ABC in pescuit

In acest documentar ne propunem sa adunam pentru dumneavoastra toate acele informatii de care orice pescar incepator sau chiar avansat are nevoie pentru a putea aborda acest minunat sport - "Pescuitul Sportiv" - in cunostinta de cauza si nu in mod empiric. Si cand afirmam acest lucru, avem in vedere in special echipamentele de pescuit cel mai frecvent folosite in tara noastra la pescuitul stationar sau la rapitori. Inainte de a cumpara echipamentele de pescuit, primul lucru este acela de a ne hotari ce ne trebuie. Nu putini sunt aceia care cumpara la intimplare lansete, mulinete si alte articole de pescuit, avind surpriza de a constata, dupa o perioada de experimentare, ca acestea nu sunt deloc potrivite scopului urmarit. IN LOC DE CUVANT INAINTE Relaxarea elastica

Cand musca pestele? O intrebare care ne framanta pe toti si un raspuns ce pare o luare peste picior simpatica. Inainte sa venim pe balta si dupa ce plecam. Acesta a fost incheierea la un articol despre teoria solunara, citit prin anii 70 in Vanatorul si pescarul roman. Dar fiecare raspuns duce la o noua intrebare. De ce atunci ? Cred ca, pe langa solunare si povesti pescaresti, e vorba de interactiunea, nici nu stiu cum s-o numesc mai bine paranormala, peste-pescar. E mai greu de realizat, si mai greu de explicat, dar usor de remarcat. Cand cautam sau ne apropiem de un loc bun , vedem pe apa urme de "activitate" piscatoriala. Dar de multe ori aceasta se domoleste cand incepem sa ne instalam (la fix) sau sa lansam (la pescuitul cu naluci-spinning). Iar cand am strans pentru ca nu musca sau trebuie sa plecam acasa (la stationar), respectiv plecam de pe loc, la spinning, parca activitatea se invioreaza brusc. (Uneori , daca ne intoarcem, situatia se repeta, ca in desenele animate). Asta, chiar de am facut tot atata deranj, si cand am venit, si cand am stat sa-i prindem, si cand am plecat. Singura modificare esentiala este actiunea noastra: prospectare sau plecare-activitate a pestilor sporita; actiune de a pescui-activitate redusa. La fix, daca stam o perioada indelungata, muscaturile pestelui sunt mai dese cand pescarul nu se afla fizic langa scula. Cand pleaca la vecin, la tufis, la masina. Sau, daca dati cu mai multe lansete, de multe ori musca exact la cea mai nesupravegheata sau mai indepartata. Stiu o situatie povestita de un prieten, in care pescarul, pe o balta cu muscaturi frecvente, cand prezentarea se lasa asteptata, trebaluia la termos, la tigare, isi muta atentia de la scule si bambine; iar muscatura nu intarzia. Si la rapitor, am deseori muscaturi cand ma uit la peisaj, cand nu ma astept. Sau, foarte des, cand ma hotarasc sa plec, sa schimb locul sau naluca. E valabil si cand pescarul e plecat doar cu mintea. Viseaza, picoteste, doarme, e ametit de un paharel in plus. Iar oamenii se intreaba; cum de a muscat la ala baut si neatent? Pai, poate tocmai pentru ca era baut si neatent. Si de ce nu a dat la mine, ca eram pregatit "sa-l omor" ? Pai, tocmai ca erati pregatit sa-l omorati. Si nici o lighioana nu vrea sa fie omorata, mai ales daca si simte ca asta urmeaza. N-ati observat de cate ori musca sau tantarul decoleaza tocmai cand vreti sa il (o) striviti? Inainte de a declansa miscarea, exact atunci cand v-ati hotarat sa omorati insecta. Iar ea se afla pe perete, fara sa fie in contact fizic cu dvs., fara sa se iste bruma vreunei miscari sau a unui curent de aer. Sunt iarasi cunoscute cazurile in care pescari, unditari, drumeti, vanatori fara arma la ei, facand cam acelasi zgomot sau agitatie, sunt rabdati de catre salbaticiuni mult mai aproape decat vanatorii inarmati pusi pe fapte. Ratele salbatice sunt exemplele cele mai la indemana. Nu am arma, dar inclin sa-i cred pe vanatori ca o tinta dificila estecioara, de care alfel ne izbim la tot pasul. Nu stiu cum se propaga informatia aceasta. Dar se verifica prea des.

Sau, de ce partenerii nostri de pescuit, mai putin determinati ca noi-copii, femeile, incepatorii-au mai multe si mai bogate intalniri cu pestii ? Ma refer la prezentari, nu la rezultatul final al intalnirii, care desigur, depinde si de maiestria pescarului. Pai, emit si eu o ipoteza, tocmai pentru ca femeile sau copii, filogenetic, de la pesteri incoace, au fost mai putin "vanatori" ucigasi decat barbatii maturi. Iar incepatorii, precum copiii, de multe ori sunt relaxati, luind pescuitul "in joaca". Acel biocamp agresiv, nepus in evidenta de stiinta clasica, dar care e posibil sa existe, poate fi perceput de necuvantatorii nostri parteneri de sport. Ar mai fi problema vectorului prin care transmitem intentiilor noastre agresive. Pe langa calea necunoscuta, paranormala, cred ca exista si ceva mai concret. Multe intrebari, cu voce tare sau in gand, pe care ni le tot punem pe balta sunt de genul: cum de a dat crapul la ala cu varga aia veche, proasta, de trestie ? Pai, poate tocmai ca era de trestie, material natural. Ati remarcat probabil ca la sculele vechi, din materiale naturale (trestie, bambus, piper), chiar echipate grosier la linia fir-plumb ac, sunt neasteptat de multe prezentari. Pentru a avea aceleasi rezultate la vergile de sticla, compozit, carbon, kevlar si alte cristale lichide, tot urcand spre "hi-tech", trebuie sa umblam tot mai mult la finetea montajului, la distanta de pescuit, la cantitatea si calitatea nadei. E adevarat, printr-un material hi-tech se transmite mai rapid prezenta pestelui. Dar informatia se propaga si in sens invers, de la pescar catre peste. Nu ma gandesc doar la perceptia mecanica: am luat varga in mana, pestele a "simtit" ceva in momeala sau naluca ce se vrea naturala. Cred ca prin intermediul vergii se transmmite si o altfel de informatie. Tot batand malurile dupa iluzia salaului, am trecut pe langa multi oameni care dadeau, la fix, la crap sau caras. Imi este tot mai clar ca, mentinand celelalte variabile pe cat posibil asemanatoare, mai multe prezentari au cei cu vergi mai putin carbonate, kevlarate, borate. Adica cei cu lansete de fibra de sticla sau materiale compozite. La inceput am crezut ca localnicii sau cei cu mai mult timp si mai putini bani compenseaza decalajul tehnologic cu mai buna cunoastere a locurilor si, cu mai multe ore de "iesiri" pe balta. Aceasta fiind singura explicatie a intalnirilor mai numeroase cu pestele. Mai multe am patit si vazut la pescuitul stiucii, cu naluci. Am avut ocazia de-a lungul a trei ani, pescuind alaturi de aceeiasi oameni, sa constat, in conditii asemanatoare, ca cei care au tot "up-gradat" vergile cu unele mai bogate in carbon, cu un modul de elasticitate mai ridicat, au avut prezentari tot mai rare. Nu ma refer la scaderea generala a numarului pestilor din balta, ci la locul in clasamentele neoficiale dintre noi. Si cele mai prinzatoare vergi ale mele au fost cele de fibra de sticla. Si la rapitor, si, inainte de acesta, la stationar. Am avut o Daiwa Regal, ce parea uzata moral si a tot schimbat proprietari pe traseul Bucuresti-Ploiesti si retur, timp de 10 ani. Dar toti, cu mine in frunte, am realizat ce prinzatoare era dupa ce nu o mai aveam. Iar acum, in patria carbonului, USA, unele din marile firme producatoare de lansete mentin in fabricatie vergi de sticla (St.Croix) sau produc de cativa ani serii speciale, mai lente, mai blande, cu carbon mai putin "modulat" (GLoomis). Statistic vorbind, la americanii, aflati in avans tehnologic, tendinta este totusi catre vergi rapide si puternice (inalt modulate, carbon catre 100%, lacuri de acoperire cat mai putine) si noi generatii de multifilamente. Din ce am vazut si citit, ei fac pescuit sportiv in special la bibanul american (bass), de multe ori de suprafata. Astfel, materialele bune conducatore de vibratii mecanice, electromagnetice si Dumnezeu si pestii mai stiu de care, vin in mai putin contact cu apa, mediul vietii. Apelez din nou la experienta propie si la cea a tovarasilor de pescuit, pentru a privi, dintr-un punct de vedere nou, impactul noilor "fire" de pescuit impletite, multifilamente, tresele tip "dyneema" ("ata"). Cred ca putem compara saltul de la monofilament (nylon, guta) la "ata", cu cel de la vergile de sticla la cele de carbon. Lipsa de elasticitate si marea rezistenta la rupere sunt caracteristicile esentiale ale acestora. Dar, pe langa avantajele si dezavantajele analizate de publicatiile de specialitate, am constatat: de cand pescuiesc mai mult cu multifilamente decat cu batranul "mono", am mai putine prezentari. Cred ca asemenea vergilor, "ata" informeaza pestii veniti in contact cu naluca nu numai despre prezenta fizica a pescarului. Ci si cumva, despre cea biologica, a unui dusman viu si natural. De multe ori, in aceeleasi partide, acelasi om, schimba bobina echipata cu "ata" cu cea cu monofilament si parca apar si pestii. Iar craparii cu capturi multe, chiar daca au adoptat "ata", de obicei o folosesc doar la montajul final (chiostec, inaintas, sa nu zic bomba, ca nu e sportiv). Cred ca acest material, polietilena de inalta densitate pe numele lui, tras, extrudat, impletit, tehnologizat si retehnologizat, e mai bun conducator de biocamp al pescarului decat batranul monofilament. Sau decat stramosii naturali folositi de bunicii nostri. Ce asi spune in loc de incheiere ? Psihic, e bine sa fiti relaxat. Cu cat veti fi mai relaxat si mai detasat de rezultatul confruntarii, cu atat aveti mai multe sanse sa o repetati. Regasiti inocenta copilariei sau puritatea incepatorului ar spune un indrumator spiritual. Cu cat va enervati mai mult dupa un eventual rateu, cu atat aveti sansa sa il repetati pe acesta. Un exemplu interesant este neplacuta situatie in care colegilor incepe sa le creasca traista, iar dumneavoastra.tensiunea. Este si datorita "iesirii din mana", dar, zic eu, si datorita biocampului agresiv (la adresa pestilor, desigur).

Materialele ansamblului varga fir, normal ca a evoluat si nu ne mai putem intoarce la combinata joarda alun-fir de matase-pluta de cocean-forfac din coada de cal-bold indoit. Dar nici nu as recomanda capitalizarea tuturor sperantelor in ultimele aparitii, pentru ca de multe ori, acestea sunt si cele mai indepartate de natura. Daca in medicina, sport, nutritie, se redescopera valentele naturale, cred ca principiul naturaletii se poate lua in considerare si la sculele de pescuit. Nu alergati (ca mine) dupa lansete noi. Noi si ca exemplar, si ca model. Sau, daca sunt noi, inalt modulate si scumpe, nu asteptati maximul de la ele din primele iesiri. In filmul de referinta al pescarului roman, "Operatiunea Monstrul", Titus Popovici, prin gura marilor actori, filosofa "hainele pescarului trebuie sa fie arse de soare, batute de vanturi si de ploi...". De ce nu si lanseta? Prin mai multe iesiri la apa, se mai leapada si ea de haina tehnologica. Odinioara, autoturismele se "rodau" mai serios, si apoi aveau viata lunga. Cand aveti de a face cu pesti prudenti, evitati pe cat posibil combinata varga de carbon 100%-multifilament. Fie ca dati la fix, fie la spin (naluci), o varga mai blanda, lenta, elastica, cu varful sensibil, cu un modul de elasticitate mai scazut, va fi mai putin perceputa de pesti. Si mecanic si, cred eu, altfel. Fiti relaxat si elastic, pliindu-va pe realitatea locului si momentului, binomul unditar-echipament armonizandu-se, completandu-se, corectandu-se. Si, mai ales, nu va propuneti sa prindeti toti pestii, "give fish a chance". Pestele dumneavoastra oricum nu vi-l ia nimeni. CU CE PESCUIM LANSETA Cum iti alegi lanseta perfecta ? Te-ai gandit sa cumperi o lanseta noua dar nu stii de unde sa incepi ? O parte importanta a arsenalului oricarui pescar, lansetele, desi aparent similare, difera prin constructie, actiune si tipul de pescuit pentru care se folosesc. Materiale de constructie Cu stramosi celebri precum nuiaua de alun sau trestia de zahar, lansetele din ziua de astazi sunt fabricate din materiale de ultima generatie, identice celor folosite in industria aeronautica, oferindu-i pescarului un surplus de senzitivitate, o actiune mult mai complexa, o manevrabilitate ridicata datorita greutatii reduse. Astfel, majoritatea lansetelor ce fac deliciul pescarilor au la baza fibra de sticla, grafit (fibre de carbon), sau o combinatie a celor doua numita compozit. Grafit: Alegerea numarul 1 in industria manufacturarii uneltelor de pescuit, grafitul este cel care face posibila constructia unor lansete mai mult decat senzitive si foarte usoare. Greutatea unei lansete conteaza atunci cand pescuiesti o zi intreaga Capabil sa preia si sa transmita socul fiecarui obstacol, fie ca este iarba subacvatica, radacina, substrat sau muscatura de peste, grafitul este cel care face posibila comunicarea optima dintre pescar si ceea ce se afla la capatul liniei (gutei) cu care acesta pescuieste. Foarte flexibile, lansetele fabricate in intregime din grafit sunt in acelasi timp foarte rezistente si puternice, acestea fiind atuurile ce vor ajuta oricare pescar sa urce cati mai multi pesti pe mal. In plus, supletea si rezerva de putere oferite de acest material sunt cele care va vor ajuta in lupta cu captura mult dorita. Grafitul este manufacturat intr-o varietate de clase a caror baza este data de coeficientul de rezistenta al fibrelor utilizate in constructia lansetei. Cu cat coeficientul de rezistenta este mai mare, cu atat mai puternice si mai dense sunt fibrele ce formeaza ansamblul numit lanseta. Ganditi-va in aceste fel: pe masura sa acest coeficient creste, cantitatea de material utilizata in constructie scade, permitand astfel productia unei lansete mai usoare, cu actiune mai rapida si sensibilitate crescuta, mentinand in acelasi timp duritatea si rezistenta blancului. Si, desi probabil acum sunteti de parere ca intr-adevar grafitul este materialul perfect pentru constructia unei lansete, exista si impedimente. Unul dintre ele ar fi ca pe masura ce coeficientul de rezistenta creste, materialul devine mult mai expus la socuri bruste, ansamblul rezultat in urma constructiei fiind mult mai fragil.

Altfel spus, o lanseta in al carei proces de constructie s-a utilizat grafit cu coeficient de rezistenta mare, va fi foarte rezistenta in dril dand dovada de putere dar foarte usor de rupt (casanta, fragila) atunci cand este lovita, trantita etc Gasirea unui echilibru intre coeficientul de fragilitate si coeficientul de rezistenta este cheia succesului, aici facandu-se dealtfel si diferenta intre producatorii de lansete. Pentru a va face o imagine mai clara, aflati ca fibra de sticla are un coeficient de rezistenta cuprins intre 6-13 milioane in timp ce grafitul are coeficient de rezistenta intre 33-60 milioane. Grafitul IM6 are un coeficient de rezistenta de 33 milioane in timp cel grafitul IM7 are 42 milioane. Toate aceste proprietati duc lansetele fabricate din grafit in topul piramidei preturilor. Fibra de sticla: Parte integranta din pionieratul constructiei lansetelor, fibra de sticla a suferit nenumarate imbunatatiri in segmentele performanta si caracteristici de-a lungul timpului. Cu toate acestea, minusul major ramas nerezolvat ramane lipsa de sensibilitate. In aceasta competitie, grafitul ramane rege fara echivoc. Totusi daca stilul de pescuit practicat ingnora definitia de sensibilitate, atunci poate o lanseta de fibra de sticla este alegerea perfecta pentru dumneavoastra. Mult mai grele decat lansetele de grafit, datorita tehnologiei diferite de fabricatie si materialului folosit, lansetele din fibra de sticla tind totusi sa fi mai durabile si mult mai rezistente la socuri. Astfel, pentru cei ce isi incep acum ucenicia in ale pescuitului, o lanseta de fibra de sticla poate fi alegerea perfecta. Durabilitatea si pretul redus fac din acest segment unul targetat pe incepatori, copii si pescuitul de anduranta, lansetele din aceasta categorie fiind plasate la baza piramidei preturilor. Compozit: Aparute ca un compromis intre cele 2 extreme, lansetele de compozit ofera ce este mai bun in cele 2 lumi sensibilitatii si greutatii reduse adaugandu-se durabilitatea, materialul folosit fiind in fapt un amestec echilibrat de grafit cu fibra de sticla. Tocmai datorita acestei combinatii de proprietati si totodata pretului mediu, lansetele de compozit ocupa in acest moment cea mai mare parte a acestui segment de piata, plaja oferita fiind intr-atat de larga incat este aproape imposibil petru un pescar sa nu gaseasca produsul care sa-i satisfaca cerintele. Daca nu cauti o lanseta aparte, cu calitati extrem de fine, un produs pentru o nisa aparte, atunci lanseta de compozit este cea potrivita pentru tine ! Toate aceste proprietati duc lansetele fabricate din compozit in zona de mijloc-superioara, a piramidei preturilor. Inele Importanta inelelor unei lansete consta in faptul ca ele influenteaza direct lungimea lanseului si ajuta in mod direct la dispersarea uniforma a fortei aplicata blancului in momentul unui dril sau al unui lanseu. Atunci cand va alegeti o lanseta, aveti grija ca inelele sa fie fabricate din ceramica . Acest material va diminua fenomenul de frecare la care este supusa linia principala si va disipa mult mai rapid caldura datorata acesteia, asigurand o alunecare lina a firului in momentul recuperarii sau a lanseului. In plus, chiar si in cazul utilizarii indelungate a lansetei impreuna cu un fir textil, acesta nu se va scamosa iar metalul ce sustine inelul nu se va uza. E drept, in acest moment putem gasi si echipari in totalitate cu inele de metal (spod rod), dar ele fac obiectul unei discutii separate, fiind o solutie ingenioasa pentru lansetele care sunt supuse la sarcini extreme si lanseuri violente. Doua din cele mai populare tipuri de inele in acest moment pe piata sunt Fuji si SIC (Silicon Carbide). Actiune Actiunea unei lansete este termenul folosit pentru a descrie flexibilitatea sau rigiditatea pe care aceasta o manifesta. Exista 3 tipuri standard de actiune: rapida, medie si lenta (parabolica). Actiune rapida: Acest tip de lanseta se va indoi extrem de putin, fiind una caracterizata de rigiditate si forta impresionanta, in fapt singurul segment ce se curbeaza fiind cel final, de varf. Un astfel de tip de lanseta este ideal pentru pescuitul pestilor de mari dimensiuni ce necesita multa tractiune in dril, pentru pescuitul la distanta sau cel in care este necesara lansarea unei greutati mai mari, pentru pescuitul in structuri, unde in cazul unei capturi, o actiune rapida asupra pestelui este necesara. Actiune medie: O lanseta cu actiune medie este alegerea comuna pentru multe stiluri de pescuit. Acest tip de lanseta se va indoi in proportie de 50% fata de lungimea ei permitand pescarului sa pescuiasca pestele cel mare precum si sa-si incerce norocul cu specii de dimensiuni mai mici. Atingand ambele extreme, o lanseta cu actiune medie este o lanseta versatila caracterizata de permisivitate si accesibilitate. Asigura un bun lanseu, un dril multumitor si un bun control al pestelui. Actiune lenta: Indoindu-se pe toata lungimea blancului, o lanseta cu actiune lenta sau parabolica reprezinta cel mai flexibil segment al acestei clase. Utilizate in special pentru placerea drilului, absorb socul in mod exceptional, neexistand riscul ca acul sa iasa accidental din gura pestelui.

Lansetele cu actiune parabolica sunt lansete folosite atunci cand se pescuieste relativ aproape, ce nu permit lansarea de greutati mari la distanta, lansete ce fac deliciul pescarilor experimentati.

Putere In directa corespondenta cu actiunea, puterea unei lansete poate fi definita ca rezistenta acesteia data de testul de curbare (TC Test Curve). Cu lanseta intinsa la orizontala, greutatea ce reuseste sa aduca varful acesteia perpendicular pe pamant este cea care da factorul numit putere. Astfel, incercand sa obtinem o clasificare a lansetelor in functie de putere vom obtine urmatoarele categorii: UltraUsoara, Usoara, Medie, Medie-Grea, Grea, Ultra-Grea. Exista o legatura directa intre tipul de lanseta utilizat (puterea lansetei) si firul utilizat. Ultra-Usoara = fir cu rezistenta intre 0.45kg si 1.81kg Usoara = fir cu rezistenta intre 1.81kg si 3.62kg Medie = fir cu rezistenta intre 1.81kg si 5.44kg Medie-Grea = fir cu rezistenta intre 3.62kg si 6.35kg Grea = fir cu rezistenta intre 6.80kg si 11.33kg Ultra-Grea = fir cu rezistenta peste 11.33kg

Cum alegem lanseta potrivita in pescuitul la rapitori -spinning Fie ca vorbim de lansetele de pe piata europeana, americana sau japoneza, lanseta ideala este aceea care ii face pe plac pescarului si in care acesta are incredere deplina. Voi face in acest capitol un scurt rezumat, din putina mea experienta in alegerea lansetelor de pescuit la rapitor cu naluci, care sper ca va v-a ajuta pe viitor in alegerea lansetei mult visate. Actiunile lansetelor: Pescuitul cu plastice moi (jigging) Am vorbit in capitolul precendent de aceasta tehnica de pescuit fara a pune mare accent pe echipament, acum a venit si randul lui. Lansetele ce le prefer in abordarea acestui stil sunt cele cu actiuni fast sau x-fast (rapide, sau extra rapide). Aceste lansete au propietatea unui varf extrem de rigid ceea ce ajuta la o intepare corecta, ferma si rapida ! De asemenea atentie la reglarea franei in cazul in care pescuiti cu astfel de bete, mai ales daca pescuiti cu fir multifilament ; intrucat firele multifilament au o elongatie redusa, actiunea betelor ce nu le permite sa se indoaie , iar in caz de agatatura acesti factori pot duce la ruperea lansetei. In alegerea unei lansete depinde si stilul si locul unde pescuim : -pentru lacuri si rauri mici prefer betele cu puterea de lansare (casting weight) de pana in 17,5g (5/8oz) sau maxim 30g. De asemenea prefer betele scurte de 1,86-2,28m indiferent daca pescuiesc de pe mal sau din barca. Pentru pescuitul de pe mal majoritatea pescarilor prefera bete de 2,7-3m. Cu astfel de bete puteti acoperi o plaja destul de mare de naluci suple(plasticele moi). In multe teste pe care le-am facut in 3 ani cu diferite lansete atat de pe piata din Romania cat si cu cele de pe piata Americana, cele de peste ocean s-au dovedit a fi net superioare. Totusi de pe piata romaneasca as vrea sa pun un plus betelor Cormoran Black Star care dupa parerea mea sunt printre cele mai bune si la indemana, in plus au si un prt relativ mic in comparatie cu alte lansete de rapitor. Am pescuit cu lansetele de la Bass Pro Shops, aici remarcandu-se Bass Pro Outdoor Im7, un bat fantastic cu putere de aruncare 7-28g (1/4-1oz) si actiune x-fast. Pretul nu era mare la vremea la care a fost achizitionat-in jur de 120$ cu toate taxele incluse.(acum este in posesia unui prieten-se poate vedea la galerie un crap de 6,8kg scos absolut fara nici cea mai mica problema). Apoi la indemnul unui prieten mi-am indreptat atentia catre blancurile produse in America de firma ALL STAR. Si astfel a inceput o noua era pentru mine. Blancul prezinta pereti foarte solizi, actiuni uimitor de rapide, si calitatea modulelor de carbon iti dau senzatia ca pescuiesti cu adevarat ! Tot cu achizitionarea acestui blanc au inceput cateva notiuni pentru mine in domeniul rod-buildingului (constructia de lansete). Blancurile pe piata americana valoreaza intre 100-120$, dar merita fiecare cent ! Pentru pescuitul pe rauri mari este recomandata o plaja de putere mai mare 20-50g sau 30-60g. Pescuitul cu naluci reactive (voblere, linguri)

Pescuitului cu astfel de naluci i se preteaza lansetele ce au actiuni moderate sau moderat-rapide (progresive). De ce aceste actiuni ? Pentru ca, sa nu uitam, pescuim cu naluci reactive asta presupunand recuperare continua, cu oarecare viteze, iar o lanseta rigida poate duce la rateu : naluca pur si simplu zboara din gura pestelui sau il raneste rupandu-i pur si simplu gura in cazul in care vorbim de avat sau biban. Am pescuit destul de mult cu un Cormoran Carbo Star deluxe IM8 care si-a facut datoria pe parcursul a 2 ani ramanand un bat de suflet cu valoare sentimentala. Puterea de aruncare era de 10-30g, dar la 30g cam scartia iar actiunea moderat rapida. Pretul este destul de mic pentru un astfel de bat : in jur de 100-130 ron. Prefer de asemenea si aici betele cu putere de aruncare de 7-28g (1/4-1oz) sau 10-30g. Din betele de pe piata americana as putea mentiona seria Tourney Trail de la Cabelas, bete excelente pentru pretul lor (aproximativ 210 ron). Recomand de aici seriile cu puteri de lansare 3/8-3/4oz(10,5-21g). Ramanand la piata americana tot Cabelas mai detine niste bete uimitoare pentru lingura si vobler . Betele se numesc Cabelas Fish Eagle II, si din aceasta gama recomand tot cele cu puteri de lansare 3/8-3/4oz(10,5-21g). Am testat un astfel de bat prt de cateva partide in care am pescuit exclusiv as putea spune la voblere si linguri de pana in 14g. Desi lungimea lui este de 86 (2,59m) am pescuit cu el fara probleme atat din barca cat si de pe mal. De pe mal am prins foarte bine biban, iar din barca stiuci ; se descurca excellent cu nalucile reactive, iar masa nalucilor la care exceleaza este de 5-12g. Pot spune ca are un raport calitate prt excelent ~ 280 ron. Poate reprezenta un bat indispensabil celor care pescuiesc la stiuca, avat, biban, salau cu voblere si linguri. Pentru pescuitul pe rauri mari recomand plaje de puteri 10-40g. Personal sunt adeptul betelor rapide, iar cand pescuiesc cu voblere si linguri folosesc firul monofilament in locul celui multifilament, intrucat primul are o elongatie mai mare si permite pestelui sa inhate naluca. Referitor la lungimea batului , acum fiecare dupa bunul plac. Spre excemplu pescarii nordici folosesc pentru pescuitul din barca bete de 3-3.30m. Asta din cauza ca in nord, apele sunt foarte limpezi, ei avand nevoie de lanseuri foarte lungi pentru a fi depistati mai greu de catre pesti. Asa ca nu conteaza daca pescuim din barca sau de pe mal, important este sa ne potrivim cu lanseta ce o folosim si sa stim exact ce vrem de la aceasta. MULINETA Cum iti alegi mulineta de spinning ? Alegerea unei mulinete de spinning din imensa oferta de pe piata poate fi uneori mai mult decat dificila ... In orice discutie despre mulinete, consistenta capitolului spinning este usor de observat, in pricipal datorita popularitii acestui stil de pescuit in Romania. Orice tip de pescuit usor, orice tehnica de pescuit a rapitorilor, integreaza si o mulineta de spinning, datorita performantelor si usurintei in utilizare de care acesta da dovada. Si cum tehnologia se imbina din ce in ce mai mult cu pescuitul, alegerea unui astfel de produs devine din ce in ce mai grea. Incercati sa cititi acest mic ghid si sigur veti gasi cateva ponturi utile pentru viitoarea alegere. Corpul mulinetei Sunt convins ca cei mai multi dintre voi au vazut macar o data schema tehnica a unei mulinete si au fost surprinsi de complexitatea mecanica in sine si de varietatea pieselor ce compun ansamblul. Alegerea unei mulinete cu o mecanica robusta simplifica utilizarea si micsoreaza sansa unei posibile viitoare defectiuni. Corpul mulinetei, poate fi fabricat din plastic, aluminiu, grafit/carbon sau materiale compozite. Optiunea este destul de simpla aici, in sensul in care daca va doriti o mulineta usoara, puteti opta pentru un corp de carbon, iar daca alegerea se indreapta catre rezistenta si perenitate, aluminiul este cea mai buna solutie. Totusi, daca alegerea rezistent vs usor este personala, la baza deciziei ar trebui sa stea stilul de pescuit practicat. Spre exemplu, daca se urmaresc pestii de mici dimensiuni, atunci un corp de carbon este optim, la polul opus aflandu-se spinning-ul greu, cu naluci mari si grele, ce implica o mulineta cu un corp solid precum cel din aluminiu, rezistent la uzura si la solicitari. Un alt factor ce ar trebui sa influenteze decizia este soliditatea corpului. In momentul alegerii atentia trebuie indreptata catre un corp solid, bine conturat, cu partile mobile finisate, fara defecte minore ce va pot creea probleme ulterior. Marimea mulinetei La prima vedere, gama de marimi existenta pentru fiecare model, 100, 300, 1000, 2000, 4000, este dezorientanta, chiar si pentru un pescar incercat. General vorbind, in functie de tipul de pescuit practicat, alegerea este in directa corespondenta cu firul pe care il veti folosi. Cu cat dimensiunea firului se reduce, reduceti si dimensiunea mulinetei. Dealtfel, o informatie mai mult decat folositoare o gasiti in specificatiile tehnice sau pe tamburul mulinetei, fiecare producator incluzand diametrul si lungimea firului recomandat. Exemple: - daca pestele urmarit este cleanul, atunci diametrul firului va fi unul mic 0.12mm-0.15mm, mulineta recomandata fiind una usoara; - daca pescuiti la stiuca, biban, sau salau, atunci firul potrivit va fi undeva intre 0.17mm-0.25mm, mulineta recomandata fiind una medie; - in cazul in care cautati somnul, capturile capitale sau pescuiti cu naluci grele sau jiguri supradimensionate,

diametrul recomandat se va regasi in plaja 0.25mm-0.30mm, o mulineta mare fiind mai potrivita decat una medie; va face fata cu brio si va rezista mult mai mult in timp. Raportul de recuperare Raportul de recuperare face referire la numarul de rotatii executate de rotor la o tura completa de manivela. Spre exemplu, intr-un raport de recuperare de 4:1, rotorul va executa 4 miscari de revolutie la o singua invartire a manivelei. In concluzie, cu cat numarul de rotatii ale rotorului creste, lungimea firului recuperat pe o invartire a manivelei creste. Daca un raport de recuperare 4:1 este considerat mediu, atunci limitele inferioare si superioare vor fi 3:1 si 6:1. Exemple: - avat [recuperarea nalucii cu viteza, pe distante scurte] r.r. mare; - stiuca, salau, biban [recuperarea nalucii pe distante medii, alternand viteza] r.r mediu; - stiuca, salau, somn [ recuperarea nalucii pe distante medii-mari, cu viteza mica] r.r. mic. Nota: r.r - raport de recuperare Pentru scopuri generale si utilizare multipla, un raport de recuperare mediu, 4:1, 4.5:1, este maimult decat suficient. Totusi daca va puteti permite mai multe mulinete, atunci ar fi perfect sa alegeti atat un raport de recuperare mic cat si unul mare, pentru a acoperi o plaja mai mare. Sistemul de franare Sistemul de franare este unul din cele mai importante aspecte ale unei mulinete de spinning. In drill, frana este cea responsabila pentru presiunea pusa asupra pestelui, pentru derularea firului in sarcina maxima. Fara o frana cu reglaj micrometric, riscul ruperii firului si a pierderii unui peste este foarte mare. Intotdeauna asigurati-va ca frana are un reglaj fin, ca functioneaza lin si continuu, fara sincope. In sarcina, in functie de reglajul stabilit, firul trebuie sa se deruleze uniform, exceptie facand situatia cand frana este stransa la maxim. In functie de pozitionarea franei, exista 2 tipuri de mulinete de spinning: cu frana fata[FD/front drag] si cu frana spate[RD/rear drag]. Mulinetele FD sunt echipate in general cu discuri de franare mari, ce ofera o durabilitatea si o performanta superioara celor cu frana spate. Mulinete RD sunt insa mai usor de controlat, in special in drill, datorita pozitionarii franei, mult mai la indemana pescarului, dar nu exceleaza in lupta cu pestii de mari dimensiuni. Rulmenti Toate mulinetele de spinning sunt prevazute cu angrenaj echipat cu rulmenti pe bile, pentru o functionare si o rulare lina, silentioasa, fara vibratii. Multe dintre ele contin chiar un rulment pe role in interiorul galetului [pastila de la baza pickup-ului ce face posibila translatia lina a firului, impiedicandu-l sa se rasuceasca]. Un numar mare de rulmenti implica desigur o calitate superiora a mulinetei in cauza. Un avantaj major este cazul in care rulmentii sunt din otel, durabilitatea si rezistenta la coroziune fiind mult mai mari. Alegeti un numar de rulmenti pe masura banilor disponibili, dar atentie la faptul ca nimic nu este mai neplacut decat o mulineta care nu functioneaza liniar, fara trepidatii. Tamburi In angrenajul mulinetei, tamburul ocupa unul dintre cele mai importante locuri. nu numai pentru depozitarea firului ci si pentru calitatea sau distanta lanseului. Nu este de neglijat nici forma si felul in care firul se aseaza pe el. Aceste amanunte isi vor dovedi importantanta atunci cand lansati. Un tambur inalt si mai putin adanc va asigura un lanseu mai lung, datorita usurintei cu care firul se desfasoara de pe el. Majoritatea tamburilor sunt fabricati din aluminiu anodizat sau grafit / carbon. Situatie similara ca in cazul corpului, carbonul asigura un ansamblu mai usoar iar aluminiul unul mai rezistent si mai durabil. Tamburii de rezerva sunt un mic bonus oferit de catre producator, permitandu-va astfel utilizarea firelor de diametre diferite. Schimbarea se efectueaza foarte usor, existand 2 sisteme standard de montare, in directa legatura cu tipul de mulineta. Astfel, la mulinetele cu frana fata, tamburul se poate schimba prin desurubarea pastilei de reglare a franei, iar la cele cu frana spate, sistemul cel mai intalnit fiind cel one touch un mic buton aflat pe partea superioara a tamburului. Antiretur Premisa pentru o mulineta perfecta, antireturul este in fapt o mica functie ce impiedica invartirea in sens invers de rotatie a manivelei, permitand astfel un drill excelent controlat numai de frana si mana pescarului. O mulineta ce se respecta are antireturul infinit, orice oprire inopinanta a manivelei nelasand joc in manivela. Alegerea unei mulinete de spinning din imensa oferta de pe piata poate fi uneori mai mult decat dificila dar decizia poate fi simplificata daca aveti foarte bine definit in minte tipul de pescuit pe care urmeaza sa il practicati. Mulineta aleasa va fi partenerul vostru in aventura in care sunteti gata sa intrati.

