Savatie Bastovoi

Arta ca monument al desprtirii omului de Dumnezeu ieromonah Savatie Arta este ceea ce a nteles omul din desprtirea sa de Dumnezeu. Ea este drama desprtirii si a nsingurrii noastre. nsingurarea este tema central n art si n afar de asta arta nici nu poate fi conceput. nsingurarea ns este moarte. Eminescu surprinde genial genetica artei. Nu credeam s nvt a muri vreodat, vesnic tnr, nfsurat n manta-mi, fruntea mea nltam vistor la steaua singurttii. Iat strigtul, dar si scncetul, lui Adam celui proaspt czut: Nu credeam s nvt a muri vreodat! Stupefierea lui n fata mortii. Iat arta: nempcarea omului cu moartea, revolta mpotriva ei, suferinta din cauza ei. Dar si consolarea fr iesire, nvtarea pasiv de a muri. Omul abia a nvtat a muri, c a si uitat locul lui Dumnezeu. Fruntea sa si-o nalt la steaua singurttii. Credem c anume aceast nltare a fruntii este arta. Fruntea, ca simbol al ntelepciunii si al puterii, nu se mai hrneste din Dumnezeu, ci din sine nssi. Steaua singurttii este mai degrab o proiectie infinit a propriei singurtti, o absolutizare a singurttii personale, care devine centru al unui cosmos docil si disperat. Aceast nou stea, singular si personalizat, elimin, prin importanta ei, n cazul dat, toate celelalte stele, devenind, pentru personajul nostru, singurul reper n tot universul, singurul lumintor (Fac. 1, 14-17). Fruntea mea nltam la steaua singurttii. Nu ochii, ci fruntea! Omul bjbie lumina cu fruntea. Ochii i-au orbit att de demult, nct el nici nu-si mai aminteste de ei. El nu-si mai acord nici o sans de a-i recpta. Ne nchipuim chiar orbitele lui cicatrizate. De aceea el si nalt fruntea. Iat arta. Pe care Dumnezeu, murind, a suspendat-o. Cu ce a mpodobit omul steaua singurttii sale? Ce lucru vrednic a numit el, pentru care ar merita s triesti? Noi zicem c merit s triesti numai pentru lucrurile pentru care merit s mori. Vom vedea c pentru artist lucrul acesta nu este un scop, ci o metod. Haosul si moartea face ca scopul s-si piard importanta si sensul. Absurdul inund existenta, fr scpare. Secolul XX este secolul absurdului, se stie, de la Camus, Sartre, pn la absurdul ionescian. Dar pn a i se fi dat un nume, absurdul a mustit n toat arta universal, ncepnd cu epopeea lui Ghilgames si pn la Romeo si Julieta sau alte opere din care lipseste Dumnezeu. Si din acest punct de vedere, oamenii au avut dreptate. Pentru c absenta lui Dumnezeu poate s fie doar absurd. Moartea este ghilotina care uniformizeaz toate aspiratiile noastre, si pe cele nobile si pe cele meschine, fr deosebire. Singurul lucru care ne deosebeste este ceea ce lsm n urma noastr. Deosebirea dintre omul religios si omul necredincios este c primul trieste pentru a-si asigura un viitor vesnicia, iar al doilea pentru a-si asigura un trecut, gloria desart. Viata acestuia graviteaz n jurul fricii de anonimat. Frica de anonimat este ceea ce l determin pe omul necredincios s creeze. Pe mine mie red-m, zice omul necredincios. Credinciosul zice: Pe mine Tie red-m. De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul ntlnirea cu Dumnezeu anuleaz metoda, adic arta. Omul necredincios nu are scop, si de aceea, ceea ce pentru credincios este metod pentru necredincios devine scop. El se nfige n metod ca ntr-o plas de pianjen, o plas pe care tot el a pregtit-o si de aceea nici nu-i sesizeaz pericolul. Arta [de dragul artei] este neputinta de a vedea departe, neputinta de a vedea pe Dumnezeu. ntepenirea n sine nsusi. Toat istoria artei nu este dect o parad a unor oameni complexati. O parad a neputintei. O luare cu asalt a palatului de iarn a constiintei noastre. O revolutie prin care constiinta este fortat s recunoasc toate aceste complexe ca pe ceva deosebit si vrednic de luat n seam. n scrierile sale despre art Freud numeste artistii nebuni pe scen. Pentru c aici are loc o descrcare de complexe, o defulare elementar. Bucuria pe care o resimt spectatorii la o pies de teatru se datoreaz anume identificrii lor cu artistul si coparticiprii la unele sentimente si scene de care n mod normal s-ar rusina. La vremea cnd fcea Freud aceste deductii, a desfrna pe mas n buctrie sau n statia de tramvai nc nu era un act de emancipare, ci unul de rusine. Arta este fenomenul prin care complexele suport un proces de nnobilare pn la idealizare. Dup trei mii de ani de istorie a culturii, omul nu mai are ce spune lumii. El se nvrte n jurul acestui bolovan, numit istorie a culturii, si vede c el, de fapt, este cu mult mai mic dect asteptrile sale. El este ca o strecurtoare de brnz, care, dup ce a curs zerul, s-a fcut revolttor de mic, rsturnnd toate socotelile celor ce s-au strns s o mnnce. Si omul ncearc s scoat din acest bolovan sensuri care s-i sporeasc valoarea. Iau nastere criticii si teoreticienii de art. Pentru ce? Pentru a scrie tomuri n care s te conving c la rpa Uvedenrode/ multe gasteropode/ supraponderale/ supramuzicale de Barbu, de fapt, ascunde ntelesuri pentru care mintea omeneasc nc nu s-a copt? Iar pelicanul sau babita lui Urmuz e asa o replic pentru care merit s deschidem o nou epoc? Care s-a si deschis! Dar aceste nimicuri nu sunt nici mcar zerul, din care s-ar mai putea fierbe un pumn de urd, ci, s m iertati, poate doar ceea dup care si bag ciobanul repede mna n lapte si arunc. Atunci cnd Dumnezeu a fost scos din universul spiritual al omului s-a produs o catastrof fireasc, prin care s-a nclcat legea gravitatiei. ntr-o societate n care pierderea primei editii a Florilor rului lui Baudelaire se pred n scoli vzut ca un act de vandalism, iar despre proorocul David se nvat dup sculptura lui Michelangelo, credem c ceea ce a avut de suferit este n primul rnd simtul realittii. Alienarea personal a artistului se proiecteaz treptat asupra societtii si devine alienare colectiv. Mzglelile postmoderniste care cu zece ani n urm revoltau pe orice om normal, astzi sunt pe toate copertele caietelor si manualelor scolare sau lipite ca abtibilduri pe frigider. Ba mai mult, tapetele cu astfel de motive, care imit zidurile sau gardurile mzglite din orase, decoreaz ct se poate de natural camerele apartamentelor. Pe masini abtibilduri care imit o pat de vopsea scpat din greseal. Nu mai vorbesc de hainele pe care le poart nu numai tinerii, ci si pensionarii. Nu demult orice tnr ar fi considerat o mare rusine s umble cu pantalonii rupti, astzi si-i rupe singur. Nu doar femeile, ci si brbatii se vopsesc ca clovnii. Acum ctiva ani s iesi cu crnatu-n strad era un act de bdrnie, astzi ies si cu cartofii prjiti si se mndresc. Asta reprezint pentru ei un statut social superior! Sub ochii nostri si cu noi nsine se petrece o alienare total. Trim printre panouri care reclameaz tampoane femeiesti si prezervative. Ne uitm cu admiratie cum o femeie la televizor si rade prul de pe picioare sau si gureste cariile. Ne-am cobort n mizeria pe care se rusina s o spun pn si sotia sotului. Douzeci de ani n urm, acestea ar fi fost scene de comedie frantuzeasc, astzi ele sunt viata noastr. Ne-am ndobitocit att de tare nct nu mai stim s ne folosim propria libertate. Despre ce libertate vorbeste omul contemporan, atunci cnd zece ore pe zi se uit la filme n care prin hohote de rs i se dicteaz cnd s rd? Unde e scara valorilor? Unde sunt idealurile? Da, omul a scpat de sub tirania religiei! Arta a nvins! A triumfat asupra religiei! Numai c, la rndul ei, a devenit ea nssi religie, o religie viclean si tiranic. O religie a distrugerii. Trim ntr-o societate tiranizat de art.

Artistul ca erou care salveaz sufletul nctusat de dogmele religioase este un produs al apusului, al Italiei catolice. Renasterea nu a aprut n Grecia ortodox, de exemplu, cultur care a suferit de antropocentrism pn la crestinare, nu n mai mic msur dect cea roman. Ortodoxia nu a asuprit niciodat cultura, ci dimpotriv, a folosit-o n predica sa. Constantin cel Mare a fost un fin iubitor de cultur si si-a mpodobit palatul cu lucrrile artistilor vremii. S se vad cuvntul Sfntului Vasile cel Mare ctre tineri, despre felul cum s ne folosim de scrierile pgne si vom ntelege c n conditiile Bisericii canonice sufletul pur si simplu nu are de ce s se elibereze, cci toat libertatea i-a fost dat. n Ortodoxie nu exist respingere, ci doar selectie. Nu cunoastem n istoria Bisericii Ortodoxe nici un Savonarola. Credem c o ntoarcere att de ostentativ la motivele si idealurile artei romane de pn la crestinare, adic la antropocentrismul si erotismul, cu scop pronuntat demitizant, cum a fcut-o arta Renasterii, a fost cu putint anume n contextul si datorit vietii dezordonate a clerului catolic din acea perioad. Demitizarea s-a produs mai nti n snul asa-zisei biserici, prin nclcarea fecioriei impuse preotilor (contrar nvtturii apostolice) si prin alte frdelegi, cum ar fi ucideri, jafuri, vinderea indulgentelor, infailibilitatea papal etc. Iar faptul c Michelangelo picteaz personajele biblice goale este, desigur, o form de parodiere a strii bisericii catolice. Goliciunea este, de fapt, a preotilor. Artistii bat fr nici un fel de scrupule toate idealurile crestine, pentru c au vzut aceasta la preotii si cardinalii catolici. Artistii se revolt, dar nu corecteaz. Pentru c ei nsisi erau la fel. Ei erau stricati si asteptau un prilej bun pentru a da fru stricciunii. Si ei gsesc acest prilej: lupta mpotriva minciunii. Dar sub masca nobletii ei vor svrsi rutate, att pentru ceilalti, ct si pentru ei nsisi. S nu uitm ns c acesti artisti ai Renasterii, ct si mai trziu un Rouseau sau Diderot s-au revoltat si au cutat eliberare anume de mentalitatea catolic. Noi ns ne-am nsusit ateismul lor pe nedrept, gratie abilittii propagandei ateiste, care s-a strduit s prezinte crestinismul ca pe un amalgam al aberatiilor ntlnite n toate confesiunile, confesiuni pe care Biserica Ortodox le blesteam. De cine ne eliberm noi, ortodocsii? De propria libertate. De Dumnezeu. Ne revoltm mpotriva noastr. Dac vom citi mcar trei pagini de dogmatic ortodox vom vedea c ne-am batjocorit pe noi nsine, fr s stim si, desigur, fr s vrem. Dogmele ortodoxe formuleaz nzuintele cele mai nobile pe care le poate avea un om si exprim forma desvrsit a gndirii logice. Atunci cnd Fericitul Augustin a cunoscut Biserica el s-a rusinat si a zis: Multumesc Tie, Doamne, c ceea ce am hulit eu nu a fost Biserica Ta, ci numai nchipuirea mea gresit despre ea. Dac omul-artist revoltat mpotriva dogmelor Bisericii ar citi aceste trei pagini de dogmatic el ar afla c n Ortodoxie exist dogma despre vointa liber a omului pe care nici mcar Dumnezeu nu poate s-o ncalce. Exist dogma despre asemnarea omului cu Dumnezeu, care presupune n om, pe lng altele, si nsusirea de a crea sau recrea. Ce va rmne atunci din filosofia lui despre tirania dogmelor? Dogma vine si zice: foloseste-ti vointa liber, nu te lsa tiranizat de ideea curentului X, nu zbovi n nestiint, elibereaz-te! Omul se teme s afle c ceea ce a gndit el despre Dumnezeu este fals. C Dumnezeu s-ar putea dovedi a fi bun. Omul se teme s mearg la ntlnire cu Cel pe care L-a vorbit de ru mai nainte de a-L fi cunoscut. Omul e mndru, el se teme s se ntlneasc cu Creatorul. Pentru c el a furat hainele Lui si a mers cu ele la bal. El a furat numele Lui si a scos bani din banc si a semnat afaceri care nu-i apartin. Omul a fcut datorii enorme si s-a ludat tuturor c este el stpnul. Iar acum el a aflat c Adevratul Stpn l-a chemat la El si nnebuneste de rusine. El si caut motive pentru a se mai retine. El inventeaz minciuni. El se mpotriveste si vorbeste de ru pe Stpn. Pentru c el crede c Stpnul l cheam ca s-l mustre. Stpnul ns l cheam ca s-l fac mostenitor. Artistul se revolt cerndu-si dreptul de a desena oameni pe hrtie. Dumnezeu, ns, ne cheam s ne recrem pe noi nsine, s zidim o fptur nou. Artistul si cere dreptul de a-si imagina ce este dincolo de stele. Dumnezeu ne invit s ne fac puternici nct s mutm cerul si pmntul cu palma, cum a fcut Ilie. Artistul si cere libertatea de a bea rachiu de prune la un vernisaj cu femei stafidite, iar Dumnezeu l invit s stea la sfat cu ngerii. Ce ru ne vrea Dumnezeu? Lumea a srcit enorm datorit mentalittii sale artistice. Omul modern sufer de sindromul Midas, totul de ce se atinge se preface n art. Viata nssi a devenit o art, o art proast. Omul nu-si mai trieste viata sa real, ci o viat virtual. El este tiranizat de idei care l smulg realittii. El este hrtuit de aceste idei, orict de frumoase n-ar prea ele. Dar poate c ele sunt prea frumoase, inutil de frumoase? Nici mcar. Cum frumusetea si scumpetea aurului a devenit blestem pentru Midas, tot asa arta a devenit blestem pentru noi. Cum aurul n sine nu are nici frumusete nici folos, ci numai prin ceea ce se poate obtine pe el, prin conventie, este folositor, asa si arta este fr vreun folos. Si asa cum Midas ar fi dat un munte de aur pentru un pahar de ap, tot asa si noi va veni vremea cnd nu vom putea schimba toat frumusetea lumii pe un gt de ap vie (Ioan 4, 10) pe care ne-a adus-o Hristos. Arta n-ar trebui s fug de cunoastere, asa cum se ntmpl n arta modern, cnd aceasta s-a detasat de filosofie, adic de ratiune, si construieste un fals limbaj al emotiilor si sentimentelor. Nu trebuie s fie nici ermetic si ocult, cum propovduiesc unii. Ci n toate trebuie s fie clar ca diamantul, prin aceasta s-si motiveze dreptul la existent. n genere, nici o activitate uman n-ar trebui s fie ndreptat mpotriva cunoasterii. Cunoasterea este cel mai nobil scop la care am fost chemati. Cu ct cunosti mai mult, cu att iubesti mai mult, spunea Da Vinci. Si ea ncepe de la a te cunoaste pe tine nsuti. nteleptul Socrate, cunoscndu-se pe ct i s-a putut, pn la Hristos, a cunoscut c nu cunoaste. Eu stiu c nu stiu, iat nceputul ntelepciunii, drumul smereniei. Cci dup ce vom descoperi c n noi nu este plintatea cunoasterii, ne vom ndrepta s o cutm acolo unde ni s-a spus c este n Dumnezeu. Iar dup ce ne vom convinge c Dumnezeu este Cunoasterea, l vom aduce n inimile noastre, dup cum El nsusi a fgduit. Si asa vom ajunge s ne cunoastem cu adevrat pe noi nsine, ca fiinte capabile de ndumnezeire. Ca temple n care a iubit s se slsluiasc Dumnezeu, pentru a ne umple de putere si nemurire n veac! Alte articole ale ieromonahului Savatie: www.savatie.cjb.net, email: savatieb@hotmail.com

Despre machiaj si podoabe de ieromonah Savatie

Este greu s ne nchipuim o nghesuial ntr-un troleibuz n care s nu fie nici o femeie machiat si fr bijuterii. Chiar si atunci cnd vrem s deosebim un copil dac este biat sau fetit, ne uitm la urechi dac are cercei. Tot asa si n cazul adolescentilor, deoarece lungimea prului nu mai este un semn distinctiv, cum nu mai sunt nici pantalonii si fusta, ci numai bijuteriile si machiajul fetelor ne salveaz n astfel de situatii, de multe ori chiar incomode. Cu toate c, cu tristete trebuie s recunoastem, ntlnim tot mai multi bieti machiati si mpodobiti. Nu este un lucru strin s spunem c cerceii si machiajul pot fi ntlnite chiar si n biseric, n special n bisericile din orasele mari. n jurul acestora se face mult haz n cercurile btrnelor, care le ntmpin cu priviri neprietenoase, iar de multe ori devenim martorii unor scene care, mai cu seam dac suntem nceptori, ne tulbur pe parcursul ntregii Liturghii si ne pot strica chiar ziua ntreag. Cineva care nimereste de cteva ori peste astfel de scene, dac nu este ncercat n credint, smintindu-se, foarte usor poate abandona biserica respectiv, iar n cazurile grave, poate s se abat de la dreapta credint ortodox si s devin membru al unei secte. Asadar, au sau nu dreptate bbutele care fac astfel de "scene"? Poate ceea ce le face s ne fie att de antipatice nu este chiar faptul pe care ni-l reproseaz, ci numai modul n care o fac? Dar poate c acuzatiile lor sunt ntr-adevr prea grave, cci nu poate s fie adevrat c toate femeile care poart cercei si se machiaz sunt n mod obligatoriu si desfrnate? Multe dintre ele sunt cstorite si umbl de mult vreme la biseric si nimeni nu le-a vzut sau s fi auzit s-si nsele sotul. Este oare chiar att de grav dac o femeie poart cercei si se machiaz, dar n schimb nu-si nsal sotul? n timp ce alta poate s nu se machieze deloc si s par smerit, totusi s fie o mare desfrnat? Ce spune Biblia? Pentru c noi crestinii ortodocsi, cu privire la orice lucru, trebuie s cercetm si s credem numai Sfintei Scripturi, tot asa se cuvine s procedm si n cazul acesta. Despre inele si cercei si podoabe femeiesti n general avem foarte multe referiri att n Vechiul, ct si n Noul Testament. De exemplu, la proorocul Isaia gsim: Pentru c fiicele Sionului sunt att de mndre si umbl cu grumajii pe sus si cu priviri obraznice, cu pasi domoli, cu zngnit de inele la picioarele lor Cum s nu recunoastem n aceste cuvinte pe fetele din zilele noastre, mai ales n zilele clduroase de var? Dar iat c ceea ce se spune mai departe despre ele este nspimnttor, cci vine de la un om care a profetit si nasterea lui Hristos din fecioar si s-a mplinit. Zice proorocul: Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor (Isaia 3, 1617). Adic, Domnul va descoperi desertciunea si zdrnicia acestui mod de viat n ziua Judectii. n ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, lunite, cercei, brtri, vluri, cununi, lntisoare, cingtori, miresme, talismane, inele, verigi de nas, vesminte de srbtoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, pnzeturi subtiri, turbane si tunici. Atunci va fi n loc de miresme, putreziciune, si n loc de cingtori, frnghie, n loc de crlionti fcuti cu fierul, plesuvie, n loc de vesmnt pretios, zdrente, si n loc de frumusete, pecete de robie (3, 18-24). Iat ct de felurite si ct de multe erau podoabele nc de pe vremea proorocului Isaia! Iat c, pe lng cercei si inele, proorocul aminteste chiar si prul fcut cu fierul si verigile de nas, care n tara noastr abia acum ncep s capete popularitate, dup modelul rtcirii occidentalilor. Asadar, nu este adevrat s zicem c trim o alt vreme, mai modern, si c acum nici nu s-ar putea fr bijuterii si machiaj. Cei care spun c "s-au schimbat vremurile" se nsal. Nu vremurile s-au schimbat, ci oamenii. Soarele rsare tot de la rsrit si apune la apus, ziua are tot 24 de ore, sunt tot sapte zile n sptmn, dar firea oamenilor s-a schimbat. Vedem c podoabele femeiesti au o vechime foarte mare si, ntr-o oarecare msur, putem vorbi chiar despre aspectul oarecum primitiv al mpodobirii femeilor. Cred c fiecare a avut ocazia s vad la televizor, sau mcar n reviste, imagini ale femeilor din triburile care nc mai exist n zonele putin umblate ale vestului slbatic, descoperite nu demult. Si femeile aborigenilor poart cercei n nas, inele si brtri si practic machiajul, fr s fie ctusi de putin moderne. Dar... nu cred c este cazul nostru. Cci nu toate femeile se machiaz violent si nici nu poart bijuterii vulgare. Ce ru poate s fie ntrun inel sobru sau ntr-un cercel discret, care aproape c nici nu se observ, ntr-o brtar bine aleas sau un lntisor, dac nu sunt deloc vulgare? Ce au toate acestea cu desfrnarea? Cci chiar dac poate unele femei se si gndesc la asta, multe din ele nu au nici un scop necurat. Ele fac asta doar pentru sotul legitim, iar cele mai tinere, pentru alesul lor. Unele ns nu o fac nici mcar pentru att, ci pur si simplu, pentru a nu se deosebi de semenele lor, pentru a nu prea niste trnoaice. De ce dar Dumnezeu care este mult-milostiv si este Dragostea nssi, dup cum zise Sf. Ioan Teologul si Evanghelistul, fgduieste pedepse att de groaznice pentru niste mruntisuri ca acestea?! Trebuie s explicm lucrurile, pentru c altfel reiese c Dumnezeu este ru si rzbuntor, ceea ce nu se potriveste cu nvttura noastr despre Cel Care ne-a adus din nefiint la fiint, iar atunci cnd L-am prsit si L-am trdat pn-ntr-att a jelit cderea noastr, nct a trimis pe unicul Su Fiu cel mult iubit drept jertf de rscumprare pentru noi. Podoabele femeiesti sunt de origine pgn si peste tot n Sfnta Scriptur au o conotatie negativ nsusi Dumnezeu a dat pricepere oamenilor s fureasc podoabe: Iat, Eu am rnduit anume pe Betalael, fiul lui Uri, fiul lui Or, din semintia lui Iuda si l-am umplut de duh dumnezeiesc, de ntelepciune, de pricepere, de stiint si de iscusint la tot lucrul, ca s fac lucruri de aur, de argint si de aram, de mtase violet, stacojie si visinie, si de in rsucit, s slefuiasc pietre scumpe pentru podoabe si s sape n lemn tot felul de lucruri (Iesirea 31, 2-5). Acestea ns i-au fost date omului ca el s le foloseasc ntru slava lui Dumnezeu, anume pentru ridicarea cortului n vremea lui Moise (iar azi pentru pictarea icoanelor si confectionarea obiectelor de cult bisericesti) si nu pentru mpodobirea femeilor. Dar, asa cum n rai protoprintii nostri Adam si Eva au folosit darul vointei libere mpotriva lor, alegnd moartea n locul nemuririi, tot asa si oamenii de mai trziu, mostenind n ei smnta relei mpotriviri, au folosit si toate celelalte daruri ale lui Dumnezeu din ce n ce mai mult mpotriva lor, dup cum scrie si dumnezeiescul Apostol Pavel, c: au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestriccios cu asemnarea chipului omului celui striccios (Romani 1, 23). mpodobirea femeilor se practica la popoarele pgne, unde acestea [femeile] sau erau ridicate la rangul de zeitti, sau erau puse n slujba unor zeitti si duhuri: fiicele lor nfrumusetate si mpodobite ca chipurile templului, le certa David (Ps. 143, 12). Multe din bijuteriile pgne, mai ales din cele egiptene, s-au pstrat si astzi n muzee si fiecare are cel putin nchipuire despre ele, chiar si din

manualele de istorie scolare. Modelele egiptene sunt preluate cu mare succes de creatorii de mod contemporani: serpi, motive solare, cocostrci, diferite psri, animale si plante stilizate, cucerind tot mai mult gusturile fetelor de astzi. Dar aceste motive nu erau ntmpltoare, cci se stie c pgnii se nchinau soarelui, lunii, animalelor si chiar pietrelor. Podoabele femeiesti, ct si cele brbtesti, reprezentau aceste obiecte idolesti. Trind mult vreme n robia egiptean, poporul evreu a preluat multe obiceiuri, pentru care a atras mnia lui Dumnezeu. Ei aveau porunc de la Dumnezeu: De datinile pmntului Egiptului n care ati trit s nu v tineti, nici de datinile pmntului Canaanului n care am s v duc, s nu v tineti nici s nu umblati dup obiceiurile lor (Levitic. 18, 3). Idolii dumnezeilor lor s-i ardeti n foc; s nu doresti a lua argintul sau aurul de pe ei, ca s nu-ti fie aceasta curs. Si urciunea idoleasc s n-o duci n casa ta ca s nu cazi sub blestem ca ea (Deut. 7, 25-26). Dar poate c acestea le-a zis Dumnezeu numai pentru evrei si numai pentru timpul acela? Cci multe dintre porunci s-au dat anume astfel, pentru un anume timp si situatie, iar mai trziu au fost schimbate, cum ar fi tierea mprejur, ziua smbetei s.a. Dup cum spune si Apostolul neamurilor Pavel: c de v veti tia mprejur, Hristos nu v va folosi la nimic (Galateni 5, 2); si cei ce voiti s v ndreptati prin Lege v-ati ndeprtat de Hristos, ati czut din har (5, 4). Se pare c nu. Acelasi Apostol scrie n Epistola ctre Timotei: Asemenea si femeile, n mbrcminte cuviincioas, fcndu-si lor podoab din sfial si din cumintenie, nu din pr mpletit si din aur, sau din mrgritare, sau din vesminte de mult pret; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei temtoare de Dumnezeu (2, 9). Iarsi vedem c se specific aurul si mrgritarele ca ceva negativ. Fr ndoial, bijuteriile sunt izvor de rutate. Nu n zadar din ele s-a fcut si cel mai mare ru cu putint, simbolul lepdrii de Dumnezeu - vitelul de aur din Vechiul Testament. Atunci cnd poporul evreu s-a rzvrtit mpotriva lui Dumnezeu el si-a fcut idol din cerceii femeilor si fetelor israelite (Ies. 32, 1-4). Dintotdeauna bijuteriile si podoabele au fost simboluri ale desfrnatelor. Iat cum descrie Sf. Ioan Teologul n Apocalips pe desfrnata cea mare. Si a venit unul din cei sapte ngeri, care aveau cele sapte cupe, si a grit ctre mine, zicnd: Vino s-ti art judecata desfrnatei celei mari, care sade pe ape multe, cu care au desfrnat mpratii pmntului si cei ce locuiesc pe pmnt s-au mbtat de vinul desfrnrii ei. Si m-am dus, n duh, n pustie si am vzut o femeie seznd pe o fiar rosie, plin de nume de hul, avnd sapte capete si zece coarne. Si femeia era mbrcat n purpur si n stof stacojie si mpodobit cu aur si cu pietre scumpe si mrgritare (17, 1-4). Iat c ceea ce o personalizeaz pe desfrnat sunt aurul, pietrele scumpe si mrgritarele. Despre nici o femeie n-am vrea s se spun n ziua judectii: Si am vzut o femeie, beat de sngele sfintilor si de sngele mucenicilor lui Iisus, si vznd-o, m-am mirat cu mirare mare (Apocalipsa 17, 6). S scoatem de pe noi, ca dovad a pocintei, podoabele si hainele nfrumusetate. Cci atunci cnd a voit s-i ierte pentru idolul pe care si l-au fcut, Dumnezeu le-a zis iudeilor, prin Moise: Voi sunteti popor ndrtnic. De voi merge eu n mijlocul vostru ntr-o clipeal v voi pierde. Dezbrcati acum de pe voi hainele voastre cele frumoase si podoabele voastre si voi vedea ce voi face cu voi (Ies. 33, 5-6). Lepdarea podoabelor si a hainelor frumoase este un mod de a milostivi pe Dumnezeu, pentru care putem cpta iertare de pcate: Si iat noi am adus prinos Domnului, fiecare ce am putut dobndi din lucrurile de aur: lanturi, brtri, inele, cercei si salbe, pentru curtirea sufletelor noastre naintea Domnului (Num. 31, 50). O estimare psihanalitic Dar acum s dm o explicatie mai exact si mai rational, folosindu-ne chiar de experienta psihologiei n acest sens, pentru a fi mai aproape de ntelegerea si sensibilitatea omului contemporan. Ce determin pe o femeie s se machieze, s-si pun cercei si s poarte inele, fie c este tnr, btrn, bogat, srac, frumoas sau urt? Pentru ce au fost inventate bijuteriile, machiajul, vlurile si toate celelalte? Au ele vreo legtur cu desfrnarea? n ce msur? Pentru cei care poate nu stiu (nu-i nici un ru n asta), trebuie s le spunem c a existat un medic nvtat la sfrsitul secolului 19, pe nume Sigmund Freud, evreu, care a trit n Austria, ntemeietorul unei ramuri care mbin medicina cu psihologia, numit psihanaliz. Aceast stiint se ocup de studiul comportamentului uman si ncearc s stabileasc, pe ct ngduie Dumnezeu, factorii sau motivele care determin anumite hotrri ale oamenilor, n diferite situatii, mai ales n cazul bolilor si dereglrilor psihoafective. Trebuie s stim c Sigmund Freud a aplicat si a fondat aceast metod ndeosebi n cazul nevrozelor si al isteriei, cercetnd mii de cazuri, ceea ce, se ntelege, este un lucru special si nu poate fi aplicat la toti oamenii la fel de usor si cu garantia unui rezultat plauzibil. Acesta a si fost motivul pentru care Freud, dar mai ales urmasii lui, au dat nastere unor preri despre sufletul omului foarte duntoare si potrivnice nvtturii Bisericii Ortodoxe, pentru care nici nu recomandm s-l citeasc nimeni, pentru a nu-si pricinui rni mari si foarte-foarte greu de vindecat. Totusi, multe din ideile psihanalizei sunt bune si sunt folosite si astzi cu succes n tratarea multor dereglri psiho-afective. Pe scurt, psihanaliza sustine c fiecare om, pe lng latura sa constient mai are si alta mai putin cunoscut, tainic, adic subconstientul. Aici, n subconstient, este locul n care se depoziteaz toate gndurile si pornirile noastre rele, rusinoase: gndurile de ucidere si sinucidere, de desfrnare, de sete dup bogtii, de care n mod normal ne rusinm si nu ne place ca altcineva s ni le cunoasc. Procesul de ascundere a gndurilor neplcute se numeste refulare iar cel de descoperire, de scoatere la iveal a lor se numeste defulare. De fapt, aceasta si este cheia principal a vindecrilor prin metoda psihanalitic, adic descoperirea si defularea cauzelor anumitor nelinisti si suferinte, sondnd memoria pacientului pn la copilrie. Este evident mprumutul lui Freud din practica spovedaniei crestine. Totusi, ceea ce face ca dereglrile persoanelor tratate prin metoda psihanalizei s se rennoiasc dup o perioad de timp, este faptul c, spre deosebire de mrturisirea ortodox, acestia, desi au dobndit o liniste vremelnic prin actul mrturisirii, ei nu au cptat dezlegarea acelor pcate prin care se aduce linistea desvrsit si statornicia, care se d doar de nceptorul linistei si al statorniciei, Domnul nostru Iisus Hristos, prin mna preotului. n limbajul ortodox, subconstientul este locul tuturor patimilor, dar si al ndemnurilor care vin de la diavol, care lucreaz n ascunsul nostru. Aceste patimi si porniri ascunse, pe care nu le dm pe fat, totusi ne influenteaz foarte puternic latura noastr constient, determinnd si de multe ori chiar conducnd din umbr faptele si actiunile noastre. Partea rea a psihanalizei este tocmai faptul c ea l nftiseaz pe

om ca pe un rob condamnat al tuturor acestor patimi si porniri ascunse, care-i determin din umbr viata n chip fatal si oarecum mpotriva voii lui. Totusi, nu putem nega multe din concluziile psihanalizei despre subconstientul nostru, cci ele se adeveresc si de practica de dou mii de ani a Ortodoxiei, fiind nregistrate n tratatele de ascetic ale Sfintilor Printi. Desigur, stiinta psihanalizei despre modul n care subconstientul influenteaz si rbufneste n constient nici nu se poate compara cu amploarea si exactitatea asceticii ortodoxe, lucru care poate fi confirmat de orice psiholog, dac va cerceta faptul. Cu toate acestea, apelm, fr nici un compromis din punct de vedere al nvtturii ortodoxe, la acesti termeni de constient si subconstient ai psihanalizei, si ne folosim de metoda ei, pentru c ea este mai usor de nteles pentru omul contemporan. Dar si pentru c astfel ne atragem argumente si din afara Ortodoxiei, cele ale stiintei si ale practicii medicinii si psihologiei, pentru cei care nc nu au credint desvrsit si nu au cunoscut c plintatea adevrului este n Ortodoxie. Tipuri de femei si motivele pentru care se mpodobesc Asadar, putem clasifica, cu aproximatie, tipurile de femei si motivele pentru care se mpodobesc, n functie de vrst, frumusete, situatie material si origine social. Primul motiv si cel mai frecvent, pentru care o femeie se mpodobeste este dorinta de a iesi n evident, fie pentru a-si arta frumusetea fizic, fie pentru a-si arta originea social bun, adic bogtia. Exist chiar cazul patologic al acestui gen de femei, adic istericele. n cazul isteriei femeile se machiaz si se mbrac foarte strident si de cele mai multe ori neconventional, numai pentru a atrage atentia. Aceste femei sufer foarte mult dac nu li se acord atentie si pot deveni chiar agresive. De obicei ele nu rabd si te ntreab singure dac le st bine n cutare rochie sau ti dau s le mirosi gtul ca s le spui dac ti place parfumul cu care s-au dat. Nu trebuie s le judecm aspru pentru c, repet, este vorba de o form de boal. Totusi, veti spune c majoritatea femeilor sufer mai mult sau mai putin de aceast boal! Aici nu trebuie s amestecm si desfrnatele notorii, care de multe ori practic aceleasi metode. Asta nu nseamn c istericele nu sunt si desfrnate, ci pur si simplu c, spre deosebire de altele, ele sunt si bolnave. Desigur, machiajul are n primul rnd menirea de a ascunde imperfectiunile. Asa este vopsitul genelor, al buzelor, fondul de ten s.a. De exemplu, dac o femeie are buzele foarte subtiri si strmbe si pe deasupra fr culoare, ea si le ngroas cu ruj si cu creionul de contur. Sau dac o femeie are o culoare urt a fetei sau zbrcituri, ea se va da cu fond de ten. Asadar, sunt de nteles motivele pentru care se machiaz femeile trecute de tinerete si cele, ca s ne exprimm asa, mai urtele. Dar oare nu-si scot ele de cele mai multe ori, tocmai prin aceasta, n evident toate defectele pe care ar fi vrut s le ascund? Atunci de ce se machiaz femeile frumoase si tinere, care nici mcar nu au defecte, ci dimpotriv? n cazul acestora machiajul are tocmai rolul invers, nu de a masca un oarecare defect, ci de a pune n evident o calitate, de exemplu frumusetea buzelor sau a ochilor. Acestea folosesc de obicei o cosmetic foarte scump si au cercetat tratatele de mod. Dar si din rndul acestora cele mai multe, n loc s se nfrumuseteze, dup cum au vrut, stric si ce au avut frumos de la Dumnezeu. Tot asa este si cu bijuteriile. Nu va purta inele o femeie care are degetele butucnoase si scurte, pentru a nu atrage atentia asupra lor. Sau nu-si va despleti prul una care are prul srmos si gros, ci numai cea cu prul moale si mtsos. La fel cum nu poart fust scurt cea cu picioare scurte si strmbe, mai ales dac mai este si grsut. Cu toate c foarte multe din aceste srmane, pe care Dumnezeu prin pronia Sa a vrut s le fereasc mai usor de moartea desfrului, se mpopotoneaz exact pe dos de cum ar trebui. Asadar, trebuie s deosebim dou categorii mari de femei care se mpodobesc: prima, care face aceasta pentru a-si ascunde unele defecte, dintr-un complex de inferioritate, fie c este vorba de aspectul fizic, fie de originea si situatia social. Cealalt categorie sunt femeile frumoase, care se mpodobesc pentru a-si scoate n evident calittile fizice, adic pentru a prea si mai frumoase, dar de multe ori si pentru a-si etala buna situatie financiar. Exist si categoria celor care se machiaz pentru c asa au vzut si cred c este un lucru care tine de bunele maniere. Cu toate acestea, orice om cu minte bun ntelege c a cuta la spiritul vremii este un semn de slbiciune si lips de personalitate. n spatele grijii pentru haine frumoase si podoabe se ascunde, totusi, complexul de infioritate si teama de a nu plcea. Femeile ntelepte nu-si pun ndejdea nici n vopsele, pe care le spal ploaia si le stric sudoarea, nici n hainele care se nvechesc si se arunc, ci n propriile virtuti. De aceea, atunci cnd vom vedea n biseric o femeie machiat si mpodobit, trebuie s o tratm n functie de aceasta. Cci, ntr-un fel este cea care s-a machiat influentat de moda timpului, fr pricepere, folosind o cosmetic ieftin si nepotrivit, si altfel este cea care si-a fcut din machiaj o meserie. Acest fel de machiaj este bttor la ochi si chiar scandalos. Totusi, o astfel de femeie va renunta mai usor dect una machiat mai discret, dar cu o cosmetic scump si cu mult art. Cci aceasta din urm a cheltuit foarte multi bani si timp pn a ajuns la discretia machiajului care pare mai nevinovat dect al celor dinti, dar nu este. De aceea, vznd srcia, stngcia, ntr-un cuvnt complexul de inferioritate al celor dinti, chiar dac mascat de o nepotrivit ndrzneal, s nu le bruscm, c nu stiu ce fac. Cu att mai mult lucrul acesta este valabil n cazul celor din a doua categorie, care din cauza orgoliului, s-ar putea s nu mai vin niciodat. n ultim instant, bijuteriile au o menire strict erotic. Ele pun n evident zonele erogene ale corpului uman, adic zonele corpului care, prin atingere, duc cel mai repede la excitarea sexual, de parc n-ar fi tot trupul nostru numai bube din tlpile picioarelor pn n crestetul capului, dup cum s-a spus despre Iov (Iov 2, 7). Iov avea bube trupesti, lepr, iar noi avem bubele poftei de desfrnare, care supureaz n chip nevzut pe trupurile noastre, din tlpi si pn-n crestet. Despre aceste zone erogene s-au scris sute de mii de crti si reviste, pe care nu cred c este om s nu le fi vzut vreodat, fr s vrea, la tarabe sau pe garduri. Aceast asa numit art a dragostei, prin care omul este chemat s batjocoreasc asemnarea lui Dumnezeu si s ntreac n spurcciuni pe dobitoace, a ptruns n tara noastr mai ales dup cderea comunismului. Ea cunoaste o traditie de mii de ani n filosofiile si pseudo-religiile orientale, cum ar fi cele ale Indiei si Chinei, care nvat c n timpul plcerii sexuale (orgasm) omul se contopeste cu absolutul, de fapt cu diavolul. Exist numeroase secte care propovduiesc anume acest fel de unire cu dumnezeu, rspndite acum si n tara noastr. Cartea fundamental care cuprinde aceste nvtturi se numeste kama-sutra si a fost tradus si n limba romn, aducnd mult moarte n rndurile tinerilor, dar si al celor cstoriti, spre rusinea lor. Exist prerea printre femei c brbatilor le plac mai mult femeile machiate si mpodobite si multe sunt geloase pe ele. Din aceast cauz, vznd c brbatul lor trage cu ochiul dup astfel de femei, de ciud multe ncep s se machieze. Prerea aceasta este fals.

Faptul c brbatii trag cu ochiul dup femeile machiate si mpopotonate nu este deloc o dovad a frumusetii acestora, ci pur si simplu, prin tinuta lor, acestea si exprim predispozitia lor pentru curvie. De aceea si brbatii se uit mai mult dup ele, deoarece ei stiu c pentru a cuceri o femeie cuminte e nevoie de timp, rbdare si seriozitate, ceea ce nu li se cere n cazul unei paparude cu care poti s faci ce vrei fr nici o rspundere. Altfel cum s-ar explica faptul c atunci cnd vine vorba de cstorie, toti caut fete cuminti? Astfel, cele care se machiaz si se mpopotoneaz chiar cred c sunt frumoase, nestiind c brbatii care mai nainte le-au strns n brate si le-au spus vorbe de alint, pe urm, cnd rmn ntre ei, povestesc totul cu deamnuntul, le batjocoresc si rd de ele, numindule proaste. Glasul inimii Dar nu cred c avem nevoie de chiar att de multe dovezi pentru a ajunge la un rspuns att de simplu! Dovada cea mai bun este ca fiecare s se aplece cu grij mare peste sufletul su si s priveasc n adncuri cu sinceritate. Care este motivul pentru care o femeie se mpodobeste? Nou ne place s citim n aproapele pornirile inimii si att de usor judecm despre fiecare c a fcut cutare sau cutare lucru din cutare motiv. Suspectm att de lesne si cu atta fermitate lucrurile din inima aproapelui, chiar si dup ce ni se spune c nu-i adevrat. Cum dar vom crede c numai eu, c numai tu, suntem feriti de ochiul aproapelui si c numai despre noi nu se stie adevrul? Toate cele tainice ale noastre sunt date pe fat! Si asa stiind, s ne aplecm cu grij mare peste sufletul nostru si s ne ntrebm: care este motivul pentru care ne mpodobim? Ce ne-au adus toate acestea? Ce au adus prietenelor noastre inflamatiile si durerile pe care le-au suportat din cauza gurilor din urechi, timpul pierdut cu smulsul sprncenelor, cu frunzele de varz, castravetii si glbenusul de ou pe care si le ntind pe fat? Epilrile, pe care un brbat, dac ar fi, nu stiu dac le-ar suporta fr lacrimi; si toate celelalte lucruri, pe ct de absurde, pe att de jenante? Toate acestea, fr s urmreasc nici un scop, ci pur si simplu? Iat ziua n care timpul le va egala pe toate, atunci si cele blonde si cele brunete vor ncrunti deopotriv! Si nu vor mai fi plete pe spate, nici fuste scurte, nici tricouri transparente. Cci de toate cu care acum ne ludm atunci ne vom rusina. Atunci vom privi cu team si ngretosare la propriul trup sau. mai bine zis, la ceea ce va rmne din el. Si atunci va fi mirosul cel greu, de btrn, pe care nu-l vom nltura cu nici un spun, orict l-am spla. Lnticuri, cercei, coliere care acum ne nfrumuseteaz atunci ne vor sluti si vor arta btrnetea noastr si mai crud, n timp ce iubitii din tineretea noastr vor juca table n parc sau se vor ntoarce cu laptele de la alimentar, ntr-un oras strin, pentru nepotii de la alt femeie. Iar asta se va ntmpla negresit. De ce nu vrem s fim vesnici, ci ne ucidem singuri, fr nici un rost? Uite cu ct migal nsiruieste proorocul armele mortii noastre! Inele, sori, lunite, cercei, brtri, vluri, cununi, lntisoare, cingtori, miresme, talismane, inele, verigi de nas, vesminte de srbtoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, pnzeturi subtiri, turbane si tunici. Vrnd de la noi parc s-l oprim, s strigm: Ajunge! Nu mai vreau s le stiu! Parc ar astepta s-i zicem: Nu-i adevrat! Nu despre mine se zic acestea! Dar glasul nostru ntrzie s se aud. Nu mai avem nici inocenta s zicem: Nu-i adevrat! si nici puterea pentru: Ajunge, nu mai vreau s le cunosc! Cci setea noastr de plceri nu ne d voie. Inima noastr nu ne mai ascult. Nu mai suntem stpni, ci robi. Sf. Ioan Gur de Aur - Despre femeile care poart podoabe de aur si se mpodobesc Domnul nostru Iisus Hristos, dup nvierea Sa, li S-a artat mai nti femeilor. Una dintre ele era si Maria Magdalena, desfrnata despre care se scrie n Evanghelii. Despre acest mare pogormnt al lui Dumnezeu ctre femei, Sf. Ioan Gur de Aur exclam: Uit-te cum si Domnul, prin femei, binevesteste ucenicilor! Domnul - lucru pe care l-am spus adeseori - ridic la cinste neamul cel mai dispretuit, neamul femeiesc, i d bune ndejdi si-i vindec durerea. Care dintre voi n-ar vrea s fie ca acelea si s cuprind picioarele lui Iisus? Puteti si acum, toti cti vreti! Puteti s-I cuprindeti nu numai picioarele, ci si minile si capul acela sfnt, mprtsindu-v, cu cuget curat cu nfricostoarele taine. Nu numai aici pe pmnt; ci l veti vedea si n ziua aceea a judectii, cu slava aceea nespus, cnd va veni cu popor de ngeri, dac veti vrea s fiti iubitori de oameni, dac veti vrea s fiti milostivi si veti auzi nu numai aceste cuvinte: Bucurati-v!, ci si cuvintele acelea: Veniti, binecuvntatii Printelui Meu, de mosteniti mprtia cea gtit vou de la ntemeierea lumii (Matei 25, 34). Fiti, dar, milostivi, ca s auziti aceste cuvinte! Iar voi, femeilor, care purtati bijuterii de aur si ati vzut drumul acestor femei, lepdati, chiar trziu, boala poftei dup aur! Deci, dac doriti s fiti cu acele femei, schimbati podoaba cu care sunteti mpodobite cu podoaba milosteniei. Spunemi, ce folos ai de pe urma acestor podoabe pretioase, de pe urma hainelor tesute cu aur? - Mi se bucur si mi se veseleste sufletul de ele! - Eu te-am ntrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de pagub. Nimic nu este mai pgubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de ele si a-ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplit ajunge si mai amar cnd ti face plcut robia. De care fapt se va ngriji vreodat cum trebuie, cnd va nesocoti grijile lumesti cum se cuvine, o femeie care socoteste c merit s se bucure cnd e legat cu aur? Cel care se bucur c st n nchisoare nu va voi niciodat s scape de nchisoare. Tot asa si femeia aceasta; ca un prizonier de rzboi, robit de aceast poft rea, nu va suferi s aud cu dorul si rvna cuvenit vorbindu-i-se de cele duhovnicesti si nici nu va face vreo fapt bun. Care, dar, ti este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni? - mi fac plcere bijuteriile! - Iarsi mi-ai vorbit de pagub si de pierzare! - Dar m cinstesc mult cei ce m vd. - Si ce-i cu asta? O alt pricin de stricciune, care te face cnd nfumurat, cnd obraznic. Haide, dar, ngduie-mi s-ti art eu pagubele, odat ce tu nu mi-ai spus folosul. Care sunt, dar, pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare dect plcerea. Din pricina asta multi din cei ce te vd - negresit dintre cei legati de pmnt - se bucur mai mult dect tine, care porti aurul si bijuteriile. Tu te mpodobesti cu podoabe care-ti aduc griji; aceia si desfteaz privirile fr s aib vreo grij. O alt grij apoi. Esti umilit si invidiat de toti. Vecinele si prietenele, piscate de invidie, se narmeaz mpotriva brbatilor lor si dezlntuie mpotriva ta rzboaie cumplite. Pe lng aceste pagube, altele: ti cheltuiesti tot timpul liber si toat grija cu gtelile; nu te lipesti cu toat inima de faptele cele duhovnicesti; esti plin de nfumurare, de

obrznicie si slav desart; esti legat strns de pmnt si se taie aripile si n loc de vultur, ajungi cine si porc. ncetnd de a te mai uita si a zbura la cer, cauti n jos ca porcii; si, cotrobind prin gurile pmntului dup aur, sufletul tu si pierde brbtia si libertatea. Spui c-si ntorc oamenii privirile spre tine cnd te arti n oras? Dar tocmai pentru asta n-ar trebui s porti aur, ca s nu ajungi spectacol de teatru, ca s nu intri n gura tuturor brfitorilor. Nici unul din cei ce-si ntorc privirile spre tine nu te admir, ci-si bat joc de tine c-ti plac podoabele, c esti o nfumurat, c esti o femeie vanitoas. Dac te duci la biseric, nu pleci de acolo fr vreun folos sufletesc, ci cu mii si mii de cuvinte de batjocur, de ocri si de blesteme, nu numai de la cei care te vd, ci si de la profet. Isaia, cel cu mare glas, ndat ce te vede strig: Acestea zice Domnul ctre fetele cele ngmfate ale Sionului: Pentru c au umblat cu grumajii ridicati, pentru c au fcut cu ochiul, pentru c-si trsc hainele cu psitul picioarelor, pentru c joac din picioare, Domnul va dezveli podoaba lor si n locul mirosului celui plcut va fi praf si n loc de bru se vor ncinge cu funie (Isaia 3,15. 23). De acestea vei avea parte si tu, n loc de podoab. C aceste cuvinte n-au fost spuse numai pentru fetele Sionului, ci oricrei femei care face ca ele. mpreun cu profetul Isaia st acuzator si Pavel, spunnd lui Timotei s porunceasc femeilor s nu se mpodobeasc cu mpletituri de pr sau cu aur sau cu mrgritare sau cu haine scumpe (1Timotei 2,9). Deci, n orice mprejurare, ti este vtmtoare purtarea de bijuterii; dar mai cu seam cnd te duci la biseric, cnd treci printre sraci. Dac ai cuta s te nvinuiesti amarnic pe tine nsti, n-ai putea-o face mai bine dect mbrcndu-te cu astfel de haine si podoabe, semn de cruzime si neomenie. Gndeste-te cte stomacuri flmnde lasi cu podoabele acestea, cte trupuri dezbrcate, cu luxul acesta drcesc! Cu mult mai bine ar fi s hrnesti sufletele celor flmnzi dect s-si guresti lobul urechilor si s atrni de urechi, degeaba si fr de rost, hrana a mii si mii de sraci. Este oare o slav s fii bogat? Este oare o laud s porti pe tine bijuterii de aur? Chiar dac podoabele acestea ar fi cstigate prin munc cinstit, totusi vina ta este nespus de mare; gndeste-te ns ct de covrsitoare este atunci cnd sunt cstigate cu necinste si nedreptate! Spui c-ti sunt dragi laudele si slava? Dezbrac aceast podoab plin de batjocur si toti te vor admira si te vei bucura si de slav si de plcere curat; asa ns esti batjocorit si-ti pregtesti cu ele multe prilejuri de suprri. Dac ierti vreuna din ele gndeste-te cte necazuri ti pricinuiesti! Cte slujnice nu-s btute, cti oameni nu sunt necjiti, cti nu sunt arestati, cti nu sunt ntemnitati! Din pricina podoabelor acestora, judecti, anchete, mii si mii de blesteme si nvinuiri; femeia este blestemat si nvinuit de brbat, brbatul de prieteni, iar sufletul de el nsusi. - Dar bijuteriile nu se pierd! - Tocmai acest lucru nu este usor! Dar chiar dac le-ai feri totdeauna e pierdere si asa pstrate dau mult btaie de cap, mult grij si scrb si nici un cstig. Ce venit aduc ele n cas? Ce folos celei ce le poart? Nici un folos, ci mult urtenie si nvinuiri din toate prtile. Cum vei putea sruta si cuprinde picioarele lui Hristos cnd esti mpopotonat asa? Hristos si ntoarce fata de la aceast podoab. De aceea a primit s Se nasc n casa teslarului; dar, mai bine spus, nici n casa aceea, ci ntr-o colib si ntr-o iesle. Cum vei putea s-L vezi pe El cnd nu ai frumusetea cea poftit de El, cnd nu porti podoaba plcut Lui, ci una urt de El? Cnd te apropii de El nu trebuie s fii mpodobit cu astfel de haine, ci mbrcat cu virtute. Gndeste-te ce este n definitiv aurul? Nimic altceva dect pmnt si cenus. Bag-l n ap si s-a fcut glod! Gndeste-te si rusineaz-te cnd faci din glod stpn, cnd lasi toate si stai lng aur, cnd l porti si-l plimbi pretutindeni, chiar cnd te duci la biseric, atunci cnd mai cu seam ar trebui s fugi de el. Nu s-a zidit biserica ca s-ti arti n ea bogtia aceasta, ci bogtia cea duhovniceasc. Tu ns, ca si cum te-ai duce la parad, nu la biseric, asa te mpodobesti din cap pn n picioare; imiti pe cele de pe scen si porti pe tine gunoiul acesta vrednic de batjocur. Din pricina asta sufletele multora se vatm, iar dup terminarea slujbei de la biseric, n case si la mese, ai s auzi pe cei mai multi vorbind tocmai de gtelile acestea. n loc s spun: Profetul si apostolul au spus cutare si cutare, vorbesc de luxul hainelor, de mrimea pietrelor scumpe si de toat mpopotoneala celor ce se mbrac asa. Aceste discutii v fac si pe voi si pe casnicii vostri lenesi spre milostenie. Nici unul din voi n-ar dori s rup repede ceva din aurriile acestea si s hrneasc un flmnd. Cum ai putea hrni pe un altul cu pretul uneia din aceste bijuterii, cnd tu nsti vrei mai degrab s duci o viat amar dect s-ti vezi mputinate podoabele? Multe femei se uit la bijuteriile lor ca la niste fiinte si tin la ele mai mult dect la copiii lor. - Doamne fereste! mi se rspunde. - Artati-mi asta! Artati-mi-o prin fapte, pentru c eu vd c acum lucrurile stau cu totul astfel. Care femeie, stpnit tare de dragostea de giuvaericale, si-a prefcut n bani giuvaericalele ca s smulg din ghearele mortii sufletul unui copil? Dar pentru ce vorbesc de sufletul unui copil? Care femeie si-a rscumprat cu ele sufletul ei pierdut? Dimpotriv, vd c multi si vnd n fiecare zi sufletul de dragul bijuteriilor. Dac li se mbolnveste trupul fac tot ce pot, dar dac vd c li se stric sufletul, nu fac nimic, ci privesc cu nepsare si sufletul lor si sufletul copiilor lor ca s le rmn giuvaericalele, care pier cu timpul si ele. Pui pe tine aurrii n valoare de mii de talanti, iar mdularul lui Hristos nu are nici hrana cea de toat zilele. Stpnul de obste al universului a dat deopotriv tuturor si cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceasc. Tu ns nu-i dai Lui nici pe cele pieritoare, ca s fii legat necontenit cu lanturile acestea cumplite. Din pricina aceasta miile si miile de pcate, din pricina aceasta brbatii ajung niste desfrnati, pentru c voi, femeile, nu-i faceti s triasc crestineste, nu-i faceti s filosofeze, ci-i nvtati s le plac podoabele cu care se mpodobesc femeile stricate; din pricina aceasta si cad repede n bratele desfrului. Dar dac i-ati nvta s dispretuiasc astfel de podoabe si s le fac bucurie castitatea, evlavia si smerenia, n-ar fi prinsi cu atta usurint n ghearele desfrului. Poate s se mpodobeasc asa desfrnatele! Ba, chiar mai mult dect atta, dar nu pentru brbatii vostri! Obisnuiti dar pe brbatii vostri s le plac podoaba aceasta duhovniceasc, pe care n-o pot vedea la desfrnate. M ntrebi cum l poti face pe brbatul tu s capete acest obicei? ndeprteaz de la tine gtelile si giuvaericalele si pune-ti podoaba cea duhovniceasc. Asa ti vei feri brbatul de orice pericol, iar tu vei fi pretuit. Dumnezeu te va milui, toti oamenii te vor admira si vei avea parte si de bunttile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Cruia slava si puterea n vecii vecilor, Amin.

