a lui
Piaget. Totodata, el cheama psihologia sa-~i delimiteze mai cIar
locul in lumea tehnologiei ~i sa-~i aduca contributia la solutio-
narea relatiei dintre predestinarea omului ~i responsabilitatea sa
individuala. In 1974 Richard W. Coan introduce conceptul de
personalitate optimalii (intr-o lucrare cu acela~i titlu: The opti-
mal personality: An empirical and theoretical anaZysis)15oare-
cum asemanator conceptelor de adaptare, normalitate, maturitate,
sanatate mentala, autoactualizare etc., utilizate de psihologia uma-
nista, dar muIt mai bine conturat decat acestea. Dupa autor, per-
sonalitatea optimala este aceea care dobaod~te 0 experienta
"dulce", "moale", rara asperitati, se descurca bine in munca sa,
in relatiile sociale, ajunge la 0 stare interioara de bine. Perso-
nalitatea optimala dispune de 0 consistenta intraindividuaUi
(motivationala, cognitiva, expresiva etc.) caracterizata prin
adaptarea interioara a individului, in sensul ca acesta este liber
de conflictele interne, motivationale sau de con§tiinta. aseme- a
nea personalitate obtine succesul in confruntarea cu problemele
vietii carora Ie face fata, apeland la functiile sale intelectuale,
14 Melvin L. Weiner, Personality: The Human Potential, New York, Pergamon
Press Inc., 1973.
15 Coan R. W., The Optimal Personality: An empirical and theoretical analysis,
New York, Columbia University Press, 1974.
235
la abilWitile creative. Personalitatea optimala ~tie, de regula, sa-
~i utilizeze productiv potentialitatile intelectuale de care dispu-
ne. In acest caz, actualizarea se refera la disponibilitatea de a
utiliza oricare abilitate intelectuala, spre deosebire de alte teorii
(indeosebi de cea formulata de Maslow) in care potentialul ac-
tualizat este exclusiv motivational. In sfar~it, personalitatea op-
timala poseda 0 con~tiinta superioara celei obi~nuite, comune;
ea manifesta deschidere catrc experienta, catre relatiile sociale,
capacitate ce este insa corelata cu tendinta spre autonomie, ca
un element-cheie al unui asemenea tip de personalitate. Autorul
ne atrage atentia asupra faptului ca unele dintre aceste caracte-
ristici sunt independente, altele par a fi necorelate: unele se ex-
clud reciproc, in timp ce altele sunt incompatibile doar in anu-
mite situatii. Astfel, uneori trebuie sa alegem intre autonomie ~i
interactiuni sociale pozitive; in mod similar situatiile implicate
de stabilitate ~i consistenta interioara nu pot fi mentinute daca
cineva este spontan, deschis la 0 noua experienta; perceptia cal-
ma, stabila, lini~tita este incompatibila cu deschiderea ~i intere-
suI social; un nivel inalt de autoconstanta poate sa preceada un
nivel inalt de autoestimare (Coan, 1974, cap. II). Spre deosebire
de alti autori care concep maturitatea, sanatatea mental a ca un
continuu, Coan arata ca importante sunt ~i contrastele senmalate.
Sintetizand caracteristicile personalitatii optimale, Coan arata ca
acestea sunt: trebuinta spre flexibilitate; experienta Eului; flexi-
bilitatea relatiilor interpersonale; flexibilitatea relatiilor dintre
generatii; trebuinta spre unificare, spre unitate (pp. 202-229).
Nu este greu sa deducem ca in conceptia lui Coan realizarea
maximala a acestor caracteristici acorda personalitatii un carac-
ter suplu, dinamic, eficient. Dar personalitatea optimala presu-
pune nu doar realizarea maximala a potentialitatilor, ci ~i utili-
zarea flexibila a modurilor variate de experienta ~i de actiune.
Conceptia lui Coan cu privire la personalitatea optimala se ca-
racterizeaza prin concretete umana ~i realism eficace, ea expri-
mand increderea autorului in posibilitatea omului de a ajunge
la forme superioare de autoorganizare ~i implinire. Autorul
american nu numai ca nu a diminuat resursele cuprinse in con-
ceptiile care accentueaza nevoia de eficienta a omului, dar le-a
236
tonifiat imprimandu-le 0 noua acuratete ideatica, ~i deschizand,
totodata, calea spre 0 abordare experimentala.
In ultimii ani s-au tacut eforturi ~i pe directia descoperirii
unoI' indicatori in stare a masura gradul de eficienta al persona-
litatii. Insertia sociala angajanta ~i responsabila, implicarea di-
recta in profesiune, folosirea deplina a disponibilitatilor, diver-
sificarea stilurilor de viata, realizarea aspiratiilor ~i idealurilor
etc. sunt astfel de indicatori. Mai mult dedit atilt, s-a propus
infiintarea unei noi ~tiinte - antropomax:imologia - centrata
pe studierea capacitatilor latente ale omului ca ~i a mijloacelor
de actualizare, concomitent cu folosirea lor adecvata in momen-
te de eforturi intense. De~i asemenea propuneri vin din partea
psihologilor sportivi, care considera ca in sport intervin astfel
de "momente", ele pot fi generalizate ~i pentru alte situatii (exa-·
mene, concursuri profesionale, artistice etc.). S-a sugerat crearea
~i investigarea profunda a unor zone de educalie prioritara
(ZEP) sau a unor grupuri de ajutor psihopedagogic (GAPP)
menite a contribui la optimizarea conditiei educationale, profe-
sionale ~i existentiale a omului, implicit, la cre~terea eficientei
persoanlitatii sale (Edith Piat, 1983).16 In psihologia romaneas-
ca preocupari pentru studierea personalitatii eficiente intiUnim
. la S. Chelcea~i Adina Chelcea (1977)17 care enumera printre
factorii sporirii eficientei: stabilirea prioritatilor, cultivarea ima-
ginatiei creatoare, deprinderea lecturii rapide ~i a invatiirii te-
meinice, elaborarea in colectiv a deciziilor etc. Valeriu Ceau~u
(1983)18 considera ca autocuno~terea, racordarea dintre imagi-
nea de sine ~i atributele reale ale persoanei contribuie la opti-
mizarea relatiilor individului cu sine insu~i, cu lumea. Noi in-
~ine (M. Zlate, 1988)19 militiim pentru promovarea armoniziirii
16 Piat Edith, Les GAPP, groupes d'aide psychopedagogique, Paris, ESF, 1983.
Vezi §i: *** Ecoles en transformation. Zones prioritaires et autres quartiers, Paris,
Harmattan,1983.
17 Che1cea Septimiu, Chelcea Adina, Elemente de psihologie a muncii eficiente,
Bucure§ti, Editura Politica, 1977.
18 Ceau§u Va1eriu, Autocunot1§tere §i creafie, Bucure§ti, Editura Militara, 1983.
19 Zlate M., Omulfafii Infafii eu lumea, Bucure§ti, A1batros, 1988.
237
 -
§i echilibriirii structurilor de personalitate - ca 0 conditie fun- - eliminarea simulacrelor de competitie care conduc la a-
damentala a optimumului acesteia -, §i evitarea discrepantelor mestecul valorilor, la uniformizarea lor, mai mult, la estomparea
dintre esenta §i aparenta, intentii §i realizari, yorba §i fapta care adeviiratelor valori;
sunt tragice atat pentru existenta cotidiana a individului, cat §i - radicalizarea procesului formiirii §i devenirii personali-
pentru destinul sau social. Dupa opinia lui Adrian Neculau tatii prin schimbarea profunda, din temelii, a relatiilor sociale,
(1989)20 implicarea individului in anumite tipuri de relatii in- a mentalitatilor §i prejudeciitilor, a practicilor sociale nefaste, de
terpersonale (indeosebi in cele de cooperare), ca §i integrarea asemenea, prin eliminarea compromisului, a stiirilor de supunere
lui in grup, care constituie un mediu §i mijloc de formare a per- oarba, umilire, lingu§ire §i servitute, a actiunilor discretionale,
sonalitatii, spore§te potentele §i fortele acestuia, implicit a efi- a adormirii cOll§tiintei cu vorbe goale, a ciilciirii in picioare a
cientei actiunilor lui. demnitatii umane.
Dupa opinia noastra, procesul complex al devenirii "intru
personalitate" §i mai ales cel al devenirii "intru personalitate op-
timala" ar implica, printre altele:
- eliberarea personalitatii de sub imperiul stagniirii §i in-
chistiirii, mortificiirii §i improvizatiilor, alterarii §i chiar anuliirii
ei, concomitent cu diversificarea §i valorizarea maximala a per-
sonalitatii ca opuse tendintelor de uniformizare §i simplificare
rudimentarii a ei;
- descoperirea, omologarea §i introducerea in circuitul
vietii a adevaratelor personalitati, a adeviiratelor valori, ce se
cer a fi triate §i distinse de falsele personalitati, de cele ale ve-
leitarilor, oportuni§tilor §i impostorilor;
- instituirea unor repere valorice ferme, capabile a contra-
cara §i descuraja falsul §i imitatia, respectul simulat §i evaluarea
oamenilor in termeni invariabil superlativi, confuzia valorilor §i
retorismul ca elogiere demagogica a nulitatilor;
- amplificarea resurselor reflexive §i autoreflexive ale 0-
mului in vederea cre§terii eficientei cunoa§terii in general, dar
§f al cunoa§terii de sine care poate fi transformata intr-o ade-
viiratii forta existentiala §i actionala;
- dinamizarea tuturor disponibilitatilor §i capacitatilor
omului §i nu doar a unora dintre ele; trecerea lor din virtualitate
in realitate, din stare latenta in stare manifesta, §i mai ales ges-
tiunea lor rationala;