Mulinetele de spinning cu freerunner Mulinetele de spinning cu freerunner sau baitrunner (denumirea depinde de firma producatoare), au in principal aceleasi detalii constructive ca si mulinetele de spinning normale, diferenta constand in faptul ca aceste mulnete au doua frane. O frana frontala pe tambur, care este frana de dril si se va regla in functie de grosimea firului folosit si o frana in spate, care este practic freerunner-ul (free runner = alergator liber). Comutarea intre aceste doua sisteme de franare se face manual cu ajutorul unei parghii de comanda sau automat la inceperea drilului. Frana frontala. Parghia de comanda. Freerunner. Freerunner-ul se va regla la un nivel la care daca trageti de fir, lanseta nu va pleca de pe suport. Aceasta va da pestelui, dupa producerea autointeparii, posibilitatea de a pleca cu momeala fara sa ia si lanseta de pe mal. In momentul in care pescarul incepe drilul, la prima miscare a manivelei mulinetei se decupleaza automat free runner-ul si se cupleaza frana de dril. Mulinetele de spinning cu freerunner se folosesc de obicei pentru pescuitul crapului de pe mal. FOLOSIREA LANSETEI SI MULINETEI Incarcarea cu fir a tamburului mulinetei Pentru a incarca cu fir un tambur se va monta mulineta in mandrina lansetei (nu este necesara folosirea intregii lansete ci doar a primului tronson daca are inel) si se va demonta tamburul mulinetei pentru a se usura prinderea firului pe acesta. Se trece firul prin inelul lansetei si se leaga pe tambur folosind un nod (de exemplu uniknot"). Se ridica pick-up-ul mulinetei si se monteaza tamburul la locul sau. Rola de fir o veti aseza pe podea, culcata pe o parte, chiar sub inelul lansetei, iar intre degetul mare si cel aratator al mainii cu care tineti lanseta, veti tine firul tensionat, pentru ca acesta sa sa fie mulinat ordonat, spira langa spira si strans, pe tambur. Mulinati cu o viteza constanta, nu prea mare, avand grija ca firul sa "curga" usor prin inelul lansetei. Lansarea Pentru lansare se prinde lanseta in dreptul mandrinei cu mana dreapta, se apuca firul cu degetul aratator, se ridica pick-up-ul si prin balansarea in plan vertical sau orizontal se arunca montura, concomitent eliberand firul de pe deget. Dupa lansare prin simpla rotire a manivelei, pick-up-ul revine in pozitia de lucru. Nu se lanseaza niciodata cu greutati mai mari decat cele din intervalul inscriptionat pe lanseta.

Folosirea franei mulinetei Frana are ca scop prevenirea ruperii firului in timpul "drilului" (lupta cu pestele), regland-o in functie de grosimea firului cu care pescuiti pana aproape de limita de rupere. O alta intrebuintare a franei in cazul cand pescuiti la stationar, este de a preveni pierderea lansetei in apa atunci cand un peste mai mare se agata in montura dvs. Pentru aceasta se regleaza frana in asa fel incat la o verificare (trageti cu mana de fir) firul sa se desfasoare de pe tambur fara sa miste lanseta din suport. Tips & Tricks Cand folostiti frana reglata foarte lejer, inteparea pestelui se va face cu o mana tinand de tambur. Dupa intepare aveti timp sa strangeti frana la o valoare convenabila pentru "dril". Aducerea la mal a pestelui Am vazut "pescari" care tin lanseta nemiscata intr-o pozite si mulineaza tragand pestele. GRESIT !!! in acest caz se risca ruperea manivelei mulinetei. Aducerea la mal a pestelui nu se face din mulineta ci din lanseta. Se trage lanseta spre inapoi dupa care se aduce la pozitia initiala concomitent cu recuperarea firului pe tambur, neslabind niciodata din tensiunea firului. Scoaterea pestelui mare din apa (peste 0.5 Kg in functie de lanseta) se va face numai cu minciogul, gafa, sau alte ustensile destinate acestei actiuni. Intretinere: Lansetele si mulinetele se vor curata dupa fiecare partida de pescuit stergandu-le cu o laveta umeda. Lansetele telescopice vor fi curatate in mod special, desfacand capacul manerului si suflandu-le cu aer comprimat, datorita faptului ca nisipul intrat intre segmentele acestora va distruge lanseta. Pastrarea lansetelor si transportul acestora la balta se va face in huse speciale, cu mulinetele demontate din mandrina. Mulineta se va unge cel putin de doua ori pe an cu vaselina speciala, in caz ca nu aveti vaselina speciala, apelati la un specialist. Mulinetele se vor transporta separat in huse sau cutii, montandu-le pe lansete numai la balta.

Din secretele plutelor de pescuit Atunci cand avem o varga si dorim s-o dotam cu o linie noua, primul lucru la care ne gadim este ce fir luam, daca acesta rezista la solicitarile capturiilor pe care ni le dorim in juvelnic; apoi urmeaza carligul: cat de mic sa fie, ce culoare. Deseori, pe ultimul plan este lasata pluta si apoi plumbii. Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este hotarata chiar de acest ultim element - pluta - care are rolul de semnalizator care ne avertizeaza, mai mult sau mai putin eficient, ca pestii ataca momeala. In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala, pluta poate fi realizata din materiale primare (varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc.) sau materiale compozite (lemn de esenta speciala, plastic, pluta, teava de ac de seringa). Partea din pluta care ramane deasupra luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie de distanta la care pescuim si de acuitatea noastra vizuala, antenele plutelor vor fi viu colorate, asa incat sa existe un contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei. Cand distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf cu o bobita viu colorata realizata din polistiren expandat sau plastic. Cea mai importanta cerinta pe care toate plutele trebuie sa o asigure este flotabilitatea. Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati, asa incat aceasta sa aiba o pozitie in general verticala pe luciul apei. Plutele de firma au marcate pe corp si antena o serie de repere care ne indica nivelul optim de scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor pentru lestare. Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol esential in viteza de reactie a acesteia (durata timpului de revenire la suprafata) atunci cand pestele trage. O pluta scufundata care revine foarte repede in pozitia initiala va fi denumita "pluta rapida" iar in cazul opus, cand revine mai lent la pozitia initiala, o vom denumi "pluta lenta". O pluta rapida este caracterizeaza de o forta arhimedica mare ceea ce presupune ca la scufundare pestele trebuie sa traga serios de momeala. Daca pestele este rapitor atunci totul este in regula, acestia fiind mai agresivi; daca pestele este pasnic, este foarte probabil ca acesta sa se sperie de rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase imediat momeala. Ne propunem in continuare sa explicam fenomenul fizic care sta la baza proiectarii plutelor. Teoria are la baza legea lui Arhimede care spune ca asupra oricarui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in jus a carei marime este data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de acel corp. Un model simplificat, dar destul de precis, este prezentat in fig. alaturata. In timpul pescuitului, pluta este supusa actiunii a 2 forte importante: 1. Greutatea ansamblului pluta-fir-ac-momeala-plumbi de lestare (G); 2. Forta arhimedica (A) care actioneaza asupra plutei. Diferenta dintre A si G, proiectata pe axa X (vezi figura alaturata), ne da rezultanta (N), care poate fi orientata in sus (cand A>G - lucru de dorit), in jos (pentru G > A - caz nedorit pentru pescuit) si cazul particular N=0 (cand G=A, pluta este aflata in echilibru). Primul caz (N>0) este cel vizat de orice pescar, adica atunci cand pluta invinge greutatea lestului. Marimea rezultantei N ne da tocmai acceleratia cu care pluta revine la suprafata apei. Aici intervine un paradox: vreau ca N > 0 (adica sa vad pluta deasupra apei) dar N > 0 inseamna o rezistenta opusa de pluta care ar putea fi simtita de peste, in sens nefavorabil. Daca N scade foarte aproape de zero pluta poate reveni foarte greu deasupra apei, ramanand mai mult timp scufundata desi pestele poate intre timp a lasat momeala. Care este compromisul optim ? Aici intervine maiestria fabricantului. Analizand cele doua forte, G (greutatea) poate fi considerata constanta, in timp ce a doua (A) se modifica in momentul in care pestele trage, dupa o lege ce tine cont de forma si marimea partii nescufundate a plutei. Nu vom insista asupra partii de calcul matematic insa vom prezenta concluzia finala care arata ca forma ideala a plutei este cea a picaturii de apa aflate in cadere, prevazuta cu o antena supla, colorata pe tronsoane in mai multe culori vii (galben-rosu) - vezi fig. de mai jos. Dupa cum observati, pluta are o forma ce se poate reduce la doua figuri geometrice: o semisfera si respectiv un con. Avantajul acestei plute este acela ca asigura o flotabilitate stabila iar volumul mic situat deasupra nivelului apei determina o crestere optima a fortei arhimedice atunci cand pestele trage, asa incat pluta nu este simtita de peste. In functie de gustul nostru, semisfera de baza poate avea un diametru mai mic incat pluta va fi mai supla, caz recomandabil pentru o lansare usoara la distante mari. O forma deosebit de eficienta este si aceea a unui elipsoid de rotatie cu raport mare intre cele doua axe ale sectiunii longitudiale (vezi prima figura). Cercetarile efectuate au demonstrat ca partea din pluta situata deasupra apei (exceptand antena) trebuie sa fie de cca. 10-15 % din inaltimea plutei (se considera ca momeala este in carlig). Pentru pestele rapitor agresiv aceste recomandari nu mai sunt valabile. Din contra, pluta se poate folosi in pozitie inversa, cu semisfera deasupra. Ultima faza este aceea a echilibrarii plutei cu ajutorul unor bilute de plumb, fixate pe fir la cca. 5-10 mm deasupra carligului. Pentru cazul pestilor pasnici, vom adauga bilute pana cand corpul plutei va fi scufundat in proportie de cca. 85-90%. O astfel de pluta va avea o viteza de reactie suficient de buna si nu va deranja pestele in timpul atacului. Modul de lestare nu este chiar intamplator. Atunci cand pescuim pe fundul apei, pestele are tendinta sa ia momeala si sa urce spre suprafata. Spunem

ca "a pus-o pe lat". In acest caz pestele ridica spre suprafata plumbii lasand pluta fara contra-greutate. Daca plumbii sunt mai grei, unele specii de pesti de talie mica ar putea simti greutatea plumbilor si deseori lasa momeala si pleaca. Pentru a atenua acest soc se recomanda o lestare graduala, in 2-3 trepte, ca in fig. alaturata. Astfel, imediat langa carlig punem un singur plumb, mai usor. Urmeaza apoi ca la 3 cm sa mai adaugam inca 1-2 plumbi si ultima treapta, de sus, restul plumbilor. Lestarea graduala este deosebit de eficienta mai ales la pescuitul caraselului, la rosioara, babusca. Un alt avantaj este acela ca pluta se inclina treptat anuntand din timp intentia pestelui. Trebuie subliniat si un mic dezavantaj al lestarii graduale si anume acela ca in timpul lansarii sau la intepaturile ratate plumbii se pot incurca intre ei formand uneori noduri. Concluzii: - o pluta de calitate are forma corpului asemanatoare unei picaturi suple de apa aflata in cadere, cu antena subtire, eventual cu o "perla" viu colorata in capatul superior al antenei; - pentru pestii pasnici, corpul plutei de forma optima va fi scufundat in apa in cea mai mare parte (85-90%), pentru a reduce rezistenta opusa de pluta in timpul atacului; - pentru pestii rapitori pluta va fi scufundata in proportie de max. 80 %, restul de 20 % cotribuind la cresterea rezistentei opuse de pluta in timpul scufundarii, in vederea autointeparii; -lestarea eficienta se face gradual, cu mai multi plumbi plasati pe fir in mod echidistant.

Scheme de lestare in pescuitul la undita In pescuitul la undita functionarea ireprosabila a tandemului pluta lest este unul din factorii cheie ai succesului. Acest lucru este cunoscut de toti pecarii ce fac eforturi sa se doteze cu plute cat mai sofisticate si mai sensibile. Cu toate acestea, odata ajunsi pe apa, multi dintre ei constata ca ceva nu functioneaza corect. Asta pentru ca lestarea unditelor, desi nu presupune cunostinte deosebite, are cateva mici secrete pe care mai toti le cunoastem sau le intuim dar pe care nu de putine ori le tratam cu superficialitate. Si spun asta din proprie experienta. Dupa ce ati ales pluta, aceasta trebuie lestata astfel incat sa-i asiguram o pozitie cit mai corecta in apa, de regula verticala. Daca ati cumparat o pluta de firma sarcina este usurata deoarece acestea au marcate pe corp repere care indica nivelul optim de scufundare si de asemenea au inscrisa greutatea plumbilor necesari pentru o lestare corecta. Daca aveti o pluta confectionata artizanal atunci incepe prima parte a efortului de echilibrare. Nu vom vorbi aici despre plute deoarece pe site puteti gasi un material dedicat acestora, semnat de dl. Neagu Petre, dar reamintim ca o evolutie corecta a acestora impune ca intre 80 90 % din volumul lor sa sa fie scufundat. Deci lestarea trebuie sa asigure ca prim obiectiv aceasta scufundare. Dezideratul se realizeaza de obicei cu alice de plumb calibrate sau foita de plumb, in ambele cazuri fixarea acestora pe fir realizandu-se prin strangerea cu clestisorul cu falci plane si nu cu zimti. Strangerea se face usor, nu numai pentru a nu rupe nailonul, dar si pentru ca practica terenului ne obliga adesea la modificari functie de pestele scontat, tipul pescuitului si al apei. Prezentul material este axat pe pescuitul pestilor pasnici, in ultimii ani pescuitul rapitorilor facandu-se din ce in ce mai putin cu undita. Chiar si in acest caz unditele pregatite pentru rapitor au constitutii robuste, incepand cu varga si sfarsind cu lestul deci nu e cazul sa discutam despre un pescuit de finete, influentat decisiv de micile trucuri ale aranjarii plumbilor pe fir. Lestarea functie de pestele cautat si tipul de pescuit Pentru pestii rapitori care, datorita dimensiunilor lor, lacomiei sau modului de hranire, cu atacuri rapide si hotarate, nu sunt deranjati de un lest mare, modul de realizare a plumbajului nu pune prebleme deosebite, putand fi folosit un singur plumb, fix sau culisant aflat la cativa cm de ac. (vezi lestajul simplu) Pescuitul pestilor pasnici, mai ales daca acestia au dimensiuni reduse (obleti, rosioara, caras, platica, mreana, scobar etc. ) necesita un plumbaj special, in care greutatea necesara echilibrarii plutei nu este concentrata intr-un singur punct. Acest lucru este impus de modul de hranire al acestor pesti care ciugulesc, gusta hrana inainte de a o inghiti, de multe ori jucandu-se cu ea. In aceasta situatie exista riscul ca pestele sa simta reculul unui plumb de dimensiuni mari si sa renunte la hrana. Ca urmare se recomanda ca in apropierea acului sa avem un plumb mic pentru a nu trezi suspiciuni pestelui in situatia descrisa anterior. Rolul acestui plumb este de a ajuta la coborarea rapida a acului si de a-l mentine la adancimea dorita, restul de lest necesar echilibrarii plutei fiind fixat mai sus intr-un plumbaj gradual de diverse tipuri ce sunt prezentate in continuare. Daca hranirea are loc pe fundul apei pestele va avea tendinta de a-si ridica botul inainte de a pleca cu hrana in gura (atentie mare platica, mreana, scobarul). Ca urmare, daca pescuim cu acul pe fund sau foarte aproape de fund si plumbul este langa ac, miscarea de ridicare a pestelui va face ca acesta sa simta plumbul si se poate speria scuipand acul. In consecinta din nou se impune folosirea unui plumbaj gradual cu un plumb cat mai fin langa ac, cu rolul de a asigura evolutia momelii cat mai aproape de locul dorit, pe fundul apei sau la cativa centimetri de el.

10

Lestarea functie de tipul apei Ape statatoare Lestajul simplu Este cea mai simpla modalitate de lestare care impiedica pestele sa simta reculul sistemului lest pluta asigurand si finete pescuitului. Tubul siliconic dintre alica opritoare si plumbul culisant amortizeaza socul contactului dintre cei doi plumbi. Este un montaj recomandat pentru pescuitul cu plumbul pe fundul apei.

Plumbaj liniar simplu Realizat din alice despicate, cu prima alica, din apropierea acului stransa foarte usor pentru a putea fi deplasata in timpul pescuitului functie de necesitati. In momentul in care gura va simti o rezistenta mica data de prima alica, de va creste gradual, aproape normal astfel incat pestele nu va acela ca, daca pestele are tendinta sa se ridice, pluta se va acestuia in timp util. Un pescar bun va sti sa intepe la vreme 10 cm, functie de adancimea la care se pescuieste. Personal 15-20 cm sub pluta pentru a asigura o mai buna stabilitate a cazul pescuitului de finete, la pesti mici, in conditii de vant,

pestele vrea sa plece cu momeala in dimensiuni mici si ulterior rezistenta deveni suspicios. Un alt avantaj este inclina treptat anuntand intentia Alicele se monteaza la intervale de 5folosesc de fiecare data o alica si la acesteia. Este un montaj eficient in cu plute tip creion.

Montura logaritmica

Este deosebit de utila in pescuitul de competitie datorita finetei si eficacitatii sale. Recomandata in special pentru rubesiana dar utila si la unditele obisnuite. Se utilizeaza alice despicate, grupate in seturi de 1-2-3-4 alice, cu alica

11

solitara in apropierea acului. Aceasta este stransa cel mai usor pentru a putea fi mutata in sus sau in jos functie de dorinta, de finetea si frecventa trasaturilor. Grupurile se monteaza la intervale de 5-6 cm. Este o montura deosebit de eficienta pentru pescuitul cu 3-4 cm din fir pe fundul apei, dar si la pescuitul pestilor de dimensiuni mici (carasel, babusca, rosioara, oblete) la pescuitul intre ape. Ca si la montura anterioara, reculul simtit de peste in momentul in care vrea sa plece cu momeala creste gradual.

Ape curgatoare Principala dificultate cu care ne intalnim in acest caz este data de curgerea apei. Aceasta apasa pe fir imprimand o anumita forta asupra firului aflat sub pluta si influentand evolutia acestuia. Ca urmare eforturile pescarilor au fost concentrate spre gasirea unei modalitati de lestare care sa permita o evolutie cat mai naturala a momelii si posibilitatea prezentarii si mentinerii acesteia in locul dorit. Trebuie subliniat faptul ca acest lucru este cu atat mai dificil cu cat curgerea apei nu are un caracter laminar, nu este o curgere cu viteza constanta in toate straturile ei. De cele mai multe ori constatam viteze de curgere diferite in straturile de adancime fata de cele de la suprafata. Acest lucru face ca acul cu momeala sa ajunga fie mult in fata plutei fie sa ramana in spatele acesteia influentand decisiv modul de semnalare a prezentei pestelui si a momentului inteparii. De asemenea curentii raurilor imprima acului miscari haotice, nenaturale, putand starni pestilor suspiciuni fata de momeala prezentata. Functie de aceste caracteristici au fost cautate modalitati de lestare care sa asigure finete semnalului plutei, sa evite suspiciunea pestilor, sa asigure o asezare cat mai verticala a firului si sa fie cat mai putin influentate de turbulentele curentilor raului. Lestaj mixt

Acest tip de montura este deosebit de util in apele domoale, cum ar fi raurile de ses cu apa lina ori canale de irigatie. Plumbul culisant sub forma de picatura, care asigura principala greutate a lestului, se repartizeaza in partea de sus spre pluta. Sub acest plumb avem un tub siliconic pentru amortizarea socurilor la contactul dintre plumbul principal si primul set de alice despicate. La fel ca la montura logaritmica prezentata anterior grupurilr de alice sunt dispuse descrescator dinspre pluta spre carlig, cu un montaj mai lejer al ultimei alice. Este un montaj care asigura coborarea rapida a momelii spre fundul apei dar si un recul fin la muscatura pestelui. Recomandat pentru plute alungite, cu chila lunga si antena. Plumbaj in coada de soricel

12

Sunt tipuri de lestaj utilizate cu predilectie in ape repezi, cu curenti puternici sau valuri la suprafata. Greutatea se repartizeaza mai convenabil pe fir iar micile alice insirate pe el vor opune rezistenta fortei curentului apei in puncte continui si astfel firul va pastra o alura verticala iar momeala nu va mai juca nefiresc. In practica, daca se constata ca intr-un rau curentul apei este mai mare spre adancime se va folosi grupajul in coada de soricel de tip descendent, in care plumbii grupati sunt plasati spre ac. Daca pescuim intr-o apa cu valuri la suprafata, sau curent mai puternic la suprafata, se foloseste grupajul ascendent, cu plumbii grupati montati spre pluta. Atentie ! Unul din dezavantajele acestor monturi este ca, mai ales in cazul pescuitului cu fire foarte subtiri, exista posibilitatea ca in timpul lansarii, daca aceasta nu este facuta corect, sau la intepaturile ratate, plumbii se pot incurca intre ei, formand noduri. Deseori aceste noduri nu pot fi desfacute decat apeland la metoda lui Alexandru Macedon, cu sabia. In prezent magazinele de specialitate expun o multitudine de tipuri de plumbi pentru undite, calibrati pe diverse greutati si forme. Toate montajele prezentate anterior pot fi executate utilizand plumbi calibrati de greutati diferite, astfel incat un grupaj de trei alice sa fie inlocuit de un singur plumb cu greutate echivalenta. Cu toate acestea practica a demonstrat ca este mult mai eficienta utilizarea grupajelor de plumbi de dimensiuni mici. Evolutia plutelor este mai fina iar interventiile ulterioare pentru diverse ajustari se fac mult mai usor. MINCIOGUL Minciogul este un instrument indispensabil in trusa oricarui pescar. Mincioage se gasesc in toate magazinele de profil dar.... nu orice minciog este minciog. De la inceput trebuie sa stiti ca exista in principiu doua tipuri de mincioguri, unele de buget redus (care se rup) si unele mai scumpe de la care putem avea pretentii. Un minciog bun este acela care are coada cat mai lunga (2,5-3m) si mai rezistenta, imbinarea dintre coada si bratele care tin plasa deschisa sa fie metalica, iar deschiderea minciogului sa fie cat mai mare. De retinut este ca, cu cat deschiderea minciogului este mai mare, cu atat mai usor va fi sa introducem pestele care se zbate in el. Mincioagele mici si ieftine nu isi au locul in trusa unui pescar care cauta peste mare. Daca va limitati la pesti pana in 3 Kg sunt bune si cele ieftine. Folosirea minciogului Dupa ce ati agatat un peste maricel si l-ati adus la mal urmeaza "faza cu minciogul". Acesta ar fi bine sa fie desfacut, la indemana, nu impachetat prin fundul portbagajului. Folosirea minciogului pentru a scoate pestii din apa este diferit de folosirea minciogului pentru a prinde fluturi. Si anume; pentru a scoate pesti, minciogul va fi introdus in apa, in zona aproximativa unde vreti sa scoateti pestele, apoi veti conduce pestele catre mincicog si cu o miscare de ridicare a acestuia, pestele va fi captiv in plasa. n cazul n care fugariti pestele cu minciogul, acesta se va speria si se va zbate de doua ori mai rau, caz in care exista doua finaluri, amandoua dramatice. Unu, nu ve-ti reusi sa-l nimeriti cu mincogul si doi, zbatandu-se cu ultimele forte va scapa din carlig. Scoaterea minciogului cu peste din apa, nu se va face ridicand minciogul de capatul cozii ci intai se trage pestele la mal, dupa care se apuca cu ambele maini de bratele minciogului si se ridica.

Fir textil sau nylon ?

13

In domeniul liniilor de pescuit, in ciuda progresului constant inregistrat de nylon, firul textil se impune din ce in ce mai mult pe piata. In prezent cele doua produse sunt complementare dar radical diferite. Nylonul este un fir monofilament obtinut prin polimerizarea fibrelor sintetice poliamidice. Firele textile sunt materiale compozitemultifilare(polietilenice, kevlar, spectra, dyneema, coramid) unele componente avind rezistenta de 10 ori mai mare decit a otelului.

Avantaje nylon: este ieftin, usor de procurat, cu fiabilitate din ce in ce mai buna; umple bine mulineta, da siguranta lanseului; rezistenta acceptabila, elasticitate ridicata, ceea ce-l face un bun amortizor in cazul lansarilor ratate; utilizabil la toate tipurile de inele.

Dezavantaje nylon: rezistenta la frecare este limitata; la distante mari elasticitatea dauneaza considerabil uneori facind intepaturile ineficace; suporta destul de rau ultravioletele; uneori, dezavantajele enumerate anterior impun schimbarea firului cel putin anual.

Avantaje fir textil: rezistenta este de circa 3 ori mai mare decit la nylon (de cinci ori la nod), la diametre egale; rezistenta la uzura este foarte buna; durata de viata ridicata (poate fi schimbat si la 3 ani); coeficient de intindere aproape nul fiind extrem de eficient la intepat chiar la distante foarte mari;

Dezavantaje fir textil: asezarea pe tambur lasa de dorit iar alunecarea pe inele este redusa fiind necesare inele foarte dure (Sic, Gold Cemet); rigiditatea firului nu iarta lansarile ratate; pretul este foarte ridicat.

Tinind cont de descrierile de mai sus, de cele mai multe ori se prefera linia din nylon de calitate si forfacul din fir textil. Aceasta combinatie este foarte eficienta la pescuitul pestilor mari. Alegerea firelor se face in functie de grosime, rezistenta la tractiune (la nod), culoare. Intotdeauna se urmareste utilizarea firului cu grosime minima pentru categoria la care pescuim, cu culoare in functie de limpezimea apei. Un fir prea gros asigura o siguranta marita dar cu o frecventa scazuta a numarului de muscaturi.

MASURAREA ADANCIMII APEI

Pentru masurarea adancimii apei se va folosi un buldo si un un plumb greu, culisant. Buldo-ul il veti monta la capatul liniei iar plumbul va culisa liber pe line. Dupa ce lansati in locul dorit, mulinati pana cand simtiti rezistenta (buldo-ul a ajuns langa plumb, pe fundul apei). Acum blocati mulineta si slabiti frana tamburului. Metoda 1: Prindeti intre degete firul imdediat dupa primul inel (de la cotor) si trageti pina la al doilea inel. Repetati actiunea pana ce buldo-ul va iesi la suprafata. Numarati de cate ori ati dat drumul la fir si inmultiti cu distanta intre cele doua inele.

14

Metoda 2: Legati pe fir, in dreptul primului inel (de la cotor) al lansetei, un nod dintr-o sfoara, pe care il veti strange bine si-i veti taia mustatile scurt. Dati drumul la fir pana ce buldo-ul va iesi la suprafata. Adancimea apei va fi masurata intre nodul din sfoara si primul inel al lansetei (de la cotor). Nadirea Pestilor Nadirea pestilor este o faza a momirii; prin nadire se urmareste obisnuirea pestilor cu carligul cu momeli si apropierea lor de acesta. Nadirea pestilor depinde de cultivarea unor deprinderi cat mai naturale de cautare a hranei. Pestii sunt obisnuiti sa-si caute hrana in anumite locuri, care insa se schimba dupa sezon. Daca ii vom nadi in locurile pe care le viziteaza cu regularitate si vom alege ora corespunzatoare, vom obtine rezultate surprinzatoare; vom fi insa dezamagiti daca vom neglija cunostintele despre viata pestilor si despre ape si daca vom incerca sa-i nadim oriunde si oricand. Si asa, desigur, putem obtine anumite succese, dar cu pretul pierderii unui timp pretios si a unei cantitati inutile de nada, cu o nadire facuta insistent la anumite ore invatam pestii sa frecventeze si locuri pe care le parasisera din lipsa de hrana. Nadirea nu are sens acolo unde stau pescar langa pescar fiecare cu alta momeala, sau care dau prea multa momeala si cand pestii devin "mofturosi", satui si nu mai musca. Nadirea trebuie sa se faca, de regula, cu ceea ce se si prinde in carlig (momeala). De exemplu, daca momeala din carlig este pasta de cartofi, nada va fi alcatuita tot din cartofi. Daca dorim sa pregatim un "vad" nou de pescuit, in prima zi imprastiem nada pe o suprafata mare, a doua zi, pe una mai mica si, in final, doar intr-un anumit loc, potrivit pentru pescuit. In urmatoarele zile este suficienta o nadire moderata si, de regula, doar cu o delimitare mai precisa a zonei unde vom pescui. Pe apele statatoare momeala doar se arunca in locul ales, dar pe apele curgatoare, unde curentul o duce repede, momeala se pune intr-o punga de plastic cu gauri sau intr-un ciorap gaurit, ancorat cu sfoara. Metoda cu nada in punga de plastic da bune rezultate in special daca pescuim din barca, cand si in locul unde vrem sa pescuim dam drumul la saculetul sau cutiuta perforata umpluta cu nada. Nada se poate compune din cartofi fierti si zdrobiti, pesmet, seminte de oleaginoase crude sau fierte (floarea soarelui, rapita, canepa etc.), substante indulcite cu melasa, esenta de anason, vanilie si alte adaosuri de aroma si gust. Astfel pestele se nadeste atras de masa de culori si arome. Se stie ca pestele are un miros dezvoltat si un sistem de apel necunoscut inca, prin care isi cheama confratii. Nu este permis sa se momeasca cu sange, carne de abator sau orice alte preparate din carne, ori cu reziduri de la laptarie, din motive sanitare. Nadirea este ceva rational, dar nu trebuie nici sa se abuzeze de ea, deoarece pestii devin satui. De asemenea, se recomanda sa se mai schimbe reteta de nadire, intrucat pestii devin si mai curiosi cu o noua nada, ea fiind atractiva pentru pesti! Dynamite Baits - Momelile POP-UPS In ultimele doua decenii am asistat la o adevarata revolutie in fabricarea echipamentelor de pescuit (lansete, mulinete, fire etc.) gratie aparitiei noilor tehnologii de prelucrare a materialelor compozite, imprumutate adesea din domeniul industriei aero-spatiale si nu numai. Spre deosebire de acest domeniu, sectorul momelilor a fost mult mai conservator, asta pana acum cativa ani cand au aparut primele momeli cu grad de atractivitate mai ridicat decat al celor traditionale. Oprindu-ne la pescuitul crapului si al momelilor dedicate acestui gen de pescuit, buletele a captat cel mai mult atentia pescarilor de competitie dar si a producatorilor de marca. Dintre realizarile de top in acest domeniu se remarca produsele oferite de firma Dynamite Baits care a lansat in acest an mai multe produse revolutionare din seria Pop-Ups -urilor (flotantelor), produse cu cel mai bun randament la pescuitul crapului. Printre produsele de mare succes se numara cele din seria "Food Bait POP-UPS", buletele flotante bazate pe o mixtura originala combinata cu uleiuri naturale. Producatorul a realizat aceste produse optimizand compozitia acestora in doua directii: asigurarea compozitiei care asigura componentele nutritive necesare crapului, ceea ce asigura un grad ridicat de atractivitate, respectiv asigurarea unei densitati optime, usor sub cea a apei, gratie careia buletele pluteste intre ape, putin deasupra fundului albiei.

15

Pe langa ingredientele si atractantii cuprinsi in buletele gata confectionat, producatorul a prevazut si un atractant complementar cu care umectam usor buletele inainte de utilizare (atractantul complementar este inclus in ambalaj, alaturi de bulete, imbuteliat intr-un flacon). Rolul atractantului complementar este de a oferi buletelui prospetimea si aroma necesare inainte de pescuit. Acest bulete se produce in 3 marimi: 15, 18 si 20 mm, de culoare inchisa. Produsele acestei serii sunt printre cele mai eficiente in pescuitul crapului, cu rezultate bune si in cazul fitofagului (crapul Novac, in special). MOMELI Momeala Mod de prezentare Pentru specia

Cartof fiert

Taiat in cubulete

Babusca, platica, crap, oblete, lin, scobar Crap Mreana Somn, stiuca, salau Biban, somn, salau, clean Crap, caras Somn, crap, biban, clean, mreana, lin Somn, scobar, mihalt, mreana, clean Somn Clean, somn, oblete, rosioara, babusca Crap, clean

Boilies Branza topita, cubulete mici Broasca Bucati de pestisori Burete aromatizat cu atractanti Carne de scoica

Legat in montura pe fir Pe carlig Prinsa in montura cu ancora Pe carlig sau pe ancora Pe carlig sau pe montura fir de par Ancora invelita in carne

Coropisnita

Legata pe carlig

Ficat alterat Ficat proaspat de bovine

Bucati de 3-4 cm pe ancora Bucati de 3-4 cm pe ancora

Fructe : cirese, visine, coacaze, zmeura, mure, dude, struguri Gandac de Colorado Grau

Legate pe carlig

Pe carlig In diverse nade dupa inmuiere 24 ore in apa Pe carlig

Clean Crap

Greier

Clean, mreana, scobar

16

Intestine de pasare

Pe carlig

Somn, biban, clean, mreana

Lacusta

Pe carlig

Clean, vaduvita, morunas, biban, babusca, rosioara, etc

Larva de carabus

Pe carlig

Clean, mreana, babusca, lin

Larva de liblula Licurici Lipitoare Mamaliga

Pe carlig Pe carlig Pe carlig Cubulet pe carlig, sau cocolos pe momitor

Toti pestii Clean Clean, biban Crap, caras, platica, oblete, rosioara, babusca

Mazare uscata

Pe carlig sau montura fir de par

Crap, caras, clean, babusca

Mazare uscata

Pe carlig

Crap, caras, clean, babusca

Musca

Pe carlig

Clean, oblete, sabita, rosioara, babusca, caras, morunas

Omizi

Pe carlig

Clean, babusca, biban, rosioara

Orez expandat Ovaz decorticat

Pe carlig Pe carlig

Caras, platica, rosioara Babusca, platica, oblete

Paianjen de casa Paine

Pe carlig Pe carlig

Clean, rosioara Crap, caras, platica, rosioara, babusca Avat, biban, clean, salau, stiuca , somn

Pestisori vii (baboi, tipar, carasel, platica , porcusor)

Pe carlig

Porumb conservat Porumb expandat

Pe carlig Pe carlig

Crap, caras Crap, caras, mreana, clean, babusca

17

Porumb uscat

Pe carlig

Crap, caras

Rac

Pe carlig

Somn

Rama de gunoi

Pe carlig

Caracuda, caras, platica, rosioara, scobar, biban, crap Chefal, stavrid, calcan, barbun, guvid, cambula Somn, crap, biban, salau

Rama de mare

Pe carlig

Rama serpeasca

Pe carlig

Scoica midia

Pe carlig

Cambula, calcan, rechini tineri, barbun, hanus Somn

Sepia congelata

Pe carlig

Viermusi de musca

Pe carlig

Aproape toti pestii

VIERMELE DE SALCIE O vietuitoare mai putin cunoscuta de catre pescarii sportivi este viermele de salcie. Si cand spun asta ma refer la valoarea sa incontestabila la pescuitul in special al somnului.

