OT WAT ys A CULTUL BISERICI] ORTODOXE, MEDIU Als LUCRARILOR SFINTULUI DUH ASUPRA CREDINCIOSILOR Pr. prof. D. STANILOAE Cultul Bisericii Ortodoxe are in centrul lui Sfinta Liturghie, in care se savirseste, prin lucrarea Sfintului Duh, prefacerea piinii si vinului in trupul si singele Domnului si se impart&sesc credinciosii de acestea si de insusi Sfintul Duh care e sdlasluit in trupul ewharistic al Domnului ca intr-un locas si ca intr-o biserica +. Se spune aceasta in rugdciunea ce o rosteste preotul dupa prefa- cerea darurilor, in care se araté c& aceasté prefacere are loc «pentru ca (trupul si singele in care ele s-au prefacut prin Duhul cel Sfint) s& fie celor ce se vor impart&si spre trezirea sufletului, spre iertarea p&- catelor, spre impartdsirea cu Sfintul Tau Duh», . "© alfa parte insemnataé a cultului Bisericii Ortodoxe consti din rinduielile Sfintelor Tairfe, prin care se impart&sesc credinciosilor alte haruri. Dar pe fling& aceste parti, cultul Bisericii Ortodoxe mai const& si din unele ierurgii: de ex.: sfintirea apei mici si mari, iInmormintarea, sfinfirea locasului bisericesc, a icoanelor, a altor obiecte bisericesti, apoi sfintirile unor vesminte si obiecte bisericesti, a unor alimente fo- losite de credinciosi, pentru ca toate acestea si se imbrace in diferite daruri ale Sfintului Duh si prin ele si cei ce se ating sau se folosesc dey ele ; nu mai vorbim de numeroasele binecuvintari ce sint indreptate de Dumnezeu prin preot spre credinciosii insisi, toate_insotite de_semnul sfinfei cruci facut de preot cu crucea sau_cy_mina peste acestia. In plus, cultul Bisericii Orfodoxe thai Cuprinde si cele sapte Laude, it care credinciosii se intilnesc de asemenea cu lucrarea Sfintului Duh. In ge- neral se poate spune ca in cursul intregului cult al Bisericii Ortodoxe se revarsd ca o ploaie darurile Sfintului Duh peste credinciosii prezenti si aflati in stare de rugaciune, Invat&tura ortodoxé despre lucr&rile (in greceste : «energiile») ne- create ale lui Dumnezeu, care iau stingere cu fdpturile si le p&trund pornind din Duhul Sfint, isi are o aplicare practicd in tot cultul Bise- ricii Ortodoxe. 1. Athim, Elie Mastroianopoulos, Ecclesia kai Euharistia kata ton Apostolon Makrakin, in «rev, Anaplasis», mai-iunie 1967, p. 190: «Unde e trupul lui Hristos, acolo e $i Duhul Lui, pentru cd trupul e casa si biserica (naos) Lui», Autorul a avut, {ard fndoialé, in vedere si cuvintul Sfintului Apostol Pavel ci chiar trupul nostra e locasu] Dubului Sfint (I Cor. 111, 16; VI, 19).b . ORTODOXIA Daca in Occident, incepind cu scolastica, crestinismul a devenit mai mult tema de speculatie teologicd, ceea ce in protestanlism a [a- cut din cult aproape numai o predicé si o suma de cintar adresate de comunitate unui Dumnezeu ce persista intr-un transcendent inaccesibil, in ortodoxie cultul este in mod principal mediul de tréire al lucrarilor Sfintului Duh de c&tre credinciosi. Pentru credinciosii ortodocsi Dum- nezeu este aici, e simtit lucrind in mod diferit, potrivit cu trebuintele diferite ale lor si ale fiecérui credincios in parte. Rug&ciunea credincio- silor in comun, sau a fiecdrui credincios in parte, sau accentul pus de fiecare credincios pe trebuinfa lui in insofirea cererii rostite de catre preot pentru toti, sint simtite ca bucurindu-se indatad de o ascultare din partea lui Dumnezeu si dé ajutorul dat de El imediat sau de asigurarea ci se va impart&si de acest ajutor in momentul cind va avea nevoie de el, Ba intr-o rugdciune de la vecernia din Duminica Rusaliilor adresata Sfintului Duh, preotul spune: «Tu, Cel ce implinesti cererile noastre inainte de a le indrepta cdtre Tine». Cultul nu e numai o lauda a credinciosilor adresaté unui Dumne- zeu ce se tine la distanfa de ei si e ascuns intr-o indlfime neapropiata, ci un dialog real intre ei si Dumnezeu, credinciosii adresindu-i ruga- ciunea si Dumnezeu care e simtit prezent $i lucrator, raéspunzind cu min- gfierile, int&ririle, cu implinirile efective ale celor cerule de ei. Ei nu cinté numai psalmi de cuprins general, de preamarire comuna a lui Dumnezeu, ci se roagd pentru implinirea trebuintelor concrete $i proprii ale lor si ale celor impreuna prezenti in biserica sau si ale celor absenti dar apropiati-lor. Deosebirea aceasta intre cultul Bisericii Ortodoxe si cultul celor- lalte confesiuni o simte oricine intra alternativ in locasurile de cult ale lor, Credinciosii protestanti stau fn baci si cinté impreund un numar de psalmi, indicafi