20 Neculau Adrian, A triii printre oameni, Ia~i, Junimea, 1989.

238
2. BIG-FIVE - 0 tendinta * accentuata in
cercetarea personalitatii
1. PREAMBUL
Abordarea diferitelor tendinte prezente in studiile despre
personalitate constituie una dintre preocuparile noastre majore
din ultimii ani. Avem insa in vedere nu orice fel de tendinte, ci
doar pe cele numite de noi accentuate. Sunt accentuate tendin-
tele importante, semnificative, care produc modificari de esenta
intr-un domeniu al cunoa§terii, preparand trecerea spre un nou
mod §i nivel de intelegere al ei, spre elaborarea unor noi para-
digme menite a impinge §tiinta intr-un stadiu superior al dez-
voltarii ei, §i nu cele care provoaca schimbiiri de suprafatii, apa-
rente, doar de limbaj, deci nu cele care aduc doar 0 renovare
conceptuala. De asemenea, sunt tendinte accentuate cele dura-
bile, persistente in timp, care se asociaza cu schitarea sensului
evolutiei viitoare a cunoa§terii sau a unei probleme particulare,
cele care lasa urme adfulci in conceptia §i metodologia cerce-
tarii, §i nu cele efemere, care apar §i dispar cu iUleala fulgerului
nelasand nici un fel de urma. In sfi'tr§it,constituie tendinte ac-
centuate cele autentice, dezirabile, care exprima nu numai ade-
varul cunoa§t~rii, ci duc, prin rezultatele lor, la ameliorarea §i
optimizarea existenlei umane, la sporirea potentialitatilor crea-
toare §i actionale ale omului, §i nu cele pseudo§tiintifice aparute
la marginea §tiintei sau dincolo de limitele ei, initiate de per-
* Comunicare prezentata la Conferinta Nationala de Psihologie, Bucure§ti, 1994.
240
soane dubioase care se sustrag controlului §tiinlific competent
§i care se soldeaza cu efecte inacceptabile. Tedintele accentuate
sunt generate de noile solicitari §i cerinte adresate §tiintei de
catre societate, ca §i de acumularea problemelor nerezolvate, a
explicatiilor limitate sau eronate, a unor metode insuficient puse
la punct.
Parcurgand studiile despre personalitate am constatat ca ast-
fel de tendinte accentuate ar putea fi considerate urmatoarele:
trecerea de la prezentarea oarecum in sine a conceptiilor §i teo-
riilor personalitatii la analiza lor comparativa; saltul Hicut de la
investigarea invelioJuluiexterior, protector al personalitatii la
descoperirea nucleului ei care ii asigurii esenta, identitatea,
adaptabilitatea §i viabilitatea, acest "nucleu" nefiind altcineva
dedit Eul; ascensiunea de la viziunea atomar-asocialionista •
asupra personaliilitii la viziunea holist-integralista asupra ei; de-
plasarea centrului de greutate de pe investigarea structurii sau
topografiei personalitatii spre surprinderea eficienlei persona-
litatii, a optimalitatii ei. Acestei ultime tendinte accentuate i-am
consacrat chiar un' studiu special 1. Una dintre cele mai recente
tendinte accentuate in abordarea personaliilitii, dar care incepe
sa se accentuez~ tot mai pronuntat, consta in trecerea de la des-
criptia §i analiza personalitalii in termeni numerooJi§i diveroJila
descriptia §i analiza ei in termeni mai pUlin numerooJi§i relativ
asemanatori intre ei. Asupra acestei ultime tendinte, care consta
practic in trecerea de la studiul analitic la studiul sintetic al per-
sonalitatii, ne yom opri in continuare.
2. BIG-FIVE - 0 noua tendinta in studiul personalitatii
Dupa cum este cunoscut, cel mai adeseori personalitatea a
fost abordata in termeni de trasaturi, acestea din urma mnd luate
fie in expresia lor de "proprietati dispozitionale" (Allport), fie
in cea de "factori" (Cattell). Atacul conceptului de triisatura a
dus insa la declinul interesului in studiul analitic al personalitalii
I Vezi: Mielu Zlate, De la topografta personalitii{ii la personalitatea optimalii,
"Revista de psihologie", 1990, lIT. 2.
241
in termeni de trasaturi. La aceasta se adauga §i un alt factor tatile, problemele care apar in viata lui. DC§iel ofera 0 imagine
favorizant §i anume multiplicarea excesiva a numarului trasatu- mai putin clara, cuprinde trasaturi cum ar fi ordinea, disciplina,
rilor (factorilor) de personalitate, fapt care a condus la formarea responsabilitatea sociala.
unei imagini compozite asupra personalitatii §i mai ales la "pul- Cel de-al patrulea factor - stabilitatea emolionalii - este
verizarea" unitatii ei.ln sfar§it, nu trebuie sa uitam nici circum- perceput in consens de marea majoritate a cercetatorilor ca reti-
stantele sociale, mai ales in tarile cu regimuri totalitare, care au nand diferentele individuale referitoare la caracteristicile emo-
ingradit nu numai studiul personalitatii, ci §i afirmarea ei. Cu tionale ale unei persoane (calm, multumit, emotiv, neemotiv),
timpul insa, datorita schimbarii campului teoretic §i metodolo- dar §i la diferitele dificultati emotionale ale oamenilor (anxie-
gic al psihologiei, dar §i a contextului propriu-zis social, a in- tate, depresie, iritabilitate etc.).
ceput sa se imadacineze credinta in faptul ca descriptia perso- Tabelull
nalitatii n-ar fi at~hde dificila dupa cat ar parea, de asemenea, Situatia sinoptiii a celor 5 facton ai personalitiitii
credinta ca 0 asemenea descriptie s-ar putea realiza apeland la e
lIutocontrol
neuroticism
con§tiin-
responSIl-
forta
puterea
daptabilitate
AUTORULemotional puterea caracterului
rellliziirii
ciozitate
bilitate
un numar relativ limitat FACTORII
de trasaturi dispozitionale sau factori. . IV
V
IIIextraversie
tate
sociabilitate
emotiona-
intelect
II intelect
IIfect
muncii
conformi-
amabilitate
deschidere
lilate
lilate
intelectului
curiozitatea
control
emotiona-
cortertia
dmgoste
adaptare
emotiona-
pruden¢ litate
putere
inteligentii
indepen-
§i IItractie
dentii
alllbitie
dependentii
pliicere
agreabilitate stabilitate
culturii
socialii supereului
neuroticism
anxietateafirmare
extraversie
ciozilate
subtilitate
nivelulexvia
culturii
I
socillliziirii
inteligentii
autoexpresie
pliicere
emotionalii con§tiin- motionalitat
(1963)
(1986)
(1957)
(1988)
(1967)
(1964) ii
Christal
Interpersonal McCrae
S-a afirmat chiar nevoia elaborarii
(1989)
(1949)
11985)
1(1961) unei taxonomii a trasaturilor Goldberg
II
Smith
Cattell Norman
Costa
Borgatta!ii PeabodY!ii
Tupes !ii Lorr (1986)
Digman Hogan
Fiske
de personalitate comparabila ca functionalitate cu sistemul pe-
riodic al elementelor chimice (Goldberg, 1981)2. Studiile de
analiza factoriala au condus spre acreditarea ideii ca esentiali
pentru structura personalitatii ar fi cinci factori. In tabelul 1 re-
dam intr-o forma sintetica cele mai reprezentative contributii pe
directia descrierii §i analizei personalitatii in "cinci factori".
Se poate remarca faptul ca de§i nu exista un acord unanim
in denumirea factorilor, consensul autorilor in ceea ce prive§te
continutul psihologic al acestora este destul de mare.
Primul factor - extraversia - arata capacitatea de orien-
tare a personalitatii catre exterior, modul de implicare in actiu-
ne, sociabilitatea persoanei. Exista un mare acord al a:utorilorin
denumirea §i specificarea continutului lui.
Cel de-al doilea factor - agreabilitatea - prinde in el di-
ferentele individuale relevate de interactiunea sociala (prietenie,
placere) §i se refera indeosebi la calitatile emotionale ale per-
soanei §i la comportamentele ei prosociale.
Cel de-al treilea factor - c01l§tiinciozitatea - vizeaza modul
concret, caracteristic al individului de a trata sarcinile, activi-

Z L. R. Goldberg, Language and individual differences: The search for universals

in personality lexicons, in L. Wheeler (Ed.), Review of Personality and Social Psy-
chology, Beverly Hills, CA: Sage, 1981, vol. 2.

243
242
 Al cincilea factor-- cultura sau illtelectul- arata diferitele
aspecte ale funcpilor intelectuale (creativitate, inventivitate, des-
chiderea la experienta etc.).
Noul model de descriptie §i analiza a personalitatii a fost
numit BIG-FIVE ("MareIe cinci") §i a suscitat un interes imens
din partea cercetatorilor. La ora actuala descrierea pcrsonalitatii
in "cinci factori" este, in opinia unor autori, "foarte prolifica,
daca nu chiar cea mai prolifica"3.
3. IPOTEZELE MODELULUI
Modelul BIG-FIVE porne§te de la trei categorii de ipoteze:
lexicale, structurale, ierarhizatoare.
Ipotezele lexicale sugereaza ideea ca cele mai importante di-
ferente individuale in tranzactiile umane sunt encodate in ter-
meni singulari aflap in una sau mai multe limbi din lumea in-
treaga. Consultarea dictionarelor devine modalitatea principala
de estimare a numarului termenilor capabili a descrie trasaturile
de personalitate. Astfel de demersuri au fost facute inca de
Fr. Galton (1884), apoi de Allport §i Odberg (1936), Cattell
(1943), Norman (1967) etc.4. Pentru denumirea trasaturilor de
personalitate au fost utilizate: verbe (care arata "ce face" 0 per-
soana), adverbe (informeaza asupra felului "cum face" ceva 0
anumita persoana), adjective (la acest nivel descriptiile deve-
nind proprieiliti, calitati inerente fiintei individului §i exprimand
"de ce" se comporili ea intr-un anume mod), substantive (tra-
saturile fiind substanpalizate §i recunoscandu-li-se 0 existenta
proprie, care la randul ei poate fi calificata). Verbele of era
putine informatii despre 0 personalitate, ele referindu-se mai
ales la tematica comportamentului, §i nu la modalitatea acestuia.
3 Barbara Krahe, Personality and Social Psychology. Towards a Synthesis, Lon-
don, Sage Publications, 1992, p. 42.
4 Vezi: F. Galton, Measurement of Character, "Fortnightly Review", 1994,36;
G. W. Allport, H. S. Odbert, Trait-names: A psycholexical description of personality:
Basic traits resolved into clusters, "Journal of Abnormal and Social Psychology",
1943, 38; W. T. Norman, 2800 personality trait descriptors: Normative operating
characteristics for a university population, Ann Arbor, Departament of Psychology
University of Michigan, MI, 1967.
244
Adverbele furnizeaza informatii nu numai despre comporta-
ment, ci §i despre 0 oarecare coerenta interioara a acestuia, per-
mitilnd compararea comportamentelor §i raportarea lor la norme
pentru a deduce constanta, generalitatea, universalitatea acesto-
ra. Modul adjectival §i substantival de denumire a trasaturilor
de personalitate sunt cele mai productive: primul deoarece face
abstractie de situatia in care 0 persoana se comporta intr-un anu-
me fel §i atribuie trasatura respectiva intregii ei fiinte; cel de-al
doilea, pentru ca face abstractie nu doar de comportamentul
unei persoane, ci §i de trasaturile ei comportamentale care sunt
substantializate, in acest caz trasatura capatilnd 0 oarecare auto-
nomie, pc baza ei putandu-se explica comportamentul unei per-
soane (Huber, 1992)5. Cercemri asupra personaliilitii avand ca
punct de pornire ipotezeIe lexicale au fost efectuate de De Raad;
Mulder, Kloosterman, Hofstee (1988), De Raad, Hoskens
(1990) etc.6.
Potrivit ipotezelor structurale, ceea ce conteaza in descrierea
personalitatii §i mai ales a structurii ei este nu numarul trasatu-
rilor denumite prin diferiti tenneni, ci natura relatiilor dintre tra-
saturi, capabila a conduce la construirea unei reprezen~ri struc-
turale a descriptorilor personalitatii. Corelapile dintre ace§ti
"termeni-trasaturi" au fost stabilite prin intermediul analizei fac-
toriale §i a diverselor ei metode §i procedee (metoda analizei in
componente principale, metoda analizei centroide, analiza de
dusteri, rotatiile oblice etc.)?
Ipotezele ierarhizatoare vizeaza organizarea ierarhica a ter-
menilor ce denumesc trasaturi in interiorul aceluia§i factor cu-
prinzand in el sute §i chiar·mii de trasaturi. Din perspectiva
acestor ipoteze, domeniile sau factorii modelului Big-Five sunt
localizati la cel mai i:nalt nivel de organizare.
5 Informatii suplimentare vezi in Winfrid Huber, Introduction d la psychologie de
lapersonnaliti, Bruxelles, Pierre Mardaga, editeur, 1992, pp. 50-54.
6 B. De Raad, E. Mulder, K. Kloosterman, W.K.B. Hofstee, Personality - des-
criptive verbs, "European Journal of Personality", 1988, nr. 2; B. De Raad, M. Hos-
kens, Personality - descriptive nouns, European "Journal of Personality", 1990, nr. 4.
7 Informap.i suplimentare vezi in loan Radu §.a., Metodologie psihologicii §i ana-
liza datelor, Cluj-Napoca, Editura Sincron, 1993, pp. 130-150,231-254.
245
 Se poate observa cum cele trei categorii de ipoteze se inliin-
tuie ~i se integreaza unele cu altele. Astfel, ipotezele lexicale
sunt integrate de cele structurale, iar acestea din urma sunt in-
tegrate de ipotezele ierarhizatoare. Rezulta, in final, un construct
integrator care este personalitatea umana. Este elar ca cei care
au propus modelul Big-Five nu au avut intenlia de a goli ~i sa-
raci personalitatea, de a reduce bogalia ei doar la un numiir limi-
tat de trasaturi. Mai degrabii ei au cautat sa elaboreze un cadru
~tiinlific in care sa se organizeze diferenlele individuale care ca-
racterizeaza oamenii.
4. Repere istorice ~i dezvoltiiri actuale
Dupa opinia noastra, dinamica cercetarilor care au condus
la postularea modelului Big-Five poate fi subdivizata in trei eta-
pe distincte: 0 etapa preistorica, ce presupune efectuarea unor
studii relativ independente unele de altele ~i cu 0 alta finalitate,
dar care totu~i reprezinta premise importante pentru inchegarea
noii orientiiri; 0 etapa istorica propriu-zisa, centrata aproape in
mod exclusiv pe investigarea adilncita a personalitalii din per-
spectivanoului punct de vedere; etapa dezvoltarilor actuale ca-
racterizata prin incercarile de perfeclionare ~i renovare a cer-
cetiirilor.
Etapa preistoridi. lnceputurile cercetiirilor asupra factorilor
de personalitate sunt legate de numele lui Thurstone ~i Cattell.
Primul, inca din 1934, dand 60 de adjective la 1300 evaluatori
pentm a caracteriza 0 persoana pe care 0 cunosc bine, ~i apli-
cilnd apoi analiza factoriala, a ajuns la coneluzia ca personali-
tatea poate fi explicata prin 5 factori independenli8. Din pacate,
el nu a staruit asupra acestor demersuri ~i, mai tarziu, in 1951
~i 1953, reanalizilnd ~i rotilnd cele 3 scale-chestionare elaborate
de Guilford, a descoperit existenla a 7 factori cu ajutorul carora
ar putea fi descrisa personalitatea, mai exact 0 latura a ei ~i anu-
me temperamentul. La randullui, Cattell (1943, 1947)9 pomind
8
9
L. L. Thurstone, The vector fo mind, "Psychological Review~, 1934,41.
R. B. Cattell, Confirmation and clarification of primary personality factors,
"Psychometrika~, 1947, nr. 12.
246
de la cei 4500 termeni-trasaturi ai lui Allport, a dezvoltat un set
de 35 variabile bipolare, fiecare pol cuprinzilnd un set compozit
de adjective ~i fraze. Factorializilnd corelatiile dintre variabile
pe baza procedeului rotatiei oblice, Cattell a pretins ca a iden-
tificat cel pulin 10 factori oblici. Mai tarziu, cilnd variabilele lui
Cattell, dar ~i cele ale altor cercetatori, au fost reanalizate s-a
remarcat ca numai 5 factori s-au dovedit a fi utili in descrierea
personalitatii. Extrem de sugestiv din acest punct de vedere este
studiullui D. W. Fiske (1949)10. Niciunul dintre ace~ti autori
nu s-au recunoscut a fi initiatorii noului model: Thurstone, pen-
tru ca ~i-a parasit analiza initiala orientilndu-se spre alte tipuri
de probleme ~i studii; Cattell, pentru ca ~i-a negat in mod con-
stant patemitatea noului model, d~i el era considerat de altii ca
fiind "tatal intelectual" al Big-Five-ului; Fiske, deoarece nu ~i:a
urmat cercetarile initiale, el ramilnand, dupa cum il nume~te un
autor, "descoperitorul accidental al modelului Big-Five" (Gold-
berg, 1993)11.
Etapa istoricii propriu-zisii. Adevaratii descoperitori ai mo-
delului Big-Five sunt considerati a fi Tupes ~i Christal (1958;
1961)12 care, analizilnd un numiir de studii dedicate dezvoltiirii
factorilor lui Cattell, au gasit 5 factori ai personalitatiil3. De la
acea data ~i pilna astazi modelul Big-Five a trecut prin faze de
ascensiune, de critica, de diversificare, de accentuare. Nenuma-
rati autori (Borgatta, 1964; Smith, 1969 etc.) au confirmat prin
propriile lor cercetari temeinicia concluziilor lui Tupes ~i Chris-
tal. Curios este faptul ca unii dintre propunatorii noului model
au fost ~i primii lui critici, in limp ce unii critici au contribuit
10 D. W. Fiske, Consistency of the factorial structures of personality ratings from
different sources, "Journal of Abnormal and Social Psychology~, 1949,44.
11 L. R. Goldberg, The Structure of Phenotipic Personality Traits, "American
Psychologist~, 1993, 18,1.
I
i
12 E. C. Tupes, R. E. Christal, Stability of personality trait rating factor obtained
under diverse conditions USAF W ADC, Technical Note No 58-61.Lakland Air
Force Base, TX: U.S. Air Force, 1958.
II
~
13 Studiile lor au fost retipiirite in 1992,
revista studiile realizate intre 1954-1961
Vezi: "Journal ofPersonality~, 1992,60.
cu un editorial apreciativ redactat de R. R.
McCrae §i O. P. John, §i ell 0 introducere datorata lui Christalinsu§i, care trece in
eu 0 validitate predictiva pc termen lung.
247