Sa incep intai prin a va spune cate ceva despre locul unde traieste, descriere, etc. Dupa numele dat, ne putem da seama ca traieste in trunchiurile si crengile salciilor batrane. Cam orice salcie mai veche in timp, poate sa adaposteasca in corpul ei, o multime de astfel de vietuitoare, de la pui foarte mici si larve pana la exemplare de dimensiuni apreciabile. In scoarta salciilor, acestia formeaza adevarate canale, datorita necesitatii de hrana (lemnul salciilor), cat si nevoii de miscare. Au un aspect foarte aparte, culoarea lor fiind rosie-aramie, cu nuante de negru. La pipait sunt elastici, parca ar fi din cauciuc, capul mic fata de restul corpului este de culoare neagra, si au o gura foarte puternica cu

18

care scobesc in salcii; cand ii atingi te poti trezii muscat, insa muscatura lor nu este nici dureroasa, nici daunatoare, fiind ca si o mica furnicatura.

Corpul lor este acoperit cu cateva fire de puf, de aceea (si datorita formei) la prima vedere o sa avem o mica retinere sai atingem. Forma si culoarea lor aduc pe undeva cu viermele care traieste de obicei in preajma pomilor fructiferi, denumit popular "matza popii". Am spus la inceputul prezentarii ca este o momeala utilizata in special la pescuitul somnului, insa nici cleanul nu refuza o asemenea delicatesa. De obicei exemplarele mici (puii) se folosesc la pescuitul cleanului, iar pentru somn cautam doar viermi cu lungimi intre 5-10 cm si grosime cam cat degetul mic. Somnul este atras de mirosul foate puternic al viermelui, miros care se pastreaza un timp foarte indelungat. Spun asta deoarece viermii de salcie nu rezista in carlig (vii) decat foarte putin timp, de aceea miscarea lui nu poate atrage pestele decat in primele 2-3 min (maxim). Putem insa inlatura acest mic inconvenient printr-o metoda care adesea da roade mai bune: utilizarea viermelui in combinatie cu rama groasa sau coropisnita (ideal). Viermele este tras pe fir, iar in carlig punem coropisnita, astfel avem si miscarea coropisnitei, cat si mirosul tentant al viermelui.

Pe cat este de prinzatoare aceasta momeala, pe atat este de greu de procurat. Cautarea lor se poate dovedi o munca foarte grea, deoarece trebuie sa crapam lemnul salciilor, cu toporul si cu ajutorul unui ic, viermii ascunzandu-se de obicei in miezul crengilor mai uscate. Insa trebuie sa fim foarte atenti, pentru ca adesea se intampla accidente nedorite, cum ar fi taierea sau deteriorarea viermilor. Nota: daca am taiat corpul viermelui, acesta nu mai poate fi folosit in mod optim la pescuit. Tin sa precizez ca pot fi localizati pana si in radacina salciei, sub pamant. Mai exista si varianta cumpararii lor (din magazinele in care gasim asa ceva), sau de la localnici (tot unde exista), insa pretul lor poate fi destul de mare pentru unii din pescarii sportivi: intre 15000 si 25000 bucata, depinde de marime. Daca am reusit sa procuram cateva exemplare mai frumoase nu merita sa le stricam prea usor.

19

Aceasta momeala se adreseaza in special pescuitului pestilor mari, insa este preferata nu numai de "monstrii" ci si de puiet. De aceea este bine ca atunci cand plecam la pescuit sa mergem intr-un loc unde stim ca s-ar putea afla ceea ce urmarim noi. Insa, daca vor insista si somoteii, nu este o asa mare problema, deoarece un singur vierme ne poate aduce mai multe capturi (ma refer la somn). Rezistenta acestei vietatii este incredibil de mare, somnul mic neputand sa-l rupa sau sa-l deterioreze, exceptie face insa cleanul, care chiar daca momeala este una "de export" o poate face ferfenita si nu trebuie sa fie decat un amarat de clenisor. Iar daca somnul cel mare nu s-a aratat, putem sa-l cautam (cu acelasi vierme) si a doua zi. Nu trbuie decat sa-l pastram intr-un vas cu apa, insa cu tot cu carlig, pentru ca daca incercam sa scoatem viermele, acesta se va deteriora considerabil. Daca nu posedam viermi de marime mare, putem sa punem cate doi pe carlig, sau, cum am mai spus, sa-l folosim in combinatie cu alte momeli. Daca pescuim exclusiv cu vierme (fara alta momeala), este foarte important sa lasam varful carligului afara, in caz contrar putem sa pierdem pestele, deoarece nu se va intepa la fel de bine, datorita rezistentei si elasticitatii momelii. Tin sa precizez ca trebuie sa avem foarte mare grija cand fixam viermele in carlig, sa-l deterioram cat mai putin (sa nu-l "spargem"), asta fiind o incercare destul de grea, tot datorita calitatilor lui. Legea lui Bernoulli si pescuitul ! Nu de putine ori am avut ocazia sa auzim de la colegii pescari, la o partida de pescuit, expresia "Domn'e azi nu cade nimic. Au miscat apa azi noapte!" si sa constatam ca omu' avea dreptate. Ieri pestele a muscat si azi nimic - daca au muscat 2-3 carasei. Si se pune intrebarea - ce se intimpla ? Pestele, ca mai toate vietuitoarele subacvatice, au dezvoltate alte simturi in raport cu noi care ne bazam aproape exclusiv pe vaz si auz. In cazul vietii subacvatice se pare ca primeaza alte simturi dar toate acestea, cel putin in prezent, ramin simple ipoteze-mai mult sau mai putin inspirate. Totusi, observatiile empirice au condus la ideea ca, alaturi de liniile cimpului gravitational, presiunea hidrostatica are un rol deloc de neglijat in viata si comportamentul pestilor de apa dulce. Sau, ca sa fim mai expliciti, variatia presiunii la adincimea de hranire, de odihna etc. a pestelui influenteaza comportamentul acestuia ca si ceata in cazul vietuitoarelor terestre. Singura explicatie nu poate fi decit dezorientarea pestelui si scaderea apetitului acestuia. Si toate acestea au doua cauze fundamentale: variatia presiunii atmosferice si miscarea apelor de catre paznici si administratori. Ca o scurta paranteza, presiunea la o anumita adincime in apa se compune din presiunea atm. si presiunea hidrostatica - data de greutatea apei la adincimea respectiva. Vom neglija aici legea lui Arhimede sau presiunea hidrodinamica, toate acestea intrind intr-o constanta generala... si am obtinut legea lui Bernoulli pentru pescuit care spune ca daca apa scade cu un anumit nivel iar presiunea atm. creste spre anumite valori pestele se simte bine si juvelnicul nu mai ramine gol. In ambele situatii, atit presiunea atm. cit si miscarea apei sunt pentru noi variabile exogene - adica cu natura si cu paznicul nu te pui. Nu ne ramine decit sa asteptam si sa speculam vremea si nestiinta paznicilor si totul va fi O.K.. Teoria de mai sus am verificat-o in practica doi ani la rind pentru crap si caras si va spun ca merge ceas. Si ca sa nu fiu egoist fata de dvs., am sa prezint in tabelul de mai jos corelatia dintre variatia presiunii si variatia nivelului apei cu speranta ca nu vor fi printre cititorii nostri acei administratori de balti care tolereaza braconajul dar ne misca noua apa. Variatia presiunii (mmHg/zi) Variatia optima (dorita!) a nivelului apei (mm/zi) 3 -41 5 -68 7 -95

Retinem cifra magica "13.5" care zice ca daca presiunea atm. creste cu 1 mmHg atunci apa trebuie sa scada cu 13.5 mm pentru ca pestele sa ramina linistit. Vom retine ca o variatie de 2 mmHg/zi respectiv o variatie cu pina la 27 mm/zi a nivelului apei, in conditii normale si nu mai mult de trei zile, sunt tolerate de peste. Daca efectul celor doua se cumuleaza in mod negativ atunci totul ramine pe seama norocului.

Despre simturile pestilor Vazul Ochiul pestelui are structura asemanatoare ochiului omenesc, fiind insa fara pleoape.Cristalinul este sferic si neacomodabil in raport cu raport cu distantele, acest neajuns,impreuna cu diminuarea luminozitatii, cu adancimea si cu gradul de tulburare al apei, reduc acuitatea vizuala la pesti. Acuitatea vizuala depinde si de dimensiunea ochilor :

20

Somnul si anghila, cu ochi disproportionat de mici sunt printre cei mai "miopi". Retina percepe satisfacator unele culori elementare. Pestii pot face distincie intre diferitele forme ale obiectelor. Campul vizual este foarte mare, dar vederea binoculara se reduce la un unghi foarte mic si se mareste intrucatva prin micile deplasari alternative, laterale ale capului pestelui in miscare. Privind in sus, pestele percepe si imagini din mediul aerian, cand suprafata apei este linistita. Auzul Pestii nu au urechea interna si medie, de aceea ei nu percep sunetele, dar reactioneaza la variatiile lor de intensitate si tonalitate. S-a dovedit ca pestii emit ei insisi sunete, fie pentru ai speria pe dusmani, fie in timpul reproducerii pentru apropierea sexelor. Sursele de emisie a acestor sunete sunt : vezica inotatoare, radiile inotatoarelor pectorale, dintii faringieni sau maxilari. Mirosul si gustul La pesti, aceste simturi dispun de organe separate. Gustul este perceput de nodulii senzoriali implantati in buze si pe cerul gurii, sau chiar pe intreaga mucoasa a cavitatii bucale. Senzorii olfactivi sunt grupati in mici cavitati, fara legatura cu cavitatea bucala, dar comunicand cu exteriorul, prin doua canale la unele specii, ce permit formarea unui curent permanent de apa, ca la stiuca si scrumbia de Dunare. La mreana, crap, lin, biban si guvid, orificiul exterior are un fel de cornet care inlesneste formarea curentului de apa. Simtul tactil Simtul tactil nu lipseste la pesti. Ei dispun de noduli senzoriali raspanditi in piele, mai ales in zona capului, ale caror celule percep temperatura si variatiile ei, iar altele - presiunea. Unele specii sunt dotate cu organe tactile foarte sensibile - mustatile; somnul si chiar crapul percep natura obiectelor intalnite, pipaindu-le cu ajutorul lor. Perceptia laterala Exista, in plus la pesti, un simt deosebit al perceptiei, caracteristic numai lor si important pentru orientare. Organul acestui simt este linia laterala, care la anumite specii are aspectul unei linii mai colorate, desenata punctat de-a lungul flancurilor. In afara orientarii generale, linia laterala permite localizarea prompta a prazii (pentru rapitori ), fie a eventualilor dusmani si, in acelasi timp, evitarea unui obstacol marunt, prin inregistrarea ecoului reflectat al vibratiei provocate de miscarea pestelui. Migrarea pestilor in lacurile de ses - studiu de caz Fenomenul migrarii pestilor in lacuri este foarte putin studiat si aproape necunoscut in randul pescarilor sportivi, fiind cel mai adesea cauza principala a compromiterii unor partide de pescuit in majoritatea baltilor de ses. De ce acest studiu de caz ? Acest studiu de caz l-am abordat pornind de la observatia ca, pescari care au pescuit in aceeasi zi, in conditii aproape identice dar in locuri diferite intr-o anumita balta, au obtinut rezultate de la dezastruos la foarte bine. Concluzia a fost clara: pestele tragea doar intr-o zona a baltii, unde pescarii prindeau in medie 5-7 kg, fata de ceilalti care, cu putin noroc, daca prindeau 1 kg de maruntis. Care sa fie explicatia ? Migrarea pestilor ! Asemenea migrarii pasarilor calatoare, care parcurg primavara si toamna mii de km pentru a-si gasi un loc prielnic de supravietuire si reproducere, cu temperaturi blande si hrana din belsug, asa si pestii cauta acele zone propice supravietuirii. Migrarea pestilor este determinata de instinctul lor de a sta intr-un loc unde va fi permanent apa in cantitati suficiente, cu temperaturi optime si hrana din belsug. La cel mai mic semn ca apa are tendinta sa paraseasca albia lacului, pestii cauta imediat o sursa stabila de apa. Pestii percep modificarea nivelului apei ca o variatie a presiunii, cu deplasarea masei de apa. La scaderea apei, instinctiv, acestia parasesc zona migrand spre apele mai adanci si mai sigure. Paradoxal, comportamentul este similar si in cazul scaderii presiunii atmosferice; pestii sunt debusolati si vor inceta la un moment dat sa mai manance, aparand un fenomen de migrare a acestora spre larg. Cum migreaza pestii ? Pentru a studia migrarea pestilor trebuie sa identificam corect cauzele. Pestele migreaza cand temperatura apei iese din limitele normalului, cand este hartuit (de rapitori, braconieri sau de navodul pescarilor), cand cauta hrana sau cand se modifica nivelul apei, presiunea atmosferica. Pe scurt, temperatura apei impinge primavara pestele spre apele mici, incalzite de soare; in zilele fierbinti de vara vom cauta pestele in apele adanci si racoroase. Iarna vom pescui tot in apele adanci unde apa are temperaturi mai ridicate, ajungand pana la +4 C in zonele de fund.

21

Tot pe scurt, amintim ca hrana atrage in mod constant pestele. Se recomanda sa frecventati zonele nadite constant de alti pescari; pe timp de vant, malul lovit de valuri este mult mai productiv, valurile aducand cantitati importante de hrana (insecte, seminte, larve etc).

Am ajuns la ultima cauza - variatia nivelului apei - la care adaugam modificarile presiunii atmosferice. Vom trata cele doua notiuni impreuna deoarece pestele percepe atat variatia presiunii atmosferice cat si variatia nivelului apei prin intermediul presiunii rezultante. Presiunea atmosferica determina declansarea migrarii pestilor dinspre mal spre largul lacului sau invers. Cresterea presiunii atmosferice echivaleaza cu cresterea nivelului apei. In acest caz, al cresterii presiunii atmosferice, pestele tinde sa vina spre mal dupa cca. 1-2 zile, acolo unde hrana este in general mai bogata. In cazul scaderii presiunii atmosferice situatia se prezinta invers, pestele migrand de la mal spre larg, aici responsabil fiind instinctul de conservare care determina pestele sa ramana in zone sigure, cu apa si hrana din abundenta. Aceasta migrare a pestilor se produce pe directie perpendiculara cu malul apei. Declansarea instincului de migrare a pestelui are loc la variatii de 2-3 mmHg /24 ore iar normalitatea se poate restabili in cel mult 2 zile. Jocul apelor ! Migrarea pestilor o reintalnim si in cazul "plimbarii apelor" de catre paznicul piscicol - prietenul Dvs.. Cand apa scade brusc, pestele va migra in cel mult 4-6 ore spre larg, timp in care va inceta sa se mai hraneasca normal. Normalitatea se va restabili dupa min. 24 ore. La fel se intampla si cand creste apa. In acest joc al apelor, pestele are un scurt ragaz corespunzator nivelului minim/maxim cand, de regula, paznicul schimba sensul apei (ridica sau lasa stavilarul). Ca si in cazul presiunii atmosferice, migrarea datorata jocului apei are loc pe o directie perpendiculara malului, in sensul ca la scaderea apei pestele iese in larg iar la cresterea acesteia vine spre mal. Din acest motiv este bine sa testati pestele atat la mal cat si in larg. Incercati sa utilizati lansete cu lungime cat mai mare, preferabil peste 3 m, pentru lanseuri cat mai lungi in caz de nevoie. Un paradox speculat de pescarii initiati, "cu vechime", este ca atunci cand apa scade si presiunea atmosferica creste, sau cand apa creste si presiunea scade, ambele simultan si in limite uzuale, pestele nu mai migreaza avand un apetit ca in zilele lui bune. Desi aceasta situatie se intalneste mai rar, totusi, prin urmarirea atenta a barometrului si a nivelului apei, se poate profita de situatie. Sper ca aceste randuri nu sunt citite si de paznicii piscicoli ! Apa scade/creste radical, pestele migreaza dupa alte reguli ! A. Daca concluziile de mai sus erau ceva mai bine cunoscute sau mai usor de intuit, problema se complica atunci cand nivelul apei scade drastic, cand apa se retrage uneori cu 3-4 m sau mai mult. In acest caz migrarea pestelui cunoaste doua faze: 1. Intr-o prima faza pestele se indreapta spre larg, cautand apele adanci. Este faza specifica jocului apei (instrumentul de tortura a pescarilor, aflat la indemana paznicilor); 2. Daca in cca. 2-3 zile nivelul nu se stabilizeaza ci scade continuu, atunci pestele incepe sa migreze in directia izvoarelor care alimenteaza lacul (spre amonte), urmand axa albiei lacului. Fenomenul este cu atat mai intens cu cat scaderea apei este mai rapida iar intinderea lacului este mai mica. O data declansat acest proces, pestele va ramane in amontele lacului saptamani chiar luni de-a randul, cu un apetit destul de ridicat dupa ce nivelul apei s-a stabilizat la o valoare minima. In general pescarii nu cunosc aceasta migrare masiva a pestilor si continua sa pescuiasca in zonele din aval (zonele sudice in speta) si de mijloc, dar cu rezultate din pacate mult mai slabe decat pescarii din amonte. B. Cazul opus il constituie cresterea nivelului apei peste cotele medii anuale, pana la capacitatea maxima a albiei. Atunci asistam la o deplasare a pestilor in toate zonele baltii, uneori cu tendinta de suprapopulare a zonele din aval, situate aproape de stavilarul care regleaza nivelul apei. Acest lucru se explica prin antrenarea de catre apa a unei cantitati ridicate de hrana, larve de insecte etc. ce vor fi purtate de apa pana spre avalul bazinului. Mai exista si cazul particular al scaderii dirijate a apei la cote minime, inainte de navodire, cand pestele tinde sa migreze spre amontele baltii. La scuta vreme balta este navodita puternic in zona in care se concentreaza pestele, respectiv zona de amonte, moment cand pestele se refugiaza in toata balta, deseori pana in avalul bazinului.

22

Concluzii "Balta fara peste" sau "balta cu peste care-ti intra singur in juvelnic" sunt doua mituri pe care nu trebuie sa le luati prea in serios. Trebuie sa stiti ca va aflati intr-o competitie directa cu pestii si paznicii piscicoli, care vor "complota" de minune impotriva Dvs., in conditiile in care natura va poate fi cand aliat - cand adversar. Nu trebuie sa dezarmati dupa primul esec. Aplicarea observatiilor si concluziilor de mai sus va poate da cu siguranta multe satisfactii, insa trebuie foarte bine studiat lacul pentru a sti care este nivelul normal al apei, eventual cand a inceput golirea bazinului si unde sunt situate izvoarele sau gura de alimentare a bazinului, respectiv stavilarul de deversare a apei. Cunoasterea variatiei presiunii atmosferice din ultimele 2 zile se poate dovedi foarte utila in numeroase cazuri. Daca nivelul apei este foarte scazut in raport cu media anului, luati-va sculele si "migrati" spre zona de amonte. Daca nu aveti suficiente informatii despre balta, un sonar cu fascicol ingust va poate fi de mare ajutor in localizarea bancurilor de peste. Fara sa stiti, aveti insa un aliat natural de nadejde: pasarile domestice sau salbatice. In mod invariabil, gastele, lebedele sau ratele vor viza cu mare precizie zonele suprapopulate de peste. Am verificat in repetate randuri aceasta teorie, a migrarii pestilor, uneori alegand intentionat zonele "defavorizate"; teoria s-a confirmat in majoritatea cazurilor. Concluzia: nu va alegeti locul de pescuit la primul ochi de apa care va apare in cale. Cercetati lacul si orientati-va spre zonele cu sanse teoretice mai mari de a prinde peste. Rezultatele nu vor intarzia sa apara. Pescuit pe timp de vint Nu sunt putine cazurile cind mergem la pescuit si incepe sa bata vintul, provocind nemultumirea pescarului, aceasta mai ales datorita inaspririi conditiilor de pescuit. Trebuie sa stim ca, sub luciul apei, vintul nu influenteaza negativ activitatea pestilor sau reactia acestora la nada si momeala. Ne gindim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele, nici frigul patrunzator, nici arsita. Anumite teorii acorda atributul favorabil sau neprielnic diferitilor curenti de aer (vint de nord, vint de sud, vint de ploaie). Insa vintul, de regula, sporeste agitatia pestilor si nu de putine ori odata cu acesta apar si primele capturi frumoase. Am remarcat ca atunci cind vintul nici macar nu adie putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul cu peste. Problema este ca, din pacate, pe timp de vint pescuitul la undita este evident ingreunat. Nu este totusi grav pentru ca, folosind experienta acumulata in timp, putem invinge adversitatea vintului transformind-o in aliatul principal. Dupa ce veti insusi tehnica de pescuit pe timp de vint veti dori sa aveti noroc de vint. Pe timp de vint s-a constatat ca pestii circotasi, care miros momeala si pleaca, devin mai hotariti iar pestii mici, de suprafata, inhata "prada" in acest strat oxigenat de actiunea vintului. Multi pescari, pentru a rezolva "problema vintului" si pentru a mentine pluta in valuri, au tendinta de a ingreuna serios momeala, rezultind "calupuri" respectabile. Nu este solutia optima, existind si alte metode de urmat. Este necesar, inainte de lansare, sa aflam directia si intensitatea vintului. In continuare este necesar sa determinam efectul vintului pe suprafata iazului dar si in straturile mai profunde. Lansam pe suprafata apei o buleta (flotabila un timp) si observam pe luciul apei traiectoria acesteia (spre mal, spre larg, stinga-dreapta). Acesta este indicatorul fortei vintului in stratul superior. Daca pescuim pe fundul apei trebuie sa determinam eventualii curenti de adincime care pot avea sensul opus celor de suprafata, efectul nadirilor fiind absolut imprevizibil. Aparenta poate fi inselatoare; asadar este important sa facem citeva mici teste si experimentari intotdeauna cind avem de-a face cu vintul. De asemenea, retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic. Vom analiza acum cazul vintului in functie de directia din care acesta bate. Ca o regula, vom aminti folosirea plutelor lungi dar cu virf sibtire. Vint din spate In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru ca vintul culca incetisor linia pe locul nadit. Faceti cu atentie nadirea, in toate azimuturile pentru ca rafalele de vint antreneaza nada in afara "vadului". In general, aceasta directie este foarte avantajoasa pescuitului.

23

Vint din fata In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a putea lansa. O undita firava poate ceda usor daca este fortata prea tare, mai ales cind plumbii sunt usori. In acest caz, pestele are predilectie pentru zonele de mal unde se aduna, alaturi de nada luata de curenti si musculite, pestisori si hrana mai multa decit in larg.Se recomanda ca firul sa fie cit mai scurt iar varga sa fie cit mai lunga.

Vint din lateral Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine in zona nadita. Mai mult, o pozitie incorecta poate avea ca efect si muscaturile false, datorate curentilor care tensioneaza firul incorect plasat pe apa. Daca nu este turbulent, vintul lateral poate fi util deoarece tine linia usor intinsa. Cind este violent si in rafale trebuie sa avem grija sa stapinim varga utilizind un suport adecvat iar virful va trebui sa fie pus in pozitie submersa (pina la 5 cm) pentru a scufunda firul si a-l feri de furia vintului. Aici, o pluta lunga cu virf filiform este foarte utila iar pescuitul la fundul apei da rezultate bune.

Concluzii Cind pescuiti pe vint alegeti plute lungi cu virf filiform. Scufundati virful unditei in apa (cca. 5 cm) si supravegheati ca pluta sa fie in zona cu adevarat nadita. Retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic. Pescuitul pe gheata, la copca Cum in cea mai parte a iernii baltile sunt inghetate formand poduri de gheata, peste care uneori mergi si cu sania trasa de cai, singurul procedeu de pescuit accesibil in acest anotimp este pescuitul la copca. Acest gen de pescuit este deosebit de atractiv, fiind foarte apreciat de pescarii care suporta in conditii onorabile gerurile iernii. Iar cand gerul se intrece cu gluma, un ceai fiebinte si o tuica fiarta - bauta cu masura - reprezinta catalizatori de nelipsit pentru o partida reusita. Din punct de vedere al echipamentelor necesare, pescuitul la copca nu este foarte pretentios, fiind suficiente 23 undite de cca. 1-1.5 m lungime, din trestie clasica, din bambus sau din materiale compozite moderne - dupa cum are omu'. Mai aveti nevoie de fir subtire 0.12-0.18, cam 1.5-3 m pentru fiecare undita, in functie de capturile pe care estimati sa le obtineti. Plutele vor fi mici, cu antena subtire, viu colorata. Daca apa unde pescuiti este foarte adanca puteti folosi si o mulineta pentru recuperarea firului. Mulineta poate fi cu tambur mobil, din plastic, de asemenea fara mari pretentii. In sfarsit, carligul, va fi subtire si rezistent, numere mici si foarte mici, cu tija ceva mai lunga pentru a-l putea extrage mai usor din gura capturilor mai dolofane. Momeala cea mai eficienta este, in mod cert, fragila dar mult ravnita larva de libelula, de culoare rosie si corp segmentat. In acest caz carligele cu tija subtire si lunga, de culoare rosie, sunt recomandate. Rezultate acceptabile dau si viermusii clasici, de culoare alba sau roza. Sunt balti unde

24

capturile de crap si caras nu sunt deloc intamplatoare, rezultate multumitoare obtinandu-se si la mamaliga. In aceste cazuri este bine sa va alegeti fire si carlige mai rezistente. Foarte des am intalnit situatia in care copca era prea stramta, raportat la dimensiunea capturii. Aici chiar ca este o problema, la care trebuie sa va ganditi din timp. Este bine sa tineti minte ca pestele mare prefera sa manance mai ales pe fundul apei, in apropierea namolului in care deseori se afunda pentru a se feri de frig. Explicatia este aceea ca, din punct de vedere fizic, apa prezinta o anomalie conform careia densitatea si temperatura nu sunt direct proportionale. Densitatea apei este maxima la temperatura de + 4 grade C. Din acest motiv, stratul de densitate maxima se gaseste la fundul albiei si nu poate avea decat +4 grade C, evident pentru un bazin cu adancime aflata in limite normale. La aceasta adancime umbla si rosioara, obletele, bibanul, micii sau marii rapitori, acestia din urma fiind mult mai bine adaptati sa supravietuiasca in apele reci, de unde si posibilitatea obtinerii unor capturi in zonele de suprafata a apei. De cele mai multe ori problema cea mai delicata apare cand ajungem pe gheata, ne alegem un loc si ne pregatim sa facem copca. Cu ce si cum o facem ? In mod traditional copca se face cu un toporas, prin cioplirea ghetii pana rezulta o copca de forma neregulata dar in care putem pescui. De la caz la caz se poate folosi si o dalta si un ciocanel cu care ne putem da eventual si peste degete. Metoda este putin cam incomoda si cam zgomotoasa. Altii prefera sa faca un mic foculet, bine concentrat pe gheata care se topeste incetul cu incetul, preferabil in perimetrul gaurii nu si al zonei in care vom sta cu picioarele. O solutie inspirata consta in utilizarea unei freze speciale pentru gheata. Aceasta va realiza o gaura de diametru fix, fara efort mare chiar si in cazul cand gheata este groasa. Este bine ca freza sa aiba si o spirala de evacuare a ghetii razuite, pentru ca aceasta sa nu ramana in copca si sa pluteasca alaturi de pluta. Ce trebuie sa stim cand mergem la o partida de pescuit la copca ? 1. In primul rand trebuie sa ne asiguram ca gheata rezista. Daca mai sunt si altii la pescuit sunt sanse sa nu avem surprize. Primii pasi trebuie sa-i faceti cu mare grija. La malul apei, in zonele adiacente stufurilor sau in zonele cu apa curgatoare (zona podurilor) gheata este mai subtire si poate sa cedeze brusc; 2. Feritiva sa va adunati prea multi pescari intr-o zona restransa daca gheata nu este suficient de groasa; 3. Cercetati cu atentie zonele acoperite cu zapada, unde pot exista copci mari facute de lucratorii piscicoli pentru aerisirea baltii si evitarea sufocarii pestilor; 4. Cand gheata trosneste, mai ales dimineata si seara, este semn ca aceasta ia proportii sub actiunea gerului. Aceeasi anomalie fizica, de care am pomenit mai sus, spune ca densitatea ghetii scade odata cu scaderea temperaturii ceea ce se traduce prin cresterea volumului acesteia, cu posibilitatea aparitiei unor fisuri pe lungimi de zeci de metri. Nu va faceti probleme, sunteti in siguranta; 5. Nu uitati de regula ca frigul te ia de la extremitati; feriti-va nasul si urechile de gerul aspru al iernii. Luati-va manusi calduroase, cu un singur deget. Incaltamintea trebuie sa fie de asemenea calduroasa, preferabil din piele imblanita, nu prea stramta, fiind obligatoriu sa folositi sosete din bumbac sau lana; 6. Un termos cu ceai fierbinte este ideal pentru a compensa caldura pierduta de organism. Alcolul si tutunul dau senzatia ca te incalzesc. Este adevarat ca la nivel de zecimi de grad C asa se intampla. Pe de alta parte nu uitati ca vasodilatatia provocata de alcool are ca efect de durata pierderea unei cantitati suplimentare de caldura, deci efectul in timp este negativ;

7. Evitati sa pescuiti pe timp geros, cand bate bantul. Aceste recomandari nu au statut de axioma sau lege dar reflecta experienta mai multor pescari care pescuiesc frecvent la copca si merita luate in seama, zicem noi, mai ales de tinerii pescari. Nu uitati ca pescuitul la copca este pe cat de frumos pe atat de plin de neprevazut.
TEHNICI DE PESCUIT PESCUITUL CU VARG FIX Primul secret n nvarea pescuitului const n faptul de a nu v face prea multe probleme cu unelte complicate. Este necesar mai curnd s v ndreptai atenia spre studierea apei i a locuitorilor ei, lucru care se poate face pescuind mai ales cu varg fix, denumit n mod obinuit i simpl. Folosind-o vei ncepe ntr-adevr s cunoatei comportamentul petilor, s-i nepai la momentul potrivit, s-i obosii cnd s-au prins n crlig pentru a efectua o scoatere perfect. Numai folosind varga simpl vei putea nva toate subtilitile pe care alte tipuri de pescuit, cu mult mai complexe, le impun pescarului. Dar pentru a nva s pescuii trebuie s cunoatei bine uneltele necesare, care vor trebui aadar examinate i studiate ntr-o anumit ordine. Cnd vorbim despre pescuitul cu varg simpl ne referim la acel tip de pescuit practicat cu ansamblul de elemente pe care schematic le putem mpri astfel: varg, fir, crlig, plut, plumb.