Patologicul si demonicul la romantici de ieromonah Savatie

Romantismul - mod de existent psihic si curent literar A fi romantic - a fi vistor, a fi ndrgostit. Acesta ar fi ntelesul brut al notiunii de romantic. Cu acest sens a ptruns ea n vocabularul oamenilor de rnd. Acest sens al notiunii de romantic s-a pstrat si la pturile asa numite mai nalte, n romanele, piesele de teatru si filmele kitch. Mai precis, sensul acesta s-a pstrat si a fost cultivat, anume n aceast form gregar, n filme si romane, pn n zilele noastre. Pare stupid, dar ntelesul banal al romanticului, cel rspndit ntre oamenii obisnuiti, n acceptiunea comun, sa fcut posibil tocmai prin intermediul asa numitor pturi mai nalte, artisti si scriitori. Cci oamenii simpli, nenvtati, nici nu aveau de unde s-si nsuseasc acest termen, dect de la acestia. Deci, ntelesul banal si direct al notiunii de romantic este acela de vistor, ndrgostit. De aici pn la filosofia sofisticat a romantismului nu este chiar att de mult. n fond, a fi romantic nici nu nseamn altceva dect a fi vistor si ndrgostit. Rmne numai s clarificm ce anume viseaz romanticii si de ce (de cine) sunt ndrgostiti. Circul chiar o vorb, care place multora, c, n adncurile sale, fiecare suflet este romantic. Vorba asta are scopul s sustin si s ncurajeze pornirile noastre abisale, dar mai ales s scuze cderile care urmeaz lor. Desigur, se zice ca o consolare. De partea opus exist spusa lui Tertulian, anume c prin natura sa, sufletul omului este crestin. ns despre aceasta mai trziu. Nu este nou s zicem c romantismul este mai nainte o stare de suflet si pe urm toate celelalte. Romantismul, n istoria literaturii, se nftiseaz sub dou aspecte. El apare cercettorului ca mod de existent psihic si ca un curent literar. Dintre aceste dou aspecte, primul este cel mai important, fiindc el e neaprat necesar pentru ca romantismul s poat lua fiint. Curentul literar romantic apare numai pe temeiul modulului romantic de existent psihic (Al. Philippide, Cuvnt nainte la Antologia poeziei romantice germane, EPLU Bucuresti 1969). Existenta psihic nu se exclude nici n cazul celorlalte curente literare si de art. Se stie c toate operele au fost sustinute si motivate si de viata propriu-zis a autorilor. Astfel c nu se poate comenta un text sau un tablou, s zicem, fr recurgerea la amnuntele din viata autorului. Mai mult dect att, mai ales n cazul autorilor moderni: simbolisti, expresionisti, nemaivorbind de suprarealisti si postmoderni, se creeaz impresia c ceea ce nu au putut reda prin mijloacele proprii artei autorii au exprimat si au completat prin propria lor viat. Aceast prere este deja prea cunoscut si acceptat. Asa sunt excesele si exhibarea lui Baudelaire, care-si vopsea prul verde de dragul acelei aristocratice plceri de a displcea, cum o numea el; moartea stupid, dar misterioas , a expresionistului Georg Trakl (rpus de droguri la vrsta de 27 de ani); exhibitionismul si bufoneria lui Salvador Dali; sinuciderile suprarealistilor francezi care se aruncau n Sena si multe alte fapte cu totul regretabile. n acest fel viata autorului devine cheia de lectur, un fel de dictionar, un tlcuitor, ca si un ghid bine informat, care ne duce prin labirinturile ametitoare ale operei, oferindu-ne despre ea informatiile necesare. Dac ne nchipuim poezia ca pe un labirint, atunci autorul care st n spatele ei, tlcuitorul si ghidul care ne d cheia ntelegerii este romantismul. Desigur, nu romantismul ca si curent literar, ci anume acea latur a sufletului uman, acel fiecare suflet este romantic. Aceast idee a fost enuntat chiar de romantici: Poezia romantic este o progresiv poezie universal. Ea nu poate fi epuizat de nici o teorie. Numai ea este infinit, asa cum numai ea este liber. Specia romantic de poezie e singura care este mai mult dect o specie si e oarecum arta poetic nssi: fiindc ntr-un anume sens orice poezie este sau trebuie s fie romantic (Friedrich Schlegel). Este de prisos s disecm fiecare curent n parte, ncepnd de la simbolism, care se declara pe fat mpotriva romantismului, si pn la postmodernisti, care se credeau cu totul biruitori ai sentimentalismului romantic, pentru a depista si a demonstra cele zise de Al. Philippide, care zice c: Traditia poeziei romantice germane cluzeste si determin n adncuri o parte nsemnat, dac nu cumva chiar partea cea mai nsemnat din poezia modern (idem). Columb n cutarea Indiilor Ce este ns acel fiecare suflet este romantic? Ce ntelegem noi prin romantism? Cum se face c fiecruia dintre noi cuvntul romantism i evoc pdurea misterioas si tcut a basmului si a legendei n care romanticii au reintrodus omul? C n cortegiul lor apar vraja, enigma, nostalgia, toate formele nvluite ale inconstientului? Romanticii au fost descoperitorii inconstientului. Vistori, porniti n cutarea Indiilor, ei si-au trimis sufletul spre tara miraculoas despre care povesteau basmele strvechi. Parfumuri, flori smulse, plutind pe ape, vesteau ades corbierilor singuratici apropierea coastei nflorite. Asemenea lui Columb, nici romanticii nu stiau ce aveau s gseasc (Ricarda Huch, Romantismul german, Ed. Univers, Bucuresti 1974). Poate c romanticii nu stiau ce aveau s gseasc. ns, asa cum nici Columb nu stia ce avea s gseasc, totusi, ceea ce l-a purtat pe el a fost setea de aur si de slav, pe care le-a si gsit. Aurul romanticilor care i-a cluzit si i-a ademenit spre acele trmuri ale sufletului omenesc, n ale cror ape plutesc florile smulse ale cderii noastre, parfumurile cele nseltoare ale mortii vesnice, le-a fost asigurat. Ei nsisi locuitori permanenti ai acestor trmuri, au intuit prea bine aurul slavei grabnice, toat usoara lor mbogtire. Ei au gsit n Indiile sufletelor noastre slava si aurul cel cutat. Iluzii familiare Nici unul din procedeele si tablourile descrise de romantici nu contravine firii noastre czute. Dimpotriv, romantismul se muleaz perfect pe toate pornirile si miscrile tainice ale inimii noastre. El stie s mbine avntul care ne poart prin tot universul pe aripile iuti ale visrii, dar stie s o si tempereze cu nostalgii dulcege dup cele ce nu or s mai fie. Romantismul ne ancoreaz n trecut, acolo unde situeaz acea epoc de aur a omenirii, acel liman al perfectiunii si al armoniei n acceptiunea grecilor pgni. Omul pur si armonios al epocii de aur nu a existat niciodat; o iluzie optic a fanteziei omenesti l-a asezat att pe el, ct si pe dumnezeul (Hiperion, n. n.) conceput personal si inconstient, ambii de situat, de fapt, la finele istoriei, la nceputurile acesteia (Ricarda Huch). Romanticii si plaseaz idealul lor n zone inaccesibile si ireale: universurile imaginare si viitorul, cu totul supus schimbrii si necunoasterii, sau irecuperabile: cum este trecutul si moartea: Si totusi trn frumoas si moart,/ De racla ta razim eu harfa mea spart/ Si moartea ta n-o plng, ci mai fericesc/ O raz fugit din chaos lumesc [...]. // La ce?... Oare totul nu e nebunie?/ Au moartea ta, nger, de ce fu s fie?/ Au e sens n lume? Tu chip zmbitor,/ Trit-ai anume ca astfel s mori?/ De e sens ntr-asta, e-ntors si ateu,/ Pe palida-ti frunte nu-i scris Dumnezeu. (Mihai Eminescu, Mortua est!) Vecintatea haosului existential naste haosul gndirii Stngcia meditatiilor romanticilor despre moarte si rostul vietii se datoreaz si acestei dezlntuiri a imaginatiei care inund si nbus ratiunea. Romanticii fug de luciditate: Se simte aici teama, usoar, de constiint a vistorului care presimte forta sacr, eliberatoare a luminii si care totusi fuge de ea (Ricarda Hugh, Idem). Toate actiunile noastre pure sunt somnambulice, scria Ritter ntr-o scrisoare

ctre Baader n 1807. Cti ns vor rspunde, asemeni lui Baader: Tot astfel exist si o poezie mai bun, care alturndu-se gndirii clare, o urmeaz si i se supune? Desi romanticii pretind a fi navigatori ai timpului si ai spatiului, desi libertatea lor se vrea desvrsit, totusi ei rmn ancorati n lucruri banale si mrunte, iar efemerul timpului are asupra lor o impresie prea puternic. Aceasta se observ mai ales n meditatiile lor despre moarte. Gndul c vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi (Mihai Eminescu, mprat si proletar), nu-i prseste pe romantici niciodat, chiar si atunci cnd descriu moartea ca pe un vis n care totul este mai bun dect n viata aceasta, idealiznd. Dar poate acolo s fie castele/ Cu arcuri de aur zidite din stele/ Cu ruri de foc si cu poduri de-argint,/ Cu trmuri de smirn, cu flori care cnt... (Eminescu, Mortua est!) Absurdul imaginii create de autor e usor identificabil. S ne nchipuim numai ce este a fi ntre niste ruri de foc si cum trebuie s arate acele flori care, fiind pe trmul acelor ruri de foc, totusi cnt. S observm ns c autorul n-a vrut s reprezinte aici o imagine infernal, ci tocmai invers: S treci tu prin ele, o sfnt regin,/ Cu pr lung de raze, cu ochi de lumin... Aceast nehotrre si confuzie a romanticilor o surprinde foarte expresiv Ricarda Huch, cnd ncearc s defineasc cuvntul a romantiza: Cuvntul a romantiza care apare des n special la Novalis nseamn cnd a deveni constient, a se face constient, cnd a deveni inconstient, a se face inconstient. Astfel de paradoxuri se ntlnesc frecvent n cochetriile filosofice si teoretizante ale romanticilor. nvttura romantic despre moarte, desi plin de contradictii, apstoare, tocmai din pricina neclarittii ei rmne totusi cea mai apropiat si mai usor de acceptat de ctre firea noastr czut. Moartea romantic este un ce flexibil. Nu este altceva dect o transpunere a bunurilor si plcerilor pmntesti ntr-o sfer n care ele doar capt amploare. ntr-un fel, moartea romantic este trecerea ntr-acolo unde dispare si nu mai exist pericolul mortii. Ca si cum moartea ar fi eliberarea de moarte: Moartea-i noaptea rcoroas,/ Viata-nzpusita ziu./ Obositu-m-a fost ziua,/ Somn mi e, seara se las./ Viers de dragoste curat/ Peste patu-mi nalt-n ramuri/ O privighetoare-al crei/ Glas si visul mi-l mbat. (Heinrich Heine, Moartea-i noaptea rcoroas). Eliberarea de moartea prin moarte Romanticii sunt att de legati de cele pmntesti nct ar vrea s le duc cu ei n moarte. Acea liniste vesnic, fie si gresit, pe care o descriu si si-o doresc ei nu si-o pot imagina dect prin intermediul celor pmntesti si trectoare. Vesnicia romantic contine toate defectele timpului, ea este plin de elemente corozive, trectoare. De aceea ea nici nu este vesnicie. Mai am un singur dor:/ n linistea serii/ S m lsati s mor/ La marginea mrii;/ S-mi fie somnul lin/ Si codrul aproape,/ Pe-ntinsele ape/ S am un cer senin./ Nu-mi trebuie flamuri,/ Nu voi sicriu bogat,/ Ci-mi mpletiti un pat/ Din tinere ramuri./ Si nime-n urma mea/ Nu-mi plng la crestet,/ Doar toamna glas s dea/ Frunzisului vested./ Pe cnd cu zgomot cad/ Izvoarele-ntr-una,/ Alunece luna./ Prin vrfuri lungi de brad./ Ptrunz talanga/ Al serii rece vnt,/ Deasupr-mi teiul sfnt/ S-si scuture creanga... Descoperim aici mai toate elementele poeziei/vietii lui Eminescu. Lipsesc, desigur, elementele idilice, erotismul, care nici nu-si aveau locul aici. Dar tinnd cont de acea separare care s-a produs n opera poetului, desprtind prin poezia Floare albastr lirica sa de dragoste n dou perioade: prima, idilic, incantatorie, jucus (deseori vulgar) si a doua, cea a regretelor, a drmrii mitului, atunci putem zice c chiar toate tristele plceri ale autorului au fost invocate si enumerate n acest tablou al mortii sale. Noi nu excludem de aici toat melancolia, dulceaga morbiditate si nsingurarea n care se complceau romanticii. De aceea nu gresim cnd le denumim pe acestea plceri. Mai departe autorul ilustreaz cele zise de noi mai sus, adic ideea eliberrii de moarte prin moarte:Cum n-oi mai fi pribeag/ De-atunci nainte,/ M-or troieni cu drag/ Aduceri aminte./ Luceferi, ce rsar/ Din umbr de cetini,/ Fiindu-mi prieteni,/ O s-mi zmbeasc iar./ Va geme de patemi/ Al mrii aspru cnt.../ Ci eu voi fi pmnt/ n singurtate-mi. (Mihai Eminescu, Mai am un singur dor). Acestei viziuni despre moarte i se altur cealalt, mai des ntlnit n opera romanticilor. Este vorba de viziunea indic sau oriental, aceea de rentoarcere n eternul haos, n haosul primordial de la care ar fi aprut lumea. Adesea ea este una fals fericit si autoconsolatorie. Alteori ea se amestec sau mprumut de la mitologia greac: Atunci binevenit fii, pace-a lumii umbrelor!/ Voios voi fi, chiar dac acordurile mele/ Nu vor veni cu mine-n adnc mcar o dat/ Voi fi trit ca zeii si nu voi vrea mai mult. (Friedrich Holderlin, Ctre Parce). Mai des, moartea romantic este apstoarea si disperat. Desprtirea de lume este dureroas. Atunci, n neputinta lor, romanticii, de obicei, neag toate idealurile vietii si resping orice consolare. Atunci ei seamn cu un copil care face palate de nisip. Acesta, dac cineva din ntmplare calc si-i stric palatul, nu se apuc s-l repare, ci, plngnd cu furie, drm totul cu propriile mini.Dac voi muri obidit fr ca sufletul meu/ S se rzbune pe cei obraznici cu dnsul,/ Atunci cnd, nvins de vrjmasii geniului,/ Voi fi jos n mormntul nemernic,/ Atunci s m uiti, atunci nici chiar tu, inim bun/ S nu mai scapi de la pieire numele meu/ Si s te rusinezi, tu care-ai fost/ Bun cu mine, - dar numai atunci!// Nu simt eu oare? Vai tie, vai tie,/ Spirit pzitor! departe de tine curnd vor cnta/ Amarnic toate spiritele mortii/ Pe coardele inimii mele.// O! atunci ncrunteste, bucl a tineretii mele ndrznete,/ Mai bine chiar astzi, dect mine.// . . . . . . aici la aceast pustie/ Rspntie, unde durerea/ Ucigtoare m doboar. (Friedrich Holderlin, Desprtire). Sentimentul desertciunii budiste Sentimentul desertciunii si al negrii budiste este tipic pentru Eminescu: Cnd stii c visu-acesta cu moarte se sfrseste,/ C-n urmti rmn toate astfel cum sunt, de dregi/ Orict ai drege-n lume - atunci te oboseste/ Eterna alergare... si-un gnd te-ademeneste;/ C vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi. (Mihai Eminescu, mprat si proletar). Rentoarcerea n haos este privit ca un mers firesc al lucrurilor. Asa cum zice unul dintre argumentele taoiste, viata oamenilor se nvrte ntr-un cerc. n cartea despre Tao ntlnim exemplul soarelui care apune spre a rsri din nou, florile care toamna se ofilesc si dispar iar primvara renasc n toat frumusetea lor anterioar s.a. Comparatia ar fi covrsitoare dac elementele comparate ar face parte din aceeasi categorie. Aristotel n cugetrile sale cel putin remarcase c n aceast lume exist lucruri nsufletite si nensufletite. El a vzut c plantele si copacii, desi au viat n comparatie cu pietrele, totusi acestea nu au suflet, n comparatie cu oamenii si dobitoacele. Sfntul Grigore cel Mare clasific cele nsufletite n felul urmtor: De fapt, Dumnezeu atotputernic a creat trei duhuri: unul fr trup, altul n trup dar fr a muri odat cu acesta si al treilea, care moare odat cu trupul. Cel care nu e n trup e duhul ngerilor, cel ce e n trup, dar nu moare odat cu trupul, e duhul oamenilor, iar duhul care e n trup si moare odat cu acesta e al animalelor domestice si al tuturor fiarelor (Grigore cel Mare, Dialoguri despre moarte, Ed. Amarcord Timisoara). La orientali si trupul si sufletul odat cu moartea se risipeste n tot universul (sau se dizolv n

brahman) revenind la acea stare de nefiint din care a fost chemat. Aceasta si este starea fericit a mortii pe care au promovat-o si romanticii. Aceast prere o ntlnim si n dialogul despre moarte al lui Platon. Platon exclude suferinta mortii prezentnd-o ca fiind absurd, deoarece nu mai poate exista suferint pentru cel ce nu mai exist, iar suferinta premergtoare mortii, spaima si nelinistea dispar si ele prin trecerea n moartea. Moartea, desigur, presupunnd n cazul de fat nefiinta. Cel putin cu mintea, noi putem ntelege o astfel de ntoarcere, logic ea este usor de urmrit. Dar acceptnd att de usor posibilitatea ntoarcerii din fiint n nefiint, prin experienta mortii semenilor nostri care, prsind fiinta, dispar (s zicem n nefiint?), totusi noi nu putem accepta la fel de usor ivirea din nefiint n fiint. S observm c orientalii, cu toat nvttura lor despre fiint si nefiint, niciodat nu amintesc modul, sau cauza concret prin care au fost adusi din nefiint la fiint (cazul Taoismului), iar dac o fac, cum este brahmanismul sau hinduismul, prin nssi nvttura lor se reduc la absurd. Este usor de acceptat prefacerea a ceva n nimic, dup exemplul lemnului care arde si dispare, ns nu este cu putint s acceptm, la fel de usor, facerea a ceva din nimic. Noi nu avem nici un exemplu n acest sens. ndeobste, hinduismul nu accept creatia din nimic (Istoria religiilor , Pr. Conf. Dr. Alexandru Stan, Prof. Dr. Remus Rus). Asa numitul haos primordial al orientalilor (el se confund si cu armonia initial, ca loc al rentoarcerii, diferenta dintre ele fiind cu anevoie de trasat), s observm c nu este o treapt incipient. n hinduismul clasic, anume n Vaiseshika, una dintre cele sase scoli, Lumea material este format din atomi, patru la numr - pmnt, aer ap si foc - , a cror combinatie diferit st la baza multiplicittii existentiale. ns lumea nu este numai materie. n realitate exist nou substante. Pe lng cele patru feluri de atomi materiali mai avem: spatiul, eterul, timpul, intelectul si sufletul. Toate acestea au existat nainte de crearea lumii de ctre Dumnezeu, care nu este o aducere la existent din nimic, ci o combinatie miastr a celor nou substante (Idem). Treapta incipient trebuie s fie nimicul. Iar haosul nu poate fi denumit nimic. Cci ce este haosul? Desigur el este dezordine, dizarmonie. ns ce este dezordinea si dizarmonia? Desigur, necorespunderea unor elemente ntr-un ansamblu dat, lipsa ordinii si a rostului lor. Vedem deci c haosul presupune n mod necesar prezenta unor elemente, care doar ele, prin inconsecventa si necorespunderea lor s fac posibil nsusi haosul. Iar existenta deja a elementelor, fie chiar si a celor mai simple, este o treapt superioar nimicului, n care orice posibilitate de existent a ceva se exclude. Deci, noi vom refuza ideea de haos primordial ca loc al nefiintei, socotind-o a fi o afirmatie absurd. Si vom plasa nefiinta n nimic. Plasnd nefiinta n nimic noi rmnem neputinciosi. Nou ni se ia orice ntelegere a celor ntmplate, de la noi se ndeprteaz orice sens al vietii. Mintea noastr, deprins s cunoasc prin analogie, se chirceste n fata nimicului. Citm treptele cunoasterii lui Gautama, fondatorul altei scoli din cele sase ale hinduismului clasic, anume Nyaya, care zice n lucrarea sa intitulat Nyaya Sutra: La baza oricrei cunoasteri exist patru elemente: perceperea, deductia, analogia si mrturia credibil. (Exist prerea c Aristotel s-ar fi inspirat n logica sa din aceast surs.) ns felul n care nimicul se poate preface n ceva nu are similar. Nu a vzut si nici nu va vedea vreodat mintea noastr felul n care nimicul este adus la existent. Pgni, dar nu atei n boala cea grea a sufletelor lor, romanticii au refuzat s cread. mpreun cu Eminescu, romanticii toti parc ar zice:Eu nu cred nici n Iehova/ Nici n Buddha-Sakya-Muni,/ Nici n viat, nici n moarte,/ Nici n stingere ca unii. (Eu nu cred nici n Iehova). Aceast strof, att de citat de majoritatea intelectualilor de limb romn, vedem c, n afar c sun din coad, nu zice nimic. Mai departe autorul scrie: Si fiindc n nimica/ Eu nu cred - o, dati-mi pace!/ Fac astfel cum mie-mi pare/ Si faceti precum v place. Aici poetul parc ar fi fata cea lenes din povestea Fata babei si fata mosneagului. Totusi, poetul nsusi are despre sine alt prere. Cu mult mndrie rosteste el credinta vietii sale: Eu rmn ce-am fost: romantic. Totusi Eminescu nu clarific ce rmne el. Dac el rmne ce a fost, iar el a scris Oda n metru antic, care, n treact fie spus, este considerat o capodoper, a scris sonete, ca si clasicul Shakespeare, iar acum sustine c: Nu m-ncntati nici cu clasici,/ Nici cu stil curat si antic..., atunci ce trebuie s ntelegem? Eminescu neag si n acelasi timp rmne ceea ce-a fost. Asa ceva poate fi cu putint numai la romantici. Paradoxul, care n mod normal este semn al putinei cunoasteri si al slabei gndiri, la romantici devine procedeu poetic. Paradoxul si antiteza joac un rol important, poate cel mai important, ele sunt piatra din capul unghiului n arhitectura literaturii romantice. Romanticii le cultiv ca pe niste produse ale unei gndiri superioare si fine. n fond, ele denot nesigurant si neclaritate. Nu intr n scopul nostru s demonstrm pe texte toat puterea acestei afirmatii. Smerita noastr intentie este doar de a reusi s aducem la prerea c boala sufleteasc a romanticilor este evident. n cazul multora ea a rbufnit, rpindu-i cu desvrsire lumii acesteia nc din timpul aflrii lor n trup. Trist priveliste. Si poate nu att a o depista pur si simplu, ct pentru a dezvlui ct de rusinoas si jalnic este aceast boal, deloc demn de admiratie si superioar, asa cum o prezint cei mai multi nc si astzi. Prea des patologicul nsoteste sau chiar se identific cu geniul Patologicul capt la romantici un loc aparte n ierarhia spiritual. Prea des patologicul nsoteste sau chiar se identific cu geniul. Multe dintre strile lor, romanticii si le provocau singuri. Deseori ele erau artificiale: Tieck nu a scpat niciodat de slbiciunea de asi obliga constientul s ia aparenta inconstientului. Multe dintre poeziile sale sunt un fel de biguieli, de blbieli, nu infantile ci stupide (Ricarda Huch, Romantismul german). Aceasta se vede si la alti poeti romantici. Cel mai bine a definit aceast atitudine a poetilor fat de propria lor sntate simbolistul Rimbaud. El nsusi fiind un exemplu dureros, zicea pe la 1870 c poetul se aseamn cu unul care si cultiv bube pe fptur. Astzi poetii nici nu pot fi imaginati altfel. Inconstientul n care se coborau sondorii romantici prea des s-a ntmplat s fie o min n ruinare. Cei mai multi s-au pierdut acoperiti de molozul ntunericului. Multe talente au alunecat pentru totdeauna n groapa anonim a tenebrelor. La nceput, poetul se aseamn cu un melc care si scoate si si retrage cu team coarnele. Poetul se apropie din ce n ce mai mult de abisul inconstientului, plcerea nfiortoare a ametelii l ademeneste s se aplece peste gura neagr si s priveasc zmislirile si formele clocotitoare din ceat, pn cnd un sentiment nespus de spaim l nfioar si l face s se retrag napoi (R. Huch, R. G.). Acest sentiment de spaim devine mai trziu el nsusi o surs de poezie. n felul acesta el si capt locul su ntre strile sufletesti descrise de romantici. Uneori i este totusi groaz - simtmnt fr de care nu ar fi fost un adevrat romantic, scria Ricarda Huch analizndu-l pe Wackenroder, ceea ce se poate zice despre toti romanticii. Astfel, nu este nici o nevoie de a scpa de sentimentul groazei. De multe ori el ddea nastere capodoperelor, nu numai romantice, ci si mai trziu, pe cele ale vremurilor noastre. Desigur, el se ntlneste si nainte de romantism, n literatur, dar mai ales n artele plastice din evul mediu (Vezi Frica n occident de Jean

Delumeau). ns tensiunea ce o genereaz vecintatea imediat si inevitabil a abisului sap adnc si las cicatrici aspre n modul de gndire si de comportare al romanticilor. Romanticii si cunosteau prea bine starea, ns refuzau s o prseasc Romanticii si cunosteau prea bine starea, ns refuzau s o prseasc. Ea le era sursa cea mai direct de poezie. Schlegel aminteste c, dup Pindar, ntr-o veche legend se spune c poetul cnd st pe trepiedul muzelor nu este treaz, iar de pe buze i curge de la sine, asemenea unui izvor, ntreg suvoiul vorbelor. Democrit ar fi alungat din Parnas pe toti poetii lucizi. n fine, Socrate spune n Phaedros: Cel care se apropie de portile poeziei fr s fie posedat de furia muzelor, creznd c arta singur l poate face poet, acela va rmne nedesvrsit si nu va intra niciodat n sanctuar; el nsusi si poezia celui treaz nu sunt nimic alturi de poezia celui furios (citat de R. Huch). Romanticii concepeau esenta patologicului ca simptom al evolutiei incipiente, ca form de tranzitie necesar ce se cuvenea salutat cu bucurie. Friedrich Schlegel spunea chiar, fr nconjor, c Jean Paul i este superior lui Sterne n msura n care este mai patologic dect acesta (R. Huch). n privinta propriei nebuniei romanticii pot fi considerati ntr-adevr prooroci, ei si-au prezis-o de fiecare dat. Unde-s sirurile clare din viata-mi s le spun?/ Ah! organele-s sfrmate si maestrul e nebun! (Mihai Eminescu, Scrisoarea IV). Geniul poetului surprinde cu nfiortoare tristete portretul apropiatei nebunii. Aceasta este poezia cu care de obicei se ncheie orice volum de Eminescu, dup care urmeaz postumele. Ea surprinde cam toat viata si moartea trist a poetului. Cu totul rscolitoare aceast poezie. n fata apropiatei nebunii poetul este mai lucid ca niciodat. El si descoper, ca printr-o iluminare, sursa cea negresit a bolii sale. Cu durerile iubirii/ Voind sufletul s-l vindec,/ L-am chemat n somn pe Kama -/ Kamadeva, zeul indic.// El veni, copilul mndru,/ Clrind pe-un papagal,/ Avnd zmbetul ftarnic/ Pe-a lui buze de coral.// Aripi are, iar n tolba-i/ El pstreaz, ca sgeti,/ Numai flori nveninate/ De la Gangele mret.// Puse-o floare-atunci-n arcu-i,/ M lovi cu ea n piept/ Si de-atunci n orice noapte/ Plng pe patul meu destept...// Cu sgeata-i otrvit/ A sosit ca s m certe/ Fiul cerului albastru/ S-al iluziei deserte. (Mihai Eminescu, Kamadeva). Preocuprile poetului pentru filosofia oriental nu au avut nicidecum o important minor n evolutia bolii sale. n Viata si opera lui Eminescu, George Clinescu aminteste c n crizele sale poetul, pe lng faptul c se credea urmasul lui Matei Basarab, se mai credea si zeu hindus, care l-a si sgetat cu sgeata-i otrvit. Din nefericire, poetul nu a mai avut puteri s se lupte cu propriul demon. Desigur c la aceasta au contribuit si cei de aproape ai si, care l-au abandonat n dezndejdea sa. Faptul se vede si din scrisorile din acea perioad adresate prietenului Chibici. Tenebrele, umbrele palide, invocate de-a lungul vietii n opera poetului s-au ntrit prea mult n casa inimii si a mintii. Iar poetul nu le-a alungat. Cci dac le-ar fi cluzit spre trmul de lumin al constiintei, ele ar fi pierit pe loc ori s-ar fi prefcut n cenus - asa cum stim din basme c se ntmpl - ori raza de lumin puternic le-ar fi prefcut trupul n art. Asa ns, nemaiputndu-se ntoarce, si n primejdie de moarte, ele se fac vampiri si i sug sngele tnr pn la ultima pictur tremurtoare (R. Huch, R. G.). Feriti-v, deci, ochii mei de soare... Romanticii se fereau de luciditate ca de un obstacol n calea imaginatiei si-a poeziei. Ei vedeau ratiunea ca pe niste ctuse care strng libertatea visului creator. Noaptea e pentru ei un spatiu benefic si cei mai multi dintre ei pot fi denumiti fr ezitare nocturni. Noaptea ludat de romantici poate fi att cea concret, cu peisajele ei mirifice, ct si noaptea inconstientului: Feriti-v, deci, ochii mei, de soare,/ nvluiti n noaptea ce v poart/ alintori, spre rul de uitare. (Karoline von Gunderode, Srutul n vis). Descriind o astfel de stare Wackenroder scria: Cnd rmn mai apoi ascultnd ndelung n linistea ntunecat mi se pare c vd ca n vis cum feluritele simtminte omenesti celebreaz amorf spre propria lor plcere, un dans fantomatic ciudat, aproape smintit, cum joac haotic, nerusinat si nelegiuit cu o libertate nspimnttoare ca acele necunoscute si misterioase zeite vrjitoare ale destinului. Mai dati-mi doar o var, puternice Zeite,/ Si-o toamn, cntecu-mi s-l prguiasc,/ Pentru ca inima mea, hrnit din belsug/ Cuacorduri dulci, s moar mpcat! (Friedrich Holderlin, Ctre Parce). Ct de ieftin si vindeau viata geniile romantice! Ei au depus vesnicia cea druit lor de la nceput n schimbul unei veri si a unei toamne! Inima lor, cas a vesniciei, cum a putut s moar mpcat? Cum de denumeau ei puternice pe acele zeite care n-aveau putere s-i izbveasc de pricina tuturor nelinistilor si a groazei lor - moartea? Romanticii nu puteau fi crestini, prin definitie Romanticii nu puteau fi crestini, prin definitie. Totusi ei nu erau atei. Deci, ei presupuneau si intuiau o lume si o realitate n afara acestei lumi si realitti. Adevrat este c romanticii si nchipuiau mai multe, prea multe, lumi si realitti. La ei nu este nevoie, ca n cazul ateilor, s li se demonstreze existenta unui Dumnezeu. Cum dar a fost cu putint ca cei de la care ne-a rmas cuvntul geniu s nu vad absurdul situatiei lor? Se poate spune c si crestinismul, ca si orice religie, este o chestiune subiectiv si se primeste prin credint. ns cum se poate s crezi n orice, numai nu n Hristos, este de nenteles. Romanticii au putut s cread n zeite fr s le vad, si s moar mpcati. Rsplata pentru credinta lor era infam: doar o var si-o toamn n care inima le este hrnit din belsug cu-acorduri dulci. Vedem totusi c ei nu au certitudinea c le vor primi si pe acestea, cci le cersesc cu mare umilint. Apare fireasca ntrebare. Dac tot este de ales, cum se poate s alegi o var si nu vesnicia, cum se poate s alegi, lumea umbrelor si nu lumina cea fr de sfrsit, cum se poate s alegi moartea si s nu alegi viata? n cazul acesta nimeni nu poate spune: Unde-i Hristos? sau ca Tudor Arghezi: Vreau s te pipi, Doamne, si s urlu, este! Cci tot asa se poate zice: Dar unde sunt zeitele si zeii? Iarsi, nu se poate zice: Dar unde este certitudinea vietii vesnice si a rspltii? Cci si simpla idee despre viata vesnic si rsplat este mai presus dect toate certitudinile care, odat cu moartea, inevitabil se curm. Demonicul viziunii romantice nu ntrzie s ias la iveal Ah mierea buzei tale am gustat-o/ A buzei tale coapte, amorul meu:/ Zpada snului eu am furat-o,/ De ea mi-am rcorit suflarea eu;/ Ah, unde esti, demonico, curato,/ Ah, unde esti s mor la snul tu! (Mihai Eminescu, Ah, mierea buzei tale). Demonicul viziunii romantice despre viat si moarte nu ntrzie s ias la iveal. n spatele acelei: De mi-i da o srutare,/ Nime-n lume n-a s-o stie,/ Cci va fi sub plrie -/ S-apoi cine treab are! (Floare albastr) se ascunde tot tragismul sfrsitului. Poetul si d seama c sub plrie de moarte nu se va ascunde. S-apoi dispare tot... s-apoi, s-apoi/ Simt nc gndul tu iubit, femeie,/ S-apoi nu vom mai fi nimic... noi

doi. // (... ) ncet, ncet... s ne culcm n racl,/ ncet de pe pmnt ne-om furisa./ O, stinge a privirei tale facl,/ nchide ochii ti... asa, asa;/ Ce bine e s dormi adnc n racl,/ S dormi adnc, s nu mai stii ceva. (Ah, mierea buzei tale). Motivul raclei se ntlneste frecvent n opera lui Eminescu: O racl mare-i lumea. Stelele-s cuie/ Btute-n ea si soarele-i fereastra/ La temnita vietii. Prin ele trece/ Lumina frnt numai dintr-o lume,/ Unde n loc de aer e un aur;/ Topit si transparent, mirositor/ Si cald... (Demonism). Demonismul strbate din chiar vorbele care se vor de alint: Ah, cum nu esti, s-ti mistuiesc viata (...)/ S-ti sorb lumina pn ce-or fi de gheat/ Frumosii-ti ochi - s-ti devastez asa/ Tot ce tu ai frumos... o, m nvat/ S te ucid cu respirarea mea! De fapt, poetul nu se ascunde cnd zice: Ah, unde esti, demonico, curato... (Ah, mierea buzei tale). Sau: Suflete! de-ai fi chiar demon, tu esti sfnt prin iubire,/ Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu prul blond. (Venere si Madon) Demonismul romanticilor nu este ntmpltor, ci si are un suport nu numai teoretic, ci si practic. nclinarea romanticilor spre ocultism o identificm cu usurint n opera lor, cum este si cazul prozei lui Eminescu Srmanul Dionis. Delirul, la care romanticii recurg n scrierile lor ca la un procedeu comod de a-si transpune actiunea dintr-un registru n altul, din real n fantastic sau dintr-un timp n altul, este si el un produs al demonicului. Iat ce zice Ricarda Huch despre unul dintre ntemeietorii si teoreticienii romantismului german: Din actiunea reciproc ntre constient si inconstient izvorste magia. Urmnd riguros consecintele propriei sale gndiri, Novalis a determinat pur teoretic ceea ce azi numim hipnoz. Stpnirea involuntarului prin constient i era o dogm. De fapt, Ricarda Huch, fr s fie nici pe departe o apologet a crestinismului, spune n aceeasi carte: Inconstientul este ca si noaptea mngierea si totodat spaima omului. Inconstientul este demonicul. Lauda demonului se face n modul cel mai clar si direct Lauda demonului este un scop deloc de neglijat, att n poezia lui Eminescu ct si a altor romantici. Cel putin n cazul nostru ea se face n modul cel mai clar si direct, ntr-un cadru ce s-ar vrea crestin. Atunci cnd poetul descrie sau foloseste scene din Evanghelie, o face ntr-un mod cu totul satanic. Iat o strof ce ar trebui s nftiseze Nasterea Mntuitorului, pe care o citez cu anevoie: Dar pe pagina din urm, n trsuri greoaie, seci, / Te-am vzut nscut n paie, fata mic si urt,/ Tu, Christoase, o ieroglif stai cu fruntea amrt,/ Tu, Mario, stau tcut, teapn, cu ochii reci! (Dumnezeu si om). Este vorba si de poezia nger si demon. Eminescu prezint un nger aprinzndu-se de poftele cele nerusinate pentru un demon cu fruntea trist. (Vezi si Cezara). Ea-l vede miscnd poporul cu idei reci, ndrznete/ Ce puternic e - gndi ea, cu-amoroas dulce spaim;/ El prezentul l rscoal cu-a gndirilor lui faim/ Contra tot ce grmdir veacuri lungi si frunti mrete. Mai departe autorul desfsoar imaginea unui demon-bun care vrea s fac dreptate n lume, iar Dumnezeul cel ru nu-i permite. Cznd ntr-o grav erezie, Eminescu, crezndu-se mai milostiv dect Dumnezeu, ar vrea s-l mntuiasc pe demon. Nu mai intru n amnuntele pe care este cu neputint a le scrie si cele ce se nteleg la sfrsitul odiosului poem. Cert este c Eminescu nu a avut niciodat nici cea mai mic ntelegere pentru crestinism si idealurile crestine. Dar nu trebuie s ne ducem prea departe. S ne oprim numai la capodopera lui Eminescu - Luceafrul si toate celelalte cuvinte vor fi de prisos. Un poem similar ntlnim n romantismul rus la Lermontov, care iarsi este capodopera artistului. Poemul rusului se intituleaz direct Demonul. Amndoi autorii fac n opera lor apologia cea mai ftis a demonicului. Nu este cazul s nsiruim calittile pe care le preamresc poetii la eroul lor. Cel putin Luceafrul cred c este prea bine cunoscut tuturor. Nu spun nimic deosebit dac voi aminti c n spatele Luceafrului/Demon stau nsusi autorii. Acesta este chiar idealul romantic. Asa s-au visat romanticii n nentelepciunea lor, precum Lucifer. Rebeli si vistori, vesnic tineri, nfsurati n mantie, ei colindau trmurile cele nelimitate ale imaginatiei, mbtati de propria dezlntuire. Pn n cele de pe urm ei au considerat aceast dezlntuire ca pe o cucerire proprie, meritul pentru care si-l asumau cu mult orgoliu. Bietii romantici se adnceau n lrgimile cele fr de capt ale ntunericului, amgindu-se cu jalnicul si meschinul gnd c ar fi rpit lui Dumnezeu mai mult libertate dect ar fi binevoit El s acorde oamenilor. Dureroas, trist priveliste. Fpturi preaiubite care se ridic mpotriva Fctorului si Domnului lor. Ct de jalnic a sfrsit lupta lor: A muri fr sperant! Cine stie-amrciunea/ Ce-i ascuns-n aste vorbe? - S te simti neliber, mic,/ S vezi marileaspiratii c-s reduse la nimic... (Mihai Eminescu, nger si demon). Ce este "libertatea" romanticilor? Priviti la libertatea romanticilor. Ce este aceasta? Libertatea pe care o are oricine. Libertatea pe care am dobndit-o cu totii n urma cderii noastre. Cu totul nebuni, romanticii chiar au crezut c fac ceva deosebit, chiar au crezut c duc o lupt! De fapt, ei nu au fcut dect s alunece ca niste coji n suvoiul cel tumultuos al slbiciunii si al neputintei. Ce jalnic este pieirea sperantei din inimile lor! Ct putin brbtie n relatiile lor interumane, ct neputint! Alunecnd cu mult disperare n spumele cele ntunecate ale mortii, ct de cumplit au tras ei dup sine pe toti acei care au plecat urechile la sunetele dezndejdii lor. Ca si sirenele cele pierztoare din miturile pgne strbat din apele tulburi ale operei lor sunetele ucigase pn azi. Cine va alerga ntr-acolo mbtat si ndrgostit, cinesi va ngropa picioarele n nmolul mortii? Bietul ndrgostit, vai lui cnd va cuprinde-n brate sirena cea cu chip frumos, dar numai jumtate. Vai lui c frumusetea chipului va spori necontenit pofta lui, iar coada cea zvort a sirenei nu-i va ngdui s si-o satisfac. Si si va pierde el atunci orice cinste si brbtie. Si va fi el, cum zice Sf. Ioan Gur de Aur ca un eunuc ce strnge n brate fecioar si suspin. Asa au fost romanticii att n opera, ct si n viata lor. De multe ori binevoitori n intentii, ei au pricinuit rni grave celor din jur, dar mai ales lor. Ct de aproape este uneori sensibilitatea cea mare a romanticilor de portile adevrului. De multe ori, ca gzele de noapte ce se nvrt la lumina felinarului, romanticii ddeau trcoale adevrului. ns patimile si mndria lor care se depun ca un pmnt pe ochiul mintii nu i-au lsat s vad raza ce duce, ca firul Ariadnei, la Soarele Drepttii. Dezamgiti pentru o clip de propriile aspiratii, vznd toat putintatea si nimicnicia idealurilor lor, fiinta lor plin de sensibilitate ei si-o goleau pentru putin vreme de toat otrava amgirii. Dar neavnd cu ce s umple golul creat, pe care numai Dumnezeul cel adevrat poate s-l umple, ei se ndreptau cu toat dezndejdea spre spatiile singuratece, ferite de glgia orgoliilor, n pdurile si cmpiile copilriei sufletesti: Ai disprut, iar eu, rmas stingher,/ Priveam cum pieri, n strluciri divine,/ Si prsit, pdurilor m-am plns. (Ludwig Tieck, Prima ntlnire). Romanticii cutau s compenseze divortul de Dumnezeu prin evadrile n natur Asa este si nostalgia dup puritatea copilriei a lui Eminescu din poezia O, rmi. Sau ct de misctoare este revederea poetului cu codrul, n fata cruia poetul si descoper toat micimea si scurtimea vietii sale omenesti. Oare nu nlocuieste codrul n cazul dat

divinitatea? Desigur, este vorba de o idolatrie subtil. Poetul atribuie codrului si muntilor acea trstur a vesniciei, de statornicie si blndete, de care el nsusi se simte privat. Ct de expresiv strbate blndetea si mrinimia codrului milenar din chiar forma de adresare pe care o foloseste poetul. Poetul se adreseaz cu diminutive: Codrule, codrutule... Ce sincer este intentia poetului. Vocea lui este blnd si curat, nu are nimic din vocea din poeziile citate. Att aceste poezii ct si altele de aceeasi factur pstreaz n ele fiorul cel bun al poeziei populare. n preferinta romanticilor pentru folclor Eminescu a avut fericirea de a se naste n mijlocul unui popor crestin ortodox. Desi multe motive ale folclorului romnesc, chiar spatii ntregi, sunt fr ndoial pgne, totusi ortodoxismul care a fost atta vreme credinta neamului nu a putut s nu-si lase amprenta binefctoare. Sensibili, usor de impresionat, predispusi s absoarb totul n aceast viat ca un burete, romanticii, n cazul dat Eminescu, a fost benefic influentat de latura luminoas a folclorului national. Pe plan emotiv poeziile lui devin perfect echilibrate, autorul nu mai comite meditatii obscure. Totusi, Eminescu nu a trecut dincolo de acest hotar. Romanticii au inversat lucrurile si, orbiti de propriile patimi, au atribuit ntunericului calitti izbvitoare, iar lumina, care i certa pentru nepriceperea si orbirea lor, cu ngmfare au socotit-o vrjmas scopurilor lor. Este o eroare a majorittii artistilor moderni c au nceput s-si populeze constiinta cu forme ale lumii subterane, ncercnd s fac astfel din lumea de sus un trm al ntunericului, n vreme ce ei de lumin au nevoie mai mult dect orice (R. Huch). Noi toti parc am fi niste copii, care, treziti din somn si fiind orbiti de strlucirea becului strig: stinge-o, stinge-o. Ca si copiii, noi nu avem rbdare s ndurm scurta usturime a razelor, ca mai apoi s vedem bine n lumin, ci ne ntoarcem pe o parte si, lenesi, ne adncim mai departe n somnul negru al irosirii noastre. nainte de a adormi pentru totdeauna cu somnul necunoasterii, cei ce vom refuza Lumina, s ne ntoarcem la zilele copilriei noastre si-n ntunericul noptii ce se va lsa s ne gndim la noaptea care a czut n cele din urm si peste mintea cea frumoas a poetului nostru mult iubit. Si-ntotdeauna cnd zicem aceast poezie s fim cu gndul la tristul lui sfrsit, care putea s fie altfel: Somnoroase psrele Pe la cuiburi se adun, Se ascund n rmurele Noapte bun! Doar izvoarele suspin, Pe cnd codrul negru tace; Dorm si florile-n grdin Dormi n pace! Trece lebda pe ape ntre trestii s se culce FIE-TI NGERII APROAPE, Somnul dulce! Peste-a noptii feerie Se ridic mndra lun, Totu-i vis si armonie Noapte bun!

Tacerea este suma tuturor cuvintelor trebuincioase.

Zodii, horoscoape de Pr. Savatie Bastovoi Dincolo de glumele care se fac pe seama credintei in zodii, aceasta credinta exista. Este curios, dar oamenii care refuza ideea unui Dumnezeu Creator, prefera sa se supuna unor berbeci imaginari care alearga prin stele. O gospodina trece cu vederea cuvintele lui Hristos: "iubeste pe aproapele tau", dar o asculta pe prezentatoarea TV, daca ii zice: "astazi veti avea o zi grea, evitati conflictele cu cei apropiati". Faptul ca omul e indreptat spre latura tainica a existentei sale, vorbeste despre dualitatea naturii umane. Pe de o parte, lumea imediata, vazuta, iar pe de alta parte, lumea mistica, necunoscuta si nesigura, dar prezenta in chip latent in fiecare. Omul crede, daca nu in Dumnezeu, atunci in orice altceva. De exemplu, studentii din Iasi nu trec in timpul sesiunii pe sub peretele fostei edituri "Junimea", pentru ca nu le merge la examene. Altii, din aceleasi motive, nu calca pe capacele de canalizare. Lumea interioara a acestor oameni e o lume caleidoscopica, dezordonata, care isi lasa amprenta asupra modului de gandire si de receptare. De aici fragmentarismul lumii moderne si, mai ales, postmoderne, lumea clip-urilor si a colajelor. Omul are nevoie de repere in univers, el nu poate sa existe de la sine. Experienta fricii, a singuratatii, ne impinge spre credintele cele mai ciudate. E adevarat, exista stele si constelatii, fiecare cu nume si traiectorii proprii, dar cum putem crede ca un corp irational poate influenta in vreun fel fiinta atat de complexa care este omul ? Ce-i drept, in complexitatea sa, omul poate sa creada chiar si ca luna, care nu e decat un bolovan, poate sa-i hotarasca soarta ! Aceasta credinta ma duce cu gandul la personajul lui Creanga, care plangea de frica bolovanului de sare de pe soba. Sfintii parinti spun ca obisnuintele sunt a doua fire. De aceea, omul care asculta mai multa vreme horoscoapele, ajunge, in cele din urma, sa fie o umbra a semnului sau zodiacal. Acesti oameni nu isi dau seama ca devin foarte vulnerabili, pentru ca e destul sa-i afli zodia si poti face cu el ce vrei, il manipulezi ca pe un zombi, ceea ce e valabil, mai ales, pentru femei. Noi suntem invitati sa imitam sau pe Hristos, sau berbecii, taurii si racii zodiacali. Imitand, devenim, sustine ascetica ortodoxa. Dar, desigur, fiecare e liber sa aleaga ceea ce vrea el sa devina.

Linistea poezie [ ] de Savatie Bastovoi 2004-01-18 Linistea nu este o maslina pe un talger pe care incerci, cu neindemanare, sa o intepi cu furculita. Linistea nu este satisfactia unei biruinte vremelnice. Linistea este vesnica, sau nu este de loc. Linistea este inima mea si a ta puse spre hrana pasarilor si tuturor vietuitoarelor care vor sa manance. De ce se sting luminile in discoteci ? de Pr. Savatie Bastovoi Iata inca o regula: Nici o rusine nu poate fi atat de puternica, incat sa nu poata fi biruita. * Fiecare epoca a insemnat o lupta impotriva a ceva. Renasterea a luptat pentru restaurarea omului, epoca moderna pentru instaurarea democratiei s.a.m.d. Dar cea mai interesanta este lupta care se duce astazi. Ultima lupta a omenirii, poate pare ciudat, este lupta cu rusinea. Teoria lui Freud despre complexe, pe care acesta a lansat-o in secolul trecut, a umplut imediat mintile multora, de multe ori fara stirea si fara voia lor. Nu stiu in ce masura a reusit Freud sa ne vindece de aceste complexe, cert este ca el a reusit sa creeze un complex nou cu care a infectat secolul XX - complexul Freud. In ce consta acest complex al lui Freud ? El consta in cautarea si gasirea obsedanta a unor pricini eliberatoare, cum ar veni, a unor complexe. Freud n-a facut decat sa preia nevinovata constatare a lui Budha: Viata este suferinta, pentru orice suferinta exista o cauza. Insa Freud merge mai departe, el anexeaza si cauzele acestei suferinte, din punctul lui de vedere, desigur. Cauzele suferintei lui Freud sunt putin neobisnuite, cu toate acestea ele au reusit, in foarte scurt timp, sa devina niste cauze comune. Una din ele este dorinta baiatului de a se culca cu propria mama si a fetei cu tatal (?) - complexul lui Oedip, iar cealalta e rusinea care provine din sentimentul de inferioritate pe care il avem din cauza unor nereusite anterioare. Obsesia reusitei in viata pare sa fi gasit in vremea noastra o rezolvare atat de simpla: persevereaza, impune-te ! Cum vrei sa te respecte altii, daca tu insuti nu te respecti ? Invinge-ti timiditatea, cauza tuturor nereusitelor. Psihologii moderni ofera o multime de metode de a scapa de timiditate, aceasta a devenit o preocupare centrala a pedagogiei scolare si a familiilor tinere. Totul pentru a cultiva personalitatea copilului, pentru a scapa de frustrarea "comunista" ! Insa a ucide in tine sentimentul rusinii inca nu inseamna ca tu insuti nu vei mai savarsi fapte de rusine. Penibilul rezulta tocmai din seninatatea cu care cineva face lucruri jenante, convins ca face ceva bun. Dimpotriva, noi avem nevoie de sentimentul rusinii pentru a evita sa ne facem de ras in fata celorlalti. Rusinea este chezasia demnitatii noastre. Este curios cum tanarul "sociabil", care inainte de a se prezenta trebuie sa spuna o gluma de care rade singur, a inlocuit idealul nobilului tacut si sobru. Acesti bufoni ai vremurilor noastre, tinerii descurcareti, care vand tigari la bucata sau fac vreo alta afacere micuta, ii fascineaza in mod curios pe inghititorii de seriale ieftine. Ce simpatici sunt ei cand nu-si pot aminti cine a scris Faust sau spun ca Einstein a scris Sonata lunii. Si stiti ce-i face atatde atragatori ? Faptul ca nu se rusineaza deloc cand li se spune ca sunt prosti. Eu nu incerc sa inlocuiesc acest ideal cu cel crestin, pentru ca vreau sa fiu citit pana la capat. Dar as propune sa ne intoarcem la grecii antici, care trezesc de obicei multa admiratie chiar si la cei care nu stiu nimic despre ei. Sa luam cea mai buna varianta a barbatului timpurilor noastre: tanar, cu bani, conduce o afacere personala, unul din cei doi care se intalnesc in lift in reclamele la crema de ghete si se uita cu invidie la pantofii celuilalt. Unul din cei care, respectand recomandarile psihologului sau, incepe intotdeauna primul vorba. Acum sa vi-l inchipuiti pe acest barbat al vremurilor noastre nimerit in gradina lui Pitagora, unde incepatorii tac in primii trei ani. Se intelege ca barbatul nostru, la prima incercare de a se "pune in evidenta", a fost alungat de pitagoreici ca un badaran. Sa-l ducem, dar, pe acest barbat la taoisti, poate ca acolo il vor primi. Dar iata ca Lao Zi nici macar nu-si ridica ochii spre vorbaria noului venit, el stie ca tacand poti spune toate. L-am dus pe urma la Confucius, dar si acesta, vazand cat pret pune acest strain pe luciul pantofilor sai, ii spune: "Intelept este cel care, fiind imbracat in zdrente, poate sa stea in adunarea celor imbracati in haine scumpe, fara sa se rusineze". ** N-am sa continui aceasta calatorie, dar va asigur ca barbatul nostru nu va fi primit in nici una din traditiile popoarelor lumii. Acest ideal este un produs al secolului nostru, care la noi a ajuns abia de zece ani. Un produs al unui continent lipsit de traditie, lipsit de religie si de cultura, continentul hamburgerilor. Reclamele pe care le vedem pe strada, in ziare si la televizor, toate te indeamna sa fii primul, sa fii cel mai bun. Sigur ca indata apare intrebarea: cum sa fie toti "primul" ? In traditiile tuturor popoarelor pentru a deveni "primul" e nevoie de multa osteneala, trebuie sa te umpli de virtuti. Acum insa e mult mai simplu. Vrei sa fii primul ? Nici o problema, cumpara bateriile DURACELL si fumeaza KENT, dar, daca nu-ti ajung banii, cel putin uita-te la una din emisiunile PRO TV, toate iti vor spune ca esti primul !