la succesul acestuia. Dintre cei care §i-au manifestat indoiala cu
privire la validitatea noului model relinem cateva nume. Mai
intai pe cel allui W. T. Norman, numit de Goldberg "primul
critic serios al modelului Big-Five". De§i prin primele lui studii
Norman a confirmat modelul Big-Five, mai apoi, in urma unui
program intensiv de cercetari constand in extinderea corpului
termenilor adunali de Allport, in clasificarea lor (stari, trasaturi,
roluri), in sfar§it, in colectarea informaliei normative in legatura
cu un numar de 2800 noi termeni descriptivi a trasaturilor de
personalitate, §i-a manifestat scepticismul fala de modelul Big-
Five. EI era convins cii personalitatea poate §i trebuie sii fie de-
scrisa mult mai cuprinzator. Cel de al doilea critic al modelului
Big-Five, dupa expresia aceluia§i Goldberg, a fost J. M. Digman.
Incepand din 1963 §i pana in prezent, prin cercetiiri succesive,
el a ajuns la un numar mai mare de factori decat 5. Mai intiii,
reluand cercetiirile lui Cattell, a gasit 8 factori oblici, unii dintre
ei diferili de cei ai lui Cattell. Apoi, adaugand noi variabile la
setul folosit inilial, obline 10 factori, unii dintre ei diferili de
cei ai lui Cattell, dar chiar §i de cei descoperili de el in cerce-
tarea anterioarii. Analizand comparativ personalitatea copilului
cu cea a adultului, el concluzioneaza ca existii cel pulin 10 fac-
tori in personalitatea copilului §i mult mai numero§i in perso-
nalitatea adultului. Concomitent cu tendinta de multiplicare a
numiirului factorilor intalnim §i tendinla diminuiirii lui. D. Pea-
body (intre 1963 §i 1989) realizand seturi variate de 4 itemi ce
conlineau intelesuri descriptive §i evaluative (de exemplu: gene-
roo, econom, extravagant, zgarcit - primele 2 trasaturi fiind
dezirabile, celelalte 2 indezirabile; perechea 1- 3 sugerand pier-
derea iar perechea 2-4 relinerea, acumularea) §i intre care su-
biectul urma sa faca inferenle, a descoperit 3 factori ai perso-
nalitalii (0 dimensiune a evaluiirii generale §i 2 dimensiuni
descriptive). Astfel de cercetari §i concluzii au creat insa 0 si-
tualie contradictorie. Modelul cu 3 factori a lui Peabody era
"elegant §i frumos", pe cand Big-Five-ul se dovedea a fi ineste-
tic §i un "adeviirat co§mar"14. Asistiim, totodata, la proliferarea
14 L. R. Goldberg, op. cit., p. 29.
248
- -..
modelelor Big-Five, fapt care I-a determinat pe John (1990) sa
considere ca interpretarea Big-Five este departe de a fi univoca.
De aceea, nu de pUline ori ariita el, suntem nevoili sa ne in-
trebiim: "care Big-Five"?, "ale cui sunt cele 5 trasaturi"?15. Nu-
mele trasiiturilor tinde sii prezinte amestecuri de factori, locali-
zarea factorilor devine instabila, giisirea unor denumiri univoce
pentru trasaturi este dificila. Cu toate acestea, pauii in momentul
de falii s-au conturat doua tipuri de modele Big-Five: 1. cel dez-
voltat de McCrae §i Costa (1985; 1987) §i operationalizat in
Noul Inventar de Personalitate (NEO-PI)16; 2. cel bazat pe ipo-
tezele lexicale §i operationalizat intr-un set de factori provenili
din studiile unora dintre autorii deja citali (Norman, Peabody,
Digman, Goldberg). Facand 0 analiza comparativii a acestor doua
modele, Goldberg enumera cateva asemaniiri (acela§i numiir de •
factori; acela§i conlinut al factorilor), dar §i unele diferenlieri
existente intre ele (localizarea factorilor I §i IT fiind sistematic
rotata conduce la efecte diferite; de exemplu, "ciildura" este 0
falii a extraversiei in NEO-PI, intimp ce in modelullexical ea
este 0 falii a agreabilitiitii; factorul V este conceput ca "deschi-
dere la experienla" in NEO-PI §i ca "intelect" sau "imaginatie"
in modelullexical. Dupa opinia autorului citat, aceste diferente
provin din chiar istoria noului inventar de personalitate, el fiind
conceput initial ca un chestionar ce masura extraversia, neuro-
ticismul §i deschiderea la experienlii17.
Etapa dezvoltiirilor actuale. Cercetarile recente se concen-
treaza pe evidenlierea mai pregnanta a relatiilor mtre variabilele
factorilor §i intre factorii in§i§i. In continuarea celor doua mo-
dele Big-Five prezentatemaiinainte.seinscriu modelele cir-
cumplexe considerate a fi continuiiri §i adanciri ale primelor. In
aceste modele vectorii-trasaturi sunt caracterizati prin pozilia lor
15 O. P. John, The "big-five" factor taxonomy: Dimensions of Personality in the
natural language and in questionaires, in L. A. Pervin (Ed.), Handbook of Persona-
lity: Theory and Research, New York, Guilford, 1990, p. 78.
16 P. T. Costa, Jr., R. R. McCrae, The NED Personality Inventory manual, Odessa,
FL: Psychological Assessement Resources, 1985;R. R. McCrae, P. T. Costa, Jr., Va-
lidation of the ftve-factor model of personality across instruments and observers,
"J oumal of Personality and Social Psychology", 1987,52.
17 L. R. Goldberg, op. cit., p. 30.
249
 -
unghiulara lntr-un spatiu factorial bidimensional. In esenta, mo- deci 10 circumplexe bidimensionale formate prin luarea ca baza
delele circumplexe permit centrarea pe variabilele interstitiale a 2 factori cate 0 datil. Planurile circumplexe sunt impartite in
dintre polii factorilor. Factorii sunt dispu§i de-a lungul unui cerc segmente de 300 fiecare, introducand factori aditionali la <, de
ca puncte de interseqie, obtinandu-se astfel structuri bi-sau tri- 300 §i de 600 la fiecare din factorii de baza (vezi fig. 1). Modelul
dimensionale. Intentia acestor modele este de a sparge unidi- prezentat pemlite §i construirea unei matrici conceptuale din
mensionalitatea §i de a ie§i din ea. Cele mai cunoscute modele factorii Big-Five-ului atat pe verticala, cat §i pe orizontala. EI
circumplexe sunt cele elaborate de Wiggins (1980), Peabody §i nu este diferit de Big-Five in ceea ce prive§te structura interna
Goldberg (1989) pentru factorii I, II §i III, §i cel allui Saucier a personalitatii, ci reprezinta doar 0 integrare a traditionalului
v+
(1992) pentru factorii I, II §i IVI8. Modelele circumplexe prin
natura lor furnizeaza mult mai numeroase oportunitati pentru
identificarea clusterelor de trasaturi (cluster = ciorchine) care,
din punct de vedere semantic, sunt coezive. Totu§i, ele nu aco-
pera decat un subset din spatiul trasaturilor. De asemenea, in
loc de a arata 0 raspandire a trasaturilor deasupra unei pozitii
unghiulare, ele tind sa lase spatii goale. Depii§irea acestor limite
se poate obtine prin integrarea modelelor Big-Five cu modelele POS;jC
circumplexe intr-un circumplex cu 5 dimensiuni. Penttu a se posesjv
neinvidios
ajunge la 0 asemenea structura complexa mai intai se ia 0 sfera IV- IV+
nerVOS
cu 3 axe. Vazuta din centrul ei, sfera arata ca un cer instelat cu
\."\Mic.,;

un numar de galaxii reprezentand clusterele de trasaturi, precum 'i,e\O':l

§i 0 serie de spatHmoomult sau mai putin goale continfuld cateva

stele izolate. Modelul complet ar cere extinderea acestei struc-
turi pe cea de a patra §i a cincea dimensiune. In locul unui cir-
cumplex cu 5 dimensiuni, Hofstee, Raad §i Goldberg (1992)19
propun.o Partiala liberalizare a structurii simple. Modelullor,
numit AB5C (Abridged Big-Five dimensional circumplex), este
un circumplex prescurtat cu cei 5 factori, fiecare trasatura fiind
caracterizata de incarcatura unui subset format din 2 din cei 5
factori. Fiind 10 astfel de subseturi, modelul AB5C cuprinde V+
Fig. 1 - Factorul IV §i Factorul V.
18 1. S. Wiggins, Circumplex models of interpersonal behavior, in L. Wheeler
(Ed.),op. cit., vol. I, 1980; D. Peabody, L. R. Goldberg, Some determinants offactor Big-Five cu modelul circumplex bidimensional al personalitatii.
structures from personality-trait descriptors, "J oumal of Personality and Social Psy- Dupa opinia autorilor, dat fiind faptul ca modelul AB5C consi-
chology", 1989, 57; G. Saucier, Benchmarks: Integrating affective and interpersonal
circles with the Big-Five personality factors, "Journal of Personality and Social Psy-
dera trasaturile ca factori combinati, el contine un fel de dina-
chology", 1992,62. mism care lipse§te Big-Five-ului. De asemenea, AB5C dispune
19 W.K.B. Hofstee, B. De Raad, L. R. Goldberg, Integration of the Big-Five and de un mare potential integrativ §i corectiv depii§ind astfel cele-
circumplex approches to trait s.tructure, "Journal of Personality and Social Psycho- lalte modele. Totu§i, nici acest model, de§i extrem de complex
logy", 1992,63.