25

UNELTELE DE PESCUIT Varga: cnd un pescar se hotrte s cumpere o varg simpl, poate alege dintr-o gam foarte larg de modele, a cror varietate mrete nehotrrea unui profan. Exist tipuri confecionate din bambus, din trestie, din lemn de Tonkin, din conolon, din fibr de sticl, carbon. n orice caz, toate au o lungime care variaz ntre 3, 7-10m; modelele mai scurte se folosesc pentru pescuitul la peti mici, aproape de mal, cele mai lungi servesc la cutarea unor capturi mari, departe de malurile rurilor i ale lacurilor. S examinm acum mai amnunit aceste vergi. Vrgile din bambus, mai ales cele cu lungimea de peste 4m sunt ntotdeauna foarte grele, fiind deci greu de mnuit, deoarece obosete n scurt timp braul i ncheietura minii care o in. O varg de acest tip poate fi folosit de aceia care prefer s pescuiasc stnd comod pe malul unui lac sau al unui ru dup ce i-au aranjat unealta de pescuit n suporturi speciale. Dat fiind rezistena meterialului din care este confecionat, poate fi folosit i pentru peti mari, mai ales pentru pescuitul crapului i al linului n mlatini i ape stttoare. Trestia este un tip de material cu adevrat uor dar este i foarte fragil, mai ales dac nu a fost perfect uscat. O calitate important a vergii de acest tip este flexibilitatea, care permite obosirea unor peti mari chiar i cu fire foarte subiri. Metodele de confecionare sunt multiple. Cea mai simpl este aceea de a uni diferite tronsoane cu diametrul scaznd progresiv, cu ajutorul unor inele de alam, pn la atingerea lungimii dorite. Aceste vergi, foarte economice, au dezavantajul c nu sunt echilibrate n mod special i nu sunt uor de mnuit. Cele mai bune vergi sunt acelea compuse din tronsoane de lungime diferit: baza sau mnerul este cel mai lung tronson, iar vrful cel mai scurt. Aceast construcie, numit n scar, permite ansamblului de a avea un mare echilibru, de a cntri puin i, mai ales, de a avea un arc de ndoire mai regulat. Pentru o greutate ct mai mic, mbinarea tronsoanelor este realizat introducnd direct cele cu seciuni mai mici n cavitile celor mai groase, care trebuie ntrite cu legturi de mtase pentru a se evita crparea lor. Se pot face i alte legturi ntre noduri, pentru a mri rezistena. Cele strine, de obicei de fabricaie japonez, sunt vergi din lemn de Tonkin. Foarte aspectuoase i foarte uor de transportat, au piesele componente (tronsoanele) goale pe dinuntru, astfel nct introducndu-le una ntr-alta se poate obine un b comod. Sunt renumite datorit greutii lor foarte sczute, dei nu sunt prea echilibrate i nu au o durat prea ndelungat. Preul sczut justific ns cumprarea lor, ndeosebi dac sunt folosite la pescuitul unor peti de dimensiuni mici. Ultimele care au aprut pe piaa internaional au fost vergile din fibr de sticl tubular, obinute nfurnd rini speciale pe miez metalic conic. Varga din fibr de sticl se prezint ca un baston; trgnd partea terminal, adic vrful, se lungete, iar fiecare dintre tronsoane se potrivesc perfect ntre ele datorit conicitii. Acestea sunt vestitele vergi telescopice din fibr de sticl pe care muli le prefer, ns nu pentru alungirea telescopic ci pentru mbinare. Aceast varg din fibr de sticl este deosebit de uoar i de echilibrat, ntruct materialul nedeformabil din care este construit nu sufer alterri nici din cauza folosirii, nici din cauza agenilor atmosferici. Ultimele apariii sunt vergile din material plastic armat cu carbon sau grafit. Ultrauoare, foarte robuste, superechilibrate, au dezavantajul deloc neglijabil de a fi prea scumpe, ceea ce i limiteaz n mod automat rspndirea. Dac ne gndim c vergile din acest material, la o lungime de 5m cntresc ceva mai mult de 200 grame, vom nelege uor care este valoarea lor indiscutabil. Oricare ar fi tipul de varg pe care l cumpr pescarul, trebuie luate multe msuri de prevedere dac dorete s i se prelungeasc durata. Vergile trebuie s fie terse ntotdeauna la ntoarcerea de la pescuit. Vopseaua care se desprinde de pe legturi trebuie s fie rennoit iar baza fiecrui tronson este recomandabil s fie frecat cu parafin pentru a uura montarea. Dac din nenorocire o varg prezint o crptur ntre noduri, lucru foarte posibil la modelele din trestie, se poate repara nfurnd partea deteriorat cu un bandaj de fir de mtase i vopsindu-l apoi cu nitrolac. Linia: este denumit astfel ansamblul format din crlig, plumb, plut i fir. Aceasta este partea uneltei de pescuit care se gsete n contact cu petele, este necesar aadar ca fiecare element al su s fie confecionat cu mult grij pentru a i se asigura invizibilitatea i rezistena, caliti indispensabile. Pluta: la fel ca i crligele, plutele sunt ntr-o infinitate de modele i mrimi diferite. Unele sunt adecvate numai pentru apele stttoare din lacuri i bli, altele pentru apele curgtoare cu vitez medie iar altele pentru cele mai repezi. n general, cu ct pluta este de form mai alungit i mai subire, cu att se preteaz mai mult pentru a fi folosit la peti cu muctura mai slab i nehotrt pentru c profilul su, puin rezistent la scufundare, o face mai puin observabil pentru petii care sunt pe punctul de a prinde momeala. O plut bun pentru pescuitul cu varg fix nu trebuie s aib o dimensiune prea mare; n orice caz ns, trebuie s suporte o greutate maxim a lestajului de cteva grame. Aceasta nseamn c sensibilitatea sa va fi deosebit de mare i c se va putea scufunda de ndat ce petele atinge momeala. n ceea ce privete materialul din care este confecionat pluta, exist numai dificultatea alegerii: se poate folosi un model tradiional confecionat din plut sau din pan de pasre; tipurile mai perfecionate sunt din lemn de balsa sau din material plastic. Important, repetm, este profilul. O plut sferic sau foarte bombat are o rezisten la scufundare net superioar fa de cea a unui model cu acelai volum dar de o form mai alungit; alegerea greit a unei plute are drept consecin prinderea unui numr mai mic de peti, deoarece acetia sunt alarmai de rezistena nefireasc pe care o ntlnesc la prinderea momelii. Mai exist apoi i problema culorii. n funcie de condiiile de lumin i de culoarea mediului nconjurtor, unele plute pot fi mai vizibile dect altele. n general, cele mai folosite culori sunt roul, galbenul i negrul: culoarea roie ntr-un mediu nconjurtor luminos i n ap limpede, cea galben pe fond cu vegetaie iar cea

26

neagr dac pescarul se afl cu soarele n fa. Contrastul dintre diferitele culori face i mai vizibil pluta, n special dac vrful ei este foarte subire. n acest din urm caz se obinuiete ca partea care iese afar s fie prevzut cu o bil minuscul viu colorat. Plumbajul: pentru a trage crligul cu momeal spre fundul apei i pentru a echilibra pluta, pe partea inferioar a firului, nainte de forfac, trebuie s se fixeze plumbii. Se aplic un numr suficient de plumbi pentru a menine pluta perfect perpendicular, crend un echilibru instabil. Greutatea total a plumbajului va trebui s fie ct mai mic n apele stttoare sau lente, dar va trebui n schimb s aib o anumit mrime n cele repezi. n afar de mrime, care poate varia, tipul plumbilor este practic unul singur: o sfer mic de plumb moale, tiat n aa fel nct s se poat introduce firul. Plumbajul este aplicat pe fir n diferite moduri: poate fi grupat, n scar sau mprtiat. Este grupat cnd toate sferele sunt fixate pe un spaiu redus, practic atingndu-se ntre ele. Acest plumbaj se folosete n apele curgtoare, cnd momeala trebuie s coboare la fund ntr-un timp scurt. Plumbajul n scar este constituit din plumbi mai nti apropiai ntre ei, apoi la distan din ce n ce mai mare. O asemenea aezare a plumbilor asigur un mare echilibru liniei i se folosete cel mai bine n apele curgtoare domoale i adnci. Tipul mprtiat de aezare este constituit din plumbi aezai toi la aceeai distan; se folosete n ape stttoare unde petii sunt suspicioi. Crligul: crligul, care trebuie s fie acoperit de momeal, este ales de o mrime corespunztoare cu petele ce urmeaz s fie capturat, trebuind s aib vrful perfect ascuit i s fie lipsit de pete datorate ruginii sau oxidrii. n comer exist multe tipuri de crlige, foarte diferite ntre ele n ceea ce privete forma i dimensiunile. Crligele au o numerotare invers proporional cu mrimea lor. Un crlig nr. 20 este foarte mic, potrivit pentru pescuirea petilor mici, precum obletele sau boiteanul. Un crlig nr. 2 este mare i poate servi foarte bine i n lupta pentru pescuitul unui crap, atunci cnd suntem constrni s facem uz de varga fix. Crligul este legat cu ajutorul unor noduri potrivite de o poriune de fir foarte subire, de lungime variabil ntre 20cm i 1m; aceast parte se numete forfac i diametrul su este cuprins de obicei ntre 0,10 i 0,20 mm. Trebuind s nu fie vzut de ctre peti, forfacul este necesar s aib o culoare care s imite ct mai bine culoarea apei. Exist forfacuri de culoare alb, galben, verde, roz; la majoritatea apelor, ns, cele mai folosite culori sunt cenuiul i verdele. n partea superioar a forfacului se afl legat de obicei o alt bucat de fir cu un diametru ceva mai mare, lung ct varga: este denumit i corpul liniei (firului) i va purta att pluta ct i plumbii. Motivul pentru care se folosete un fir ceva mai gros i deci mai rezistent dect forfacul este simplu: dac n timpul pescuitului crligul se aga ntr-un obstacol pe fundul apei, trgnd de fir se rupe forfacul i astfel se pierde numai acesta, salvnd corpul firului. TEHNICA DE PESCUIT O privire ager, o mn antrenat i o promptitudine a reflexelor sunt caliti indispensabile pentru a pescui cu varga fix. Timpul dintre momentul cnd pluta tras n jos de ctre pete se scufund i urmtoarea ei apariie este uneori att de scurt nct se poate msura n fraciuni de secund; numai n aceste clipe foarte scurte se poate nepa cu succes nainte ca petele s dea drumul momelii. Pescuind n ape stttoare sau lente, timpul este ntotdeauna i mai scurt dect n apele curgtoare, pentru c petii obinuii s nface hrana care trece prin curentul apei sunt, de obicei, mai puin suspicioi i muc mai ferm. Varga este mai uor de mnuit n apele stttoare dect ntr-un ru; este necesar o analiz a operaiunilor care, la un loc, poart numele de aciune de pescuit. Primul lucru pe care l face pescarul ntr-o ap stttoare este de a ncerca s-i stabileasc adncimea, lsnd la fundul apei firul lestat la un capt cu un plumb mai greu, care face s se scufunde pluta. Folosirea acestei unelte, numit sond, este foarte simpl: este suficient s o strngem pe crlig si s-o coborm perpendicular n ap. Dac pluta rmne cu puin sub suprafaa apei, s-a gsit adncimea exact i nu ne rmne atunci dect s scoatem sonda, s prindem momeala pe crlig i s-o coborm din nou n ap. Toate aceste manevre trebuie fcute n cea mai mare linite, evitnd micrile brute i paii apsai pe mal; procednd astfel, petii nu se vor alarma. Nu ntotdeauna crligul este necesar s ating fundul apei. Acest lucru depinde de petele pe care intenionm s-l capturm: obleii i roioarele, spre exemplu, se pescuiesc mai la suprafa, n timp ce clenii, linii, crapii i caraii, dimpotriv, n straturile cele mai de jos ale apei. Specia de pete pe care intenionm s-l prindem va determina inerea sau nu n mn a vergii: dac ncercm s prindem pete mic sau dac pescuim la clean sau scobar, unealta trebuie inut tot timpul n mn; dac ncercm la lin sau la biban, se poate fixa pe mal, perpendicular cu apa, ntr-o port-varg sau ntr-o crcan de lemn. Dup ce s-a aruncat crligul este bine s se atrag petii n apropierea sa, dac acest lucru nu s-a fcut mai dinainte, mprtiind n zona respectiv puin hran identic cu cea folosit ca momeal. Cnd un pete muc, acest lucru este semnalizat de plut, care, dup una sau mai multe zvcnituri scurte, coboar spre fundul apei; alteori pluta ncepe s se deplaseze paralel cu malul sau se ndreapt spre larg. n toate aceste cazuri trebuie s se intervin cu o micare decis a minii. neparea nu trebuie s fie niciodat prea violent, pentru a evita ruperea firului, dar s aib suficient for pentru a face s ptrund crligul n gura petelui i, n acelai timp, pentru a l reine. n acest moment va ncepe faza cea mai delicat a pescuitului adic recuperarea petelui prins. Dac acesta este de talie mic, este suficient s se ridice varga vertical pentru a-l trage la mal, pe cnd daca are o greutate mai mare trebuie

27

obosit, folosindu-se elasticitatea uneltei de pescuit. n timpul acestei manevre varga trebuie s fie inut la circa 45 fa de suprafaa apei, pentru a-i oferi elasticitii prilejul de a-i spune ct mai bine cuvntul; nu trebuie niciodat s se foreze recuperarea petelui, ci s se trag la mal cu calm i cu pruden, pentru a evita ruperea firului printr-o micare de coad neprevzut. Numai cnd se va observa c petele se abandoneaz sleit de puteri se va putea aduce la mal ridicnd varga pentru a-l scoate din ap, prinzndu-l uor cu mna sau fcndu-l s coboare ntre ochiurile unui mincioc. Pescuitul n ape curgtoare se deosebete n principiu de acela n ape stttoare printr-o manevr. i n cazul acesta este nevoie s se stabileasc adncimea apei, dar varga trebuie apoi s fie inut tot timpul n mn pentru c este necesar s se urmreasc treptat deplasarea firului n mersul su ncet la vale. Lansarea firului se face n acest caz n amonte de pescar, sub un unghi de 45 fa de mal, n aa fel nct s se dispun de o poriune de explorare ct mai lung. Este foarte important ca n timpul deplasrii firului vrful vergii s fie bine ridicat din ap, n aa fel nct ntre plut i vrf s nu rmn fir nentins; aceast manevr permite o conducere mai uniform, fr devieri spre mal i, mai ales, reduce simitor timpul dintre momentul scufundrii plutei i neparea efectuat de pescar. Este recomandabil ca la pescuitul n ap curgtoare s se stabileasc distana dintre crlig si plut n aa fel nct s fie ceva mai mare unde se afl momeala i, n continuare, o bucat mai mic a forfacului s ating fundul. Numai n felul acesta vom avea certitudinea c n timpul deplasrii momeala este prezentat petilor n mod corect i deci va fi acceptat cu ncredere. De aceea este bine ca, dup ce s-a calculat adncimea cu sonda, s se pun momeala cu vreo 20cm mai adnc, avnd grij ns ca nici un plumb s nu ating fundul apei. Exist ns cazuri cnd plumbajul trebuie s se trasc pe fund, pentru a ncetini deplasarea momelii. Un astfel de sistem se aplic atunci cnd se pescuiete mrean sau scobar. Aceti peti, crora le place s scotoceasc printre pietricelele de ru n cutare de insecte, urmresc i prind cu greu o momeal care se deplaseaz prea repede i de aceea, ntruct curentul ar tr prea repede firul, se obinuiete s se ncetineasc viteza momelii cu un plumbaj care se trte n ntregime sau numai n parte pe fundul apei. Scufundrile false ale plutei datorate neregularitilor fundului apei sunt foarte numeroase, dar un bun pescar reuete s le deosebeasc, graie unei sensibiliti dobndite din experien i, n loc de a nepa n gol se limiteaz s elibereze crligul trgnd uor, n aa fel nct acesta s-i continue mersul la vale. Dup ce firul a ajuns la captul deplasrii, se lanseaz din nou n amonte cu o uoar micare a vergii. LOCURILE DE PESCUIT Cu varga fix, mai ales dac are o lungime de peste 5m, se poate pescui n orice loc, att n ap stttoare ct i n ap curgtoare. Activitatea se va desfura, bineneles, n imediata apropiere a malului i, cum petii se afl mai des la mal dect n larg, nu vor lipsi capturile. n apele stttoare, aceast varg este foarte util pentru a sonda locurile goale dintre plante, pentru a cobor un fir printre trestiile i algele din lacuri i bli n cutarea unor lini suspicioi sau a unor babute hoinare. De pe nlimea barajelor, podeelor sau a digurilor de aprare a localitilor de pe marginea apelor este uor de folosit nu numai la capturarea omniprezentei faune mici reprezentate de oblete, babuc i bibansoare dar i pentru clean i scobar; acolo unde peretele stncos este abrupt se folosete foarte bine i la pescuitul bibanului sau al tiucii mici cu momeal vie. n cazul pescuitului cu varg fix n canale se reuete s se pescuiasc cu bune rezultate de-a lungul malurilor, fcnd s treac firul prevzut cu o plut de mici dimensiuni prin acele coridoare pe care le creeaz algele pe fundul apei. n spaiul acesta restrns petii sunt, n general, mai numeroi i nu trebuie exclus cazul n care, ncercnd cu rm la modesta babuc, se ntmpl s se prind n crlig un crap mare sau un lin greu. Tot n apele canalizate, la fiecare cotitur unde curentul este mai ncet sau aproape nul, o pereche de vergi fixate pe mal cu crcane corespunztoare ofer posibilitatea de a v petrece ziua de pescuit ct se poate de linitii ateptnd ca un caras sau pltic, dac apa e tulbure, s nhae momeala care st pe fund. Pe lng aceasta, n aceste ape exist ntotdeauna o rezerv practic inepuizabil de peti mici, dornici ntotdeauna s mute. Mai greu este de cutat locuri potrivite pentru pescuitul cu varga fix n rurile mari. Din cauz c malurile se afl la mare distan unul de altul, adeseori petii se menin la o asemenea distan de mal nct o unealt scurt nu permite crligului s ajung n raza lor. Atunci trebuie cutate acele locuri de pe mal unde petii trec chiar pe lng picioarele pescarului. Micile bulboane de la baza malurilor acoperite cu vegetaie, podiurile care se scufund vertical, lucrrile de consolidare care ntrerup uniformitatea curentului reprezint mediul ambiant pentru varg fix. n aceste locuri, mai ales dac fundul este presrat cu obstacole periculoase, petii sunt ntotdeauna n numr mare i puin sperioi; uneori este de ajuns s deschidem cu o secer o gaur ntr-un tufri de pe mal pentru a cobor firul ntr-un loc virgin unde petii se arunc asupra momelii cu o ncredere nebnuit. Sau e suficient s descoperim o mas de alge pentru a trece crligul dincolo de obstacol, spre curentul principal, pentru a da de un crd de mrene; dar pentru aceasta este necesar un deosebit spirit de observaie i un ochi antrenat. Iar de-a lungul prundiurilor, n timpul primverii, scobarii care vin pn aproape de picioarele pescarului ofer posibilitatea unor capturi continue. Sunt foarte multe locurile de-a lungul unui ru n care poate avea succes folosirea vergii fixe. Cteodat, mai ales cnd apele sunt n cretere, cel mai rentabil loc va fi gura unui teren mltinos i afundat; alteori, cele mai bune rezultate se vor obine n partea de jos a unei cascade sau a unei pante, dac temperatura e ridicat iar alteori, n sezonul rece, o adncitur de pe fundul apei aleas de peti pentru a se adposti de ger, va oferi capturi satisfctoare. Un bun pescar care folosete aceast unealt tie c nu trebuie s omit nici o posibilitate: spaiile largi, malurile

28

uoare sunt foarte frecventate, aadar va prefera s se ndrepte spre locuri izolate n care natura este nc linitit i necontaminat. n aceste locuri, chiar i pe o poriune foarte mic de ap, pescarul va gsii peti muli i mari. Dac o plant sau o buturug mpiedic deplasarea firului, nu v facei griji, cel mult vei putea pierde un crlig sau civa plumbi ci dimpotriv, insistai ncercnd s aflai adncimea potrivit la care s se deplaseze momeala i cel mai bun curent al apei; dac un bloc de piatr sau un bolovan ntrerupe curgerea apei, nu fii ngrijorat, ci ncercai s conducei crligul n spatele acestora, chiar dac e aproape sigur c-l vei pierde. Este posibil ca dificultatea pescuitului s fie rspltit printr-un succes neateptat. PESCUITUL LA PLUTIT Majoritatea pescarilor folosesc astzi pentru prinderea ciprinidelor din ruri plutitul. Aceasta nu este altceva dect o varg normal din fibr de sticl tubular sau din carbon prevzut cu o serie de inele pentru conducerea firului i cu o mulinet normal cu bobina fix, avnd funcia de a pstra firul. n esen, deci, nu este altceva dect o unealt mai uoar i mai uor de mnuit dect vergile obinuite, care permite s se pescuiasc la o distan mai mare. Varga, care n mod obinuit are o lungime ntre 4 i 6 m, este confecionat unind tronsoane de lungimi diferite pentru a asigura un echilibru maxim; profilul su, destul de conic, i confer o rapiditate mare i pentru neparea la distan mare. UNELTE Varga: o varg bun de tipul acesta este confecionat n general din trestie perfect uscat i posed un vrf din sticl plin sau tubular, foarte subire, care compenseaz prin elasticitatea sa slaba rezisten a firului folosit. Pentru a-i diminua la maxim greutatea, diferitele pri componente se mbin ntre ele fr inele de legtur metalice iar inelele pentru conducerea firului, n special acela de vrf, sunt din material foarte uor i rezistent la uzur. Mulineta este aplicat la circa 50 cm de la baz, cu ajutorul unor inele metalice sau de cauciuc ori cu un dispozitiv special cu arc. Singurul defect al vergilor din lemn este acela c, dac nu sunt confecionate dintr-un material perfect uscat, capt dup un anumit timp o ndoire anormal i de aceea este necesar s fie ndreptate n mod regulat. De asemenea, tot din cauza unei uscri defectuoase, trestia se poate crpa uor ntre noduri, dar acest neajuns se nltur prin legturi de mtase vopsite n mod corespunztor cu lacuri speciale pe baz de nitroceluloz. Cu mult mai rspndit este varga bolonez din fibr de sticl, datorit fabricrii pe scar industrial. La aceeai lungime este mai uoar dect varga de lemn, nu se deformeaz i este mai rezistent. ntruct este vorba de o varg din tronsoane care se introduc unul ntr-altul, inelele pentru conducerea firului sunt conice i ntoarse de tip special, adic sunt prevzute la baz cu un opritor de tip special pentru a mpiedica distrugerea lor datorit loviturilor. Inelele de vrf pot fi uneori mobile. Aceast varg este foarte comod, mai ales n zilele umede i ploioase, pentru c prile componente nu se umfl, aa cum se ntmpl cu lemnul, i sunt uor att de montat ct i de demontat. Cele mai bune vergi din sticl tubular au un vrf format din dou sau trei pri strns unite ntre ele pentru a se obine o elasticitate i o subirime a vrfului superioare celor normale; ntr-adevr, partea terminal este din sticl plin care, la un diametru net inferior, are o rezisten superioar. Mulineta: tipul care se folosete cu astfel de vergi trebuie s aib caracteristici speciale. Volumul i greutatea nu trebuie s fie prea mari, pentru a evita ngreunarea inutil a braului pescarului. Bobina este bine s aib un astfel de profil nct s uureze la maxim derularea firului, chiar i la o tragere mai uoar; de aceea, cele mai bune modele sunt acelea prevzute cu o bobin nalt i ngust; frecarea trebuie s poat fi reglat n raport de sarcini iar pick-up-ul (dispozitivul de prindere) este bine s se declaneze la cea mai mic micare a manivelei, pentru a putea recupera imediat firul lsat nentins. Raportul de recuperare al mulinetei adecvate nu are o importan prea mare; n general sunt preferabile tipurile la care fiecrei rotaii a manivelei i corespund trei sau patru rotaii ale tamburului; peste i sub aceste limite, mulineta va fi prea rapid sau prea lent. Poziia n care mulineta este fixat pe varg prezint importan pentru uurina mnuirii; innd-o n mn, baza vergii trebuie s ias cu puin dedesubtul cotului, n aa fel nct s se mreasc echilibrul uneltei, deplasndu-i centrul de greutate nainte i, n acelai timp, trebuie s-i permit pescarului ca atunci cnd este obosit s se odihneasc innd varga cu o singur mn sau sprijinindu-i baza de coaps. Firul: Diametrul firului folosit pentru acest tip de pescuit variaz de obicei, cu toate c este aproape ntotdeauna cuprins ntre 0,14 i 0,18. Este mai bine totui s se foloseasc cele cu diametrul mai mic i pentru faptul c acestea se menin mai uor la suprafaa apei datorit tensiunii superficiale. Firul folosit, pe lng partea obinuit care duce de la vrful vergii la crlig, mai are o parte mai mult sau mai puin lung care este nfurat pe mulinet i se deruleaz n timpul lansrii. Aceast rezerv, numit i corpul firului, trebuie s fie foarte subire i supl, pentru a se putea lansa la distane mari. n afar de plut, corpul firului este destinat s poarte i plumbajul; la captul acestei pri este legat forfacul cu bucl. Forfacul poate avea diferite lungimi n funcie de specia de pete cutat sau de felul apei n care se pescuiete; pentru petii sperioi sau n ape stttoare, va avea o lungime de peste un metru, n timp ce pentru petii care se prind mai uor sau n apele repezi va avea ceva mai mult de 50 cm. Diametrul su va fi cuprins ntre 0,08 - 0,10 - 0,12 - 0,14, n funcie de cerine, de gradul de limpezime a apei, i de

29

abilitatea pescarului. Acela de 0,12, care are o rezisten medie de circa 800 g, este cel mai potrivit, folosindu-se la majoritatea tipurilor de pescuit. Culoarea preferat n apropierea malurilor este cenuiul, care se asorteaz perfect cu fundurile prundoase sau nisipoase, n timp ce n larg, printre alge, este preferabil verdele. Se numete parcurs distana strbtut de fir n ap nainte sau n aval de pescar. n timpul parcurgerii acestui traseu, vrful vergii conduce pluta n aa fel nct s asigure o ntindere maxim a firului pentru a permite o nepare corect a petelui care muc. Plutele: plutele folosite la acest tip de pescuit sunt aproape ntotdeauna nzestrate cu o mare for de susinere la ncrctur, dei se menine un profil foarte alungit, care le face s fie mai greu observate de ctre peti. n afar de cazul n care se pescuiete n ape repezi, cnd sunt folosite cele de plut n form de par, n majoritatea cazurilor plutele sunt din lemn de balsa sau din pan de pasre. Primul material permite confecionarea unor modele cu o seciune foarte bombat la baz, ceea ce crete considerabil rezistena la scufundare, pe cnd cel de-al doilea, cu o greutate proprie mai mare, poate fi echilibrat cu un plumbaj mai redus. Toate aceste tipuri de plute trebuie s fie prevzute cu antene ceva mai lungi care, ieind la suprafaa apei cu cel puin civa centimetri, le face s fie vizibile chiar de la oarecare distan; din acelai motiv, multe modele sunt prevzute cu bile din material plastic sau din lemn, vopsite cu lacuri luminiscente de culoare roie. Echilibrul plutei trebuie s fie n mod practic instabil; un singur plumb n plus ar fi deci suficient pentru a face s se scufunde semnalizatorul. Este foarte important s se ajung la acest grad de echilibru perfect pentru ca petele s in un timp mai ndelungat momeala n gur. n comer exist multe modele de plute produse n ar sau n strintate: sunt modele cilindrice, conice, bombate n sus sau n jos, cu conicitate dubl sau cu profil mixt. De obicei fiecare pescar, dup un anumit stagiu de ucenicie, se fixeaz definitiv asupra modelului pe care-l prefer. Mai exist apoi plute care culiseaz pe fir datorit unor inele metalice; servesc pentru a pescui n locurile unde adncimea apei este cu mult mai mare dect lungimea vergii folosite i sunt utilizate mai ales n lacuri, la distane mari de maluri, n timpul sezonului rece, cnd petii stau la adncimi mari, de 10 m sau chiar mai mult. n cazul acesta, alunecarea plutei pe fir este oprit n partea de sus printr-o fundi mic de ln. Plumbajul: plumbajul sau lestajul, adic aezarea plumbilor pe fir pentru a echilibra pluta, se poate realiza cu bile despicate, olive despicate i se pregtete n funcie de apa n care se pescuiete. n funcie de aezarea plumbilor, plumbajul poate fi grupat sau mprtiat. Se numete plumbaj grupat atunci cnd toat greutatea este adunat pe un spaiu restrns, astfel nct bilele se afl la o distan de numai civa milimetri unele de altele. Plumbajul mprtiat, denumit i logaritmic, este realizat cu bile aezate la o distan uniform sau la distane din ce n ce mai mici. Poate fi realizat mrind greutatea spre plut sau spre crlig. O asemenea diferen de greutate se poate obine cu bile de dimensiuni crescnd treptat sau apropiate n grupuri. n apele repezi i adnci este recomandabil s se grupeze toi plumbii n apropierea crligului pentru a face ca momeala s coboare n adncime ntr-un timp extrem de scurt; n apele stttoare sau lente va trebui s fie distribuii pe o poriune mai lung pentru a fi mai greu de observat de ctre peti. Face excepie plumbajul mixt, adic parial grupat i parial mprtiat, care se folosete la pescuit cu plut culisant n ape stttoare i care permite o lansare mai bun i o scufundare mai rapid a momelii. Mai exist apoi plumbajul n scar, care este folosit n curent cu vitez medie i care poate fi de tip normal sau invers. Este de tip normal, adic greutatea mai mare se afl n partea de sus, cnd curentul este mai repede la suprafa; este invers n caz contrar, adic atunci cnd la fund exist o vn de ap care curge mai repede. La aezarea plumbilor trebuie s se in seama c viteza plutei, deci i a momelii, trebuie s fie mai mic dect aceea a curentului apei i c crligul trebuie s fie ntotdeauna n aval de plut. Numai n felul acesta se reuete ca muctura petelui s fie imediat semnalizat de ctre plut, care pentru o clip se scufund n ntregime sau parial. Crligele: la pescuitul obinuit, adic la clean, mrean, scobar, roioar, crligele folosite sunt asemntoare cu cele ntrebuinate pentru varga fix, adic mrimea lor este proporional cu momeala folosit; se recomand s se foloseasc nc modelele Crystal, cu tija dreapt i lung, dei unii sportivi prefer modelele aurite sau tipurile argintate cu tija forjat. Vrful crligului trebuie s fie ntotdeauna foarte ascuit pentru a permite o nepare sigur i de aceea este necesar s i se controleze deseori integritatea, n special dac se pescuiete pe funduri pline cu bolovani sau dac se folosete ca momeal larva de musc. n primul caz, trrea continu pe fundul apei ar putea rupe vrful crligului, n cel de-al doilea caz o substan special coninut de corpul larvelor ar putea n scurt timp s oxideze i s distrug metalul. Uneori, vrful crligelor se ndoaie spre interior sau spre exterior, n urma unei lovituri. Dac devierea fa de ax nu este prea mare, crligul poate fi nc folosit, n caz contrar este bine ca i aceast dat acest mic accesoriu s fie nlocuit. LOCURILE DE PESCUIT Folosirea plutitului presupune neaprat deprinderea de a frecventa ntinderi mari de lacuri sau ruri mari; adic acele locuri n care petii se afl la distan mare de maluri sau de pescar. Zonele n care folosirea acestei vergi se dovedete mai eficace sunt, n afar de lacuri, apele de prundi, braele rurilor (adic poriunile n linie dreapt ale rurilor) i malurile abrupte protejate de diguri. n toate aceste locuri petele, chiar dac st pe lng maluri, trebuie cutat la oarecare distan i este absolut necesar s se deplaseze crligul pe firul apei pe o poriune mai lung, pentru a ajunge n cele mai bune poziii fr a-l deranja. Este cunoscut faptul c marea majoritate a petilor, mai ales cei de dimensiuni mari, prefer s rmn pe curentul

30

principal al apei sau n imediata sa apropiere: iat de ce o momeal care parcurge un traseu mai lung n acest loc se dovedete mai eficace dect una care face deplasri scurte de-a lungul malului. Acest fenomen se poate observa mai uor n special n apele cu prundi, care au fundul uniform; capturile se fac aproape ntotdeauna la mare distan de pescar, n locuri att de ndeprtate nct adeseori este greu de urmrit cu claritate deplasrile plutei. n aceste locuri, mai ales dac se poate intra n ap, pescuitul se dovedete uor i plcut, deoarece curentul apei va duce crligul la vale, fr a trebui s se fac lansri la mare distan de mal. Dimpotriv, sunt zone, ca de exemplu chiar braele rurilor, unde curentul principal trece la o oarecare distan de marginea apei; n acest caz este absolut necesar s se lanseze pluta n larg, n aa fel nct s ajung n zona favorabil; controlul ei va fi ns foarte dificil, din cauza arcului pe care-l descrie firul deasupra apei n timpul lansrii. Malul n linie dreapt ndiguit artificial constituie un caz cu totul special: aici curentul se poate afla n imediata apropiere a malului sau uor deplasat spre mijlocul apei, totul depinznd de locul n care rul prezint adncimea maxim care de obicei coincide tocmai cu curentul principal. Este eficace s se pescuiasc n acest curent de ap mai adnc i mai repede, destul de greu de localizat, dei este indicat de mici bulboane sau turbionri la suprafa. n afar de firul apei exist o alt zon foarte important a apei, mai ales n sezonul de primvar. Pescarii o denumesc ntre mort i viu, vrnd s indice prin acest termen spaiul acela restrns din imediata apropiere a curentului, dinspre mal. Uneori aceast zon se ntinde pe o lime de doar cteva zeci de centimetri, alteori poate avea o lrgime de civa metri. Curentul, care aici i pierde viteza n sumedenia de bulboane mici, depune pe fund o cantitate incredibil de hran constituit din larve, insecte, alge etc., atrgnd un mare numr de peti, mai ales n perioada n care apele, n uoar cretere, car mult material. i vrtejurile mai mari de ap de pe fundurile adnci sunt interesante, ndeosebi iarna sau vara cnd apa are o temperatur mai uniform. Aici pescuitul trebuie s se fac spre larg, n zona n care ncepe s curg curentul propriuzis, tot din cauza unei cantiti mai mari de hran pe fundul apei; n cazul acesta, deoarece curentul are o micare circular, este suficient s lsm n seama lui ducerea crligului la locul potrivit. n apele lacurilor locul prezint dou deosebiri eseniale dup natura fundului, care poate fi acoperit cu alge sau cu alte plante ori curat. n primul caz, cea mai bun zon de pescuit este situat ntotdeauna dincolo de alge i este denumit n mod obinuit streain. ncepe din locul n care fundul ncepe s se adnceasc repede; aici algele au disprut i momeala poate fi depistat cu uurin de peti. Pe fundurile acoperite cu vegetaie sunt foarte bune i culoarele dintre plante, pe unde petii trec adeseori n timpul deplasrilor lor; cele mai bune culoare (coridoare) sunt acelea unde se afl trestii sau frunze de nufr. Fundurile curate pot fi de nisip, de pietri sau de piatr. Cele nisipoase sunt bune dac sunt presrate n poriunile noroioase cu tufe rare de vegetaie; cele prundoase sau pietroase ofer aproape ntotdeauna foarte bune posibiliti, fie datorit faptului c sunt mai bogate n hran, fie pentru c petii gsesc o mai bun posibilitate de adpostire. Trebuie s reamintim c este vorba ntotdeauna despre locuri bune numai dac acestea se afl la o anumit adncime, de peste 5 m i c sunt mai interesante n timpul sezonului rece. n orice bazin se vars cursuri de ap mici sau mari; marginile suprafeei de confluen sunt frecventate de un mare numr de peti atrai de imensa cantitate de hran din afluent. n sezonul cald, n depozitele de material aluvionar care se afl n faa gurii de vrsare se gsesc ntotdeauna numeroi peti care i afl hrana pe fund sau n straturile din mijlocul apei i pot fi descoperite cu uurin toate speciile. Mrindu-se debitul apei, se mrete i platforma bun de exploatat de pe marginile gurii de vrsare; sunt cazuri cnd fluxul se simte pe circa 1 km n apropierea afluentului. Iar cnd ploile sau furtunile mresc i tulbur apele afluentului, se pare c petii presimt fenomenul meteorologic, deoarece n scurt timp numrul lor crete enorm. n mprejurimile gurilor de vrsare este recomandabil s se pescuiasc la oarecare distan de mal, lsnd n seama curentului afluentului conducerea crligului; zona n care se recomand pescuitul n larg depinde de faptul c aici petii nu sunt alarmai nici de pescar, nici de umbra i nici de paii lui. Pe lng aceasta, dup ce crligul a stat un scurt timp n voia curentului, poate fi tras mai aproape de uscat, n aa fel nct s se exploreze o alt zon a ntinderii de ap care s duc la locul de pescuit. TEHNICA DE PESCUIT Manevrarea vergii se dovedete mai comod i mai uoar dac cursul de ap se afl n stnga pescarului pentru c aciunea de nepare se desfoar spre dreapta, deci n mod mai firesc la pescarii dreptaci. Odat ce pescarul a hotrt care va fi locul de pe ru sau de pe lac n care se va opri pentru un anumit timp, nainte chiar de a monta varga este bine s arunce n ap puin hran pentru a atrage petii; ntr-o ap curgtoare aruncarea hranei se va face puin mai n amonte de locul n care va sta pescarul, iar ntr-o ap stttoare, n zona din faa lui. Substanele din care este compus hrana depind n mod direct de momeala folosit. Urmeaz apoi alegerea plutei i a plumbajului care se va aplica pe fir n funcie de viteza, adncimea i felul apei. n momentul lansrii, innd firul mulinetei apsat sub arttorul minii drepte ndoit ca un crlig, i se va imprima vergii o micare brusc din fa, ndreptnd uor vrful spre dreapta sau spre stnga, n aa fel nct crligul s cad ceva mai n amonte. Imediat dup aceea varga este ridicat aproape vertical, n aa fel nct s se vad surplusul de fir lsat s cad n ap i s se asigure o uoar ntindere la plut, ntindere necesar pentru a avea o neptur rapid. n timp ce firul se deplaseaz la vale, vrful vergii l urmrete de-a lungul traseului, n timp ce cu privirea se urmrete pluta care este manevrat cu firul ce trebuie s fie uor slbit. Se d drumul degetului care ine firul mulinetei, lsnd s se deruleze cteva spirale, n timp ce varga este deplasat din aval spre amonte pentru a uura operaiunea. Se obine astfel prelungirea deplasrii firului cu civa metri, dup care manevra se repet nc de cteva ori, pn cnd firul a ajuns la