Noua, romanilor, aceasta psihologie ne este foarte bine cunoscuta de la tigancile din strada. Numai acestea, pentru a te capta, incep sati "ghiceasca" tot felul de blonde care se tin de tine, ca ai multi dusmani si ca o sa-ti vina niste bani din strainatate. Numai ca, daca refuzi sa le dai bani, indata devii "cioara borata" sau alt animal putin simpatic. Toate aceste laude ale timpului nostru noi le primim numai daca cumparam produsul caruia i se face reclama, altminteri, ramanem aceeasi romani nespalati care am fost pana la instalarea PRO TV-ului. Sigur ca este o trauma psihologica foarte puternica. Esti gras ? Bea FANTA si toate fetele se vor indragosti de tine ! Esti pipernicit si colegii de clasa iti dau bobarnaci cand te vad ? Nu-i nimic, da-te cu after shave GILLETE "pentru barbati puternici" ! Esti o fire enervanta si de aceea nu ai nici un prieten ? Incearca "sensul adevaratei prietenii" cumparand un pachet de tigari ROYALE. Acum, va propun sa intelegem de unde aceasta lupta cu "timiditatea" si cu reziduurile "comuniste" in noile programe scolare si in tot ce vedem si auzim. Cum altfel s-ar fi putut vinde unei femei normale din Romania cizmele acelea lungi, care noua ne aduc aminte de pescarii din delta, scumpe cat o vaca ? Sau cum s-ar fi vandut niste hamburgeri de plastilina la pretul pe care poti sa-ti cumperi un pui, daca nu s-ar fi afisat mai inainte panouri pe strada cu portretul unei tinere femei sub care scrie: "Eu sa spal si sa calc" ? "Eu sa ma multumesc cu putin ?" "Eu sa fiu devreme acasa ?" Societatea de azi creste o generatie de cumparatori: cumparatori de haine, cumparatori de computere, cumparatori de carti, cumparatori de contraceptive. E nevoie de multa atentie pentru a nu ne transforma intr-un robot comercial, care cumpara fara discernamant lucruri de care nu are nevoie. Dar mai ales sa fim atenti sa nu platim pentru aceste lucruri de nimic cu propriile noastre virtuti, cu propria, adevarata noastra demnitate. Pentru a-si vinde marfa, casele de moda si cosmetica au lansat complexul fetei fara prieten. Varsta de la care o copila trebuie sa simta acest complex scade in raport cu setea de bani a producatorilor, asa incat, fara exagerare, il poti gasi si la fetitele de gradinita, desi, spun unii, intr-o forma nevinovata. Aceste marfuri s-ar fi vandut in proportie mica, ma refer in special la lenjeria intima, ciorapi, bluzite, fustite, fiind, clar, niste unelte de specialitate, insa, o data cu lansarea acestui complex al fetei fara prieten, ele se vand bine si in randurile copilelor care inca mai au de sustinut examenul de capacitate. Deoarece, la aceasta varsta, e normal ca fetele sa nu dispuna de atata banet (desi unele, ce-i drept, il dobandesc singure, folosind cu indemanare uneltele pomenite mai sus), s-a inventat un complex si pentru parintii care sar cu banul, complexul parintilor incuiati la minte. De obicei, acestia sunt niste parinti rai, care nu-si lasa propriii copii sa-si traiasca viata. Dar cel mai interesant este cand vanzatorii de marfuri stranii tin predici religioase. Aceste predici ajung la inima tuturor tinerilor mai degraba decat cele ale Apostolului Pavel: "Dumnezeu ne-a creat atat de minunati, El ne-a facut barbat si femeie si a sadit in noi atractia unii catre altii. El ne-a poruncit sa ne iubim - Dumnezeu Insusi este Dragoste ! lubiti-va, dar, cat sunteti tineri, cumparand prezervativele cutare si contraceptivele cutare. Si, ca dragostea voastra sa nu se stinga niciodata, cumpara-i iubitei tale aceasta trusa de machiaj. Incepe chiar acum, tineretea nu tine vesnic..." De fapt, lucrurile stau putin altfel, firea ne-o spune. Desi pofta a biruit si a luat locul mintii, totusi ne dam seama ca nu-i chiar bine ceea ce facem. Altfel, de unde panica studentei careia i s-a spus, pe neprins de veste, ca i-au venit parintii si sunt pe coridor, iar in patul ei nestrans mai este cineva ? Dar si mai expresiva este rusinea de a se intalni fata cu parintii baiatului si invers. Daca nu-i nimic rau in ceea ce faceti, de ce va rusinati ? Cand a fost sa se savarseasca pacatul, pofta a alungat rusinea, iar cand vine timpul sa marturisim, rusinea se imbatoseaza. PoetuI Esop, care nu reprezinta traditia Biblica, are o fabula extraordinara despre rusine: Zeus, cand facu oamenii, randui in fiecare felurite inclinatii, dar uita sa le daruie tocmai Rusinea. Si, nemaiavand pe unde sa o aseze, ii porunci sa intre prin dos. Rusinea se supara si se impotrivi. Dar Zeus isi sustinu cu tarie porunca si Rusinea zise: "Intru prin dos daca n-o sa intre si Eros prin acelasi loc; daca va intra el, eu voi iesi". Din aceasta privinta, toti desfranatii sunt nerusinati ("Zeus si Rusinea"). Intentionat am pomenit, si acum si mai sus, traditiile altor popoare si credinte, pentru a nu ma face un apologet nesuferit al crestinismului. Virtutile umane au fost si raman aceleasi in toate timpurile si la toate popoarele, ele sunt: modestia, blandetea, intelepciunea, dragostea, care niciodata nu cade. I Corinteni 13,8 Ceea ce ne calauzeste spre virtute, ca un fir al Ariadnei, este sentimentul rusinii, care, dupa parerea Sf. Parinti, este glasul Duhului Sfant din noi. Rusinea nu este prezenta la copii, atata timp cat acestia se afla in starea de inocenta fericita, care este dincolo de virtute. Ea apare insa o data cu primele miscari spre pacat, cand copilul afla ce este binele si raul. Fetita care pana mai ieri iti sarea in brate cand te vedea, dupa ce a vazut un film cu triunghi rosu, roseste si devine foarte tacuta. Aceasta rusine este ceea ce o opreste sa ajunga la pacat, o data cu varsta, numai daca nu se va potrivi emisiunilor care o indeamna sasi "invinga" timiditatea. Aceasta rusine ar fi salvat-o si de alte situatii jenante si, de ce nu, tragice, redand-o nevatamata viitoarei sale familii, copiilor si sotului. Rusinea femeii opreste rusinea, spunea unul din Parintii pustiei. Rusinea este starea tutur oamenilor de dupa cadere. Atunci cand noi ne impotrivim rusinii, pentru a savarsi pacatul, noi ne impotrivim glasului lui Dumnezeu, care umbla in racoarea serii si striga: Adame, unde esti ? Facere 3,9 Noi toti am mostenit aceasta fire, si cei care cred in Dumnezeu si cei care nu cred. Daca vreti, aceasta este o dovada ca Dumnezeu exista, ca Biblia este adevarata. Urmariti aceasta pe tinerii care vin din provincie la studii in orase. Minunati-va de timiditatea lor de care rad prezentatorii TV. Minunati-va de roseata din obraji atunci cand isi cumpara un pachet de tigari intr-un bar aglomerat. Minunati-va de modestia cu care stau pe tusa in discotecile barbare, asteptand sa vina un blues ca sa-si invite la dans fata de care s-au indragostit. V-ati intrebat vreodata de ce se sting luminile in discoteci si de ce acesti tineri se rusineaza sa danseze ? V-ati intrebat de ce adolescentele se inchid in camera si se invata una pe alta acele miscari nefiresti ? V-ati intrebat de ce studentele din anul I nu se dau scoase din camera atunci cand isi vopsesc pentru prima oara parul sau isi schimba freza ? Poate pentru ca sunt inca niste biete copile, care n-ar fi facut asta niciodata, daca nu ar fi cerut-o timpul. Tanarul traieste numaidecat acest conflict: pe de o parte, toti ii spun ca aceasta este bine, pe de alta, el simte o puternica impotrivire in adancul fiintei sale, pe care nu o poate explica. Glasul launtric ii spune ca e o neghiobie ca o multime de oameni sa se adune intr-o hala mare si sa se miste unul in fata altuia, pe de alta parte, asta-i provoaca placere. Atunci, pentru a le impaca pe amandoua, se sting

luminile in discoteci, iar cei incepatori cu totul se ametesc cu vin ca sa alunge senzatia penibila. Ramane doar placerea aceea infricosatoare, goala. Incepatorii savarsesc pacatul cu lumina stinsa. Ei nu numai ca se rusineaza unul de altui, dar, fara sa-nteleaga, se rusineaza de blandetea omniprezenta a Ziditorului. Obiceiul de a stinge lumina ni se trage de la Adam, acesta, indata dupa savarsirea pacatului, a fugit sa se ascunda la umbra unei tufe din Gradina Raiului. De atunci noi repetam gestul bietului Adam. Noaptea se savarsesc furturile, violurile, e vremea prielnica pentru pacat. Tot noaptea a iesit si Iuda de la Cina cea de Taina ca sa-L vanda pe Iisus, dupa cum ne descrie Evanghelistul Ioan: Deci dupa ce a luat acela bucatica de paine, a iesit numaidecat. Si era noapte, Ioan 13,30 Iuda, mergand sa-l vanda pe Iisus, tinea in mana bucatica de paine pe care Acesta i-o intinse la masa. Ca sa intelegem frumusetea acestui gest, trebuie sa stim ca in traditia iudaica gazda intindea prima bucatica oaspetelui celui mai iubit. Asta a vrut sa arate si Hristos cand i-a intins bucatica lui Iuda, cu atat mai mult ca aceasta nu era o paine simpla, ci painea euharistica, adica insusi Sfantul Trup al lui Hristos, care S-a jertfit pentru rascumpararea noastra, inclusiv si pentru Iuda. Insistand asupra acestui amanunt, Sf. Ioan ne atrage atentia asupra gradului mare de nerusinare a lui Iuda, la care a ajuns din cauza patimei. Lupta cu rusinea este lupta cu noi insine. Sa nu ne inchipuim ca daca ramanem fara un picior sau fara ochi ne numim handicapati, iar daca lasam sa ni se distruga unul din sentimentele de baza ale fiintei noastre ne vom numi atlanti. Tot handicapati ne vom numi, dar niste handicapati monstruosi, de care nu va mai vrea nimeni sa ingrijeasca. Este infiorator ca aceasta lupta cu rusinea le reuseste celor care o poarta. Daca-mi ingaduiti sa ma exprim mai exact, celui care o poarta, adica diavolul. Da, este cu putinta sa invingem rusinea si o data cu ea orice urma a chipului lui Dumnezeu care este in noi. E nevoie, ce-i drept, de ceva efort, dar nu e imposibil. Noi avem puterea si libertatea de a ne transforma in niste monstri care isi sfarteca cu raceala propriii copii in numele unei absurde izbaviri de complexe. Pentru cei care au capatat obiceiul de a lupta cu rusinea exista totusi o posibilitate de a si-l satisface. Luptati cu rusinea pe care o simtim atunci cand nu reusim sa parem ceea ce am fi vrut in fata celorlaiti, aceasta este o rusine pacatoasa, izvorata din mandrie. Luptati cu rusinea care ne vine atunci cand trebuie sa mergem la duhovnic sa ne marturisim pacatele de care nu ne-am rusinat cand le faceam. Luptati cu rusinea veninoasa care ne sufoca atunci cand trebuie sa spunem celuilalt: "iarta-ma, n-am avut dreptate". In rest, lasati rusinea sa va sopteasca cele ce aveti sa faceti, si asa veti scapa de rusine. In ce priveste complexele, acestea sunt faptele si gandurile tainice care ne cresc pe fata si pe ochi, oricat nu ne-am lupta cu ele. Cum vrei sa n-ai complexe daca te masturbezi, te aprinzi de pofta cand vorbesti cu o fata, esti zgarcit si vrei sa pari mai mare decat esti ? Lasa-te de acestea si vei scapa de complexe. Fa faptele luminii, ca Lumina a venit in lume, dar oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina, pentru ca faptele lor erau rele. Ca oricine face fapte rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vada. Dar cel care lucreaza adevarul vine la Lumina, ca sa se arate faptele lui. Ioan 3, 19-20 Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam in armele luminii. Sa umblam cuviincios, ca ziua.Romani 13, 12-13 E cam greu, ce sa faci ? Lumea toata se transforma intr-o discoteca cosmica. Luminile sunt stinse. Totul este gata. In intuneric, un glas cunoscut ne striga pe nume. * Dale Carnegie, Cum sa fii fericit in familie (rus.), cap. Sa scapam de falsa rusine, p. 311. ** <<Sa stea, fara sa se rusineze, imbracat intr-o roba veche alaturi de cei invesmantati in blanuri si matasuri stralucitoare, de-asa ceva numai Zi Lu e in stare ! >> Confucius, Analecte, Cap. 9 [Despre pastrarea regulilor], 9, 27, Ed. Humanitas, 1995, p. 170. De la postmodernism la ortodoxie cu Ierodiacon Savatie de Pr. Savatie Bastovoi Intrebare: Draga Stefane Bastovoi, respectiv parinte Savatie, ce te-a determinat sa renunti la existenta lumeasca si la poezie? Raspuns: N-am renuntat, as spune ca doar m-am mutat cu locul. Intrebare: Exista o granita intre poezia crestina si "cealalta" poezie, pe care ai scris-o mai inainte si la care ai renuntat? Raspuns: Daca eram taoist, as fi putut spune ca raul este bine, dar, pentru ca sunt ortodox, spun altfel. Raul trebuie parasit. "Indeparteaza-te de la rau si fa binele", zice Proorocul. De fapt, invatatura ortodoxa ne spune ca nici macar nu exista raul ca atare, pentru ca Dumnezeu n-a creat raul. Si mai frumos zice Sfantul Grigore de Nyssa in Marele sau Cuvant Catehetic. El zice ca nu exista raul - raul este absenta binelui. Tu spui ca am renuntat la poezie. N-am renuntat la poezie, ci doar zic ca vine o vreme cand poezia simte nevoia sa treaca intr-o alta dimensiune. iar eu am parasit anume acea dimensiune a poeziei mele, din care lipsea binele. Stanescu spunea ca "poezia este o stare de spirit". Eu ma ocup acum de acea stare. Si daca am incerca sa vorbim despre ea, poezia sufletului, nu poezia cea de pe hartie, ci de cea scrisa pe inima, "pe tablele de carne ale inimii", cum zice apostolul Pavel, ar trebui sa filozofam putin. Si te invit sa trecem la o metapoezie, care nu se mai cere pe hartie. Un fel de poezie a tacerii, despre care se vorbeste demult. Reintoarcerea in poezie, inapoi in suflet, de unde am iesit candva in cautarea poeziei. Sa incercam sa observam insasi acea "stare de spirit" denumita poezie, muzica sufletului. Ce anume loc are poezia in ierarhia interna a sufletului, care e locul ei pe politele sufletului? Intrebare: Cum ar veni, sa ajungi la aceleasi efecte, dar fara a scrie poezie? Raspuns: Ceea ce zici e o idee mai veche. Eu ma refer la poezie ca la o "stare de spirit", despre care vorbea Stanescu, cu toate ca nu stiu ce anume avea in vedere, si poate ca el intelegea tocmai ceea ce nu mi-ar placea mie sa inteleg. Dar asta nu mai are importanta, frumoasa este insasi sintagma, iar noi o vom umple cu ceea ce ne trebuie noua. Deci, care este acea stare? Nu vreau sa cred si nu sunt de acord ca absolut toate starile sunt poezie, chiar daca am crezut mai inainte, iar postmodernistul are aceasta tendinta si vrea s-o sustina, anume ca absolut totul este important. Orice maruntis este important pentru faptul ca, in cazul in care l-am omite din viata noastra, viata noastra ar fi alta. Si de aceea el este important. Nu pot sa spun ca totul este poezie. Totul este scump doar pentru o istoriografie a existentei noastre in timp, dar aceasta este valabil doar atata vreme cat noi atribuim timpului o insemnatate capitala. insa, pentru crestini, timpul este inghitit de vesnicie, este doar un segment mizer in pantecele nemarginit al vesniciei. Uita-te cum zice Sfantul Ierarh Ignatie Briancianinov intr-o lucrare despre predestinare (Sudibi Bojii): "vesnicia este astfel incat oricat nu i-ai adauga, ea nu creste, si oricat nu ai scade, ea nu se imputineaza, caci ea este infinitul". Si o cantitate infinit de mare de timp este infinit mai mica decat vesnicia. Sfantul Efrem Sirul, imaginandu-si greutatea iadului, propune o parabola. Imagineaza-ti un munte de nisip si o

pasare care, venind, ia cate un fir de nisip o data la un milion de ani si-l duce. De cat timp ar fi nevoie pentru a duce tot muntele? Si totusi, chiar si asa, timpul acela s-ar implini in cele din urma, el parand nimic pe langa vesnicie. iar cel aflat in chinuri, daca i s-ar spune ca va fi eliberat dupa ispravirea muntelui, ar simti o mare usurare, care i-ar fi suficienta ca sa astepte cu rabdare. Totusi, el nu va avea nici macar aceasta alinare, deoarece vesnicia este nesfarsita. Greu va fi acolo insusi acest gand despre infinitatea vesniciei. acolo nimeni nu va scrie poezii. In fata acestei realitati, maruntisurile vietii palesc, dispar. Teoria despre "poezia cotidianului" a lui Musina se inghite pe sine si se anuleaza, nu este decat o speculatie fragila, o papadie in furtuna. Cand insusi timpul nu este mai mult decat un maruntis, un accident in aventura eternizarii sufletului nostru. Dar despre ce vorbeam? Asadar, vine vremea cand poezia de pe hartie trece intr-o stare superioara si porneste in cautarea poeziei dinauntrul sufletului. Cand noi ne intoarcem inapoi. La 16 ani, scriam un haiku: "Ca un strigat de pasare voi fugi catre mine" si tot atunci: "Voi veni ca o pasare, voi pleca ca o frunza". Sau, putin mai tarziu: "Sunt o ghitara in care muzica se intoarce". Pe atunci eu nu stiam cum va fi. La acea vreme eu nu constientizam existenta lui Dumnezeu. Mai exact, eu negam existenta lui Dumnezeu. Si din aceasta cauza sufeream foarte mult. Eu voiam sa existe Dumnezeu, dar, in acelasi timp, eu nu-i acordam nici o sansa la existenta. Educatia mea ateist-pionereasca nu-mi ingaduia. Dar eu eram un ateist care deplangea inexistenta lui Dumnezeu ca pe cea mai mare tragedie a Universului si, respectiv, a mea. Eu voiam sa existe Dumnezeu, ca sa ma faca pe mine nemuritor. aceasta era obsesia mea de cand ma tin minte, sa fiu nemuritor! Cand imi citea mama povesti cu apa vie de dupa noua mari si noua tari, unde se bat muntii cap in cap si nici pasare zburatoare n-a zburat, eu ma gandeam sa-mi consacru viata cautarii acestei ape. Pentru ca, inca de pe atunci, pe mine ma speria gandul cat de putin mi-a mai ramas pana la moarte. Si eu voiam sa fug si sa fug de moarte, ca Ivan Turbinca. Dar nu vedeam unde. Peste tot impejurul meu moartea era puternica. Si atunci acel "ca un strigat de pasare voi fugi catre mine" era un fel inconstient de a ma ascunde in singurul loc ferit de moarte - in nemurirea, necunoscuta mie atunci, propriului meu suflet! Care acum s-a implinit. Si am fugit catre mine. iar poezia pe care o cautam in exterior, in afara noastra, cand sufletul umbla insetat spre a se identifica in fapte, obiecte exterioare lui, pentru a se recunoaste ca intr-o oglinda, ramane in urma. Singuratatea lui sfasietoare el vrea cumva sa si-o aline, prin ce, prin gasirea semenului, prin gasirea a ceva apropiat, inrudit. Si el, sufletul, pleaca in cautare. Gaseste un copac care se apleaca peste apa (la romantici). Spune: iata, o stare identica sau asemanatoare cu sufletul meu. Pleaca la un om, la un gandac, (la Dumitru Crudu) si-l urmareste cum se urca pe perete intr-o camera in care iubita nu se mai intoarce, pe urma se retrage in gaura, in propria sa singuratate. Acesta este sufletul in cautarea poeziei din exterior. Alt lucru este cand poezia se cauta pe sine adanc in interiorul sufletului. Eu as mai spune ca motivul pentru care am renuntat la poezie ca scop, adica acum nu mai sunt un obsedat de poezie asa cum am fost, este si intalnirea mea cu o literatura mare, care m-a coplesit si m-a complexat pentru prima oara. Pentru prima oara eu nu m-am simtit capabil si cu destule resurse ca sa ma iau la lupta cu David si cu Solomon. Eu am inteles ca nu pot intrece "Cantarea cantarilor" si am inteles ca atunci cand spune David: "Varsatu-s-au oasele mele ca apa si inima mea s-a topit ca ceara inauntrul pantecelui meu", eu nu pot exprima mai clar si mai exact starea de gol existential, de mahnire metafizica, despre care atata au scris Ionescu, Cioran si clasicii literaturii moderne si postmoderne, si nu numai. De aceea m-am umilit in fata grandorii geniului crestin. Intrebare: Vreau sa te mai intreb, totodata ramanand in zona in care am fost pana acum, care au fost acele experiente existentiale care te-au facut sa mergi la manastire? Raspuns: De obicei lumea trecuta prin experienta ateismului prevede, cere sau chiar impune obligatoriu niste experiente sentimentale premergatoare nu numai calugariei, ci chiar convertirii obisnuite la crestinism. Altfel este adevarul. De obicei, aici se presupun dezamagiri. Am primit o scrisoare nu demult de la un prieten poet din Iasi, cu care am fost in acelasi cenaclu, si care-mi scrie: "Stii, si eu citesc Sfintii Parinti, imi place, merg la biserica. Si m-am gandit si eu de multe ori sa fac pasul acesta pe care l-ai facut tu, dar stii, eu inca mai cred in dragoste". Si atunci nu am putut sa nu zambesc, pentru ca... si eu cred in dragoste, nu? Si chiar in dragostea dintre doi oameni, dintre un barbat si o femeie. Dar eu am mai inteles ca diferenta dintre poeziile mele de dragoste pe care le scriam, desi foarte sincer, si dragostea adevarata este ca diferenta dintre Lazar mort si Lazar inviat. Sfantul Ignatie raspundea la aceasta intrebare in felul urmator: "Sa nu va inchipuiti ca in manastire vin oameni de pe Luna sau de pe planeta Marte. Nu, ei vin tot din lume, fiecare cu patimile si cu deprinderile sale, cu care va continua sa lupte toata viata". De obicei lumea intreaba: "Ce v-a determinat sa va calugariti, ca vad ca sunteti...asa si pe dincolo?" Si-atunci ii intreb si eu: "Dar pe dumneavoastra, ce v-a determinat sa nu va calugariti?" Intrebare: E grea calugaria? Raspuns: Grea este intalnirea cu sine, grea este despartirea de oameni, de absolut tot. Greu e sa mori incet si sa te lasi ingropat toata viata de cei pe care i-ai iubit. Eu eram sentimental, se vede din poeziile mele. Un indragostit. Si iata, cand am ramas singur cu pacatele mele intr-o chilie in care arde numai candela si miroase neobisnuit a tamaie, atunci a fost greu. inchipuie-ti ca aceasta singuratate a mea era ironica. Stii ce inseamna o singuratate ironica? Atunci cand singuratatea, ca un coleg de clasa, isi bate joc de tine. Eu stateam singur in cladirea seminarului- nu stateam inca cu fratii- si sub chilia mea era o sala cu pian. iar pe la miezul noptii venea un seminarist si-mi canta Sonata lunii la pian. Stii doar ca eu am facut liceul de arta la Iasi. Ei, sonata asta pe mine m-a invatat s-o cant o fata pentru care eu am scris toate poeziile mele. Poftim o experienta existentiala, daca vrei. Si eu ma puneam jos pe covor si plangeam asa cum n-am mai plans pana atunci, pana adormeam. asa m-am lasat de poezie. Poate ca vreun poet postmodernist ar vrea sa scrie o poezie despre asta, dar eu nu ma mai pricep, nu-mi mai ajunge talentul. Toata poezia mea de acum s-ar rezuma intr-un singur vers: "am cunoscut stari despre care nu se pot scrie poezii". In toata intamplarea asta, greu este gandul. Eu chiar am facut un ciclu de poezioare "Gandul", "Gandul care apasa palma sufletului greu ca mercurul". Anume intalnirea cu acest gand este foarte grea, dupa care Dumnezeu oranduieste lucrurile, adica atunci cand intervine mila, nu vreau sa spun iertarea, chiar daca ascetica ortodoxa foloseste cuvantul, pentru ca spre deosebire de catolici sau de alte confesii protestante care se considera mantuiti sau carora le place sa creada ca sunt pe calea cea buna si dreapta si ca sunt calauziti de Duhul Sfant, noi, ortodocsii, vorbim mai mult despre mila decat despre iertare. Cand in dureri "ca ale celei ce naste", cum zice David, in cele din urma te nasti din propriu-ti mormant, cand din cocoasa mortii care te invelea, razbati, spre propria-ti mirare, si viermele omului vechi isi desface aripile pentru nasterea duhovniceasca, atunci aceste lucruri pentru care oamenii se sinucid, nu te mai ating. Eu mi-am asistat cu durere propria nastere, de aceea cred ca este Duhul Sfant, ca este Dumnezeu. Intrebare: Care sunt rautatile pe care le-ai facut mai inainte si acum le regreti?

Raspuns: Nu vreau sa dau detalii si nici nu trebuie. Cred ca am dat destule in tot ce am publicat mai inainte. Sfantul Siluan athonitul, care a avut o viata mai "nelinistita" pana la calugarie, atunci cand era intrebat de trecut, zicea: "Domnul mi-a iertat pacatele, ce rost mai are sa vorbim de ele". Pacatele de pana la calugarie, bineinteles, ca in taina calugariei moare omul vechi si se naste altul nou. De aceea se schimba si numele. Eu nici macar nu-mi pot permite luxul sa tac despre trecutul meu, pentru ca il stie jumatate de tara, din cauza ca el ramane in ceea ce am scris. De aceea, daca am si plans pentru pacatele mele, un loc aparte il ocupa "manifestarile" mele literare. Intrebare: Apropo de scris. Se spune ca scrisul ar fi un mijloc de purificare, catarsis, nu neaparat pentru cititor, ci pentru cel ce scrie. Raspuns: Evident ca nu pentru cititor. Eu as zice chiar ca pentru cititor are un efect tocmai invers, adica in timp ce scriitorul se "purifica", isi stoarce puroaiele, cititorul este cel care trebuie sa i le suporte. Este o terapie propusa chiar de psihanaliza, o cunoastem. La un moment dat s-a introdus o practica in psihiatrie, care consta in a oferi pacientului sansa de a-si juca propriul rol pe scena. De exemplu, daca pacientul se credea Napoleon, se alcatuia iute un scenariu, poate chiar de catre pacient, in care el juca rolul lui Napoleon. Efectul era favorabil. Pacientul scapa de obsesie, chiar daca ea putea sa revina mai tarziu sub o alta forma. Despre efectul terapeutic al scrisului s-a scris si se mai discuta multe. Si eu nu neg acest efect terapeutic al scrisului, pentru ca aici este vorba de jumatate din taina marturisirii. Si daca este vreun folos evident in aceasta metoda, este pentru ca are loc actul marturisirii, iar daca obsesia, boala reinvie dupa o bucata de timp, este pentru ca acest act nu e deplin, din el lipseste preotul, singurul in putere sa-l dezlege pe om de robia nelinistii. Despre efectul "terapeutic" al scrisului, eu m-am mirat sa-l gasesc in poeziile Sfantului Ioan Hozevitul. Un sfant roman contemporan (mort pe la 1960), care si-a lasat toate invataturile doar in versuri, de multe ori acte estetice reale, pe care le scria din dragoste pentru fratii schitului. Si are o poezie in care vorbeste de rolul poeziei ca marturisire. Pentru ca, traind in retragere ca schimnic, treapta suprema a calugariei care te obliga la izolare, nu avea intotdeauna la indemana duhovnicul, si atunci se marturisea in scris, prin intermediul poeziei. Deci iata ca aceasta valoare purificatoare a scrisului, regasita si la Sfintii Parinti, este inca o dovada a profundei invataturi despre suflet, pe care a elaborat-o ascetica ortodoxa mai inainte cu 15 secole de aparitia psihanalizei. Ma refer, desigur, si la Filocalia, pe care o recomand celor care se indoiesc de spusele mele, ca sa descopere ca nu numai ca nu am exagerat, ci am simplificat mult raspunsul meu, in defavoarea Ortodoxiei. Dar vorbeam de poezia Sfantului, ea era doar dialogul cu Dumnezeu. Este acea inregistrare, retinere, vanare a clipei, pentru a o duce preotului, duhovnicului. Este ca si cum ai lua intr-un caus gandul-fapta si, de frica sa nu le pierzi, le duci asa cum sunt preotului, pentru ca doar el te poate dezlega. Dar sa continuam despre rautati. Ce este scrisul? Pentru ca in puterea lui de a opri clipa in loc, el nu opreste numai clipa buna, ci si pe cea rea. Si iata ca el poate sa ajunga un fel de "document al pacatului". adica intr-un fel sunt pacatele pe care le-ai facut si le-ai marturisit, iar Dumnezeu le-a iertat, si altfel sunt aceleasi pacate, care insa, chiar si dupa ce Dumnezeu te-a iertat, tot mai continua sa dainuie si sa lucreze rautatea, chiar si fara tine. Cum zice si Sfantul Ioan Gura de aur, in Omiliile la Matei, ca Dumnezeu pedepseste mai putin pentru pacatul savarsit in taina decat pentru cel facut public, pentru ca cel public ii mai indeamna si pe altii, facandu-i partasi la el. De ce Origen a fost dat anatemei abia dupa 300 de ani de la moarte? Pentru ca erorile lui au inceput sa capete o circulatie tot mai larga prin urmasii sai, si atunci, pentru a-i opri pe ei, Biserica a fost nevoita sa-l anatemizeze pe Origen. iata ce inseamna un pacat scris. Origen a murit, iar pacatul lui lucreaza si astazi. Si poti deveni un incurajator al pacatului, cum am si fost. Uite, de exemplu, eu, calugar ortodox, sunt cuprins in cartea lui Mircea Cartarescu Postmodernismul romanesc. Asa ca eu, intr-un fel, devin neputincios in fata pacatelor, faptelor mele, care, desi sunt uitate la Dumnezeu, nu se uita de catre oameni. Fapta mea s-a desprins de mine si actioneaza singura, impotriva vrerii mele, prin scris. Intrebare: Vreau sa te intreb, crezi ca scrisul tau, sau o parte din scrisul tau, tine de pacat? Sau in genere, actul de a scrie este un pacat? Raspuns: Atunci Moise si evanghelistii au pacatuit scriind. Intrebare: Bineinteles, actul de a scrie poezie sau proza... Raspuns: Eu cred ca e greu sa gasim macar 20 de cuvinte pe care sa le rupem din Biblie si care sa nu fie si poezie, mai ales daca acceptam definitiile poeziei pe care le da epoca moderna si postmoderna. Intrebare: De fapt, poezia ta era una postmodernista. O poezie care nu contine in sine ceva rau. De ce o repudiezi? Raspuns: De ce-o repudiez? Pentru ca sunt unele forme ale pacatului cu care majoritatea oamenilor inca se mai lauda, dar de care un crestin se rusineaza si se teme. Eu am devenit crestin, si pentru aceea vad manifestari strigatoare la cer si acolo unde tu zici ca nu vezi nimic rau, dar nu numai tu. Ce era bun in ele? Poate numai faptul ca eram sincer. Numai ca si sinceritatea asta e cu doua taisuri. Omul patimas, ca mine, nu-i bine sa fie sincer, ca pacatuieste. Desigur ca au fost acolo si strigate despre care nu pot sa nu spun ca nu mi-au pregatit calea spre Dumnezeu. Dar acum ele sunt invechite si improprii, au iesit din uz. Si-apoi, ceea ce mi-a ajutat si a fost bun pentru mine, nu-l va ajuta in mod neaparat si pe altul. Fiecare are drumul sau la Dumnezeu. Si mai ales un drum asa de incurcat ca al meu nu poate sa i se potriveasca orisicui. Dar scrisul in sine nu este rau. Asa cum nimic nu este rau, decat numai pacatul. Iar scrisul nicidecum nu este pacat, el este unul dintre manifestarile rationalitatii noastre. Anume a acelei laturi din complexitatea fapturii umane care ne deosebeste de celelalte creaturi, de dobitoace. De aceea scrisul nu trebuie sa fie pacat, ci unul dintre multele daruri pe care ni le ofera Dumnezeu pentru a-L face cunoscut. Atunci cand se construia Templul in vremea lui Moise, Dumnezeu S-a facut auzit si a zis: "Iata, am dat har si pricepere lui Betalael ca sa sape in lemn si in aur" si alte insusiri pe care le enumera Dumnezeu, daruite lui Betalael pentru infrumusetarea, impodobirea Templului. Aici asistam chiar la intrarea artei in viata omului de dupa cadere. Intrarea frumosului material in viata omului. Acest frumos exterior vine sa inlocuiasca golul care a aparut in viata noastra de la momentul divortului nostru de Dumnezeu. S-a golit sufletul nostru de frumos, de adevar, de absolut. Si Dumnezeu face acest pogoramant si-i daruieste omului arta, care este, desigur, inferioara culmilor spirituale pe care le-a cunoscut Adam in rai, dar care este un vehicul ce ne apropie, ne duce pana la un anumit stadiu al intalnirii noastre cu Dumnezeu, pe care insa va trebui sa-l abandonam. Arta, in drumul nostru catre Dumnezeu, seamana cu autobuzul care duce la o manastire situata in munte. El ne duce pana la poalele muntelui, dar mai departe el nu mai poate urca, pentru ca il impiedica conditiile. Si atunci toti coboara si-si continua mersul pe jos, pe cararui, printre pietre, pentru a ajunge sus. Asa este si arta pentru drumul nostru spre Dumnezeu. Ea ne aduce pana la poalele muntelui, dupa care noi trebuie sa coboram si sa ne continuam drumul pe

jos. Sa folosim acele mijloace care, poate, par mai inapoiate si mai simple, dar care sunt cele mai potrivite pentru hatisurile si ingustimile pe care le presupune drumul nostru catre Dumnezeu. Intrebare: In cartea pe care ai citat-o tu mai inainte, a lui Cartarescu, despre postmodernismul romanesc, el te-a situat printre poetii cei mai importanti ai noului val postmodernist din Romania. Cumva, Cartarescu considera ca ceea ce-ai facut tu este chiar mai semnificativ decat ce fac foarte multi dintre postmodernii mai cunoscuti de la noi. El te pune, si-o zic asta fara invidie, in fata poeziei pe care o fac eu, Teo Chiriac , Vasile Garnet, Galaicu Paun. Si dupa parerea mea, cel putin in ce ma priveste pe mine, eu cred ca, intr-o parte a poeziei tale, ai mers mai departe. Ma gandesc daca acum, fiind la manastire, marea popularitate de care se bucura "Un diazepam pentru Dumnezeu" nu te stanjeneste cumva? Raspuns: Ei, m-a tulburat la inceput. De asta am si amintit de scris ca de o forma deosebita a pacatului, ca de un document al pacatului. Eu am scris "Diazepamul" la 18 ani si crede-ma ca atunci nici macar o data nu auzisem cuvantul postmodernism. L-am scris la spital intr-o saptamina - un jurnal facut din perspectiva unui dumnezeu internat la nebuni. Eu am scris dumnezeu cu "d" mic, pentru ca dumnezeul de acolo nu este Creatorul lumii (nu mai tin minte cum a aparut in carte, dar stiu ca atunci cand cineva mi-a citit manuscrisul, mi-a propus sa scriu dumnezeu cu "D" mare si eu n-am vrut), el iese pe pod cu valizele si priveste incurcat spre cer, isi cauta drumul spre casa, dar nu-l mai gaseste. Este diazepamul dat dumnezeului din noi, diazepamul educatiei ateiste. Iar eu am primit aceasta educatie. Dumnezeul de acolo nu este Creatorul lumii, pentru ca el descopera, atunci cand intra in cantina, "mai multi dumnezei care sedeau la masa, cu fesuri de copii prosti pe cap, faramitandu-si portia de paine in bors". Ciclul era din vreo 20 de poezii, dintre care publicate au fost doar 7, din cauza volumului impus de editura, caci era o carte de debut. Si uite ca a facut atata galagie, incat am ajuns, dintr-o gluma, postmodernist. De fapt, a fost o experienta foarte dureroasa si eu am zis ca sunt doua experiente puternice pe care le-am avut. Prima - cand am stat la Socola - , iar a doua - calugaria. Eu inca nu le-am inteles legatura si nici nu miam pus problema, dar cred ca sunt legate intre ele. Ma tem eu ca undeva, in adancurile Divinitatii, Care le stie pe toate dinainte, s-a pregatit un drum. Nu e vorba de predestinare, fiindca nu cred in ea, dar s-au deschis niste carari prin care am fost invitat la Dumnezeu, ca sa vorbim mai "postmoderneste". Internarea mea a fost una dintre portile prin care Dumnezeu, in fiecare clipa, striga dupa mine. Nu trebuie sa intelegem ca aceste porti din care striga Dumnezeu sunt momentele noastre de slabiciune sau de dezamagire, de dezechilibru. Pentru ca nimeni nu a intrat asa in ortodoxie. De ce? Fiindca se termina sentimentele, se termina trairea, socul, explozia si omul il paraseste pe Dumnezeu. Nu sunt putine cazurile, si toti le cunoastem, cand omul vine, umbla la biserica doua saptamani, dupa care se intoarce acasa, si pe urma, cu orice ocazie, povesteste toate fleacurile pe care le-a vazut in biserica, barfeste. De ce? i-a trecut durerea. S-a tamaduit si i-a trecut. A fost furat. De asta omul ortodox este perfect echilibrat. El nu poate veni decat in echilibru. Crestinul, dupa cum zice Sf. Ioan Gura de Aur, are nevoie de nervi de otel. Lucru interesant: atunci cand am trecut prin cele mai grele experiente existentiale - sunt foarte usor de identificat din cartile pe care le-am facut -, nicidecum nu m-am indreptat spre Biserica. Nu demult m-am intalnit cu Paun si mi-a zis ca mi se traduce "Diazepamul" pentru America, intr-o antologie de-a lui Adam Sorkin. Desigur, pentru mine nu a insemnat numai decat un eveniment. Dar nici nu ma stanjeneste asa de tare cum m-a stanjenit vestea despre proiectul publicarii unui alt volum de poezii de-ale mele, pe care eu le si uitasem, dar care s-au pastrat la unii prieteni. O rusine de volum. Diazepamul este o reducere la absurd a utopiei nietzschiene despre supraom. Un lucru care s-a intamplat, nu a fost inchipuit. Este documentul absentei lui Dumnezeu. Si nu este numai postmodernist, chiar daca asa vor sa-l prezinte Cartarescu si altii care au scris despre el. Eu personal niciodata nu m-am considerat un postmodernist, nici mai tarziu, cand stiam deja mai multe despre postmodernism si cand postmodernismul devenise la moda la noi. Chiar daca de multe ori am comis texte postmoderniste, n-am facuto pentru ca eram un adept, un sustinator al lui, ci pentru ca, in neastampararea mea literara, am scris in toate felurile si genurile, chiar daca foarte putine le-am publicat, ma refer aici si la roman si la teatru. Sincer sa fiu, eu chiar aveam o "ciuda" pe postmodernisti. Pentru ca "n-au talent". Pentru mine postmodernismul se asocia si se asociaza cu sterilitatea creativa. Exceptie face Salinger, care nu inteleg de ce este considerat postmodernist, eu mai degraba il vad ca pe un Cehov in varianta americana. De aceea eu nu inteleg de ce unii poeti, fara indoiala talentati, o fac pe postmodernistii numai pentru ca e la moda. Nici macar nu mai e la moda. Intrebare: Pregatesti o carte in care pui fata in fata reprezentanti ai Bisericii cu scriitori postmoderni din Basarabia si Romania, incercand sa arati pozitiile pe care se situeaza oamenii de cultura fata de Biserica. Raspuns: O carte despre pozitia Bisericii fata de postmodernism si invers. Imi cer iertarea de la unii prieteni care sunt indignati de faptul ca eu "imi bag nasul unde nu trebuie, in loc sa ma pocaiesc", dupa cum am auzit vorbindu-se. Ca sa fac o paranteza, intr-o zi au aparut la manastire doi oameni de la televiziune, nu stiu cine, care au venit sa "verifice" daca ceea ce spun eu sunt afirmatii personale sau parerea Bisericii. Eu tocmai eram plecat si ei au discutat cu un parinte, care a absolvit academia de la Zagorsk. Desigur, le-ar fi placut sa auda ca eu de fapt sunt un scandalist care il invidiaza pe Eminescu ca a scris poezii asa de bune. Cred ca voiau sa mai faca ceva spre lauda lui Eminescu, despre care eu am scris in contradictoriu cu parerea poporului roman, fiind chiar la inceput de ianuarie. Numai ca ei au fost dezamagiti, caci afirmatiile mele nu contrazic doctrina ortodoxa. Cand si cum am "invatat eu asa repede toate astea", deocamdata ramane o minune pentru persoanele in cauza. Le amintesc numai ca nu eu ma bag unde nu trebuie. Nimic din ce am scris eu in ultima vreme, fie ca scriu despre Eminescu sau despre spectacolele de teatru, nu iese din spatiul de actiune al Bisericii. Biserica nu e asa de mica precum ar vrea sa o vada unii. Despre pozitia Bisericii fata de postmodernism, cunosc o carte foarte "postmodernista", publicata la Timisoara de catre Facultatea de Teologie Ortodoxa in colaborare cu niste straini: O teologie a postmodernitatii. Si pentru ca nu mi-a placut aceasta carte, dati-mi voie sa-mi spun si eu parerea. Sa observi o chestie foarte interesanta. In timpurile noastre atat de democratice, ortodocsilor nu li se da voie sa vorbeasca. Si eu zic: va rog frumos, dati-mi voie sa precizez, pe mine nu ma cheama Apetroie, ci Vladimirescu, adica ceea ce spuneti dumneavoastra ca e ortodoxie, de fapt, nu e ortodoxie. Cu ce am violat eu libertatea aproapelui? Eu nu i-am spus: "fa-te ortodox!", ci numai: "nu esti ortodox". Daca un cetatean umbla cu acte false, el este tras la raspundere. Cui i-ar placea sa aiba cel putin un dublor, pe care sa nu-l cunoasca, si care sa-i scoata in fiecare saptamana banii din cont? Cazul postmodernismului este altul. Majoritatea postmodernistilor ar rade sa auda de o teologie a postmodernitatii. Totusi, nu toti. Si pentru acestia am gandit sa facem aceasta carte. In Romania am cunoscut multi preoti, dar mai ales studenti la teologie, care simpatizeaza postmodernismul, altii care il detesta, fara sa stie nici unii nici altii prea bine despre ce este vorba. Nici postmodernistii nu stiu prea bine ce este ortodoxia. O pozitie a Bisericii fata de postmodernism, una cel putin civilizata, facuta anume pentru postmodernisti, nu pentru enoriasi, nu ar dauna nimanui. Mai ales ca postmodernismul nu este decat o ramificatie

a unei miscari anticrestine foarte mari, New-age, si n-are la baza decat niste erezii, despre care Biserica este cea mai in masura sa vorbeasca. Postmodernistii, in goana lor dupa definitiile propriului curent, nu-si cauta originile unde trebuie. Ei nu trebuie sa se caute in istoria culturii, ci in istoria religiilor, si atunci vor suporta un mare soc: ei nu sunt deloc revolutionari. Intemeietoarea postmodernismului este, de fapt, Elena Blavatkaia, iar postmodernismul a fost schimbat la nastere din leaganul teosofiei in leaganul culturii. Nu e de mirare ca el se tavaleste prin toate curentele si genurile pana nu le mai distinge, el nu este cultura si nici nu se vrea asa ceva. O carte document despre aceasta este cea mai indicata. Nu critica postmodernismului din prisma ortodoxiei si nici cea a ortodoxiei din prisma postmodernismului, ci anume un dialog spontan care sa-i surprinda si pe unii si pe altii asa cum sunt. Ca sa nu se spuna pe urma: stiti, de fapt postmodernismul nu zice asa ceva, de fapt postmodernismul acum e altul, replica lor preferata. Mai ales ca noi vorbim despre postmodernism asa cum a patruns el in Romania. Multe din cartile vandute in biserici sunt facute mai degraba pentru a gadila orgoliul oamenilor deja imbisericiti, uitand ca scopul lor ar trebui sa fie mai inainte cel de a face cunoscuta ortodoxia si nu de a-i certa laolalta pe toti cei care inca nu au ajuns la biserica. Daca Ap. Pavel ar fi facut astfel predicand elinilor, l-ar fi omorat pur si simplu. Pe acest principiu va fi construita si aceasta carte. Nu ascundem faptul ca, de multe ori, oamenii bisericesti fac declaratii - nu spunem nemotivate -, dar nedocumentate. Si-atunci lucrurile acestea dauneaza chiar Bisericii. Cu referire la modernism, de multe ori se aduce acelasi calificativ - satana. Dar daca omul cu care stai de vorba nici macar nu crede ca exista satana? Atunci trebuie sa-i vorbesti din cele pe care le cunoaste si el, nu doar ca sa te lauzi cat de multe stii tu despre ortodoxie, ci pentru a te face inteles si astfel sa-ti arati dragostea. Ce folos ca i-ai demonstrat omului ca nu se va mantui, dar nu l-ai facut sa iubeasca ortodoxia? Aceasta este ca si cum ii interzici sa se mai mantuiasca. Nu asa ne invata marii dascali ai ortodoxiei: Ioan Gura de aur, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si altii, care au propovaduit paganilor, dar unor pagani care aveau deja o cultura cum este cea elina. Nici Hristos nu le-a zis dintr-o data iudeilor ca este Dumnezeu, ci Fiul lui David, caci evreii erau foarte mandri de faptul ca erau fii ai lui David. As vrea ca dialogul ce urmeaza sa depaseasca acest nivel. Sa discutam luandu-i ca exemplu pe Sfintii Parinti, in cunostinta de cauza. In fiecare epoca, Biserica si-a avut reprezentantii ei, purtatorii de cuvant care i-au combatut cu argumente demne pe oponentii sai - gnosticii, astrologii, arienii, nestorienii, peligianistii s.a., avand la baza cel putin o elementara cunoastere a teoriilor lor. Mi-am propus sa fac aceasta carte fara concluzii. Vreau sa chem la dialog si reprezentanti ai postmodernismului si reprezentanti ai Bisericii, oameni competenti, care au avut contact direct, care cunosc fenomenul din interior. Eu cred ca e cel putin interesant. Intrebare: Care sunt acele teme si probleme pe care le abordeaza teologii si literatii? Raspuns: Temele? Stii ca inainte de a pleca nu mi-am pregatit intrebarile mele, mi-am zis ca as putea fi deja afectat de gandirea ortodoxa, dupa o perioada, nu zic lunga, dar experienta, dupa cum ti-ai dat si tu seama, este foarte puternica si ar putea sa-mi modifice (si as vrea sa fie asa!) unele sentimente si atitudini. De aceea v-am rugat - pe tine si pe Galaicu Paun - sa pregatiti niste intrebari, ca sa provina de la niste postmodernisti vii, care traiesc cu asta, caci eu nu mai traiesc cu postmodernismul. De fapt, chiar daca Cartarescu m-a inclus in cartea lui, eu niciodata nu m-am simtit in postmodernism si nici nu am fost. Intrebare: Da, apropo, Cartarescu te considera printre primii trei scriitori tineri postmoderni din Romania, in general Marius Ianus, tu, Vakulovski, iar noi, ceilalti, suntem la coada. Raspuns : Are dreptul. Intrebare: Nu poti sa fii scriitor postmodern si ortodox in acelasi timp? Raspuns: Uite, intrebarea asta mi-a dat-o si Paun, si l-am intrebat si eu pe parintele andrei Kuraev, stiind prea bine raspunsul dinainte. Depinde ce pastram din posmodernism. Daca luam fundamentul doctrinar la nivel de atitudine existentiala, nu putem. Dar daca luam aspectul stilistic si tehnic de tratare a mesajului, putem. Deci, poti sa fii purtator al unui mesaj crestin ortodox, recurgand la modalitatile sau mijloacele de exprimare stilistice ale postmodernismului. Exemple similare avem Dumnezeu o vrut sa faca sfinti cu comunizmul ista de Pr. Savatie Bastovoi Monahul Savatie in dialog cu parintele ieroshimonah SELAFIIL de la Sfanta Manastire Noul-Neamt - Azi tare multi vorbesc despre preotii care au fost KGB-isti, dar nu prea vorbesc despre cei care au patimit de pe urma lor. Am vazut gazete si la noi si in Romania in care se vorbeste de rau patriarhul nostru si se zice ca e KGB-ist. Chiar fratii nostri calugari din Romania ne intampina cu neincredere, iar cateodata cu batjocura si rautate, zicand ca purtam scufii (culioane) cu cinci colturi. Povesteste-ne matale despre vremea aceea. Cum a fost prigoana ? - Ei, prigoane, ti-oi spune, ele o fost intotdeauna asupra credintei. Dar noi sa nu ne temem de dansii, sa ne tinem credinta noastra, cum am apucat-o de la Sfintii Parinti. Matale, daca scrii, de-amu vezi pe unde o trecut credinta noastra pravoslavnica, pe unde-o trecut si cum o fost. Mai ales pe vremea Sfantului Marelui Vasile, cand erau la dansii in tara multi eretici de-aistia, vrasazica, sectanti. Si chiar si imparatul cam credea cum ii credinta lor. Dar el s-o dus la imparatul si o zis: "Imparate, hai sa rupem legaturile estea, care vasazica, rautatea !" "Dar cum, Vasile, cum zici tu ?" "Eu zic asa: biserica, soborul din mijlocul cetatii, il incuiem cu doua lacati - a ereticilor si cu a pravoslavnicilor. Si punem ostasi de partea lor si ostasi de partea noastra. Si oameni de credinta de partea lor si de partea noastra. Si le dau eu voie sa se roage ei intai si daca li s-a deschide biserica prin credinta lor, s-or farma lacatile prin credinta lor, a lor sa fie biserica in veci. Doua ceasuri sa faca rugaciuni. Dar daca nu, sa se deie-n laturi, ca facem noi. Si daca ni s-a deschide noua, a noastra sa fie biserica". Dar el sede si se uita: "Mai, da mare credinta ai tu, Vasile. Hai dar sa va asezati, tu in partea ta, si ei in partea lor. Sa va asezati drept. Si cui i s-o deschide biserica, aceluia sa fie". Si-apoi o facut rugaciune ereticii, ca le-o dat voie. Dar de-amu credinciosii, lor le parea rau, ca daca le-o dat voie la eretici intai, gandeau, ce-am facut noi, ca ne-am prapadit. Nu va temeti, o zis, aveti credinta. Si-o facut ei doua ceasuri si n-o facut nimic. Si-o zis Vasile: dati-va la o parte. Si s-o pus Sfantul Vasile la rugaciune cu credinciosii lui. Si cand o aflat multa credinta rugaciunea, o venit un vartej asa de bun, ca o inceput a trasni lacatile celea si s-o deschis usile intr-o parte si-n alta. Si-atunci toti au strigat: Doamne, miluieste-ma si o facut semnul Crucii si o intrat in biserica Sfantul Vasile cu norodul lui. Iaca, dreptatea, iaca dreapta credinta! Asa si amu Dumnezeu, daca a face o minune din partea credinciosilor crestini, cum scrie acolo la Apocalipsa, la cartea care cu antihristul. Acolo spune ca va fi un razboi al Maicii Domnului, al lui Dumnezeu asupra necredinciosilor. Boala grea. Si acei care vor fi credinciosi, boala aceea n-o sa se lipeasca de dansii. Dar care or fi, vrasazica, necredinciosi, apoi boala aceia, mare boala o sa fie. Dar cinci luni n-o sa fie nici o moarte dintre dansii, dar numai durere de Doamne fereste. Si ministru, si gheneral si preot, care-a fi, la acei