250 251

,,'jicuprinzator, nu este lipsit de unele limite. Jol;m A. Johnson20,
in comunicarea sa prezentata la cea de-a 6-a conferinla a Aso-
ciatiei Europene de Psihologia Personalitalii (Groningen, iunie,
1992), considera ca atat Big-Five-ul cat §i AB5C sunt centrate
mai mult pe structura limbii §i mai pulin pe structura personali-
talii oamenilor reali, ele echivaleaza trasaturile-termeni cu inse~i
trasaturile reale. Or, nu intotdeauna trasaturile-adjective sunt in
mod necesar echivalente cu structura trasaturilor reale. Pentru a
surprinde structura reala a personalitalii, ca 0 replica la modelul
AB5C, el propune utilizarea mai multor metode: evaluarea sca-
lelor cu 49 adjective bipolare (BARS), California Psychological
Inventory (CPI), Hogan Personality Inventory (HPI). Analizele
comparative ~i corelalionale a rezultatelor oblinute prin aplica-
rea acestor "multimetode" pe doua categorii de populalii (ame-
ricani ~i germani), in condiliile rotiirii sau nerotarii factorilor,
I-au condus pe autor la formularea unor concluzii interesante
referitoare la cunoa~terea personalitalii. Un exemplu de compa-
ralii Iacute de autor prezentiim in fig. 2a ~i 2b.
11+
previzibil
lini~tit
timid
introvert
rezervat
smgur
1- 1+
sociabil
tisipitor
extravert
arogant
voroore\
schimootor
11-
Fig. 2 a - ePI (in exteriorul) §i BPI (in interiorul)
circumfennfelor nerotate.
20 J. A. Johnson, Multimetod Replication of the AB5C Model. Paper presented of
the Sixth Conference, European Association for Personality Psychology, Groningen,
June, 18 1992.
252
-
ll+
1+
soc4'tbil
risipiLor
II-
Fig. 2 b - ePl (in exteriorul) §i BPI (in interiorul)
circumferinfelor rotate cu 41°
5. COMENTARII ~I CONCLUZII
Suslinatorii modelului Big-Five pomesc de la convingerea
ca identificarea unui numar relativ limitat de factori ai persona-
litalii constituie un scop dezirabil pentru dezvoltarea unui cadru
unificator de analiza. Modelul ofera, de asemenea, premisele
realizarii unui consens ~i in ceea ce priv~te interpretarea fac-
torilor. Exista, de aceea, 0 multitudine de suporturi pentru a de-
monstra generalitatea lui. lata cateva dintre acestea:
• a avut numeroase consecinle metodologice, permitand ela-
borarea unor instrumente de investigare a personalitiilii (NEO-PI
demonstreaza chiar 0 mare congruenla cu cele mai eficiente
scari de personalitate);
• arata importanla celor 5 factori inexplicarea actelor com-
pozite (cercetatorii au demonstrat existenla unei corelalii cres-
cute cu evaluarile Iacute de alte surse, cum ar fi tatal, mama,
prietenii, alte persoane intervievate);
• are 0 mare sfera de aplicabilitate, putand fi utilizat atat in
explicarea personalitiilii copiilor, cat ~i a adullilor;
• este aplicabil nu doar pe vorbitorii unci singure limbi (pe
vorbitorii de engleza), ci ~i pe cei care vorbesc alte limbi;
• permite studierea relaliilor dintre structura personalitalii §i
starea de bine psihologica a oamenilor (extraversia se asociaza
cu bunastarea psihologidi, in timp ce nevrotismul are efecte ne-
gative);
253
 - --

• a generat studii interesante legate de relalia dintre ereditate Cu toate aceste limite, modelul Big Five ~iderivatele lui (mo-
~imediu in structura ~i dinan1ica personalitiilii (John C. Loehlin, delul circumplex ~i modelul AB5C) constituie una dintre cele
1992 a unniirit miisura in care cele 2 categorii de variabile - mai importante tendinteAaccentuate prezenta la ora actuala In psi-
mediu ~i ereditate - sunt prezente in fiecare factor); hologia personalitatii. lnainte de a imbrati~a sau de a respinge
• a oferit un set extins ~i folositor de dimensiuni care carac- modelul respectiv sunt necesare cercetari suplimentare, inclusiv
terizeazii diferenlele individuale, dimensiuni ce pot fi miisurate pe populatia romaneasca.
cu 0 mare fidelitate ~i cu 0 validitate impresionantii; luate im-
preunii, aceste dimensiuni caracterizeazii structura personalitii1ii;
• are nu numai 0 valoare metodologicii, ci ~i una practicii,
fiind utilizat in prediclia performanlelor, deci in seleclia profe-
sionala.
Toate aceste "suporturi" ale modelului i-au determinat pe
unii autori sa considere ca Big-Five-ul ar fi cheia ce permite
inlelegerea personalitalii ~i mai ales a structurii ei.
Din pacate, modelul conline ~i unele limite.
• Cea mai agravantii dintre ele ni se pare a fi absenla unei
conceplii teoretice din care a fost derivat.
•Lipsa concordanlei intre autori in ceea ce prive~te denumi-
rea ~i numarul factorilor, localizarea lor spalialii ~i, cu precade-
re, interpretarea lor, este 0 ahii limita majora a modelului.
• Analiza factoriala ca 0 procedura statistica fumizeazii in-
formalii asupra numarului factorilor extra~i pe baza structurii
corelationale a itemilor considerali, dar nu spune nimic despre
semnificalia psihologicii a factorilor. Or, dupa cum se ~tie, rolul
psihologului abia de aid incepe.
• 0 intrebare formulata de Barbara Krah6 sugereaza 0 alta
limitii: factorii din Big-Five sunt constructe psihologice aparli-
nand descripliei persoanei sau ei reflecta doar semantic 0 relalie
existentii in limba din care derivii? Autoarea este de parere cii
este greu de suSlinut ca relatia dintre factori spune intr-adevar
ceva despre caracteristicile psihologice concrete ale unei persoa-
ne date. In schimb, ea reflectii proprietiilile inerente ale limbii
imp~ite de toli membrii. Concluzia ei este ca factorii cupr~i
in Big-Five "au 0 contribulie potenliala in explicarea diferen-
lelor individuale dintre oameni"21.