31

distana maxim la care poate fi controlat n mod corect. n tot timpul acestor deplasri trebuie meninut un uor contact cu pluta, astfel nct firul s nu se aeze n spirale pe suprafaa apei i pentru a se putea interveni de ndat ce un pete muc. n apele stttoare, n schimb, se recupereaz foarte simplu surplusul de fir dup lansare, ridicnd vrful vergii sau cu cteva nvrtiri de mulinet. n cazul n care nu se observ mucturi, se va putea trage puin pluta spre mal, n aa fel nct momeala s se ridice puin de la fundul apei i apoi sa coboare din nou, atrgnd petii prin aceast micare. O asemenea manevr este efectuat mai ales n apele care au o vitez mic de curgere, dar se execut mai simplu oprind mersul la vale al plutei astfel nct momeala s urce de la fundul apei spre suprafa; dnd drumul din nou firului, momeala revine la fund. Aceste micri atrag n special cleanul i scobarul. Cnd pluta se scufund, semnaliznd c petele a mucat, este necesar s se coordoneze cu promptitudine micrile. n timp ce mna ridic cu repeziciune vrful vergii n direcie opus deplasrii plutei i degetul arttor de la mna dreapt apas bine firul, mna stng declaneaz arcul mulinetei n aa fel nct s se blocheze firul i, n acelai timp, s pun n funciune frna de tambur. Cnd petele e prins n crlig, ncepe s fie tras ridicnd vrful vergii i apoi aplecndu-l din nou n jos, n timp ce mulineta recupereaz o parte din fir, astfel nct distana dintre captur i pescar s se micoreze. Atta timp ct petele opune o rezisten mai mic dect rezistena la rupere a forfacului, manevra nu prezint nici un pericol, dar cnd petele prins este de dimensiuni mai mari este necesar s fie obosit ajutndu-ne de elasticitatea vergii i de frna de tambur. Uneori, mai ales n apele repezi i cu peti mari, manevra poate dura un timp mai ndelungat; este bine ca n timpul acestei lupte vrful vergii s stea nclinat spre suprafaa apei, pentru a evita ca petele s loveasc cu coada i s rup firul. Majoritatea ciprinidelor pot fi considerate capturate cnd se reuete s li se scoat capul din ap: n contact cu aerul sunt imobilizate i este uor apoi s fie introduse n minciog sau s fie luate n mn. Trebuie ns mult atenie la efectuarea acestei manevre, evitnd solicitarea excesiv a rezistenei forfacului sau a crligului dac este vorba de exemplare mari: n acest caz este mai indicat metoda de a obosi complet captura nainte de a o scoate la suprafa. n general, distana maxim la care se poate urmri perfect pluta este n jur de 15 - 18m, iar peste aceast distan i neparea devine mai greu de executat, n afar de cazul cnd se folosete o varg foarte lung, care ns obosete braul. Natura fundului apei, uneori chiar i o groap mai adnc, determin adesea un fenomen curios: petii muc numai pe un spaiu redus de ap. Fie c acest lucru se petrece ntr-un ru, fie ntr-un lac, trebuie s fim foarte ateni cnd pluta ajunge n acel loc, pentru c de cele mai multe ori are loc o muctur. Acest lucru se ntmpl deoarece hrana, cznd sau rostogolindu-se pe fundul apei, s-a adunat toat pe un spaiu redus, unde petii, atrai de abundena de hran, se strng n grup sau se aeaz n ir indian pe firul apei pentru a culege hrana care coboar la vale. Aici sunt cele mai mari anse de a prinde pete. Pentru a descoperi exact firul apei se pot observa bucile mici de lemn sau firicelele de iarb duse de curent. PESCUIT STATIONAR LA PESTI MARI

Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape exclusiv cu lanseta, cu plumb greu sau momitor incarcat cu nada, pe fundul apei. Partide deosebit de atractive se pot face insa si la pluta, daca respectam cateva reguli de baza. Oricum, trebuie sa recunoastem ca pescuitul la pluta este mult mai spectaculos decat cel cu lanseta, in mare parte datorita faptului ca pescarul va sesiza toate fazele muscaturii din miscarile pe care le descrie pluta. Urmarirea atenta a plutei necesita cu siguranta un efort cu mult mai mare decat asteptarea ca clopotelul de la lanseta de fund sa sune, semnalizand o eventuala muscatura. Insa tocmai acest lucru face pescuitul la pluta pasionant. Pestii pasnici mari stau de obicei la o distanta apreciabila de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi fixe de 4, 5 metri. Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce atinge lungimi considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si pescuitul in stil sheffield (folosindu-se o lanseta de calitate in jur de 4 metri lungime). Pescuitul la rubesiana este foarte eficace la pestii pasnici mari, acesta fiind de fapt scopul pe care il urmaresc fabricantii de vergi rubesiene. Elasticul interior al rubesienei sustine greutati diferite, in cazul pestilor cu adevarat mari folosindu-se doua sau chiar trei elastice impletite. Principalul avantaj al acestui stil de pescuit consta in aceea ca montura este lansata cu precizie maxima in aceeasi zona, nadita abundent in prealabil. Distanta de pescuit este practic egala cu lungimea vergii, ceeea ce uneori este insuficient pentru a ajunge la locurile mai adanci, preferate de pestii mari. Pescuitul la sheffield are cateva puncte forte care uneori il fac mai eficient decat pescuitul la rubesiana. In primul rand, acest stil de pescuit permite lansari foarte lungi de pe mal, uneori la 30 metri. In lacurile mari si adanci, pestii respectabili ezita adesea sa se apropie prea mult de mal, si dintre stilurile de pescuit la pluta numai sheffield-ul permite lansarea momelii acolo unde circula pestii mari. Un alt avantaj este acela ca, vara sau toamna tarziu, o zi de pescuit la rubesiana poate fi foarte obositoare, fie din cauza temperaturii si necesitatii pescarului de a sta nemiscat, fie din cauza vantului. Confortul este absolut pentru pescarul de sheffield, iar pe de alta parte, in lacurile de baraj, adesea bogate in exemplare mari, numai pluta culisanta care se foloseste in stilul sheffield va face capturile posibile. Pentru a mentine momeala pe fundul apei, si in acelasi timp pentru a nu afecta sensibilitatea liniei de pescuit, este

32

necesara o struna de cel putin 30 centimetri. In cazul pescuitului la sheffield, este neaparat necesara folosirea unei plute cu corpul ingrosat si antena lunga, care este foarte putin influentata de valuri. In afara grupului de plumbi principali, este recomandabil sa existe si plumbi intermediari, care sa poata fi eventual coborati langa ultimul plumb dinspre carlig, daca acesta nu este suficient pentru a imobiliza struna pe fund (pentru ca aici isi cauta hrana crapul, platica, babusca mare, linul). Exemplarele mari de pesti pasnici fiind foarte banuitoare si precaute, nici o miscare a liniei nu trebuie sa le trezeasca neincredere fata de momeala. Astfel, un comportament prea putin natural al momelii, de pilda miscarea acesteia pe fundul apei, starnind norisori de mal, nu are decat darul de a speria pestii. In afara unor cazuri speciale, legate de cautarea unor strate de apa cu temperaturi ideale sau datorita unei nadiri abundente de suprafata, pestii pasnici mari se hranesc pe fundul apei, cautand in mal diverse larve. De aici necesitatea lasarii strunei pe fundul apei. Imobilitatea perfecta a liniei, mai ales in conditii de vant puternic sau curenti de fund rapizi, este mai mult decit necesara. Pentru aceasta este necesara stationarea pe fund a mai multor plumbi. Nadirea abundenta inaintea partidei de pescuit este poate cel mai important factor de care trebuie tinut cont in abordarea unei partide de pescuit la pestii mari. Cu cit granulatia nadei este mai mare, cu atat aceasta va interesa pesti mai mari (lucru verificat stiintific, si datorat taliei gurii); totodata, o particula mare are un aport de energie mare, in consecinta ea va starni interesul pestilor mari. Selectarea particulelor mari de nada se face cu ajutorul unei site fine, care suprima particulele mici, inutile in cazul de fata. Un amestec bogat in lipide, proteine si glucide va fi mereu apreciat de exemplarele mari. De aceea toate fainurile grase, ca cea de arahide, sau zahazoase sunt foarte eficace. Adaugarea de turta de floarea-soarelui, de soia poate da rezultate foarte bune. Daca efectul de plutire a nadei poate in unele cazuri sa atraga si mai multi pesti in locul nadit, in cazul babustii efectul este invers, deoarece aceasta nu agreeaza compania pestilor mici, care o pot deranja. Deci, la babusca se foloseste o nada mai inchisa la culoare. Nadirea se face in functie de tipul apei. Pestilor mari, mai ales in lac, nu le place sa fie deranjati odata instalati la nada, si o singura bila de nada aruncata in cursul pescuitului ii poate pune definitiv pe fuga. De aceea este de preferat o nadire masiva la inceput (10, pana la 15 bile mari) si apoi pescuit fara nadire. O alternativa in cazul cand, dupa o anumita perioada, pestii totusi nu mai trag, este nadirea exclusiv cu viermusi, cu ajutorul unei prastii. In acest mod, perturbarea pestilor este minima. Pe de alta parte, pe rau, este imperios necesar uneori ca dupa fiecare curgere a carligului cu momeala sa aruncam o mana de nada, mai ales in cazul pescuitului la platica. Tot pe rau, pescuind la babusca, pentru a selectiona exemplarele cele mai mari, ideal este sa facem o nadire cu o nada usoara, de suprafata, in care inglobam casteri (pupe de viermusi). Nada usoara va fi purtata de curent spre aval, antrenand babustile mici mult in josul raului, pe cind casterii vor cobori rapid spre fundul raului, atragand in amonte babustile mari. Culoarea nadei are o importanta primordiala, mai ales in ceea ce priveste pestii rapitori. Culorile deschise, intense permit selectionarea celor mai mari pesti. Colorarea unei zone a fundului apei in galben sau alta culoare deschisa, puternica face pestisorii mult mai vizibili pradatorilor pe acest fond deschis, si de aceea indivizii de talie mai mica se aventureaza aici mai rar decat cei mari. Trebuie recunoscuta eficacitatea aditivilor, fie ei lichizi (tip Aromix) sau praf. Intre acestia, vanilia ramane unul dintre cei mai folositi si mai eficace. Ideea de baza este ca, indiferent de aditiv, faptul ca acesta este dulce determina nada sa fie foarte apreciata de pestii mari, tot timpul sensibili la aportul energetic a ceea ce ingera. La un apetit maremomeli mari! Nu ezitati sa propuneti pestilor mari momeli voluminoase, de exemplu un cocolos de pasta, un buchet de viermusi. Unele momeli sunt parca special adaptate pescuitului pestilor mari, cum este cazul ramelor, graului sau porumbului. In plus, se poate incerca combinarea unor momeli de culori diferite, de exemplu vierme si rima, care in acelasi timp ofera un contrast ce atrage pestii mari. Cind pestele trage, este de preferat sa ii dam ragaz sa inghita momeala decat sa intepam prea repede, riscand un rateu. BOLOGNEZA Alaturi de pescuitul traditional cu varga lunga si cel la sheffield, bologneza se inscrie in categoria tehnicilor competitionale.Metoda a fost inventata si dezvoltata de catre pescarii italieni (legenda spune ca de catre o maicutaEmilia Bologneze)si poate fi considerata un"hibrid",fiind un compromis intre pescuitul cu varga lunga si cel cu sheffield. Unde pescuim? Spre deosebire de celelalte doua tehnici de pescuit,bolognezei i se impun cateva reguli de baza in ceea ce priveste locul de pescuit(mai bine zis,alegerea acestuia). Pentru a practica bologneza la randamentul maxim este nevoie de un rau(canal)cu un curent lent si regulat,deoarece metoda consta in lansarea monturii si lansarea acesteia in deriva pana la locul nadit,unde pestii vor apuca momeala ce trece pe langa ei.Este bine sa precizam ca momeala trebuie sa treaca pe langa pesti cat mai natural posibil,fiindca pestii de rau sunt foarte banuitori si vor refuza,practic,sa o apuce daca aceasta se va misca mai repede sau mai incet decat in mod obisnuit.Pentru a realiza acest lucru este necesar un control riguros al liniei,lucru care se obtine cu ajutorul unui echipament adecvat si cu experienta pe care o veti acumula destul de rapid. Bologneza mai are si alte"limite":in afara de regularitatea curentului, vantul trebuie sa lipseasca cu desavarsira sau sa fie foarte slab. Lansetele lungi va vor fi de un real folos in aceasta tehnica pentru un control mai bun al monturii pe distante mai mari,insa ele vor devenii o adevarata pacoste atunci cand va trebui sa lansati.De aceea se recomanda sa va alegeti un loc de pescuit ceva mai degajat,macar pe o portiune suficienta pentru a permite sa lansati.

33

Aveti totusi grija la copacii din jur,deoarece este destul de riscant sa aruncati pe langa crengile lor cu o lanseta de 7 m. Cam acestea sunt masurile pe care trebuie sa le luati pentru a pescui la bologneza,restul depinde de echipamentul si dexteritatea dumneavoastra. Echipament Pentru a pescui la bologneza este necesara o lanseta a carei lungime variaza intre 4,5 si 8 m,insa cele mai folosite sunt cele de 6 m sau de 7-8 m pentru locurile mai adanci.Aceste lansete sunt echipate cu inele inalte pentru a facilita alunecarea firului,nelasandu-l sa se lipeasca de blanc.Incepatorilor le-as recomanda o lanseta de 5-5,5 m(mai usor de manevrat)din carbon cu actiune de varf,nu numai pentru ca la inceput pestii vor fi mai mic,dar si pentru ca la o astfel de lanseta aruncarile vor fi mai precise,iar manevrele de lansare nu vor necesita o amplitudine prea mare.In ceea ce priveste mulinele,parerile specialistilorsunt impartite.Unii recomanda mulinetele foarte mici(tip"microlite")deoarece varga lunga este cea care oboseste pestele,la fel ca la pescuitul cu undita.altii le prefear pe cele medii(ca la sheffield),spunand ca asa vor castiga mai mult timp in aducerea pestelui si a monturii si ca,in combinatie cu actiunea vergii,vor obosi mai repede un peste mare (dispunand totodata si de o rezerva mai mare de fir in eventualitatea unui demaraj). Ca o regula generala,de-a lungul timpului,cele maipotrivite mulinete pentru bologneza s-au dovedit a fi cele capotate deoarece acestea permit un control mai bun al firului pe timpul derivei monturii. Fiind vorba despre o tehnica in care controlul firului este extrem de important,se recomanda un fir flotant si vizibil,cu grosimi intre 0,12 si 0,16 mm sau 0,18 mm pentru pestii mari. Plutele amintesc de cele de la pescuitul clasic cu undita,capabile insa sa sustina cantitati mai mari de plumb(de peste 3 g).Pentru a rezista mai bine curentului,acestea au corpul scurt si bombat si chile foarte lungi,care le confera un echilibru mai bun. Plumbajul-este unul dintre factorii care fac din bologneza o tehnica mai apreciata-de catre unii pescari de competitiedecat sheffield-ul. Daca la sheffield era necesar un plumbaj progresiv sau etalat,format din mai multe alice de diferite marimi si care puteau provoca dese incurcari ale firului la lansare,la bologneza se poate folosi un plumbaj mai compact sau chiar masiv(format dintr-o singura oliveta si doua alice opritoare).In felul acesta puteti spune adio incurcaturilor de fir,atat de enervante,provocate de un plumbaj raspandit.Un alt avantaj al acestei tehnici se datoreaza tot plumbajului mai compact(restrans)si consta intr-o mai mare stabilitate a monturii in cazul curentilor de adancime. Cum pescuim? Dupa ce v-ati ales locul de pescuit si v-ati instalat,incepeti nadirea.Aceasta se face in functie de distanta la care pescuiti,de pestii cautati si de culoarea substratului albiei raului(folositi o nada de culoare cat mai apropiata de culoarea acestuia). Bulele de nada se raspandesc pe o zona larga,paralela cu malul.Nada trebuie sa fie grea si colanta si sa lucreze numai pe fundul apei. Dupa ce naditi,puneti momeala si lansati in amonte de locul nadit(cu cca 10 m),tinand mana stanga pe manerul lansetei si antebratul drept in continuarea acesteia.Impingeti de lanseta cu mana dreapta si trageti de maner cu stanga inspre dumneavoastra(seamana foarte mult cu aruncarea pe spate la pescuitul cu undita).Inainte ca montura sa atinga apa,franati firul cu degetul aratator pe tambur,pentru a nu face zgomot(pestii de rau sunt mai banuitori si mai speriosi si simt pana si caderea firului pe apa).De indata ce pluta se asaza,deschideti pick-up-ul mulinetei pentru a elibera firul si a-l lasa in deriva impreuna cu montura,controlandu-l in acest timp cu degetul aratator.Tineti lanseta sprijinita in sold si cu varful un pic ridicat(cam la 45 )in sus,spre a controla mai bine mersul plutei.Montura trebuie sa derive catre aval intr-o pozitie putin oblica:mai intai carligul,apoi plumbajul(pe fund),urmate(la suprafata)de pluta.Baniera(restul de fir ramas de la varful lansetei pana la pluta)trebuie sa ramana afara din apa si intinsa(nu foarte tare,pentru a nu impiedica deriva monturii)spre a nu forma burta pe apa,care are tendinta de a aduce montura catre mal. De indata ce montura va ajunge la locul nadit vor aparea si trasaturile.Aveti grija!Acestea sunt adesea violente si rapide(nu lente ca in lacuri),fiindca aici pestii nu dispun de prea mult timp sa apuce momeala care trece pe langa ei.Pentru a provoca trasaturile,faceti cateva retineri ale plutei,chiar infime,fara sa stopati cursa monturii.Veti determina un mic salt al momelii,foarte atragator pentru pesti.In momentul trasaturii,intepati ridicand usor lanseta,apoi mulinati pana ce formati cu firul o lungime aproximativ egala cu cea a vergii.De aici inainte,totul decurge ca la pescuitul cu undita(mai putin caraitul franei!).Pe cat posibil,incercati sa indepartati pestele cat mai repede din locul nadit pentru a nu-i speria pe ceilalti. Pestii La bologneza se pot prinde ciprinide,indeosebi cele care traiesc in rauri(clean,mreana si chiar acobar,in zonele cu un curent regulat). Metoda este eficienta mai ales la pestii de marime medie(babusca,platica,scobar,clean),iar pe plan secundar,la ciortan si la mreana mare,desi in Italia acestia sunt cei mai cautati pesti pentru bologneza.Aceasta tehnica,utilizata pe timp calm,este adaptata pentru albitura.Italienii mai folosesc metoda si in unele iazuri pentru pescuitul amurului.

34

Asadar,metoda poate fi folosita nu numai pe rau,ci si in anumite sectoare calme(obligatoriu calme!),cum ar fi elesteiele,canalele.Rezultatele vor fi bune cu ajutorul acestei tehnici,insa acum ne aflam deja pe terenul sheffield-ului. LA BOLOGNEZA (alta opinie) Lanseta care se folosete este una telescopic, cu o lungime intre 5 si 8 m, lansetele cu o lungime de 6 m fiind cele mai rspndite. Au cate un inel pe fiecare tronson, i dou sau trei pe vrf. Inelele sunt nalte, deprtate de corpul lansetei, pentru ca firul ud s nu se lipeasc de acesta. Mulineta folosita este de mrime mica - medie. Are mai ales rolul de a nmagazina firul i de a obosi capturile mai mari, aruncrile fiind pe sub man. De aceea, se poate folosi un model mai puin pretenios, cu 1-3 rulmeni. Pluta poate fi de dou tipuri, gen pictura de ap cu limea cea mai mare in partea inferioara sau pictura de apa inversata tip morcov, cu limea cea mai mare in partea inferioara . Prima categorie se folosete pe apele cu un curs de apa mai linitit, fiind mai sensibila, iar cea de-a doua categorie n apele cu un curent puternic, care au tendina de a scufunda pluta. Portanta ei este intre 2 si 20 grame, n funcie de curentul apei. Cu cat va fi mai uoara, cu att va fi mai sensibila, dar greu de lansat. Firul va avea un diametru intre 0.14 si 0.18, n funcie de petii urmrii. Se va folosi un fir plutitor, pentru a fi n permanent n contact cu pluta. Crligele vor fi din gama 10 20, n funcie de petii urmrii i de momeala folosit. Viermuii sunt momeala cea mai utilizata, alturi de diferite paste, rame, boabe de cnepa. Se lanseaz n amonte i se ntinde firul pentru a avea contact permanent cu pluta. Acest contact este esenial la aceasta metoda, ntruct muctura poate surveni n orice moment, intr-un ru petii avnd mai puin timp pentru inspecia momelii dect petii dintr-un lac. Dup lansare, firul este meninut uor tensionat fr ns a opri linia n curent i a crea astfel o evoluie nefireasca a momelii , astfel nct s i se ncetineasc curgerea n aval si meninnd astfel momeala in zona dorita o perioada mai mare de timp. Daca vntul bate din aval, va ncetini curgerea plutei, suflnd n fir ca intr-o vela. Daca ins bate din amonte, atunci va grbi aducerea plutei la mal, fcnd pescuitul mai dificil. Muctura poate interveni n orice moment, de aceea trebuie s fim ateni la cele mai mici micri ale plutei. De multe ori, la atingerea de ctre plumb sau crlig a fundului apei, pluta se scufunda uor. E mai bine s nepm la orice micare suspecta, chiar dac riscam o agare, dect s vedem prea trziu ca scufundarea uoara a plutei s-a datorat unui peste i nu unei agri.

METODA BOLOGNEZA (si inca o alta opinie) Tehnica de pescuit originara din provincia Bologna, Italia. Aceasta tehnica se foloseste cu precadere n apele curgatoare, ruri, cu adncimi cuprinse ntre 2 si 7 metri, dar si pe lacuri de acumulare, unde se poate pescui la adancime cu pluta fixa. Echipament Lanseta care se va folosi va fi telescopica, cu o lungime cuprinsa intre 5 si 10 metri si o actiune intre 5 si 30 grame. Pescarii consacrati de bologneza prefera lansetele de 6 metri care au devenit aproape un standard. Deasemenea lanseta de bologneza trebuie sa fie foarte usoara, fiindca pescarul executa sute de aruncari la o partida. Aceste lansete au cte un inel cu picior lung pe fiecare tronson si doua sau trei pe tronsonul de vrf, penultimele doua inele sunt culisante. Mulineta pentru bologneza este de dimensiune mica sau medie cu capacitatea de maxim 0.2/100m si un raport de recuperare de 5:1 Firul folosit va fi un fir plutitor de 0.14 - 0.2 n functie de dimensiunea pestiilor urmariti. Pluta poate fi de doua tipuri, gen picatura de apa (cu latimea cea mai mare in partea inferioara) sau picatura de apa inversata (tip morcov, cu latimea cea mai mare in partea inferioara). Prima categorie se foloseste pe apele cu un curs de apa mai linistit, fiind mai sensibila, iar cea de-a doua categorie n apele cu un curent puternic, care au tendinta de a scufunda pluta. Portanta ei este intre 2 si 20 grame, n functie de curentul apei. Cu cat va fi mai usoara, cu att va fi mai sensibila, dar mai greu de lansat. Crligele vor fi mici Nr. 10 20, n functie de pestii urmariti si de momeala folosita. Momeala cea mai utilizata sunt viermusii, ramele, boabe de cnepa sau diferite paste. Tehnica Se lanseaza pe sub mana, n amonte si se ntinde firul pentru a avea contact permanent cu pluta. Acest contact este esential la aceasta metoda, ntruct muscatura poate surveni n orice moment. Dupa lansare, firul este mentinut usor tensionat (fara nsa a opri linia n curent si a crea astfel o evolutie nefireasca a momelii), astfel nct sa i se ncetineasca curgerea n aval si mentinnd astfel momeala in zona dorita o perioada mai mare de timp. Daca vntul bate din aval, va ncetini curgerea plutei, suflnd n fir ca intr-o vela. Daca insa bate din amonte, atunci va grabi aducerea plutei la mal, facnd pescuitul mai dificil. Muscatura poate interveni n orice moment, de aceea trebuie sa fim atenti la cele mai mici miscari ale plutei. De multe ori, la atingerea de catre plumb sau crlig a fundului apei, pluta se scufunda usor. E

35

mai bine sa ntepam la orice miscare suspecta, chiar daca riscam o agatare, dect sa vedem prea trziu ca scufundarea usoara a plutei s-a datorat unui peste si nu unei agatari. METODA "SHEFFIELD" Aceasta metoda de pescuit permite pescarului sa pescuiasca cu pluta la distanta, peste diverse obstacole cum ar fi bradisul sau cand pestii stau departe de noi, tocmai spre mijlocul lacului. Sheffield este o tehnica de pescuit provenita din Anglia si consta in lansarea la distanta, cu ajutorul lansetei, a unei linii normale de undita, cu pluta, plumb si carlig. Aceasta tehnica prespune folosirea unei plute mari, pentru reusita unei lansari la o distanta suficient de mare (20-40 metri). Lanseta care se foloseste de regula la Sheffield, are un numar mare de inele (12 -16) si o lungime cuprinsa intre 3.80 - 4.20 metri. Vom folosi o mulineta mica (de tip micro), cu maxim 100 metri de fir de 0,16. Tamburul acestei mulinete va fi de diametru mare, pentru ca firul sa se desfasoare de pe el cu o frecare mica, astfel putand reusi o lansare cat mai lunga. Pentru a putea realiza un lanseu lung, pluta folosita in metoda Sheffield este lunga (20-40 cm), de obicei lestata direct pe corp, cu portanta de 3-25 grame. Marirea vizibilitatii la distanta, se realizeaza cu plute care au in partea de deasupra antenei, patru aripioare. Plumbii folositi in aceasta tehnica, vor fi montati pe fir, la 10-15 cm de carlig si sunt mai moi decat de obicei, prevenind deteriorarea firului care este subtire. Firul folosit la Sheffield va fi de 0,16 sau mai subtire si obligatoriu de tip scufundator, aceasta permitand ca in timpul pescuitului, sa se scufunde si sa nu fie influentat de vant si valuri. Innecarea lui se face dupa lansare, mulinand inapoi cativa metri de fir cu varful lansetei in apa. Inainte de a incepe sa pescuiti, se va verifica adancimea apei. Pluta se va fixa la distanta masurata. Ca reguli generale: lanseta se va mentine cu varful in apa, atat cat este necesar ca firul sa fie scufundat in totalitate iar inteparea pestelui se va face cu o miscare laterala a lansetei. Mai exista si o alta varianta a acestui tip de pescuit, montand pluta mai sus decat distanta masurata. Dupa lansare, pluta va sta culcata pe apa. Mulinati inapoi pana aceasta se va ridica; in acest caz firul de la carlig la pluta va fi oblic si nu vertical (ca la metoda descrisa mai sus), determinand o sensibilitate mai mica a montajului. Din nou despre METODA SHEFFIELD Metoda englezeasca,cunoscuta si sub denumirea de "Sheffield"sau"a l"anglaise"consta in folosirea unei lansete speciale echipata cu mulineta ce o echilibreaza armonios.Pe tambur se foloseste fir 0,12-0,18. Montura se face cu plute de forme si marimi variate,fixate de fir intr0un singur punct,culisant sau fixe,cel mai adesea avand o parte a plumbajului necesar echilibrarii,inmagazinat in corpul plutei. Scopul urmarit este pescuitul eficient,la mare distanta si adancime al pestilor pasnici de talie mare,in lacuri sau ape lin curgatoare,atat pe vreme buna cat si in conditii de vant sau ploaie. Lungimile considerate"clasice"ale lansetelor sunt de 3,6-3,9-4,2-4,5 m.Exista si lansete mai lungi dar folosirea lor presupune o tehnica diferita de aceea pe care incercam sa o detaliem. Vergile se compun obisnuit din trei elemente,mai nou existand si variante telescopice.Important este sa fie suficient de rigide pentru a nu permite vibratii laterale la aruncari si sa permita obosirea unor capturi de talie mare.Varful trebuie sa fie suficient de fin pentru a utiliza fire subtiri.Lansetele sunt echipate cu 12-16 inele de diametru mic pentru a permite trecerea firului cu o frecare minima.Manerul se confectioneaza din lemn de pluta fin slefuita iar mulineta se fixeaza cu doua inele din plastic-grafit. Se folosesc mulinete ce echilibreaza lanseta,modele cu"tambur inalt".pe care punand 100-150 m fir mai subtire de 0,18 nu avem nevoie de buraj.Frana trebuie sa fie foarte fin reglabila la tractiuni mici(forfac de 0,10 sau chiar mai subtire). Raportul de transmisie e bine sa fie in jur de 6:1 pentru a permite recuperari rapide. Firul special pentru metoda englezeasca este asa numitul fir scufundator,avand o densitate mai mare comparativ cu cea a apei.Suprafata sa este astfel tratata incat permite o umezire rapida,deci scufundare mai usoara. Pluta,fixa sau culisanta se fixeaza pe fir intr-un singur punct. De multe ori o parte din plumbaj este introdusa in partea inferioara a plutei,raportul dintre aceasta si plumbajul liber fiind scris pe pluta. Carligul-nr.10-18,de forme,culori si grosimi diferite in functie de conditiile date si experienta fiecaruia.Un lucru este unanim acceptat:varful carligului trebuie sa fie inpecabil,alminteri nu numai ca nu va intepa usor gura pestelui,dar nici momeala,viermusii sau larvele de libelula nu vor trai mult,pierzandu-si atractivitatea. Pentru realizarea corecta a monturilor este nevoie de putina experienta.Toate componentele trebuie sa fie mobile,dar sa nu se deregleze in timpul pescuitului.Opritoarele pentru pluta culisanta se fac din ata avand 3-4 spire,de preferat 23 opritoare alaturate.Astfel nu se va deregla montajul,iar pentru reglarea"adancimii"le vom misca unul cate unul.Daca vrem sa pescuim la distanta foarte mare si sa folosim fir foarte subtire,e indicat sa legam forfac pentru lansare din fir mai gros,lung de 2,5 ori lungimea lansetei. Plumbajul trebuie sa fie de asemenea modoficabil in timpul pescuitului.De exemplu,daca plumbajul principal l-am alcatuit din 5-7 alice mai mari,iar obletii au tendinta sa apuce momeala inca de la suprafata apei,vom concentra

36

plumbajul in apropierea carligului,evitand obletii prin scufundarea rapida a momelii.Cand pestii sunt mai mofturosi, trasaturile mai rare,vom concentra plumbajul spre pluta,obtinand o scufundare mai lenta,mai naturala a momelii.O astfel de montura va fi insa predispusa la innodare in timpul aruncarilor.De aceea vom folosi frana progresiva pe tambur pe ultimii metri de zbor.Astfel plumbajul si pluta vor cadea pe apa desfasurate,intai carligul,plumbajul,apoi pluta, realizand astfel si premisele pentru scufundarea mai lenta a monturii. Nu este de ajuns sa avem"fir scufundator"daca nu efectuam si manevra de scufundare a firului prin introducerea varfului vergii 40-50 cm in apa si recuperarea rapida a 2-2,5 m de fir.Astfel firul nu va mai fi puratt de vant sau curenti de suprafata. Cateva accesorii utile sunt prastia pentru nadire,pentru a putea nadi la 20-30 de metri de mal.Viermusii nici nu se pot arunca fara prastie,chiar la distante mai mici.Degorjorul ete util si trebuie purtat la indemana.Minciogul este bine sa aiba coada cat mai lunga,pestii fiind adusi deasupra lui mai usor la departare de mal. Pentru a nu ne obosi ochii vom purta ochelari de soare de calitate sau ochelari polarizanti.La insuccese sa nu dam vina pe solunare;experimentam cu indrazneala,modificand mereu plumbajul,carligul,pluta...Rezultatele nu se vor lasa asteptate. SHEFFIELD

(inca o data)