necredinciosi boala aceea o sa fie. A da Dumnezeu. Cand o fi asta, Dumnezeu stie, am citit ?n cartea ceea... Numai Dumnezeu daca a arata dreapta credinta, sa ni s-arate cum scrie acolo "soarele se va intuneca pe cer", Sfanta Cruce sa se arate pe cer, mai stralucita decat soarele. Apoi, numai aceea poate sa dovedeasca, dar, asa, omul nu dovedeste. Eu am grait cu sectanti de-aistia, cand am fost chiar si-n lagar. Nu poti grai, te sfadesti cu dansii. Eu le-am zis: nu vreu sa ne sfadim amandoi, si tu esti la pedeaspa si eu is la pedeapsa, nu trebuie sa ne sfadim. Dar vorbim care-i dreapta credinta. Daca dumneata zici ca-i a dumitale, tineti-o pe-a dumitale, eu nu vreu sa ti-o ieu. Dar nici eu pe-a mea nu ti-o mai dau tie, sa zici tu ca Sfantul Constantin o fost cel mai intai antihrist in lume ca o silit sa se inchine oamenii la Cruce. Crucea, vrasazica, are a ei lucrare, ca Dumnezeu o aratato ca-i datatoare de viata, nu-i slujba nicodimului Crucea, si-o aratat-o cu minuni: o inviat mortii si multe lucruri o facut Sfanta Cruce. Si el (Constantin) o slobozit lumea de la inchisoare si le-o dat voie sa faca biserici, sa se boteze, de ce zic ei ca-i antihrist ? Dar ei au parerea lor, vrasazica, invatatura lor. Dar noi sa tinem credinta noastra, n-avem nevoie de dansii. Ca ei spun asa si asa, de dansii s-o implut lumea. Numai Dumnezeu ar face minunile estea, sa arate dreapta credinta. Dar noi oamenii nu putem sa-i biruim pe dansii, ca ei is o multime. - Erau multi sectanti in lagar ? - Erau, erau multi la inchisoare, pentru ca nu vroiau sa faca armata, nu vroiau sa se supuie. Si-apoi le dadea cate cinci ani, la pedeapsa, acolo. - Si matale cati ai facut ? - Eu tot vo cinci ani am facut. Pentru, vrasazica, am facut cu doi-trii oameni, de asta, propoganda, vorba pentru credinta. Si cand am mantuit aisti cinci ani am fost tucma in Celeabinsc, in 46-47, pana in 50. Si n-o vrut sa-mi daie drumul in Basarabia, in Moldavia. Zic: dar de ce dumneavoastra nu-mi dati drumul in Basarabia ? Zice: mata esti judecat pentru religie, noi vrem sa strangem religia si sa te instrainam de-acolo, sa nu mai propovaduiesti. Alegeti in toata Rusia, dar in Moldova nu-ti dam drumul. Dar eu ma uit si zic: dar in Odesscaia oblasti poate imi dati drumul ? Se uita ei pe harta, zice: iti dam. Si mi-am ales, de-amu aici, mai aproape de bolnavi, la Cotovsc, daca-ati auzit, Barzu. De la Dubasari, vreo 80 de kilometri, mai in fund incolo. Si mi-o dat ei drumul acolo si-am stat pan' cio murit Stalin. Eu am mai lucrat si-ncolhoz si-ncolo. Si de-amu m-am lipit pe langa biserica si-am fost ca palamari (paraclisier). Si, cand am auzit ca o murit Stalin, am zis: parinte, amu am sa ma duc si eu la Basarabia, ca iaca, o murit Stalin. Ei hai, zice, daca vrei, dar eu am vrut sa te fac preot, ca el era blagocin, si sa te trimit pe malul Nistrului ca acolo sunt sate moldovenesti si-mi cer preot, dar eu n-am de unde sa le dau lor preot. Eu zic: parinte, eu is calugar, vreu sa ma duc la manastire. Ei, zice, daca vrei sa te duci la manastire... Mi-o dat el o scrisoare, pentru ca daca ma intreaba arhiereul. O scris el de bine pentru mine acolo, cum m-am purtat eu. Si am venit de-acolo si m-am lipit de-amu la (manastirea) Suruceni, ca era parintele Iosif, care-o murit, daca-l stiti pe dansul, care-o fost staret amu cand s-o deschis manastirile la Capriana. Arhimandrit el era. Si m-am dus acolo, el m-o primit, daca-am trait cu dansul in manastire. M-o primit acolo. Ne-am dus la arhiereul si arhireul s-o uitat si-o zis: ai vreun moldovan ? Zice: iaca. S-o uitat el la mine si zice: primeste-l, daca zici ca-i de la voi din manastire. Si m-o primit si am venit inapoi. Si am scapat de dansii de-amu. Dar era, vrasazica, cam greu, am avut mare rabdare. Ca am trait cam vreo opt ani pana m-am apropiat de manastire. - Dar in lagar se stia ca matale esti calugar ? - Dapoi cum, ca doar era scris acolo. - Si cum se purtau ? - D'apoi, mi-o luat si hainele, si tot mi-o furat. Si daca mai zice-i ceva, iti da si vreo cativai pumni in spinare si in cap. Dar ce era sa faci, trebuia sa rabzi. Si cand am venit aici de-amu, m-o chemat de vreo doua ori la NKVD acolo la dansii. Noaptea ma chemau. Si eu ma speriem, asa de tare ma temem de dansii. Ca daca ma cerceta noaptea la miezul noptii ... Intai m-o chemat numai un om. M-o-ntrebat cine-s eu, ce mai fac, ca o venit cu actele din lagar de la dansii de-acolo. Si-apoi, le-am spus eu cum m-am nascut, despre parintii mei. O trimis la satul meu si o-ntrebat acolo si s-o lojit (potrivit) cam cum am scris eu. Si amu m-o chemat de-amu a doua oara. A doua oara era de-amu vreo cinci-sase, era de-amu si-un maior cu dansii, nacialnicul lor probabil. O camera mare, larga, unde o pus ei masa lor, o masa rotunda, cu dansii pe scaune. Si-ncep a-mi spune ei mie, dar tinerii ceia, erau tot moldoveni, dar stieu ruseste. - Erau multi moldoveni ? - Ei toti erau moldoveni, numai nacialnicul cela al lor nu stia moldoveneste. Si m-o intrebat: iaca, noi iti dam banii iti dam haine, iti dam ce vrei, dar numai sa ne spui noua in fiecare saptam?na sa vii la noi si sa ne spui ce graiesc oamenii. Dar eu sed si ma uit: d' apoi eu oare cum sa vand eu pe crestini, am patimit atata vreme si-amu sa ma apuc sa slujesc la dracii estia, la vrajmasii estia ? In gandul meu, n-oi face lucru ista. Eu zic: lucrez acolo singur si nu graiesc cu nime. Si zic: eu nici ruseste nu prea stiu bine. Dar ei zic: daca sunt si moldoveni acolo. Sunt si moldoveni, zic eu in gandul meu, dar nu fac eu lucrul ista. Si-apoi m-o silit ei cu fel de fel de lucruri, ca eu dadem inapoi. De-amu la urma, dupa vreo trei ceasuri patru, o zis: noi te dam in lagar ?napoi daca nu vrei sa ne-ajuti, sa ne slujesti noua. Eu zic: ei, eu mai bine am trait in lagar decat aici. Ca eu am lucrat si la colhoz oleaca, pana m-am scris acolo la pasportnai stol (sectia de pasapoarte) ca nu vroiau sa ma scrie daca nu lucram. Am lucrat intr-o vie acolo la colhozul ceala, lucram acolo eu singur. Si eu zic: lucrez aici la colhoz si amu m-o pus paznic la papusoi si dorm cu cainii in paie. Eu la lagar am trait foarte bine, eram harnic, facem cate doua norme, avem si bani, facem si baie in fiecare saptamana si ma culcam de cu seara de la noua si pana la sase, nu ma deranja nimeni si inca ma si pazea. - Lagarul era la nemti sau la rusi ? - La rusi. Nemtii erau prizonieri. Dar noi n-am fost cu ostasi, da la civili, mai multi preoti eram pe-acolo. Ei daca o vazut asa, ca eu amu dorm cu cainii in paie, dar acolo dormeam ca un om, ca aveam oghial (plapuma), aveam saltea. Dar aici, ce zici, dorm cu cainii in paie, ia mai ce mai bine aici! Mai bine sa ma dai in lagar, nu ma tem de lagar. Cand o auzit asa, apoi de-amu maiorul cela zice sa zic Tatal nostru. Am zis Tatal nostru si maiorul mi-o zis, ca ruseste mi-o spus: du-te inapoi acolo unde lucrezi, dar sa nu spui la nime ca ai fost aici. Si eu m-am gandit: Doamne, slava Tie Dumnezeule, ca nici nu m-am gandit. Si mi-o dat drumul de acolo. Si alta data nu m-o mai chemat. Asa vrasazica, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-am biruit pe dansii. Dar inainte vreme de razboi, de-amu imi spune mie un batran acolo din Ucraina. Inainte de razboi, pana a nu se starni razboiul in 41. Apoi o zis ca daca il para cinevai ca lucreaza impotriva comunismului apoi il lua noaptea si nici azi nu se stie unde-s, ii omora. Chiar

de la noi din sat o luat vo patru-cinci, din alte sate, cand o venit in 40. Apoi, daca te luau, nici azi nu s-o mai auzit pe unde-s, ca-i ucideu. Si asa ca, multi sfinti o facut ei, o ucis credinciosi. - O murit multi dintre calugari ? - Da, pai o ucis multi, ehe-he-he! Care i-o apucat, pe toti i-o ucis. Prin lagar i-o dus, pe-aici i-o ucis. De-amu cand s-o starnit razboiul, de-amu nu-i ucideau. Dupa razboi, daca ii parea ca ai zis ceva, iti da 8 ani, 10 ani, vrasazica, ca ai facut propoganda religioasa, dar nu te ucidea. Dar ?nainte de razboi ii ucidea, ii impusca. Ori ii ducea pe mare si-i ineca. Dar pe calugari ii incarcau in masini si ii duceau si-i ucideau pe toti. Asa ca multi preoti o ucis ei, mii, mii. - Ii mai si chinuiau sau ii omorau de-odata ? - Pe altii ii chinuieu, pe altii ... Dumnezeu stie ce le mai faceau, da nu-i mai vedeai. Daca l-o luat si l-o ?nchis, apoi nu-l mai vedei unde l-o dus, ce i-o facut. Imi spunea o femeie de pe malul Nistrului, de la Zavertalovca. Apoi spune ca atunci cand o venit comunismul, l-o luat pe preotul ceala de acolo din sat, pe matusca lui si i-o suit intr-o caruta si i-o dus pe deal. Si-o prins a inconjura caruta, adica ii cununa. Si le taieau cate o ureche, mai inconjura o data si le taia nasul, ori le scotea cate un ochi. Si asa i-o chinuit pana cand i-o omorat. Si pe matusca si pe preotul ceala, asa le-o facut, vrasazica. Ce neajuns ar fi gasit ei la dansul ? Si iaca, vrasazica, Dumnezeu o vrut sa faca sfinti cu comunizmul ista, multi sfinti o facut Dumnezeu printr-insii. - Parinte, e bine sa faca misiune calugarii, sa iasa in lume sa propovaduiasca ? - Noua, calugarilor, ne trebuieste, vasazica, s-avem asa: smerita cugetare, smerenia. Si-apoi: rabdarea, rabdarea lui Iov. Si blandetea lui David. Aestea... Si... "dragostea care niciodata nu cade". Si intotdeauna tacerea sa avem. Sa nu graim ale lumii acesteia nimic, decat numai ale lui Dumnezeu. Numai cuvintele lui Dumnezeu: din Pateric, din imnurile Maicii Domnului, din lucrarile Sfintilor Parinti. Aestea sa facem si sa ne gandim la ceasul mortii... Ai cetit Patericul lui Sfantul Sava, manastirea lui Sfantul Sava ? Vezi, cum spune acolo invatatura: calugarul trebuie sa aiba intotdeauna, vasazica, smerita cugetare, cu smerenie. Ai vazut ca fratele tau o gresit ceva, nu-l judeca. Zi, Doamne, iarta-l ca o gresit, ca-i de la vrajmasul, si ma iarta si pe mine. Nu trebuie sa ne gandim c-am facut vreun lucru bun, niciodata. Da sa zicem, Doamne, iarta-ma, ajuta-ma, ca-s o minte bolnava. Si iaca aestea noua ne trebuie. Ca daca noi pe-aestea le facem, nu numai sa le stim, dar si sa le facem, apoi noi o sa fim cei mai mari "studenti" inaintea lui Dumnezeu. Dar daca numai zicem si nu facem, suntem ca niste deserti, care nu au nimic bun. Cuviosul Arsenie o vazut asa intr-o vedenie intr-o dimineata. Intr-o padure taia un om lemne si punea in sarcina. Si ave asa o sarcina bogata - da s-o ridice si n-o poate ridica. Dar el, cu toate ca avea lemne, iar mai pune lemne. Si iar mai pune intr-insa. In loc sa mai lese, el tot pune, si n-o mai ridica. Amu, cuviosul Arsenie il intreaba pe Sfantul Inger: ce-nseamna asta ? Zice: omul care face pacate, in loc sa lepede, el mai pune, pana il apuca moartea. Si asa il apuca moartea, plin de pacate. O mers mai inainte si-o vazut o fantana, scote un om apa. Da era plina fantana. Asta la Peteric am gasit. Si cara intr-un poloboc gaurit apa cea din vale. Intreaba: dar asta ce-nseamna ? Inseamna ca omul ce face fapte bune, dar de cele rele nu se lasa, numai se munceste, dar n-are nici un folos dintr-insele. Ca le biruiesc acele rele pe cele bune si numai se munceste degeaba. Iaca asa noi, vasazica, daca facem cele care nu-s bune, nu plac lui Dumnezeu, n-avem folos. Dar noi intotdeauna trebuie sa ne gandim la ceasul mortii. Ca noi suntem porniti la Dumnezeu. Si daca slujim lui Dumnezeu - numai cu dreptate. Sa nu judecam pe nimeni, pacatele noastre sa le judecam. Dar pe-ale fratelui sa nu le judecam, sa le lasam lui Dumnezeu. Vrajmasul zice asa: fa-mi mie azi, dar lui Dumnezeu lasa-i pe maine. Si el asa te mana, pana ce te vede la moarte. Si-apoi, cand te vede la moarte, nu mai ai nica de facut cu moartea, ca numai pe-ale lui le-ai facut, dar ale lui Dumnezeu tot o ramas. Dar intai sa facem ale lui Dumnezeu, dar acele rele, cele rele sa le lepadam. Sa facem ale lui Dumnezeu azi, dar maine... nu-i ziua noastra. Mai stim, om mai ajunge noi maine, or n-om ajunge. Chiar amuia-n viata noastra, parintele... Dumnezeu sa-l ierte, parintele Serghii. El s-o pus la masa sa manance si, cum o vrut sa manance, asa o inghetat in ceasul mortii, saracul. Dumnezeu sa-l ierte. Nu mai putea manca, nu mai putea grai si s-o dus, saracul. Noi cu dansul mai ieseam cateodata pe scari si spunem: ce zici, Serghii, care din noi s-o duce primul ? Ca noi parca ne luam la intrecere... Iaca cum ii viata noastra. Parintele istlalt Serghii, tot asa, vasazica, s-o sculat dimineata si s-o dus la biserica, dupa Inaltarea Domnului. Si acolo, i s-o facut rau, si l-o adus. Nu se stie. Iaca cum ii viata noastra. Si viata de acum sa o dam lui Dumnezeu, nu lumii acesteia. Sa ne gandim intotdeauna, numai la ceasul mortii. Sa facem cevai bun. Sa ne gandim la Dumnezeu si aestea ale lumii sa le lasam, ca aestea nu ne folosesc pe noi. Iaca, de-o vorba, scrii la gazete, vrasazica, scrii o fapta buna, apoi aceea de-amu o sa o puie la Dumnezeu. Dar daca scrii ale lumii acesteia, lucrari lumesti, aestea ale lumii, aestea nu-ti foloseste nimic. Numai te muncesti zadarnic, nici un folos dintr-insele. Noi intotdeauna trebuie sa avem, vrasazica, in gura noastra: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Toata vremea sa spunem: mantuieste-ma, iarta-ma, ca nimic bun n-am facut pe lume. Sa nu gandesti c-ai facut vreo fapta buna. Intotdeauna sa zici: nimic n-am lucrat bun, iarta-ma, ajuta-ma sa pun inceput bun sa nu mai fac. Si intotdeauna sa avem frica lui Dumnezeu. Daca om ave frica lui Dumnezeu, n-om face rau nimanui. Intotdeauna sa ne gandim ca suntem la ceasul mortii si nu stim cum ne gaseste pe noi moartea. Ca multi mor si tineri, nu numai batrani. Si sa nu judecam pe aproapele. Sa nu ne gandim ca faptele noastre sunt mai bune decat ale altora, niciodata. - Parinte, la noi au venit o multime de credinte noi, care ii abat pe oameni de la dreapta credinta, se aduna pe stadioane si tulbura lumea prin parcuri si pe la case. Ce zici matale, impotriva lor nu-i pacat de scris prin gazetele lumesti ? - Daca scrii despre Dumnezeu, apoi acelea-s bune. Numai daca scrii de-ale lumii acesteia nu-s bune. Dar daca scrii in contra la aistia care merg impotriva lui Dumnezeu, acelea, desigur, is bune. Mie mi-o spus parintele Iosif, care o fost amu in Rom?nia. O zis c-o fost intr-o manastire, si-acolo, zice, economici, vrasazica... - Ecumenici... - Economici, de-aistia... ei vor intotdeauna sa fie o credinta in toata lumea. Credinta cei dreapta in toata lumea. Si-acolo se gramadesc fel de fel de sectanti, fel de fel de oameni, fiecare cu credinta lui. Si-apoi ei acolo se bat unul cu altul, vasazica, cum ar fi de facut ca sa fie o singura credinta si cea mai dreapta. Apoi, de-amu Dumnezeu daca i-a indrepta pe dansii, ce sa faca si cum sa faca, vrasazica. Spune ca-s multi acolo, vreo 300 de oameni...

- Mai multi, parinte. In Romania a venit papa de la catolici la patriarh si a slujit impreuna. Acum s-au scos carti groase in care sunt fotografiati ei impreuna. Si sunt multi preoti, ortodocsi de-ai nostri romani, care s-au impartasit cu catolicii, si multa lume deanoastra a trecut la dansii si se impartaseste duminica cu catolicii, zicand ca nu-i pacat. Din cauza asta-i mare incurcatura in Biserica si peste tot numai carti catolice si sfinti de-ai lor, care la noi nu-s sfinti. Dar pe Ioan Gura de Aur, pe Vasile cel Mare, si invatatorii nostri din primele veacuri, spun ca nu-s chiar buni, ca-s vechi. Si despre Pateric invata la Institut ca-s niste legende, ca nu-i adevarat. Iaca asa credinta vine si la noi acum, parinte. Aistia-s ecumenicii, ce zici matale de dansii ? - Ei, ce ti-oi spune eu... ca noi... n-avem de dansii nevoie. Noi suntem cu credinta noastra, care o fost asezata de Sfintii Parinti. Dar incolo, amu ii plina lumea de sectanti, nu numai cu catolici, dar fel de fel de credinte sunt amu: si bactistii, si sambotistii... fel de fel de credinte. Imbla cu biblia in san si amagesc oamenii, ca iaca la noi asa-i, dar la voi cer preotii bani si altele. Si graiesc si judeca rau. Dar noi nu trebuie sa ne uitam la aceia - ei o hulesc pe Maica Domnului. Cel ce o huleste pe Maica Domnului nu-i om bun. L-am intrebat pe unul: da voi pomeniti pe Sfanta Treime, pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant ? Zice: daca la noi Duhul Sfant nici nu-i. Daca nu-i, atunci n-am ce vorbi cu voi, carati-va de-aicia sa nu va vad. Asa ca, au credinta lor, dar nu cred drept. Cine o huleste pe Maica Domnului ? Ca Maica Domnului inaintea lui Dumnezeu... Mai tare se scarbeste Mantuitorul cand o huleste cineva pe Maica Domnului decat cand Il huleste pe Dansul. Asa de mult tine El la Dansa, vasazica. Cand Il duceau sa-L rastigneasca cu crucea-n spinare, apoi Ea de multe ori o cazut jos de jale si plangea singura ca pe Dansul Il duc sa-L rastigneasca. Daca era femeie... Femeile celelalte o judecau pe Dansa. Si asa ca, noi sa o cinstim pe Maica Domnului... Ai citit vreodata vreo cafizma a Maicii Domnului ? Apoi, iaca acolo, tare o fericeste pe Dansa. Eu ma mir, cum o scris acela asa cuvinte, vrasazica, pentru Maica Domnului ? Numai Duhul Sfant putea sa scrie acele cuvinte pe care le citesti in Psaltirea aceea! Asa ca noi sa o cinstim intotdeauna pe Maica Domnului: "Bucuru-Te, Ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu Tine. Blagoslovita esti Tu intre femei si blagoslovit este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre!" Aestea cuvinte intotdeauna sa le avem in gand, cand lucram ceva, sa ne amintim de Maica Domnului. Ca acolo spune, ca la sfarsitul vietii omului Ea s-a arata si l-a ajuta pe omul acela cand a sti ca el o zis cuvintele estea si s-o rugat la Dansa. Ca Ea e ajutatoare mare a crestinilor. Si "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul". Aestea sa le zicem intotdeauna in mintea noastra cand lucram ceva. Si Dumnezeu o sa ne-ajute si la cele bune, spre iertarea pacatelor. - Parinte, am mai fost si eu prin Romania si am mai stat de vorba cu calugari de-acolo, mai tineri si mai batrani. Matale ti-o povestit putin parintele Iosif. Dar iata cum ii cu ecumenismul ista: ei zic ca toate religiile sunt bune si toate duc spre acelasi Dumnezeu. Si ca numai musulmanii ii spun Alah, budistii ii spun Budha, dar toate sunt nume ale aceluiasi Dumnezeu si ca toate religiile sunt bune. Ei spun ca nu-i bine ca noi ortodocsii spunem despre celelalte religii ca ele nu-s bune. Ecumenistii vor sa amestece toate religiile si sa faca din toate una singura. Iata ce spune ecumenismul. - Asta nu, nu-i bun. Vrasazica, cum poti sa te unesti cu dansii daca ei is asa ? Daca ar fi sa le uneasca si sa faca o singura credinta carei dreapta, s-o tie toti in toata lumea, ca-i numai un Dumnezeu, nu sunt mai multi Dumnezei. Si cum sa ma rog eu la Buda daca eu stiu ca nu-i el Dumnezeu ? - Ei zic ca la dansul numai numele e altul, dar ca si el e drept, ca asa l-au inteles budistii. Ce sa faci daca la dansii n-o ajuns Mantuitorul Hristos, ce ei n-o sa se mantuiasca ? - ...He-e... nu stiu cum sa zic, sa nimeresc. Eu asa gandesc, ca ei sa astraga atentia pe toti, pe catolici ca sa fie o singura credinta pravoslavnica, dreapta sa fie credinta ?n Dumnezeu. Ca Dumnezeu nu-s mai multi, ii Unul - Tatal, Fiul si Duhul Sfant, El o facut lumea asta. Apoi cum sa zic eu ca el ii drept, daca Dumnezeu, prin Sfantul Apostol Pavel o zis sa te feresti de eretici ca de foc, vrasazica, care nu-s drept credinciosi. - In Romania s-o facut o manastire ?n care sunt asa: o biserica ortodoxa, o mecete musulmana si o sinagoga evreiasca. Prin orase ies tinerii pe strazi, fiecare de credinta lui, si se roaga si canta fiecare cum poate. Umbla cu dobe si bat, ca budistii, daca stii matale, ei bat in dobe. Si alte lucruri fac, indemn?nd pe toata lumea sa creada ca ei. Mai spun ca noi ortodocsii suntem rai ca nu le recunoastem credintele lor. - Apoi cum sa le spun ca-i drept, daca el nu-i drept asa. Cum sa te rogi daca ei nu se roaga la Mantuitorul ? El n-L stie pe Mantuitorul. El stie pe acela... Mahomed. Ei, cum sa te unesti cu ei daca ei nu-L cunosc pe Dumnezeul Cel drept Care o facut cerul si pamantul ? - Ei mai vin si prin biserici pe la noi, stau pe langa altar, se concentreaza in felul lor, se roaga la dumnezeii lor. Cum trebuie sa ne purtam cu ei ? - Ei, nu poti sa vorbesti cu dansii, trebuie sa te desparti de dansii. Ce sa vorbesti cu dansul, daca el nu se lasa de credinta lui, el zice ca a lui ii dreapta. Pai, atunci iese ca si iehovistii si toti sectantii si bactistii is toti, vrasazica, o credinta. Sa zicem ca si ei is buna credinta ? Dar el nu crede in Duhul Sfant! Nu crede in Dumnezeu Tata si Fiul cum trebuie. Ei nici pe Dumnezeu Fiul nu-L cunosc intocmai cu Tatal, ei altfel, ca si cum Arie. - Trebuie de dus cu ei in adunari, sa stam la sfat ? - Scrie acolo. Un frate s-o intalnit pe cale cu-n evreu, asta in pustia Egipetului. Si o intrat ei in vorba. Dar evreul zice ca Dumnezeu ii Dumnezeu, dar Iisus Hristos nu-i Dumnezeu. Si-asa o stat ei la vorba, si evreul tot o tine pe-a lui ca Hristos nu-i Dumnezeu. Pe urma s-o despartit si o venit fratele la chilia lui. Si l-o intampinat staretul si zice: ce ai, ca ti s-o intamplat ceva pe cale. N-am nimic, zice fratele, am vandut cosurile si mai mult n-am facut altceva. Spune-mi frate ce ti s-a intamplat, ca vad ca esti manjit prinprejur. Cand te duceai te vedeam inconjurat de o lumina, dar amu vad ca esti manjat. Ca i s-o descoperit staretului ca asta de la vorba cu evreul s-o indepartat de la frate Duhul Sfant, pentru ca l-o lasat pe aceala sa huleasca pe Mantuitorul si nu s-o impotrivit. Noi sa nu uitam cum zic ei, ca poate c-asa si-asa. Nu-i cum zic ei ca-i dreapta credinta lor, ca-i buna. Cum sa fie buna daca el nu crede drept. Dumnezeu pe-aistia la judecata o sa-i afuriseasca in fundul iadului pentru ca nu-L cinstesc pe Dansul dar cinstesc alti dumnezei. Nu spune acolo la Psaltire ca dumnezeul lor este a dracilor ? - Dar pe ortodocsii care nu se dau in secte dar nu zic ca sectantii sunt rai, spun ca au si ei dreptatea lor ? - Au dreptatea lor, vrasazica, dar nu cred drept in Dumnezeu, is eretici. Dar cat o luptat Sfintii Parinti impotriva sectantilor, cu Arie care lupta incontra Mantuitorului ? Si Sfantul Vasile si altii. Si i-o afurisit pe dansii, i-o blestemat. Ce-o patit Arie cand se ducea la

Sobor sa intareasca cuvintele lui ? Sfintii Parinti s-o rugat si-apoi el o intrat in oborna si acolo s-o prapadit, o varsat matele lui. L-o blestemat Dumnezeu. Nu, ei nu-L cinstesc pe Dumnezeu. Pe Sfinti ei nu-i cinstesc. Mai, dar cine o adus credinta in Dumnezeu de la idoli pana amu, daca no adus Sfintii mucenici si Sfintii Parinti care lo uptat impotriva idolilor, vrasazica, cu paganatatea inainte vreme, de la Hristos incoace ? Si pe la Roma, ca Sfantul Apostol Petru o fost rastignit, dar peste vreun an de zile lui Sfantul Pavel i-o taiet capul la Roma. Pentru ca nu se inchina la idolii lor, vrasazica. Ei o luptat si Sfintii mucenici. Mucenicii mii, mii pe zi singuri s-o dat trupurile la moarte pentru credinta, pentru Mantuitorul. Dar ei spun c-a lor ii dreapta credinta, dar nu cinstesc Sfintii. Cum sa nu-i cinstim pe dansii ? Nu ca pe Dumnezeu, dar ca pe slugile cele drepte ale lui Dumnezeu ii cinstim pe dansii, cum ei s-o luptat. Ei o fost ca si cum ostasi, a lui Dumnezeu, o luptat pentru dreapta credinta. Si-asa ca nu putem sa ne unim cu dansii cu zic ei ca-s buni si ei si buni si noi. Dumnezeu stie care-s buni, nu-i judecam dar, vrasazica, nu trebuie sa ne unim cu dansii. Intelegi cum ? N-o sa-i judecam noi, Dumnezeu o sa-i judece. Noi trebuie sa ne tinem dreapta credinta a noastra. Cum se roaga ei, vrasazica, sa-i auda Dumnezeu daca ei nu se roaga drept ? Ca rugaciunea lor nu se-aude. El zice, sa se roage si ei si sa ne rugam si noi, ca si ei is buni si noi suntem buni. Cum sa fie buni ? Dac-ar fi buni, i-ar auzi Dumnezeu. Dapoi uite la Sfantul Vasile cand avea el cu ereticii de-afacere. Ti-am spus cum o facu el cu biserica ? Iacata! ca pe aceia nu i-o auzit Dumnezeu ! Cum sa zic eu ca ei is buni daca Dumnezeu pe dansii nu i-o auzit, n-o vrut sa auda rugaciunea lor. Cum putem sa spunem noi ca-i buna credinta lor ? Ei o urasc si pe Maica Domnului si pe Sfinti. Cum sa ne unim noi cu dansii, sa facem odata rugaciuni cu dansii, daca Dumnezeu nu-i aude pe dansii ? La Sfanta Liturghie doar zice: cei chemati iesiti, ca nimenea din cei chemati sa nu ramaie. - In Romania in timpul liturghiei au invitat un cardinal catolic in altar si l-au asezat pe locul inalt. - Catolici ? Ei, treaba lor ce-o facut ei acolo. I-o facut cinste omeneasca, dar Dumnezeu nu i-o facut. Numai Dumnezeu daca a arata El dreapta credinta, dar cu aistia n-o mai scoti la capat, au dreptatea lor. Spun ei ca iaca asa, asa, asa. Dumnezeu o aratat dreapta noastra credinta prin minuni. De ce se spune ca la Sobor Sfantul Ierarh Neculai nu suferea pe Arie, asa de tare el era avan, Sfantul Neculai. Si cand marturisea el dreapta credinta el s-o suparat si i-o tras o palma. Iaca el n-o trebuit sa faca in Sobor lucru ista, ca in Sobor nu se poate sa dai cu palma. Si o luat si l-o judecat Sfintii parinti, vrasazica, si l-o dat la pedeapsa intr-o camera. Si cand s-o dus a doua zi dimineata, ca ei lo dat dezbracat, si l-o gasit imbracat in vesminte, tinea Evanghelia in mana. Si atunci o vazut anume ca el ii drept, vrasazica. Dumnezeu o aratat ca ravna lui care era asupra ereticilor ii buna. Dar Sfantul Spiridon ce-o facut la Sobor ? O luat o caramida si o zis: fratilor, vedeti ? Caramida asta ii facuta din trei materii: din lut si din apa, si din foc. Si-i una, nu-s doua, nu-s trei, ii una - o caramida. Cand o strans-o in mana o iesit sus focul, jos apa si in mana o ramas lutul. Si asa el o aratat ca credinta noastra ii una in trei feluri: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Dar Sfantul Ioan Damaschin, ca i-o taiet ereticii mana ca sa nu mai scrie in apararea Sfintelor icoane ? Dar el s-o rugat si Maica Domnului i-o lipit mana inapoi, si i-o lasat numai asa o varca de sange asa dimprejur, ca semn ca o fost taiet. Si el n-o mai stat acolo in Damascul lui, s-o dus la Ierusalim, acolo in Valea Pl?ngerii, unde era manastirea lui Sfantul Sava si acolo s-o facut el calugar. Si-apoi el o scris multe rugaciuni catre Maica Domnului, catre Mantuitorul, catre Dumnezeu, vrasazica. Multe rugaciuni el o scris. Iaca vrasazica, noi credem in lucruri in care se vad, pe care le-o vazut si o scris Sfintii Parinti. Asa si noi, nu credem numai in cuvintele lor. - Parinte, acum o venit multi care spun ca ei sunt Hristos. Din Koreea, din Rusia, o ajuns si la noi in Chisinau. - Sunt amu ? - Sunt multi, parinte. - Mai baiete ! Interesant ! Dapoi era unu, am gasit intr-o gazeta, pe la Ierusalim acolo, Iacob, de 18 ani. Pe nouri umbla, pe apa mergea ca pe uscat. Facea minuni acolo, mii de oameni imblau dupa dansul. - Cand erai matale mai tanar, erau de-aistia ? - Nu, n-am auzit. Amu vad ca sunt de-aistia. Da ce spun ei ? Ca-s in locul lui Hristos, ori cum ? - Da. Ei au si alta Biblie, "mai buna". Ei zic ca Noul Testament de-acum s-onvechit, c-o fost Vechiul Testament, pe urma Noul, dar lanceput si Vechiul Testament era nou si pe urma s-onvechit. Asa si Noul Testament al nostru spun ca s-onvechit si o scris ei unul mai "nou". - Si ei, vrasazica, in locul lui Hristos o venit ? - Da. - Si-apoi cum spune, ca o sa faca judecata ei ? Ori cum ? - Da. - In locul Mantuitorului ? - Da. - Dar ce sa mai faca Mantuitorul ? (zambeste) Nu mai vine El sa judece lumea, o s-o judece ei ? - Asa iese. - O mai fost unu care o trait aicia la Chitcani la manastire. Si el spune ca el ii in locul lui Dumnezeu. Ca Iisus ii sus da el ii jos. Si-o fost numele de Ilie, dar si-o pus Ejos. Si el a sa judece cu Tatal si Dumnezeu Tatal a sa-l intrebe pe dansul la fiecare ceata ce pedeapsa sa le deie. Mai, zic, dar tare te-ai suit sus! Eu nu vreau, zice, dar asa-mi spune gandul. Eu l-am intrebat, dar de unde vine gandul ista, din vis sau de unde ? O zis ca nu din vis, dar asa-i vine-un gand ca iaca asa si asa ii spune ingerul. Eu ii zic, aista-i ingerul din iad, care are invidie pe om, nu crede ?n el. Dar el spunea asa. Ce vrei daca el lunea, miercurea si vinerea nu manca deloc. Si imbla cu doua femei si spune ca-i Sfanta Treime. Ave o rugaciune, nu stiu cum ii zicea el acolo la rugaciunea ceea, ca ei o mas la mine vreo doua seri. Si eu, daca eu am trait cu dansul in manastire, eu il stiem pe dansul foarte bine. Fereasca Dumnezeu ce rugaciuni faceti voi. Ave o rugaciune alcatuite de dansul, cu Tatal, cu Fiul, cu Maica Domnului. Si el spunea ca Duhul Sfant ii fratele lui. Si Dumnezeu Tatal ii Tatal lui. Ei, el spune c-acum ar fi in locul Mantuitorului, Ejos, Iisus ii sus dar el ii jos. O venit intr-o zi la mine intr-un an cand eram eu acasa si mi-o zis: iaca in cutare zi la Postul Mare, o sa fie asa asa, o sa fie pedeapsa lui Dumnezeu asupra omenirii si pe toti necredinciosii o sa-i pedepseasca Dumnezeu. Si o sa fie iaca ?n cutare zi. Dar eu ii zic, da cum

sa spun eu ca o sa fie intr-o zi ? Lasa sa vedem intai si pe urma o sa zic, da cum sa spun eu la oameni ? Daca n-o fi asa ? Eu pot sa spun asa: pocaiti-va, oameni buni, ca vremea este de pocainta. Ca iaca o venit Postul Mare sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ierte de pacate, ne marturisim si ne impartasim, ne pregatim. Asta poti sa spui. Dar cum spui ca o sa fie asa si asa si n-a fi asa ? Ce-o sa zica oamenii, ca esti un mincinos ? Zice, nu teme, ca asa va fi. Ei hai sa vedem. Cand colo, n-o mai fost nica. Si-apoi o mai spus el si altele. Ca il trimete gandul ca sa se duca la Brejnev si la patriarhul Pimen sa-i spuie sa scoata "polomosnicul", cum era nainte vreme. Ca pe vremea comunismului la episcopie era un nacialnic de-al lor, un ministru pe biserici. Apoi arhiereul pe dansul il asculta. Si el zice ca trebuie sa-l inlatureze, ca episcopul sa fie pe credinta, nu comunizmul. Si i-o zis gandul lui: du-te la Brejnev si spune-i cum sa faca, si daca nu te-or asculta, nu te-or primi, apoi sa inconjori Kremlinul lui de sapte ori imbracat, ca era imbracat ?n haina cu cruce asa pe dansii. - Dar el era preot ? - Un frate de la manastire, de pe la Carpineni. O fost el insurat, dar s-o lepadat de femeie si imbla cu alte femei, care-l ascultau pe dansul. Ei daca s-o dus la Brejnev, nu l-o primit. O-ntrat el pan la vreo doua camere si femeile celea care era "dejurnai" acolo nu l-o primit, o zis ca nu se poate. Si-apoi s-o dus la patriarh. Nici patriarhul nu l-o primit. Cand nu l-o primit, apoi de-amu s-o dus ei acolo trustrei, cu acele vreo doua femei. Una era oarba de-aici de la Causani. Si s-o nacajit ei doua zile pana o inconjurat Kremlinul de sapte ori, cu cantari, cum stie el de sapte ori, sa se pravale Kremlinul. Si cand o muntuit el, Kremlinul nu sa pravala. Da femeia ceea care oarba, zice: ei, matinca nu-i dreapta credinta asta a lui, ca ne-o amagit. Si s-o dus acasa si s-o lepadat de dansii. S-o dus la Causani si o fost adunare de-aistia de credinciosi, de Oastea Domnului. Si-apu aceia o chemat militia si i-o dezbracat din hainele celea a lor. Ca imblau cu haine cu cruce, cam cum bunaoara la mine. Si-n cap avea o cusma tot cu cruce. Ei, da-n lumea asta, fele de fel de pareri, cum o fost fratele ista Ilii. El sangur si-o schimbat numele Ijos, nu Ilii, dar Ijos, auzi, ca el ii jos "Ijos", aicia, vrasazica, o sa faca judecata el cu Tatal. Ijos... Zicea c-o sa fie schimbare. Dar nu spunea c-o sa moara, dar zice c-o sa fie schimbare. Si numai ce-l vad ca s-o culcat si nu s-o mai sculat. O fost "schimbare". Dar unde s-o dus el, Dumnezeu il stie. Cu parerea lui... Dar nu mi-o placut mie, vrasazica, parerea lui. Eu il primem cand vene pe la mine, cateodata. El zicea ca sa-l blagoslovesc. Eu te blagoslovesc asa, in numele Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Daca este credinta ta dreapta, apoi Dumnezeu sa-ti ajute sa-ti savarsesti alergarea ta si propovaduirea ta pana la sfarsitul vietii. Dar daca nu-i dreapta, sa-ti daie Dumnezeu boala, sa nu mai poti merge sa spui minciuni la oameni. El cu asta, drept, s-o scarbit, ca am zis asa. Eu nu te ocarasc, eu te-ndrept. Daca esti de la Dumnezeu, trimis de la Sfanta Treime, apoi iaca Dumnezeu sa-ti ajute pan la sfarsit sa mergi asa, sa te pazeasca de toate primejdiile si sa-ti ajute sa propovaduiesti cuvantul lui Dumnezeu. Dar daca nu-i dreapta, sa-ti daie Dumnezeu boala si sa te duca sa te inchida si sa nu mai poti iesi. Si taman s-o dus de la mine de-acolo si o trecut vreo catevai zile si l-o arestat. Si daca l-o arestat, l-o dus la Curchi, acolo era la acei nebuni. Si l-o tinut acolo pana s-o deschis de-amu bisericile. Si-apoi s-o dus femeia ceea si l-o scos de-acolo. Si-o mai imblat oleaca si-o murit mai in antart. - Ar trebui, parinte, sa-ti aducem mai multi eretici de-aistia, sa-i blagoslovesti matale. - Eu l-am blagoslovit asa, ca daca esti de la Dumnezeu, Dumnezeu sa-ti ajute. Daca nu esti de la Dumnezeu, Dumnezeu sa-ti deie o boala, sa nu mai poti sa incurci oamenii. El s-o mai scarbit. Nu te scarbi, ca eu drept zic. Daca esti de la Dumnezeu, eu pe tine te iubesc, daca esti de la Dumnezeu, Dumnezeu sa-ti deie putere si sa te pazeasca sa spui cuvantul lui Dumnezeu. Dar daca nu esti drept, vrasazica, ai un duh care te conduce din iad, apoi sa-i daie Dumnezeu pedeapsa ca sa nu mai poti propovadui cuvantul lui Dumnezeu. Si chiar asa o fost. - Parinte, vor sa bage si la noi credinta in scoala, ce zici, e bine ? - Ei, credinta ei ar baga-o, dar de unde s-o bage daca n-o au ? Ca toti directorii azi is ateisti. S-o deschis amu bisericile, dar ce folos, ca tinerii nostri nu stiu nimic despre credinta. Cred ca daca s-o botezat, gata, is crestini, dar restul lucrurilor nu le fac. Eu am niste nepoti si le zic sa-si faca semnul Crucii, da ei zic: cine-si mai face azi semnul Crucii ? Nu-i credinta azi. - Multi din calugarii tineri de azi au parinti ateisti, care au facut propaganda pe vremea comunismului si nu se schimba nici azi. Pentru acestia, parinte, se poate sa ne rugam ? - Ei, Doamne, Tu l-ai zidit pe om, Tu fa cum stii cu zidirea Ta. Acolo spune ca daca-i eretic n-avem voie sa ne rugam pentru eretici. Doamne Tu l-ai zidit pe om, fa cum stii cu dansii si iarta-i pe toti si ne iarta si pe noi pacatosii. Sa-i dam la Dumnezeu, dar Dumnezeu stie ce sa faca cu dansii, ca doar is ai Lui. A lui Dumnezeu este credinta, nu a noastra, si El o da cui stie El si cand stie. Dar noi oamenii nu putem nimic. Mantuieste-ma, Doamne, si ma miluieste, pacatele tineretii si ale nestiintei mele nu le pomeni... - Parinte, cum sa ne purtam noi calugarii cand iesim cu vreo ascultare in lume. Matale ai trai mult ca si calugar in lume, pe vremea comunistilor. Cum sa ne purta, ca suntem tineri. Iaca, de-o vorba, nimeresti intre oameni care glumesc, cum sa ne purtam cu dansii ? - Iaca cum. Cuvintele cele bune primeste-le, dar cele care din lume nu le mai primi. Noi sa vorbim mai mult despre Dumnezeu, despre Sfanta Treime, cuvintele lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura. Dar cu vorbele estea lumesti, le mai lesi, vrasazica. Nu-i ocar?, dar zi: Doamne iarta-i, ca ei poate nu stiu. Si noi sa vorbim despre Dumnezeu. - De glumit se poate ? - Ei, nu-i nevoie sa glumesti, vrasazica. Ei, dar nu-i chiar asa. Sfantul Antonie, spune in viata lui, ca el lucra acolo cu ucenicii lui, Sfantul Antonie cel mare. In Eghipet pe-acolo. Si o venit un padurar pe-acolo pe la dansii cu arcul cum era pe atunci arcul in loc de pusca. Si il tine in mana si Sfantul Antonie mai glume cu ucenicii lui, le mai spune cate istorie asa de gluma. Dar acela s-o cam smintit, padurarul. Ca, iaca, Cuviosul Antonie spune glume la frati. Amu, Sfantul o cunoscut si il intreaba pe padurarul ceala: Ia intinde arcul, sa vedem cum il intinzi cand impusti cu dansul. Aceala intinde. Zi: intinde-l mai tare! Aceala intinde. Si mai tare! Aceala zice: daca are sa rupa. Asa si eu cu fratii mei, nu pot sa-i tin numai cu cuvintele cele de la Scripturi, dar le mai spun si cate o gluma, ca sa-si mai ieie si ei mintea, sa se mai linisteasca, vrasazica. Ca ei nu pot curpinde si pe urma pot sa se sminteasca, si le mai spun cate o gluma. Ca si cum arcul, eu nu pot sa-i intind pe dansii tare, dar cu masura, cu masura. - Dar acasa, e bine sa se duca acasa calugarii, sa-si vada parintii ?

- Ei, daca vrea sa se duca, nu-i de rau daca vrea sa se duca. Cum ii vremea de amu, poate sa le mai spuna cate un cuvant de folos daca se duce. Dar acolo spune ca daca te lepezi de lume de-amu nu mai ai ce cauta. Care are ceva sa mai spuie ceva, sa mai adaoge cevai bun, poate sa se duca, nu-i nevoie. Dar trebuie sa te pazesti, sa nu iei de la dansii nica ce nu-i bun. Sa le dai lor bun, dar tu de la dansii rau sa nu iei. Sa-i inveti, cuvantul lui Dumnezeu, vrasazica. Unde te-ai duce sa ai in minte cuvinte despre Dumnezeu, sa-i inveti cuvinte de pocainta, cum trebuie sa fie un crestin, ce trebuie sa faca. Ca iaca si la Crezu si la Tatal nostru este cum zice: Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant. Iaca aestea cuvinte trebuie sa se implineasca acum la venirea Domnului, la Judecata. Sa fie o Imparatie precum in cer si pre pamant, una. Atuncia nu mai este eresuri, nu mai este nica. O singura dreapta credinta si numai un singur Dumnezeu. Aceea-i Imparatia lui Dumnezeu, vrasazica, nu cum aestia, sa traiesti cu musulmanii cu ceia, ca tot ii buna credinta. Ei au a lor, cum le-a plati Dumnezeu la judecata, nu stim, El stie. Noi nu stim ce-a face cu dansii, dar noi nu trebuie sa ne unim cu dansii la credinta lor. Ca sa zicem ca-i buna ca, nu! Dumnezeu sa-i ierte, Dumnezeu sa-i pazeasca, dar noi sa avem credinta noastra. Ca nu stim cum o sa fie. "Asteptam invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Amin". Cum scri la Psaltire acolo, cand va veni Mantuitorul pe nouri, vrasazica, foc inainte va veni si va arde imprejur pe vrajmasii Lui. Asa ca noi avem credinta noastra, care trebuie sa se implineasca cu noi. Zice ca acei vii, care or fi a lui Dumnezeu, cand a veni Mantuitorul ei toti au sa ieie schimbarea trupului si o sa fie rapiti in nor intru intampinarea Domnului in vazduh. Atunci indata acei morti or sa ieie trupuri, iar acei vii o sa schimbe trupul lor in nemurire si o sa-i rapeasca pe nori intru intampinarea Domnului "si asa pururea cu Domnul vom fi", zice Apostolul Pavel. Fericiti cei ce au parte la invierea cei de-ntai. Dar intreaba, care este invierea cei de-ntai ? Aceea de-adoua n-are de-afacere cu dansii. Ca invierea cea dintai este ca inainte de moarte daca se pregateste omul de murire, pentru viata vesnica, apoi el de-amul la Judecata nar sa vie. Cum zice si Mantuitorul: "Cel ce crede in Mine are viata vesnica si la judecata nu va merge. Va trece din moarte-n viata si Eu il voi invia pe el si-i voi da lui viata vesnica". Asa ca atuncia dreptii, aceia care o reusit inaintea lui Dumnezeu, aceia la judecata n-ar sa vie. Ca ei numai asteapta sa-i plateasca Dumnezeu atuncia. Dar el la judecata n-ar sa se duca, pentru ca n-are pentru ce sa-l judece pe dansul, ca el ii judecat de la moarte. S-o pregatit inainte de moarte cu faptele cele bune si el de-amu o trecut din moarte la viata. Numai ca asteapta sa ieie trupul si sa-i plateasca Dumnezeu dupa faptele lui, sa-i deie locul de salasluit dupa faptele lui. Atuncia spune ca dintr-acei drepti unii vor straluci ca soarele, unii ca luna, unii ca stelele, dupa cum si stelele se deosebesc unele de altele, unele sunt mai mari, unele mai mici. Asa si lumina lor, a oamenilor, va fi dupa faptele lor fiecare. Dar eu am zis: Doamne, n-o fi vrednic sa fiu in ceata calugarilor, care o capatat de la tine rasplata, dar macar in ceata crestinilor celor mantuiti, care o capatat imparatia Ta in sanul lui Avraam. Macar atata, sa nu ma dai la pedeapsa, Doamne. Cum ii vremea de amu, nu mai putem noi tine toate ale lui Dumnezeu. Dar sa faca mila cu noi Dumnezeu, sa ne ierte de pacate. Sa nu gandim c-am facut cevai bun. Numai Dumnezeu o facut bun, dar noi n-am facut nica bun. Sa ne smerim, asta arata smerenia. Iarta-ma, Doamne, ca n-am facut nimic bun. Ajuta-ma sa pun inceput bun. Eu cred asa: Doamne! Tu erai bun cand erai cu trupul, dar amu si mai mare putere ai, ca esti chiar Dumnezeu cu toate. Poti sa ne ierti inca si mai degraba decat atunci. "Datu-Mi-S-a Mie de la Tatal toata puterea in cer si pe pamant". Tatal I-o dat Lui, El sa faca judecata si toate El sa le faca. Amu cum sa zicem noi ca is toti tot una, ca toate-s bune ? Nu-i tot bun. Unde este musulmanul cu ceea, cu ceea, cu ceea ? Unde este ? Asta-i foarte mare departare una de alta. Nu-s multi Dumnezei, numai un singur Dumnezeu, El o facut cerul si pamantul. Fiul se naste din Tatal mai ?nainte de toti vecii si Duhul Sfant purcede de la Tatal. Asa marturiseste dreapta credinta. Doamne, nimic nu vrem, numai sa avem parte la dreapta credinta si la pocainta. Sa ne ierte Dumnezeu de pacate, sa capatam Imparatia lui Dumnezeu. Cine va capata Imparatia lui cea vesnica, acela mare bucurie va avea. Dar cine va scapata la partea de stanga vor plange saracii. E-e-e... Spune ca in Valea Plangerii va fi judecata, in Valea lui Iosaf. Mare plangere va fi atunci asupra pacatosilor, cand i-a trimete Dumnezeu: duceti-va in focul vesnic, ca nu va stiu pe voi, nu Mi-ati slujit Mie. Acolo in Valea lui Iosaf, de la Ierusalim este o vale care merge acolo pana intr-un deal unde ii manastirea lui Sfantul Sava. Acolo o facut Sfantul Sava lavra lui. Acolo in Valea Plangerii, acolo are sa fie judecata. De la postmodernism la Ortodoxie - I personale [ ] Dumitru Crudu n dialog cu monahul Savatie ------------------------de Savatie Bastovoi [Savatie_Bastovoi] 2004-01-17 | ntrebare: Drag tefane Batovoi, respectiv printe Savatie, ce te-a determinat s renuni la existena lumeasc i la poezie? Rspuns: N-am renunat, a spune c doar m-am mutat cu locul. ntrebare: Exist o grani ntre poezia cretin i cealalt poezie, pe care ai scris-o mai nainte i la care ai renunat? Rspuns: Dac eram taoist, a fi putut spune c rul este bine, dar, pentru c sunt ortodox, spun altfel. Rul trebuie prsit. ndeprteaz-te de la ru i f binele, zice Proorocul. De fapt, nvtura ortodox ne spune c nici mcar nu exist rul ca atare, pentru c Dumnezeu n-a creat rul. i mai frumos zice Sfntul Grigore de Nyssa n Marele su Cuvnt Catehetic. El zice c nu exist rul - rul este absena binelui. Tu spui c am renunat la poezie. N-am renunat la poezie, ci doar zic c vine o vreme cnd poezia simte nevoia s treac ntr-o alt dimensiune. Iar eu am prsit anume acea dimensiune a poeziei mele, din care lipsea binele. Stnescu spunea c poezia este o stare de spirit. Eu m ocup acum de acea stare. i dac am ncerca s vorbim despre ea, poezia sufletului, nu poezia cea de pe hrtie, ci de cea scris pe inim, pe tablele de carne ale inimii, cum zice Apostolul Pavel, ar trebui s filozofm puin. i te invit s trecem la o metapoezie, care nu se mai cere pe hrtie. Un fel de poezie a tcerii, despre care se vorbete demult.