21 Barbara Krahe, op. cit., p. 49.

254

3. Psihologia pozitiva
~i conceptia ei despre personalitate
1. PREMISE
In ultima decada a secolului XX, anii '90, au Inceput sa apa-
ra in America 0 serie de studii ~i chiar monografii de specialita-
te referitoare la 0 problematica relativ inedita pentru psihologia
traditionala. Probleme cum ar fi: speran{a, pliicerea, dorin{a, fe-
ricirea, optimismul, starea de bine subiectivii, /n{elepciunea, con-
.~tiin{a viitorului, experien{a optimalii, autodetenninarea, adap-
tabilitatea, curajul, vigoarea, starea de excelen{ii etc., etc. devin
subiecte predilecte pentru unii cercetatori. Sa dam doar cateva
exemple: M. Csikszentmihalyi (1990) publica 0 carte des pre psi-
hologia experien{ei optimale; M.E.P. Seligman (1991), creatorul
teoriei "neajutoriirii invii{ate", formulata prin anii '80, editeaza
de data aceasta 0 lucrare dedicata invii{iirii optimismului; C. Pe-
terson ~i L.M. Bossio (1991) sunt interesati de siiniitate ~i opti-
mism; D.G. Buss (1994), consecvent principii lor sale evolutio-
niste, se apleaca asupra dorin{ei, interpretata dintr-o perspectiva
evolutiva; c.R. Snyder (1994) scrie despre psihologia speran{ei;
D. Lubinski, C.P. Benbow (1995) se pronunta asupra dezvoltii-
rii optima Ie a talentului; K.A. Ericsson (1996) incearca sa evi-
dentieze ciiile excelen{ei; L.G. Aspinwall (1998) regande~te ro-
lul pozitiv al afectelor in auto-reglare; Diener ~i colaboratorii sai
(1999), D. Kahneman (1999) sunt preocupati de starea de bine
subiectivii ~i de psihologia hedonistii etc., etc. 1 Nu este yorba
doar despre 0 "ingriimiidire" de carti, articole ~i studii pe 0 pro-
I CSIKSZENTMIHALYI, M. (1990), Flow: The Psychology of optimal expe-
rience, New York: Harper &Row; SELIGMAN, M.E.P. (1991), Learned optimism,
256
...
blematidi relativ comuna, ci ~i de preocupari serioase pe direc-
tia conceptualizarii unor termeni folositi, pe cea a e1aborarii unor
instrumente de "miisurare" a optimismului, fericirii, starii de bine
subiective. Foarte frecvente sunt Incercarile psihologilor de a for-
mula ~i mai ales de a reformula unele probleme de cercetare, de
a ridica altele noi care urmeaza a fi avute In vedere. Binelnteles
ca nu lipsesc nici discutiile contradictorii dintre cercetatori, for-
jarea unor concepte, postularea unor relatii fiind Insotita de
dispute ~i controverse. Sa ne referim la un singur exemplu. In
1999 (octombrie) Csikszentmihalyi a publicat un incitant articol
(Dadi suntem atilt de bogati, de ce nu suntem fericiti?) In care
stipula existenta unei relatii ambigui Intre stare a ambientala ~i
starea de bine subiectiva, articol care a starn it un val de reactii
~i discutii contradictoriP
Toata aceasta efervescenta ideatica, teoretica ~i metodologi-
ca, culmineaza cu aparitia unui numar tematic al revistei Ame-
rican Psychologist, editata de Asociatia Psihologilor Americani
(APA), dedicat In Intregime cercetarii fericirii, exce1entei ~i func-
tionarii umane optimale, cu alt!3 cuvinte, noii orientari aparute
In psihologia americana pe care initiatorii ei au numit-o psiho-
logie pozitivii.3 Numarul se deschide cu un studiu introductiv
semnat de M.E.P. Seligman ~i M. Csikzentmihalyi (Positive
Psychology: An Introduction), care prezinta coordonatele noii
orientari ~i furnizeaza, totodata, 0 serie de informatii referitoare
New York: Knopf; PETERSON. c., BOSSIO, L. M. (199\), Health and optimism,
New York: Free Press; BUSS, D.G. (1994), The evolution of desire: Strategies ofhu-
man mating, New York: Basic Books; SNYDER, C.R. (1994), The psychology of
hope: You can get there jimn here, New York: Free Press; LUBINSKI, D., BEN-
BOW, C. P. (1995), "Optimal development of talent: Respond educationally to indi-
vidual differences in personality", Educational Forum, 59, 381-392; ERICSSON, K.
A. (1996), The road to excellence, Mahwah, NJ: Erlbaum; ASPINWALL, L. G.
(1998), Rethinking the role of positive ajJect in se(t~regulation, Motivation and Emo-
tion,22, 1-32; DIENER, E., SUH, E., LUCAS, R. E., SMITH, H. L. (1999), "Sub-
jective Well-being: Three decades of progress", Psychological Bulletin, 125,276-302;
KAHNEMAN, D. (1999), Objective happiness In: KAHNEMAN, D., DIENER, E.,
SCHWARZ, N. (Eds.), Well-being: The .f{wndations of hedonic psychology, New
York: Russell Sage Foundation.
2 CSIKSLENTMIHALYI, M. (1999), "If we are so rich, why aren't we happy?",
American Psychologist, 54, 821-827.
3 Vezi: "Special Issue on Happiness; Excellence and Optimal Human Function-
ing", American Psychologist, 55, 1.2000, 5-183.
257
la fiecare studiu publicat In revisHL Fara a intra In nici un fel de
amanunte, prezentam Intr-o maniera pur ~i simplu enumerativa
studiile semnate de diferiti autori: Evolutiafericirii (D.M. Buss);
Dezvoltarea individuala din perspectiva bio-culturala (F. Mas-
simini ~i A. Delle Fave); Bunastarea subiectiva: $tiintafericirii
.~i0 propunere pentruun index national (Ed. Diener); Viitorul
optimismului (C. Peterson); Fondurile, prietenii $i cerdinta oa-
menilor fericiti (D.G. Myers); Teoria autodeterminarii $iJacili-
tarea motivatiei intrinseci dezvoltarii sociale $i bunastarii (R.M.
Ryan ~i E.L. Deci); Autodeterminarea: tirania libertatii
(B.Schwartz); Mecanisme mentale adaptative: rolullor intr-o
psihologie pozitiva (G. E. Vaillant); Resurse psihologice, iluzii
pozitive # sanatate (S.E. Taylor ~i altii); Starile emotionale $i
sanatateafizica (P. Salovey ~i altii); lntelepciunea: 0 meta-ana-
liza (pragmatica) pentru orchestrarea mintii $i virtutii in direc-
fia excelentei (P.B. Baltes ~i U.M. Standinger); Starile excelen-
tei (D. Lubinski ~i C.P. Benbow); Creativitatea: aspecte cogni-
tive, personale, evolutive .~isociale (D.K. Simonton); Originile
.~i.finalurile supradotarii (E. Winner); Catre 0 psihologie a dez-
voltarii pozitive a tineretului (R.W. Larson).
o problematica atat de noua ~i diversa, ~ocanta chiar pentru
abordarile traditionale din psihologie, nu putea sa nu sUlrneasca
interesul, curiozitatea ~i reactiile psihologilor. A~a In cat, exact
peste un an, aceea~i revista publica In primul sau numar 0 mul-
titudine de opinii, cele mai multe dintre ele critice, la adresa pro-
blemelor, sugestiilor ~i solutiilor "psihologilor pozitivi"4 Peste
doar un numar American Psychologist reia discutia asupra psi-
hologiei pozitive, inserand In paginile sale un grupaj de ~ase noi
studii.5 Dupa cum se poate observa cu u~urinta, asistam nu doar
la un simplu "foc de paie", ci la 0 angajare ferma a unoI' psiho-
logi pe directia regandirii ~i renovarii problematicii psihologiei,
mai mult, pe cea a conturarii unei noi orientari teoretice ~i
aplicative In domeniul vast al psihologiei.
De~i coordonatele "noii" psihologii s-au conturat cat de cat
chiar din cele de mai sus este neeesar ea, In eontinuare, sa ras-
pundem mai direct la cateva Intrebari: ee este psihologia poziti-
4 Vezi: American Psychologist, 56, 1,2001,75-90.
S Vezi: American Psychologist, 56, 3, 2001, 216-263.
258
va?; care Ii este obiectul?; ee scopuri are?; ce problematica stu-
diaza?; cu ce instrumente?; prin ce se diferentiaza ea de alte
orientari psihologiee? Data fiind complexitatea noii orientari psi-
hologice, ea ~i informarea noastra (totu~i) limitata, yom sehita
In eele ee urmeaza doar raspunsurile de prineipiu, urmand ca in-
formatii mai extinse ~i poate mai profunde sa fie aehizitionate In
viitorul apropiat.
2. CE ESTE $1 CE URMARE$TE
PSIHOLOGIA POZITIVA?
La Intrebarea "Ce este psihologia pozitiva?", raspunsul eel
mai competent ni-I of era Seligman ~i Csikszentmihalyi, de nu-
mele carora se va lega, In mod sigur, noua orientare. Psihologia
pozitiva, arata ei, este 0 ,,$tiinta obiectiva a experientei subiec-'
tive, a caracteristicilor individuale pozitive .~ia institufiilor po-
zitive care promite sa imbunatateasca calitatea vietii $i sa pre-
vina patologiile care apar dind viata este brutala $i lips ita de
sens ... 0 $tiinta $i 0 profesie care va ajunge sa fnteleaga $i sa
contruiasca factori care sa pennita indivizilor, comunitatilor $I
societatilor sa f/?floreasca"6. Aproximativ la fel definesc psiho-
logia pozitiva ~i alti autori. "Psihologia pozitiva nu este nimie
mai mult decat studiul ~tiintifie al forte1or ~i virtutilor umane
obi~nuite, normale."7
Aparitia psihologiei pozitive este legata din punet de vedere
istoric de situatia creata de eel de-al doilea razboi mondial. Daca
Inainte de aceasta eonflagratie mondiala psihologia era mult mai
eehilibrata In planul problematieii investigate, ca ~i In eel al ofer-
telor de solutii, ea avand misiunea de a vindeca bolile mintale,
de a cre$te productivitatea $i fmplinirea vietii, In fine, de a iden-
tifica $i alimenta marile talente, dupa eel de-al doilea razboi
mondial psihologia s-a centrat exc1usiv pe prima misiune, igno-
randu-le aproape total pe celelalte doua. Faptul nu a fost eu to-
tul arbitral', dimpotriva, el a fost determinat de Imprejurari insti-
tutionale ~i economice bine circumserise. Riizboiul sfaramase
6 SELIGMAN, M.E.P., CSIKSZENTMIHALYI, M. (2000) "Positive Psycho-
logy: An Introduction", American Psychologist, 55, I, p. 5.
7 SHELDON, K. M., KING, L. (2001), "Why Positive Psychology is Neces-
sary", American Psychologist, 56, 3, p. 216.
259
 vietile oamenilor, Ie stricase creierul ~i mintea, Ie tulburase ~i
chiar anulase obiceiurile, Ie deviase directiile vietii, ii traumati-
zase. Or, toate acestea trebuiau reparate ~i vindecate. A~a incat,
psihologia s-a transformat curand intr-o ,,~tiinta a vindecarii".
Doua imprejurari au contribuit direct la aceasta. In 1946 s-a in-
fiintat Administratia Veteranilor, ocazie cu care su!e de psiho-
logi au aflat ca pot trai din tratarea bolilor mintale. In anul ime-
diat urmator, 1947, s-a infiintat Institutul National pentru Sana-
tate MintaLa - bazat insa intotdeauna pe un model al bolii, de
aceea, dupa cum considera cei doi autori citati, mai bine ar fi fost
intitulat Institutul National pentru Boala Mintala -, academii-
Ie afland di pot obtine subventii daca cercetarile lor vor fi orien-
tate spre patologie. In felul acesta, centrarea excesiva pe boaHi
~i pe repararea stricaciunilor s-a asociat iremediabil cu neglija-
rea cercetarii implinirii individuale ~i comunitare prospere a
omului. 0 asemenea orientare a fost, oricat ar parea de ciudat,
~i benefica, constituind un fel de "rau necesar", care a grabit
con~tientizarea situatiei ca inacceptabila. Psihologii au inceput
sa-~i formuleze tot mai frecvent 0 serie de intrebari: nu cum va
alaturi de repararea ~i vindecarea stricaciuniLor ar trebui con-
struite .yi Insu.yirilepozitive ale omului?; tratamentul Inseanuul
numai restabilirea a ceea ce a fost stricat sau .yi susrinerea a
ceea ce este bun?; domeniuL psihologiei este constituit doar de
studiu/ patologiei, slabiciunii ~i stricaciunii sau ~i de studiul nor-
maUtatii, puterii ~i virtufii? Sustinatorii psihologiei pozitive in-
clina sa dea 0 mai mare crezare orientarii teoriei ~i practicii psi-
hologice spre investigarea, construirea ~i amplificarea fortelor
pozitive ale oamenilor. Ca urmare, teoriile dominante care nu
vad in individ decat un simplu receptacol care receptioneaza ~i
raspunde la stimuli, se modi fica In favoarea considerarii acestu-
ia ca un factor activ de decizie, cu alegeri ~i preferinte persona-
Ie, cu posibilitatea de a deveni sigur de sine, eticient sau, In con-
ditii ostile, neajutorat ~i tara speranta. Practicienii au Inceput sa
recunoasca faptul ca cele mai bune rezultate din cabinetele lor
s-au obtinut referitor la amplificarea fortelor clientiloqi nu atat
In ceea ce prive~te repararea dereglarii acestora. Psihologia
recurge treptat la 0 renovare conceptuala ~i metodologica, la di-
versificarea campului tematic al investigatiilor, la cercetarea em-
pirica a unor noi "realitati" pe care le-a denumit optimism, spe-
260
ranta, stare de bine subiectiva etc. Nu numai psihopatologia (te-
oretica ~i practica) a favorizat 0 asemenea reorientare, ci ~i alte
discipline psihologice. De exemplu, practicienii psihologiei so-
ciale cognitive s-au orientat mult prea mult asupra investigarii
tendintelor, amagirilor, iluziilor, punctelor slabe ~i erorilor fiin-
tei umane. Problematica a~a-numitelor credinte sau cognirii ira-
tionale a invadat In ultima vreme campul de cercetare al acestei
discipline. De asemenea, psihologii evolutioni~ti sau cei din do-
meniul psihologiei economice au luat demult In calcul suvera-
nitatea egoismuLui. Teoreticienii managementului pragmatic au
accentuat, la randullor,frica de disparitie, de moarte, ca factor
ce influenteaza relatiile organizationale. Orientarea psihologilor
spre negativ este pusa In evidenta ~i de comportamentele ~i eti-
chetarile pe care ei Ie fac. De exemplu, daca un participant la 0.
cercetare I~i rememoreaza viata ~i concluzioneaza ca este un om
mai bun decat era Inainte, unii psihologi se grabesc sa etichete-
ze acest lucru ca fiind 0 iluzie folositoare, 0 deform are tempo-
rara, 0 simpla strategie de reglare emotionaIa. Cand un subiect
care participa la 0 cercetare I~i percepe partenerul ca fiind mai
bun decat el, acest fapt este interpretat ca modalitate proiectiva
inversa a sa de a-~icre~te respectul de sine. Cand 0 persoana aju-
ta 0 alta persoana, psihologii se grabesc sa gaseasca beneficiul
egoist din acest act, incapabili fiind sa accepte existenta altru-
ismului.8 Fara IndoiaIa ca aceste exemple sunt Ingro~ate, ele re-
u~esc Insa sa sugereze ideea ca atunci cand intervin tendintele
negative, psihologii sunt Impiedicati sa inteleaga multe procese,
rezultate ~i puteri umane importante. Or, psihologia pozitiva se
angajeaza tocmai pe directia Inlaturarii unor asemenea bariere.
Psihologia pozitiva W propune trei mari obiective:
• de a trece de la repararea (vindecarea) oamenilor, la con-
struirea calitatilor pozitive ale acestora. "Obiectivul psiho-
Logieipozitive este sa Inceapa sa acceLerezeschimbarea aten-
riei psihologiei de la preocuparea exclusiva de a repara lu-
crurile reLedin viata, Laa construi, de asemenea, caUtati po-
zitive. "9 Intrebarile pe care ~i Ie pune psihologia pozitiva sunt
de tipul urmator: "Care este natura functionarii eficace a fi-
H SHELDON, K. M., KING, L., ofJ. cit. p. 216.
9 SELIGMAN, M.E.R., CSIKSZENTMIHALYI, M, Of'. cil. p. 5.
261
 ,
intei umane?"; "Ce anume din fiinta umana se aplica adap- l
~. a lnfelege ~i a lnvata cum sa dezvoltam aceste virtufi la ti-
tarilor evolutioniste ~i ce anume este dobandit, achizitionat?"; neri." 10
Cum se explica faptul ca, In ciuda tuturor dificulHitilor, cei Daca acestea sunt obiectivele psihologiei pozitive, care sunt,
mai multi oameni reu~esc sa traiasca 0 viata demna avand, atunci, temele ei de investigatie? Dupa cum ne spun cei doi au-
totodata, scopuri bine definite?" etc.
tori ~i dupa cum reiese din chiar numarul tematic aJ revistei ame-
• de a valida experien{ele pozitive (stareade bine, multUlnirea ricane, acestea ar fi urmatoarele:
~i satisfactia - pentru trecut; speranta ~i optimismul- pen- • cercetarea experientei pozitive. Psihologia pozitiva trebuie sa
tru viitor; dezvoltarea ~i fericirea - pentru prezent). La nivel
raspunda la 0 Intrebare cheie: "ce face ca un moment sa fie
individual este yorba de trasaturi pozitive personale: capaci- mai bun dedit urmatorul?" Solutiile formulate de sustinato-
tatea de dragoste ~i vocatie, curaj, deprinderi interpersonale,
rii psihologiei pozitive sunt numeroase ~i, evident, diverse: ca-
sensibilitate estetica, perseverenta, iertare, originalitate, con- litatea hedonica a experientei curente (Kahnemm), starea de
~tiinta viitorului, spiritualitate, talent deosebit, Intelepciune. bine subiectiva (Diener), experienta optima (Massemini ~i Del-
La nivelul grupului, este yorba de virtuti civice ~i de institu-
le Fave), optimismul (Peterson), fericirea (Myers), autodeter-
tii care Indreapta individul catre un spirit civic mai dezvol-
minarea (Ryan ~i Deci), emotiile pozitive (Taylor ~i altii); •
tat: responsabilitate, maturizare, altruism, moderatie, toleran-
• investigarea personalitatii pozitive, aceasta fiind interpretata
ta, spirit etic.
ca 0 entitate autoorganizata, autodeterminata ~i adaptata. Tre-
• de a preveni. De~i acest obiectiv a stat In atentia psihologi-
buie sa precizam ca este yorba despre personalitatea omului
lor pe perioada Intregului ultim deceniu, interesul pentru eJ
normal, obi~nuit, ~i mai ales, dupa cum precizeaza unii au-
s-a recentrat mai ales spre smr~itul lui, In 1998 avand loc
tori, a omului mediu. Aceasta Inseamna ca psihologia poziti-
Conventia de la San Francisco a Asociatiei Psihologilor
va se centreaza nu pe investigarea extremelor spectrului exis-
Americani care s-a centrat pe problematica preventiei. Cum
tentei umane (anormalitate sau derizoriu, la un pol, Inzestra-
pot psihologii sa previna problemele de depresie, abuzul de
re exceptionala, ie~ita din comun, la ceJalalt pol), ci pe a seg-
substante, schizofrenia In randul persoanelor vulnerabile ge-
netic sau care traiesc In medii ce Ie alimenteaza asemenea mentului de populatie existent Intre cele doua extreme. Ea
este interesata nu de fericirea unui singur individ sau a tutror,
suferinte? Cum pot psihologii sa previna violenta ucigatoa-
ci de fericirea celor mai multi.
re din ~coli pentru copiii care au acces la arme sau care nu
• cunoa~terea ~·icontralarea contextului social In care se for-
sunt suficient supravegheati de parinti? ~irullntrebarilor ar
meaza experientele ~i personalitatile pozitive. Se Intelege de
putea continua. Seligman ~i Csikszentmihalyi considera ca
la sine ca nu orice mediu are efecte benefice asupra persona-
ceea ce psihologii au Invatat timp de 50 de ani este ca mo-
litatii ~i activitatii umane. Psihologia pozitiva I~i propune in-
delul bolii nu a adus psihologia mai aproape de prevenirea
vestigarea medii lor comunitare ~i institutionale pozitive din-
acestor probleme serioase. Dimpotriva, spun ei, cei mai im-
tr-o dubJa perspectiva: pe de 0 parte, a cunoa~terii lor, pe de
portanti pa~i In prevenire au venit In sens larg din perspec-
alta, a construirii acestora. Diferiti factori, cum ar fi relatiile
tiva axata pe competenta construita sistematic, nu pe corec-
sociale (Myers), normele culturale (Schwartz), activitatile vo-
tarea sJabiciunii. Psihologia pozitiva trebuie sa arate ca exis-
luntare (Larson), familia (Winner), cu un cuvant, mediul so-
ta forte umane care actioneaza ca tampoane i'mpotriva bo-
cial ~i ecologic adevarat, sunt considerati caintervenind In
Iii mintale (curajul, con~tiinta viitorului, morala, speranta,
procesul formarii ~i modeUirii atat a experientei pozitive, cat
onestitatea, capacitatea de a patrunde In interior etc.). "Mul-
te dintre sarcinile de prevenire din acest nou secol vor fi de I~ ~i a personalitatilor pozitive.
a crea 0 noua ~tiinfa a fortei umane a carei misiune sa fie 10 Ibid, p. 7.