Sheffield este un stil de pescuit inventat in Anglia si consta din lansarea unei linii normale, cu pluta, plumb si carlig la distanta, cu ajutorul lansetei. Pentru a putea lansa la o distanta suficienta 20-40 metri , se folosesc plute mari 20-40 cm, cu 3-25 grame portanta , adesea lestate direct pe corp. Cu o undita normala si chiar o rubesiana, limita la care putem pescui se gaseste la 15-20 metri de mal. Dar ce ne facem cand nu avem o barca si bradisul ocupa malul lacului? Sau cand vantul bate destul de tare ca sa ne ingreuneze folosirea unditei? Sau cand pestii stau departe de noi, tocmai spre mijlocul lacului? O solutie la toate aceste situatii poate fi pescuitul la distanta cu lanseta si pluta. Lanseta este de 3,80 - 4,20 metri, cu un numar mare de inele de diametru mic 14 -16 , pentru a minimiza frecarea dintre fir si varga. Mulineta este de tip micro, cu 100 metri de fir de 0,12 - 0,16. Tamburul este unul mai special, avand diametrul interior mare cu scopul ca firul sa se desfasoare de pe el cu o frecare cam mai mica, pentru maximizarea distantei de lansare. Pluta este de un tip special, deosebit de lunga 20-40 cm , adeseori lestata pe corp 2 - 25 grame , pentru a putea permite lansarea monturii si innecarea firului dupa lansare. Pentru a putea fi vizibile de la mare distanta unele plute au in partea superioara a antenei patru aripioare. Acestea, fiind foarte subtiri,nu maresc decat foarte putin portanta plutei. Firul este de tip scufundator, pentru ca dupa lansare acesta sa se scufunde si sa se sustraga actiunii vantului si valurilor. Innecarea lui se face dupa lansare, mulinand cativa metri cu varful lansetei in apa. Verificati adancimea apei inainte de a incepe sa pescuiti. Folositi un plumb mai greu decat poate sustine pluta, pe care il montati inaintea plutei. Dupa ce lansati in locul dorit, mulinati pana cand simtiti rezistenta pluta a ajuns langa plumb, pe fundul apei . Apoi dati drumul la fir, masurandu-l in acelasi timp de exemplu cu distanta dintre doua inele , pana cand pluta iese la suprafata. Fixati apoi stopperul plutei la distanta masurata. Puteti sa pescuiti pe fundul apei si altfel, folosind o pluta inalta o pana de paun de 30 - 40 cm si regland adancimea mai mare decat cea reala. Dupa lansare mulinati pana cand pluta se ridica. In acest caz firul de la carlig la pluta nu va mai fi vertical, ci oblic, deci sensibilitatea montajului va fi mai mica. Cand nada aruncata de dumneavoastra la 20 de metri nu va cadea niciodata in acelasi loc, veti aprecia prastiile pe care pana atunci le-ati crezut un moft. Lanseta se mentine cu varful in apa 10 - 15 cm . Inteparea nu se face in sus, ci lateral. Urmariti miscarea plutei facand o intepare falsa si veti vedea de ce.
Pescuitul la Sheffield un alt punct de vedere

37

Pescari la sheffield sunt multi, dar discutiile despre aceasta stil,cel putin pana acum, s-au referit la originea termenului si nu la tehnica. Personal, nu mi-am pus nici o data problema de ce la noi ii spune sheffield in timp ce in alte parti se numeste a l'anglaise sau match. Consider ca tehnica este mai importanta decat denumirea acesteia (eu cel putin de cand o stiu i se se spune sheffield - denumire acceptata si de catre AGVPS). Sheffield-ul se foloseste in general atunci cand este necesar pescuitul la distante mari (pana la 50-70 m) cu pluta si la adancimi ce depasesc cu mult lungimea vergii. Vergile cele mai uzuale sunt cele de tipul match de 3.9m sau 4.2m cu foarte multe inele (16-17 de preferinta). Acestea permit lansari foarte precise si la distante mari, iar datorita inelelor cu picior lung nu permit lipirea firului de varga. Tot datorita lungimii destul de mari a vergilor putem avea un control foarte bun asupra plutei. Eu folosesc o varga Competition Match (de la GIPO) de 3.90 m in marea majoritate a cazurilor cand pescuiesc la sheffield si Competition Match de 4.20 m cand dau la pesti mai mari.Mulineta ideala pentru aceasta tehnica trebuie sa aiba o recuperare rapida, frana pe coada (preferabil) si cel mai important sa se potriveasca perfect cu varga (varful conului descris de fir atunci cand iese de pe tambur trebuie sa fie in dreptul primului inel). Este bine sa avem o astfel de mulineta destinata numai acestui tip de pescuit. In privinta mulinetelor cred ca cele mai bune sunt SHIMANO Stradic 3000 GTM (am vazut la Scothorne in Croatia trei astfel de mulinete, aliniate in stand).Firul folosit trebuie sa fie scufundator, pentru a se putea scufunda imediat dupa lansare si in acest fel nu va mai crea burta, ceea ce inseamna intepaturi rapide si precise, fara rateuri. Grosimea lui este in general intre 0.10 si 0.18 (personal folosesc 0.12 si 0.14). Este bine sa avem un degresant pentru fir (ar trebui sa se gaseasca prin magazinele de specialitate) si care trebuie folosit cu cel putin 5 minute inaintea primei lansari, usurand in acest fel scufundarea.Plutele folosite sunt din cele lestate, culisante, speciale pentru Sheffield. Greutatea plutei se alege in functie de distanta la care se pescuieste si conditiile de pe balta (curent, vant etc), iar lestul in functie de pestele urmarit si adancimea apei. Cand alegem sensibilitatea plutei trebuie avuta in vedere specia de pesti urmarita. Faptul ca plutele culiseaza permite pescuitul la adancimi mai mari decat lungimea vergii. Pluta se prinde pe fir prin intermediul unei agrafe cu vartej. Pentru blocarea cursei plutei se folosesc noduri culisante. Nodul de jos trebuie asezat la o inaltime destul de mare fata de plumb, in asa fel incat atunci cand suntem in pozitie de lansare, pluta sa nu atinga plumbul. Nodul de sus este cel care determina adancimea la care pescuim. In ultimul timp au aparut plutele cu lest variabil (prin scoaterea sau adaugarea unor saibe) si care pot fi folosite in foarte multe cazuri. Lestarea trebuie facuta, asa cum am spus, in functie de pestele urmarit si adancimea apei. In general se folosesc plumbaje intre 1 si 2 gr.; cu cat adancimea apei este mai mare se foloseste un plumbaj mai greu pentru ca montura sa ajunga mai rapid pe fundul apei, dar aceasta nu trebuie sa fie foarte mare pentru a nu micsora sensibilitatea. Se poate folosi un plumbaj unic culisant (are avantajul ca nu se incurca asa usor si coboara foarte rapid) sau un plumbaj format din multe alice distribuite pe linie (si care este foarte sensibil). In privinta carligelor acestea trebuie sa fie inchise pentru a retine foarte bine pestele (riscul de a pierde pestele pe drum este foarte mare). Marimile cele mai des intalnite fiind intre 14 si 18 (personal folosesc VMC anglaise). Lungimea forfacului este in general mult mai mare decat in cazul pescuitului la fix (cca 50 cm) putand fi lestat. In ceea ce priveste tehnica propriu-zisa ar cam fi urmatoarele: dupa ce ne alegem locul de pescuit si ne pregatim ustensilele se vor face cateva lanseuri de control, timp in care putem determina lungimea la care vom pescui, adancimea apei, curentul si pot fi facute modificari asupra liniei de pescuit. Cand ne hotaram unde si cum vom pescui putem face o lansare si trece firul de pescuit prin stoperul de la mulineta (ne asiguram ca toate lanseurile vor fi facute la aceasi distanta) sau putem marca pe firul de la mulineta cu un marker special. Dupa aceasta lansam din nou in zona in care dorim sa pescuim, asezam varga pe suport si nadim locul. In cazul in care distanta este prea mare se va folosi o prastie pentru nadire. Dupa ce am nadit locul putem recupera, pune momeala in carlig si lansa din nou. Nu ramane decat sa asteptam pestele.

TROTTING-ul ... pescuit de clasa Este momentul sa facem cunostinta cu cea mai desavarsita tehnica de pescuit la pluta pe ape curgatoare. Inventata de britanici, tehnica se bucura de un succes in continua crestere printre pescarii britanici si ai altor tari chiar. AVANTAJ: Aceasta metoda ofera avantajul unei prezentari mult mai naturale a momelii, pentru pescarii experimentati.

38

PESTII VIZATI: Trottingul se remarca ca un pescuit specific al cleanului, dar nu mare va fi surpriza daca pestele scos la suprafata va fi un biban, crap, somn sau mreana. LOCURILE DE APLICARE: Suvoaiele (mai rapide sau lente) din ape curgatoare, cu adancimi intre 30cm-1,5m, in special, iar in general pretutindeni pe cuprinsul raului. METODA: De la pluta spre lanseta, primii 30m de monofilament se spreiaza cu sprey special pentru a face firul plutitor. Tehnica constituie in lasarea in curent a momelii (monturii) astfel incat sa fie purtata la 30m in aval, unde se afla clenii. Semnalizarea muscaturii consta in franarea plutei. Lestarea momelii va fi usoara; momeala va matura fundul apei pe tot parcursul deplasarii ei subacvatice. Ca particularitate, este foarte important ca firul dintre pluta si lanseta sa pluteasca la suprafata apei si sa fie mentinut relativ intins (fara serpuiri care sa anihileze amplitudinea inteparii). Lasati deci montura sa curga liber in aval, mentineti firul intins si din cand in cand franati inaintarea plutei pentru a avea ca rezultat usoara ridicare a momelii de pe fundul apei. Acesta va fi momentul crucial pentru cele mai multe muscaturi din partea cleanului. Cunostinte importante: Datorita frecarii cu diferite obstacole (bolovani, vegetatie subacvatica,etc), patura de fund a apei are o viteza de deplasare (curgere) mult mai lenta decat patura de suprafata. Ca atare, pluta noastra se va deplasa la suprafata apei cu o viteza mai mare decat a momelii de pe fund, tinzand sa imprime aceeasi viteza si acesteia. Numai ca o momeala ce se deplaseaza mai repede decat patura de apa in care se afla are o miscare nenaturala si ca atare sperie pestii. Aici intervine maiestria pescarului de a ridica varful lansetei si a frana, din cand in cand, inaintarea plutei cu scopul de a pastra momeala de pe fund la o viteza de curgere naturala, egala cu cea a apei la fund. Iar aceasta maiestrie se castiga in timp. USTENSILE si ACCESORII Lanseta: va fi una din carbon, usoara, mufabila (trei tronsoane sau mai mult) cu lungimi incepand de la cea standard a lansetelor de MATCH (pluta) englezesti de 3,90m (13 feet), continuand cu lungimile de 4,20m (14 feet), 4,50m (15 feet) si culminand cu cea de 5,00m (17 feet). Mulineta CENTRE- PIN: Dupa cum am spus si mai inainte,TROTTING-ul este o metoda cu totul speciala, cea mai desavarsita si eficace pentru pescuitul la pluta, vara, al cleanului, in ape curgatoare. Diferenta fata de alte metode, oarecum asemanatoare, e reprezentata de mulineta. Si aceasta nu e o diferenta neglijabila cum veti inclina sa credeti la prima vedere. Folosind mulineta clasica de-acum, cea cu tambur fix, veti constata pe pielea voastra cat de stanjenitoare va fi actiunea de a da fir liber, mai ales cand ne aflam pe un curent rapid. Chiar cu garda deschisa, firul se va poticni, ba din cauza frictiunii, ba pentru ca spirele sunt parca lipite intre ele... toate acestea obligandu-ne la o iuteala de mana ce se va dovedi in final istovitoare si enervanta. Pentru a inlatura acest major neajuns, specialistii englezi au adaptat o mulineta folosita in pescuitul la somon si pastrav, e vorba de mulineta centre-pin. Aceasta seamana ca aspect cu cea clasica de fly fishing (pescuit la musca) doar ca e ceva mai mare si poseda o miscare a tamburului aproape lipsita de frecare. Astfel, curentul va antrena montura si firul central, care la randul lor vor antrena tamburul. Pescarului nu-i ramane decat sa stea nemiscat, sa urmareasca din cand in cand rotirea tamburului si sa astepte momentul ajungerii monturii la tinta, sau dupa caz, sa franeze derularea firului dupa placul inimii.

Avantaj: folosind o mulineta centre-pin, lanseta va fi mult mai echilibrata, usoara... si deci confortabila. Dezavantaj: pretul unei astfel de mulinete centre-pin depaseste in mai toate cazurile o suta de lire sterline bucata, fiind considerata adevarata opera de arta. Daca mai are si rulmenti si poarta blazonul unei firme de traditie nici sa nu

39

ne gandim la preturi mai mici de 250 lire sterline. Cea mai ieftina gama pare a fi cea a firmei englezesti LEEDA, a carei preturi pornesc de la 50 sterline bucata. Cine va dori totusi sa achizitioneze un centre-pin ca sa efectueze un pescuit de clasa, va trebui sa fie insa atent deoarece cele mai multe modele sunt concepute doar pentru lansetele de somon, nepotrivindu-se in scaunul lansetelor noastre, iar incarcarea excesiva cu fir a tamburului poate crea forte de tensiune ce vor duce la deformarea si deci distrugerea tamburului (se recomanda maximum 50m de fir). Mai exista si varianta confectionarii manuale unei astfel de mulinete, orientandu-ne dupa un model original si... improvizand. Firul: Este foarte important ca firul sa fie multifilament (5-7kg rezistenta) deoarece acesta nu prezinta elasticitate si la distante mari de zeci de metri va intra prompt in actiune, intepand cum trebuie pestele. Lungimea firului, intre pluta si montura va fi de 1-2m, dupa caz, chiar daca adancimea suvoiului e de doar 50cm. Forfacul: Va fi constituit din monofilament (aprox.2,5kg rezist) si va avea o lungime de cel putin 30cm. Monofilamentul va ceda lesne in cazul fatalelor agatari ale monturii in formatiuni subacvatice. MOMELI: Ca momeli, puteti experimenta absolut orice. Eu va recomand: insecte (greieri, lacuste, diversi gandaci ), melci de casa si broscute. Dar nu neglijati nici branza iute, pasta de branza, painea si alte delicatese mult-ravnite de clean. PESCUITUL LA FUND Necesitatea de a le oferi pestilor o momeala potrivita pe fundul apei le-a fost dictata pescarilor de o particularitate morfologica a unor specii de apa dulce att din lacuri ct si din ruri. Daca se examineaza de aproape, prin sticla unui acvariu de exemplu, cum se hranesc ciprinidele, se observa ca acestea si alungesc buzele pentru a suge hrana care iese dintre pietre si din nisip. Conformatia specifica a gurii, asezata n partea inferioara a capului, face ca ciprinidele sa nu poata apuca hrana n alt mod. De aici necesitatea de a practica pescuitul pe fund pentru capturarea acestor pesti. Nu numai crapul, linul, mreana - pentru a da cteva exemple mai cunoscute din apele noastre - mannca pe fundul apei, ci si multe alte specii a caror gura dreapta, larga si taiata n sus ar face sa se presupuna ca hrana este apucata, daca nu la suprafata, macar n straturi intermediare ale apei. Este cazul cleanului, bibanului, pastravului si al multor altora. Stnd nclinati cu coada spre suprafata, acesti pesti coboara pna cnd ating fundul apei cu buzele si apoi apuca hrana cu gura sau o aspira provocnd un curent de apa prin deschiderea si nchiderea energica a operculelor. Un alt motiv pentru care pestii prefera sa adune hrana de pe fundul apei este determinat de faptul ca materialele alimentare farmitate pe care le transporta apa sau care vin de la suprafata apei sfrsesc pe fundul acesteia, pe fund se nasc si traiesc larvele, pe fund se trasc rmele si lipitorile. Asadar, daca un peste vrea sa mannce, trebuie sa exploateze aceasta mina inepuizabila pe care o constituie namolul, nisipul sau pietrisul. Ba mai mult nca, unele specii aspira tocmai namolul sau nisipul, le filtreaza retinnd hrana amestecata cu acestea si elimina substantele nehranitoare. Pestele va fi atras de o rma sau de o alta momeala care se misca din cnd n cnd pe fundul apei, dar o va ataca numai cnd va sta nemiscata sau cnd se va misca foarte ncet. Putem mparti deci pescuitul pe fund astfel: spunem ca poate fi practicat cu momeala complet nemiscata sau cu momeala n miscare. Pescuitul cu momeala nemiscata fixa are loc numai n apele lacurilor unde nu exista curent. Momeala coboara pna la fund trasa de greutatea ei sau de plumbaj. n schimb, la pescuitul n ape curgatoare, momeala sufera unele deplasari. nsa adevaratul pescuit pe fund cu momeala n miscare se desfasoara n ape statatoare recupernd ncet momeala care se traste pe fundul apei si care se opreste din cnd n cnd pentru ca pescarul nceteaza recuperarea, sau n ape curgatoare atunci cnd plumbul a fost astfel ales nct forta apei sa poata deplasa ncet ansamblul plumb, forfac si crlig cu momeala. Pescuitul la fund mai poate nsa mpartit si n greu, mijlociu si usor. Pescuitul la fund este greu cnd plumbajul depaseste 50 g, se executa cu instrumente solide si este destinat capturarii exemplarelor mai mari. Uneori plumbajul folosit poate depasi 200 g; aceasta are loc n curentele puternice ale rurilor mai mari. La pescuitul mijlociu se folosesc greutati care variaza de la 10 la 50 g. Pescuitul usor se executa att n lacuri ct si n ruri, iar plumbajul folosit variaza de la 2 la 10 g. Atunci cnd nu se folosesc plumbi, lestajul este constituit numai din greutatea momelii. UNELTELE

40

Varga: lungimea unei vergi pentru pescuitul pe fund cariaza aproape ntotdeauna ntre 2 si 4 m, n functie de latimea cursului de apa sau a bazinului, precum si de specia de peste cautata. Varga poate fi confectionata din orice material, depinznd n parte si de posibilitatile de cumparare ale pescarului, fara ca prin aceasta sa se compromita rezultatul pescuitului. Materialele preferabile sunt ntotdeauna bambusul ori fibra de sticla plina sau chiar si cea tubulara. Nu sunt rare cazurile de vergi montate mbinnd lemnul cu materiale sintetice. O varga pentru pescuitul pe fund este adeseori confectionata din mai multe tronsoane care se unesc ntre ele cu ajutorul unor inele metalice din alama sau duraluminiu. Aceste puncte de mbinare constituie partea cea mai delicata a vergii, pentru ca efortul pentru lansarea lestajului o deformeaza uneori determinnd un joc suparator ntre diferitele tronsoane. Dar si inelele pentru conducerea firului pot constitui un punct delicat, mai ales daca n-au fost alese n mod corespunzator. Astazi inelele cu interiorul din portelan sunt folosite pe scara redusa, datorita fragilitatii lor; ele aveau avantajul de a nu fi n mod practic roase de alunecarea firului; actualmente pe aceste vergi se prefera sa se monteze inele din crom dur sau cu interiorul din agat. Latimea lor trebuie sa fie destul de mare, pentru ca n felul acesta va putea fi marita distanta de lansare, dar trebuie avut grija ca firul sa nu le roada ctusi de putin prin alunecarea sa, pentru a se evita distrugerea firelor. ntruct cu aceste vergi lansarea se efectueaza ntotdeauna cu doua mini, locul n care este fixata mulineta trebuie sa fie la o distanta de cel putin 50 cm de baza mnerului, care nu trebuie sa aiba un diametru prea mare, pentru a putea fi introdus cu usurinta ntr-un suport special pentru vergi atunci cnd unealta este fixata pe mal. Varga pentru pescuitul pe fund trebuie sa fie o unealta foarte robusta cu care sa se poata lansa la mare distanta fire lestate cu plumbaj greu. n plus, soliditatea acestor vergi permite tragerea cu putere a exemplarelor pe care intentionam sa le capturam si care sunt ntotdeauna, daca nu grele, cel putin de dimensiune considerabila. Crapi si lini, stiuci si bibani, mihalti si somni sunt capturile care cad n cursele pescarului, fara a mai pune la socoteala mrenele si clenii, care constituie cel mai mare numar al pestilor capturati. ntruct exemplarele din aceste specii sunt cel mai bine atrase de momeala care se odihneste pe fund n cele mai adnci ascunzisuri ale apelor, este necesar ca varga sa fie rezistenta deoarece trebuie sa le traga cu destula putere la mal. n mod obisnuit, vergile pentru pescuitul pe fund sunt mpartite n trei mari categorii: - pentru pescuit greu; - pentru pescuit mijlociu; - pentru pescuit usor. Vergile pentru pescuitul greu pot fi foarte lungi sau foarte scurte. Vergile lungi, adica cu lungimea de peste 3,5 m, se folosesc pentru a captura pestii mari sau pentru a actiona n locurile unde curentul este repede sau la mare distanta de mal; diametrul la vrf nu este prea mare. Sunt vergi care se ndoaie destul de usor. Vergile scurte masoara cel mult 2 m si sunt foarte rigide. Se folosesc numai pentru pescuit n ape foarte repezi si adnci cnd momeala trebuie tinuta absolut nemiscata. Se folosesc de obicei pentru pescuitul mrenei, al somnului sau al crapului. Exista vergi grele, lungi de 4 m, folosite pentru pescuitul cu momeli fixe nemiscate ; modele usoare, elastice de 3 m, folosite pentru pescuitul cu recuperare sau la fix, modele cu rigiditate mijlocie, de 2 m, care-si gasesc o buna ntrebuintare la un mare numar de tipuri speciale de pescuit. De obicei aceste vergi au lungimea cu att mai mare cu ct momeala trebuie sa fie lansata la o distanta mai mare. Pentru pescuitul pe fund mijlociu se folosesc anumite vergi nu chiar att de robuste pentru a lansa un plumbaj greu, dar suficient de dotate pentru a lansa plumbaje cu oarecare greutate. Sunt vergi n general de 2,5 m, cu vrful din fibra de sticla. Sunt foarte raspndite si se folosesc si la alte sisteme de pescuit. Pentru pescuitul usor sunt folosite de obicei vergi lungi, adica de peste 3 m, si flexibile. Aceasta deoarece plumbajul fiind foarte usor, trebuie sa se foloseasca un fir subtire iar slaba lui rezistenta sa fie compensata prin elasticitatea vergii. Vergile de circa 2 m lungime, usoare si flexibile, se folosesc numai n cazuri rare de pescuit cu momeli n miscare. O greseala foarte frecventa este aceea comisa de multi pescari care folosesc pentru pescuitul pe fund vergi confectionate pentru lanseta, adica pentru lansarea de momeli artificiale. Fara a pune la socoteala ca n felul acesta distrug n scurt timp unealta, pescuitul lor este de cele mai multe ori prea putin productiv pentru ca procednd asa nu reusesc sa faca o ntepare corecta din cauza ca varga este prea scurta. Si nici nu reusesc sa manevreze cu siguranta pestii mari cnd acestia sunt ntepati. Varga pentru pescuitul la fund fiind destinata sa suporte solicitari mari, este necesar sa se ia cteva masuri de prevedere pentru a-i prelungi durata. Este recomandabil sa fie stearsa perfect dupa ce s-a pescuit cu ea, pentru a nlatura eventualele urme de nisip sau de namol de pe inelele de mbinare; la nchiderea sezonului de pescuit trebuie sa fie revopsita cu grija, n asa fel nct spirele de matase care fixeaza inelele sa fie perfect protejate mpotriva agentilor atmosferici, n special a umezelii care ar putea provoca putrezirea acestora. n perioadele cnd nu se folosesc, partile metalice trebuie sa fie unse cu vaselina. Mulineta: si mulinetele destinate pescuitului la fund trebuie sa fie solide. Nu sunt necesare modele cu capacitate mare de recuperare, n general raportul 1:3 fiind mai mult dect suficient; trebuie nsa sa aiba o frna buna, potrivita pentru a nfasura si desfasura firul si sa fie ct mai simple cu putinta. O mulineta care se nvrte foarte usor, construita cu rulmenti cu bile se poate uza foarte repede din cauza nisipului si a namolului care intra n mod sigur ntre partile componente. Un dispozitiv complicat, actionat de arcuri sensibile, este distrus de greutatea mare a lestajului care trebuie recuperat. Firul: pentru firul folosit la pescuitul pe fund nu se pot da reguli precise. Alegerea trebuie facuta ntotdeauna n functie de pestele cautat si depinde, deci, n mare masura de momeala folosita. De exemplu, n cazul cnd se pescuieste cu mamaliga la crap, nu este indicat sa se foloseasca un nailon de 0,20, pentru ca se poate nimeri

41

ntotdeauna un peste mare care rupe nailonul ca pe un fir de par. n cazul acesta, cel mai potrivit fir este desigur de 0,30 sau 0,35. n pescuitul la fund trebuie sa tinem seama ca de cele mai multe ori lansarea proiecteaza firul spre funduri de apa necunoscute, pline de obstacole si atunci iata ca un fir cu o rezistenta buna da posibilitatea de a salva aproape ntotdeauna macar lestajul. Se vor pierde crligele legate cu un forfac subtire si mai putin rezistent, dar pierderea va fi neglijabila. n ceea ce priveste lungimea firului nfasurat pe mulineta, este suficienta ntotdeauna o rola de 100 m, dar trebuie avut grija ca ultimele spire sa fie n contact direct cu marginea bobinei, punnd dedesubt, daca este nevoie, un fir de lna pentru a obtine naltimea necesara. Si pentru forfacuri firele de legatura a crligului pot fi valabile regulile referitoare la rezistenta, mai ales daca se pescuieste n ape pline cu obstacole. Aici captura trebuie trasa lateral la mal, fara a-i oferi loc de fuga, deci trebuie sa dispunem de mijloace adecvate n acest scop, chiar daca, din pacate, sunt n contradictie cu suspiciunea pestilor care, desigur, nu se lasa usor nselati de o momeala legata de un fir prea gros si vizibil. Este mai bine atunci sa riscam pierderea capturilor din cauza ruperii firelor sau e mai bine sa avem un numar mai mic de muscaturi? Fiecare pescar raspunde n felul sau la aceasta ntrebare dar, data fiind reducerea actuala a pestilor, e mai bine sa actionam ca n primul caz. Este mult mai bine sa nvingem nencrederea pestelui folosind fire de legare a crligului mai lungi, niciodata sub 30 cm, cu scopul de a micsora rezistenta de moment exercitata de lestajul asezat pe fundul apei. Grosimile variind ntre limitele de 0,18 si 0,30 sunt suficiente pentru a lupta cu toate speciile de pesti prezenta n apele interioare din tara noastra iar rezistenta produselor aflate actualmente pe piata ofera foarte bune sanse n toate cazurile. Face exceptie capturarea stiucii care adeseori se pescuieste cu o struna din srma de otel , din cauza dintilor ascutiti ai acestui peste, care pot taia firul de nailon. Plumbajul: exista o mare varietate de plumbi necesari pentru pescuitul pe fund n mod corect. n apele curgatoare se folosesc, de preferinta, plumbi de tip plat pentru ca se mentin mai bine pe fund sub actiunea curentului, n timp ce n apele statatoare sunt mai potriviti plumbii obisnuiti sferici sau conici olive sau pere care pot fi gauriti sau prevazuti cu o mica vergea interioara inima din srma de alama. Cei cu gauri se folosesc cnd urmeaza sa culiseze pe fir, ceilalti n cazul n care sunt aplicati la capatul inferior. n orice caz, greutatea care trebuie folosita este ntotdeauna n functie de curent sau de distanta la care urmeaza sa se lanseze. n ruri se fac tatonari, aplicnd mai nti un plumbaj mijlociu care se nlocuieste cu altul mai greu n cazul n care acesta nu rezista la forta curentului. Cele mai folosite tipuri de plumb pentru pescuitul la fund sunt: plumbul n forma de scoica, sferic, olive, n forma de para, srma de plumb. Crligul: despre crlige nu sunt multe de spus: marimea si tipul sunt alese n functie de momeala folosita. Se poate face doar o singura remarca: se vor folosi crlige bronzate, cu vrful ntors, pentru pestii de talie mare, ca de exemplu crapul, anghila sau linul si crlige Crystal drepte pentru toti ceilalti pesti. Singura consideratie ce se poate face este urmatoarea: n cazul pescuitului la fund cu fir fix este mai bine sa se foloseasca ntotdeauna cea mai mica marime pe care o permite momeala. Aceasta deoarece pestii trebuie sa poata musca cu toata ncrederea momeala, fara a fi alarmati de prezenta crligului. Momelile: au fost prezentate toate n capitulul referitor la momelile naturale; cititorul poate gasi acolo toate tipurile recomandate pentru pescuitul la fund si modul corect de punere a lor n crlig. TEHNICA DE PESCUIT Actiunea de pescuit pe fundul apei nu e prea complicata: pescarul si lanseaza momelile n locul pe care-l considera a fi cel mai potrivit, apoi aranjeaza varga usor nclinata pe mal si ntinde nailonul recupernd o bucata de fir cu mulineta. Pentru a nu trebui sa fie ncontinuu atent la vrful vergii, poate pune la capatul acesteia un clopotel de semnalizare; apoi nu-i mai ramne dect sa astepte. Cnd un peste musca tragnd de fir, misca vrful vergii imprimndu-i niste vibratii; aprecierea momentului cnd trebuie facuta nteparea este poate lucrul cel mai greu. ntr-adevar, nu toti pestii musca la fel si nici nu reactioneaza n acelasi fel la rezistenta vergii si a plumbajului. Unii, ca de exemplu cleanul mare sau crapul, se limiteaza sa smuceasca o data violent dupa care sau dau drumul momelii sau se nteapa singuri; altii, ca de exemplu mreana, continua sa muste momeala si sunt usor de ntepat iar altii, ca de exemplu mihaltul si somnul american nghit adnc momeala si crligul fiind astfel foarte usor de capturat. Un caz particular l constituie stiuca, care atunci cnd ntlneste un pestisor care o intereseaza nu da atentie firelor si plumbilor, ci musca ferm fara a-i pasa de rezistenta opusa de vrful vergii. Bibanul, alta captura interesanta, are un comportament variabil ntruct uneori musca ferm iar alteori se arata suspicios si prudent. Fiecare peste are o predilectie deosebita pentru un anumit tip de momeala, astfel nct se poate sti daca nteparea trebuie executata imediat sau dupa o anumita perioada de timp, care poate varia de la cteva secunde mreana pna la circa un minut stiuca . Dupa ce pestele a fost ntepat nu ne ramne dect sa-i apreciem greutatea si forta dupa zbaterile si rezistenta pe care o opune la tragerea cu varga si deci sa-l scoatem cu fermitate daca este mic si cu prudenta daca este mare. Aceasta este n sinteza tehnica pescuitului la fund. Dar cte variante pot exista! Si de cte siretlicuri este capabil pescarul pentru a convinge pestele sa muste! Sunt unii pescari sportivi care, pe buna dreptate, nu ntind firul daca actioneaza n ape statatoare; l lasa sa atrne nentins de vrful vergii si l supravegheaza tot timpul. Cnd se misca si ncepe sa se ntinda stiu ca e momentul sa execute nteparea. Altii, de ndata ce vrful ncepe sa se miste, slabesc firul cobornd varga pna aproape de suprafata apei si apoi tin

42

firul sub observatie. Pentru a usura aceasta supraveghere se poate pune pe firul nentins, putin nainte de vrful vergii, un mic disc de pluta sau un patratel de carton, prevazute cu o despicatura pentru introducerea firului kojak . Ridicndu-se sau coborndu-se, acest dispozitiv poate semnaliza prinderea momelii de catre peste. Spre deosebire de acestia, sunt pescari sportivi care folosind crlige foarte mari nu le lasa timp pestilor. La prima muscatura nteapa cu violenta facnd sa coincida smucitura cu tractiunea pestelui; aceasta manevra se poate executa numai de catre aceia care tin varga n mna si cu anumite momeli de dimensiuni foarte mici. S-ar putea spune ca n fiecare regiune, daca nu chiar pe fiecare ru mare, exista o tehnica specifica de pescuit pe fund. Uneori este vorba doar de o simpla varianta care se refera la lungimea forfacurilor sau la tipul de lestaj folosit, nsa de cele mai multe ori deosebirea este esentiala si de aceea est impusa de conditii specifice de mediu care au determinat folosirea acelei metode speciale care, de-a lungul anilor, s-a dovedit cea mai potrivita. Tehnica de pescuit pe fund trebuie sa cuprinda neaparat si sistemul de prezentare a momelii si asezarea plumbilor pe fir. De obicei se pot folosi doua sisteme: cu plumbaj fix si cu plumb culisant. Daca plumbul este aplicat la capatul firului lestajul va fi fix; forfacurile care poarta crligul, numite n cazul acesta brate, sunt fixate la intervale regulate spre varga, iar lungimea lor va varia n functie de locul de pescuit. n apele statatoare pot fi si scurte, adica 15-20 cm, pentru ca neexistnd curent se aseaza oricum pe fund. Dimpotriva, n apele curgatoare lungimea lor trebuie sa fie ntotdeauna n asa fel nct dupa ce plumbul se afla pe fund, si ele sa atinga fundul. Deoarece n acest caz firul este asezat oblic pe fund, rezulta ca lungimea strunelor forfacelor va varia: prima va fi ntotdeauna mai scurta dect celelalte si va masura cel putin 40 cm. n cazul n care se pescuiesc n ape curgatoare, cu plumb fix, pesti suspiciosi - ca de exemplu crapul - lungimea strunelor va creste astfel nct, ntinse pe fund, sa iasa n afara plumbajului cu cteva zeci de centimetri. Vom avea n felul acesta strune lungi iar lansarea va comporta unele dificultati pentru a evita ncurcarea ntregului ansamblu. Aceasta dispunere permite ca momelile sa stea bine pe fundul apei iar lungimea strunei face ca pestele sa nu simta rezistenta inerta a plumbului cnd apuca momeala. Mai este apoi cazul unor pesti, ca de exemplu mreana, care nu dau atentie plumbului cnd musca; este nsa necesar ca momeala sa fie bine fixata pe fundul apei. n cazul acesta mreana, cnd se ndeparteaza cu momeala n gura, se nteapa singura dnd peste rezistenta plumbajului. Plumbul culisant, dupa cum i spune si numele, este constituit dintr-o greutate care aluneca pe fir. Este aplicat asadar nainte de struna. De obicei lestajul culisant se realizeaza introducnd plumbul pe firul mulinetei; cursa este limitata n partea inferioara de un vrtej obisnuit la care se leaga struna cu crligul sau o bucata de fir care are un crlig la capat si altul n pozitie intermediara fixat cu un brat. n unele cazuri exista un forfac fixat sub plumbaj si altul deasupra; la aceasta metoda, nodul de legare a forfacului asezat deasupra plumbului opreste culisarea acestuia. Plumbajul culisant se foloseste n toate apele; n cele statatoare lungimea forfacului trebuie sa fie mai mare dect n apele curgatoare pentru ca pestii musca mai cu prudenta. Daca este posibil, e bine sa se foloseasca ntotdeauna pentru acest tip de pescuit plumbaj culisant, mai ales daca firul este ntins. Data fiind greutatea plumbajului, acest tip de pescuit pe fund poate fi definit ca mijlociu sau usor, n timp ce pescuitul pe fund cu fir fix va fi ntotdeauna un pescuit greu sau mijlociu. Nadirea: pentru o tratare exhaustiva a se vedea capitolul dedicat nadirii unde, pe lnga alte notiuni tehnice, sunt furnizate cele mai importante retete pentru prepararea diferitelor tipuri de nada. LOCURILE DE PESCUIT De obicei, pescuitul pe fund este practicat n lunile cu temperatura moderata sau calde. De la aceasta regula face nsa exceptie pescuitul la stiuca, a carui perioada optima este toamna trziu si iarna, cnd aerul apa ncep sa se raceasca. n orice perioada a anului capturile trebuie sa fie cautate n locurile n care adncimea apei este destul de mare, n general de cel putin doi metri. Tocmai din acest motiv cei ce practica pescuitul pe fund aleg pentru a-si arunca undita gropile mai adnci ale rurilor si lacurilor, convinsi ca n acestea se afla ntotdeauna o mare concentrare de pesti. n apele unui ru, cele mai bune locuri se afla dupa coturile unde curentul a sapat albia, n locul n care intra un afluent sau ncepe un teren mlastinos si afundat, spre mijlocul cursului de apa pe unde trece curentul principal si n lungul malurilor protejate prin lucrari de consolidare. Numai n cazul pescuitului cleanului si al mrenei prezinta importanta si zona aceea de ape mai putin adnci si repezi care curg pe prundis sau pe nisip. n aceste locuri se pescuieste si cu fire trte pe fund. ntruct pescuitul pe fund este ndreptat n principal spre ciprinide, acestea vor trebui sa fie cautate n locurile n care curentul nu este prea repede si nu are prea multe bulboane si vrtejuri, n locurile n care apa curge la vale ncet si constant. Aceasta preferinta este dictata de necesitatea de a mentine momelile nemiscate pe fund, fara ca curentul sa le deplaseze sau sa le agite prea mult, manevra care ar alarma pestii. n general, tot n ruri, daca se pescuieste ntr-o groapa, se procedeaza n asa fel nct momeala sa cada pe fundul apei, deoarece aceasta este zona n care pestii se hranesc de obicei. n apele statatoare zona favorabila este situata ntotdeauna dincolo de coroana de ierburi, unde fundul ncepe sa coboare, la poalele peretilor pietrosi, n mprejurimile gurilor de varsare ale afluentilor, pe bancurile de nisip sau de pietris asezate la oarecare distanta de maluri, n special unde exista o vegetatie acvatica deasa. Golurile dintre ierburi si stuf sunt ntotdeauna folosite de catre pesti ca locuri de trecere si un fir ntins ntr-una din aceste cai subacvatice da