Rentoarcerea n poezie, napoi n suflet, de unde am ieit cndva n cutarea poeziei. S ncercm s observm nsi acea stare de spirit denumit poezie, muzica sufletului. Ce anume loc are poezia n ierarhia intern a sufletului, care e locul ei pe poliele sufletului? ntrebare: Cum ar veni, s ajungi la aceleai efecte, dar fr a scrie poezie? Rspuns: Ceea ce zici e o idee mai veche. Eu m refer la poezie ca la o stare de spirit, despre care vorbea Stnescu, cu toate c nu tiu ce anume avea n vedere, i poate c el nelegea tocmai ceea ce nu mi-ar plcea mie s neleg. Dar asta nu mai are importan, frumoas este nsi sintagma, iar noi o vom umple cu ceea ce ne trebuie nou. Deci, care este acea stare? Nu vreau s cred i nu sunt de acord c absolut toate strile sunt poezie, chiar dac am crezut mai nainte, iar postmodernistul are aceast tendin i vrea s-o susin, anume c absolut totul este important. Orice mruni este important pentru faptul c, n cazul n care l-am omite din viaa noastr, viaa noastr ar fi alta. i de aceea el este important. Nu pot s spun c totul este poezie. Totul este scump doar pentru o istoriografie a existenei noastre n timp, dar aceasta este valabil doar atta vreme ct noi atribuim timpului o nsemntate capital. ns, pentru cretini, timpul este nghiit de venicie, este doar un segment mizer n pntecele nemrginit al veniciei. Uit-te cum zice Sfntul Ierarh Ignatie Briancianinov ntr-o lucrare despre predestinare (Sudib Bojii) venicia este astfel nct orict nu i-ai aduga, ea nu crete, i orict nu ai scade, ea nu se mpuineaz, cci ea este infinitul. i o cantitate infinit de mare de timp este infinit mai mic dect venicia. Sfntul Efrem Sirul, imaginndu-i greutatea iadului, propune o parabol. Imagineaz-i un munte de nisip i o pasre care, venind, ia cte un fir de nisip o dat la un milion de ani i-l duce. De ct timp ar fi nevoie pentru a duce tot muntele? i totui, chiar i aa, timpul acela s-ar mplini n cele din urm, el prnd nimic pe lng venicie. Iar cel aflat n chinuri, dac i s-ar spune c va fi eliberat dup isprvirea muntelui, ar simi o mare uurare, care i-ar fi suficient ca s atepte cu rbdare. Totui, el nu va avea nici mcar aceast alinare, deoarece venicia este nesfrit. Greu va fi acolo nsui acest gnd despre infinitatea veniciei. Acolo nimeni nu va scrie poezii. n faa acestei realiti, mruniurile vieii plesc, dispar. Teoria despre poezia cotidianului a lui Muina se nghite pe sine i se anuleaz, nu este dect o speculaie fragil, o ppdie n furtun. Cnd nsui timpul nu este mai mult dect un mruni, un accident n aventura eternizrii sufletului nostru. Dar despre ce vorbeam? Aadar, vine vremea cnd poezia de pe hrtie trece ntr-o stare superioar i pornete n cutarea poeziei dinuntrul sufletului. Cnd noi ne ntoarcem napoi. La 16 ani, scriam un haiku: Ca un strigt de pasre voi fugi ctre mine i tot atunci: Voi veni ca o pasre, voi pleca ca o frunz. Sau, puin mai trziu: Sunt o ghitar n care muzica se ntoarce. Pe atunci eu nu tiam cum va fi. La acea vreme eu nu contientizam existena lui Dumnezeu. Mai exact, eu negam existena lui Dumnezeu. i din aceast cauz sufeream foarte mult. Eu voiam s existe Dumnezeu, dar, n acelai timp, eu nu-I acordam nici o ans la existen. Educaia mea ateist-pionereasc nu-mi ngduia. Dar eu eram un ateist care deplngea inexistena lui Dumnezeu ca pe cea mai mare tragedie a Universului i, respectiv, a mea. Eu voiam s existe Dumnezeu, ca s m fac pe mine nemuritor. Aceasta era obsesia mea de cnd m in minte, s fiu nemuritor! Cnd mi citea mama poveti cu apa vie de dup nou mri i nou ri, unde se bat munii cap n cap i nici pasre zburtoare n-a zburat, eu m gndeam s-mi consacru viaa cutrii acestei ape. Pentru c, nc de pe atunci, pe mine m speria gndul ct de puin mi-a mai rmas pn la moarte. i eu voiam s fug i s fug de moarte, ca Ivan Turbinc. Dar nu vedeam unde. Peste tot mpejurul meu moartea era puternic. i atunci acel ca un strigt de pasre voi fugi ctre mine era un fel incontient de a m ascunde n singurul loc ferit de moarte - n nemurirea, necunoscut mie atunci, propriului meu suflet! Care acum sa mplinit. i am fugit ctre mine. Iar poezia pe care o cutm n exterior, n afara noastr, cnd sufletul umbl nsetat spre a se identifica n fapte, obiecte exterioare lui, pentru a se recunoate ca ntr-o oglind, rmne n urm. Singurtatea lui sfietoare el vrea cumva s i-o aline, prin ce, prin gsirea semenului, prin gsirea a ceva apropiat, nrudit. i el, sufletul, pleac n cutare. Gsete un copac care se apleac peste ap (la romantici). Spune: iat, o stare identic sau asemntoare cu sufletul meu. Pleac la un om, la un gndac, (la Dumitru Crudu) i-l urmrete cum se urc pe perete ntr-o camer n care iubita nu se mai ntoarce, pe urm se retrage n gaur, n propria sa singurtate. Acesta este sufletul n cutarea poeziei din exterior. Alt lucru este cnd poezia se caut pe sine adnc n interiorul sufletului. Eu a mai spune c motivul pentru care am renunat la poezie ca scop, adic acum nu mai sunt un obsedat de poezie aa cum am fost, este i ntlnirea mea cu o literatur mare, care m-a copleit i m-a complexat pentru prima oar. Pentru prima oar eu nu m-am simit capabil i cu destule resurse ca s m iau la lupt cu David i cu Solomon. Eu am neles c nu pot ntrece Cntarea cntrilor i am neles c atunci cnd spune David: Vrsatu-s-au oasele mele ca apa i inima mea s-a topit ca ceara nuntrul pntecelui meu, eu nu pot exprima mai clar i mai exact starea de gol existenial, de mhnire metafizic, despre care atta au scris Ionescu, Cioran i clasicii literaturii moderne i postmoderne, i nu numai. De aceea m-am umilit n faa grandorii geniului cretin. ntrebare: Vreau s te mai ntreb, totodat rmnnd n zona n care am fost pn acum, care au fost acele experiene existeniale care te-au fcut s mergi la mnstire? Rspuns: De obicei lumea trecut prin experiena ateismului prevede, cere sau chiar impune obligatoriu nite experiene sentimentale premergtoare nu numai clugriei, ci chiar convertirii obinuite la cretinism. Altfel este adevrul. De obicei, aici se presupun dezamgiri. Am primit o scrisoare nu demult de la un prieten poet din Iai, cu care am fost n acelai cenaclu, i care-mi scrie: tii, i eu citesc Sfinii Prini, mi place, merg la biseric. i m-am gndit i eu de multe ori s fac pasul acesta pe care l-ai fcut tu, dar tii, eu nc mai cred n dragoste. i atunci nu am putut s nu zmbesc, pentru c... i eu cred n dragoste, nu? i chiar n dragostea dintre doi oameni, dintre un brbat i o femeie. Dar eu am mai neles c diferena dintre poeziile mele de dragoste pe care le scriam, dei foarte sincer, i dragostea adevrat este ca diferena dintre Lazr mort i Lazr nviat. Sfntul Ignatie rspundea la aceast ntrebare n felul urmtor: S nu v nchipuii c n mnstire vin oameni de pe lun sau de pe planeta Marte. Nu, ei vin tot din lume, fiecare cu patimile i cu deprinderile sale, cu care va continua s lupte toat viaa. De obicei lumea ntreab: Ce v-a determinat s v clugrii, c vd c suntei...aa i pe dincolo? i-atunci i ntreb i eu: Dar pe dumneavoastr, ce v-a determinat s nu v clugrii?

ntrebare: E grea clugria? Rspuns: Grea este ntlnirea cu sine, grea este desprirea de oameni, de absolut tot. Greu e s mori ncet i s te lai ngropat toat viaa de cei pe care i-ai iubit. Eu eram sentimental, se vede din poeziile mele. Un ndrgostit. i iat, cnd am rmas singur cu pcatele mele ntr-o chilie n care arde numai candela i miroase neobinuit a tmie, atunci a fost greu. nchipuie-i c aceast singurtate a mea era ironic. tii ce nseamn o singurtate ironic? Atunci cnd singurtatea, ca un coleg de clas, i bate joc de tine. Eu stteam singur n cldirea seminarului- nu stteam nc cu fraii- i sub chilia mea era o sal cu pian. Iar pe la miezul nopii venea un seminarist i-mi cnta Sonata lunii la pian. tii doar c eu am fcut liceul de Art la Iai. Ei, sonata asta pe mine m-a nvat s-o cnt o fat pentru care eu am scris toate poeziile mele. Poftim o experien existenial, dac vrei. i eu m puneam jos pe covor i plngeam aa cum n-am mai plns pn atunci, pn adormeam. Aa m-am lsat de poezie. Poate c vreun poet postmodernist ar vrea s scrie o poezie despre asta, dar eu nu m mai pricep, nu-mi mai ajunge talentul. Toat poezia mea de acum s-ar rezuma ntr-un singur vers: Am cunoscut stri despre care nu se pot scrie poezii. n toat ntmplarea asta, greu este gndul. Eu chiar am fcut un ciclu de poezioare Gndul, Gndul care apas palma sufletului greu ca mercurul. Anume ntlnirea cu acest gnd este foarte grea, dup care Dumnezeu ornduiete lucrurile, adic atunci cnd intervine mila, nu vreau s spun iertarea, chiar dac ascetica ortodox folosete cuvntul, pentru c spre deosebire de catolici sau de alte confesii protestante care se consider mntuii sau crora le place s cread c sunt pe calea cea bun i dreapt i c sunt cluzii de Duhul Sfnt, noi, ortodocii, vorbim mai mult despre mil dect despre iertare. Cnd n dureri ca ale celei ce nate, cum zice David, n cele din urm te nati din propriu-i mormnt, cnd din cocoaa morii care te nvelea, rzbai, spre propria-i mirare, i viermele omului vechi i desface aripile pentru naterea duhovniceasc, atunci aceste lucruri pentru care oamenii se sinucid, nu te mai ating. Eu mi-am asistat cu durere propria natere, de aceea cred c este Duhul Sfnt, c este Dumnezeu. ntrebare: Care sunt rutile pe care le-ai fcut mai nainte i acum le regrei? Rspuns: Nu vreau s dau detalii i nici nu trebuie. Cred c am dat destule n tot ce am publicat mai nainte. Sfntul Siluan Athonitul, care a avut o via mai nelinitit pn la clugrie, atunci cnd era ntrebat de trecut, zicea: Domnul mi-a iertat pcatele, ce rost mai are s vorbim de ele. Pcatele de pn la clugrie, bineneles, c n taina clugriei moare omul vechi i se nate altul nou. De aceea se schimb i numele. Eu nici mcar nu-mi pot permite luxul s tac despre trecutul meu, pentru c l tie jumtate de ar, din cauz c el rmne n ceea ce am scris. De aceea, dac am i plns pentru pcatele mele, un loc aparte l ocup manifestrile mele literare. ntrebare: Apropo de scris. Se spune c scrisul ar fi un mijloc de purificare, catarsis, nu neaprat pentru cititor, ci pentru cel ce scrie. Rspuns: Evident c nu pentru cititor. Eu a zice chiar c pentru cititor are un efect tocmai invers, adic n timp ce scriitorul se purific, i stoarce puroaiele, cititorul este cel care trebuie s i le suporte. Este o terapie propus chiar de psihanaliz, o cunoatem. La un moment dat s-a introdus o practic n psihiatrie, care consta n a oferi pacientului ansa de a-i juca propriul rol pe scen. De exemplu, dac pacientul se credea Napoleon, se alctuia iute un scenariu, poate chiar de ctre pacient, n care el juca rolul lui Napoleon. Efectul era favorabil. Pacientul scpa de obsesie, chiar dac ea putea s revin mai trziu sub o alt form. Despre efectul terapeutic al scrisului s-a scris i se mai discut multe. i eu nu neg acest efect terapeutic al scrisului, pentru c aici este vorba de jumtate din taina mrturisirii. i dac este vreun folos evident n aceast metod, este pentru c are loc actul mrturisirii, iar dac obsesia, boala renvie dup o bucat de timp, este pentru c acest act nu e deplin, din el lipsete preotul, singurul n putere s-l dezlege pe om de robia nelinitii. Despre efectul terapeutic al scrisului, eu m-am mirat s-l gsesc n poeziile Sfntului Ioan Hozevitul. Un sfnt romn contemporan (mort pe la 1960), care i-a lsat toate nvturile doar n versuri, de multe ori acte estetice reale, pe care le scria din dragoste pentru fraii schitului. i are o poezie n care vorbete de rolul poeziei ca mrturisire. Pentru c, trind n retragere ca schimnic, treapta suprem a clugriei care te oblig la izolare, nu avea ntotdeauna la ndemn duhovnicul, i atunci se mrturisea n scris, prin intermediul poeziei. Deci iat c aceast valoare purificatoare a scrisului, regsit i la Sfinii Prini, este nc o dovad a profundei nvturi despre suflet, pe care a elaborat-o ascetica ortodox mai nainte cu 15 secole de apariia psihanalizei. M refer, desigur, i la Filocalia, pe care o recomand celor care se ndoiesc de spusele mele, ca s descopere c nu numai c nu am exagerat, ci am simplificat mult rspunsul meu, n defavoarea Ortodoxiei. Dar vorbeam de poezia Sfntului, ea era doar dialogul cu Dumnezeu. Este acea nregistrare, reinere, vnare a clipei, pentru a o duce preotului, duhovnicului. Este ca i cum ai lua ntr-un cu gndul-fapt i, de fric s nu le pierzi, le duci aa cum sunt preotului, pentru c doar el te poate dezlega. Dar s continum despre ruti. Ce este scrisul? Pentru c n puterea lui de a opri clipa n loc, el nu oprete numai clipa bun, ci i pe cea rea. i iat c el poate s ajung un fel de document al pcatului. Adic ntr-un fel sunt pcatele pe care le-ai fcut i le-ai mrturisit, iar Dumnezeu le-a iertat, i altfel sunt aceleai pcate, care ns, chiar i dup ce Dumnezeu te-a iertat, tot mai continu s dinuie i s lucreze rutatea, chiar i fr tine. Cum zice i Sfntul Ioan Gur de Aur, n Omiliile la Matei, c Dumnezeu pedepsete mai puin pentru pcatul svrit n tain dect pentru cel fcut public, pentru c cel public i mai ndeamn i pe alii, fcndu-i prtai la el. De ce Origen a fost dat anatemei abia dup 300 de ani de la moarte? Pentru c erorile lui au nceput s capete o circulaie tot mai larg prin urmaii si, i atunci, pentru a-i opri pe ei, Biserica a fost nevoit s-l anatemizeze pe Origen. Iat ce nseamn un pcat scris. Origen a murit, iar pcatul lui lucreaz i astzi. i poi deveni un ncurajator al pcatului, cum am i fost. Uite, de exemplu, eu, clugr ortodox, sunt cuprins n cartea lui Mircea Crtrescu Postmodernismul romnesc. Aa c eu, ntr-un fel, devin neputincios n faa pcatelor, faptelor mele, care, dei sunt uitate la Dumnezeu, nu se uit de ctre oameni. Fapta mea s-a desprins de mine i acioneaz singur, mpotriva vrerii mele, prin scris.

ntrebare: Vreau s te ntreb, crezi c scrisul tu, sau o parte din scrisul tu, ine de pcat? Sau n genere, actul de a scrie este un pcat? Rspuns: Atunci Moise i evanghelitii au pctuit scriind. ntrebare: Bineneles, actul de a scrie poezie sau proz... Rspuns: Eu cred c e greu s gsim mcar 20 de cuvinte pe care s le rupem din Biblie i care s nu fie i poezie, mai ales dac acceptm definiiile poeziei pe care le d epoca modern i postmodern. ntrebare: De fapt, poezia ta era una postmodernist. O poezie care nu conine n sine ceva ru. De ce o repudiezi? Rspuns: De ce-o repudiez? Pentru c sunt unele forme ale pcatului cu care majoritatea oamenilor nc se mai laud, dar de care un cretin se ruineaz i se teme. Eu am devenit cretin, i pentru aceea vd manifestri strigtoare la cer i acolo unde tu zici c nu vezi nimic ru, dar nu numai tu. Ce era bun n ele? Poate numai faptul c eram sincer. Numai c i sinceritatea asta e cu dou tiuri. Omul ptima, ca mine, nu-i bine s fie sincer, c pctuiete. Desigur c au fost acolo i strigte despre care nu pot s nu spun c nu mi-au pregtit calea spre Dumnezeu. Dar acum ele sunt nvechite i improprii, au ieit din uz. i-apoi, ceea ce mi-a ajutat i a fost bun pentru mine, nu-l va ajuta n mod neaprat i pe altul. Fiecare are drumul su la Dumnezeu. i mai ales un drum aa de ncurcat ca al meu nu poate s i se potriveasc oriicui. Dar scrisul n sine nu este ru. Aa cum nimic nu este ru, dect numai pcatul. Iar scrisul nicidecum nu este pcat, el este unul dintre manifestrile raionalitii noastre. Anume a acelei laturi din complexitatea fpturii umane care ne deosebete de celelalte creaturi, de dobitoace. De aceea scrisul nu trebuie s fie pcat, ci unul dintre multele daruri pe care ni le ofer Dumnezeu pentru a-L face cunoscut. Atunci cnd se construia Templul n vremea lui Moise, Dumnezeu S-a fcut auzit i a zis: Iat, am dat har i pricepere lui Bealael ca s sape n lemn i n aur i alte nsuiri pe care le enumer Dumnezeu, druite lui Bealael pentru nfrumusearea, mpodobirea Templului. Aici asistm chiar la intrarea artei n viaa omului de dup cdere. Intrarea frumosului material n viaa omului. Acest frumos exterior vine s nlocuiasc golul care a aprut n viaa noastr de la momentul divorului nostru de Dumnezeu. S-a golit sufletul nostru de frumos, de adevr, de absolut. i Dumnezeu face acest pogormnt i-i druiete omului arta, care este, desigur, inferioar culmilor spirituale pe care le-a cunoscut Adam n rai, dar care este un vehicul ce ne apropie, ne duce pn la un anumit stadiu al ntlnirii noastre cu Dumnezeu, pe care ns va trebui s-l abandonm. Arta, n drumul nostru ctre Dumnezeu, seamn cu autobuzul care duce la o mnstire situat n munte. El ne duce pn la poalele muntelui, dar mai departe el nu mai poate urca, pentru c l mpiedic condiiile. i atunci toi coboar i-i continu mersul pe jos, pe crrui, printre pietre, pentru a ajunge sus. Aa este i arta pentru drumul nostru spre Dumnezeu. Ea ne aduce pn la poalele muntelui, dup care noi trebuie s coborm i s ne continum drumul pe jos. S folosim acele mijloace care, poate, par mai napoiate i mai simple, dar care sunt cele mai potrivite pentru hiurile i ngustimile pe care le presupune drumul nostru ctre Dumnezeu. ntrebare: n cartea pe care ai citat-o tu mai nainte, a lui Crtrescu, despre postmodernismul romnesc, el te-a situat printre poeii cei mai importani ai noului val postmodernist din Romnia. Cumva, Crtrescu considera c ceea ce-ai fcut tu este chiar mai semnificativ dect ce fac foarte muli dintre postmodernii mai cunoscui de la noi. El te pune, i-o zic asta fr invidie, n faa poeziei pe care o fac eu , Teo Chiriac ,Vasile Grne, Galaicu Pun. i dup prerea mea, cel puin n ce m privete pe mine, eu cred c, ntr-o parte a poeziei tale, ai mers mai departe. M gndesc dac acum, fiind la mnstire, marea popularitate de care se bucur Un diazepam pentru Dumnezeu nu te stnjenete cumva? Rspuns: Ei, m-a tulburat la nceput. De asta am i amintit de scris ca de o form deosebit a pcatului, ca de un document al pcatului. Eu am scris Diazepamul la 18 ani i crede-m c atunci nici mcar o dat nu auzisem cuvntul postmodernism. L-am scris la spital ntr-o sptmn - un jurnal fcut din perspectiva unui dumnezeu internat la nebuni. Eu am scris dumnezeu cu d mic, pentru c dumnezeul de acolo nu este Creatorul lumii (nu mai in minte cum a aprut n carte, dar tiu c atunci cnd cineva mi-a citit manuscrisul, mi-a propus s scriu dumnezeu cu D mare i eu n-am vrut), el iese pe pod cu valizele i privete ncurcat spre cer, i caut drumul spre cas, dar nu-l mai gsete. Este diazepamul dat dumnezeului din noi, diazepamul educaiei ateiste. Iar eu am primit aceast educaie. Dumnezeul de acolo nu este Creatorul lumii, pentru c el descoper, atunci cnd intr n cantin, mai muli dumnezei care edeau la mas, cu fesuri de copii proti pe cap, frmindu-i poria de pine n bor. Ciclul era din vreo 20 de poezii, dintre care publicate au fost doar 7, din cauza volumului impus de editur, cci era o carte de debut. i uite c a fcut atta glgie, nct am ajuns, dintr-o glum, postmodernist. De fapt, a fost o experien foarte dureroas i eu am zis c sunt dou experiene puternice pe care le-am avut. Prima - cnd am stat la Socola - , iar a doua - clugria. Eu nc nu le-am neles legtura i nici nu miam pus problema, dar cred c sunt legate ntre ele. M tem eu c undeva, n adncurile Divinitii, Care le tie pe toate dinainte, s-a pregtit un drum. Nu e vorba de predestinare, fiindc nu cred n ea, dar s-au deschis nite crri prin care am fost invitat la Dumnezeu, ca s vorbim mai postmodernete. Internarea mea a fost una dintre porile prin care Dumnezeu, n fiecare clip, striga dup mine. Nu trebuie s nelegem c aceste pori din care strig Dumnezeu sunt momentele noastre de slbiciune sau de dezamgire, de dezechilibru. Pentru c nimeni nu a intrat aa n ortodoxie. De ce? Fiindc se termin sentimentele, se termin trirea, ocul, explozia i omul l prsete pe Dumnezeu. Nu sunt puine cazurile, i toi le cunoatem, cnd omul vine, umbl la biseric dou sptmni, dup care se ntoarce acas, i pe urm, cu orice ocazie, povestete toate fleacurile pe care le-a vzut n biseric, brfete. De ce? I-a trecut durerea. S-a tmduit i i-a trecut. A fost furat. De asta omul ortodox este perfect echilibrat. El nu poate veni dect n echilibru. Cretinul, dup cum zice Sf. Ioan Gur de Aur, are nevoie de nervi de oel. Lucru interesant: atunci cnd am trecut prin cele mai grele experiene existeniale - sunt foarte uor de identificat din crile pe care le-am fcut -, nicidecum nu m-am ndreptat spre Biseric.

Nu demult m-am ntlnit cu Pun i mi-a zis c mi se traduce Diazepamul pentru America, ntr-o antologie de-a lui Adam Sorkin. Desigur, pentru mine nu a nsemnat numai dect un eveniment. Dar nici nu m stnjenete aa de tare cum m-a stnjenit vestea despre proiectul publicrii unui alt volum de poezii de-ale mele, pe care eu le i uitasem, dar care s-au pstrat la unii prieteni. O ruine de volum. Diazepamul este o reducere la absurd a utopiei nietzschiene despre supraom. Un lucru care s-a ntmplat, nu a fost nchipuit. Este documentul absenei lui Dumnezeu. i nu este numai postmodernist, chiar dac aa vor s-l prezinte Crtrescu i alii care au scris despre el. Eu personal niciodat nu m-am considerat un postmodernist, nici mai trziu, cnd tiam deja mai multe despre postmodernism i cnd postmodernismul devenise la mod la noi. Chiar dac de multe ori am comis texte postmoderniste, n-am fcuto pentru c eram un adept, un susintor al lui, ci pentru c, n neastmprarea mea literar, am scris n toate felurile i genurile, chiar dac foarte puine le-am publicat, m refer aici i la roman i la teatru. Sincer s fiu, eu chiar aveam o ciud pe postmoderniti. Pentru c n-au talent. Pentru mine postmodernismul se asocia i se asociaz cu sterilitatea creativ. Excepie face Salinger, care nu neleg de ce este considerat postmodernist, eu mai degrab l vd ca pe un Cehov n variant american. De aceea eu nu neleg de ce unii poei, fr ndoial talentai, o fac pe postmodernitii numai pentru c e la mod. Nici mcar nu mai e la mod. ntrebare: Pregteti o carte n care pui fa n fa reprezentani ai Bisericii cu scriitori postmoderni din Basarabia i Romnia, ncercnd s ari poziiile pe care se situeaz oamenii de cultur fa de Biseric. Rspuns: O carte despre poziia Bisericii fa de postmodernism i invers. mi cer iertarea de la unii prieteni care sunt indignai de faptul c eu mi bag nasul unde nu trebuie, n loc s m pociesc, dup cum am auzit vorbindu-se. Ca s fac o parantez, ntr-o zi au aprut la mnstire doi oameni de la televiziune, nu tiu cine, care au venit s verifice dac ceea ce spun eu sunt afirmaii personale sau prerea Bisericii. Eu tocmai eram plecat i ei au discutat cu un printe, care a absolvit Academia de la Zagorsk. Desigur, le-ar fi plcut s aud c eu de fapt sunt un scandalist care l invidiaz pe Eminescu c a scris poezii aa de bune. Cred c voiau s mai fac ceva spre lauda lui Eminescu, despre care eu am scris n contradictoriu cu prerea poporului romn, fiind chiar la nceput de ianuarie. Numai c ei au fost dezamgii, cci afirmaiile mele nu contrazic doctrina ortodox. Cnd i cum am nvat eu aa repede toate astea, deocamdat rmne o minune pentru persoanele n cauz. Le amintesc numai c nu eu m bag unde nu trebuie. Nimic din ce am scris eu n ultima vreme, fie c scriu despre Eminescu sau despre spectacolele de teatru, nu iese din spaiul de aciune al Bisericii. Biserica nu e aa de mic precum ar vrea s o vad unii. Despre poziia Bisericii fa de postmodernism, cunosc o carte foarte postmodernist, publicat la Timioara de ctre Facultatea de Teologie Ortodox n colaborare cu nite strini: O teologie a postmodernitii. i pentru c nu mi-a plcut aceast carte, dai-mi voie s-mi spun i eu prerea. S observi o chestie foarte interesant. n timpurile noastre att de democratice, ortodocilor nu li se d voie s vorbeasc. i eu zic: v rog frumos, dai-mi voie s precizez, pe mine nu m cheam Apetroie, ci Vladimirescu, adic ceea ce spunei dumneavoastr c e ortodoxie, de fapt, nu e ortodoxie. Cu ce am violat eu libertatea aproapelui? Eu nu i-am spus: f-te ortodox!, ci numai: nu eti ortodox. Dac un cetean umbl cu acte false, el este tras la rspundere. Cui i-ar plcea s aib cel puin un dublor, pe care s nu-l cunoasc, i care s-i scoat n fiecare sptmn banii din cont? Cazul postmodernismului este altul. Majoritatea postmodernitilor ar rde s aud de o teologie a postmodernitii. Totui, nu toi. i pentru acetia am gndit s facem aceast carte. n Romnia am cunoscut muli preoi, dar mai ales studeni la teologie, care simpatizeaz postmodernismul, alii care l detest, fr s tie nici unii nici alii prea bine despre ce este vorba. Nici postmodernitii nu tiu prea bine ce este ortodoxia. O poziie a Bisericii fa de postmodernism, una cel puin civilizat, fcut anume pentru postmoderniti, nu pentru enoriai, nu ar duna nimnui. Mai ales c postmodernismul nu este dect o ramificaie a unei micri anticretine foarte mari, New-Age, i n-are la baz dect nite erezii, despre care Biserica este cea mai n msur s vorbeasc. Postmodernitii, n goana lor dup definiiile propriului curent, nu-i caut originile unde trebuie. Ei nu trebuie s se caute n istoria culturii, ci n istoria religiilor, i atunci vor suporta un mare oc: ei nu sunt deloc revoluionari. ntemeietoarea postmodernismului este, de fapt, Elena Blavakaia, iar postmodernismul a fost schimbat la natere din leagnul teosofiei n leagnul culturii. Nu e de mirare c el se tvlete prin toate curentele i genurile pn nu le mai distinge, el nu este cultur i nici nu se vrea aa ceva. O carte document despre aceasta este cea mai indicat. Nu critica postmodernismului din prisma ortodoxiei i nici cea a ortodoxiei din prisma postmodernismului, ci anume un dialog spontan care s-i surprind i pe unii i pe alii aa cum sunt. Ca s nu se spun pe urm: tii, de fapt postmodernismul nu zice aa ceva, de fapt postmodernismul acum e altul, replica lor preferat. Mai ales c noi vorbim despre postmodernism aa cum a ptruns el n Romnia. Multe din crile vndute n biserici sunt fcute mai degrab pentru a gdila orgoliul oamenilor deja mbisericii, uitnd c scopul lor ar trebui s fie mai nainte cel de a face cunoscut ortodoxia i nu de a-i certa laolalt pe toi cei care nc nu au ajuns la biseric. Dac Ap. Pavel ar fi fcut astfel predicnd elinilor, l-ar fi omort pur i simplu. Pe acest principiu va fi construit i aceast carte. Nu ascundem faptul c, de multe ori, oamenii bisericeti fac declaraii nu spunem nemotivate -, dar nedocumentate. i-atunci lucrurile acestea duneaz chiar Bisericii. Cu referire la modernism, de multe ori se aduce acelai calificativ - satana. Dar dac omul cu care stai de vorb nici mcar nu crede c exist satana? Atunci trebuie s-i vorbeti din cele pe care le cunoate i el, nu doar ca s te lauzi ct de multe tii tu despre ortodoxie, ci pentru a te face neles i astfel s-i ari dragostea. Ce folos c i-ai demonstrat omului c nu se va mntui, dar nu l-ai fcut s iubeasc ortodoxia? Aceasta este ca i cum i interzici s se mai mntuiasc. Nu aa ne nva marii dascli ai ortodoxiei: Ioan Gur de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul i alii, care au propovduit pgnilor, dar unor pgni care aveau deja o cultur cum este cea elin. Nici Hristos nu le-a zis dintr-o dat iudeilor c este Dumnezeu, ci Fiul lui David, cci evreii erau foarte mndri de faptul c erau fii ai lui David. A vrea ca dialogul ce urmeaz s depeasc acest nivel. S discutm lundu-i ca exemplu pe Sfinii Prini, n cunotin de cauz. n fiecare epoc, Biserica i-a avut reprezentanii ei, purttorii de cuvnt care i-au combtut cu argumente demne pe oponenii si - gnosticii, astrologii, arienii, nestorienii, peligianitii .a., avnd la baz cel puin o elementar cunoatere a teoriilor lor. Mi-am propus s fac aceast carte fr concluzii. Vreau s chem la dialog i reprezentani ai postmodernismului i reprezentani ai Bisericii, oameni competeni, care au avut contact direct, care cunosc fenomenul din interior. Eu cred c e cel puin interesant. ntrebare: Care sunt acele teme i probleme pe care le abordeaz teologii i literaii?

Rspuns: Temele? tii c nainte de a pleca nu mi-am pregtit ntrebrile mele, mi-am zis c a putea fi deja afectat de gndirea ortodox, dup o perioad, nu zic lung, dar experiena, dup cum i-ai dat i tu seama, este foarte puternic i ar putea s-mi modifice (i a vrea s fie aa!) unele sentimente i atitudini. De aceea v-am rugat - pe tine i pe Galaicu Pun - s pregtii nite ntrebri, ca s provin de la nite postmoderniti vii, care triesc cu asta, cci eu nu mai triesc cu postmodernismul. De fapt, chiar dac Crtrescu m-a inclus n cartea lui, eu niciodat nu m-am simit n postmodernism i nici nu am fost. Dumitru Crudu: Da, apropo, Crtrescu te consider printre primii trei scriitori tineri postmoderni din Romnia, n general Marius Ianu, tu, Vakulovski, iar noi, ceilali, suntem la coad. Monah Savatie: Are dreptul. ntrebare: Nu poi s fii scriitor postmodern i ortodox n acelai timp? Rspuns: Uite, ntrebarea asta mi-a dat-o i Pun, i l-am ntrebat i eu pe printele Andrei Kuraev, tiind prea bine rspunsul dinainte. Depinde ce pstrm din posmodernism. Dac lum fundamentul doctrinar la nivel de atitudine existenial, nu putem. Dar dac lum aspectul stilistic i tehnic de tratare a mesajului, putem. Deci, poi s fii purttor al unui mesaj cretin ortodox, recurgnd la modalitile sau mijloacele de exprimare stilistice ale postmodernismului. Exemple similare avem chiar n patristica ortodox. Expresia acestui fapt o gsim la Apostolul Pavel cnd spune: cu evreul am fost evreu, cu elinul - elin, cu pgnul - pgn, cu toi toate m-am fcut, ca mcar unul s se ntoarc. La acest nivel, pot prelua orice din postmodernism i s-l aplic, s-l folosesc n predica mea. Mai puin ce? Chestiunile care contrazic evident doctrina ortodox. Deci, din punct de vedere dogmatic, eu nu pot s spun c Dumnezeu a adormit, cci Dumnezeu nu doarme, cu toate c este foarte frumos pentru un postmodernist. Dar eu fac o concesie i zic: Da, Dumnezeu a adormit. Am contrazis cu ceva doctrina ortodox? Da i nu. Dar de ce-a zis David: Dumnezeu S-a sculat ca un voinic ameit de vin? (Ps. 77, 71). Foarte postmodernist. ns ce vreau s zic eu cnd spun c Dumnezeu a adormit? Care Dumnezeu, unde, de ce i n ce anume fel? Unde a adormit? n mine. i nu Dumnezeu, c Dumnezeu nu doarme i nici nu se odihnete, chiar dac aa scrie n decalog, a adormit asemnarea lui Dumnezeu, pe care eu trebuie s-o am i s-o port n mine. Iat, aceast asemnare a lui Dumnezeu a murit, a adormit n noi, i noi trebuie s-o trezim. La acest nivel, vezi, eu pot recurge i pot interpreta sau prezenta o fraz evident scandaloas, postmodernist. S-o adaptez sau, mai bine zis, s-o fac neleas pentru un postmodernist. Intervin alte dificulti. Dac ceea ce voi face eu se va mai chema postmodernism, pentru c aceste elemente nu sunt tipice doar postmodernismului. -atunci, cnd vorbim de postmodernism, vorbim desigur n ansamblu, n totalitatea lui, pentru c orice stil, orice curent, are nite trsturi caracteristice. n clipa n care noi renunm la ele, noi l distrugem i-l introducem ntr-un fond comun, s-i spunem, al ideilor umane i dispare tocmai ceea ce-l caracterizeaz i-l reprezint. Curios c poeii mari pe care i-a dat vreun curent, de regul nu exprim prea concret tezele curentului, n timp ce poeii-teoriticieni se pierd n umbr. i astfel avem, pe de o parte, teoria curentului, dar fr poei, iar pe de alt parte, poeii, dar fr curent, nite poei care s-ar potrivi foarte bine oricrui alt curent. Dumitru Crudu: Eu nu vreau s fiu un partizan al postmodernismului... Monah Savatie: Te rog s fii... Dumitru Crudu: Nici n-a putea ... mi se pare c i postmodernismul are o durat efemer, nu e ceva etern. Dar postmodernismul, vorbeai tu mai nainte de caracteristicile lui, ntre multe altele, o are i pe cea de a fi ironic, ludic. M gndesc c ironizarea unor fenomene, a unor lucruri care apar n societate este un fapt benefic . E un fel de eliminare a rului printr-o... Monah Savatie: ... hilarizare ntrebare: Da, da. i lucrul acesta l face mult mai bine un postmodern dect un modern sau un tradiionalist. Acum problema pe care i-o pun muli postmoderni este dac, spnd n profan, - profanul realitii - pot s ajung la sacru, la divin, la elemente cretine, adic mergnd poate pe un drum opus, dar ajungnd tot acolo. Crezi c e posibil drumul sta? Rspuns: n primul rnd vreau s te ntreb dac chiar crezi c un postmodernist poate hilariza mai bine dect Gogol n Revizorul, sau dect Caragiale? Dumitru Crudu: Daaa... Rspuns: i acum s mergem mai departe. Dac sunt alte drumuri? Ortodoxia nu indic drumuri, dimpotriv, ortodoxia nva c toate sunt drumuri ce ar putea s duc spre Dumnezeu. Nu n sensul c dac eu sunt budist, sunt pe calea spre Dumnezeu, i nu n sensul c dac eu pctuiesc, e bine c eu pctuiesc, pentru c astfel voi ajunge la Dumnezeu - este o prostie a lui Luther. (El s-a luat dup cuvintele Apostolului: unde s-a nmulit pcatul, acolo va prisosi harul. i ce s-a gndit - hai s pctuim, ca s prisoseasc harul n noi! Pe urm s-a i cstorit cu o clugri i pentru c el, Luther, nu i-a putut pstra fecioria, a considerat c i clugria este mpotriva firii umane i nici Maica Domnului nu este Pururea Fecioar, pentru c, de, nici mcar Luther nu a putut s fie). Deci nu n acest sens. Dar atunci cnd sufletul nsetat de adevr, de absolut, cu adevrat caut, sincer, dezinteresat, n calea lui imediat sau n mod neaprat apare, dac tot suntem n ortodoxie, vrjmaul, diavolul, care l abate de la drumul su, i scoate n cale funiile n care s-i frng gtul. Sau dac tii cntecul lui Vsoki Gorizont: I oto vsiudu streleaiut po koliosam... (De peste tot se trage asupra noastr/ne ciuruiesc roile). Deci ne ntinde aceste otgoane, aceste capcane, aceste gropi. Este evident c atunci cnd cu adevrat cutm adevrul, n clipa cnd cdem ntr-o astfel de groap, ne aflm pe drumul nostru spre adevr. Aceast groap este binevenit i

este folositoare. Este una dintre treptele care ne conduc spre adevr. Ispitele trebuie s vin, ne-a spus Mntuitorul, dar ndrznii, Eu am biruit lumea. Nimeni nu spune unde este nceputul drumului spre Dumnezeu. nceputul nelepciunii este frica de Dumnezeu. Mai spun c sondarea rului nu este o trstur postmodernist caracteristic. Baudelaire a scris La fleur du male, dar nu a fost postmodernist, i nu numai el. Mergem napoi. Ne ducem la Sofocle. Sondarea acestor subterane, a subcontientului cum l numete mai trziu Freud, nu este o garanie c vom gsi lucruri noi. Nu este o garanie c vom face revoluii. De ce? Pentru c anume acest teren a fost cel mai sondat, pentru c el este cel mai la ndemn pentru om. De aceea, chiar exclud posibilitatea descoperirii noului prin aceast metod. Dar nu exclud rostul ei, mai ales c ea este inevitabil. i n cazul n care ea se face dinspre haos spre Dumnezeu, este bine, dar nu i dac se face invers, dinspre Dumnezeu spre haos. Cretinul se deosebete de restul lumii prin aceea c el nu mai caut, el a gsit. Domnia rului ne poate trezi dorul de bine. i din acest punct de vedere, prezentarea rului nu este numai dect mpotriva lui Dumnezeu. Depinde de scopul pentru care prezint eu rul: ca s-l apr sau ca s-l deplng? Una este Crim i pedeaps a lui Dostoevski, i alta este Genealogia moralei a lui Nietzsche sau Noua dezordine amoroas a lui Brukner. n Biblie sunt multe pasaje de revolt mpotriva lui Dumnezeu, chiar la Iov, i Duhul Sfnt nu S-a sfiit s le ngduie. Dar ce se ntmpl de fapt? Noi nc nu am cercetat locurile unde ni s-a spus c, cel puin, ar putea s fie Dumnezeu, dar am i nceput s-L cutm acolo unde El nici mcar nu a promis s fie. De unde am aflat noi despre Iisus Hristos? Din Evanghelie, din Scripturi. i-atunci, de ce nu citim Scriptura, ci-L cutm n alt parte? Noi nc nu am cercetat locurile unde Dumnezeu cu gura Lui a promis s fie, i de acum am i pornit s-L cutm aiurea. O strad nu o poi gsi indiferent de direcia n care ai porni, ci ntrebi sau citeti ce mai scrie pe perei. Dar s recunoatem c un locuitor al oraului te va duce mai repede unde doreti, dect dac te-ai apuca tu singur s descurci hrile. Aa este i cu Dumnezeu, de ce s-L caui singur ntr-o istorie care deine toat informaia despre locul unde se afl El? Dac ai tri n Papua, poftim, dar cu biserica peste drum i cu bibliotecile n cas, nu neleg. i asta o spun dup mine, eu citeam toate porcriile posibile, de la taoism, budism i altele, dar niciodat nu am citit Sfinii Ortodoci, pentru c nu-mi inspirau ncredere. M iritam cnd vreunul din colegii de Facultate mi propunea s-i citesc, ziceam c sunt debili mintali. Eu mi nchipuiam nite moulei care nu tiu dect cum se bat metaniile i cum se face corect semnul crucii, i eram convins c toate aceste cri sunt pline de greeli gramaticale, iar de sens nici nu mai vorbeam, ele trebuia s fie pur i simplu ilizibile. Tatl meu, care m-a nvat acest lucru, i pn azi crede aa, dar nu a citit nc nici o carte a vreunui Sfnt, ci numai comentariile pe care le-a nvat la facultatea de Filozofie din Leningrad. Prima carte am citit-o numai din respect pentru Gabriel Marineasa, care-mi este i azi un bun prieten. Am zis, d s vd i eu ce citete Gabi. i n-a fi citit-o dac a mai fi avut i altceva la drum, am citit-o ca s-mi mai treac plictiseala, pe tren. Iar peste vreo dou luni, mam dus la mnstire i azi sunt clugr. Aa este literatura ortodox - pentru ea i dai viaa. Mcar i asta ar trebui s ne pun pe gnduri. Noi nu cutm acolo unde trebuie. i zic asta ca unul care a cutat mai nebunete dect caut intertextualitii notri care scriu poeme despre nebunie, stnd la o teras cu cafeaua n fa. Asta nu-mi place la postmoderniti, c muli din ei scriu despre lucruri pe care niciodat nu le-au trit, sunt redactori la reviste importante, au o via normal, dar, totodat, se alint n scris i o fac pe mscricii i pe oamenii cu frmntri metafizice. Muli dintre ei nu mai caut i nici mcar nu au capacitatea de a cuta. Cine caut gsete. Cci dac omul nsetoeaz de dreptate, el va ajunge la Dumnezeu, chiar dac va trebui s treac prin postmodernism sau s fie ho de maini. Iar dac omul nu caut nimic, cu att mai mult el nu poate s-L gseasc pe Dumnezeu. El seamn cu un adolescent couros care se umfl n oglind de fiecare dat cnd iese din baie, uitnd c exist campioni la culturism. i cutarea lui Dumnezeu prin sondarea rului este un fel de a te umfla n oglind, pn ajungi la impresia c i-au crescut muchii. Dar asta este numai o impresie. Mai sigur este s mergem la o sal de sport i s exersm. Iar sala aceasta este chiar Biserica i atleii ei sunt Sfinii Prini. Ca nu cumva atunci cnd vom iei pe plaj alturi de adevraii atlei, toate iluziile noastre din oglind s se spulbere. Plaja, desigur, este judecata viitoare. De la postmodernism la Ortodoxie - II personale [ ] Dumitru Crudu n dialog cu monahul Savatie ------------------------de Savatie Bastovoi [Savatie_Bastovoi] 2004-01-17 | - continuare a primei pri ntrebare: Vom devia un pic, pentru ca ma intereseaza problema raului si ceea ce ai spus mai nainte - daca poate fi definit. Apropo, de ceea ce spuneai la nceput - ca raul ar fi absenta binelui. As vrea sa revenim la aceasta si sa vedem daca raul are o natura aparte sau natura lui este una care tine de gol. Adica daca esenta lui este chiar vidul. Si atunci cnd cineva face ceva rau, poate o face din incapacitatea de a face bine. Raspuns: Sigur ca asa este. Asa definesc raul Sfintii Parinti. Mai spun - nu din incapacitatea de a face bine, pentru ca aceasta capacitate de a face bine a fost sadita n noi chiar de la nceput, ci din atenuarea, din uzarea ei apare raul. Ce spunem noi ca este binele? El e trasatura fundamentala a lui Dumnezeu. Pentru ca atunci cnd spunem bine, noi ntelegem si dragoste. Dar Dumnezeu este dragoste. Si atunci aceasta capacitate de a face bine nu este altceva dect acea asemanare a lui Dumnezeu, dupa care a fost facut omul. Asemanarea consta n faptul ca noi, oamenii, avem sadit n noi acele trasaturi ale lui Dumnezeu - binele, milostenia, disponibilitatea de a ne jertfi. Prin asta spunem ca suntem asemanarea lui Dumnezeu. Dupa chipul Lui - nseamna ca suntem stapnitori, adica liberi, cu vointa libera si nemuritori. Ceea ce am pastrat noi dupa cadere este doar chipul - adica noi ne-am pastrat vesnicia sufletului, chiar putem vorbi de o fatalitate a vesniciei, de care crestinul, atunci cnd vine la ntlnire cu Dumnezeu, se cutremura. Si cu adevarat, nu de putine ori, este tentat sa-L roage pe Dumnezeu sa-i ia aceasta nemurire. Adica spaima de pedeapsa de pedeapsa vesnica - este att de mare, nct ar prefera sa renunte la fericirea vesnica, desigur din cauza ca nu o cunoaste, si de a

primi sau a accepta moartea vesnica - adica nefiinta, inexistenta. Era un poet, numele caruia mi scapa, care spunea: nu moartea ma nspaimnta, ci vesnicia ei. Noi spunem ca vesnicia mortii nu este ca n dialogurile lui Platon, ca intram n nefiinta, si pentru aceasta moartea nu trebuie sa ne nspaimnte, pentru ca cel mort nu mai exista si nu-l mai doare si nu mai sufera. Si spune ca doar spaima noastra premergatoare mortii o face dureroasa, iar moartea nsasi ar fi un fapt care ne vindeca, ne scoate din circuit, din lumea suferintei si ne duce n nefiinta. Deci nu de aceasta moarte, nu de vesnicia nefiintei ne cutremuram noi, pentru ca nu am avea de ce ne cutremura, pe buna dreptate, dupa parerea personajului lui Platon, cum sa te cutremuri, daca nu mai existi? Pe noi ne nspaimnta acea vesnicie din care a plecat binele, acea vesnicie din care a plecat ncepatorul binelui - Dumnezeu. Acest spatiu se numeste, n nvatatura ortodoxa, iad. Si daca este ceva cu adevarat cutremurator nu este faptul ca noi murim, ci faptul ca nu murim niciodata. Dar ma ntrebi daca omul face rau din incapacitatea de a face bine. Nu, ci din vointa sa libera. Pentru ca acea vointa libera, acel chip al lui Dumnezeu care ne-a fost dat, nu s-ar mai numi vointa libera daca Dumnezeu ar ncalca-o. Si raul a intrat n lume anume prin aceasta vointa libera a fapturii. La nceput a ngerului cazut, satana, lucifer, iar lucifer, din invidia pe care a simtit-o fata de oamenii Adam si Eva care traiau n rai , a intervenit si i-a abatut prin nsamntarea raului n gndurile lor, prin pornirea spre rau. Iar ei, prin voie libera, au acceptat-o. Vezi ca nici diavolul nu i-a impus Evei sa muste, ci doar i-a propus, si nici Dumnezeu nu i-a facut pe oameni incapabili de a face rau, ci nclinati si spre rau si spre bine, pentru ca libertatea lor sa fie deplina. De aceea noi spunem ca nu Dumnezeu este creatorul raului, si nici nu poate fi. Dumnezeu l-a creat pe diavol, dar Dumnezeu nu l-a creat diavol dintru nceput, ci nger luminos, si doar prin vointa libera a acestuia din urma raul a patruns n alcatuirea lui, adica binele a disparut si raul s-a facut cu putinta, astfel a aparut diavolul, crendu-se, am putea spune, singur. Iar omul l imita n actiunile sale pe ncepatorul raului. ntrebare: Este interesant ca postmodernismul nu este depresiv, nu este descurajant. Este un curent n care, dupa cum spunea Mircea Cartarescu ntr-un eseu publicat n Competitia continua, scrisul emana placere si promoveaza bucuria, promoveaza stari luminoase si valori umaniste. Simt ca postmodernismul, ca si orice alt curent literar pe vremuri, acum s-a apropiat de capat, e la finalul drumului. Monah Savatie: si traieste agonia. Dumitru Crudu: Da, si traieste agonia. Si lumea cauta alte solutii, alte cai. Unii zic ca va veni un nou clasicism, un nou umanism. Altii considera ca vom intra ntr-o epoca manierista. Unii vorbesc chiar ca s-ar putea sa traim un fel de modernism trziu, pentru ca si postmodernismul, la rndul lui, a fost doar o nuantare a modernismului. Binenteles ca sunt o multime de teorii. Interesant este daca va exista (va urma) pe viitor o apropiere ntre religie si literatura. Raspuns: Mai nti despre teza cu atitudinea luminoasa, solara a postmodernismului. Vreau sa te contrazic. Noi nu spunem ca doar promovarea fatisa si brutala a nihilismului, a haosului existential contravine religiei, ci sunt unele chestiuni de nuanta. Adica de ce postmodernismul nu promoveaza aceste stari abisale, sa le spunem, extreme? Aceasta-i ntrebarea. As zice ca din acelasi motiv din care nu promoveaza nici sentimentele dulcege, de dragoste romantica, idilism, nu propovaduieste utopii. De ce? Din acelasi motiv. Adica: postmodernismul este un fel de echilibristica, ai intrat n hora joaca. Postmodernistul nu-si permite slabiciuni, sa zicem sa descrie pe o pagina ntreaga nostalgia unui baiat din sat care a ajuns scriitor celebru si i s-a facut dor de mama si de sesul cu gste, fara sa le caricaturizeze pe urma, un fel de am glumit. Din momentul n care pentru un postmodernist copacul, piatra, avionul si presedintele Uniunii Scriitorilor au aceeasi nsemnatate n univers, el simte aceleasi trairi si emotii fata de fiecare n parte, sau cel putin ncearca, l obliga dogmatica postmodernista. De aceea el nu-si ngaduie sa aiba sentimente aprinse, prea sincere, chiar si pentru faptul ca prin aceasta el ar recunoaste o mai mare importanta a faptului sau a obiectului descris, l-ar pune n superioritate fata de lumea nconjuratoare. Am primit o scrisoare la manastire de la un prieten postmodernist, un prieten comun. Nu-ti nchipui ce om sensibil si sincer, deloc nu seamana cu textele teribile din cartea lui. Chiar mi-a scris ca i este dor de mine. Unde ai mai vazut tu postmodernisti de astia? Postmodernistul, ca si Rimbaud, zice: eu sunt celalalt, sau mai exact: eu suntem. Sunt n mine niste doi, cum spunea Arghezi. Si-n clipa n care el s-ar arata deznadajduit, ar arata un exces de sentimentalitate, el ar contrazice esenta lui postmoderna de tip ironic. Ct priveste bucuria postmodernistului, e si asta o chestiune. Sfintii ortodocsi n icoane se deosebesc de fotografiile din revistele iehoviste. Prin ce? Prin faptul ca ei nu zmbesc asa de violent ca sfintii iehovisti. Nicaieri n Noul Testament nu avem nici un pasaj care sa ne arate ca Hristos a rs, att doar ca spune - S-a bucurat cu duhul: Si Iisus S-a bucurat cu duhul. Ce-o fi asta? Cu toate ca cunoastem o icoana, Zmbetul Sfntului Serafim, frumoasa, dar e singura pe care, n putina mea cultura iconografica, o cunosc cu zmbetul unui Sfnt. De aceea chiar as vrea sa tratez si m-a interesat chestiunea - unde se termina zmbetul fericit pentru a lasa loc rsului batjocoritor? Unde ncepe ironia ngmfata? Aici as vrea sa spun ca zmbetul postmodernismului este unul de superioritate, este unul zeflemitor, si de aceea nu as spune ca este o solaritate pozitiva. (Un astfel de zmbet l-am vazut demult, cnd nca citeam asa ceva, pe prima pagina a gazetei postmoderniste Art Panoramic de la Bucuresti, o hidosenie care asa se si chema: Zmbetul Postmodernismului). Este o solaritate, daca vrei... cu dinti, zmbetul sinucigasului. Cineva-mi povestea despre un sinucigas din Iasi, care, nainte de a sari de la balcon, s-a asezat si a tras o tigara. Expertiza a stabilit usor acest fapt, pentru ca a gasit chistoacele. Si cam asta e atitudinea postmodernistului: zmbeste, trage o tigara... Dumitru Crudu: Spune un banc... Monah Savatie: ...spune un banc si dupa asta sare. Ca ortodox, eu nu recunosc n acest zmbet nici un fel de solaritate. De ce? Chiar si pentru faptul ca o cunosc n primul rnd, dar si pentru faptul ca este absent Dumnezeu. Eu nu pot ntelege zmbetul meu n afara lui Dumnezeu. Eu nu mai am motiv sa rd. Daca Dumnezeu nu exista, eu..., cum zice si apostolul Pavel: Daca Hristos n-a nviat, atunci zadarnica este predica noastra, zadarnica-i credinta voastra. Bem si mncam, caci mine murim. Si din acest punct de vedere, eu i sustin pe postmodernisti, si nu doar pe ei. Eu pot ntelege si atitudinea ateista. Cu adevarat, daca presupunem ca Dumnezeu nu exista, ce rost are calugaria, ce rost are abstinenta? De aceea eu nu-i nteleg pe unii puritani care, propovaduind o viata plina de abtineri, n acelasi timp neaga existenta lui Dumnezeu. De ce a fost feciorelnic Kant si n-a umblat prin crsme? Ca sa scrie Critica ratiunii pure?

Uite asta eu n-o mai nteleg. ntrebare: Nu crezi ca exista si postmoderni atei si postmoderni crestini? Am traversat o epoca foarte complicata - cea comunista, de la care nu a trecut asa de mult timp, mai putin de un deceniu. Unii postmoderni cu care vorbeam recunosc ca au ramas tributari acelei epoci. Adica au ramas atei. Si totodata exista un scriitor ca Alexandru Musina, care este ortodox si scrie o poezie postmoderna de calitate. Monah Savatie: Si e unul dintre teoreticienii postmodernismului romnesc. Dumitru Crudu: Da. E adevarat ca ultimele lui texte, de cnd s-a produs caderea comunismului si de cnd a devenit un adevarat ortodox, sunt diferite de cele pe care le-a scris nainte. Asta e parerea mea. E interesant ca cei care au ramas atei - si chiar trebuie analizata treaba asta - si n-au reusit sa iasa din mreaja unui materialism excesiv (sic!), sunt pe undeva si niste scriitori depresivi si care, prin ceea ce fac, nchid usile. Adica textele lor sunt din start fataliste. Poeziile lui Musina, sau ale lui Stoiciu, Danilov contin o speranta, o lumina. Mie mi se par nemaipomenite si poeziile si prozele si piesele de teatru n care, la un moment dat, dintr-un context nefast, izbucneste o lumina. O lumina umana. Sigur ca lumina asta nu este neaparat o usa deschisa spre cer, dar totusi e un drum tot spre nalt, spre... spre Dumnezeu, pna la urma. Monah Savatie: Sa nu uitam ca a spune ca Dumnezeu exista, nu este totul. Este abia primul pas. Si gnosticii spuneau ca Dumnezeu exista. Faptul ca exista cteva mii de secte crestine trebuie sa ne puna pe gnduri atunci cnd ncepem sa vorbim de Dumnezeu. Nu mai vorbesc de curentele orientale, sau de musulmani. Toti spun ca Dumnezeu exista. Ceea ce am discutat si cu parintele Andrei Kuraev, este anume acea relatie a postmodernismului cu religia, despre care m-ai si ntrebat. Relatia este directa, prin faptul ca sau o respinge, adica lupta cu religia, sau o interpreteaza, dupa cum i si sta bine unui postmodernist. Aceasta este esenta postmodernismului - de a prelua, de a interpreta, de a pune ntr-o noua lumina. Aici intervine un pericol foarte mare. Spui ca simti o lumina din unele poezii ale lor. Pentru nceput, as delimita doua forme de apostazie, ndepartare de Dumnezeu, doua categorii de oameni. Unii, care neaga existenta lui Dumnezeu, ateii, si altii, care, desi recunosc ca Dumnezeu exista, totusi l interpreteaza cum vor ei, acestia sunt ereticii. De aceea ti spun cu certitudine - nu poate exista poet postmodernist crestin, el poate fi sau ateu sau eretic. Crestinismul are o constiinta dogmatica foarte exacta, foarte riguroasa. Doctrina ortodoxa nu se schimba. Ea este concreta, aceeasi pentru toate timpurile. Ea este n afara timpului. Postmodernismul este tributar timpului, epocii. Acelasi Musina spune, n cartulia Unde se afla poezia, ca noi traim ntr-o societate industrializata. Faptul si-a pus amprenta asupra comportamentului uman, asupra sensibilitatii, a dat nastere unui nou mod de a vedea lucrurile si de a (re)simti si a primi, vedea realitatea. Spre deosebire de omul din Evul mediu, care se plimba prin cmp si culegea mure, omul sec. XX, care zboara n avion si vorbeste la celular, are o alta deschidere, o alta paradigma. Deci, e nevoie de o noua cultura, pentru o noua sensibilitate. Cam asa ceva. Ortodoxia este de acord partial cu lucrul acesta. Omul poate recepta si primi lucrurile realitatii imediate altfel, dar nu altfel fundamental, ci nesemnificativ. Si n esenta, lucrurile grave, care privesc direct mntuirea noastra, ele sunt neschimbate. Si aici se desparte ortodoxia de postmodernism, una e n vesnicie, iar alta n timp. Cel care este n timp, nu-L poate aduce pe Dumnezeu la sine, trebuie sa se duca el n vesnicie, n ospetie la Dumnezeu. Dumnezeu nu ncape n casa timpului, n schimb El te asteapta n palatul Sau, pentru a-ti sluji tie. Iar postmodernistul, chiar daca spune ca este Dumnezeu, nu se duce la El, ci vrea sa-L nghesuie pe Dumnezeu n casuta sa. Postmodernistului nu-i place ca Dumnezeu e att de simplu si att de smerit, el ar fi vrut un alt Dumnezeu, mult mai spectaculos, mai postmodernist. Dar Dumnezeu e simplu, El vorbeste simplu n Biblie, nu cu intertexte. Ateistii chiar i reprosau asta. Simplu nu nseamna monoton, tot asa cum nici complicat nu nseamna spectaculos, nou, variat. Noi toti am ramas tributari ateismului: imaginea credinciosului ncuiat la minte si incapabil de evolutie din caricaturile sovietice nu ne paraseste. Dar nu este asa credinciosul. Trebuie sa tinem cont de faptul ca ortodocsii nu sunt o categorie speciala de oameni, nici sociala, nici macar culturala. Exista credinciosi din toate sferele actiunii umane. Paleta este la fel de variata, ca si a lumii n care traim. Sunt credinciosi scriitori, fizicieni, doctori. Uite - Dostoevski, Gogol, Lomonosov - toti erau credinciosi. Avem sfinti chirurgi cu renume mondial, revolutionari n chirurgie: Voino Iasinetki n secolul nostru etc. Toate sferele actiunii umane, care exista n afara credintei, exista si n interiorul ei, n afara de cele care promoveaza pacatul, dar sunt puse n slujba lui Dumnezeu. Numai postmodernismul nu, pentru ca postmodernismul este acea atitudine existentiala care neaga colectivitatea n favoarea individualismului si armonia n favoarea dizarmoniei. Iar lumina pe care o simti iesind din operele lor, este lumina stelei care-a rasarit. Acea lumina pe care a sadit-o Dumnezeu n fiecare om de la nceputul lumii, lumina dumnezeului din noi, care poate s-a stins demult, desi nu fara posibilitatea de a se reaprinde iarasi. Dumitru Crudu: Pe mine m-ar interesa, de ce dupa un deceniu si ceva, totusi foarte multi au ramas atei - att multi scriitori, ct si multi oameni din alte categorii sociale. Si mi amintesc n sensul asta cum fusesem si eu convertit la ateism, pe timpuri. Pna sa ajung la scoala, stiam multe rugaciuni, poezii religioase, mergeam la biserica, mpreuna cu parintii. Si am ajuns n clasa I la scoala si dupa trei luni m-am ntors acasa si ncercam sa-l conving pe tata-meu, care merge permanent la biserica, - si spune rugaciunea de cteva ori pe zi - ca nu exista Dumnezeu. Monah Savatie: Spre deosebire de al meu, care este ateist convins, (a facut filosofia la Leningrad) si pna astazi a ramas asa. Mi-aduc aminte ca ma lua cu el la lectiile de propaganda ateista, pe care le tinea prin brigazile de colhoz si pe la fabrici. Veneau dupa el cu masina bobic si-mi placea... Nu l-am mai vazut demult. ntrebare: ...Eu ncercam sa-l conving ca Dumnezeu nu exista si eram n clasa I. Bine, asta si-a lasat amprenta, desi astazi nu mai cred asa. E si firesc, acum nu mai pun la ndoiala existenta lui Dumnezeu. Dar astea-s problemele mele, asupra carora prefer sa... sa pastram tacere. De ce foarte putini oameni s-au ntors cu adevarat la crestinism?