262 263
 --
Dupa cum se poate u~or remarca din cele de mai sus, In cen-
trul psihologiei pozitive se afla un nou tip de personalitate ~i anu-
me personalitatea pozitiva, ea fiind, pe de 0 parte, purtatoarea
~i creatoarea unei experiente pozitive, pe de alta parte, cea care
suporta influentele contextelor culturale In care este amplasata,
formandu-se tocmai dependent de ele. De aceea este imperios
necesar sa ne Intrebam: care sunt caracteristicile esentiale ale
acestui tip de personalitate? Prin ce se individualizeaza ea In ra-
port cu alte tipuri de personalitate (maturizata -In terminolo-
gia psihologiei umaniste a lui Maslow ~i Rogers; optimala -In
terminologia lui Coan)?
Studiile ~i cercetarile Intreprinse de reprezentantii psiholo-
giei pozitive conduc catre stabilirea urmatoarelor trasaturi ale
personalitatii pozitive:
• Sentimentul subiectiv de confort interior sau starea de
bine interioara (well-being) care se refera la ceea ce oamenii
gandesc ~i la ceea ce ei simt fata de vietile lor; din punct de
vedere psihologic implica operatii de evaluare (anteriora) a
propriei existente ~i concluzii (finale) de ordin cognitiv ~i afec-
tiv (Edward Diener)ll; ceea ce In limbajul ~tiintific este nu-
mit prin termenul de well-being, In limbajul cotidian este nu-
mit prin termenul de fericire - ca stare de mu1tumire sufle-
teasca determinata de 0 serie de factori printre care am putea
Incadra: dezvoltarea economica, venitul, credintele, relatiile
de ordin personal, tendinta spre asociere ~i grupare (David
Myers);12
• Optimismul ca trasatura dispozitionala care mediaza
relatia dintre evenimentele exterioare ~i interpretarea lor su-
biectiva; contine componente cognitive, emotionale ~i motiva-
tionale; este Iegat de un scop, de 0 a~teptare sau de 0 atribui-
re cauzaIa, contine 0 "aroma emotionala", este, In acela~i timp,
motivat ~i motivator (Christopher Peterson)13; dispune de gra-
de diferite: oamenii cu un grad Inalt de optimism tind sa deti-
11 DIENER,E. (2000), "SubjectiveWell-Being.TheScienceof Happinessand
a Proposalfora NationalIndex",American Psychologist, 55, I, pp. 34-43.
12 MYERS,D. (2000), "TheFunds,Friends,andFaithof HappyPeople",
rican Psychologist, 55, 1,56-67.
U PETERSON,C. (2000), "TheFutureof Optimism",American Psychologist,
55, I, 44-55.
264
na stari de spirit sau dispozitionale suflete~ti bune, sa fie per-
formanti, sa se bucure de 0 sanatate fizica ~i psihica mai buna;
0..
nu trebuie pierdut insa din vedere faptul ca "optimismul poa-
te costa daca este prea nerealist"; In legatura cu optimismul,
psihologii pozitivi ~i-au formulat Intrebari de genul: optimis-
I
mul este un aspect implicit al naturii umane sau doar 0 sim-
pIa trasatura interindividuala?; sensu] optimismului este oare
mai bogat decat conceptua]lzarea lui actua]a In termeni cog-
nitivi?; sunt optimismu] ~i pesimismu] reciproc exclusivi?; care
este relatia dintre optimism ~i realitate ~i care sunt costuri]e
credinte]or optimiste atunci cand se dovedesc a fi false?; cum
poate fi cultivat optimismu]?; exista diferente cu]tura]e In ceea
ce prive~te optimismu]?
• Autodeterminarea sustinuta de satisfacerea unor ne ....
voi cum ar fi: nevoia de competenta, nevoia de ata~ament; ne-
voia de autonomie; dind aceste nevoi sunt satisfacute existen-
ta individu]ui se afla Intr-o conditie de motivare intrinseca, e]
fiind capabi] de a-~i Indeplini potentia]itatile ~i apt de a veni
progresiv In Intampinarea unor preocuparl mai inalte; este vor-
ba nu de satisfacerea accidenta]a a nevoi]or, ci de satisfacerea
lor de-a lungu] Intregii vieti, pentru ca individu] sa experimen-
teze un sens continuu a] integritatii ~i starii de bine; de aseme-
nea, nu este yorba de satisfacerea doar a uneia dintre e]e, ci a
tuturor: a~a cum oamenii nu pot trai doar ell apa, dar Tara man-
care, tot a~a ei nu pot trai decat daca I~i satisfac toate ce]e trei
nevoi psihologice fundamentale (Richard M. Rian, Edward
L. Deci)14; tendinta spre autodeterminare are Insa nu doar efec-
te pozitive ci, In anumite conditii, ~i negative deoarece ea da
na~tere In plan psihologic ]a un efect de tiranie, un exces de
libertate putand duce ]a insatisfactie ~i depresii; povara res-
ponsabilitatii pentru alegeri]e libere, autonome, devine adesea
mult prea grea conducand In fina]]a insecuritate ~i reg rete,
deoarece pentru multi oameni a]egerea individual a nu este nici
a~teptata, nici dorita; de aceea, 0 mare importanta 0 are "do-
borarea mitului Iibertatii individua]e ~i stabi]irea constrange-
Ame-
14 RYAN, R. M., DECI,E. L. (2000), "Self-Determination
Theoryandthe Fa-
cilitationof IntrinsicMotivation,SocialDevelopment,and Well-Being",American
Psychologist, 55, 1,68-78.
265
 -
rilor culturale care sunt necesare pentru ca vietile oamenilor
sa fie satisfacatoare ~i pline de sens" (Berry Schwartz)15;
• fnfelepciunea ca 0 capacitate de organizare cognitiva ~i
motivationaIa a informatiilor ~iexperientelor cu scopul de a atra-
ge ~iIncuraja obtinerea succesului; este vazuta ca integrarea ce-
lor mai bune credinte subiective ~i legi ale vietii care au fost se-
lectate ~i decantate prin experimentarea vietii de mai multe ge-
neratii; este definita ca un "sistem expert de cunoa~tere privitoa-
re la solutiile pragmatice fundamentale ale existentei" (Paul Bal-
tes, Ursula Standinger)16;
• Creativitate ~i talentul ca trasaturi ce asigura obtinerea
excelentei, a unor performante deosebite In activitatile Intreprin-
se; fenomene precum automotivarea, atitudinea suportiva, culti-
varea, mentinerea ~idezvoltarea excelentei sunt temele predilec-
te ale autorilor care s-au ocupat cu studiul acestor trasaturi (Da-
vid Lubinski, Camilla Persson Benbow)17;
• Apararile mature axate pe gasirea ~i practicarea solu-
!ilor proactive, creatoare care 11 propulseaza pe om spre 0 viata
fericita ~i de succes; defensele adulte (altruismul, refularea, umo-
rul, anticiparea, sublimarea etc) sunt total diferite de cele pro-
movate de psihanaliza care fac din om mai degraba 0 victima de-
cat un Invingator; ele mai degraba sintetizeaza ~i atenueaza de-
cat sa nege sau sa deformeze sursele de conflict ale comporta-
mentului uman; apararile mature reduc conflictul ~i disonanta
cognitiva, ofera un timp mental pentru diminuarea schimbarilor
din realitate ~idin imaginea de sine atunci cand acestea sunt "for-
tate", "bruscate" ~i "obligate" a se schimba, de asemenea, ele
potolesc, domolesc conflictele de con~tiinta (George Vaillant).18
Dupa opinia noastra ce\e ~ase caracteristici / trasaturi ale per-
sonalitatii pozitive ar putea fi reduse la trei ~i anume: bunasta-
15 SCHWARTZ, B. (2000),"Self-Determination", American Psychologist,
1,79-88.
16 BALTES, P. B., STAUDINGER, V. M. (2000),"Windom. A Metaheuristic
(Pragmatic) to Orchestrate Mind and Viltue Toward Excellence", American Psycho-
logist, 55, I, 122-135.
17 LUBINSKI, D., BENBOW, C. P. (2000),"State of Excellence", American
Psychologist, 55, I, 137-150.
IS VAILLANT, G. E. (2000), "Adaptive Mental Mechanisms. Their Role in a
Positive Psychology", American Psychologist, 55, I, 89-98.
266
rea spirituala, autoreglarea, performanfa, prima constituind va-
riabila intermediara care se interpune Intre intrari ~i ie~iri, cea
de-a doua mecanismul transformator ~i de autosustinere, iar ul-
tima, finalitatea spre care tinde personalitatea.
Cunoa~terea trasaturilor personalitatii pozitive va avea 0 mare
valoare. Mai Intai, ea va ajuta ~tiinta cum sa lupte ~i mai ales sa
previna suferintele de ordin mental, In aceea~i masura ca sufe-
rintele fizice. Apoi, ea Ii va ajuta pe psihologi sa Invete cum sa
construiasca acele calitati care sa ajute oamenii ~i comunitatile,
nu doar sa Indure ~i sa supravietuiasca, ci sa ~i Infloreasca. De
asemenea, psihologia pozitiva militeaza pentru utilizarea dife-
rentiata, situationala a acestor trasaturi. De exemplu, ni se atra-
ge atentia ca oamenii ar trebui sa recurga la optimism nu ori-
cand, ci doar atunci cand viitorul poate fi schimbat prin gandire
pozitiva, spre deosebire de situatia In care este loc de Indoiala~i
cand mai nimerita este speranta. Exemplul dat sugereaza ideea
potrivit careia eficienta comportamentala a unei trasaturi de per-
sonalitate depinde nu de intrarea ei singulara In funqiune, ci nu-
mai de modul de corelare cu alte trasaturi. De aceea, una dintre
problemele cu care se confrunta cercetarea psihologiei pozitive
este aceea a determinarii conditiilor /factorilor/ situatiilor de uti-
lizare flexibila ~i eficienta a trasaturilor de personalitate.
Intr-un plan mai general, cercetarile psihologiei pozitive ar
putea avea efecte benefice In cel putin doua directii :
• vor face viafa oamenilor mai sanatoasa ftzic, dandu-Ie tot
ceea ce psihologii atla despre efectele starii de bine a mintii
asupra corpului;
• vor reorienta psihologia la cele doua misiuni neglijate ale ei
- a face oameni normali mai puternici ~i mai productivi ~i
a actualiza potentialul uman cel mai Inalt.
Deasupra tuturor acestora sta Insa un scop ~i mai generos: a-i
55, face pe oameni sa Inteleaga ca viafa merita aft traita.
3. CONTINUITATI ~I DIFERENTIERI
Care este locul psihologiei pozitive printre celelalte orientari
psihologice, prin ce se individualizeaza ea In raport cu alte mo-
duri de gandire relativ asemanatoare?
267
 Prin anii '50 a fost lansat conceptul de gandire pozitivlL Nor-
man Vincent Peale, publica In 1953 0 lucrare intitulata chiar "The
Power of positive thinking" (Puterea g(mdirii pozitive), iar In
1961 0 alta (Positive thinking for a time Like This) centrata pe
aplicatiile practice ale gandirii pozitive. "Ganditorul pozitiv" dis-
pune, dupa Peale, de capacitati cum ar fi: forta de a Invinge In-
frangerile; capacitatea de a nu se teme de nimic; eliberarea de
frica; arta de a trai fericit cu ellnsu~i; achizitionarea stimei de
sine normale; capacitatea de substitutie, de a nu gandi nicioda-
ta In termeni deficienti, lacunari; diminuarea resentimentelor;
creativitate; gasirea posibilitatilor de rezolvare chiar ~i In cele
mai grele ~i negre situatii; putinta de a selecta ~i ierarhiza difi-
cuItati1e etc.19 Aceste capacitati ~i Inca multe altele au fost re-
luate, adancite ~i incluse In modalitati de actiune practica de alti
autori (vezi: Vera Peiffer, 1999; Irina Holdevici, 1999)20. Pe buna
dreptate ne putem Intreba prin ce se deosebe~te caracterizarea
gandirii pozitive facuta de Peale, sau de Peiffer de unele dintre
trasaturile personalitatii pozitive descrise de psihologia poziti-
va? Ce este optimismul, propus de psihologia pozitiva, daca nu
aItceva decat 0 forma tipica de gandire pozitiva? De altfel, Sche-
ier ~i Carver (1995) II descriau ca atare, insistand asupra rolului
acestuia asupra starii fizice a individului.21
Apoi, nu este deloc greu sa observam asemanarea izbitoare
dintre unele idei ale noii orientari ~i ideile mai vechi lansate cu
ani In urma de psihologia umanista. Omul stapan pe sine, sigur
de sine ~i multumit, eficient, satisfacut, traind 0 stare de bine su-
biectiva descris de psihologia pozitiva nu este oare omul proac-
tiv al psihologiei umaniste, care I~i ia destinulln propriile sale
maini, se autoconstruie~te ~i autoactualizeaza? Experienta pozi-
tiva a psihologiei pozitive nu seamana foarte mult cu dezvolta-
19Vezi:PEALE,N.V.(1953),The Power of Positive Thinking, World's,Kin-
gswood,Surey;Vezi~itraducereain Iimbafrancezll:La pensee positive, Les Edi-
tions Un mondedifferent,Itee,Quebec,ed. a 12-a.Vezi~itraducereain Iimbaro-
mana:Forta gundirii pozitive, CurteaVeche,Bucure~ti.
211 PEIFFER,VERA(1999),More Positive Thinking, Element,Boston.Massa-
chusetsHOLDEVICI,IRINA,(1999),Gundirea pozitivii, $tiinlll~iTehnica,Bucu-
re~ti.
21 SCHEIER,M. E, CARVER,C. S. (1995/1996), "On the Powerof Positive
I
Thinking:The Benefitsof BeingOptimistic",Psychology Annual Editions, The
DushkinPublishingGroupInc.
I 269
268
l
rea personala a psihologiei umaniste? Personalitatea pozitiva de-
scrisa de psihologia pozitiva se diferentiazaprin ceva de perso-
nalitatea sanatoasa, maturizata din punct de vedere psihologic a
psihologiei umaniste? in fine, mediul social adevarat la care se
refera sustinatorii psihologiei pozitive este cu ceva mai prejos de
mediul existent In a~a-numita "societate eu-psihidi" creionata
de psihologii umani~ti? Prea multe coincidente, prea rilUlte ase-
manari!
Sa ne referim ~i la alte fapte care nu tin neaparat de 0 orien-
tare sau alta din psihologie. Relativ recent, In 1995, Daniel Go-
leman22 a fundamentat In psihologia americana conceptul de in-