43

ntotdeauna rezultate bune. Se poate pescui pe fund pe fund si acolo unde stuful formeaza desisuri ncurcate, chiar daca apa este adnca de numai ctiva centimetri. Dimineata si la apusul soarelui crapii si linii se duc n aceste zone, tipice lacurilor si baltilor, pentru a se hrani si uneori e suficient sa descoperi un luminis de ctiva metri pentru a putea pescui cu folos. Pe lacurile mari malurile locuite pot reprezenta locuri foarte bune pentru pescuitul pe fund al clenilor mari, care se apropie de obicei de maluri pentru ca sunt atrasi n mod irezistibil de resturile menajere. ORELE DE PESCUIT Orarul de pescuit are o mare importanta n pescuitul pe fund, ntruct bancurile de pesti se deplaseaza la adncimi diferite n functie de ora. Imediat nainte de aparitia zorilor si pna cnd lumina nu e prea puternica, n timpul verii, se poate pescui aproape de mal; chiar si la adncime de sub 1 m se pot gasi crapi si alti pesti de talie mare, dar de ndata ce soarele devine puternic, unditele trebuie aruncate n larg, n locurile n care adncimea este mare. La apusul soarelui pestii revin la mal si deci se va pescui la scurt. Primavara si toamna, n schimb, se poate pescui cu folos n tot timpul zilei. Iarna se pescuieste numai n orele mai calde si ntotdeauna n locurile mai adnci; ntr-adevar pestii se refugiaza aici si numai cnd apa se ncalzeste putin ncep sa se miste, ramnnd nsa mereu n spatiul ngust al gropilor mai adapostite Pescuitul la plumb In scopul lansarii la distanta a momelii se folosete o lanseta cu varful mai gros si mulineta. Varga trebuie sa fie de 2-5 m cu varful mai gros, cu actiunea in functie de greutatea plumbului si a momelii. Firul unditei este in functie de pestele scontat, dar oricum peste 0,25 mm. Lungimea firului pe mulineta poate fi si de 100 m. Se pot monta si cate doua carlige cu strune, fie in acelasi loc, fie la distanta de 15-30 cm; cand legam doua strune in acelasi loc, una va fi mai scurta. Carligele, pot fi mai mari, in concordanta cu categoria de pesti din apa respectiva. Pentru pestii mari e bine sa se foloseasca si carlige cu tija mai lunga, la babaroase sau la rame serpesti ori lipitori. Plumbul trebuie sa fie suficient de greu, de cateva zeci de grame. Daca se pescuieste in ape linistite sunt buni plumbii cilindrici, iar in apele curgatoare se recomanda plumbii plati, pentru a rezista curentului. Rolul plumbilor este de a fixa momeala la locul ales. Dupa felul cum sunt amplasati plumbii pe fir, se practica doua metode : a) Meloda de pescuit cu momeala fixata inaintea plumbului. La aceasta metoda se foloseste struna. Plumbul este obligatoriu "alunecator" pe fir si nu pe struna. Distanta de alunecare a plumbului poate fii de cca 20 cm intre doua noduri: nodul se face cu un fir de cuciuc sau plastic, care-i da grosime si fereste firul de torsionare. Unii pescari gresesc cand leaga plumbul fix pe fir iar pestele simte la muscatura rigiditatea plumbului si socul, se sperie si abandoneaza de cele mai multe ori momeala. Cu aceasta metoda se poate prinde comod si din barca, daca este fixata. Daca momeala cu firul aluneca (gliseaza) prin canalul plumbului, situatia va fi mai "calma" pentru pestii care obisnuiesc sa muste prudent. Tehnica pescuitului este simpla, lansandu-se momeala cu plumbul in locul dorit, dupa ce plumbul a ajuns la fund, se intinde usor firul prin ridicarea unditei care se asaza pe suport. La muscatura momelii de catre peste, firul va aluneca prin canalul plumbului, pentru a-i da posibilitate sa apuce bine si sa se intepe. Daca muscatura este sesizala prin miscarea varfului unditei, "bambinei" sau la sunetul clopotelului prins catre varful unditei, la momentul oportun se trage undita in sus spre corp. Vom simtii prin varga pestele cum se zbate. Desigur, o conditie obligatorie cere ca firul unditei sa fie intins pe tot timpul pescuitului, mai ales fixat si de plumbul culisant. b) Metoda de pescuit cu plumbul fixat inaintea momelii este o metoda clasica, si are aceleasi caracteristici tehnice (varga, nailon, legaturi la struna, are si eventual semnalizator). Plumbul se recomanda sa fie ceva mai usor ca la metoda precedenta si poate fi rotund in apele domoale cu fundul tare, iar in apele cu fundul prafos sau curgatoare se recomanda un plumb prismatic si greu. Plumbul este fix in capul firului, iar la distanta de cca 0,5 m de plumb se fixeaza 2-3 strune la dislanta de 15-30 cm una de alta. Lungimea strunei trebuie sa fie de 15-20 cm. Struna se recomanda a fi mai subtire fata de firul principal. La pestele mare struna poate avea acelasi diametru cu firul principal. Cu aceasta metoda se pescuieste si la crap, caras, dar si la somn sau salau cu bune rezultale. In cazul pestilor rapitori se prinde un pestisor viu pe fir, situatie care cere o varga ceva mai lunga (5-6 m). De retinut ca la metoda mentionata da bune rezultate si spirala umpluta cu mamaliga inlocuind plumbul mai ales la pescuitul crapului si carasului. Este in acelasi timp si o momeala de apel. Avantajul plasarii momelii la distante mai mari consta in faptul ca, la o distanta mai mare de mal si deci, la apa mai adanca fata de cea de la mal, se gasesc pesti mai mari. De asemenea, distanta fata de mal ofera avantajul ca pestii nu se mai sfiesc de zgomotul provocat de cei de la mal sau din barca. Pescarul dintr-o barca fixata prin ancora sau in vegetatie, are posibilitatea de a observa mai degajat nailonul, siluatie similara celei de pe mal.

44

In ceea ce priveste marimea unei mulinete, mulinetele se folosesc in functie de distanta pe care urmarim s-o atingeam in lansare si de "calibrul" pestelui. Pentru lansari de 20-30 m vom folosi o mulineta mai mica sau una mai mare, dar pe care am pus cca 35-50 m si pentru ca mosorul taraburului sa nu ramana prea gol in prealabil pe tambur se infasoara o ata pescarcasca oarecare sau un alt material de umplutura. Mulineta nu trebuie sa aiba nici prea mult fir, de exemplu peste 100 m, caci este inutil si daunator, firul de la baza mosorului nu se va desfasura mai mult timp si numai in cateva luni va capata "memoria figurii", iar la o eventuala desfasurare mai mare, va face bucle si se va incalci. Daca pescuim cu doua-trei lansete este bine ca momeala de la o lanseta la alta sa fie totusi putin diferita: rama-aluat, rama-mamaliga etc, caci de multe ori pestele isi schimba pretentiile. Pentru pestii foarte mari somn, salau, crap mare etc, care se stie ca smucesc si tarasc lanseta, aceasta se asigura astfel: asezam lanseta pe stativ iar firul care iese din fata mulinetei il fixam la sol cu o crenguta-cracana infipta in pamint. In felul acesta se micsoreaza socul "smulgerii" lansetei. Infigerea carligului. In functie cum musca fiecare specie de peste trebuie sa ne pregatim pentru momentul in care infigem acul. Forta de infigere trebuie sa o adaptam, pe de-o parte la greutatea firului, care este in functie de distanta pana la momeala si a plumbului. Pentru o lungime mai mare de fir trebuie sa se depuna o forta mai mare, deoarece trebuie sa invingem intai curbura firului care apare totdeauna. La muscatura pestelui, firul lung amortizeaza socul si cu cat este desfasurat pe o lungime mai mare, cu atat si aceasta amortizare este mai mare. Acest fapt este valabil mai ales la firele groase si grele. Daca folosim un fir mai subtire, infigerea acului la distante mai mari este mai sigura, dar nu se poate folosi o forta suficienta din cauza riscului de a rupe firul. De aceea trebuie sa avem grija, la firele mai groase, sa mentinem firul pe apa cu "burta" cat mai mica. Uneori nu este usor sa respectam aceasta conditie, in special daca momeala se afla la o distanta mare. Iata de ce, in astfel de situatii, cand pestele a muscat, se fac repede cativa pasi inapoi ca lanseta in mana, smulgand in sus varful lansetei. Pescuitul cu Bomba Pescuitul cu bomba se va practica numai pe lacurile private care permit sa se pescuiasca cu acest tip de montura. Cu aceasta montura este interzis a se pescui in apele apartinand domeniului public, datorita faptului ca avand mai mult de 2 carlige, contravine legii 192 din 19/04/2001. Aceasta metoda se foloseste pentru pescuiul speciilor pasnice, cum ar fi crapul, fitofagul, carasul, etc. Pentru a pescui la bomba, se va folosi o mamaliga mai moale decat cea de patratica, eventual cu grau, canepa, tarate sau srot in ea. Se va taia o felie nu foarte groasa din mamaliga si se framanta in palma, pana devine ca o bucata de plastelina, suficient de omogena cat sa poata fi asezata pe naditor, formand o mingiuta nu prea mare (cam cat un ou de gaina), dupa care se introduc de jur imprejur cele 5 carlige si se lanseaza. Datorita greutatii bombei, se va folosii o lanseta cu actiune (putere de aruncare) cuprinsa intre 80-150g. Cu asfel de lansete se poate lansa bomba, la o distanta suficent de mare, iar cu antrenament se pot realiza chiar lanseuri lungi (cca 60-70m). La pescuitul cu bomba se pot folosii si pufuleti, porumb sau rame puse pe carlige si infipte in mamaliga. Inteparea se face in timp ce bambina are miscare, dar sunt si cazuri cand se produce autointepare si pestele ia fir, fara a fi nevoie de o actiune din partea pescarului.

PESCUITUL IN DELTA DUNARII

Multi pescari entuziasti pleaca in Delta Dunarii, inarmati cu o sumedenie de lansete, care de care mai fragile, cu fire monofilament de 0.25 pentru crap, cu kilograme de nada, rachete de nadire, bambine si tot tacamul pentru pescuit pe lacuri. Toate acestea nu sunt decat bagaj inutil, deoarece pe Dunare si in Delta Dunarii se pescuieste cu totul altfel decat in lacuri. In primul rand, sa nu credeti ca Delta este paradisul pescarilor, unde, lansezi la intamplare si pestii stau la coada sa inhate momeala dumneavoasta. Fiind o intindere mare de ape, pestele trebuie cautat pe canale sau in ghioluri, iar dumnevoastra nu aveti atata timp la dispozitie. Daca vreti sa prindeti peste in Delta, trebuie sa gasiti un localnic sau sa apeleti chiar la proprietarul pensiunii unde locuiti, care sa va indrume catre locurile unde se prinde peste in acel moment, deoarece Delta este schimbatoare. Dupa cateva zile cu capturi deosebite si din belsug, in acelasi loc, nu se va mai prinde nimic, pentru ca, prin natura lui, pestele circula, Delta nefiind nadita de nimeni... Echipamentul: - Lansele de crap si somn in numar de 2-3 bucati sunt suficiente, ele trebuie sa fie puternice, din doua 45

segmente, cu putere de aruncare 100 - 180gr. si lungime de maxim 2.70. O lungime mai mare nu este necesara, nefiind nevoie sa aruncati departe iar daca veti pescui din barca, mai mult va vor incurca. Nu recomand folosirea lansetelor telescopice deoarece datorita imbinarilor multiple rezistenta totala scade. - Momeala pe care o veti folosi in Delta va fi dupa caz, rama neagra, tipari, baboi, mamaliga, porumb, toate acestea putand fi gasite pe plan local, fara a fi necesar sa le carati de acasa, ingeunand si complicand bagajul. - Momelile artificiale pentru pescuitul rapitorilor, vor fi Oscilante Dolingen - toata gama, oscilante S argintii, eventual cu solzi incrustati, in cazul pescuitului stiucii si shaduri in culori deschise (alb sau sidef), pentru pescuitul salaului. Nota: La pestii rapitori, intotdeauna se vor folosi strune. - Firele folosite la pescuitul in Delta sunt fire monofilament de calitate, de 0.35 - 0.50 pentru crap si somn si monofilament incolor sau fluo de 0.25 - 0.30 pentru stiuca si salau. Daca va puneti intrebarea; "De ce asa groase?" Iata si raspunsul: Pentru ca pestii de aici sunt uneori mai mari dar, intotdeuna mult mai puternici decat cei din lacurilecrescatorii de pe langa orase. Un crap mediu de 3Kg de Dunare are puterea unui crap de 6kg de lac si asta nu pentru ca ar fi reincarnarea lui Supeman in crap, ci deoarece crapul salbatic trebuie sa circule, sa-si gaseasca singur hrana, inotand in curentul puternic al Dunarii multi kilometri pe zi. In contrast cu acesta, crapul de lac este sedentar, el nefiind nevoit sa faca aproape de loc miscare pentru agonisirea unei mese, caci este bine hranit, in locuri stiute si chiar la ore fixe. - Carligele vor fi bune calitativ, cumparate nu din piata, ci de la un magazin de specialitate, fabricate sub o marca recunoscuta (Mustad, Gamakatsu, etc), asta pentru a nu avea surprize de genul "carlig indreptat", "carlig rupt" sau "carlig bont". - Plumbul folosit la monturile de crap si somn va fi plat, culisant sau fix, cu greutatea de min. 100gr., altfel curentul din Dunare va va duce monturile pana la Marea Neagra. - Clopoteii de avertizare vor lua locul bambinelor si vor fi montati pe varful lansetei. Ca alternativa, semnalizarea muscaturii poate fi observata si la varful lansetei, caz in care lanseta va fi pozitionata cu varful in sus, la 45. - Montura recomandata pentru pescuitul crapului si al somnului , la executarea careia se vor folosi: - Agrafa cu forta de tractiune 15-25Kg - Fir textil de 0.25 - Plumb plat, culisant cu greutatea de 100gr - Stopper - Carlig nr. 6/0 - 8/0
Pescuitul carasului - secrete de primavara Presupun ca prea putini sunt cei care nu au avut ocazia sa intalneasca acesta specie ce este raspandita in aproape toate apele de ses din Romania, scoala primara a pescutului incepand cu carasul. Fiind un adevarat artist al supravietuirii, se simte bine in baltile mici si caldute de ses, suportand totodata si apele reci din lacurile de acumulare. Spre bucuria pescarilor si nemultumirea piscicultorilor, carasul odata "intepenit" intr-o balta, dispare cu greu de acolo, dezvoltaduse incet si consumand cu mare pofta hrana dedicata crapilor. Piscicultorii dornici sa inmulteasca crapi nu sunt deloc

46

incantati de predispozitia carasilor de a se incrucisa cu exemplarele de rasa, din aceasta incrucisare rezultand, bineinteles, carasi. Ce trebuie sa mai stim despre carasi este ca cea mai mare parte a populatiei acestora sunt femele, masculii sunt de gasit doar in apele in care nu sunt alti masculi din familia ciprindelor. Carasul consuma toate tipurile de hrana, prefera cerealele, dar si ramale, viermii sau alte vietuitoare acvatice. Printre carasii varstnici gasim deseori exemplare care au trecut la meniul rapitorilor fiind prinsi folosind pestisori vii sau chiar diferite naluci. In general, avem placerea sa intalnim carasi "de o palma" cu greutati cuprinse intre 100 si 200 grame, dar eu am avut norocul unor drill-uri frumoase cu exemplare de pana la 3 kg. Pescuitul carasului difera in functie de anotimp dar, daca respectam regurile specifice jocului, nu vom ramane cu juvelnicul gol dupa cate o partida la caras. Primavara, dupa topirea zapezilor, carasul e cea mai buna tinta daca vrem sa nu ucidem speranta intr-un placut inceput de an. Prima regula de primavara de data aceasta : carasul trebuie cautat. Nu e o treaba usoara pentru ca nu e de loc usor de gasit, locurile ideale care in lunile calde ne ofera carduri frumoase sunt ca si moarte in aceasta perioada a anului in care natura revine la viata. Apele mici, pe langa maluri, ofera primavara adapost si hrana carasilor. Nu trebuie sa avem masteratul in biologie sau in fizica pentru ca sa gasim singuri explicatia acestui fapt: apele cu o adancime de 20-40 cm se incalzesc mult mai usor decat gropile din larg. Pentru mine, partidele de primavara incep cu primele doua ore, cel putin, in care echipamentul ramane linistit la locul lui in husa si in care nu fac altceva decat sa urmaresc micile semne care dezvaluie marile secretele. Daca carasii nu vor sa-mi ofere singuri semene de genul trestiilor miscate sau sarituri fricoase, lovesc malul cu piciorul si urmaresc sa vad locul in care apar mici valuri generate de carasii speriati. Puteti fi siguri ca nu alungati cardul sau, cel putin, n-au plecat foarte departe si vor reveni, cu siguranta, in cel mult o ora. Chiar daca v-a placut exercitiul, cel cu loviturile in mal, nu mai continuati dupa ce ati receptionat semnalele cautate. Echipamentul de primavara daca ar trebui sa fie descris intr-un cuvant acesta ar fi finut: pluta de 1-2 grame, carlig maxim nr. 8, cu tija subtire, echilibrare cu un plumb picatura, cu varnis, respectiv o alica. Masura e cuvantul cheie in ceea ce priveste nadirea, carasii putand fi saturati usor primavara. Nada de primavara trebuie sa fie foarte umeda, practic cea mai moale nada care se poate lansa. Acest lucru este foarte important pentru ca scopul nostru e sa creem un nor atragator si nu o masa indestulata care sa sature cardul. Cerealele de baza, graul si porumbul incoltit, sunt ideale si ieftine pentru o partida de martie - aprilie. Eu folosesc cel mai des un amestec al acestora in proportie de 50-50%. Desi nu trebuie sa folosim o cantitate mare de nada, srotul e o baza utila si indragita de carasi si eu folosesc Vidra - Porkolt, ce are o aroma placuta avand in componenta srot de calitate, ideal si pentru acest anotimp. Echipamentul folosit in cazul pescutului la fund trebuie sa fie din gama utilitatilor "feeder": cosuri mici, echipament finut, fir subtire. Pentru cei ce sunt incepatori in domeniu trebuie sa le spun ca e momentul sa incerce un caras de 300-400 grame in luna martie, prins dupa o semnalizare a varfului subtire al echipamentului feeder sau picker si scos dupa un drill de 10 minute pentru a fi in siguranta cu un fir principal de 0,16. Poate ca multi cititori se vor intreba ce fel de pescar e cel care tinteste, intr-o partida seriosa, carasul. Acestora le recomand sa uite de echipamentele puternice cu fir de 0,35 si cosuri zdravene lansate la 100m de mal si sa incerce un feeder usor, cu o lanseta pe masura si vor simti ce inseamna primul card de carasi dupa o prea lunga iarna.

ROSIOARA LA BUCATICA DE PAINE Ati avut probabil zile in care sa vedeti pestii umbland pe la suprafata apei in canale de campie cu scurgere lina, sau lacuri, ambele pline de vegetatie, dar sa nu muste deloc, orice ati fi folosit ca momeala : rame, viermusi, mamaliga ... De tot atatea ori ati identificat la pestii cei mofturosi si aripioarele rosii, atat de caracteristice rosioarelor. Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie, recent. Am incercat toate momelile disponibile, toate liniile din dotare, inclusiv cele mai fine, pentru oblete, de 0.08 cu carlig de 20, pluta cat unghia. Nimic ! Orice lansare in apropierea cardului de rosioare, caci rosioare erau, se solda doar cu plecarea cardului din acel loc. De la un timp ma resemnasem, zicandu-mi, cum facem adeseori noi pescarii, "Azi nu vrea sa muste". Dar n-a fost asa. Tot urmarind cu privirea cardul, am vazut ca din cand in cand, cate o rosioara se ridica la suprafata si culegea vreo insecta, vreo gaza. Mi-a venit atunci in minte pescuitul pastravului, cu mustele sala artificiale, purtate pe suprafata apei. Mi-am mai amintit si de pescuitul la pipait la cleni, cu cosasi, si ideea a fost gata. Am luat painea pe care o aveam la mine si am taiat o bucatica cat de cat cubica, cu latura cam de 7-8 mm. Am infipt bucatica de paine intr-un carlig de 12, legat cu 0.10, fara plumb sau pluta. Prima lansare a fost nereusita, painea neavand o greutate suficienta pentru lansare. La a doua insa, painea s-a imbibat cu apa, si a fost suficient de grea pentru o lansare usoara peste cap, si chiar pentru o lansare pe sub mana. Ce a urmat este demn de o "poveste pescareasca", dintre cele prin care ne cunosc cei din afara breslei. Rosioare de 200 300 de grame se repezeau la bucatica de paine imediat ce aceasta ateriza in apropierea lor.

47

Cu multe rateuri la inceput, cu timpul am tras unele concluzii, cel putin pentru rosioarele acelea, care mi-au umplut juvelnicul. Atunci cand inlocuiam painea cazuta fara muscatura, painea cade cam dupa 5 aruncari , mai intai inmuiam bucatica de paine in apa, pentru a capata greutate, si abia dupa aceea lansam. Cu cat bucatica de paine era mai mare, fara insa ca latura cubuletului sa depaseasca 10 mm, cu atat erau mai mari rosioarele atrase. Bucatica lansata in mijlocul unui card era cu mult mai repede inghitita decat atunci cand o lansam la marginea acestuia, datorita spiritului de concurenta. Lansarea bucaticii de paine e bine sa se faca cu zgomot, pentru a atrage astfel atentia rosioarelor, care cred probabil ca a cazut in apa o insecta. Modul de infigere al carligului in paine nu este deloc standard. Uneori rosioarele fugeau imediat daca vedeau varful, tija sau nodul carligului, acesta trebuind sa fie in intregime ascuns in paine. Alta data, o astfel de infigere aducea numai rateuri, pestele plecand cu painea "pe varful buzelor". Trebuia sa intep si nu faceam decat sa-i scot carligul din gura si sa-i las painea. Asa ca trebuia sa pun un carlig mai mare nr 10, 8 , cu varful iesit afara. Locurile cele mai incarcate de vegetatie, in care nici nu credeam ca poate sta un peste, cu ochiuri de apa de numai 1015 cm diametru, mi-au adus cele mai mari rosioare. Cea mai potrivita undita a fost cea de 4 metri, cea de 5 avand firul mai greu de manevrat pentru o grautate atat de mica. Am fost in acel loc mai multe sfarsituri de saptamana, pana spre toamna. De fiecare data am prins, prin metoda aceasta, cu mult mai mult la monturi clasice. Asta pana cand apa a inceput sa poarte la suprafata frunze vestede, si rosioarele nu mai erau atente la ce se intampla la suprafata apei.

In cautarea regelui clean

In alte tari exista multe cluburi destinate unui grup de pescari care pescuiesc la un anumit tip de peste. Cu siguranta ca as fi un membru onorific al unui club al pescuitului cleanului, daca s-ar infiinta asa ceva in Romania. Pescuiesc la clean de multi ani si niciodata n-as putea sa ma despart de adevaratele satisfactii pescaresti pe care mi le ofera acest pescuit deosebit. Pentru orice pescar sibian, Oltul este un adevarat rai pescaresc prin multitudinea de peste ce a aparut in ultimii ani; in barajele existente, cleanul cu siguranta s-a adaptat foarte bine acestor convietuiri ale omului cu natura. Exista o vorba din batrani, stiuta de pescari, ca cleanul are un ochi pe fiecare solz, si bine zice vorba ... ca cel mai important secret in pescuitul acestui deosebit peste este linistea desavarsita deoarece cleanul se sperie si de umbra sa fugind si ascunzandu-se chiar si atunci cand un norisor acopera soarele. Si aceasta frica creste odata cu varsta, facand din prinderea exemplarelor batrane o adevarata arta. Deci, apropierea de locul ales, in care banuim ca se ascunde cleanul, constituie un prim pas spre reusita si aici fac o paranteza deoarece si locul ales constituie un lucru deosebit de important. Pe Olt acest loc este ales in functie de nivelul apei, in functie de anotimp, an secetos sau ploios, schimbarile din atmosfera si doar un pescar care a petrecut multe ore pe malul apei va stii cu siguranta locurile unde vaneaza sau se odihneste cleanul. Metodele de pescuit difera si ele in functie de conditile de mai sus si aici pescarii sau impartit cam in doua categorii : cei care dau la momelile traditionale naturale si cei care dau numai cu momeli artificiale. Eu vreau sa ma opresc asupra unei metode care imi da de cele mai multe ori satisfactii nebanuite si anume pescuitul cu vobler plutitor, topwater. Totul a pornit de la faptul ca am avut adevarate atacuri foarte spectaculoase la dopul pe care il foloseam cand pescuiam la musca artificiala cu buldo. Am spus bine dopul pentru ca eu folosesc in loc de buldo de plastic, care se gaseste in comert, un dop de pluta de la o sticla de vin, binenteles rotunjit la capete si ingreunat la unul din ele. Avand aceste atacuri aproape mereu cand dadeam la musca in felul acesta, m-am tot gandit sa pun in loc de buldo un vobler plutitor sau ceva care sa imite un soricel sau ceva asemanator. Astfel am cumparat un wobler mare, din acelea care stau pe rafturile magazinelor de specialiatate si nu sunt cumparate de nimeni. I-am taiat barbeta si l-am gaurit un pic in fata, ca sa pot baga firul. Atacurile au fost nenumarate si spectaculoase, astfel incat m-am hotarat sa renunt la mustele artificiale deoarece prindeam doar exemplare mici. Si astfel am descoperit un pescuit in care prindeam doar exemplare de peste 600g, cel mai mare a fost de 1,6 kg. Pescuiam deasupra repezisurilor, acolo unde curentul este mai puternic si atacul se producea atunci cand voblerul era luat de current, chiar cand cleanu credea ca soricelul ii scapa. Atacul este puternic si spectaculos si iti da o nebanuita satisfactie.

48

Dintre atacurile pe care le-am avut din partea Dlui Avat, unele erau lovituri cu coada, din care nu am reusit sa pacalesc nici unul; poate in viitor ... Avatul are un ritual in a ataca bancurile de obleti: intra puternic intre ei si loveste cu coada dupa care se intoarce si ii mananca pe cei ametiti. Recomand acest pescuit tutoror amatorilor de pescuit la clean si ii invit sa incerce cu incredere aceasta metoda si cu siguranta vor avea satisfactii nebanuite.

Inceput de sezon la clean O data cu dezghetul apelor, primavara devreme, pescarii isi fac aparitia ca niste naluci ce apar sporadic pe malul raului. Si asta pentru ca in cele cateva saptamani care ne despart de inceputul prohibitiei in apele de ses si de coline, putem incerca cu sanse destul de serioase sa spargem gheata si sa prindem primul clean al noului an. LOCURI: Conditiile oferite in aceasta perioada de raul din zonele submontane difera de cele oferite de raul de ses ce serpuieste lenes printre coline si face meandre largi la ses. Astfel, raul de munte este de obicei complet dezghetat, datorita curentului rapid care impiedica mentinerea ghetii, mai ales daca se nimereste sa fie mai cald vreme de cateva zile. Asa cum ne-am obisnuit deja, in ultimii ani zilele de iarna din martie-aprilie alterneaza cu cele insorite, de primavara. Apa este de obicei limpede si foarte scazuta, pestii vlaguiti de iarna preferand locurile adanci si cu curent mai putin vioi. Cam pe aici sta si cleanul, gasind forta sa inoate impotriva curentului si chiar sa se ridice dupa cate o musculita, in zilele insorite si fara vant. Mai jos, spre ses, acolo unde raul isi lateste albia si isi domoleste curentul, gheata persista inca pe alocuri. Apa este in crestere, datorita topirii acestor petice de gheata, ceea ce determina o transparenta scazuta si o crestere continua a nivelului raului, premise destul de pesimiste pentru potentialii amatori de clean. In concluzie, pe cat posibil este bine sa incercam sa tentam cleanul pe cursul superior al raului, spre munte, acolo unde apa limpede si cu nivel constant, desi destul de scazuta, eliberata de ceva vreme de platosa de gheata, ne va rasplati eforturile cu cateva capturi. Atentie insa sa nu ne trezim ca pescuim intr-o apa cu regim de munte (in care pescuitul este interzis pana la 1 mai!). Deci trebuie sa ne informam in legatura cu delimitarea intre apa de munte si cea de coline. Dupa ce ne-am convins ca vom pescui intr-o apa de coline, cautam cu predilectie picioarele podurilor, cuptoarele sapate de curent in mal, bulboanele linistite, adaposturile din spatele arborilor prabusiti in apa sau cele de dupa stancile ce bareaza curentul. Cam pe aici ar trebui sa fie si cardurile de cleni. De precizat ca in sectoarele de rau in care se deverseaza ape calde de la termocentrale rezultatele la pescuitul cleanului la inceput de sezon pot fi de-a dreptul exceptionale ! MOMELI: In aceasta perioada a anului cele mai bune rezultate se obtin folosind momeli naturale. Foarte rar putem avea muscatura la naluci, in special la voblere foarte mici sau la muste artificiale. Ne vom axa deci pe un pescuit de finete, la pluta, avand in carlig viermi sau carabete (momeli redutabile pentru pescuitul cleanului in ape reci si limpezi), iar in conditii de apa tulbure (in general in raul de ses), vom pune in carlig o mica rama de gunoi. Pe apa limpede, unii pescari pun in carlig in aceasta perioada un mic pestisor (3 - 4 cm), fie el boistean, oblete sau porcusor. Altii prefera o momeala mult mai la indemana-miezul de paine alba, inmuiat in apa si apoi framantat. NADIREA: Este foarte indicata, mai ales daca pescuim cu viermi sau miez de paine. Astfel, pentru cazul in care pescuim cu miez de paine, o nadire cu paine este suficienta. In schimb pentru pescuitul cu viermusi este indicat sa folosim o nada pe care o preparam pe malul apei (in componenta ei intrand pesmet, faina de carne, putin lapte praf) si careia ii adaugam ceva viemusi. Chiar daca nu avem muscatura, este indicat sa nadim destul de des si in cantitati mici. Daca insa avem muscatura, aruncam o nuca de nada si apoi lansam si montura cu pluta, care sa fie purtata de curentul usor imediat in urma nadei. Prastia pentru nadire se dovedeste utila mai ales daca raul este lat si locurile bune sunt la distanta mare de mal. USTENSILE: Folosim o lanseta fina (sheffield) de 4 - 4,2 m, care va lansa cu minim de efort din partea pescarului o montura fina, compusa dintr-o pluta cu portanta de 1,5 - 2 g (chiar mai mult, daca vrem sa pescuim la distanta mare), cu plumbaj

49

alcatuit dintr-o oliva si o alica opritor; firul de pe mulineta va fi de 0,14 mm, iar struna de 0,12 mm, avand legat un carlig din sarma fina, dar rezistenta, nr. 12-14. Pentru raurile inguste sau in locurile presarate cu obstacole acvatice mai utila se dovedeste a fi o varga fixa de 4 5 m lungime, usoara, care ne va ajuta sa controlam mai bine linurile din spatele acestora. In acest caz pluta va fi usoara si echilibrata la rasul apei. Nu vom uita minciogul acasa, caci surprizele placute sunt oricand posibile! TEHNICA PESCUITULUI: Alegem locurile descrise mai sus, lansam cateva nuci de nada, reglam pluta la o adancime care sa permita momelii sa se mentina la aproximativ o palma de fundul apei, pe vreme calda chiar mai spre suprafata. Tinand cont de faptul ca apa este destul de scazuta si limpede, vom incerca sa ramanem camuflati si sa plasam momeala fara prea mult zgomot. Discutiile cu tovarasii de pescuit le vom lasa pe mai tarziu, acum ne vom rezuma la a fi linistiti si a controla cu momeala locurile bune. Daca nu avem nici un rezultat dupa nadirea de apel si cateva zeci de curgeri ale monturii departe, spre aval, vom schimba locul de pescuit. Uneori, pe raul din zona submontana, intre locurile de pescuit la clean este distanta de un sfert de ora de mers intins. Deci imbracamintea comoda si bocancii de calitate ne vor face viata mai usoara. Fir intins la cleni de primavara! Iar daca nu veti prinde, nu fiti tristi! Veti ramane cu bucuria ca ati revazut raul de care va leaga atatea amintiri

Cleni la pluta... pe rauri repezi (cu Hadrian Whittle)

Esti pregatit sa dai totul din tine pentru sportul tau favorit? Pentru ca daca acesta este pescuitul cleanului la pluta pe rauri repezi... o sa ai nevoie de energie pentru chiar mai mult de 100 lansari in numai cateva ore. Vom vedea cum unul din specialistii englezi, Hadrian Whittle, demonstreaza ca numai munca asidua aduce rezultatele scontate. Sa-l insotim asadar in peripetiile petrecute pe raul Wye din Anglia. Comportamentul pestilor Ai urmarit vreodata un banc de cleni aflati intr-un rau limpede, de deasupra de pe un pod. Daca da, i-ai vazut cu siguranta atinandu-se laolalta, cu capetele spre amonte (deci impotriva curentului), asteptand ca eventualele bucatele de hrana sa fie purtate de curentul apei inspre ei. Unul, doi sau mai multi pesti se vor desparti de grup, din cand in cand, lasandu-se purtati de curent in aval pentru un minut sau doua, cautand hrana in noi zone, inainte de a se reintoarce si regrupa cu ceilalti ramasi in amonte. Acest model va continua, uneori, ore intregi, inainte ca bancul de cleni sa dispara, mutandu-se in alta zona a raului. nsa ei se vor intoarce intotdeauna in acelasi loc, fie ca peste o jumatate de ora, sau mai tarziu in aceeasi zi sau poate chiar a doua zi.