Raspuns: Simplu. Crestinismul este o religie al carui prototip e chiar Hristos. nsusi Hristos a venit pe pamnt si nu a atras prea multi adepti. Dupa logica normala, ar fi trebuit sa fie toti crestini. Noi ne ntrebam - de ce, daca crestinismul e att de bun, nu devin oamenii crestini? Nu putem gndi astfel, fiindca avem experienta rastignirii lui Hristos. n strafundurile fiintei noastre, noi ne mpotrivim lui Dumnezeu. Noi nu avem cum sa-L primim pe Dumnezeu, caci toata firea noastra e ndreptata mpotriva Lui. Deoarece firea noastra nu mai este cea de la nceput, ci tocmai opusul ei. Credinta este lupta mpotriva firii noastre cazute, la nceput, e mai putin dragoste pentru Dumnezeu si mai mult mpotrivire raului. Aici este eroismul credintei, sa-Ti fie dor de un Dumnezeu pe Care nu L-ai cunoscut. Noi am pierdut armonia initiala a lui Adam si toata viata crestinului nu este altceva dect munca de a restabili aceasta armonie pierduta. Vrem napoi ziua n care am vorbit cu Dumnezeu. Dar asta nu pune n discutie valoarea crestinismului, ci neputinta oamenilor. Si Nietzsche zicea: Eu am aruncat undita, daca nu s-a prins nimic, nu-i vina mea - lipseau pestii. Una dintre piedicile n calea propovaduirii crestinismului este chiar si putina cultura si deschidere a aceluia caruia i se propovaduieste, dar si, nu negam, urmarile ateismului, ce le-a suportat nsasi institutia Bisericii. Ateismul a distrus toata literatura ortodoxa si credinciosii nostri pur si simplu nu au de unde sa citeasca despre crestinism. Si atunci citesc ce au - reviste ehoviste si carti cu oameni rasi pe cap si galbeni. Dupa asta el ncepe sa spuna ca toti au dreptate. Oamenii nostri de rnd au devenit, n marea lor parte, teozofi, dar nu ortodocsi, drept slavitori. Ei nu mai cred n Dumnezeu, ei filozofeaza despre Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu este o idee - El este o Fiinta. Si pericolul care a urmat ateismului, este tocmai filozofia despre Dumnezeu. Omul amesteca ideile religioase si face din toate un amalgam, un produs personal. Ce nseamna Dumnezeul unui postmodernist? Sa-l luam pe Galaicu Paun. El poate sa scrie despre Maica Domnului, despre Hristos, altadata despre Budha, cu influente evidente din taoism. Ceea ce nici nu neaga. Sunt niste lucruri cunoscute, despre care chiar am discutat cu el. Acest fapt nsa exprima atitudinea fata de religie care nu este altceva, dect un sincretism. Totul se accepta ca un drum spre Dumnezeu - Dumnezeu este unic, iar budismul si islamul, toate sunt cai spre acelasi Dumnezeu. Adica sunt nume diferite ale aceluiasi Dumnezeu. Postmodernistii, n marea lor parte, sunt purtatorii acestei idei, n cazul n care nu sunt atei. Prin aceasta ei intra n conflict cu ortodoxia. De aceea polemica ntre postmodernism si crestinism este necesara si inevitabila. Iata, n mare, motivele pentru care nu se fac toti crestini. Daca scapi de ateism, risti sa devii doar teozof, sau taoist, iar daca ai si crezut n Hristos, te pasc cele cteva mii de variante ale pseudocrestinismului, care te ndreptatesc nca o data sa-ti faci si tu un crestinism al tau. Tot ce vrei, numai ca sa nu ajungi la Hristos. Asa se ncearca cei tari n credinta. Asa ne aratam si noi dragostea fata de Dumnezeu, cu care I-am ramas datori. ntrebare: M-ar interesa si pe mine sa continuam aceasta discutie, n cadrul careia ar mai fi multe de spus. Un lucru esential sunt faptele pe care le face un crestin. Atunci cnd face bine, faptele lui sunt o dovada de iubire. Cred ca se petrece ceva n lumea asta. Exista un lant n care, dupa mine, suntem prinsi unii de altii. Daca eu acum, stnd n acest birou, fac un rau, sunt sigur ca aceasta va avea repercusiuni indirecte, ntr-un plan metafizic, chiar asupra prietenilor mei, fie ca ei sunt la Bucuresti sau la Vilnus sau n alte parti. Dar daca fac un bine, la fel, apar efectele binelui. Si ma gndesc ca e o treaba nemaipomenita ca, de multe ori, cel putin la nivel emotiv, intelectiv, binele ne apropie mai mult de Dumnezeu. Raspuns: Ideea pe care ai expus-o ma duce cumva cu gndul la o karma din filozofiile orientale si teosofie. Sigur ca binele ne apropie de Dumnezeu, dar, si aici, e o chestiune discutabila, caci fapta buna despre care zici ca ai putea sa o faci aici n birou, depinde fatal de scopul cu care e facuta, caci n ortodoxie scopul valoreaza mai mult dect fapta nsasi. Dumnezeul nostru cauta la inimile oamenilor, nu la faptele lor. Dar sa trecem la rau. Daca, asa cum zici, savrsind un rau n acest birou, eu as putea influenta negativ asupra apropiatilor mei, rude sau prieteni ce se afla departe si ca raul acesta ar trebui sa aiba chiar asupra mea repercusiuni fatale, dupa cum zici (si anume asta este karma krisnaita!), atunci trebuie sa recunosti puterea mea asupra acestor oameni. Eu le pot face rau, sau si mai clar, eu le pot influenta viata, de la distanta, oricnd voiesc, chiar mpotriva voii lor si fara ca ei sa o stie macar. Si eu as fi un tiran, chiar daca le-as impune niste fapte bune. Tirania mea ar rezulta anume din faptul ca eu as face aceasta fara stirea lor si mpotriva voii lor. Hristos, Dumnezeul nostru, voieste fiecaruia dintre noi cel mai mare bine cu putinta si, cu toate acestea, El nu ni-l impune, nu ne ghideaza din atotputernicia Sa, El ne propune acest bine, umbla n urma noastra si ne roaga sa-l primim, tocmai pentru a nu ne ncalca voia noastra libera, pentru a nu viola personalitatea noastra. Aceasta este iubirea, nu sa impun eu aproapelui meu binele care mi s-ar parea mie ca i se potriveste. Iata de ce fapta mea n-ar trebui sa aiba urmari fatale asupra celuilalt. Daca eu prin fapta mea, facuta aici, pot influenta negativ viata unui om care este la Bucuresti, atunci de mine depinde echilibrul lui sufletesc si, la urma urmei, relatia lui cu Dumnezeu. Adica importanta lui, influenta lui n acest triunghi nchis al evenimentelor este minima, ba chiar nula. Prin asta eu anulez vointa lui libera. Prin asta eu devin chiar un calau spiritual al lui. Lucrul acesta contrazice n primul rnd realitatea, pna a contrazice dogma crestina despre om ca faptura cu vointa absolut libera, dupa chipul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu nu a calcat-o nca niciodata si daca vreti, un paradox, nici nu poate sa o calce, nu pentru ca n-ar fi atotputernic, ci pentru cele pe care le-am spus mai sus. Omul este liber si el nu trebuie si nu poate fi influentat de factori exteriori si necunoscuti, fara acceptul sau. Nu spun ca nu poate fi influentat deloc, dar asta numai prin minciuna, adica prin naintarea unor scopuri false n locul celor urmarite - hipnoza, de exemplu. Dar si aici omul trebuie sa-si dea acceptul ca si asuma urmarile. E treaba lui daca n urma unui astfel de experiment - fie ca este vorba de o sedinta spiritista, de yoga sau de patul lui Freud - si pierde mintile. Aceste idei smechere au fost si sunt att de bine inoculate, nct pna si babele noastre care vnd Makler si seminte n trenul Ungheni-Chisinau le discuta ntre ele. Vezi cum pna si tu, om cu carti publicate, ai fost atins, sunt convins ca absolut inconstient, de aceasta filozofie a karmei, desi poate putin rastalmacita, pentru ca e un fel de karma colectiva. La krisnaiti fiecare are karma lui si n functie de ea poti spera la o ncarnare mai buna, sau mai rea. Sa zicem ca eu as comite acum o mare rautate, de exemplu as lasa catelul n ploaie. Ei, aceasta fapta a mea nu va ramne fara urmari: n urmatoarea mea viata eu voi face numaidect guturai si-o sa-mi curga nasul multa vreme, atunci eu mi voi aduce aminte de aceasta fapta rea pe care am savrsit-o ntr-o viata anterioara si-o sa-mi para rau. n brahmanism nimic nu se ntmpla de la sine, totul trebuie sa aiba cauza si efect: karma si maya. Aceste filozofari poate si plac si-s la moda, dar pentru mine ele sunt simpliste si primitive, ele anuleaza personalitatea noastra. Toate eforturile filozofiilor orientale sunt ndreptate mpotriva personalitatii noastre, scopul lor este sa anuleze eul nostru n favoarea eului suprem - brahma. Pentru un european, lucrul acesta este cel mai mare cosmar, caci aceasta este sinucidere. Nu este asa calugaria ortodoxa. Spre deosebire de orientali, noi nu suntem urmariti de fantomele nsetate de razbunare ale

propriilor noastre fapte (gndire care ne si obliga sa nu mai comitem fapte, vezi notiunea de nefaptuire n Taoism, care este cea mai mare virtute, nefaptuirea le nfaptuieste pe toate, iar cel ce faptuieste o fapta, pe toate celelalte le lasa nefaptuite), ci, prin marturisire, prin taina pocaintei, avem sansa de a renaste duhovniceste n omul cel nou, un eu nnoit, care sa fie ntotdeauna tnar, vioi, gata de o viata mai nalta. Dumitru Crudu: Da, ai dreptate, mai important ar fi ca ntre mine si un prieten sa nu existe niciodata consecintele unor fapte, dar aceste relatii sa fie intermediate de catre Dumnezeu. Pentru ca exista ntotdeauna un triunghi n care ne aflam, ideal ar fi, ar fi perfect sa fie intermediata relatia ntre doi oameni de Dumnezeu. Monah Savatie: Prin ceea ce am spus mai sus, eu nu neg relatia ntre doi oameni prin rugaciune. Sigur ca relatia dintre doi oameni e intermediata de Dumnezeu. Si aici mi vine n cap un cuvnt din cele o suta de capete despre smerenie a Sfntului Efrem Sirul. Zice Sfntul: Cnd esti mpreuna cu fratele tau, poarta-te cu bagare de seama, caci ntre voi se afla Dumnezeu, deoarece nemincinoase sunt cuvintele Celui Care a zis: unde sunt doi sau trei adunati ntru numele Meu, sunt si Eu ntre ei. Noi putem si trebuie sa fim mpreuna n duh si cu adevarat putem influenta, dar nu negativ, si numai prin comun acord, viata celuilalt. Unde are loc acordul? n Dumnezeu. Caci noi ne rugam aceluiasi Dumnezeu, n aceeasi marturisire. Si numai astfel noi comunicam si cu adevarat putem influenta evenimentele n viata unui om. Nu n zadar si Biserica se roaga si toti crestinii unii pentru altii, si chiar pentru dusmani. Relatia rugaciunii este att de puternica, nct Biserica anatemizeaza pe cel ce se roaga cu ereticii. Acesta este modul de comunicare, este felul n care nu eu influentez viata acelui om, ci nsusi Dumnezeu, vaznd dragostea mea pentru acel om si totodata neputinta mea de a-l ajuta, prin marea Lui mila, Acel Dumnezeu Care a venit si a murit pentru noi, vine si ma ajuta. Acel Dumnezeu Care la vremea Lui a fost ajutat de Simon, vine si ma ajuta si duce mesajul meu de dragoste la acel om. Si noi nu suntem dect magarusul pe care Dumnezeu a intrat n Ierusalim. Este un lucru obisnuit ca doi crestini cnd se ntlnesc sa-si spuna: multumesc ca te-ai rugat pentru mine, caci mi-a mers bine. Tot asa si n rau, daca cineva practica un ritual satanic, iar altcineva intra n comunicare cu el, aproba fapta lui, clar ca va suferi niste urmari. Dar iarasi, numai dndu-si acceptul, fie ca fatis, fie ca numai neglijnd armele ortodoxe care i se dau mpotriva acestor duhuri din vazduhuri de care vorbeste Apostolul Pavel n Epistola catre efeseni, prin tainele bisericesti si ndeplinirea poruncilor evanghelice. Dumitru Crudu: Sunt poeti care fac sau au facut poezie religioasa. ncepnd cu Nichifor Crainic sau cu Vasile Voiculescu, ajungnd pna la Anania. Putini dintre ei nsa reusesc sa scrie o poezie buna. Exista, nu stiu cum, o dimensiune dogmatica, de multe ori, n poezia care se scrie, daunatoare ei. Ma gndesc ca ar fi fost mai interesant daca poetii crestini renuntau, sa zicem, la alegorii sau la parabole, fabule sau la declarativisme si retorisme, prin care se sustine fatis ca autorul crede n Dumnezeu. Monah Savatie: n primul rnd, pentru un ortodox, nu mai poate functiona conceptul de arta pentru arta, pentru ca aceasta ar fi o idolatrie. Arta, n cazul dat, este idolul caruia i se aduc n jertfa minunatele clipe ale diminetii inteligentei noastre, pe care nici macar Nietzsche nu iubea sa si le iroseasca citind cartile altora, ci anume scriind, crend, spre deosebire de nemtoii de biblioteca, pe care autorul anticristului nu-i suferea. Toate faptele crestinilor se aduc lui Dumnezeu, iar poezia nu trebuie sa faca exceptie. Ceea ce ncearca sa filozofeze Petru Cretia n traducerea si comentariile lui lipsite de orice patronaj dogmatic sau confesional a Cntarii Cntarilor, Cartii lui Iov, publicate la Humanitas, sunt niste neghiobii. Ct de tare trebuie sa filozofezi ca pna la urma sa ajungi sa crezi ca aceste opere, dincolo de continutul lor religios, sunt, n primul, rnd opere estetice. L-am si vazut pe P. Cretia ntr-o gramada de gunoi, putred de lepra, dupa ce i-au murit copiii si femeia si-a pierdut toate bogatiile, scriind poezii estetic valabile. Poezia crestinilor este rugaciune, de altfel ca si toate faptele lor. Iar noi avem porunca nu numai ca sa nu ne rugam ca pagnii, cu vorbe multe, adica cu nfrumusetari, ci sa ne si rugam n taina, adica fara a atrage atentia asupra noastra, asupra formei estetice a poeziei noastre, care este si un act de curvie. Si uite cum te mai contrazic. Ceea ce se poate reprosa poeziei lor, a crestinilor, nu este deloc continutul dogmatic. Daca vrei sa ma convingi ca postmodernistul nu face evidente si chiar strigatoare dogmele postmodernismului, prin chiar scrierile sale, n-am sa te cred. Daca vrei sa-mi spui ca postmodernistul nu este un programist si daca nainte de a face un text nu baga n el tot ceea ce stie despre postmodernism, nu-l construieste dupa canoanele postmodernismului, si daca nu strecoara toate sintagmele posibile si daca cumva, din neatentie sau furat de stare, strecoara ceva strain, nu o amputeaza cu acuratete de chirurg, tot nu te cred. Deci, cine este purtator mai nflacarat al dogmei sale: postmodernistul sau crestinul? Si nca lasama sa te ntreb: cti postmodernisti si-ar pune viata pentru a-si apara dogmele lor? Vezi ca ei apara ceea ce nici macar nu-i prea priveste, de plictiseala, crestinul nsa si apara propria viata. Noi nu spunem ca o mama din Bosnia, hohotind pe cadavrul fiului, ntr-o emisiune TV, nu este destul de naturala, spre deosebire de o actrita dintr-un film despre Vietnam de la Hollywood. Cu toate ca un postmodernist poate sa o spuna. La urma urmei, postmodernistul este cel putin la fel de tributar dogmelor postmoderniste, ca si crestinul celor ortodoxe, difera doar scopul. Pe ct de nobil este un scop sau altul, e o chestiune de gust. Fiecare alege.

De vorba cu: Parintele Savatie Bastovoi "Salvarea nu poate sa fie decat printr-o noua cultura crestina" Monah Savatie in dialog cu Nicolae Balota Intrebare: Venind la un simpozion de literatura laica, am fost placut surprins, si oarecum ne-am regasit auzind discursul dumneavoastra inceput cu acele frumoase cuvinte din Ecleziast... Raspuns: Sunt din partea finala a Ecleziastului, acolo este o portiune in care se vorbeste despre varsta la care am ajuns. Este acea varsta inaintata in care te-apropii de sfarsit. Si este bine ca este asa, dar trebuie sa te pregatesti de acest sfarsit. Adevarul este ca acest pasaj din Ecleziast apare introdus printr-o fraza ce se adreseaza tinerilor: "sa-ti amintesti de Ziditorul tau in anii tineretii tale, inainte ca... (sa vina zilele despre care vei zice: nu-mi gasesc nici o placere in ele", Eel. 12). Ei, si aici incepe intr-adevar un lung, un admirabil pasaj in care se vorbeste despre anii dinainte de sfarsitul vietii si de semnele prevestitoare ale acestei varste inaintate.

Printre aceste semne, este si faptul pe care eu, acum, in ultimii ani, am inceput sa-1 observ, caci marturisesc ca nu-1 remarcasem mai demult. Si anume, te trezesti foarte devreme dimineata, atunci cand noaptea se ingana cu ziua, cand inca e intuneric afara, si totusi unele pasari incep sa ciripeasca, si le auzi. Te trezesc pasarile acestea care ciripesc inca inainte de zori. Deci la aceasta am facut o aluzie, ma rog, in vorbirea mea de deschidere a acestui colocviu. Intrebare: Cum se vede de la aceasta varsta a Ecleziastului literatura romana contemporana, acel desant care a avut loc dupa 80? Acum suntem intr-o epoca postmoderna, "post-postmoderna " cum o mat numeste critica literara. Ce valori or putea fi remarcate, stiu eu, sau directii posibile... Raspuns: Vedeti, nu as da un nume acestei epoci. Numele, de obicei, sunt inselatoare si nici nu se potrivesc cele pe care le da o anumita generatie. Este chiar de-a dreptul ridicol ca oamenii din Evul Mediu sa-si fi spus "noi, cei din Evul Mediu!" Nu-i asa? Oamenii din epoca moderna, spre sfarsitul careia ne indreptam noi astazi, au avut constiinta modernitatii. Chiar aceasta tine, oarecum, de definitia acestei epoci. Acum sa revin la ceea ce ma intrebati in legatura cu generatiile, respectiv cu situatia actuala a literaturii. Vedeti, spre sfarsitul acestui secol, acestui mileniu si, cum spuneam adineaori, spre sfarsitul epocii moderne, pe care il traim noi (desigur, acest sfarsit se poate intinde pe zeci si zeci de ani, primele semne au aparut inca la sfarsitul secolului al XlX-lea si va dura poate pina la sfarsitul secolului viitor) - deci, in aceasta epoca, sunt destul de multe curente, tendinte care se intretaie, care se conjuga, se amesteca intre ele si e destul de greu sa desprinzi unul. Eu, care stau in apus o buna parte din an (pentru ca locuiesc la Paris, unde, ma rog, sunt profesor, dar, in acelasi timp, imi pot permite sa vin in tara si sa stau uneori chiar cateva luni pe an), ei bine, nici acolo, in Franta, dupa cum nici in Romania, n-as putea desprinde un curent dominant, n-as putea sa caracterizez situatia actuala literara, artistica si in genere culturala definind-o printr-un termen, cum ar fi fost, desigur, o epoca dominata de romantism, sau de o scoala, parnasianismul, sau de un curent de avangarda, cum a fost in prima jumatate a secolului nostru, sa zicem, suprarealismul sau dadaismul sau altele. Deci n-as putea numi. Noi traim intr-o epoca in care tocmai am asistat la un fel de agonie si la o moarte a acestor "isme" nu numai pe plan ideologic, ci si pe planul regimurilor politice, a sistemelor politice, a marilor "isme": nazismul, fascismul si comunismul. Pe de alta parte, totalitarismele secolului XX au cunoscut, din fericire, sfarsitul lor nu numai pe plan politic, ci si pe plan literar, artistic. Miscarile de avangarda ale secolului, care au adus intr-adevar multe innoiri pe diferite planuri, si-au cunoscut undeva agonia si sfarsitul lor. S-ar putea spune ca, folosindu-se cuvintele unui celebru general de pe campul de batalie de la Waterloo, ultima batalie a lui Napoleon, pe care a si pierdut-o, "garda moare, dar nu se preda", avangarda... si ea nu s-a predat..., dar a murit. Ceea ce s-a petrecut si spre sfarsitul secolului nostru cu generatiile pe care le cunoasteti dumneavoastra, pentru ca, intr-un anumit sens, ati facut chiar parte din ele. Cum au fost la noi, sa zicem, optzecistii sau textualistii, intr-un anumit plan al literelor. Ei bine, acestora, dupa parerea mea, nu leau urmat o alta scoala, un alt curent, o alta categoric bine definita intr-un anumit sens, dar ii putem gasi la noi, caci iata, am ascultat cu multa atentie asta seara la acest "concert", foarte divers de altfel, al poetilor, cand fiecare si-a citit o productie proprie . Am vazut nu mai putin de 60 de poeti. Daca urmareai cu atentie aceste poezii, ai fi putut descoperi o paleta intreaga, de la unele in care rasunau vechi sonuri ale unei poezii intimiste, deja oarecum clasicizate sa-i spunem. Puteai auzi chiar sonoritati de Vlahuta, de la inceputul secolului nostru, pe langa altele care iti puteau aminti intr-adevar de marii clasici ai sec. XX, caci putem sa-i numim astfel, nu-i asa, pe Arghezi, pe Blaga, pe Bacovia, pe Barbu? Ei bun. Dar in afara de aceasta, puteai uneori auzi si extravagante, indrazneli, n-as spune... temeritati, revolte, brutalitati, de ce sa nu spun, nu intotdeauna de cel mai bun gust, trebuie sa o marturisesc. Pentru ca se amesteca si multa vulgaritate in aceasta, in care dorinfa de a soca se manifesta intr-un fel de stare pura, pura nu pe plan moral, nici pe plan estetic, ci era numai si numai dorinta de a soca. Nu sunt un dusman al noutatii, trebuie sa o declar, am fost deschis, foarte deschis la noutate. In anii '60-'70, am dedicat carti intregi literaturii absurdului, studiului noului roman francez si altor novatori. Dar in cazul acestor poeti, la care m-am referit adineaori, sau acestor "productii" poetice, nu este o intentie novatoare, innoitoare, reformatoare, ci pur si simplu una destul de brutala a socului, un fel de tehnica a socului, pe care o vedem de altfel din atatea productii, trebuie sa o spunem, mediocre sau submediocre ale televiziunii. Intrebare: Pentru ca am resimtit fiorul religios, care reiese si din varsta dumneavoastra despre care vorbeati, sa ne referim putin la inflatia elementelor religios-crestine preluate in literatura contemporana. Chiar auzeam un critic de la Iasi vorbind de termeni ca "neoortodoxie ", care ar exprima cumva starea unor directii literare de azi. Ce-arputea insemna ele in etapa data, a crizei prin care trece literatura, scriitorul contemporan? Raspuns: Ati folosit bine cuvantul de "criza", pentru ca traversam, este cert, o criza. Acum sa revin la ceea ce spuneati in legatura cu elementele nu numai de cultura religioasa, simboluri sau trimiteri catre anumite texte scripturale din Vechiul sau din Noul Testament, aluzii la anumite dogme de credinta, care se intalnesc uneori in scrierile unor autori. As dori sa amintesc un lucru, si anume: tineti minte "Gandirea", revista lui Nichifor Crainic, stilul gandirist care s-a format in jurul "Gandirii", in care elementele apartinand culturii religioase si bisericesti, indeosebi a culturii Rasaritene, deci a Ortodoxiei, aveau un loc insemnat. Acestea puteau fi elemente in grafica, pictura, ma refer de pilda la Demian, care erau promovate de gandiristi in textele literare, in poezie sau eseistica. Eu cred ca in secolul acesta care se deschide, o renastere, o revigorare a unei spiritualitati crestine sunt nu numai necesare, ci absolut vitale, si nu numai pentru cultura umana, ci pentru existenta omului in lumea pe care si-a constituit-o in jurul sau. De ce spun acest lucru? Nu-i doar faptul ca eu insumi ma socot, cu pacatele mele, si marturisesc cu o anumita umilinta ca nu arog aceasta ca o demnitate, ci ca un dar ce mi s-a facut, un om al credintei. Deci nu numai din acest punct de vedere, pentru ca eu proiectez credinta mea asupra viitorului, dar si ca un intelectual, un ganditor, sa zicem, ma rog, format in filozofie, in literatura, consider ca despre aceasta lume care se deschide, despre aceasta lume a sfarsitului de era moderna, deci a inceputului unei noi epoci, nu se poate profeti, nu se poate spune cum anume se va profila, care va fi. Dar daca aceasta lume noua nu are temeiuri, daca nu va fi cu adevarat infiltrata intr-o autentica spiritualitate crestina, atunci este o lume condamnata. Lumea sta intotdeauna si sub condamnare, epoca moderna avand cele mai multe decaderi, cele mai multe rataciri, dar a fost si strabatuta de puternice curente de credinta. Sfintii tin aceasta lume. Sigur ca sunt foarte putini, sunt putini intre noi. Daca am avea in lumea aceasta, care este bantuita de razboi, in apropierea noastra zece sfinti autentici, sunt convins ca lumea ar arata cu totul altfel. Nu-i asa? Sunt ca si dreptii despre care se vorbeste in Vechiul Testament, gratie carora ar fi putut fi salvate Sodoma i

Gomora, dar si cetatile care au fost distruse mai tarziu. Or, tot astfel, civilizatia aceasta va fi salvata doar daca se va lasa patrunsa de o spiritualitate purtatoare de har si fecundata prin harul acesta. Intrebare: In secolul trecut, anatemizarea de catre Biserica Rusa a celebrului Tolstoi a starnit un adevarat scandal, care a incitat intreaga presa europeana. Biserica Greaca a facut acelasi lucru cu Kazandzachis. Credeti ca in Romania, care este o tara majoritar ortodoxa, n-ar prinde bine cel putin o punere in revista a cartilor cu subiect religios care apar? Nu neaparat o cenzura, ci macar o analiza din punct de vedere al doctrinei ortodoxe. Raspuns: Sa stiti ca dupa parerea mea, teologii, oamenii invatati ai Bisericii, care unesc in acelasi timp stiinta, sa zicem, lumeasca si stiinta divina, deci teologia si vreo disciplina, trebuie sa-si spuna cuvantul. Un cuvant care sa nu fie, bineinteles, acela al cenzurii, pentru ca nici un fel de Biserica, nici Biserica Romei, nici Biserica Rasaritului, nu mai are caderea aceasta de a opri, de a cenzura, de a elimina din circuitul mare anumite carti, anumite lucrari sau anumite idei, nu se mai poate manifesta astfel. Dar este bine sa-si spuna opinia in legatura cu ele. Deci undeva sa-si manifeste atitudinea fata de formele acestea de manifestare ale unei culturi. De ce? Pentru ca, am vazut aceasta inca din secolul trecut, sunt anumite forme ale civilizatiei si ale culturii care au cautat chiar intr-un anumit fel, camuflate sub forme religioase, sa devina ele insele obiecte de cult. In definitiv, omenirea a fost intotdeauna bantuita sau atacata, intr-un anumit sens, de anumite tentatii de-a dreptul demonice, care sa o duca pe calea unei idolatrii. Nu gasim idolatrii in jurul nostru, semne ale unei idolatrii existente astazi tot astfel ca pe vremea baalilor din vechime? Astazi nu poarta aceste nume, dar idolii exista. Si avem intotdeauna tendinta in noi sa ne inchinam unui mic sau mare idol existent. Daca credinta dreapta si autentica, intemeiata pe marii Sfinti si dascali crestini, va insufla actualilor nostri teologi si carturari din afara Bisericii anumite atitudini de viata, anumite directii, directive, anumite idei, ei bine, atunci, intr-adevar, sansele unei noi culturi crestine se vor manifesta. Pentru ca in criza culturii, ca sa revin la termenul pe care l-ati folosit, salvarea nu poate sa fie decat printr-o noua cultura crestina. Monah Savatie: Va multumesc frumos, domnule Balota. Nicolae Balota: Nu aveti pentru ce. Si rugati-va acolo si pentru mine... Saint Valentine - protector la iubirii curate sau al desfranarii? Suntem in plina febra a pregatirilor pentru "marele praznic" al lui... Saint Valentine. Ma sfiesc sa-l numesc Sfantul Valentin, pentru ca nu vad legatura intre viata mucenicului Valentin, marturisitor al credintei crestine, si marele kitsch mediatic Valentine's Day ce se porneste de la inceputul lunii februarie. Cred ca nici Sfantului, privind din Ceruri, nu-i plac modul eronat in care azi ii sunt percepute viata, atitudinile si chiar modul in care este sarbatorit. Dar cum sa intelegi daca imbratisezi, asa, peste noapte, cultul sfintilor fara a citi integral viata unui sfant macar, fara a te ruga cu predilectie nici unuia dintre ei? Cati dintre cei foarte entuziasti in aceste zile au vazut macar coperta Proloagelor sau Acatistierul? De aici ar trebui sa intelegem ca ceva nu este in regula cu circul Valentine's Day. Dar sa vedem ce spune in esenta una dintre variantele Vietii Sfantului Valentin. Se spune ca Imparatul Claudius al II-lea nu reusea sa-si adune oastea pentru ca barbatii refuzau sa se inroleze. Credea ca motivul era acela ca barbatii romani nu voiau sa isi paraseasca sotiile. Din cauza acestui fapt, imparatul a interzis logodnele si nuntile in Roma. Un preot crestin, pe nume Valentin, a intuit imediat ca tinerii au primit o ispita greu de purtat; o fi vazut cu siguranta ca interzicandu-li-se casatoria, unii tineri, deznadajduind, au cazut prada desfraului, traiului in concubinaj. El, iubitorul de Hristos si de oameni, stia prea bine cuvantul Sfantului Apostol Pavel ce recomanda celor ce nu pot sa se infraneze sa se casatoreasca. Valentin neputand rabda pierderea sufleteasca a acestora, a cununat in secret perechile ce au apelat la el. Si-o fi zis cu siguranta: "mai bine imi pierd eu viata aceasta trecatoare, decat sa-si piarda acesti tineri sufletele". Cand imparatul Claudius a aflat ca preotul Valentin a nesocotit hotararea sa, l-a intemnitat pe parinte, care a murit ca martir in inchisoare in anul 270 d.Hr., la data de 14 februarie. Dupa cum se observa, Sfantul a accentuat valoarea Tainei Cununiei. Cu siguranta ca a facut-o pentru a-i feri de desfranare, de concubinaj pe cei ce apelasera la el. Sfantul Valentin l-a marturisit pe Hristos ca si Sfantul Pavel odinioara care le spunea corintenilor: Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine insa se deda desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau (I Corinteni 6, 18). Ne intrebam ce legatura are Sfantul Valentin cu paganul Cupidon, fiul bezmetic al zeitei dragostei Venus, cu casatoriile de o zi (mai bine zis de-o noapte), cu chefurile monstruoase de prin statiunile turistice si concursurile cu premii constand in pachete de prezervative. Garantat, nu-i nici o legatura. De aceea spuneam ca Saint Valentine nu-i mucenicul lui Hristos. Mai mult, ne aminteste de zeii greci inchipuiti dupa poftele oamenilor sau de betiile dionisiace. Spunea parintele Savatie Bastovoi intr-un articol pe aceasta tema: "Nu trebuie sa primim soaptele demonice ale desfraului daca avem macar o mica simpatie pentru acest Sfant Valentin, iar daca ne place mai mult sa ramanem in desfrau, atunci sa-l uram pe acest Sfantul Valentin, sa-l uram cu adevarat, dupa cum si el a urat desfranarea noastra"[114]. Desfraul a inceput sa fie acoperit si justificat cu numele lui Valentin, mucenicul crestin, iar aceasta-i cu adevarat un lucru demonic. In anul 2002, Valentine's Day s-a intersectat cu Anul Caragiale. A fost un bun prilej pentru televiziuni sa dubleze justificat circul mediatic. Curat murdar! Doamne, pe viitor, pazeste-ne! [114] Ierodiacon Savatie Bastovoi, Intre Freud si Hristos, Editura Marineasa, Timisoara, 2001, p. 85.

Doua scrisori despre sansele de recuperare ale homosexualilor de Ierodiacon Savatie Bastovoi

"Aceste doua scrisori despre sansele de recuperare ale homosexualilor, despre psihologia convertirii perversilor in general, pot fi citite ca o prelungire a cartuliei mele "In cautarea aproapelui pierdut". De fapt, intrebarile, asa cum sunt, mi-au fost propuse de unul din cititorii acestei carti, un prieten inca necunoscut, pentru "a-i intelege mai bine pe homosexuali". Intrebarile, inteleg ca au fost prilejuite si de articolul meu din cartea mai sus amintita, unde eu critic fervoarea cu care o revista ortodoxa din Romania incearca sa readuca metodele de "combatere" a homosexualitatii din Levitic (adica omorarea cu pietre) si cele de pe vremea lui Vasile Lupu, care mai prevedea si arderea cadavrelor celor ucisi. Eu propuneam acolo acceptarea indemnului lui Hristos, Care ne sfatuieste sa nu aruncam piatra, decat daca suntem fara de pacat. Deoarece continutul si ordinea intrebarilor mi s-au parut a fi clasice, adica in stare sa provoace o discutie aproape didactica (nu si didacticista!) pe o tema atat de controversata, am hotarat, de comun acord cu interlocutorul meu, sa publicam acest dialog. Am socotit ca nu vom repeta intru nimic punctele de vedere si parerile celor care au mai facut referire la aceste categorii de oameni, astfel incat sa nu fim plictisitori. Mai exact, se pare ca parerile expuse mai jos vor stanjeni pe multi din cei care aveau de acum hotarata soarta homosexualilor, zoofililor, pedofililor. Totusi, contrazicandu-i pe acestia, am incercat sa arat ca nu contrazic si Scriptura, nu contrazic nici dragostea si nici asprimea lui Hristos. Ierodiacon SAVATIE" SCRISOAREA I - despre sansele de recuperare ale homosexualilor Raspuns catre Ionut (Bucuresti) 1) Homosexualitatea ESTE SI o boala datorata pacatului altora, care vine prin arborele genealogic? Deci, homosexualul se naste cu o inclinatie catre aceasta anomalie sexuala, asa cum se naste un paralitic sau un orb din nastere? Iar in acest caz, el trebuie sa faca toata viata lui un efort foarte mare ca sa nu faca acest pacat, lucru pentru care, la judecata lui, va fi foarte mult rasplatit de Dumnezeu, pentru ca el, de fapt, nu se va putea vindeca niciodata (asa cum este si cu bolile genetice)? Am auzit ca Vasile Voiculescu a fost homosexual, dar el n-a facut niciodata pacatul. Si daca asa a fost, inseamna ca un homosexual POATE, totusi, lupta impotriva acestui pacat? Mi-aduc aminte ca in una dintre cartile lui Freud, nu mai tin minte care, sunt date niste scrisori cu continut similar. O mama il intreaba ce sa faca cu fiul ei homosexual. Freud o consoleaza foarte sec, zicandu-i ca homosexualitatea, de fapt, nu este o anormalitate, ca este doar o preferinta sexuala. Ca sa fie mai convingator, aminteste si cativa homosexuali celebri, cum ar fi Platon, Michelangelo. Intr-un cuvant, Freud evita sa catalogheze homosexualitatea drept boala. Si eu cred ca homosexualitatea nu poate fi mostenita. In schimb, s-ar putea transmite inclinatia spre perversiuni in general. Exista spirite atrase de varietate, de anormal, cum sunt, de exemplu, artistii. Eu, care am trait printre artisti, pot spune cu certitudine ca exista in aceasta categorie de oameni o chemare irezistibila spre tot ce este necunoscut, neexplorat, spre tot ce poate "largi" limitele vietii acesteia, limitele firii. Si cred ca nu intamplator acesti oameni au practicat intotdeauna o sexualitate deformata. Mai toate numele mari ale artei si literaturii moderne au fost fie homosexuali, fie pedofili, zoofili, fie toate acestea la un loc. Acesti oameni nici cu femeile nu pot avea relatii normale, ci practica cele mai ciudate perversiuni. Oamenii perversi, chiar daca nu sunt niste artisti in sensul tehnic al cuvantului, au aceasta sensibilitate "artistica" care, mi se pare mie, nu difera prea mult de fondul psihic al marilor genii. Mi se pare esential a sti ca homosexualitatea nu este o boala care poate fi mostenita genetic. Zic asta, pentru ca am primit scrisorile unui tanar macinat sufleteste de aceasta ispita, desi curat cu trupul, pe care parintele sau duhovnic la trimis la psihiatru. In acest fel, preotul sporeste drama acelui tanar, aruncandu-l nu doar in bratele necrutatoare ale deznadejdii, ci si in bratele unor oameni total inapti in fata unei chestiuni duhovnicesti atat de ascutite. Ipoteza aceasta, pe care Parintii Pustiei au rezolvat-o demult, a fost confirmata si stiintific de medicina moderna. Un bun prieten, care e si calugar si absolvent al facultatii de medicina din Bucuresti, mi-a pus la cunostinta faptul ca, printr-o experienta facuta asupra gemenilor monozigoti, adica nascuti din aceeasi celula, s-a constatat ca, in cazul in care unul din ei este homosexual, celalalt nu este obligatoriu sa fie. Acelasi lucru s-a constatat si in cazul alcoolicilor, ceea ce nu se poate spune de celelalte boli, cum ar fi cancerul, de exemplu, pe care, in cazul in care il are unul dintre gemenii monozigoti, numaidecat il va avea si celalalt. Deci, ceea ce s-ar putea mosteni nu este numaidecat homosexualitatea, pedofilia sau zoofilia, ci inclinatia spre perversiuni, varietate si nesatiu sexual. Se pare ca acesti oameni devin stapaniti de ceea ce le iese mai intai in cale. Daca prima experienta sexuala a fost cu un baiat, el ramane marcat pe viata de ea, devine homosexual. La fel daca este cu un copil sau animal. Aceasta nu-i impiedica sa aiba relatii cu femei, ei devin ceea ce se cheama heterosexuali, dar vor tanji dupa vraja senzatiei pe care au simtit-o in prima lor experienta sexuala, chiar daca nu vor mai reveni niciodata la ea. Obiect sexual poate deveni tot ceea ce iti procura placere sexuala. Exista atata lume care se multumeste cu papusi gonflabile si vibratoare, si nu doar ca se multumeste, ci le prefera relatiilor sexuale normale. De aceea, sunt foarte periculoase toata literatura si fotografiile care se raspandesc acum peste tot. Sunt convins ca, din cauza invaziei de astfel de reviste, un numar catastrofal de mare de parinti au copii homosexuali, fara sa o stie. Oricine poate deveni si homosexual, si pedofil, si zoofil. Placerea este oarba si se hraneste din orice. Spui despre Vasile Voiculescu ca ar fi fost homosexual, dar n-a facut pacatul. Ce sa spunem dar despre aceasta apoftegma a lui avva Ioan Colov, care zice: "Monahul care a mancat pe saturate si a vorbit cu copil, a si curvit cu el"? Cred ca toti oamenii sunt potentiali homosexuali, zoofili sau pedofili, dar nu bolnavi in sensul pe care il invoci. Si cred ca aceste inclinatii nefiresti pot fi cel mult inabusite prin asceza, dar niciodata dezradacinate total, pentru ca ele caracterizeaza firea noastra. In aceasta insa consta grandoarea luptei crestine impotriva pacatului, anume ca pacatul este propriu firii noastre cazute, dar noi gasim puteri sa ne ridicam deasupra firii. Parca a te lasa de relatiile normale cu o femeie, asa cum fac calugarii, e mai usor decat a-ti infrana pornirile homosexuale? Oare nu depasesc calugarii cu gratie aceasta "boala" genetica cu care ne nastem toti? Exista, desigur, si bolnavi homosexuali dintre debilii mintali, asa cum sunt si cei care isi mananca excrementele sau cei carora le place sa omoare animale. Acestia, insa, sunt in proportie mica si, oricum, nu ei sunt cei care organizeaza marsurile si paradele de homosexuali din vestitele orase occidentale. 2) Exista si homosexualii "de nevoie", care nu sunt homosexuali "adevarati", si o fac pentru ca nu exista femei prin preajma (in inchisori, armata, manastiri etc.)? Si acestia, intr-adevar, vor fi mai aspru judecati de Dumnezeu decat cei de la 1)?

De exemplu, in mentalitatea fostelor tari sovietice, acestia nici nu sunt homosexuali. Toate bancurile despre armeni sunt bancuri pentru homosexuali, si totusi, armenii sunt un popor destul de simpatizat in tot imperiul, cu toate ca poate nicaieri in lume homosexualii nu sunt mai urati decat in fosta URSS. Paradoxul se explica prin faptul ca, in mentalitatea celor din aceasta parte a lumii, homosexual este doar cel pasiv. De altfel, acesta este cel mai rusinos lucru care i se poate intampla unui "barbat", sa fie siluit. Zic "barbat" in ghilimele, pentru ca unul ca acesta nu va mai fi considerat niciodata in viata barbat, cu unul ca acesta nimeni nu are voie sa dea mana, nici sa manance, nici sa bea din acelasi pahar, ca se "spurca". El va fi pentru toti "pidar" (de la pederast) sau, in limbajul puscariasilor, petuh (cocos). Aceasta este cea mai mare insulta pe care o poti aduce unui barbat, sa-i spui pidar sau petuh. Pentru acest cuvant, in puscarii, se taie omul. Pana astazi in partile noastre aceasta "metoda" este folosita ca pedeapsa pentru cei care "incalca regulile". Adica cel care a gresit mult in fata baietilor, fie ca nu a intors datoriile, fie ca a parat (mai ales pentru asta), este facut petuh. De regula, in puscarii, acestia se recruteaza dintre violatori si turnatori (stucaci=ciocanitoare). Mi-aduc aminte ca eram copil si m-a certat odata directorul taberei de pionieri. Eu am iesit asa necajit si ma vede un puscarias, care tinea foarte mult la mine. El m-a luat in brate si m-a intrebat: "Cine te-a suparat?" Zic: "Directorul". Acesta nu sta mult pe ganduri simi zice: "Arata-l care-i, ca amus il petusim. Eu eram copil naiv, nu stiam ce zice, si-l intreb ce-i aceea petusim? El imi zice: "Simplu, dam pantalonii jos si-l facem petuh". Zic: "Dar cel care-l face cum se cheama?" "Ce cum se cheama? - se mira el -, baiat de treaba se cheama!" Asa ca, sunt zeci de milioane de barbati care vad in aceasta o simpla "feminizare" a unui barbat slab, care a gresit in fata celorlalti. Sa stii insa ca nu toti cei din puscarii sunt homosexuali "de nevoie". Eu il mai insoteam uneori pe un ieromonah de-al nostru in puscaria din Tighina. Cei mai grozavi puscariasi l-au iubit pe parintele, chiar ascultau de el ca niste copii. Trebuie sa stii ca e mai usor sa duci ursul in brate, decat sa indraznesti sa faci observatie mai marelui puscariasilor, iar el sa te si asculte. Asa ca parintele l-a intrebat odata: "Mai, voi cand terminati odata cu pacatele astea nebunesti care se fac aici? Spune-le la baieti sa nu-i mai siluiasca pe acesti sarmani". Mai marele insa a zis ca el nu poate face nimic, ca "sarmanii" (in limbajul lor "opuscenaie" - decazuti) singuri se cer, nu-i violeaza nimeni. Episcopul Varnava Beliaev (un ascet rus de la inceputul secolului XX), in tratatul sau "Bazele artei sfinteniei", crede ca diavolul pur si simplu ispiteste pe fiecare cu ceea ce are la indemana. De aceea, homosexualitatea apare ca patima, nu ca alternativa, in comunitatile de barbati amintite de tine, puscarii, armata sau chiar manastiri. Parintii pustiei stiau asta, de aceea Sf. Vasile cel Mare in Regulile sale nu recomanda ca fratii sa-si stranga mainile cand se saluta. Asta nu pentru ca ei ar fi homosexuali, ci tocmai pentru ca diavolul poate trezi aceasta patima chiar si in cei care niciodata nu au simtit-o si chiar au avut oroare de ea. Iar daca ar fi sa amintim si de Sfantul Nil Izvoratorul de mir de la Athos, acesta poate sa para un adevarat obsedat prin felul in care prezinta pericolul primirii tinerilor fara barba in manastiri. Sfantul Nil compara intrarea unui tanar imberb in obste cu un jaratec cazut pe o rochie noua. Totusi, chiar si aceste precautii panicoase impotriva tinerilor nu ne pot face sa credem ca tot Athosul era plin de homosexuali, ci doar confirma ipoteza ca patima isi face obiect sexual din ceea ce are la indemana. Episcopul Varnava spune ca pe pustnicii care traiesc in singuratate, pentru ca nu au nici o fiinta prin apropriere, diavolul nu-i mai ispiteste cu pofta pentru altcineva, ci cu pofta pentru ei insisi, cu malahia, onanismul. El crede ca monahul pomenit in Patericul Egiptean, care a chemat asinii salbatici ca sa-i duca pe batrani la Sf. Antonie si pe care ei l-au laudat pentru sfintenia lui, cand au ajuns la marele avva, ar fi cazut anume in acest pacat. Vezi ca, pe cand vorbeau ei cu Sf. Antonie, acesta a prins a se tangui si a zis: "Mare stalp al Bisericii a cazut acum". Iar ei, la intoarcere, trecand pe la acel calugar, l-au gasit plangand pe rogojina. Parintii spun ca in acest pacat ascetul poate sa cada numai pentru mandrie si judecare. De aceea, eu sunt foarte atent in a judeca astfel de pacate, la ce indemn si pe altii, ca sa nu ne trezim intr-o zi cu patimile acestea pe capul nostru. Prin urmare, cei care cunosc ascetica ortodoxa si au ajuns la niste masuri duhovnicesti, stiu ca nu exista om care sa nu aiba "accese" de homosexualitate, pedofilie sau orice altceva. Asta nu pentru ca el ar avea acestea inradacinate in firea sa, ci pentru ca diavolul ispiteste cu absolut orice pe cel care duce lupta castitatii pentru Hristos. Parca Isaac Sirul spunea ca "cel ce nu are ganduri intinate, inseamna ca savarseste pacatul cu fapta". Este altceva daca omul, din cauza grosolaniei patimilor sale, nu-si vede aceste porniri josnice, pe care si le imputau pana si cei mai straluciti asceti ai crestinatatii. Daca am fi curati cu adevarat, am vedea ca nu suntem feriti nici noi de ele. 3) Homosexualii sunt de mai "multe feluri": homosexuali bisexuali (adica, in limbajul lor, cei activi), care pot fi si familisti (dar nu simt aceeasi placere ca si cu un barbat), si homosexualii care nu se culca cu o femeie (adica, in limbajul lor, cei pasivi)? Se pare ca homosexuali pasivi sunt numai impotentii, acesta e si motivul pentru care nu se culca cu femei. Chiar am dat candva, din intamplare, peste un anunt intr-un ziar din Chisinau: "Barbat placut la infatisare, 40 de ani, caut prietenia unui barbat in vederea relatiilor sexuale. Sunt pasiv, impotent total". Acest "impotent total" am inteles ca este un calificativ pentru homosexualul pasiv, o "virtute". Mi se pare plauzibila aceasta ipoteza, pentru ca, de regula, perechile de homo-sexuali sunt si una si alta amandoi. Nu este adevarat ca homosexualii casatoriti nu indeplinesc si rolul femeii in relatiile lor cu barbatii. Odata, pe cand inca nu aveam nici o treaba cu Biserica, am fost acostat de un homosexual. Ma intorceam de undeva noaptea pe o strada laturalnica din Chisinau. Era trecut de miezul noptii, deci troleele nu mai circulau. Nu stiu de unde, s-a apropiat de mine un barbat de vreo 30 de ani si mi-a cerut voie sa ma insoteasca. Eu n-am banuit nimic in propunerea lui, credeam ca pur si simplu merge in aceeasi directie si de ce sa nu mai omoram vremea vorbind, ca era cam un kilometru de mers. Din vorba in vorba, i-am zis ca am facut liceul in Romania. Atunci acesta a inceput sa laude Romania, ca, de, acolo oamenii sunt mai emancipati, nu fac discriminari sexuale si ca homosexualii acolo sunt vazuti mai bine, pe cand in Chisinau iau bataie de la baieti. Dar nici asa n-am inteles unde bate, desi tema discutiei mi se parea cam desucheata. Intr-un cuvant, drumul acestui barbat a "coincis" cu al meu atat de tare, incat m-a condus pana la scara. Zic: "Bine, eu am ajuns". Vad insa ca el nu vrea sa se desparta de mine, ma invita sa mai stam de vorba. Zic in gandul meu, cine stie ce necaz are saracul om, hai sa-l ascult, macar asa se va usura. Aveam acest defect scriitoricesc de a asculta necazurile oamenilor. Chiar in fata blocului era un parc total neluminat. Acesta ma invita sa stam de vorba pe o banca. In Chisinau nu e gluma sa intri noaptea intr-un parc cu un om necunoscut, au fost atatea cazuri de omor si batai in parcuri. Primul meu gand a fost ca ma banuieste ca am bani la mine si vrea sa-mi dea in cap ca sa mi-i ia. L-am masurat bine si mi-a parut ca as putea sa-l dau jos daca