tetigenta emotionata, sensul autentic al acestui conceptfiind bine
intuit de traducatorul cartii lui Goleman In limba franceza care
a adaugat la titlul original un subtitlu extrem de sugestiv: "Cum.
potfi transformate propriile emotii In inteligenta". $i mai recent,
In 1999, Vinciane Despret, de la Universitatea din Liege (Bel-
gia), a publicat 0 carte cu un titlu metaforic, dar la fel de inci-
tant: "Gis emotions qui nous fabriquent" (Aceste emotii care ne
fabrica) In care insista asupra rolului pozitiv al emotiilor In via-
ta cotidiana, chiar ~i a emotiilor considerate prin definitie ca fi-
ind negative.23 Sa ti avut cuno~tinta Goleman ~i Despret de pos-
tulatele psihologiei pozitive?, sa fi facut ei psihologie pozitiva
fara sa ~tie?
Cele de mai sus ne conduc spre 0 singura Intrebare: care este
noutatea ~i originalitatea paradigmelor lansate de psihologia pozi-
tiva? Oricat ar parea de ciudat, cei care au propus ~i sustinut noua
orientare sunt con~tienti de faptul ca ideile lor nu sunt deloc origi-
nale. lata ce scriu ei textual:"Recunoa~tem ca psihologia pozitiva
nu este 0 idee noua. Are multi precursori distin# ~i nu pretindem
ca sustinem idei originate. "24 $i atunci, care este diferenta dintre
psihologia pozitiva ~i alte orientari sau moduri de gandire existen-
te In psihologie? Ne spun tot reprezentantii ei, chiar cei doi autori
citati anterior: precursorii psihologiei pozitive au e~uat lntotdeau-
na In ceea ce prive~te un corp de cercetari cumulative, empirice.
22 Vezi:GOLEMAN,D. (2001),lnteligen{a emo{ionali1. CUlteaVeche,Bucu-
re~ti.
23 Vezi:DESPRET, VINCIANE(1999),Ces emotions qui nousfabriquent, In-
stitulSynlhelabopourla progresde la connaisance.
24 SELIGMAN, M. E. P.,CSIKSZENTMIHALYI, M., op. cit .. p. 13.
pentru a Ie sus!ine ideile. A~adar, dad reprezentantii altor orien-
tari psihologice cu idei relativ asemanatoare s-au centrat mai ales
pe probleme, pe aspecte explicativ-interpretative ~i nu pe cercetari
empirice, psihologia pozitiva Intreprinde vaste ~i minutioase inves-
tigatii de teren, culege ~i sistematizeaza date, face analize compa-
rative, chiar de ordin transcultural, se lanseaza In elaborarea unor
instrumen'te de diagnoza, Ie valideaza, pune la punct metodologii
sofisticate de cercetare, identifica variabilele, Ie coreleaza, Ie inter-
preteaza cu proceduri statistico-matematice complicate. De exem-
plu, Scheier ~i Carver au imaginat un instrument de masurare a op-
timismului (Life Orientation Test-LOT), Peterson ~i Seligman au
pus la punct instrumente de masurare a stilului explicativ (Attribu-
tional Style Questionnaire - ASQ; Content Analysis of Verbation
Explanations - CAVE), primul fiind bazat pe auto-raport, cel de-al
doilea pe analiza de conti nut. Au fost concepute ~i aplicate scale
de masurare a fericirii (Myers), a starilor de bine subiective (Die-
ner) etc. Contributiile la metodologia de investigare ~i cercetarile
Intreprinse se pare ca reprezinta cel mai mare ca~tig al psihologiei
pozitive. Totodata, ele eonstituie argumentul eel mai pertinent pe
directia diferentierii psihologiei pozitive de psihologia umanista.
De~i generoasa viziune umanista a faeut 0 promisiune enorma ~i a
avut un efeet puternic asupra eulturii In general, ea nu a adus In-
tr-o mai mare masura 0 baza empirica eumulativa solida ~i s-a spart
In nenumarate mi~cari de autoqjutorare terapeutica cu reguli pro-
prii. "in careva dintre ipostazele sale - ne spun Seligman # Csik-
szentmihalyi - psihologia umanista a empatizat cu sinele, a incu-
rajat autocentrismul, care au scazut interesul pentru bunastarea
colectiva. Viitorul va decide daca aceasta a fost din cauza faptu-
lui ca Maslow ~i Rogers aufost inaintea vremurilor lor, pentru ca
aceste fisuri erau inerente in viziunea lor originala, sau din cauza
urma~ilor lor prea, entuzia,~ti."25 Acesta este paragraful din studiul
lui Seligman ~i Csikszentmihalyi care a stamit cele mai multe re-
actii negative. Nici teoria ~i nici practica psihologiei umaniste, no-
teaza contestatarii, nu se concentreaza decat Intr-o maniera limita-
ta asupra sinelui narcisic sau a realizarii individului. Dimpotriva,
teoria autorealizarii lui Maslow include responsabilitatea fata de
altii. Rogers, de asemenea, a fost masiv preocupat de dezvoltarea
25 Idem, O[J. cit .• p. 7.
270
relatiilor interpersonale. Mai mult decilt atat, ni se spune, psiho-
logia umanista are 0 filosofie ~i 0 deschidere catre puncte de vede-
re alternative, ea pretuie~te relatia, dialogul, Intelegerea ~i promo-
varea bunastarii altora.26
Sa Insemne aceasta ca psihologia pozitiva nu are nici 0 con-
tributie teoretica semnificativa? Greu de crezut un asemenea fapt.
De altfel, intuind 0 astfel de critica, unii autori au "sarit" In aju-
torul psihologilor pozitivi~ti. De pilda, McLafferty ~i Kirylo pro-
pun un cadru teoretic acoperitor pentru 0 psihologie pozitiva,
sustinut de teoriile psihanalitice, existentiale, umaniste ~i "trans-
personale".27 Ei cred ca fiecare dintre aceste teorii se Intalne~te
In modul de abordare a emergentei personalitatii ~i a compatibi-
lizarii ei cu un centru transcendent (spiritual). Un alt autor, In-
grijorat de "aparenta lipsa de principii psihologice cauzale care.
sa poata ghida domeniul emergent al psihologiei pozitive In stu-
diul acestuia asupra functionarii optimale a omului"28, propune
analiza unora dintre problemele psihologiei pozitive pornind de
la 0 serie de principii cauzale. "Sunt convins ca [aceste princi-
pii] au potentialul de a ajuta psihologia pozitiva sa Inteleaga mai
bine ~i sa sublinieze dinamica functionarii psihologiei umane,
natura ~i sursa sanatatii mentale, sursa plasticitatii ~i a fortei, a
ingredientelor active ale schimbarii."29
In ceea ce ne prive~te, consideram ca psihologia pozitiva dis-
pune deja de unele contributii In plan teoretic. De pi Ida, de 0
imensa valoare teoretica este conceptul de selec!ie psihologica
introdus de psihologia pozitiva. Indivizii, fiind implicati In se-
lectia de obiecte, create de ei sau de altii, I~i definesc propria lor
individualitate. Iar atunci cand la selectiile proprii se adauga ~i
selectiile Tacute de a1tii, se formeaza viitorul culturii. Fausto Mas-
simini ~i Antonella Delle Fave30 fac precizarea ca selectia psi-
26 BOHART, A. C., GREENING, T. (2001), "Humanistic Psychology and Po-
sitive Psychology", American Psychologist, 56, I, p. 81.
27 McLAFFERTY JR., C. L., KIRYLO, J. D. (2001), "Prior Positive Psycholo-
gists Proposed Personality and Spiritual Growth", American Psychologist, 56, I,
pp.84-85.
2R KELLEY, T. M. (2001), "The Need for a Principle - Based Positive Psycho-
logy", American Psychologist, 56, I, p. 88.
29 Ibid.
30 MASSIMINI, F., DELLE FAVE, A. (2000), "Individual Development in a
Bio-Cultural Perspective", American Psychologist, 55, I, pp. 24-33.
I
271
I
l
I
hologidi este motivata nu numai de presiunile adaptarii ~i supra-
vietuirii, ci ~i de nevoia de a reproduce experientele optime.
Atunci cand este posibil ~i necesar, spun ei, oamenii aleg com-
portamentele care Ii fac sa se simta In plina putere, competenti
~i creativi. Conceptul de selectie psihologica, Impreuna cu cel
de selectie naturala ~i cel de sistem viu, ca unitate deschisa, ba-
zata pe autoorganizare ~i orientata intrinsec spre entropie nega-
tiva ~i complexitate (ordine ~i integrare) - gratie schimbului
continuu de informatii cu mediul exterior (socio-cultural) - adu-
ce 0 solida fundamentare viziunii lansate de psihologia pozitiva.
4. LA CE NE PUlEM A$lEPTA?
Para IndoiaIa, la 0 expansiune # mai mare a psihologiei po-
zitive. Daca motto-ul noii orientari este "viata merita a fi trai-
ta", sau "trebuie sa existe motive pentru ca viata sa me rite a fi
traita" este de a~teptat ca problematica ei sa se diversifice, ca
metodologia sa se perfectioneze, In fine, ca impactul ei asupra
existentei individuale ~i comunitare a omului sa fie tot mai pu-
temic. Seligman ~i Csikszentmihalyi avanseaza spre sfar~itul stu-
diului lor 0 predictie privind psihologia In noul secol: "Presupll-
nem ca psihologia pozitiva din acest nOlisecol va permite psi-
hologilor sa lnfeleaga !ii sli construiasca acei factori care per-
mit indivizilor, comunitatii # societatilor sa lnfloreasca. "31 Pen-
tru aceasta psihologia ~i psihologii urmeaza sa raspunda la 0 su-
medenie de noi ~i dificile Intrebari: ceea ce face ca oamenii sa
fie fericiti In doze mici atrage dupa sine 0 satisfaqie Intr-o can-
titate mai mare prin subsumare?; cat de mult trebuie Intarziata
(continuata) satisfactia imediata pentru a cre~te ~ansele unei dez-
voltari a sentimentului de bine interior de durata?; este oare po-
sibila dezvoltarea unei biologii a experientei ~i a trasaturilor po-
zitive care sa identifice elementele neurochimice ~i anatomice
implicate In buna dispozitie, realism, capacitate anticipativa, re-
zistenta la tentatii, curaj, gandire flexibila?; exista sentimente de
bine interior la nivel de comunitate?; oare prea muIte trasaturi
pozitive nu creeaza 0 personalitate fragila, u~or de sfaramat?;
prin ce mecanisme trasaturile pozitive atenueaza depresia, schi-
:1, SELIGMAN. M. E. P., CSIKSZENTMIHALYI, M. op. dr. p. 13.
272
zofrenia, abuzul de substante?; ce relatie exista Intre trasaturile
~i experientele pozitive (optimismul, fericirea) ~i realism? Pen-
tru a raspunde la asemenea Intrebari prin cercetari empirice adec-
vate nu este neaparata nevoie de crearea sau inventarea unor
"energii" sau ,forte" noi, ci doar de redirectionarea energiilor
!itiinfifice existente. Metodele ~i laboratoarele actuale care, vre-
me de 50 de ani, au servit pentru studiul tulburarilor ~i boliIor
mintale ar putea fi utilizate cu succes In vederea Intelegerii, ma-
surarii ~i construirii caracteristicilor (trasaturilor) pozitive care
fac ca viata sa merite a fi traita. Premisele transferabilitatii exis-
ta deja, urmeaza doar ca ele sa fie aplicate inteligent ~i profita-
bi!. 0 impresionanta lucrare de aproximativ 400 de pagini, edi-
tata de Edward E. Chang (Optimism and Pesimism: Implications
for Theory, Research and Practice) aparuta In 2001, vine parca,
sa dea raspuns la unele dintre Intrebarile formulate ceva mai Ina-
inte. Ea ofera nu doar fundamentele empirice pentru cele doua
constructe, ci ~i analiza factorilor culturali, biologici, psihologici
ai optimismului pentru terapie. Este de presupus ca asemenea lu-
crari sa apara din ce In ce mai frecvent.
5. SCURTE CONCLUZII
a. Psihologia pozitiva revine la binele din om, la latura po-
zitiva a acestuia. Ea I~i propune sa echilibreze balanta cercetari-
lor psihologice, balanta dezechilibrata de investigarea aproape
excJusiva dintr-o perspectiva psihopatologica ~i psihoterapeuti-
ca propusa de disciplinele respective. Psihologia pozitiva face
saItul de la viziunea reparatorie spre cea constructiva a caracte-
risticilor ~i trasaturilor psihice.
b. Personalitatea pozitiva, propusa ~i caracterizata de psiho-
logia pozitiva, este robusta, complexa, flexibila, cu capacitati
adaptative ~i defensive mature. Ea se insera mai bine In contex-
tul lumii Inconjuratoare, fiind capabila de a prelua selectiv influ-
entele acesteia, de a Ie procesa responsabil, mai mult, de a con-
strui mediile comunitare ~i societale care ~i sunt nu doar nece-
sare, ci ~i favorabile propriei dezvoltari.
c. Psihologia pozitiva este valoroasa prin relntoarcerea la
omul concret, real, empiric, la ceea ce este putemic In el, In ve-
derea construirii acelor forte ~i virtuti psihice care sa-i permita
I
273
l
I
I
 Pentru informatii legate de colectiile noastre ~i
a trai demn. Nu se poate treee Insa eu u~urinta peste 0 oarecare detalii despre cartile disponibile ~i despre Editura
inconsistenta teoretica a ei, peste faptul ca mai mult reia idei lan- Trei va invitam sa vizitati pagina noastra:
sate de altii, dedit sa propuna idei noi, originale. Apoi, psiholo-
gia pozitiva, de~i are un scop formativ, constructiv, ~i anume con- www.edituratrei.ro
struirea personalitatii pozitive, este centrata mai mult pe diagno- Pentru comenzi sau mesaje ne puteti contacta ~i prin
za trasaturilor acestei personalitati, decat pe construirea lor ca telefon sau fax la numarul: 021/2245526,
atare. Or, daca vrem ca omul sa fie adaptabil ~i eficient, el tre- sau e-mail: comenzi@edituratrei.ro
buie format ea atare de timpuriu ~i ajutat sa-~i mentina aceste
disponibilitati la cote Inalte de funetionare.
d. Chiar daca psihologia pozitiva a starnit ~i va starni In con-
tinuare controverse dure, ea se va institui Intr-o orientare demna
de interesul ~tiintific al cercetatorilor.