de intlisttatorii cultului, iar apoi asculta o predica ‘care dezvolt& teologic o laturé a operei lui Hristos savirsit’ odinioara pentru toti. Totul decurge foarte impresionant si lotusi departat de tre- buinfele reale ale credinciosilor. Credinciosii catolici fac cam acclasi Jucru, doar c& urmaresc in plus citeva gesturi ale preotului prin care acesta aduce hostia pentru prefacere si, dupa o anumita pregétire a ci sia potirului, rosteste cuvintele de odinioard ale Domnului de la Cina cea de Taina, socotite ca avind putere de prefacere, apoi se insiruie in faté pentru primirea disciplinata, dar lipsita de prea adinci emotii, a hostiei prefScute. Credinciosii ortodocsi insofesc insé, adincind in “Shima Tor, uheorl, pina Ja Jacrimi, cererile ecteniilor preotului si raspun- surile stranei, cind nu dau aceste rdspunsuri impreund, Unii aratd pe fata lor transfiguraté pina la extaz cit de mult adincesc aceste cereri $i r&spunsuri fn inima lor; alii ingenunche pe la icoane, adresindu-si cererile proprii Domnului lisus Hristos sau Maicii Domnului sau vreu- nui alt sfint cu tot dinadinsul, cu ochii inlacrimati, asteptind ajutor ca de Ja o suprema instanté. Multi sdrutd crucea.cu-care trece preotul-prin- {re ei, se ating de odajdiile 2 sfinfite-ale preotului; tofi vin sé se miru-ORTODOXIA ayi Oo. 7 . iasc& la sfirsitul slujbei, iar cei ce n-au mincat inca in ziua aceea pri- mesc 0 particicd de anafura, sau de piine binecuvintaté, sau_un_paha-_ rel de apa sfinjita. Tofi isipleacd capetele la orice binecuvintare a preo- ” tulur Tacuté_peste. ef_in semiul-crucit,”facthdu-si $f i semnul crucii, convinsi c& atit prin cuvint cit si prin semnul ‘crucii le vine un ajutor de la Dumnezeu. Ei stiu ci crucea are in ea puterea lui Hristos care s-a jertfit pentru ei dintr-o iubire care continua sd li se arate si acum si facindu-si si ei semnul crucii isi manifesta aceeasi pdrasire a egois- mului lor din iubirea fata de Domnul si intreolalta, fapt care e in ma- Sura si aduca intre ei pacea Ia care ii indeamna preotul si pe care le-o daruieste Hristos prin cuvintele rostite de preot: «Pace tuturor», Nu mai vorbim de marea cutremurare cu care se apropie cei ce se im- partasesc, de sfintul potir, la invitatia preotului « «Cu_frici de Dumne- zeu, cu credint& si cu_dragoste-s’—v4--apropiatiy, sau CU Cita sitttires rostesc dupa preot cuvintele prin care cer lui Hristos s&-i invredni- ceascé de iertarea pacatelor ca sa se impartdseascé cum se cuvine de trupul si singele Lui. Ei s-au preg&tit mai multe zile sau Saptamini mai inainte pentru acest moment de_virf al vietii_lor duhovnicesti si vin spre impdrtdsanie cu luminarea aprinsa, ca semn c& ins&$i constiinta lor este ]Juminaté de infelegerea a ceea ce se sdvirseste cu ei si ca toaté fiinta lor e luminata, sau transfiguraté de simtirea prezentei si a venirii in ei a Celui,ce este lumina lumii. Ei simt cé Duhul Sfint de care e plin trupul lui Hristos vine s&-i lumineze gi sd-i curdteascé de toat& intindciunea si sé le dea putere s&-si transforme cu adevdrat viata lor. In general in tot timpul Sfintei Liturghii credinciosii traiesc in mod concret si intens simfirea ci stau sub ploaia darurilor sau ale lucra- , rilor necreate ale Sfintului Duh, de care,se umplu in m&sura credin- | tei lor si de care se impartasesc in‘mod treptat, pe m&sura cresterii \ lor duhovnicesti, pind la impart&sirea de insusi trupul Domnului um- plut de Duhul Lui Cel Sfint. Dumnezeu n-a devenit, precum se vede, pentru ortodoxie o tema de speculatie teologica abstracta,,sau de teologie speculativ’® si informa- fia pur istoricd, n-a luat locul experientei vii, anamnezei retrdite,a lu- craérii mintuitoare a lui Hristos, comunicaté credinciosilor prin ener- giile Lui necreate, aduse in ei de Duhul Sfint, in’ tot cultul Bisericii. Credinciosii ortodocsi nu sint indemnati s& incerce a binui modul de- a fi al unui Dumnezeu ce rdmine distant de ei, folosindu-se de ingus--- timea infima a ratiunii lor, ci se scald in oceanul nemijlocit prezent ‘ al puterilor lui Dumnezeu, lucrétor prin nenumiratele si tainicile Lui energii, care raspund trebuintelor lor mereu altele si mereu crescute duhovniceste si mult diferentiate. : Criza crestinismului occidental isi are explicatia ei tocmai in aceas+ t& reducere a preocuparii de Dumnezeu la o speculatie, de care nu pot fi capabili decit putini insi, cu o preg&tire speciala, sau care par omu- lui modern depasite de intelegerea cu mult mai complexa astézi a lui-