"se misca", asa ca l-am insotit fara frica, desi cu multa precautie, ca ma gandeam sa nu aiba cutit. Mai in scurt, nici prin cap nu mi-a trecut adevaratul motiv pentru care m-a invitat. Cand am ajuns pe banca, acesta imi zice cu glas rugator: "Ai inteles ce vreau sa te rog?" Zic: "N-am inteles". "Cum, chiar nu ai inteles?" Si-mi zice. Bineinteles ca acesta voia de la mine serviciile unui barbat, nu ale unei femei. Eu am hotarat sa nu-l refuz cu agresivitate, ci sa profit de ocazie ca sa aflu ceva despre viata homosexualilor, ca nu mai vorbisem pana atunci cu un homosexual. L-am intrebat ce viata duce, daca are un "prieten". Mi-a zis ca a absolvit conservatorul si ca e casatorit. Asa ca, imi dau seama ca homo-sexualii casatoriti sunt homosexuali anume pentru faptul ca le place sa o faca si pe "femeia". De aceea, au dreptate sovieticii cand numesc homosexuali doar pe pasivi, deoarece cei care folosesc doar uneori un barbat ca si pe o femeie se fac intr-o ureche, pentru ca ii atrage in barbat doar partea lor feminina, ca sa zic asa. Cei mai multi homosexuali cred ca sunt oamenii care cauta sa-si depaseasca limitele, care nu sunt de acord cu realitatea in care traiesc. Plictisiti de relatiile sexuale firesti, acesti oameni intuiesc ca firea noastra trebuie sa aiba vreo spartura in afara, dar ei nu au avut descoperirea Dumnezeirii, ei nu stiu ca adevarata depasire a firii se implineste nu prin simpla evadare din normalitate, ci prin imbrati-sarea unor realitati mai marete decat noi insine, eliberatoare, vesnice. Homosexualii, ca si ucigasii, simt placerea monstruoasa a infruntarii lui Dumnezeu, a infruntarii Limitei. Sfantul Efrem Sirul crede ca anume aceasta placere a simtit-o Eva cand a incalcat porunca. Aceasta este alternativa demonica a trairii harice. Daca Dumnezeu nu i-ar fi lasat diavolului si puterea de a imita trairea harica, mantuirea ar fi fost pur si simplu o fatalitate. Omul nu poate trai fara placere, de aceea trebuie sa stim ca si pacatul, mai ales pacatele grozave, procura o stare mai presus de fire. Vezi ca si ascetii, pentru a ajunge la bucuria harica, rabda multa durere. Asa si pacatosii rabda foarte multa suferinta pentru a simti bucuria contrafacuta pe care o imprastie diavolul. Sunt convins ca marea majoritate a acestor oameni, daca s-ar incredinta ca asceza le poate aduce o stare infinit mai inaltatoare decat pacatul, ar imbratisa asceza. Hristos, Care stie firea noastra, anume asa ii seduce pe marii pacatosi: "Acolo unde s-a inmultit pacatul, va prisosi harul". De aceea, noi nu ne miram ca Maria Egipteanca, prostituata nesabuita de alta data, a fugit in pustie de indata ce s-a atins harul de inima ei. Ea avea termen de comparatie, ea stia ce inseamna placerea, si cand a simtit aceasta placere noua a harului a fugit in pustietati, de frica sa n-o piarda. Asa cum cel ce a gasit o comoara intr-o tarina vinde tot si cumpara tarina aceea, asa pacatosul care simte macar o data harul, leapada ca pe niste obiele asudate placerile lui de mai inainte. Homosexualitatea este un exces ca si drogurile, ca si placerea de a ucide, ca si moda, ca si betia. Toate sunt anormale, toate sunt pacate, toate indeparteaza de Dumnezeu si de bunul mers al lucrurilor. Ca sa-i intelegem pe homosexuali trebuie sa-i privim anume prin aceasta prisma. Noi nu ne uitam la lume cu ochii moralei: a te culca cu o femeie este moral, iar altminteri este imoral. Nu. Noi ne uitam la lume cu ochii lui Hristos, Care voieste ca nici unul dintre oameni sa nu piara. Crestinismul nu este o religie a moralitatii, a bunelor maniere. Nu vezi ca avem Sfinti nebuni pentru Hristos? Parca Sfantul Andrei nu-si facea nevoile in fata trecatorilor si lua bataie pentru asta? Crestinismul nu imparte pacatele in grave si mai putin grave, aceasta e o gresala a romano-catolicilor. Pentru noi, pacatul e o chestiune individuala, ca si relatia cu Dumnezeu si, deci, se judeca in functie de persoana si de imprejurari. Adica, toate pacatele de care nu ne pocaim sunt grave, chiar daca ele pot parea neinsemnate si invers, toate pacatele pentru care am adus pocainta nu mai sunt grave, chiar daca ele par si sunt ingrozitoare. Din acest punct de vedere, imi e tot una homosexualitatea ca si fatarnicia vamesului, caci si una si alta ma poate pierde, daca nu ma pocaiesc. Problema noastra nu este doar aceea de a inceta de a mai savarsi anumite fapte rele, ci transfigurarea totala a intregii noastre fiinte. Noi trebuie sa ne izbavim de "trupul mortii acesteia" in care ne aflam, cum zice apostolul Pavel. Noi vom intra la nunta cu sau fara haina de nunta. Intotdeauna credeam ca aceasta haina de nunta sunt faptele bune. Acum insa nu mai cred asa. Eu cred ca haina aceasta este tocmai aceea despre care se canta la Botez: "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat!" Adica, daca noi nu ne vom transfigura pana la hristificare, daca firea noastra nu va deveni deofiinta cu cea a lui Hristos, a Omului adevarat, noi nu vom simti Imparatia Cerurilor. Zic nu ca vom fi judecati, alungati, ci anume ca nu o vom simti. Noi avem nevoie sa ne imbracam in Hristos anume pentru a putea simti realitatile vietii viitoare care, vesnice fiind, nu vor putea fi simtite de madularele trupului acestuia muritor. Numai Hristos poate sa intre la cina Tatalui, asa ca trebuie sa devenim hristosi. Oare nu exista aceste realitati si acum si noi nu le vedem? Sfintii insa le vad, vad si lumina taborica si pe Hristos insusi si alte lucruri minunate despre care ne vorbesc cartile Parintilor, pentru ca s-au si imbracat in Hristos, au ochii lui Hristos cu care vad ceea ce nu vad ochii nostri muritori. Sfantul Macarie Egipteanul vorbeste chiar despre "madularele sufletului" care sunt dupa chipul madu-larelor trupului. Cu aceste madulare ale sufletului savarsim pacate sau virtuti si astfel ni le "dezvoltam". Sufletul insa, de vreme ce-l pregatim pentru vesnicie, poate ramane ciung pentru realitatile de acolo, daca nu savarsim virtuti. Ne putem duce in carut acolo, fara maini, fara picioare, fara ochi, fara nas. Parintele Rafail Noica compara viata noastra pamanteasca cu o a doua gestatie (gasim aceasta comparatie si la Grigore cel Mare si la Macarie Egipteanul). Asa cum in pantecele mamei ne cresteau madularele trupului: gura, mainile, picioarele, cu toate ca acolo, in pantece, ele nu ne foloseau la nimic, dar noi aveam nevoie de ele dupa nastere, asa acum trebuie sa ne creasca madularele sufletului, chiar daca ni se pare ca nu-si au nici o intrebuintare pentru viata aceasta. Acum, din prisma acestei teologii, pe care o vei gasi desfasurata atat de frumos la Nicolae Cabasila in "Viata in Hristos", sa vedem daca un curvar obisnuit e mai breaz decat un homosexual. Dar parca un malaheu, un hot sau un clevetitor poate sa semene cu Hristos? De regula, oamenii cred ca au rezolvat soarta homosexualilor, facand trimitere la arderea Sodomei. Dumnezeu i-a ars, inseamna ca e cel mai mare pacat. Dar parca Mariam, sora lui Moise, pentru homosexualitate a fost pedepsita cu lepra sau pentru simpla barfa (Numeri 12, 1-10)? Parca Nadab si Abiud pentru homosexualitate au fost arsi cu foc sau pentru ca s-au jucat cu tamaia pentru jertfa fara sa aiba voie (Lev. 10, 1-2)? Dar oare pe Anania si pe femeia lui Safira, pentru homosexualitate i-a pedepsit Dumnezeu cu moarte imediata sau pentru zgarcenie (Fapte 5, 1-10)? Anania si sotia lui n-au facut decat sa-si retina o mica parte din banii dobanditi de pe urma vinderii propriei tarini, desi ii fagaduisera Bisericii. Daca Dumnezeu ar pedepsi cu aceeasi pedeapsa pe preotii care iau banii Bisericii, pe care nici nu i-au pus acolo, cred ca nu ar ajunge preoti vii ca sa-i ingroape pe cei morti. Dar moartea nu-i va ocoli nicidecum nici pe acestia, ca Dumnezeu nu nedreptateste pe nimeni. Aceia au fost pedepsiti demonstrativ, dupa cum talcuieste Sfantul Ioan Gura de Aur, ca si Cain, ca si Ham, ca si Onan, ca Dumnezeu a curmat in acest chip orice fel nou de rautate aparuta in lume. Toate aceste rautati sunt vrednice de moarte si de chinurile vesnice, toate isi iau in ele insele pedeapsa cuvenita. Toti suntem bolnavi: si homosexualii, si curvarii ordinari, si barfitorii. Toti avem nevoie de indreptare. Iar daca homosexualitatea

este mai grozava, asta nu inseamna ca Hristos o iarta mai greu decat clevetirea, sa zicem. Nu. Hristos iarta toate pacatele indata ce pacatosul zice "iarta-ma". Fiul cel curvar, cand s-a intors, nici n-a fost lasat sa-si termine cuvantul de iertare, ca tatal i-a si pus inelul in deget si a poruncit sa se taie vitelul pentru el. Imi pare ca Sfantul Grigore Sinaitul, vorbind despre rugaciunea lui Iisus, zice ca, la fiecare rugaciune "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul", pe care calugarul, crestinul trebuie sa o rosteasca neincetat, Hristos raspunde: "Iertate sunt pacatele tale, fiule". Problema este alta, anume cat se va mentine pacatosul in starea de pocainta. Si, iata, din acest punct de vedere, pacatele trupesti, fie ca este homosexualitate, fie curvie ordinara, sunt foarte greu de invins. Nu ca Hristos le iarta mai greu decat pe celelalte, ci pentru ca ele lucreaza monstruos in trupul si sufletul pacatosului, indemnandu-l sa se intoarca la ele. Aceste pacate au ranit firea mai tare decat altele si sangerarea este mai prelunga, dar si rasplata celor ce o rabda e mai mare, asa a zis Hristos, iubitorul de oameni. Pacatele acestea impotmolesc firea ca intr-o mlastina, din care, pur si simplu, e mai greu sa te smulgi decat din alte pacate. Si mai grea devine smulgerea din aceasta mlastina atunci cand ceilalti crestini, care se cred mai sfinti, ii condamna pe pacatosi. David spune intr-un psalm: "Doamne, caci pe cei pe care Tu i-ai batut, ei au adaugat batai asupra lor". Asa am ajuns in situatia jenanta de a apara homosexualii de agresivitatea dobermanica a credinciosilor nostri. Atunci cand Hristos, prin gura lui Pavel, ne spune sa purtam neputintele unii altora, nu mentioneaza ca noi trebuie sa-i sprijinim numai pe cei care in ochii nostri au pacate mai mici, ci pe toti, deci si pe homosexuali. Si atunci cand spune "nu judeca", nu spune ca avem "dezlegare" sa-i judecam pe homosexuali. Noi nu suntem nici inchizitori, nici nazisti ca sa osandim homosexualii mai mult decat pe altii. Conceptiile acestea puritaniste nu sunt proprii Ortodoxiei, ele ne-au venit din alta parte. Noi nu suntem moralisti, noi suntem iubitori de oameni. Noi nu mustram pe altii, noi purtam neputintele impreuna. Noi am fost lasati in lume ca sa fim prieteni celor de care s-au lepadat toti prietenii, mangaietori celor straini si insingurati, ascultatori celor neascultati si alungati. Intr-un cuvant, ca sa fim "toate tuturor", cum spune Apostolul Pavel, ca macar pe cineva sa mantuim. In multe rugaciuni Dumnezeu este numit "mult-milosard". Putini romani stiu ce inseamna acest cuvant, pentru ca este slavonesc. Milosard provine de la cuvintele "milosti" - mila si "serdte" - inima, (miloserdnai), adica "cel cu inima miloasa", cu inima mult miloasa. Pe mine ma induioseaza acest cuvant, mai ales cand i-L spun lui Dumnezeu. Dumnezeu are multe insusiri, e si drept, si atotputernic, si atotstiutor, dar nici una dintre ele nu ma copleseste atat de mult ca gandul ca Dumnezeu are o inima miloasa. De aceea nici eu nu mai pot sa ma uit la pacatele oamenilor, fie ca sunt homosexuali, fie ucigasi, fie orice altceva, decat cu inima miloasa. Pentru ca vreau sa-L inteleg pe Dumnezeu. Ierodiacon Savatie Bastovoi SCRISOAREA II - despre sansele de recuperare ale homosexualilor Am analizat (impreuna cu Diana) foarte bine si cu interes articolul tau. In mare, sunt de acord cu punctele tale de vedere asupra homosexualitatii (sau a perversiunilor sexuale in general): 1) nu este boala mostenita genetic, ci doar in cel mai rau caz e o inclinatie, care pana la urma o are orice om, dar intr-o masura mai mica sau mai mare (prin insasi natura sa pacatoasa); 2) e un pacat mai greu de indreptat decat alte pacate; Totusi, nu stiu, poate e o impresie de a mea, statistic, sunt mai putini homosexuali care se indreapta, decat curvarii care renunta la pacat. Eu percep homosexualitatea mai greu de invins decat curvia. Poate ca e o prejude-cata... Si, te-as ruga mult de tot sa-mi spui cate si care cazuri concrete (o statistica curenta si exacta) de homo-sexuali (sau de desfranati perversi) intorsi cunosti tu??? Sau daca stii vreo carte sau vreun site despre asta!!! Cu povestea unui astfel de om intors la 180 grade, un regizor ar face un subiect de film cu care ar castiga cel putin un Oscar! Pe scurt, eu cred ca foarte multi oameni impatimiti (99.9%) nu se vor lasa niciodata, si vor muri asa (si nu numai cei impatimiti, ci si cei cu pacate mai usoare). De obicei, omul nu se mai schimba. Cuvantul lui Hristos ajunge foarte greu la inima lor invartosata. Poate ca e ceva specific timpurilor noastre. Tu ai dreptate in felul cum vezi ortodoxia, cum ar trebui sa lucreze asupra oamenilor, adica cu grija si cu iubire ("miloserdnai" si cuvant bun e tot ce poti sa faci pt. un om care merge stramb). Si dai exemple de oameni impa-timiti (homosexuali, prosti-tuate etc.). Dar eu cred ca problema este mult mai generala. Cei mai multi oameni sunt bolnavi de akedie, ignoranta, nu-si pun probleme de constiinta, manipulati de mass-media si de societatea de consum, robotizati, sclavizati de mecanismul nemilos al secolului XX. Iar unii dintre ei (in speta, intelectualii) au o parere foarte buna despre ei insisi si, in ciuda unei minime morale, Dumnezeu este cel mult un cuvant, iar practica ortodoxa li se pare o gluma. Si pt. acestia este la fel de greu sa se schimbe ca si pt. cei impatimiti (chiar poate mai greu, asa cum dai tu exemplul cu Sf. Maria Egipteanca care cunostea placerea maxima a desfraului si a putut apoi intelege si aprecia "placerea" harului). Eu cred ca, spre deosebire de cei bolnavi de akedie si lehamite de Biserica, cei care ravnesc foarte tare pt. ceva care e chiar impotriva invataturii ortodoxe, au mai multe sanse de indreptare. Cei care sufera de un necaz foarte mare au mai multe sanse. Dar paradoxal, cei care huzuresc sau le merge relativ bine, nu-i intereseaza indreptarea. De exemplu, comunicarea cu un om poate fi intrerupta, pt. simplul motiv ca nu te saluta. Ce vei face? Il vei saluta la infinit, sperand ca te va baga in seama? Nu poti sa faci nimic. El singur se respinge. Daca liberul lui arbitru este respectat de Dumnezeu, d'apoi de oameni. Tot ce poti sa faci este: "miloserdnai" si cuvant bun. Desi, in general, oamenii ma dezamagesc (dar nici eu nu sunt departe), eu nici nu-i urasc, dar nici nu pot sa spun ca-i iubesc asa cum ne porunceste Mantuitorul. Dar, totusi, ii ingadui, ii respect asa cum sunt, si incerc sa nu ma manii, si sa nu ma port urat impotriva lor. Cred ca e cumva impropriu sa vorbim de o statistica a homosexualilor convertiti. De regula, statisticile privind homosexualii ne vin din Apus, unde convertirile la Ortodoxie sunt o raritate in general, nu doar cele dintre homosexuali. La noi, statisticile acestea sunt foarte aproximative, pentru ca in conceptia societatii noastre homosexualitatea inca mai este o rusine. Iar cei ce se declara homosexuali, fii de acord, o fac din placerea de a sfida, care ii caracterizeaza pe perversi. De aceea, suntem in fata unui fenomen foarte curios: toti homosexualii cunoscuti sunt intr-un conflict declarat cu crestinismul, iar cei convertiti ascund faptul ca au fost candva homosexuali. Pe langa asta, pocainta si marturisirea in Biserica noastra este o taina, de aceea e firesc ca trecutul oamenilor

convertiti sa nu se afiseze, decat poate daca o vor ei. Perversiunile sexuale insa nu sunt niste pacate pe care, odata scapat de ele, ai vrea sa le mai etalezi. De aici, impresia ca homosexualii, in gene-ral toti perversii, nu au acces la pocainta. Convertirile dintre curvarii ordinari e absolut logic sa fie mai multe, pentru ca toti oamenii sunt curvari ordinari, pe cand perversii sunt minoritate. Insa, daca e sa operam cu procente, eu nu ma indoiesc ca procentul perversilor convertiti este mult mai mare decat cel al curvarilor ordinari, tocmai pentru ca sunt minoritate. Nu ma indoiesc nici de faptul ca culmile sfinteniei la care ajung acesti oameni sunt mai inalte decat la ceilalti. Si asta mi se pare explicabil prin faptul ca nimeni, odata venit la pocainta, nu-si uraste pacatele savarsite asa ca ei, pentru ca, intr-adevar, au ce uri. Aceasta ura si ingretosare de sine si de pacatele trecute e o energie grozava in urcusul pocaintei. Cunosc, intr-adevar, oameni care au adus o mare pocainta pentru pacate impotriva firii, dar n-as putea sa fac din viata lor un scenariu pentru Oscar, pentru simplul fapt ca ei s-ar putea recunoaste in el si n-am avut cu ei aceasta intelegere. Pentru mine nu exista nici o indoiala in faptul ca printre crestinii primelor veacuri, mai ales printre cei din randurile grecilor si romanilor, erau mii de homosexuali, pedofili si zoofili. Pe cand eram student, cineva mi-a citit dintr-o carte frantuzeasca (eu nu stiu frantuzeste) despre traditiile zoofile din imperiul roman. N-as vrea acum sa dau detalii in ce constau aceste traditii, dar ele erau o normalitate la romani, mai ales in casele aristocratiei. Despre homosexualitate, lesbianism si pedofilie nici nu trebuie sa mai vorbim, ele sunt legendare. Aceasta era societatea romana in care s-a propovaduit crestinismul. Pur si simplu nu prea exista alt contingent de oameni care sa se converteasca la crestinism, toata omenirea zacea in aceste pacate, dupa cum observam si azi. Dar parca nu prin aceasta e ciudat si seducator crestinismul, ca dintr-un glod atat de puturos stie sa faca monumente de sfintenie atat de albe si de stralucitoare? Altceva este de ce despre aceste convertiri nu s-a scris nimic. Ai observat bine ca nu exista nici un Sfant despre care sa se mentioneze ca ar fi savarsit pacate impotriva firii. Si iarasi, eu nu ma indoiesc ca astfel de Sfinti au fost. Se pare ca toate aceste pacate se subintelegeau prin expresii de genul "si a lepadat viata sa petrecuta in pacate dobitocesti" sau "in mari destrabalari" si altele. Se poate banui ceva la Fericitul Augustin, dar nu stiu cat este de clar. Poate ca e vreo frica de a nu incuraja aceste pacate, chiar si prin simpla pomenire a lor? O incercare disperata si inocenta de a le uita? Ioan Gura de Aur, in "Tratatul despre cresterea copiilor" (sper sa nu gresesc), zice ca "isi invinge" cu multa neplacere dorinta de a nu pomeni despre acest pacat. Prin aceasta, Sfantul Ioan ne arata inca o data ca despre acest pacat "se tacea". Gura de Aur compara homosexualitatea cu "o molima" care a cuprins orasul, pe langa care curvia obisnuita nici nu mai pare un pacat vrednic de mustrare. El ii atentioneaza pe toti parintii care isi dau copiii la scoli de faptul ca isi sortesc odraslele acestei grozavii. Dar, iarasi, am fi nedrepti sa credem ca nici unul din acesti copii mai tarziu nu s-a convertit la crestinism. Asa ca, eu cred ca e intr-adevar o prejudecata sa credem ca cuvantul lui Dumnezeu ajunge mai greu la inima oamenilor cu pacate mari. Oamenii acestia, trebuie sa stim, sunt capabili de o mare suferinta. E si normal, ei traiesc complexul de a fi izolati, expulzati din societatea oamenilor "normali", au experienta de a fi "altfel". Ei sunt intr-o permanenta opozitie cu lumea, cu normele ei. Nu conteaza ca normele lor de viata sunt si ele nocive, important este ca ele sunt "altfel", ele sunt "nebunie" pentru oameni. Oamenii acestia au experienta nebuniei, a suferintei din cauza ca nu sunt ca toti ceilalti. De aceea, atunci cand ei aud despre un Dumnezeu care "nu este din lumea aceasta", Care ne indeamna "sa fim nebuni pentru El" si "sa ne osebim" de oamenii lumii acesteia, ei devin curiosi, cel putin curiosi. Aceasta curiozitate le lipseste, asa cum bine ai observat, intelectualilor calduti, functionarilor, "burghezilor" care se identifica cu mersul lumii acesteia. Perversii nebunatici, chiar daca pare curios, se pot simti atrasi de Hristos chiar si numai pentru faptul ca si Hristos nu e de acord cu moleseala in care se complac majoritatea oamenilor. Si atunci ei se pot imprieteni cu Hristos impotriva zadarniciei si nimicniciei lumii acesteia. Stii doar ca, de multe ori, dusmanii comuni devin prilej de aliere. Rusii chiar au o gluma: "Impotriva cui prieteniti?" Iar cand acesti nebunatici vor vedea ca nebunia lor e neputincioasa impotriva lumii, vor accepta propunerile lui Hristos. Nu in zadar Hristos le da atata curaj, zicand ca n-a venit pentru cei drepti, adica burghezia spiritualiceasca despre care ai amintit, ci pentru pacatosi. Unde ai mai vazut asa un Dumnezeu? Oare nu acest Dumnezeu era certat de oameni ca e prietenul vamesilor si al pacatosilor? Iar eu n-as indrazni sa-L cert inca o data pentru acelasi lucru. Desigur, eu ma refer la homosexualii care isi "traiesc" conditia in toata adancimea ei. Pentru ca si pacatul, de cei mai multi dintre oameni, nu este "trait", ci doar practicat cu banalitate, ca si mancarea, ca si somnul. Sunt, insa, oameni care, pentru ca nu au o alta intelegere despre rostul vietii, se angajeaza in pacat cu toata fiinta lor, acestia se pot angaja si mai tarziu, cu aceeasi ravna, daca li se descopera, in viata dupa Hristos. Si cred ca acesta e secretul pentru care din multimea de pacatosi doar unii se pocaiesc: sunt tocmai cei care, pentru ca au "trait" pacatul, au putut sa traiasca si pocainta, ceilalti insa nu au inteles pocainta, deoarece nu au inteles nimic nici macar din pacatele pe care le-au facut, pentru ca le-au facut ca niste dobitoace, nu ca niste oameni, fara sa intelega si fara sa se intrebe vreodata de ce fac cutare sau cutare lucru. Personal, cred ca e o mare diferenta intre un homosexual din Grecia lui Socrate si un homosexual din epoca moderna, o diferenta fundamentala. Daca un grec de atunci practica homosexualitatea doar pentru placere, homosexualul de azi o traieste ca pe o angajare existentiala, ca pe o drama. El isi asuma efectiv aceasta conditie, intr-o lume pe care o crede ratata: isi cere dreptul de a avea o familie, de a fi acceptat, chiar de a avea o biserica. El nu mai traieste homosexualitatea doar ca pe o placere, ci e constient si de toate suferintele ei. El accepta aceste suferinte, chiar mai mult, el se jertfeste. Si asta pentru ca omul modern nu mai gandeste antinomic, pentru el nu exista bine si rau, fericire si nefericire, pentru el e importanta doar "trairea", senzatia. Adica "binele" lui este senzatia, care poate fi si una de durere. Asa ca, modernului nu i te poti adresa cu formule de genul "nu este frumos ceea ce faci", pentru ca el are o "estetica a uratului" care poate sa se indulceasca din contemplarea unui hoit plin de viermi, ca Baudelaire, sau sa descrie cu placere moartea unei femei gravide intr-un pavilion al cancerosilor, ca Goodfried Benn. Epoca moderna a creat si a impus conceptia despre frumusetea uratului si despre placerea durerii. Si, intr-adevar, vad in toate manifestarile homosexualilor de azi ca ei sunt un produs al artistilor nebuni din secolul XIX, sunt, pe drept cuvant, niste intruchipari ale teoriilor lor monstruoase. Ei sunt cumva niste productii artificiale, ceea ce ii face sa fie si mai dramatici, pentru ca traiesc niste sentimente inventate in laborator. Toata viata lor este o dureroasa minciuna, in numele careia se jertfesc cu docilitate. Din acest punct de vedere, eu am mai multa intelegere fata de ei, pentru ca s-au nascut intr-o lume in care nu numai binele, ci pana si ideea de bine au fost invinse. Iar castificarea societatii contemporane: comuniunea pictorilor, comuniunea evreilor, a femeilor divortate, a homosexualilor ii condamna pe toti la incremenirea in propria conditie. Omul traieste dupa regulile, aspiratiile si

obsesiile grupului de care apartine, de care trebuie numaidecat sa apartina, chiar daca acest grup se cheama grupul oamenilor liberi. Biserica insa nu are voie sa devina un grup, o casta, ea este o comuniune cu limitele in afara, ea se revarsa neincetat, inghitind ca o lava incinsa tot ce ii iese in cale, daca se poate. Cuvantul bun si "miloserdia" pe care o aratam acestor oameni, poate fi, intr-adevar, si o compasiune ca pentru bolnavi, totusi nu ca pentru niste bolnavi incurabili. Noi nu-i vedem ca pe niste muribunzi pe care ne simtim datori sa-i vizitam cu flori si mandarine, ca poate-poate sa le infrumusetam macar ultimele zile. Deloc! Pana in ultima clipa, orice pacatos este un potential sfant, asta trebuie sa intelegem din cazul talharului de pe cruce. Este un pacat impotriva iubirii lui Dumnezeu sa credem ca cineva nu se mantuieste, ca nu mai are sansa la mantuire. Noi aratam dragoste fata de ei tocmai pentru ca prin ei se poate proslavi Hristos, nu pentru ca ne este mila de pierzarea lor, noi nu stim daca ei se vor pierde sau nu. Chiar daca noi stim ca nu se vor mantui toti, noi trebuie sa-i vedem mantuiti pe toti, la aceasta ne indeamna iubirea crestina. Hristos este mare nu atunci cand mantuieste sfinti, ci anume atunci cand poate sa mantuiasca pacatosii. Cum se roaga si Sf. Ioan Damaschin in rugaciunea de seara: "Ca de vei mantui pe cel drept, nu-i lucru mare, si de vei milui pe cel curat, nu-i nici o minune, ca sunt vrednici de mila Ta; ci spre mine, pacatosul, sa faci minuni cu mila Ta, intru aceasta sa arati iubirea Ta de oameni". Eu nu apar nici un fel de pacat, dar nici nu pot sa am caderea de a considera anumite patimi si pacate ca fiind fatale. Ai observat ca multi oameni nici de fumat nu se pot lasa, cu toate ca e asa un fleac. Acestora le pare ca a te lasa de fumat e cel mai greu lucru din lume, pentru ca orice pacat si patima se poate judeca in raport cu puterea de vointa a fiecaruia. Bine spunea un parinte, ca cel mai mare pacat este pacatul in care te afli. Cred ca cel mai greu e sa scapi nu de homosexualitate, nu de manie sau zgarcenie, ci anume de pacatul sau patima care te stapaneste. Pentru ca, daca un pacat te stapaneste, este numai pentru ca e mai mare decat vointa ta. Intr-adevar, daca asa stau lucrurile, s-ar parea ca este imposibil sa mai scapi de un astfel de pacat, de vreme ce este peste puterile tale. Totusi, anume la asta cred ca s-a referit Hristos, cand a zis: "Ceea ce la oameni nu este cu putinta, la Dumnezeu este cu putinta". Ierodiacon Savatie Bastovoi

Ieromonahul Savatie, pe numele su de mirean Stefan Bastovoi, s-a nscut n 1976, la Chisinu, n familia unui profesor de filozofie, propagandist al ateismului stiintific. Pn la clugrie, a fost ancorat n conceptiile tatlui su. A absolvit Liceul de Art "Octav Bncil" din Iasi. Cnd era n clasa a XII-a a fost internat la Spitalul Socola, unde a scris ciclul Un diazepam pentru dumnezeu, care l-a consacrat ca poet. Ulterior, a obtinut premiile revistelor: Convorbiri Literare, Timpul, Dacia Literar. Este mentionat n O istorie deschisa a istoriei literaturii din Basarabia de Mihai Cimpoi si n Postmodernismul Romanesc de Mircea Crtrescu, ca si n alte volume de critic si de istorie literar. In anii 1996-1998 a fost student la Facultatea de Filozofie a Universittii De Vest din Timisoara, pe care a abandonat-o. Din 1996 este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. In 1999 a fost tuns n monahism, primind numele Savatie. La 28 octombrie 2000, a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 4 august 2002, ieromonah. Astzi vietuieste la Mnstirea Nasterea Domnului din eparhia Edinet si Briceni, n Republica Moldova. Postmodernism n ras clugreasc Biografia tnrului preot-monah Savatie uimeste si n egal msur indic un model. Este modelul renasterii spirituale a unui om. Cum s-a petrecut? Cititorii nostri vor gsi poate un rspuns parcurgnd temele interviului de mai jos: poetul Stefan Bastovoi, natiune, stiint si globalizare. Omul vechi rmne n noi pn la ultima suflare Printe, nu ati ncercat nici o clip s v ascundeti trecutul tumultos. S se datoreze asta faptului c nu v-ati desprins total de "omul vechi" care ati fost? Omul care ati fost pn la clugrire a rmas adormit undeva n strfundurile sufletului si ale constiintei Sfintiei Voastre, asteptnd prilejul desteptrii, ori a "murit" odat cu tunderea n monahism? Ceva a murit, ceva a mai rmas. Altfel nici nu se poate, cititi Patericurile, asa e monahismul. Sigur c omul vechi rmne n noi pn la ultima suflare asteptnd, dup cum zici, prilej s se trezeasc. Dar trebuie s gsim limb comun si cu el, cu omul acesta vechi din noi, s-l mai certm, s-l mai punem la treab. Prostii a fcut destule, ajunge!, acum s mai fac si ceva bun, mcar ct poate. n ce priveste trecutul, ce am eu a ascunde? Om ca toti oamenii, trecut ca tot trecutul. Nici nu m laud, nici nu m rusinez. Eu triesc cu convingerea c trecutul nu exist. Hristos a venit si a pus capt trecutului. Si eu m rog Lui ca fiecare clip a vietii mele s fie un nou nceput, o nou nastere si s nu mai socoteasc niciodat trecutul meu, pentru c trecutul ntotdeauna e un hu plin de mizerie si de tristete, pentru c trecutul este moarte. Vesnicia nu are trecut. V este dor de poetul rebel Stefan Bastovoi? Mie nu mi-a plcut niciodat s fiu rebel. Eu pur si simplu nu eram de acord cu lumea n care triam. n felul n care eram rebel atunci, snt rebel si acum. Dar dac prin rebel se ntelege s bei si s te bati, iar pe urm s iei ghitara si s plngi, nu, de asa ceva nu-mi este dor niciodat. Cum se mpac un pasionat de Freud, care ati fost, cu necesitatea curtiei trupesti n monahism? Cine nu-i pasionat de Freud? Toti sntem stpniti de aceast patim, aceasta este firea noastr. Dar mai exist si Dumnezeu. Dac vrei, aceasta este o bun dovad c Dumnezeu exist, faptul c un pasionat de Freud a devenit clugr. Ce a declansat convertirea la ortodoxie a unui adept al ateismului stiintific si al unui pasionat de Nietzsche? Nu pot s spun. Romnia si Basarabia nu prea au cultur

Exist vreo tem comun intelectualilor basarabeni-rusi si romni cu rezonant n spatiul ortodox, specific acestuia si care s nu tin de domeniul creatiei bisericesti? Exist ceva comun la intelectualii din Romnia si cei din Basarabia, fr ndoial. De exemplu, faptul c basarabenii trag la copiator mintea romnilor, atta doar c xeroxul este rusesc. Ce s zic, nu prea avem noi cultur. Si acesta este un alt punct comun pentru Romnia si Basarabia. n ce priveste raportul cu ortodoxia, att pe unii, ct si pe altii i caracterizeaz ndeprtarea de aceasta. Eu cunosc multi intelectuali, i cunosc personal pe mai toti cei care au obiceiul s apar pe prima pagin n gazete, dar nu cunosc nici unul care s umble la Biseric. N-o zic ca pe un repros, Doamne fereste!, asa eram si eu. Afecteaz asta n vreun fel evolutia spiritual a comunittii nationale? Vezi, nainte ca evolutia s poat fi afectat, ea trebuie s existe. Nu stiu dac exist o evolutie national. M refer, n primul rnd, la evolutia biologic, nu n sensul lui Darwin, desigur, ci mai mult demografic. Ultimele statistici din Republica Moldova ne spun c se nasc mai multi morti dect vii. Peste 20 % din copii snt nscuti din mame necstorite. A vorbi de cultur, de poezie n aceast situatie mi se pare chiar putin cinic. Care este calea cea mai scurt de ntoarcere a unui intelectual, plin de mndria ndoielii - "obligatorie pentru un om cult" -, la Biseric? Dac ar fi existat aceast cale, Dumnezeu ne-ar fi descoperit-o, c El vrea ca toti s se mntuiasc si s fie vii. Nu cunosc o astfel de cale si nici nu m gndesc s o descopr. Cred, si nu m ndoiesc, c Dumnezeu lucreaz cu fiecare om asa cum stie El. Dumnezeu cunoaste pe fiecare, cci El ne-a fcut pe noi si nu noi, cum zice David, si se descoper fiecruia potrivit felului su de ntelegere. De exemplu, magilor le-a trimis un nger n chip de stea, pentru c aceea se pricepeau la stele. Stiinta confirm si ntreste dogmele ortodoxe n ce fel este influentat - dac este - viata moral-spiritual a est-europenilor de ctre dezvoltarea tehnologic si informational ametitoare ? Eu nu prea mai am legtur cu lumea. Am pierdut pulsul timpului meu. Aceasta o descopr din scrisorile pe care le primesc. Pe de alt parte, e un lucru bun. Cineva din poetii rusi zicea c a fi contemporan cu timpul tu e semn de stagnare. Astzi, clugrii au telefoane celulare, mnstirile au pagini pe internet. Un monah poate locui n rugciune si, n acelasi timp, explora locuri strine si ndeprtate prin Internet fr a se sminti? Locuri strine din Internet nu are nevoie nimeni s exploreze; strintatea, cu sensul de necunoscut, nu e bun n nici un fel. Dar s-si scrie scrisori poate. Ce ru e n asta? E si aici un folos, dac stii s-l folosesti. De exemplu, srmanii oameni, care snt asaltati de toate ispitele lumii n care trim, pot suna sau scrie oricnd duhovnicului, s cear un sfat, s primeasc o mngiere. Un printe btrn din Moscova povesteste n una din crtile sale un caz simpatic, potrivit pentru discutia noastr. S-a ntmplat s fie luat peste picior n troleu de un tnr ateu: Ce, popa, cum e s mergi pe dracu, e bine? Nu-i nimic ru n a merge pe dracul rspunse printele cu blndete -, mai ru e cnd dracul merge pe tine. Mai multi preoti ortodocsi din Europa rsritean si de peste Ocean au nfierat minunile tehnologiei considerate drept unelte ale vrjmasului. Astfel, continu o aprig dezbatere despre semnificatia cifrei 666, care ar fi nscris pe crtile de identitate; au fost publicate brosuri despre nocivitatea spiritual a televizorului s. a. m. d. Ortodoxia intr n contradictie cu dezvoltarea tehnic si informational? Nu exist nici o contradictie ntre Ortodoxie si dezvoltarea tehnic. Si aici e musai s folosim cuvntul Ortodoxie si nu crestinism, deoarece lupta cu stiinta este treaba romano-catolicilor si a protestantilor, care si ei se numesc crestini. Ortodocsii n-au ars pe nimeni pe rug pentru faptul c ar crede c pmntul se roteste. Dogmatica romano-catolicilor si a protestantilor i-a pus n situatia s nege stiinta, deoarece descoperirile stiintifice contraziceau nchipuirile lor despre lume si om. n ce ne priveste pe noi, stiinta nu face dect s confirme si s ntreasc dogmele ortodoxe. Altceva este pseudo-stiinta, cnd speculatii de tipul lui Darwin snt identificate cu stiinta. Noi nu trebuie s stigmatizm stiinta numai pentru faptul c unii reprezentanti ai ei au dat gres sau au urmrit scopuri diabolice. Acelasi lucru se poate spune si despre multi reprezentanti ai Bisericii, dar asta nu nseamn c Biserica nu este bun. Nu trebuie s separm stiinta, cultura n general, de viata religioas, n modul acesta brutal. Viata bisericeasc nu este ceva paralel cu realitatea, viata bisericeasc este adevrata noastr viat. Noi avem o multime de sfinti care au fost mprati, demnitari de stat, soldati etc. Aceasta este viziunea ortodox, autentic crestin, asupra lumii si a stiintei. Cititi tratatele Sfntului Grigore de Nyssa, episcop din veacul V, n special cele despre facerea omului, tlcuirea la Hexameron (cele 6 zile ale facerii) si tlcuirea la titlurile psalmilor, unde sfntul vorbeste despre atmosfer si circuitul elementelor n natur, despre mersul stelelor si celelalte care au tulburat att de mult pe inchizitorii romano-catolici. Aceasta ar fi atitudinea dogmatic, teoretic a Ortodoxiei fat de stiint. n ce m priveste, nu recomand nimnui s priveasc televizorul, nici eu nu-l privesc si nici muzic nu ascult. Dar motivele pentru care o zic snt altele dect cele invocate de curentul pe care l-ai pomenit. Cred c dac s-ar face un experiment, s se arate la televizor vreme de o sptmn numai lucruri bune, s se schimbe afisele mizerabile de pe strad, s nceteze muzica vulgar si idioat care rsun de peste tot si n locul lor s se cnte psalmi, cred c ne-am schimba mult prerea despre lume si performantele stiintei. Am ntelege c hrburile acestea, pline de srmulite si surubase nu fac nimic, dac nu este omul n spatele lor s le porneasc cu rutatea sau cu buntatea sa. Ortodoxia nu rspunde nici unei provocri Asistm la un fenomen care pare de neoprit: globalizarea. Unul dintre efectele sale este nivelarea identittilor, constiintelor, mentalittilor etc. Diversitatea tinde s se topeasc n uniformitate. Va rspunde Ortodoxia acestei provocri? Ortodoxia nu trebuie s rspund nici unei provocri. Ea a rspuns o dat si pentru totdeauna prin moartea lui Hristos. Dumnezeu pe cruce este rspunsul nostru lumii acesteia. Celelalte nu snt ale noastre. Limba principalului promotor al globalizrii - engleza -, cstig tot mai mult teren. n Romnia se nregistreaz un fenomen de americanizare a limbii. Credeti c este doar o mod sau un semn al slbiciunii unei limbi care las locul alteia mai puternice?

Nu stiu ce nseamn o limb slab sau puternic, dar stiu ce nseamn un popor slab si fr personalitate. Romnii ntotdeauna au fost impresionati de ceea ce vine de la strini. n veacul XIX vorbeau frantuzeste, ceva mai nainte greceste, acum americneste. Acelasi popor, acelasi fenomen, limba n-are nici o vin. Nu schimbarea limbii m sperie pe mine, c limba spune ce-i zice mintea, ci schimbarea mintii. Nu c romnii ar avea cine stie ce minte bun, dar asa cum e ea, totusi e minte, pe cnd ceea ce ne aduce americanizarea este renuntarea total la minte. Cine ne asigur c asa cum ne este nlocuit limba, nu ne va fi schimbat si credinta, printr-o campanie asidu si persuasiv? Vedem doar c se ncearc acreditarea ideii c principala piedic a progresului Romniei este Biserica Ortodox, care, uznd de influenta sa, se opune unor msuri care "s ne aduc n rndul lumii", cum este, bunoar, legalizarea homosexualittii. Au dreptate. Biserica Ortodox este principala piedic n calea progresului oamenilor spre pierderea total a mintii. Dar eu cred Celui care a zis c ea va rmne pn la sfrsitul veacurilor. ntotdeauna se va gsi un om doi care s gndeasc, iar ei vor putea vorbi si altora, oricti ar fi, oricine ar fi. Asta m face s fiu linistit. Interviu realizat de Caludiu Trziu Parintele Savatie Bastovoi spunea undeva: Dumnezeu va randui sa-ti recunosti duhovnicul. El este cel care iti rupe dintr-o data viata in doua si intelegi ca pana atunci n-ai inteles nimic si nici n-ai trait nimic. Puterea duhovniceasca a deznadejdii - Partea I-a Conferinta sustinuta de Parintele Savatie Bastovoi in cadrul Serilor duhovnicesti din Postul Craciunului 2003 la Alba Iulia. Avem in Scriptura se pare, ca la Intelepciunea lui Solomon, deci cand spun: Iata am pus inaintea ta, doua cai: viata si moartea. Alege! Si Parintii nostri ne vorbesc si despre puterea omului de a-si stapani si de a folosi aceste puteri. Aceasta o vedem mai ales si mai pe larg desfasurata in tratatul Despre om al Sfantului Grigorie al Nissei, in care el vorbeste despre felul in care pornirile bune ale omului devin altceva si ne invata drumul inapoi, spre echilibrul bun al nostru; in care patima trupeasca, curvia poate si trebuie sa ajunga la iubire de frumos; in care lenea si frica trebuiesc crescute spre blandete, si asa mai departe. Eu cred ca si DEZNADEJDEA, care atat de adanc ne macina pe toti, poate fi indreptata si folosita spre binele nostru. De ce am pornit aceasta discutie? Pentru ca aceasta nu este o vorbarie abstracta. Toti stim realitatea pe care o traim, si mai ales duhovnicii, pentru ca ii vedem aici. Cunosc tot omul care vine la spovedanie, incepe prin a-si spovedi deznadejdea lui. De aceea am si socotit sa incercam sa ne gandim cum am putea folosi ceea ce avem noi deja, pentru ca de scapat de ea am vazut ca nu putem prea usor, cum o putem folosi dar? Intorc si iarasi zic: eu cred ca deznadejdea este cea mai mare putere si forta in stare sa ne rascoleasca sufletul, in stare sa ne scoata la iveala pana cele mai ascunse subtirimi ale sufletului nostru. Si acesta este un bun inceput, pentru ca inceputul si pricina caderii lui Adam a fost uitarea. El a uitat cine este si atunci diavolul l-a ispitit si i-a propus o noua conditie pe care ar putea sa si-o insuseasca. Deznadejdea ne readuce aminte cine suntem noi. Ne readuce aminte ca noi suntem intai de toate muritori. Atunci cand omul, care firesc are in sine chemarea de a stapani, pentru ca Dumnezeu l-a facut stapanitor peste lumea intreaga, nu numai peste cea pe care calcam noi, ci si peste cea cereasca. Asadar atunci cand omul chemat firesc spre stapanire, spre o buna stapanire, impreuna stapanire cu Dumnezeu, isi descopera contrar asteptarilor sale de tinerete infrangerea sa totala in fata vietii, atunci el deznadajduieste. Deznadejdea survine atunci cand omul isi da seama in toata fiinta sa ca el nu poate sa devina ceea ce ar vrea sa fie, ca el nu este ceea ce credea el ca este. Aceasta este deznadejdea. Aceasta este moartea si pornirea fireasca a omului care-si descopera aceasta conditie a sa este sa dispara, sa se sinucida. Pentru ca el nu suporta conditia sa. Pentru ca el, in mintea lui, care este data de la Dumnezeu buna, intelege ca o astfel de faptura nu-si are rostul. Si cu adevarat o astfel de faptura nu-si are rostul daca ea nu va fi implinita prin reintalnirea cu Dumnezeu, de unde a si pornit, ca toate aspiratiile si doritele lui sa devina o realitate si el sa-si recapete starea lui dintru inceput, starea lui fireasca. Unde este aceasta putere? Ideea si tema asta nu am inventat-o eu, o gasim la Parintii nostri si o vedem in Vietile Sfintilor, acolo unde mintea noastra de crestini ai vremurilor noastre, nu poate face deosebire intre deznadejdea care este soscotita pacat si starea de pocainta, starea unei Maria Egipteanca sau a Sfantului Muccenic Varvar, care a cerut sa traiasca cu porcii. Trei ani dupa asta n-a mai vrut sa se ridice si a cerut parintelui sa se duca in padure sa mai pasca iarba, si a mai pascut 11 ani. Starea cizmarului din Alexandria la care a fost trimis Sfantul Antonie ca sa invete desavarsirea crestina, care stand in piata si batand cuie in cizmele pe care le facea, privind la ceilalti spunea: Toti acestia se vor mantui, Doamne numai eu, nu. Si noi nu intelegem de ce aceasta credinta ca el nu se va mantui si a noastra care simtim la fel, ca nu ne vom mantui, una este desavarsirea pe care n-o atinsese inca nici Antonie, si alta este starea noastra jalnica in care colcaim. Si mintea noastra de crestini ai vremurilor pe care le traim, nu intelege despre ce este vorba. Si atunci Dumnezeu trimite noua un Sfant ca Siluan, care este omul timpului pe care-l traim. Este apostolul timpului nostru. Si atunci cand el nemai putand sa-si raspunda la aceasta intrebare pe care noi toti o avem Eu as vrea ca noi toti s-a avem! Si sa nu mai traim in afara intrebarilor, decat daca am descoperit de acum puterea cea de sus si suntem dicnolo de aceste framantari; asadar acest Siluan framantat fiind de ceea ce suntem noi, vine la Dumnezeu si Il intreaba: Ce voi face petru ca dracii ma necajesc si eu nu vad capat suferintelor mele? Si atunci Hristos ii da raspunsul: Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui!. Acesta este un paradox. Gandindu-ma la aceste cuvinte de o vreme mi-am dat seama ca numai Sfantul Siluan putea sa le inteleaga pentru ca lui i-au fost adresate. Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui! Ce altceva este iadul, decat in primul rand deznadejdea? In clipa in care nu mai deznadajduiesti, esti in iad. Cum dar tii mintea in iad si nu deznadajdiesti? Este unul din paradoxurile Evangheliei, de altfel ca si toata Evanghelia. Este un paradox, care este o sminteala, sminteala la care suntem chemati noi toti. Si daca nu ne va invata Dumnezeu sa iesim din acest labirint al mintii noastre, omul singur nu o poate face. Parintele Sofronie, care este ucenicul Sfantului Siluan si care l-a facut cunoscut prin lucrarea lui Dumnezeu pentru noi, are o carte, care se cheama: A-l vedea pre Dumnezeu asa cum este. Aceasta carte este o spovedanie, o autobiografie duhovniceasca o numeste parintele Sofronie la inceput, in care el in evolutia omului spre intalnirea cu Dumnezeu, in evolutia sufletului, in calea sufletului de la pacatosenia noastra spre lumina, prima etapa este cea a deznadejdii, dar a unei deznadejdi pe care Parintele Sofronie o numeste deznadejde harica. Este o sintagma paradoxala desigur auzului nostru. Cum poate fi o deznadejde harica? Si eu cred ca aceasta este starea Mariei Egipteanca, a Sfintei Taisia si a Sfintilor mari pe care ii avem noi. Aceasta este

deznadejdea lor, o deznadejde care desi le descopera toata nimicnicia si infrangerea lor, totusi tocmai prin aceasta ii impinge spre Dumnezeu, nu li-L ascunde pe Dumnezeu. Starea lui Iuda este o stare de trezvie. Atunci cand Iuda vazandu-si invatatorul prins, invatatorul iubit, de ce sa nu spunem? Hristos era invatatotul iubit al Iudei. Iuda a mers dupa El, atunci cand Hristos l-a chemat. Aduceti-va aminte de tanarul bogat care facuse toate virtutile legii, dar atunci cand a fost chemat de Hristos sa-l urmeze, nu a putut. Iuda a facut-o, pentru ca socotesc ca-L iubea pe Hristos. Dar el prin patima care era in inima lui a cazut in ispita. Ispita a fost si mai subire decat pare, pentru ca Ioan Gura de Aur crede ca Iuda n-ar fi crezut ca Hristos o sa se lase prins. Pentru ca L-a mai vazut pe Hristos disparand din multime, atunci cand iudeii l-au dus pe spranceana muntelui ca sa-l arunce si Hristos S-a facut nevazut. Iuda credea ca acum Histos cand gardienii, ostasii vor incerca sa-l prinda, va ridica mana si toti vor cadea. Dar in clipa in care a vazut ca nu este asa, ca Hristos care a linistit marea, care a facut atatea minuni se lasa prins si batut si palmuit, Iuda isi vine in fire, fuge la preoti arunca banii, il marturiseste pe Hristos nevinovat, ceea ce n-a putut face Petru, : Luati , am vandut sange nevinovat. Dar Iuda deznadajduieste. Dar Iuda si-a venit in fire. Iuda a cunoscut ca ceea ce a facut el nu este bine. Iuda a cunoscut realitatea sa in care se afla, pe care mai inainte n-o vedea, pana a se ivi in inima lui deznadejdea, numai ca el se lasa mai departe purtat de mintea sa, si ca si Adam uita cine este ziditorul sau, uita bunatatea lui Dumnezeu si dragostea Lui si primeste, gandeste un dumnezeu al mintii sale, care nu exista in adevar, un dumnezeu care nu iarta, asa cum altadata Adam si-a inchipuit un dumnezeu zgarcit, gelos, care a ascuns de el pomul cunoasterii. Si tocmai din aceasta pricina, desi cunostea realitatea, desi isi venise in fire, el se intoarce si pleaca dinspre Dumnezeu si imbratiseaza moartea. Altceva fac Sfintii, care intorcandu-se la Dumnezeu, s-au intors dupa o viata cu pacate mai mari decat ale Iudei. Cine dintre noi nu a facut pacatul Iudei? Dar si multe altele care le-am acoperit. Socotesc ca Iuda nu era desfranat, n-ar fi putut sa fie asa printre Apostoli, pentru ca toti erau cu ochii pe Apostoli, si daca se sminteau atunci cand nu-si spalau mainile, inchipuiti-va cum s-ar fi smintit daca ar fi fost printre ei desfranati. Iuda nu avea asta si cred ca nu avea multe dintre alte pacate. Avea una. O patima. Patima iubirii de arginti. De aceea si noi zicem sa ne aplecam asupra noastra ca sa vedem care este acel unu, care este acea prima boala a inimii noastre prin care ne poate veni ispita, ca la vremea incercarii noastre sa ne despartim de Dumnezeul cel adevarat si sa-l imbratisam pe cel imaginat de mintea noastra, prin patima pe care o avem. Este ceva care pe sfinti i-a impins spre Hristos, dar pe Iuda de la Hristos. Si aceasta este tocmai uitarea. Uitarea a ceea ce este Dumnezeu dincolo de simtirile noastre, a ceea ce Dumnezeu ne cheama si la care ne putem intoarce, si deznadejdea ne poate servi ca trambulina pentru aceasta. Acuma, cred ca ar fi obositor si pentru unii si pentru altii sa continui singur aceasta discutie si tema pe care fiecare dintre noi o cunoaste din propria lui experienta. Asa ca m-ati ajuta mult mai mult si mi-ar fi cu mai mare folos daca cele pe care le-am zis eu aici le-ati contrazice sau le-ati imbogati prin ceea ce fiecare dintre dvs. sunteti. Puterea duhovniceasca a deznadejdii - Partea a II-a Conferinta sustinuta de Parintele Savatie Bastovoi in cadrul Serilor duhovnicesti din Postul Craciunului 2003 la Alba Iulia. Intrebari Intrebare: Parinte Savatie, cum putem sa ne aflam boala noastra de capetenie a sufletului, si daca o depistam ce trebuie sa facem mai departe? Parintele Savatie: Nu este nevoie de prea multa vreme ca sa ne descoperim boala noastra, pentru ca aceasta boala strabate in orice clipa a vietii noastre. Daca suntem maniosi vedeti-o. V-o spun si oamenii din jur, v-o spune si inima. Pentru ca cine cunoaste mai bine sufletul omului decat duhul omului, ne spune Scriptura si Dumnezeu. Pacatele n care cdem mai des. ncercati-le pe rand daca vreti si opriti-va la cea pe care o biruiti mai greu. Una dintre ele va fi mai greu de nvins dect celelalte, cu aceea luptai. i aici eu iau n sens duhovnicesc cuvintele Mantuitorului adresate Martei: Marto, Marto, te silesti si te-ngrijesti de multe, dar una singura trebuieste. Una singura cautati-o si luptati cu ea, prin contrariul ei. Sunteti manios, nu va mai maniati, adica faceti milostenie, fiti de ajutor celuilalt, faceti ascultare celuilalt maniat. Cand va roaga ceva, faceti indata. Oferiti-va voi sa aduceti apa, sa faceti voi mancare, sa curatati voi cartofii. Si-asa mai departe. Prin lucruri de-astea marunte invingem mania. Supuneti-va voia voastra, altcuiva. Am zis mania pentru ca mi se pare ca este cea mai grozava patima si atac asupra firii noastre, pentru ca Hristos ne-a spus sa invatam de la el sa fim blanzi si smeriti cu inima. Mania este partea cealalta, este opusul lui Hristos si luptand cu ea cred ca veti scapa si de toate celelalte pentru ca duhul umilit, inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi, dobandind blandetea si smerenia toate celelalte patimi vor disparea pur si simplu. Intrebare: Parinte Savatie care este suprema terapie impotriva deznadejdii? Parintele Savatie: Nadejdea. Si munca. Munca nu in sensul prost, ca ne ducem la carat pietre neaparat. Dar sa avem intotdeauna o ocupatie. Omul ajunge sa dejnadajduiasca pentru ca s-a pierdut pe sine, am zis, pentru ca nu-si mai gaseste un rost. Sa incepem a face ceva, orice: pictati, cantati, crosetati, dar sa ai ceva de care ochiul tau sa se bucure si celorlalti sa le fie de folos. Si atunci tu nu vei mai avea timp sa lasi loc acestui duh, caci deznadejdea, sa nu uitam niciodata ca este o persoana, este un duh care ne cuprinde si tinand minte asta, ca suntem atacati, nu de o inchipuire a mintii noastre, ca nu este o stare a noastra fireasca, sa iesim un pic din psihologie, din psihanaliza si sa intram in duhovnicie, unde fiecarui gand trebuie sa-i gasim persoana care-i sta in spate, pentru ca nici o stare si nici o idee nu se poate naste din senin. Cineva a nascut-o si daca ea imi este straina mie, cineva a nascut-o in inima mea si acel cineva daca nu este de la Dumnezeu, este din cei care merg impotriva Lui. Si atunci sa ma ridic si sa nu-l mai primesc prin rugaciune, prin putina osteneala, prin legatura pe care trebuie sa o am cu Biserica, cu duhovnicul, cu oamenii, legatura pacii si-a dragostei care trebuie s-o crestem incet, incet in noi. Scuturati deznadejdea de la voi asa cum ne scuturam noroiul de pe picioare cand intram intr-o incapere. Nu o purtati prea mult in inima si mai ales luati seama sa nu o confundati cu pocainta si cu smerenia! Pentru ca aceasta este ispita in care cad majoritatea. Cum o vom cunoaste? Daca starea mea de pacatosenie pe care o descopar, care ma arunca-n plans, care mandeamna sa postesc, care alte multe fapte bune imi sopteste sa le fac, daca ma desparte de rugaciune, daca nu ma lasa sa ma ridic din fotoliul meu in care m-am trantit asa si stau: Offff ce pacatos sunt, n-am sa ma mantuiesc, Doamne iarta-ma pe mine pacatosul Daca am asa o stare, nu este buna, nu este smerenia adevarata, nu este rugaciunea adevarata. Asa ca, nu primiti nici mustrarile de cuget care va vin prea in serios, daca ele va taie rugaciunea, daca va taie vitalitatea. Uitati-va la Sfinti care plangandu-si pacatosenia, se ridicau si mergeau pana in mijlocul pustiei, care puteau sa munceasca toata ziua, ca Sfantul Siluan sa care saci la moara, sa faca multe alte treburi pe care noi in starea noastra de moleseala nu putem sa le facem, nu putem face nimic. N-avem chef de nimic. Atunci cand vederea propriilor pacate trezeste si acest: Nu stiu ce sa mai fac?- atunci nu-i buna. Alungati-o! Dar, daca vederea pacatelor va

impinge spre rugaciune, spre dragoste, vreti sa-i ajutati pe ceilalti, vreti sa va faceti slujitori, in sensul bun si pe langa toate aduceti bucurie celuilalt, desi in inima voastra vedeti iadul, atunci ii buna, primiti-o. Si fiecare cu ce-i mai descopera Dumnezeu, fiecare pe drumul duhovnicesc descopera noi unghiuri si ocolisuri ale sufletului sau, pe care este bine sa le ia in seama, pentru ca Dumnezeu ne-a dat un Duh care ne va invata toate, ne-a zis cand S-a inaltat la ceruri, Mangaietorul. Primiti-L si faceti-va obicei sa fiti mai des si mai aproape de El, decat cu propriile noastre ganduri. Si atunci cred ca ne va fi mai usor si mai de inteles toate cuvintele pe care le vorbim. Intrebare: Stim ca orice rau este urmarea unui pacat. Urmarea carui pacat este deznadejdea? Parintele Savatie: A mandriei. Atunci cand omul, am zis, se incranceneaza sa faca mai mult decat ii sta in putere, increzandu-se nu stiu in cine si in ce, numai nu in Dumnezeu, in clipa in care el descopera ca ceea ce a crezut el ca poate, nu mai poate, atunci el deznadajduieste. Smerenia nu poate dejnadajdui. Si-a lenei este deznadejdea. Si numai a carui pacat nu este urmare deznadejdea? Tot pacatul naste deznadejdea. Daca noi uitam, uitam pe Dumnezeu. Intrebare: Citim in Biblie ca fiecare trebuie sa-si duca propria cruce. Deznadejdea este de cele mai multe ori abandonarea acestei cruci. Cat de repede iti poti reveni din starea aceasta de deznadejde? Exista posibilitatea de a te apleca si a-ti lua din nou crucea? Parintele Savatie: Intr-o clipa omul poate iesi din deznadejde. De fapt toate ridicarile noastre se produc intr-o clipa. Este clipa in care Duhul Sfant se atinge de inima omului. Dar Duhul Sfant se atinge de inima omului atunci cand inima se smereste, cand isi cunoaste adevarul despre sine. Sigur ca dupa aceea este o lunga perioada in care sufletul cade iarasi si iarasi in acelasi pacat, si iarasi se ridica, dar clipa a avut loc, ridicarea s-a petrecut si cu amintirea acelei clipe omul poate inainta. De aceea, desi perioada pana la curatarea desavarsita si eliberarea de pacat sau patima poate fi lunga, si este lunga, ea a avut loc intr-o clipa, pentru ca in acea clipa Dumnezeu ia aratat capatul luptei sale, i-a dat starea de biruinta de la capat, pe care el poate o va mai avea doar spre sfarsitul vietii, sau chiar dincolo, dar in nadejdea si din puterea acelei clipe el inainteaza. De aceea zic ca ridicarea a avut loc atunci, pentru ca asa lucreaza Dumnezeu: ne arata intr-o clipa toata slava pe care o putem avea si cu aceasta ne momeste si ne robeste, ne face ai Sai nedezlipiti. Intrebare: In zilele noastre, in special in randul romanilor, deznadejdea este tot mai prezenta. Atat nesiguranta acestei vieti pline de saracie, necaz, mizerie, moarte cat si nesiguranta vietii in Imparatia lui Dumnezeu. Cum ati caracteriza vremurile in care traim? Traim in prezent ca oameni mai mult iubitori de sine, decat iubitori de Dumnezeu? Parintele Savatie: Totdeauna oamenii au trait asa. Mie imi este foarte greu si strain sa ma simt apartinand de un timp anume, de timpul pe care-l traim, si cred ca omul trebuie sa inceapa sa se desprinda de vremea sa, sa inceteze sa-si mai fie contemporan siesi pentru a putea in sfarsit sa se indrepte spre Dumnezeu care este Domn si al sambetei. Ca nu noi am fost facuti pentru timpul asta, pentru sambata asta pe care o traim, ci timpul, epoca noastra, aceasta sambata a fost facuta pentru noi si-o putem neglija, daca avem ceva mai bun de facut. Pentru ca si Hristos i-a intrebat: Se cuvine a face rau sambata, sau a face bine? Se cuvine a face rau in vremea pe care o traim noi, sau a face bine? Si daca vrem sa facem ceva mai bun, avem libertatea sa o neglijam. Si eu chiar va chem, pentru ca si Hristos ne-a chemat sa lepadam vremea in care traim asa cum este ea, dar nu este mai rea decat vremea lui Adam. Adam pentru inceput a fost asezat in rai unde toate erau bune foarte, unde nu avea prieten decat pe Eva, care si ea era buna foarte si in desavarsita intelegere si totusi, cu toate acestea au gasit pricina sa se certe si acolo si sa piarda raiul. Oarecum noi, care traim intr-o vreme in care traim, cu sase miliarde de oameni, cu o istorie care ne apasa, cum vrem sa fie altfel? Asta o zic ca sa ne linistim si sa nu credem ca daca am fi fost asezati intr-un timp mai bun, am fi fost altfel. Am fi fost la fel pentru ca noi suntem ceea ce suntem. Asa ca, incet, incet sa ne desprindem de aici si sa mergem spre Dumnezeu unde nu mai este timp, nu mai este suferinta, nici suspinare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit. Intrebare: Parinte Savatie, un deznadajduit, care nu vrea sa iasa din aceasta stare, poate fi ajutat prin rugaciunea altuia? Parintele Savatie: Poate, dar foarte, foarte, foarte greu. Problema deznadejdii: de ce-i dejnadajduit? Pentru ca s-a pierdut pe sine. El trebuie sa se gaseasca pe sine. Cine stie mai bine decat el, cine-i el? Este o problema de vointa si o problema de o clipa. Cine, dintr-o parte? Nu este nimic mai apasator decat prezenta unui om deznadajduit in fata caruia tu cel, care pana atunci erai cu nadejde, ti-o pierzi si pe a ta, pentru ca-ti descoperi neputinta ta de a-l ajuta. Numai cu rugaciune cred ca, dar si in multe alte feluri pe care Dumnezeu le poate descoperi fiecarui om. Am vazut deznadajduiti si mai stiu care, pur si simplu nu primesc cuvantul. Si-n fata lor te simti cu totul neputincios. Hristos a fost neputincios in fata deznadejdii lui Iuda. Si-n cate feluri nu a incercat El sa-l scoata? L-a atentionat la cina, si mai dinainte: Cineva din voi ma va vinde. Si-atunci cand Iuda l-a imbratisat, nici atunci ce-i spune?: Prietene cu sarutare vinzi tu pe Fiul Omului? Trezeste-te Iuda! Daca l-ar fi certat, daca i-ar fi spus: Vipera ce esti! Te-am tinut la piept, te-am avut printre noi si tu ma vinzi pe mine pentru 30 de arginti? - Hristos stia tot. Ii spune: Prietene, cu sarutare vinzi tu pe Fiul Omului? Si Iuda tot nu raspunde. Nu stiu ce vom face noi. Dar dragostea ne cheama sa ne rugam pentru toti si sa ne purtam neputintele unii altora, si una dintre ele cutez ca cea mai mare este deznadejdea. Sa ne-o purtam impreuna. Sa deznadajduim si noi cu NADEJDE, impreuna cu cei care mai nadajduiesc inca, si cred ca Dumnezeu poate face minuni. Intrebare: Parinte Savatie, daca sfintia voastra ati deznadajduit, impartasiti-ne ce ati facut in deznadejde? Parintele Savatie: Am deznadajduit. Rugaciunea mea cam de-un an jumatate, cand m-am intors la Dumnezeu, a fost sa-mi ia nemurirea sufletului. Pentru ca eu eram convins ca nu ma voi mantui, si-atunci decat sa ma chinui ma rugam mai bine sa ma faca muritor, sa dispar ca dobitoacele, pentru ca si dobitoacele am pacatuit si-am gresit, si daca eu m-am facut asemenea dobitoacelor cu trupul, de ce sa nu ma fac asemenea dobitoacelor cu sufletul? Adica sa-mi ia nemurirea lui. Si-acesta este un gand de cea mai adanca deznadejde, pe care acum o aflu si o stiu. Vreme a mai trecut, atunci nu era cine sa ma invete. Am zis Parintelui Rafail intr-o discutie, spovedanie, treaba asta si mi-o zis un cuvant pe care vi-l spun si eu. Zice: Asa-i. Deznadejdea este atunci cand omul voieste sa se dea iadului, nefiintei. Atunci cand noi vrem sa nu mai fim, sa disparem pur si simplu, asta-i deznadejdea. Dar daca noi, cu pacatele noastre, cu nebunia noastra, totusi stam in fata lui Dumnezeu si multumesc Lui, ca desi am purtat acest iad in mine, am stat in fata Lui, ca nu m-am dus de la el. Eu n-am facut nimic. Batranul meu, parintele Selafiil, el o facut. Stiti ce-o facut? Mi-o zis: Nu te mahni, nu deznadajdui! Si mi-o trecut, pentru ca am crezut in cuvantul lui :-) Si noi daca vom merge la un preot, si-atunci cand el ne va spune: Nu deznadajdui! Il vom crede, noi nu vom mai deznadajdui. Si de atunci, slava Domnului, nu prea mai deznadajduiesc, pentru rugaciunile parintelui meu. Si fiecare sa se roage Domnului sa-i dea un parinte care sa-l ocroteasca de moartea asta sigura care este deznadejdea, si acest parinte poate fi oricare, dintre cei care este aici, si dintre cei pe care-i cunoasteti voi.