I
I

6
 Aaparut la Editura Trei

Dictionar de
psihanalizo Editura Trei va of era urmatoarele titluri, Inca disponibile la
momentul tiparirii acestei carti. Daca doriti sa comandati una sau
mai multe dintre cartile Editurii TREI, marcati In lista de mai jos
(Dictionnoire de 10
acele carti pe care doriti sa vi Ie trimitem prin po~ta, cu plata la
psycho no lyse ) prim ire (ramburs, la oficiul po~tal de care apartineti).
Elisabeth Roudinesco
Pentru preturile actualizate la zi, precum ~i oferte speciale de ulti-
$i Michel Plan ma ora cu reduceri sau gratuitati va rugam sa vizitati pagina noastra
Librairie Artheme Fayard
de internet www.edituratrei.ro sau sa ne contactati prin telefon,
ISBN: 973-94 I 9-96-8 e-mail sau fax.
1094 pagini Editura I~i rezerva dreptul de a modi fica pretul cartilor In functie
Format 17 x 24 em
Pret: 799 900 lei de rata inflatiei.
CheltuieIiIe de expediere prin po~ta sunt suportate de editura.
Cartile comandate ~i neprimite considerati-le epuizate Intre timp.

Comparativ cu celelalte doua dictionare de psihanaliza traduse dupa

1990 in Iimba romanii, Dictionarul elaborat de Elisabeth Roudinesco ~i
Michel Pion (prima editie, 1997, a doua, 2000) an:~cateva particulari- Biblioteca de psihanaliza
tati care-l fac indispensabil pentru cei interesati de psihanalizii. o Opere. vol. I Eseuri de psihanaliza aplicata. S. Freud 149000

Spre deosebire de excelentul vocabular alpsihanalizei de 1. Laplan-

o Opere. vol. /I Nevroza la copit. S. Freud 149 000
o Opere. vol. /II Psilwlogia incon.ytielltului. S. Freud 149 000
che ~i J. B. Pontalis, care se concentra doar asupra termenilor freudieni, o Opere. vol. IV Studii despre societate .yireligie. S. Freud 249 000
Dictionarul de psihanalizii publicat de Editura Trei cuprinde termenii o Opere. vol. V Inhibi{ie. simptom. angoasl1. S. Freud ]49000

ce\or mai importante orientari contemporane, inclusiv freudismuI. Un

o Opere. vol. VI Studii despre sexualitate. S. Freud ]49 000
o Opere. vol. V/I Nevroza. psihoza. pel1'ersiune. S. Freud 149 000
alt avantaj al prezentului dictionar este cii multe din articolele sale sunt o Opere. vol. VIII. Comicul Si umoruL. S. Freud 149 000
dedicate celor mai importanti psihanali~ti clasici ~i contemporani, 0 par- o Opere. vol. IX. Intelpretarea viselOl; S. Freud 299000
te dintre ei necunoscuti in Romania. De asemenea, cititorul poate giisi o De la pediatrie Lapsihanaliza. Opere J. D.W. Winnicott ..............•....... 299 000
o Convorbiri psihanalitice cu pl1rin{ii. Opere 2. D.W. Winnicott 119 000
in dictionar nu numai tenneni ~i personalitiiti ale psihanalizei, ci ~i ope- o lntroducere In psihanaliza .fi"eudiana .yipost-freudiana.
re fundamentale prezentate intr-o fonnii esentializatii, precum ~i tiiri unde Vasile Dem. Zamfirescu 149000
psihanaliza s-a implantat, printre care ~i Romania. o intreMri despre ziua de maine. Jacques Derrida
~iElisabeth Roudinesco 149000
o Cioran In oglinda. incercare de psihanaliza.
o Cum sa explicam iubirea copiilor nostri.
Valentin Protopopescu 119000
Nicole Bachat'an, Dominique Simonnet.. 79 000
o De ce .Ie tem biirbatii defemei? Jean Coumut.. .149 000
o Dicrionar de pSihU/;aliza. Elisabeth Roudinesco,
Michel Pion '" 799 000
o Psihanaliza .~isexualitateafeminina. Jacques Andre I 19 000
Romane psy
o Doi giganri: lung .~iSteina
o Nascut a doua oara. din tata psihanalist. Gerard Haddad 189 000
Confruntare $i sinopsis. Gerhard Wehr 149000
o Luni dejiere. Pascal Bruckner 149000

o Psihanaliw artei $i a creativitarii.

o Hotii deji·umusete. Pascal Bruckner 149000

Janine Chasseguet-Smirgel 149000

o Cuvinte care elibereaza. Romanul unei psihanalize.
Marie Cardinal '" 149 000
o Psihologia eroticiifeminine. Wilhelm Stekel... 149 000
o Analiza mortala. Jean-Pierre Gattegno 149 000
o PsillOlogia eroticii masculine. Wilhelm Stekel... 149 000
o Vlrimul port. Olivier Rolin 99000
o La ce bun psihanaliza? Elisabeth Roudinesco 119000
o Psihanaliza.~i istorie. Tanarul Luther; Erik H. Erikson 149000
o Jacques Lacan. Schira unei vieri. istoria unui sistem de I Psihologie
gandire. Elisabeth Roudinesco 199000 .1
"

II
o Eul,yi personalitatea. Mielu Zlate 149 000
o Manual de psihodiagnostic. Hermann Rorschach 149 000
o Introducere In analiza jungiana. Mihaela Minulescu 149000
Psihologie practidi o PsillOdrama Balint? Anne CaIn I 19 000
o Cum sa te aperi de stres, Patrick Ugeron 149 000
o Cum sa te la.ri dejil/nat, Dr Henri-Jean Aubin,
Filosofie
Dr Patrick Dupont, Prof. Gilbert Lagrue 149000
o Cum sa te cas{ltore.yti. Toate strategiile pentru feme! o Fi/o.w!fia incoll.rtientului. "hI. I. Vasile Oem. Zamfirescu 119 000
$i biirbari, Henri Brunei 149 000 o Filosofia incon.rtientului. Vol. 1/. Vasile Oem. Zamfirescu 119 000
o Cand parinrii se despart. Cum sa prevenim sqterinrele copiilm; o intre logiea inimii .yi logiea mintii. Vasile Oem. Zamfirescu 149 000
Fran~oise Dolto, 119000 o in ciiutarea sinelui. lumal despre Constamin Noiea.
o Cum sa te relaxezi repede .ri placut. DOIUlzeci .ri doua de rerete
o
lumalul unei psihanalize, Vasile Oem. Zamfirescu
Thomas Mann. Ion lano~i
119 000
99 000
"ejiciente $i delicioase", Henri Brunei 149000
o Cum sa spui nu. Acasa. la serviciu. prietenilO/; In viafa de zi cu zi.
o Conjecturi.yi injirmari. Cre.rterea cltnoa.~terii stiinNfice.
Marie Haddou 149 000 Karl R. Popper 199000

o Cum sa ne lini.rtim copilul care plange zi .yinoapte. Sfaturi pentru

o Filos(!fie sociala.rijilo.w!fia .ytiintei. Karl R. Popper 149 000
parinri epuizari, Mauri Fries 119 000
o Omul resemimentului. Max Scheler 99000

o Cum sa fim fericiri In cuplu. Intimitate. senzualitate. sexualitate

o Dictional' deji/oS(!/ia cunoasterii. vol. 1/. *** 199000
Dr. Gerard Leleu 149000 o Introducere Inji/osojia .rtiintelor sociale. Martin Hollis I 19 000
o Cat de liber e.rti? Problema determinisll'lului. Ted Honderich 119 000
o Cum sa ne exprimam emoriile .ri sentimentele.
Fran~ois Lelord, Christophe Andre I 89000
o
"

Cum sa Jim fericifi In cuplu. intre fidelitate ·ri

il Ideea europeana
o
injidelitate. Dr. Gerard Leleu
Cum sane purtam cu personalitarile dificile.
.149 000
o EI!fiJria perpetua. Pascal Bruckner. 149000
o Respectul. De la stimala deferenfa. 0 pmblema
Fran~ois Lelord, Christophe Andre 149000 de nuanta. Catherine Audard 149000
o Cum sa te iube$ti pe tine pentru a te Intelege mai bine o Onoarea. Marie Gautheron 149000
cu ceilalti. Fran~ois Lelord, Christophe Andre 149000 o inlupta cu statui. Sebastian Haffner 99000
o Cum sa neutralizati agresorii •. refii .ri lmaele din viata voastra. o Mondializarea dincolo de mituri. Serge Cordellier.. 119 000
Reca.rtigati-va puterea personala. George H. Green, Carolyn Cotter 149000 o Gandind Eumpa. Edgar Morin 99 000
o Cum .1(1 gdndim cO/'ect $i ejicient. Nigel Warburton I 19 000 o Gradina nedesavarsita. Tzvetan Todorov 119 000
Proteus
o Mizeria pmsperitarii, Pascal Bruckner.. 119 000
o Capel/unii anonimi, Pascal Bruckner 119000
o Sexualitatea seeo/u/ui XX. 0 istorie, Angus McLaren 199 000
o Durerea, Marguerite Duras 119 000
o Soc!obi%gia, Edward O. Wilson 399 000
o lubireafitlge/; Marie-Noelle Schurmans, Loraine Dominice 149 000
o Franz joseph, Jean-Paul Bled 199 000

Repere in publicitate
o Feric!rea ca obligarie, Psilw/ogia $I soc!%gia publieitarii,
Fran~ois Brune 149000
o Publicitate .yipsi/wnaliza, D.L. Haineault, J.Y. Roy 149 000

Editura Trei pentru pitici

o Bu/gara~ de pril1lavarli. Povestea iepUl'({~u/ui ~i aric!u/ui,
Paul Stewart, Chriss Ridell (varsta 4-10 ani) 139 000
o Ce-ri aduc! aminte,
Paul Stewart, Chriss Ridell (varsta 4-10 ani) 139 000
o Cadou de ziua ta,
Paul Stewmt, Chriss Ridell (varsta 4-10 ani) 139 000
o Dorinra lepura.yu/ui
Paul Stewmt, Chliss Ridell (varsta 4-10 ani) 139 000