Intrebare: Necazurile ne arunca intr-o mare deznadejde care ne face sa ne intrebam: De ce ne-am mai nascut? De ce suferim? De ce aceste intrebari? Cum putem sa le alungam? Parintele Savatie: Oferindu-le raspunsuri. De ce ne-am mai nascut? Ganditi-va! Ganditi-va mai mult la Dumnezeu si mai putin la intrebari. Nu este o simpla scapare sau debarasare de intrebarea pe care mi-ati pus-o, ci este un indemn sa nu mai colcaim in noi insine si sa ne indreptam catre Dumnezeu cu toate aceste intrebari, sa nu ni le punem noua, ci lui Dumnezeu. Uitati-va la prooroci! Proorocii nu-L intreaba pe Dumezeu toate astea? Dar pe Dumnezeu. Uitati-va la Iov! Zice: Ce mare lucru este sa strivesti o trestie ca mine, Tu, care-ai zidit cerul si toate, toate care Le stii. Ce te ridici asupra mea? Sigur vei iesi invingator. Ce mi-ai lasat suferinta asta? - vorbea cu Dumnezeu. Dar noi ce facem: De ce m-am nascut eu oare? Viata asta eee pai credinta in Dumnezeu e buna pentru cel ce-o are - toate monologuri, toate framantarile noastre. Nu spunem: Doamne! De ce m-am mai nascut? Asa ca toate intrebarile si framantarile pe care le aveti, intoarceti-le catre Dumnezeu, cu sinceritate, cu durere si cu lacrimi. Cunoscand ca Dumnezeu si-asa va stie framantarile si nu veti fi nepoliticosi daca i le veti pune Lui, si nu-I veti descoperi nimic nou din cele ale inimii voastre daca I le veti adresa in cele din urma. Nu va mai dati pe dupa perdele inaintea lui Dumnezeu! Si-atunci veti primi raspunsuri. Si-asa veti invata rugaciunea. Pentru ca rugaciunea este vie. Rugaciunea este vorbirea cu Dumnezeu. Parca noi vorbim cu Cineva pe care nu avem sa-L intrebam nimic? Si de la care sa nu avem ce auzi? Asa si cu un dumnezeu, care sta undeva abstract, la care nu avem voie sa venim cu intrebari si iscodiri. Noi nu putem sa ne imprietenim? Dar puneti-I Lui toate framantarile voastre, toate pacatele voastre, si nu mandoiesc ca le veti primi degraba si semnul va fi plansul. Si va fi un plans usor, care va ridica de la voi tota framantarea si va veti da seama ca intrebarile voastre unde sunt? Deci nu mai sunt. Asa cunoasteti venirea Duhului Sfant. Cand dispar problemele. Cand vine Duhul Sfant, omul nu mai are probleme si dileme. Incercati sa nu va ridicati de jos din cameruta voastra, pana cand nu vor disparea problemele. Si-asa culcati-va! Si a doua zi faceti la fel! Si cred ca vom spori din mai bine-n mai bine. Si nu va mai fi nevoie de conferinte din astea, si voi putea sa stau si eu linistit, si Inaltul. Si ne vom bucura si-n multe alte chipuri :-) desi si aceasta este o bucurie, pe care nu trebuie sa ne lipsim degaba de ea. Intrebare: Cad in deznadejde cand ma gandesc la sfarsitul lumii. Ma gandesc ca poate eu voi apuca sa mor inainte de aceasta, deci de sfarsitul lumii, dar copiii mei nu se stie. De aici si frica de a face copii. Cum sa scap de aceasta frica? Parintele Savatie: Ati vazut c-am fost prooroc? :-) V-am spus? Ce facem? In loc sa ne gandim la Dumnezeu, stam cu gandurile noastre. Unde ne e gandul nostru? La sfarsitul lumii, la copiii mei, care s-ar putea sa faca asa, dar eu asa, dar Dumnezeu unde-I? Cu cine sa stam? Toate cu Dumnezeu sa le vorbim si sa nu zburde inima noastra in alta parte! Doua, ce sa-i spun? Reguli, sfaturi, nici unul dintre cuvinte nu-mi place :-) Una: nu va ganditi la viitor! Doua: nu va ganditi la trecut! Dar la ce sa ne mai gandim? Ei, o sa descoperiti la ce va mai ganditi. Ca rameneti numai voi si Dumnezeu, la asta ganditi-va si mai mult cu Dumnezeu. Nu va raportati pe voi in viitor, si nu va hraniti pe voi din trecut. Pentru ca amandoua sunt minciuna. Nu dati drumul gandului nicaieri fara Dumnezeu. Si-atunci n-o sa va mai vie deznadejdea, nici din sfarsitul lumii, nici din oricare alt gand. Pentru ca, cu timpul aceste ganduri vor mai inceta sa mai apara. Pentru ca ele nu-s bune. Intrebare: Care este diferenta dintre disperare si deznadejde? Parintele Savatie: Diferenta de caligrafie, de transcriere :-) Nu stiu :-) Intrebare: Ce este nadejdea? Si cum o putem dobandi? Parintele Savatie: Prin plinirea poruncilor care ni le-o lasat Hristos. Hristos ne-o dat cateva sfaturi atunci cand o venit in trup la noi: Iubeste pe aproapele tau! - si ne-o si talcuit-o cum s-o facem. Ceea ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor. Incercati sa faceti asta si incet, incet nadejdea va creste in inima voastra. Si nu numai nadejdea, si dragostea. Intrebare: La varsta de 80 de ani care pot fi motivele deznadejdii aparute in mintea si sufletul unei mame a trei copii, copii care-o iubesc si-o respecta, care sunt asezati la casa lor. Aceasta mama spune ca s-a saturat de viata, nu mai vrea sa manance, vrea sa moara. Ce se poate face spre ajutorarea sa, in completarea spovedaniei si impartasaniei? Parintele Savatie: In completarea spovedaniei si-a impartasaniei, nimic nu se mai poate face. Dar, eu cred ca iarasi trebuie multa rugaciune. Cei care-o cunosc, fiii, copiii, care cred ca nu-i scrisoarea ei, ci a unora dintre ei. Voi, spovediti-o si impartasiti-o! Voi, rugati-va, dar rugati-va pana la lacrimi! Sa nu socotiti ca v-ati rugat daca nu ati plans. Dar sa plangeti din toata faptura voastra, si socotesc ca pentru o astfel de rugaciune, toate se pot face. Intrebare: Cum poate fi ajutat un tanar sa iasa dintr-un anturaj care-l tine in compania celor ce folosesc alcoolul si se poarta ca desfranatii. Nu vrea sa se spovedeasca. Cum poate fi convins ca greseste? Parintele Savatie: Nu trebuie convins. Noi nu trebuie sa convingem pe nimeni. Hristos nu a convins pe nimeni. In cazul dat si-aceasta este o forma de deznadejde. Nu a celuia care se afla in pacat, ci a celuia care pune intrebarea. Pentru ca noi, parelnic, nadajduind pentru noi, incepem sa nu mai nadajduim pentru altii. Dar atunci cand noi ne pierdem nadejdea pentru aproapele nostru, noi iarasi gandim un dumnezeu care nu seamana cu al nostru. Nu deznadajduiti pentru aproapele vostru, pentru ca este totuna cu a deznadajdui pentru voi insiva. Si socotesc ca poate chiar este un pacat mai mare. Pentru ca daca noi pacatosii am capatat nadejde la Dumnezeu, cu pacatele noastre, cu trecutul nostru, si-am cunoscut mila lui Dumnezeu asupra noastra ca ne-a chemat si ne poate ierta, si-a semanat, a nascut in noi nadejdea, de ce sa credem ca pe celalalt Dumnezeu nu-l asteapta, ca nu-l va intoarce, ca nu-l iubeste la fel ca pe noi. Sa nu judecam. Din cauza judecatii, avem aceasta suferinta nedreapta. Lasati-l! Are Dumnezeu lucrul si cu el. Rugati-va ca si cum n-ati vedea pacatele lui, dar nu ca si cum, sa nu le vedeti si sa nu le socotiti pacate. Ca sta cu desfranatii, ca-i betiv, ca nu vrea sa se roaga, ca nu asculta. L-am judecat. Nu ganditi asa! Pentru noi sa socotim aceste pacate si sa nu le facem, dar pentru altii, spuneti: Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac. Asta-i rugaciunea pe care ne-a invatat-o Hristos pe cruce, sa o urmam! Rugati-va asa pentru el, cu dragoste, cu nadejde in Cel care are putere sa inalte cele surpate si socotiti-va ca nu sunteti cu nimic mai bun decat el. Si-atunci rugaciunea voastra va avea putere si-l va ridica. Dar niciodata sa nu dati sfat unui om pe care-l socotiti mai mic si mai pacatos decat voi, pentru ca sfatul vostru niciodata nu va lucra, ci va ucide. Smerindu-ne putem ridica si pe altii, dar inaltandu-ne, stricam nu numai pe noi, dar totul in jur, si tot de ce ne atingem. Cu rugaciune, cu smerenie si cu dragoste toate sunt cu putinta. Puterea duhovniceasca a deznadejdii - Partea a III-a Conferinta sustinuta de Parintele Savatie Bastovoi in cadrul Serilor duhovnicesti din Postul Craciunului 2003 la Alba Iulia.

Intrebare: Parinte Savatie, vorbiti fumos, dar ce-i puteti spune unei familii, din care mama este somera, tatal urmeaza sa fie disponibilizat, iar copiii au nevoi si probleme. Deci ce le puteti spune unei familii fara sansa? Parintele Savatie: Oare Hristos pentru ce-o venit in lume? A avea bani, a avea salariu, asta-i sansa? Moartea sta la capatul nostru. Sfintii care stateau in pustie si mancau grauntele din balegile de camila pe care le gaseau, sfintii de care lumea asta nu este vrednica, care-or lasat palatele ca Arsenie, palatele imparatesti, aceia ce sanse aveau? Noi am ajuns sa mancam balega din drum, am ajuns sa roadem iarba de sub garduri, si pe aceia sa o cautam cum faceau ei in pustie? Si noi nu avem sansa? Nimic nu am de spus, pentru ca Hristos a spus toate. Intrebare: Parinte Savatie in ce stare se afla sufletele celor deznadajduiti care si-au pus capat zilelor si care sunt sansele lor de mantuire? Parintele Savatie: N-am aceasta vedere. As vrea s-o am, dar n-o am. Dar, nadajduiesc pentru multi dintre ei. Intrebare: Parinte Savatie, homosexualitatea este un pacat despre care putem crede ca nu mai este vreo nadejde de vindecare? Parintele Savatie: Nu. Dac-ar fi fost macar un pacat pentru care sa nu mai fie nadejde de vindecare, Evanghelia ar fi fost cea mai cruda gluma si Hristos nu trebuia sa vina. Dar tocmai pentru ca Hristos a venit, ne-a tamaduit pe toti, toti cei care il primim pe El. Cu nimc mai bun decat homosexualii nu suntem, pentru ca orice pacat care sta asupra noastra ne poate desparti si ne desparte de Dumnezeu, si ce ne este noua daca motivul despartirii noastre va fi homosexualitatea sau betia, sau judecarea, sau minciuna, sau hotia. Atunci infricosator va fi, ca vom fi despartiti de Dumnezeu si socotesc ca pricina nu va mai insemna ceva, de aceea sa luptam cu toate ale noastre pentru ca daca plinind toata dreptatea nu ne vom putea mantui, caci daca nu va prisosi dreptatea noastra mai mult deca a carturarilor si fariseilor nu ne mantuim, atunci sa nu ne framante astfel de ganduri si iarasi si iarasi sa ne intoarcem spre Dumnezeu, Cel care toate are puterea a le ierta si a le indrepta. De aceea este Dumnezeu, de acea avem nevoie de El. Cele pe care noi nu le putem indrepta, El le indreapta. Aveti nadejde! Aveti nadejde pentru orice fel de pacat. Intrebare: Este buna deznadejdea de a fi facut o spovedanie incompleta? Parintele Savatie: Nu. Este de la draci in toate cazurile aceasta deznadejde. Am observat o ispita draceasca, cumplita care se-ntampla printre noi. Cand va aduceti aminte ca ati uitat sa spovediti un pacat, de cele mai multe ori in fata potirului, si-atunci omul tulburat fiind, nu se intoarce nici la preot sa-l spuna, pentru ca nu are de unde sa-l ia, si merge cu cugetul tulburat si se impartaseste; cu cugetul indoit si pe urma spune ca este in deznadejde. Conditia pentru impartasanie este cugetul curat. Paziti-l! Nu ascultati spurcatul glas care va spune: Aia ai uitat sa spui, da aia n-ai spus-o, da aia ai viclenit. Ziceti asa: Domnul Dumnezeu stie toate. Dupa asta, daca e nevoie mai spun parintelui, ca parintele este si eu nu viclenesc. Doamne, Tu stii toate, uita-Te in inima mea, ca nu am ascuns de voie sau din viclenie, ci din uitare. Da-mi sa ma apropii de Tine. Si mergeti dupa asta si spuneti parintelui, dar de deznadajduit sa nu credeti glasul ista. Ne spune David: Pacatele cine le va cunoaste si greseli cine la va numara, cine le va stii? Nu faramitati asa spovedania, ci traiti mai intreg, una singura. Care este pacatul meu? In ce fel l-am lucrat? In ce fel m-a lovit iarasi, pentru ca a gasit o alta poarta prin care-a intrat. Asta spovediti! Nu faramitati si nu ascultati glasul ista, si-n nici un caz nu intrati in deznadejde, pentru ca intodeauna de la draci este. Spuneti Domnului: Doamne Tu stii toate, Arhiereule adevarat, Tu singur care ai puterea a ierta pacatele, vezi ca n-am vrut sa ascund. Sau chiar daca am ascuns, daca am fost prins de ispita sau de rusine, sau de orice altceva: Iarta-ma Doamne, ajuta-ma, ma duc pana la parintele sa-i spun. Si fiti cu pace! Faceti iarasi intelegere cu Dumnezeu, El care stie toate. Nu va tulburati! Nu va tulburati! Este o mare, mare ispita si asa de frecventa, incat rar am gasit om care sa depaseasca starea incat sa poata lega cu Dumnezeu ca sa nu mai aiba aceste atacuri, atacuri care-s foarte mici la indemna diavolului, dar noi cadem in ele si ne impartasim cu cugetul tulburat si traim cu tulburarea in inima noastra. Asta-i cel mai grav. Dumnezeu sa ne ajute! Nu mai primiti, nu mai credeti! Intrebare: Iisus Hristos a deznadajduit in momentul din Gradina Ghetsimani cand se ruga Tatalui? Prin deznadajduire se poate intelege o destramare a relatiei dintre oameni, a relatiei cu aproapele? Parintele Savatie: Deznadajduirea este o destramare totala, dintre Dumnezeu, dintre oameni, omul deznadajduit se insingureaza, se sinucide. Sigur ca este destramare. Rugaciunea lui Hristos din Ghetsimani este tocmai felul in care trebuie sa ne rugam noi. Nu poate sa fie deznadejde. Ce, Hristos si-a despartit mintea de Dumnezeu? Cui a infatisat El deznadejdea Sa? - Tatalui. Atata vreme cat omul se ridica si isi indreapta cugetul sau catre Dumnezeu, spovedindu-si dznadejdea ca si David, care de multe ori isi spovedeste deznadejdea , deznadejde mare pana la iad. Spre mine insumi sufletul meu s-a tulburat- spune David. Este deznadejde, si totusi o pune inaintea lui Dumnezeu. Pentru ce esti mahnit, suflete al meu? - spune el acestui suflet tulburat; Si pentru ce ma tulburi? Imbarbateaza-te si asteapta pe Domnul! Atunci cand ne-am vazut aruncati in deznadejde, cand nu mai putem vorbi nici cu Dumnezeu din pricina deznadejdii noastre, sa ne intoarcem ca si David catre propriul suflet si sa-i spunem cele ce a uitat el sa faca, pentru ca nu le mai simte. Rostiti-le: Pentru ce esti mahnit suflete al meu si pentru ce ma tulburi? Ridica-te, imbarbateaza-te si nadajduieste spre Domnul. De atatea ori ai facut-o, de ce acuma uiti s-o faci, de ce acuma crezi ca n-ai mai putea-o face? Fa-o! De multe ori Biserica se roaga cu astfel de rugaciuni. Mai ales in Postul Mare, vedem adresari catre propriul suflet, catre sufletul deznadajduit al lui Adam, al omului care s-a despartit. In Canonul Mare, vedeti-l, sunt toate: Suflete al meu, suflete al meu desteapta-te! Pentru ce dormi? Asa ca este drum, dar dupa ce am spus sufletului indata catre Dumnezeu: Primeste-ma Doamne pe mine care mult am gresit! Asa ca, cum poate fi rugaciunea lui Hristos din Ghetsimani deznadejde? Nu S-a despartit de Dumnezeu. Cum oare s-ar fi putut asa ceva? Asa ca noi, chiar si atunci cand Hristos a simtit aceasta despartire, tot lui Dumnezeu I-a spus-o: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce M-ai parasit? - spune El pe cruce. Cand a simtit parasirea in toata faptura Sa, lui Dumnezeu I-a spus-o: De ce m-ai parasit? Asa si noi, cu deznadejdea in brate, cu toate ce le avem, lui Dumnezeu sa le spunem. S-atunci deznadejdea nu va mai fi deznadejde, ci va fi puterea care ne face din ceea ce suntem acum in ceea ce ar trebui sa fim. Intrebare: Cand David spunea: Da-mi mie bucuria mantuirii tale si cu duh stapanitor ma intareste - putem spune ca se afla in deznadejdea cea folositoare? Parintele Savatie: Da, David cam intotdeauna s-a aflat in asta. Uitati-va cum isi face David spovedaniile si sa ne invatam de la el. Starea pe care si-o vede el, de cate ori spune ca: M-am pogorat ca niste morti ce zac in mormanturi, care sunt lepadati de la fata Ta. Acolo o stat David cu sufletul. Ca un mort ce zace in mormant, lepadat de la fata lui Dumnezeu. Si totusi, constatandu-si aceasta stare,

el nu uita, nu uita pe Dumnezeu care poate sa-l ridice. Atunci cand David a spus: Da-mi mie bucuria mantuirii tale si cu duh stapanitor ma intareste el iesise din deznadejde. Uitati-va la Psalmul 50, el incepe cu o deznadejde: Miluieste-ma Dumezeule dupa mare mila Ta - dar cred ca este clipa imediat de dupa deznadejde. David de acum este impins de catre Dumnezeu si creste de la vederea pacatelor pana la iertarea lor in inima lui. Pe durata psalmului 50, David de la pacatos ajunge invatator al Bisericii. El spune: Cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei faradelege caile Tale. Nimeni nu poate rosti cuvantul asta, decat deplin constient de iertarea pacatelor lui. Si mai departe spune si mai mult, se roaga pentru toata Biserica, si pentru noi cei de azi: Fa bine Doamne, intru bunavoirea Ta Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Cuvintele astea le spunem noi cand cadim darurile dupa Heruvic si sunt cuvinte pentru toata Biserica. Fa bine Doamne, intru bunavoirea Ta Sionului care suntem noi, noul Sion; si sa se zideasca zidurile Ierusalimului care suntem tot noi, daramati, cu pacatele pe care le avem, de jos, pentru ca toti s-au abatut, pana la preoti si pana mai sus. Fa bine si zideste, Doamne! David atunci s-o rugat, s-o rugat ca un iertat, ca unul care de-acuma cunoscuse partea cealalta, de dincolo de deznadejde. Asa sa ne rugam si noi! Si pacatul lui David n-a fost mic, il stim toti, pacatul dupa care a rostit el acest psalm. Isi ucisese voievodul lui iubit, ca sa se culce cu nevasta aceluia, si totusi David, intr-un timp cat dureaza Psalmul 50, si-a cunoscut trecerea de la pocainta la duhul stapanitor pe care l-o cerut, si cerandu-l, vedem in urmatoarele stihuri ca l-a si primit pentru ca s-a rugat pentru tot Sionul. Si pentru noi care suntem azi, numai in duh stapanitor putem face asta. Asa ca si noi sa cautam rugaciunea lui David, care se da mai ales pentru credinta, puterea de a crede pe Dumnezeu atotputernic si de a nu uita binefacerile Lui. Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul si toate cele dinauntrul meu numele cel sfant al Lui! Nu uita toate rasplatirile Lui! Cititi Psalmul 102 mai des si faceti ca David decate ori sunteti in deznadejde, aduceti-va aminte de binefacerile pe care le-a facut Dumnezeu cu voi, de-a lungul vietii voastre, pana la cea mai mare, aceea de-a va afla acum, aici, vii in fata Lui, in stare sa-I cereti binecuvantarile pe care El abia asteapta sa le reverse peste noi toti. Si nu stiu daca deznadejdea mai poate ramane intr-o inima care traieste astfel. Nu uitati binefacerile pe care le-a facut Dumnezeu cu noi! Cititi psalmi ca sa invatam starea dreapta a inimii inaintea lui Dumnezeu. Nu lasati psalmii! Intoarceti-va in mintea voastra acum pentru o clipa fiecare si aduceti-va aminte cand ultima data ati citit psalmi si daca aveti acest obicei. Si-o sa intelegeti de ce suntem asa de deznadajduiti. Intrebare: Parinte Savatie cum putem sa luptam impotriva gandurilor de necredinta in Dumnezeu care ne duc de cele mai multe ori la deznadejde? Parintele Savatie: De cele mai multe ori, intotdeauna necredinta naste deznadejdea. Lucrati cele pe care Hristos ne-a invatat sa le lucram si-atunci apare credinta. Credinta este un dar desigur, dar el se da acelora care o vor pretui. Faceti putinul care ni se cere, atunci vom primi mult. Peste putin ai fost credincios, peste multe te voi pune. Dar daca nu vom putea face putinul, sa iertam celui care ne-a gresit, sa nu fim zgarciti, si altele care ni le-a spus Hristos. De unde credinta? Sa stricam si mai mult? Asa ca lucrati, putin, incet, si veti dobandi credinta, darul prin care multe se pot face, desi este ceva mai mic decat dragostea, ne spunea Apostolul Pavel. Cautati dragostea si celelalte vi se vor adauga voua. Intrebare: Parinte Savatie, atunci cand nu ne simtim intimi nici macar cu noi insine, cand noi traim straini si de noi, atunci cum putem vorbi cu Dumnezeu, cand nu suntem in stare sa vorbim sinceri si convinsi cu noi insine? Parintele Savatie: Iarasi ma intorc la psalmi. Psalmii ne vor invata toate. Imi spune David: Inima mea s-a tulburat si lumina ochilor mei, si-aceasta nu este cu mine. Asta-i starea de care ma intrebati. David intai, in acest psalm, v-am spus, a vorbit cu sine insusi, si-a reamintit cele pe care a trebuit sa le faca, si-a reamintit binefacerile lui Dumezeu si capatand mintal, restabilindu-se cu mintea, intelegand ca starea lui este o stare gresita, pentru ca avand asa un Dumnezeu, avand un trecut din care Dumnezeu ne-a scos si ne-a ajutat de fiecare data, ne-a scos din pacate chiar mai mari pe care le avem acum. Este gresit sa simtim astfel. Intelege omul intai cu mintea, omul deznadajduit, omul dezorientat, omul care nu se mai are nici pe sine, caci mintea la urma, ultima cedeaza. Si cunoscand asta se indreapta catre acest Dumnezeu pe care cu mintea l-a redescoperit, acel Dumnezeu care altadata l-a trait viu, dar acuma macar cu mintea si-L restabileste, pentru sine. Acestui Dumnezeu din aceasta inima rece si impietrita si deznadajduita ii rosteste cuvinte care inmoaie inima noastra pentru ca, cuvantul este putere, prin cuvant Dumnezeu o facut lumea, cuvantul este puterea care sfarama si ridica, si-asa inima lui isi revine. Uitati-va la Petru! Histos vine si-l intreaba, pe acest Petru deznadajduit care si-a vandut invatatorul, care s-a lepadat cu blestem de El: Nu-l cunosc. Nu stiu. Ce-ai femeie? Ce ma intrebi, nu stiu ce-mi zici? Nu-l cunosc. Pe acest Petru, care atunci cand vine Histos la el si-l intreaba: Simone, fiul lui Iona ma iubesti tu pe mine? Da, Doamne. Tu stii ca Te iubesc. Simone, fiul lui Iona ma iubesti tu pe mine, mai mult decat acestia?- si trebuia sa raspunda Petru. Toti acestia stiau ca Petru L-o vandut. Petru trebuia sa spuna: Da, Doamne. Tu stii ca te iubesc ma mult decat acestia. Si acestia se uita la el. Si stiu ca L-o vandut. Si Petru spune: Da, Doamne Tu stii toate, Tu stii ca Te iubesc. Si iarasi il intreaba. Si Nicolae Cabassila in Despre Viata in Hristos zice: Eu cred ca nu numai de trei ori l-a intrebat Hristos pe Petru, ci de mai multe ori. De multe ori l-a intrebat aceasta intrebare repetata. Pentru ca de fiecare data cand Petru rostea cuvintele: Doamne Tu stii toate, Tu stii ca Te iubesc aceste cuvinte lucrau viu in inima lui, si dragostea cu adevarat in clipa rostirii se nastea in inima lui, si de fiecare data cu mai mare putere, pentru ca aceasta este puterea cuvintelor vii, a cuvintelor pe care le avem in Scriptura, pe care le avem la Parintii nostri, a cuvintelor lasate in Duhul Sfant, prin Duhul Sfant in Biserica si-n inimile noastre. Pentru ca atunci cand noi spunem: Da, Doamne Tu stii toate, Tu stii ca Te iubesc, dincolo de pacatele mele, dincolo de toate, Tu stii. Tocmai pentru ca stii toate, pentru ca unui om nu-i pare ca eu Te iubesc, ca un om vede doar pacatul meu, dar Tu vezi si inima mea si Tu stii ca Te iubesc- cand rostim acestea, noi inmultim, chiar nastem dagostea in inima noastra, dupa cum nastem oricare alta stare. Asa ca, sufletul instrainat, insingurat, sufletul nostru, pentru ca asa este sufletul nostru, atunci cand isi descopera aceasta stare, sa-si puna mintea macar la treaba, care nu uita sa-si aduca aminte de Dumnezeu. Adu-ti aminte de ziditorul tau si toate cate a facut El pentru tine si acestui ziditor, roaga-te, spune-i cuvinte din aceasta inima impietrita. Siaceste cuvinte vor aduce duh de viata in inima ta, o vor ridica si-o vor zidi din nou, dupa cum spune David: Inima curata zideste intru mine - nu innoieste - Zideste!. Faceti asta, pentru ca alt lucru nici nu este. Intrebare: Parinte Savatie, intalnirea cu Dumnezeu pricinuieste deznadejde sau bucurie? Explicati-ne aceasta prin prisma a ceea ce este raiul si iadul. Parintele Savatie: Intalnirea cu Dumnezeu numai bucurie, despartirea de Dumnezeu aduce deznadejde. Nu stiu cum sa explic prin ceea ce este raiul si iadul. Pentru ca nu prea inteleg cum as putea s-o fac. Va spun numai ca intalnirea cu Dumnezeu numai bucurie aduce. Intrebare: Parinte Savatie, vorbiti-ne cateva cuvinte despre experienta intoarcerii sfintiei voastre la Dumnezeu.

Parintele Savatie: Inca n-am terminat intoarcerea mea la Dumnezeu. Ce pot sa va povestesc? Intrebare: Ca si preot paroh la tara treci prin multe stari de deznadejde vazand uscaciunea sufleteasca a oamenilor, obiceiurile pe care de multe ori nu le poti schimba, tinerii care stau departe de biserica. Ce poti face ca si preot sa-i apropii pe oameni de Biserica si mai ales pe tineri? Parintele Savatie: Socotesc ca Dumnezeu poate descoperi unui preot, si asta-i starea noastra a tuturor, pentru ca asa este lumea. Sa ne gandim la deznadejdea lui Hristos in fata lumii care nu o poate intoarce, desi este atotputernic si pentru un gest ar fi putut s-o faca de mult. Dar n-o face pentru ca ne lasa sa alegem noi si-aceasta este durerea lui Hristos, si-aceasta este durerea dreapta pe care trebuie s-o avem pentru lumea intreaga, durerea pe care au avut-o si o au sfintii nostri, durerea din care se naste rugaciunea pentru lume, durerea care mantuieste lumea. Intrebare: Parinte Savatie ce sfat puteti da in cazul unor tineri care se iubesc, dar care au confesiuni, sau religii diferite? Cum pot ajunge la o intelegere din punct de vedere religios? Parintele Savatie: Sa se roage mai mult pana atunci cand Dumnezeu se va descoperi in inimile lor acelasi, adevarat, neschimbat. Socotesc ca atunci se vor iubi si mai bine. Intrebare: Ce sfatuiti un tanar care nu stie ce sa aleaga? Sa aleaga intre calugarie sau casatorie, si ii este teama ca nu cumva sa greseasca calea, alegand calugaria de care poate nu este vrednic. Parintele Savatie: Nimic nu-l sfatuiesc. Si duhovnicii care atunci cand aud aceasta Intrebare: Te intrebi daca e vremea sa te calugaresti sau nu, sau daca esti chemat sau nu? Inca nu esti chemat. Calugarii, pentru ca nu mai vedem nimic altceva, nestramutate trebuie sa fie hotararile noastre. Intrebare: Cineva deznadajduieste intr-o anumita religie, confesiune. De exemplu: ortodoxia. Si isi capata nadejdea in alta religie, confesiune, oricare. Este vreun pacat daca trecem de la o confesiune la alta, in care credem ca-l gasim mai puternic pe Dumnezeu. Parintele Savatie: Daca el crede. Cugetul lui ii va spune. Daca el se odihneste. Daca el deznadajduieste. Sa mai astepte putina vreme, pentru ca timpul ii va arata daca nadejdea pe care a capatat-o el, este chiar nadejde. Stiu multi ortodocsi care nu deznadajduiesc. Asa ca, pricina ar putea fi sufletul omului si sigur ca fiecare are dreptul si libertatea de a alege. Poate sa-si urmeze chemarea inimii lui, daca este sincera, dar sa se roage, sa se roage, sa se roage cat mai mult, si cred ca pana la urma tot trebuie sa ne oprim undeva, si acest undeva n-as vrea sa fie dat decat de emotiile noastre. Intrebare: Parinte Savatie, o ultima intrebare. O boala a sufletelor noastre este si imprastierea mintii. Care sunt consecintele duhovnicesti ale imprastierii mintii? Parintele Savatie: Tot raul vine de la imprastierea mintii. Pe fiecare il cucereste in felul sau. Dar, Adam s-o imprastiat cu mintea cand o fost amagit de vrajmas. Si-a desprins mintea de la Dumnezeu, l-a uitat si s-a dus cu mintea la poamele despre care-i vorbea dracul: vei fi asa, vei fi frumos, vei fi destept. S-a dus cu mintea in alta parte. S-a imprastiat cu mintea. Asa ca, tot raul a inceput de la imprastierea mintii DE CE SUFERIM DIN DRAGOSTE? Ier. Savatie Bastovoi Interviu cu monahul Savatie (Bastovoi) realizat de Alina Grigorascenco in cadrul emisiunii "Miracol si credinta" la radio "Antena C" - Dragostea e un sentiment pe care il traieste orice tanar. Dar de multe ori acest sentiment provoaca suferinte. Cum sa ne protejam de ranile sagetilor lui Cupidon? Dragostea nu numai ca este un sentiment pe care-l traieste orice om, ci am putea spune ca ea este insasi viata si scopul vietii. Depinde in ce fel intelegem noi dragostea. Pentru ca exista mai multe definitii ale acestui sentiment. Fiecare popor, cultura, au definit-o din punctul lor de vedere. In intelesul obisnuit, deja consacrat, dregostea este relatia dintre barbat si femeie, care de cele mai multe ori se limiteaza la una trupeasca. Aici am putea opune o atitudine pe care o numim moralista, adica dragostea la nivel de suflet, spirituala platonica si dragostea afrodisiaca, adica trupeasca. Orientalii au o carte despre dragoste care se numeste "Kama-sutra". Aceasta carte cuprinde si descrie pozitii ale corpului prin care se poate obtine maximum de placere trupeasca, denumita orgasm in psihanaliza, psihiatrie si in limbajul uzual. Acestei carti noi, crestinii, ii opunem alta carte a dragostei - Evanghelia. Dumnezeu insusi este dragoste - spune apostolul si evanghelistul Ioan. Dumnezeu este iubire. De ce dar apare aceasta suferinta dincolo de placerea, bucuria intalnirii dintre barbat si femeie, care prin unirea lor se fac un trup, dupa cuvantul lui Dumnezeu. Insusi Dumnezeu a sadit in trupurile noastre aceasta pornire a unora catre altii - barbatul catre femeie si femeia catre barbat. Care este o tendinta si o atractie fireasca. Dar de multe ori aceasta lege a firii este incalcata prin homosexualitate la barbati sau lesbianism la femei. Adresandu-se romanilor, apostolul Pavel le spune ca au schimbat pe Dumnezeul Cel nestricacios si s-au inchinat fapturii stricacioase. Ce inseamna asta? Avem aceasta situatie atunci cand omul, uitand pe Dumnezeu, isi face din persoana iubita idol - un inlocuitor al lui Dumnezeu. Atunci cand toate aspiratiile, toate ideile sale despre bine si frumos, el le investeste in aceasta persoana iubita si mai tarziu nici nu le poate vedea altfel decat prin aceasta persoana. Lucrurile sunt bune si frumoase atata vreme cat relatia lor este reciproca. Dar in momentul despartirii omul suporta un mare soc. Viata lui se goleste de ceea ce a avut el mai important. Pentru ca aici are loc un transfer de personalitate. Eul se deplaseaza si devine tu, tu devine eu. De altfel, cum spune si apostolul Pavel: "caci odata casatoriti trupurile voastre nu va mai apartin, ci trupul barbatului este al femeii si trupul femeii este al barbatului". Pentru a evita aceasta suferinta fireasca si dupa cum vedem, usor de explicat, atitudinea noastra trebuie sa fie foarte corecta, inlaturand excesele. Deoarece orice exces presupune necunoscutul. Orice exces este un risc... - Cum poti sa eviti excesul atunci cand esti indragostit. Aceasta ar presupune un control asupra sentimentelor, or, cand se

indragosteste, omul adesea pierde acest control. Noi spunem ca inima este oarba, dragostea este oarba. Insasi aparitia acestui sentiment este excesul despre care vorbesc. Acest sentiment, pe care ne-am obisnuit sa-l numim asa, nu este, de cele mai multe ori, insasi dragostea. Atunci cand Eminescu spune ca este "un instinct atat de van, ce le vine si la pasari de vreo doua ori pe an", el nu greseste deloc, chiar daca el insusi era prada acestui sentiment. A spus-o intr-un acces de luciditate? A spus-o mai degraba intr-un acces de misoginism. Se vede ca suferea mult de pe urma relatiei sale cu Veronica Micle, care la randul ei era casatorita, si nu-l avea numai pe Eminescu drept amant. De multe ori intalnim la romantici aceste excese de misoginism, care nu sunt deloc luciditate si care nu sunt deloc intelepciune. De ce? Spre deosebire de aceasta atitudine a romanticilor, pe care o gasim si la Shopenhauer, la Nietzshe, la multi alti filozofi - de diminuare a rolului si a insemnatatii femeii (ei insisi fiind, in acelasi timp, niste desfranati), in ortodoxie nu exista aceasta atitudine fata de femeie, chiar daca exista calugarie. Misoginismul, dispretul fata de femei, este un pacat care striga la cer . Atunci cand diminuam sau injosim faptura lui Dumnezeu, zidirea mainilor Lui, pe motiv ca este femeie, noi ne ridicam impotriva a Insasi Facatorului si prin aceasta aratam ca Dumnezeu a comis o eroare si a creat o faptura imperfecta. Femeia nu este mai putin perfecta decat barbatul. Noi invatam doar atat - ca femeia are o vointa mai slaba decat barbatul. In Noul Testament Mantuitorul Hristos o recupereaza pe Eva cea cazuta, prin care a patruns pacatul in lume si o ridica la demnitatea care o poate intrece pe cea a barbatului. Uitati-va cine este primul om care-l itampina pe Hristos dupa inviere - este chiar Maria Magdalena, desfranata despre care aflam din Evanghelie. Ea este primul om care vede cea mai mare minune din istoria Universului - minunea Invierii lui Hristos, prin care tot neamul omenesc a inviat si a fost restabilit. Spre deosebire de acest fel de a vedea si a intelege femeia, exista asceza, monahismul oriental - cel budist sau krisnait, care cultiva iarasi o atitudine dispretuitoare fata de femeie si fata de actul trupesc. Repetam ca in ortodoxie, chiar daca se presupune asceza si se recomanda, deoarece insusi apostolul Pavel, atunci cand da sfaturi celor casatoriti, spune "fratilor, iata vremea s-a scurtat, cei casatoriti sa fie ca si cei necasatoriti", aceasta nu se face din desgustul fata de femeie. In canoanele apostolice si la Vasile cel Mare se prevede caterisirea preotilor care se ingretoseaza de femeile lor pe motiv de falsa evlavie, "caci Dumnezeu a facut femeie si barbat" se spune acolo. Uitati-va o atitudine corecta si umana, daca vreti, spre deosebire de alte moduri de asceza care au fost si la grecii antici - si Aristotel a fost un timp ascet. Deci iata un mod de a evita suferinta - prin asceza. Dar el nu este intotdeauna pe masura si in puterea tuturor. Insusi Hristos cand a fost intrebat a spus - cel care poate incapea, sa incapa. Daca una din metodele de a evita suferinta in dragoste este monahismul - dar nu oricine ar fi in stare sa aleaga aceasta cale logic ar fi sa presupunem ca alta varianta este casatoria? Este oare casatoria, cea bazata pe principii crestine, o garantie a faptului ca vom fi protejati de suferinte? Despre aceasta, iarasi apostolul Pavel spune foarte bine. Vedeti, la intrebarile cele mai subtile si curioase Biblia are intotdeauna raspuns. Si un raspuns cel putin interesant. Apostolul Pavel spune asa : "Recomand si bine este sa fiti ca mine" - adica feciorelnici, necasatoriti. "Dar celor care nu pot - sa se casatoreasca. Insa acestora zic ca vor avea suferinta in trupurile lor". La ce se refera ap. Pavel? Tot el in alta parte explica: "caci cel casatorit cauta sa faca voia femeii, iar cel necasatorit face voia lui Dumnezeu" Tot asa se spune si despre femei, adica vor face voia barbatului. Asadar, cum poate sa aiba suferinta in trup, dupa ce se afla intr-o relatie binecuvantata de Dumnezeu, prin taina cununiei de catre Biserica, deci este in afara desfranarii, in afara pacatului despre care Biserica invata ca el singur este cauza suferintelor noastre. De unde dar aceasta suferinta in trupurile celor casatoriti? Raspunsul e simplu. Atunci cand lumea se casatoreste, nu stie ce jug isi ia. De aceea, cand alegem casatoria noi de fapt ne luam o povara mult mai grea decat calugaria, daca ar fi sa tinem cont de poruncile evanghelice si daca ar fi sa nu ne abatem de la scopul nostru - singurul scop al crestinului si al oricarui om - cel al mantuirii si al intalnirii cu Dumnezeu. Cand Apostolul spune: "cei casatoriti sa fie ca si cei necasatoriti", la asta se refera. In primul rand, anul bisericesc are foarte multe zile oprite [relatiilor intime] - posturi, sarbatori. Ar fi mai mult de 200 de zile pe an. In afara de aceasta se interzic relatiile in perioada alaptarii, incepand de la momentul zamislirii. Din clipa in care femeia a aflat ca este insarcinata, relatiile sunt oprite. Pana dupa incheierea perioadei de alaptare. Foarte multi dintre oamenii sau tinerii care, desi umbla la biserica, se vor ortodocsi, totusi, nu indeplinesc aceasta restrictie, deloc neinsemnata, a Bisericii. In afara de aceasta, este evident ca orice metoda de contraceptie este exclusa si condamnata - avem exemplul lui Onan, cel care luand de nevasta pe vaduva fratelui sau, si-a aruncat samanta pe pamant, pentru a evita zamislirea si a fost omorat de Dumnezeu. Acest pacat este aspru condamnat. Nu mai vorbim de alt pacat care este avortul, sau spirala, care este si ea un avort... mai timpuriu, asa o prezinta si medicii, fiindca spirala distruge ovulul deja fecundat, atunci cand zamislirea a avut loc si se elimina practic un embrion, pur si simplu mai mic dect cel de 2 sau 3 luni, eliminat prin operatie chirurgicala. Trebuie sa ne inspaimante aceasta situatie, cand femeia se face stapana a corpului sau, in sens rau. In situatia cand Dumnezeu ne spune ca tu insuti nu poti face un fir de par alb sau negru, sa ne dam seama cat de mare este pacatul cand noi singuri ne distrugem trupurile noastre si a altora, nu dam sansa la viata pruncilor care ar fi putut sa se nasca, caci pentru aceasta a lasat Dumnezeu relatia binecuvantata intre femeie si barbat. Si atunci cand spunem ca vrem sa ne casatorim pentru a prelungi spita neamului omenesc si anume de asta nu ne calugarim, atunci sa urmam acestui gand si nicidecum altfel. Iulius Evola, un eseist italian, observa un lucru in cartea sa "Metafizica sexului": toti spun ca zamislirea este pentru a prelungi neamul omenesc, dar cat de mare este spaima tinerei fete sau femei de a ramane gravida". Deci, altul este scopul - satisfacerea poftei trupesti celei mai joase. Si anume astfel ajungem sa injosim femeia - cand ea devine un instrument al satisfacerii acestei pofte. Aici suntem pusi in fata celui mai aprig misoginism, nu n cazul ascezei si al calugariei. Sa luam relatia trupeasca dintre un barbat si o

femeie, dintre doi tineri. Adeseori toata dragostea lor se risipeste degraba. Si unul si altul se indreapta catre alt partener si asa la nesfarsit. Ce a iubit el sau ea la omul respectiv? Atunci cand urmeaza plansete, disperare, sinucideri, suferinte, despre care vorbim, despre care se canta in cantecele pentru tineri, se scriu poezii, se fac picturi, piese de teatru, unde dispare acea dragoste? Acest fapt este ridicat la nivel de mare drama a umanitatii. Sa vedem ce se afla in spatele acestei drame? Cu adevarat iubirea unei persoane fata de alta? Sau aspiratiile si tendinta catre satisfacerea necesitatilor trupesti? Vedem ca nici casatoria nu numai ca nu ne scuteste de suferinta pe care le avem in afara ei, ci uneori o poate agrava. Totusi, aceasta suferinta doar in casatorie poate fi evitata, in afara ei nicicum. Nu trebuie sa uitam ca scopul, frumusetea si rostul ei consta in a da nastere unor noi fapturi, oameni pe care atat tatal, cat si mama trebuie sa-i educe, sa-i creasca. Si atunci, iubirea este factorul principal, piatra de temelie pe care se zideste familia. Evident, atunci aceasta suferinta este omisa. Timpul pe care cei casatoriti si-l acorda unii altora are si el o insemnatate foarte mare. Tot apostolul Pavel spune: cei casatoriti sa nu se desparta pentru mult timp unii de altii, pentru a nu da prilej de suferinta, prilej de desfranare. Parinte, este interesant ceea ce spuneti, dar cred ca multi dintre tinerii de azi inclina spre alte conceptii despre viata in familie. Cel putin exista o conceptie mai mult sau mai putin generala, potrivit careia sexul ocupa un loc important in familia moderna. Chiar conform opiniei specialistilor multe familii se destrama din cauza incompatibilitatii sexuale. Tocmai ceea ce am spus pana acum. Asceza ortodoxa vine sa evite chiar acest lucru. Da, pana la un punct distractiile si vorbele de alint ne pot oarecum sustrage tumultului si greutatilor acestei vieti. Emil Cioran spunea ca orgasmul este suprema stare si singura care il poate smulge gandului mortii, spaimei si haosului mortii. Tantrism prostesc. Dar haideti sa ne uitam treaz la lucruri. Da, este bine pana la un punct, dar nu intotdeauna suntem tineri, nu intotdeauna suntem sanatosi. De ce sa nu presupunem intamplarea trista in care nevasta sau sotul nimereste intr-un accident si jumatate de an trebuie sa stea la pat. Anume in aceasta situatie, daca sotii traiesc intr-un regim tumultos al relatiilor trupesti, vor aparea certurile. De ce sa uitam ca exista boli atat femeiesti, cat si barbatesti, care pot interveni pe neasteptate - fie impotenta la barbati sau cancer sau oricare alta boala la femei. De ce acesti oameni ar trebui sa se desparta? De ce trebuie sa aduca atunci in viata lor pe altcineva mai tanar, mai sanatos, de ce trebuie sa sufere copiii de pe urma acestei triste intamplari, de care nimeni nu este protejat? Iata de ce avem nevoie sa indreptam sentimentele si relatiile noastre in sfera care este eterna, vesnica, unde iubirea este nestramtorata de factorii exteriori, unde nimic nu o poate stramtora si schimba - nici batranetea, nici boala, nici despartirea. Despre aceasta ne invata Hristos in Biserica Ortodoxa. Cum e posibila o asemenea performanta in familia moderna? Cum sa stimulam nu dragostea fireasca ci pe cea duhovniceasca in relatiile dintre sot si sotie? Noi, oamenii, suntem foarte mici la suflet. Dar Cel ce ne-a creat stiind de micimea noastra si stiind ca nimic nu facem gratuit si fara scop, recomandandu-ne sa nu ne pierdem viata in placeri trupesti, ne ofera in schimb alte placeri - mai mari si mai superioare - cele duhovnicesti. Atunci cand renuntam la placerile si imbratisarile trupesti noi nu facem un sacrificiu. Noi de fapt obtinem in schimb o placere si mai mare - pe care o primim in scurta vreme dupa indreptarea noastra. Desigur nu atat de scurta ca in yoga sau alte curente disciplinare (zambeste). Intalnirea cu Dumnezeu poate fi brusca si spontana. Despre aceasta avem pilde si in Pateric. Un frate cazuse si vine la parinte, la staret, si-i spune: avva am cazut, da-mi trei ani ca sa ma pocaiesc. El zice: e mult, fiule. "Atunci cat - unul?" "E mult, fiule". "Patruzeci de zile?" "E mult, fiule. Daca te pocaiesti cu adevarat, Dumnezeu in trei zile poate ierta pacatul tau". Deci, sa nu-L uitam pe acest Dumnezeu al nostru care stie sa ierte neputintele noastre intr-un timp atat de scurt, sa ne scuteasca de urmarile faptelor noastre urate. Caci El a zis: Cel care-si va lua crucea si-mi va urma mie, va capata rasplata nu numai in viata de dincolo ci o va simti si aici pe pamant. Aici pe pamant rasplata consta anume in echilibrul sufletesc, linistea, pacea si iubirea, pe care doar Dumnezeu, Cel care este iubirea insasi, o poate da, nu numai noua, ci si apropiatilor, semenilor nostri, pe care-i iubim. Caci spune proorocul - multe poate rugaciunea dreptului inaintea Domnului. Deci, indreptandu-ne noi insine viata vom avea trecere si indrazneala la Dumnezeu sa cerem pace, dragoste si iubire, nu doar pentru cei pe care-i iubim, ci chiar si pentru dusmanii nostri, dupa cum avem porunca. Si astfel sa contribuim la restabilirea armoniei si a dragostei pe care a avut-o si a pierdut-o Adam.