50

Aceste cunostinte ar trebui sa fie de un real folos pescarului de clean. n special vara, rareori cleanul va sta prea mult in aceeasi zona, iar pe un rau lung si lat precum Wye-ul devine frustranta pentru pescar incercarea de a tine clenii mai mult timp in acelasi loc. nsa, aceasta problema poate fi rezolvata... Hadrian este unul dintre specialistii pescuitului la clean, mreana si rosioara, si asta la numai cei 31 de ani ai sai pe care ii numara. n timp ce alti pescari ar prefera sa arunce in curentul apei o momeala lestata, cu arculet sau cosulet naditor, Hadrian prefera pescuitul la pluta. Numai ca pescuitul la pluta pe un rau precum Wye-ul nu este un sport potrivit pentru un pescar comod. Daca Hadrian nu este absolut daramat de oboseala dupa o zi de vara petrecuta pe malul raului... atunci inseamna ca nu si-a facut datoria cum trebuie... Raul Precum multe alte rauri, Wye-ul are un start foarte incet. Pare sa necesite cam o luna de zile dupa terminarea perioadei de prohibitie, ca pestii sa se obisnuiasca din nou cu momeala a pescarilor. Dar Hadrian spera ca astazi, desi e a treia zi dupa prohibitie, sa insele vigilenta unui clean sau doi. Hadrian stie ca pestii ar putea incepe sa se hraneasca, deoarece ploicelele din ultima saptamana au colorat putin apa raului, care se si afla de altfel la 50cm peste cota lui obisnuita. Nu ca nu s-ar putea prinde cleni pe un rau scazut si limpede, dar in astfel de conditii clenii vor sta in bancuri foarte stranse, in locuri ce le ofera protectie (umbrare naturale), lasand nelocuita cea mai mare suprafata a raului. Cand insa apa e nitel colorata (tulbure) clenii se vor afla pe arii mult mai largi, pescarului fiindu-i mult mai usor sa-i gaseasca si sa-i ademeneasca. Plutele uzuale Hadrian este constient ca bancurile de cleni vor sta foarte rar mult timp in acelasi loc, de aceea el isi pregateste de asa maniera ustensilele ca sa poata pescui in diferite puncte ale raului si sa-si prezinte momeala in cateva moduri specifice. Asa ca astazi va utiliza: Plute STICK(stick=bat) Hadrian stie ca, din cauza vantului, nu-i loc de joaca cu plute de 4 plumbi a marimea 4 fiecare, asa ca fiecare pluta a lui este din cea care se echilibreaza cu 8 plumbi de marimea 4, are corp de balsa si o tija metalica centrala subtire. Tija ajuta pluta sa stea la suprafata pe orice curent (aqua-dinamism), iar partea de sus a plutei, bombata, ofera suficienta flotabilitate cat sa-i permita lui Hadrian sa o tina chiar pe loc, impotriva curentului, fara teama ca ar pute fi trasa la fund de acesta. Pluta lui Hadrian nu va purta insa 8 plumbi de marimea 4, ci... 24 de plumbi de marimea 8 (8 este o marime mai mica decat 4). De la pluta catre carlig, va fixa grupuri de cate 3 plumbi (de marimea 8 fiecare), la distante egale, dupa care cateva grupuri de 2 plumbi (de marimea 8) si in cele din urma cate un singur plumb (marimea 8) la distante egale, pe ultima portiune, avand grija ca ultimul plumb sa nu se afle mai aproape de 30 cm de carlig. Sistemul plutelor stick se utilizeaza pentru pescuitul in zona cuprinsa intre sfertul si prima treime a latimii raului (deci la distanta relativ mica).

Plute BOLO (bologneze) Acestea sunt de fapt tot plute gen stick, dar mult mai mari ca dimensiuni, ce necesita a fi tinuta in pozitie verticala de greutatea a 5 grame de plumb, sub forma unei singure olivette ce are incorporate vartejuri atat la extremitatea de sus cat si la cea de jos. De exemplu, la o adancime a apei de circa 2,10m, aceasta olivetta va fi fixata la 90cm distanta de carlig, si insotita, pe aceasta distanta, de trei plumbi nr.8 egal distantati intre ei. Scopul vartejurilor este acela de a

51

preveni rasucirea liniei la recuperarea ei (mulinare). Acest gen de montura poate fi comfortabil utilizata pentru pescuitul intre jumatatea latimii raului si al treilea sfert al ei.

Plute Waggler Acestea sunt plute cunoscute si sub denumirile de antena ori pana, se folosesc de catre Hadrian numai pentru pescuitul momelii pe fund si sunt echilibrate cu 4 plumbi SSG (de 1,6grame fiecare). Grosimea plutei, construita din balsa ori pana de paun (peacock), trebuie sa fie considerabila, pentru ca aceasta sa nu fie trasa la fund atunci cand momeala se deplaseaza pe fundul apei. Acest gen de pluta e folosit pentru pescuitul aproape de malul opus al raului (aerodinamismul ei permite lansari la distanta) sau pentru pescuitul la orice alta distanta, pe conditii vantoase potrivnice ce nu permit utilizarea cu succes a celorlalte plute prezentate mai sus. Hadrian are modul sau special de a echilibra aceasta pluta: 2 plumbi minusculi foarte alaturati intre care pluta waggler culiseaza (0,5 2cm) si restul greutatii repartizata sub forma de plumbi nr.8, grupati cate 3 laolalta, incepand de la jumatatea distantei dintre pluta si carlig, si continuand cu grupuri de cate 2 si apoi 1 singur plumb.

Clenii nu sunt roboti; nu le subestima inteligenta! Vor fi zile cand indiferent de metoda folosita si de nadirea utilizata, vei prinde toata ziua cleni, facand mecanic acelasi lucru. nsa aceste zile sunt foarte rare si vei fi nevoit mai mult ca sigur sa-ti schimbi metoda pentru a continua sa prinzi. Asta poate insemna a prinde cativa cleni la montura cu pluta stick, a trece apoi la montura bolo, la waggler si apoi din nou la stick, in timp ce vei nadi regulat. De cele mai multe ori vei avea o noua captura chiar de la prima lansare de dupa trecerea la alta metoda. Apoi va fi

52

necesar sa muncesti din nou, schimband adancimea de pescuit, dispunerea plumbajului, genul si regularitatea nadirii si in general orice altceva poti sa schimbi, pentru a deruta si pacali cleanul istet (se banuieste ca cleanul invata foarte repede imaginea monturii care le aduce necazuri lui sau confratilor). Clenii sunt fiinte ale naturii, salbatice, si nu trebuie sa ne asteptam sa se comporte precum robotii... doar pentru ca asa vrem noi!

Regula de aur Regula de aur pentru a deruta si pacali pesti precum cleanul este aceea ca... nu exista reguli! Atat timp cat ai o gramada de plumbi marimea 8 pe fir, trebuie sa fii pregatit sa le schimbi oricand dispunerea pentru a continua sa prinzi. La fel si cu adancimea la care pescuiesti. Hadrian incepe sa pescuiasca la fund, urmand ca apoi, pe masura ce partida evolueaza si inregistreaza capturi, sa micsoreze aceasta adancime (cleni infometati vor inota adesea catre straturile superioare ale apei pentru a insfaca momeala inaintea companionilor lor, creand o apriga competitie sub luciul apei). Cu alte cuvinte, daca nu ai muscaturi suficiente (sau deloc) nu sta pur si simplu asteptandu-le... fa ceva... schimba ceva in monturile tale! Ustensile si accesorii Lansetele (float rods) sunt de obicei puternice, speciale de pluta, din carbon, mufabile din 3 sau 4 tronsoane, de minimum 13 feet (3,90m) lungime, ajungandu-se chiar pana la cele stil bolognez de 20feet (6m) lungime. Cu cat lanseta e mai lunga cu atat controlul asupra monturii din curent si asupra pestelui din carlig sunt mai bune, mai comfortabile, diminuand chiar numarul de rateuri. Hadrian are obiceiul sa taie cam 15cm din cotorul lansetelor sale pentru a le face mult mai manevrabile la schimbarea dintr-o mana in alta impusa de tehnicile sale de nadire simultana cu pescuitul... Mulinetele (fixed spool reels) sa fie din cele uzuale, de calitate, cu tambur fix, si rezistente la travaliul (uzura) in timp determinata de desele mulinari la care sunt supuse. Firul (line) lui Hadrian este Maxima, de 1,1kg (2,1/2 lb) rezistenta (la nod, ca in sistemul de masurare englezesc) pentru plute de gen stick si 1,350 kg (3lb) pentru plute cu adevarat mari, precum waggler-ele si bolognese-le. Carligele (hooks) necesare sunt puternice dar nu prea groase in tija. Preferatele lui Hadrian sunt Kamasan B520,

53

Mustad Magnum Spade sau Fox Super Maggot in marimi de la 16 la 20. Forfacul (hooklength) este aproape inexistent la Hadrian (foloseste doar in rare ocazii, cand stie ca fundul apei este dificil si ii poate aduce agatari). n aceste cazuri, prefera monofilamente de Super-calitate (hi-tech) de grosimi mici (0,12mm sau 0,14mm), rezistente mari si atentie!... elasticitate foarte scazuta. Spray-ul de plutire (floatant spray) Cand pescuiesti pe rauri cu rapiditate mare a curentului este esential ca firul dintre lanseta si pluta sa stea la suprafata apei tot timpul, sa pluteasca deci. Foloseste un spray special cu care poti sa-ti tratezi firul chiar aflata direct pe tamburul mulinetei. Chiar si asa-zisele fire flotante (plutitoare) odata tratate cu acest spray vor capata vizibil, uimitor, flotabilitate crescuta! Sortul cu nada si momeala, cu buzunar frontal (bait apron) ii permite lui Hadrian sa reduca miscarile la minimum (eliminand scotocirea pe mal, in cutiile cu nade si momeli) ba chiar sa nadeasca cu prastia chiar in timp ce tine cu o mana lanseta.

Efectuarea lansarilor in trei secvente simple 1. Lanseaza catre rau si in pozitia finala tine lanseta cu ambele maini, sus si cu varful ei indreptat catre cer; 2. Cand pluta incepe sa descinda catre suprafata apei, pe traiectoria ei aeriana, franeaza usor firul pentru a permite aterizarea monturii pe apa in linie dreapta; 3. Cobori varful usor la aterizarea plutei pe apa si urmaresti cum aterizeaza si plumbii pentru a evita incalcirile. Momeala (bait) Raul Wye este plin de pesti mici (sorence, obleti) care se aduna foarte repede la viermusii oferiti ca nada, ceea ce devine stanjenitor pentru un pescar ce tinteste numai cleanul. Solutia consta in combinatia de nada: coconi de viermusi (casters) in amestec cu seminte de canepa (hemp). Hadrian pune in carlig doi sau trei viermusi (maggots), si prefera combinatia colorativa vierme alb cu vierme rosu. Nadirea cu viermusi poate aduce uneori rezultate bune, insa nu e avantajoasa deoarece trebuie avuti la dispozitie in cantitati semnificative. Nota: puteti utiliza ca momeli, la acest gen de monturi, si insecte, paine, etc.

54

Nadirea (feeding) Oricine il urmareste pe Hadrian nadind va crede ca, la prima vedere, acesta nadeste toata suprafata raului... si intr-o oarecare masura chiar asa si face. nsa toata aceasta nadire are o logica (tehnica) in ea... Deoarece clenii stau rareori mult timp in acelasi loc (exceptand adaposturile naturale precum copaci aplecati deasupra apei, etc.), Hadrian foloseste acest lucru in avantajul sau, nadind ariile (distantele) pe care le va folosi prin utilizarea celor trei tipuri de monturi ale sale. Astfel, va nadi in jurul a o treime din latimea raului, si apoi de la jumatatea latimii pana la distanta maxima permisa de prastia sa. Canepa e introdusa mereu mai in aval de coconi si viermusi (pentru a atrage in amonte numai clenii), cateodata va nadi inainte de lansare, cateodata dupa iar cateodata concomitent cu aflarea plutei la apa. n anumite ocazii, cand pestii raspund mai greu, el va nadi pe o distanta considerabila inspre aval, pentru a-i atrage tocmai de acolo inspre amonte. Vara, pesti precum cleanul pot ingurgita cantitati impresionante de hrana si de multe ori Hadrian nu a avut nici o trasatura in primele 2-3 ore de la inceperea nadirii. Dimpotriva, in alte ocazii, a prins dupa ce a incetinit ritmul nadirii si dupa ce a obligat deci pestii la o mai accerba competitie intre ei. Pentru a nadi la distante mari (specifice marilor rauri precum Wye-ul), Hadrian foloseste un inchegator (Stickymag binder) de nada ce-i permite formarea de bulgari consistenti ce pot fi catapultati (datorita greutatii lor sporite) la distantele necesare. Exista o singura problema... Hadrian a vazut cu proprii ochi, in mai multe ocazii, cum cleni hulpavi au inghitit intreg bulgarele de nada dintr-o singura infulecatura, ceea ce devine de-a dreptul alarmant vis-avis de cantitatea industriala de nada necesara unui asemenea sistem de nadire.

- coconi si canepa

55

Pescuind la burta Peste tot in articolele altora intalnim sfatul de a tine firul intins intre lanseta si pluta, insa vantul si curentul apei vor face aproape imposibil acest lucru, in unele situatii. Astfel, Hadrian pescuieste lasand firul sa formeze curbura (burta) lui specifica la suprafata apei; pe masura ce pluta se indreapta spre aval, curbura se mareste si necesita si mai mult fir derulat de pe tambur. n aceasta situatie, daca apare o muscatura, inteparea trebuie sa fie energica si ampla, pentru a anula aceasta burta si a intra in contact cu pestele. Daca curbura este prea mare, putem ridica din cand in cand varful lansetei si a o ajusta. Pe tot parcursul deplasarii plutei spre aval, Hadrian tine lanseta cat mai ridicata, pentru a mentine in contact cu suprafata apei cat mai putin fir posibil.

Bine... sau rau Cand totul merge bine vei prinde constant nadind si pescuind mai mult sau mai putin in aceeasi zona. Clenii se vor atine in card culegand particulele de nada (coconi si canepa) ce se scurg la vale. Printre acestea vor gasi si delicatese mai mari, ce vor consta in viermusii de pe carligul tau, delicatese pe care le vor inghiti instantaneu... altminteri vor fi pierdute in curent (cleanul are de ales intre a pierde hrana ori a infuleca-o prompt si ,datorita instinctului, va alege prima varianta). Acest tip de partide vor fi foarte rare. Cel mai adesea trebuie sa apelezi la schimbari pentru a continua sa prinzi. Iar vestea buna e ca sunt o multime de lucruri (schimbari) ce pot fi efectuate. Dintre acestea, enumeram: - schimbarea adancimii; - schimbarea monturii; - schimbarea distribuirii plumbilor; - schimbarea zonei nadite; - schimbarea cantitatii nadite; - schimbarea momelii din carlig, etc. Foarte curand vei realiza ca permutarile (combinatiile) ce pot fi formate aplicand schimbarile de mai sus... sunt practic infinite. Desfasurarea partidei Hadrian isi incepe partida (session) la ora 7:00 dimineata si foarte curand are un clean de 650grame la pluta stick. Majoritatea muscaturilor se produc la foarte putin timp dupa aterizarea plutei la apa, ceea ce sugereaza ca sub luciul apei exista o apriga competitie, momeala nemaiapucand sa atinga fundul apei.

Dupa doua ore, in care a capturat cam 12 cleni si o mreana micuta, odata cu urcarea soarelui pe cer pana deasupra capului, muscaturile se diminueaza la zero. Trecerea la bologneza aduce inca doi cleni in mincioc, dupa care din nou nimic. Trecerea la waggler, aduce insa numai clenisori... Apoi, restul partidei lui Hadrian se desfasoara prin succesiuni de schimbari, prinderi a unul sau doi cleni, apoi alte schimbari, alti unul sau doi cleni... si tot asa, in continuare. Clenii par a fi foarte precauti, iar muscaturile lor foarte timide. Pentru a treia zi de dupa prohibitie nu e rau, stiind faptul ca raurile au nevoie de ceva timp sa-si revina la adevaratul potential. Hadrian continua sa fie foarte activ, nadind si pescuind simultan, schimband mereu cate ceva in monturi sau tehnica. Reuseste sa prinda si captura

56

capitala a partidei (clean de 1,3kg), ridicandu-se astfel la un total de... 14 kg de peste prins. Nu-i rau pentru o singura partida, nu?!

CLENARIND LA FUND...VARA ! (cu Graham Marsden)

Termenul clenarind din titlul articolului va parea ne-uzual multor dintre dumneavoastra, insa este perfect pentru a descrie un tip de pescuit ce altfel ar necesita doua sau trei cuvinte in dulcea limba romaneasca. Asadar, noi il vom utiliza, dand cu tifla pretentiosilor academicieni romani care ar stramba din nas la o asemenea adaugire la dictionarul limbii romane. Graham Marsden este un pescar ce pescuieste dupa absolut tot ce inoata in apa, cum marturiseste chiar el insusi. De obicei, el nu pescuieste pentru clean decat pe parcursul iernii, insa astazi, fiind o zi superba de vara, el se va abate de la tabieturile sale, si va incerca sa ne arate tehnica clenaritului vara!

57

Iata mai intai cum prefera Graham sa imparta speciile vizate pe anotimpuri, considerand ca fiecare anotimp este propice numai unei (unor) anumite specii: primavara: lin; vara: crap, platica si mreana; toamna si iarna: stiuca si mreana; iarna: clean.

Graham spune ca atunci cand pescuieste la clean vara, o face din pura pasiune, neurmarind specimene deosebite. De asemenea el considera ca cele mai potrivite momente ale zilei, dimineata devreme si seara. Abordarea partidei Abordarea partidei poate fi de doua tipuri: mobila si statica. Abordarea mobila presupune ca pescarul sa se deplaseze in permanenta de-a lungul malului, avand asupra sa doar strictul necesar de echipament, urmand sa testeze cat mai multe locuri propice pescuitului la clean. Abordarea statica presupune ca pescarul sa debarce pe un loc anume ales (uneori fortat de aglomeratia pescarilor pe malul respectiv si deci de inexistenta unui numar suficient de locuri de pescuit libere), urmand sa incerce a obtine maximul de cleni posibili de pe acel unic loc, nadind strategic si atragand pestii in zona.

Abordarea statica

58

Indiferent de stilul de pescuit ales (pluta stick, pluta waggler, lestat sau cu naditor), cheia pescuitului de succes va fi nadirea. Atunci cand ai doar doua sau trei ore la dispozitie (cum este si cazul diminetii sau apusului) este important sa nadesti corect... si fara pierdere de timp.

In cele mai multe cazuri, nada ideala va fi constituita din viermusi (maggots) sau coconi de viermusi (casters) in combinatie cu seminte de canepa (hemp). Dar in cazurile in care nu ai la dispozitie viermusi sau coconi, poti utiliza porumb in lapte conservat (sweetcorn), cuburi foarte mici de carne de conserva (luncheon meat), pelete mici (small pellets)... in combinatie cu super-necesarele seminte de canepa (hemp). Asta nu pentru ca n-ai putea folosi nada din bucati mai mari, ci pentru ca uneori, cand nu ai pesti in zona, vei fi nevoit sa atragi pestii in zona ta, lucru ce se realizeaza perfect numai utilizand nade din particule mici ce pot forma lesne o dara in curentul apei, inspre aval.

Ustensile necesare Strictul necesar este constituit dintr-o singura lanseta, o mulineta incarcata cu fir de aproximativ 2,7kg rezistenta (6lb.) si o montura de capat, formata dintr-un plumb culisabil, prins cu agrafa (ce va permite inlocuirea lui in orice moment pe parcursul partidei cu un cosulet naditor), un forfac din fir de 2,2kg rezistenta (5lb.) si un carlig de marime decenta. Mai ai nevoie de un minciog usor, un ruksack capabil sa inghita maruntisurile tale, o jacketa cu multe buzunarase si nada de mai multe feluri. Poti adauga la acestea un suport pentru lanseta, o pernuta moale sau un scaunel micut, daca doresti.

Inceputul partidei Graham abordeaza locul de pescuit (sau locurile), incepand din amonte inspre aval. In acest fel el nu-si va speria pestii prin umblatul pe mal, inainte de a lansa macar. Graham pescuieste in locuri deja stiute, testate in multi ani de pescuit, asa ca nu trebuie sa piarda timp cu depistarea lor. Pentru pescarii ce inca sunt la faza depistarii acestor locuri, Graham le propune sa cerceteze invers: mergand inspre amonte, dar cat mai discret posibil si folosindu-se de toate formele de ascunzis natural existente in zona (copaci, arbusti inalti, etc.). Odata zariti pestii (sau locul ce pare a fi favorabil

59

existentei pestilor), urmeaza retragerea la distanta de mal, ocolul prin padure si instalarea in amontele acestui loc pentru inceperea partidei de pescuit. Nadele ce merita a fi avute la dispozitie Acestea sunt: jumatate de paine (franzela proaspata), rame groase de brazda, melci fara cochilie (limax), carne de conserva, porumb in lapte, gogosi (coconi) de viespi, pestisori vii si lista poate continua, in ceea ce priveste cleanul. Nadele si momelile refuzate de cleni nu sunt numeroase. In timp, incercand cu toate aceste nade, veti sti cu precizie care sunt delicatesele specifice locului pe care il vizitati ani de-a randul. Graham marturiseste ca atunci cand partida este cea de tip mobil, prefera painea, ramele groase de brazda si melcii, in timp ce la partidele statice el va folosi viermusi sau coconi de viermusi. Si n-a intalnit pana acum nici un clean care sa refuze asemenea delicatese.

Melcii ofera adevarate SATISFACTII Vara, cand soarele s-a ridicat binisor deasupra capetelor noastre si pe apa limpede, melcii sunt prima optiune pentru Graham, datorita felului in care clenii se arunca asupra lor. Cei mai potriviti sunt cei mari si negri. Graham le infinge carligul de marime nr.4 la 2 cm distanta de coada si, atunci cand curentul apei ii permite, el inlatura plumbul de pe montura; melcul va avea destula greutate cat sa ofere o lansare la distanta. Graham va lansa in amontele locului de pescuit, lasand melcul sa se rostogoleasca pe fundul apei, in curent, pe la nasul clenilor... care nu vor rezista tentatiei de a-l infuleca. Graham nu a incetat niciodata sa se minuneze de felul violent in care clenii insfaca melcii, opunand lansetei, in primele faze, adevarate forte, caracteristice mai degraba mrenelor! Acelasi lucru se intampla si in cazul utilizarii ramelor groase, albicioase, de brazda, numai ca forta atacului nu va fi tot la fel de puternica. Graham recomanda ca in acest caz sa controlati rama prin usoare ridicari de pe fundul apei, deoarece cateodata clenii o molfaie secunde bune mai inainte de a o inghiti sau de a o scuipa afara... El mai recomanda sa lansam cateodata chiar pe locul unde se afla cleanul sau la mica distanta de acesta, pleoscaitul momelei in apa fiind un factor de atractie si de atac imediat din partea pestelui.

60

Graham isi culege melcii necesari de sub busteni daramati si de sub pietre. Apoi el ii stocheaza intr-un tub ce contine ceva hartie de ziar umeda. Ba puteti chiar sa va construiti o minicrescatorie de melci, daca aveti unde. ntr-o emisiune de televiziune dedicata pescuitului, un alt mare pescar de clean marturisea ca de cand a descoperit eficienta acestui tip de momeala (melcii) si-a creat singur o crescatorie personala si utilizeaza in exclusivitate numai acest tip de momeala... de 15 ani in continuu...

Da-le painea cea de toate zilele! Cand pescuiesti cu paine va trebui sa lestezi usor montura. Alta data vei folosi painea doar ca metoda de a plasa o alta momeala intr-un loc greu accesibil pescuitului prin lansari (malul opus, pe sub ramuri, etc.): va puneti carligul cu viermusi (spre exemplu) pe o coaja de paine plutitoare care va pluti la suprafata pana sub ramurile copacului sau arbustului aplecat deasupra apei; odata momeala ajunsa la tinta, trageti usor firul si carligul momit va cade de pe coaja de paine in apa, la punct fix.

Poti pescui si la suprafata cu doar coaja (sau miezul) infipta in carlig, dar mai intai, lanseaza cateva bucatele ca nada ca sa-i determini pe cleni sa manance la suprafata.

61

Graham isi incheie povetele prin indemnul de a ne infrupta din pescuitul cleanului fara a urmari exemplare uriase, deoarece acest gen de pescuit isi are farmecul sau propriu, aparte de oricare alt gen de pescuit! Crapul,modul de viata si de hranire Crapul I. Comportamentul crapilor, modul de viata si de hranire. Alte particularitati Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei enigmatice specii de peste, voi incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva aspecte esentiale despre pescuitul crapului si despre modul de viata al acestuia. Vor fi poate si voci care vor contesta, pe alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului sunt la ele acasa. Iar daca s-ar ajunge sa punem la punct o "tehnologie" perfecta de pescuit, atunci s-a dus tot farmecul acestui minunat sport. Dar sa trecem la subiect. Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari. Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret. Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este datorat asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila, asemanatoare unui sorb). Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege si a dejuca capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul sau defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de hrana. Desi am citit in mai multe lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-am recunoscut pentru ca-i facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-un loc situat la maxim 2-3 m de locul primei agatari. Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind iritati de prezenta "nepotilor" in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in graba urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii nu mai trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si "mistretii cu colti de argint". Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare foarte mari. O concluzie personala: sa tinem o linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone. O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp. Chiar daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul cu pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta un arc cat pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment in care un crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute pana cand bambina mi-a pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi crap.

62

I I. Principalele specii de crap intalnite in tara noastra. Particularitati. In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta Dunarii, in anumite rauri cu ape domoale. Crapul este un peste de talie mare, greutatea medie a unui adult fiind de11.5 kg; exemplarele cele mai mari pot depasi 40 kg (au o rata de crestere de 1.4 kg/an) si pot trai peste 40 de ani. Anumiti autori, citand vechi atestari documentare, atribuie romanilor meritul de a fi raspindit aceasta specie in toata Europa. Reproducerea crapilor are loc in aprilie-mai cand o "crapoaica" matura poate avea o cantitate de icre de pana la 23 % din masa sa neta. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate in totalitate, o parte ramanad in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult - de unde si expresia "crap cu icre din mai multi ani". Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de regula in mai multe sedinte. Acestea sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata eclozarii icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20 C sau de 8-10 zile la 18-19 C. In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap. In continuare vom prezenta speciile cele mai raspandite la noi, fara a epuiza insa subiectul. 1. Crapul comun - denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand corpul acoperit in intregime cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari deseori pot confunda cele doua specii de pesti, respectiv crapul si carasul. Spre deosebire de caras, el prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau mai mare. Culoarea este brun - argintie, cu nuante in functie si de particularitatile mediului in care traieste (lacuri, rauri, Dunare, Delta). Este una dintre speciile cele mai spectaculoase si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari sunt foarte frumoase, robuste si energice, luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate, in timpul drilului. Aceasta specie de crap este cea mai raspandita in tara noastra. Exemplarele salbatice (crapul salbatic), care traiesc in lacuri neamenajate, Dunare sau Delta se deosebesc prin forma lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi sui. Nu stim in ce masura acestia formeaza o specie aparte dar, cel putin din punct de vedere anatomic si al comportamentului, pot fi asimilati usor cu crapii romanesti. Crapul romanesc (comun) are o alimentatie variata, in functie de sezon. Primavara si toamna acestia prefera hrana de origine animala spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza catre hrana de naturavegetala. Perioada optima de pescuit este toamna cand consuma cantitati mari de hrana, adunand rezerve de grasime pentru iarna. Iarna acestia se retrag spre straturile de fund ale apei reducandu-si activitatea la minim. In acest sezon mananca rar, hrana preferata fiind in special larvele (viermusi, libelule). 2. Crapul oglinda - se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brungalbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc. Exemplarele batrane ajung la greutati impresionante, de peste 30 kg. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

3. Crapul golas - este asemanator cu crapul oglinda remarcandu-se absenta totala a solzilor de pe corpul acestora. Exemplarele batrane ajung sa atinga varsta de 35 - 40 de ani si o masa de peste 40 kg. Remarcam gura orientata in jos, asemanatoare cu un sorb, prevazuta cu doua mustati. Acesti crapi pot scurma malul de pe fundul lacului, pana la adancimi de 20 cm, in cautarea larvelor. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

63

4. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si Ten (crap chinezesc). Este una dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand preferinte alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau zvelt si fusiform este acoperit in intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe spate. Exemplarele mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime. Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand sunt capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.

5. Fitofagul si Novacul (Crapi chinezesti). Sunt doua specii extrem de raspandite in tara noastra, in special in lacurile de campie (crescatorii).

Fitofag

Novac Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o specie de culoare mai deschisa (care prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual Fitofag si o specie de culoare marmorata (consuma plancton de origine animala) denumita Novac sau Sanger. Acesta din urma poate fi deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii dezvoltate. Aceste specii de crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare deoarece nu mananca momeala traditionala si deci nu pot fi capturate in mod sistematic prin procedee de pescuit sportiv. Chiar daca au fost incercari de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru aceste specii de pesti, capturile au fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei este ca Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este o veritabila ispita. Dimensiunile mari se datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei acesta aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura speciala (un veritabil filtru).

.......Porumbul conservat - momeala ideala pentru crap

64

Crapul este specia de peste cu cea mai mare raspandire la noi in tara, fiind specia cea mai vizata de pescari in aproape toate anotimpurile. Asa cum se stie, dieta crapului cunoaste o evolutie in functie de sezonul de pescuit, primavara si toamna fiind preferate momelile de natura animala si continut proteic mai ridicat iar in anotimpul calduros, de vara, fiind preferate momelile de natura vegetala. Din categoria momelilor vegetale porumbul si derivatele sale se dovedesc a fi momelile cele mai productive si de succes. De altfel, in literatura de specialitate, furajele pentru hranirea crapilor contin obligatoriu porumb intre 20-30 % restul fiind completat cu srot de floarea soarelui, grau si alte ingrediente. Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau inmuiat in apa cu 48 de ore inainte de partida de pescuit. Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune decat in cazul crapilor mari, care detin o dentitie solida - dinti faringieni, asezati in 3 serii, cate 5 pe fiecare parte. In cazul exemplarelor mai mici de crap, porumbul uscat nu este recomandat, preferandu-se mamaliga, porumbul crud (de lapte) sau porumbul fiert/conservat. Conservele de porumb special pentru pescuit sunt insa relativ scumpe. Acestea pot avea arome de anason (cu cele mai bune rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata etc. La nevoie se pot folosi conservele de porumb comestibile. Acestea contin diverse arome, conservant ... si par a suplini cu succes conservele speciale pentru pescuit. Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul carora ne putem constitui singuri rezervele necesare de porumb pentru pescuit: 1. Porumb de lapte - acesta se poate procura incepand cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul lunii septembrie. In aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele cele mai bune. Dupa caz, boabele se pot lasa 24-48 de ore in apa cu diverse arome (anason, miere, vanilie) dupa care se pot folosi direct; 2. Porumb congelat - este cea mai la indemana metoda de conservare a porumbului de la un an la altul. In acest caz se curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa care acesta se pune in mai multe pungi mai mici (portii care ajung pentru o partida de pescuit) si se congeleaza. Pe tot parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate deosebit de bune. Observatie: boabele decongelate nu mai pot fi recongelate a doua oara pentru ca se strica; deci, vom avea grija sa luam la noi doar cantitatea de porumb de care avem nevoie intr-o partida de pescuit, cu toleranta de rigoare. 3. Porumb conservat - se curata porumbul crud (de lapte) fara sa-i spargem boaba si se pune in borcane de 200-250 g, dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In functie de preferinte se adauga si arome: miere, vanilie, boabe de anason (20-30 boabe) etc. Dupa aceea se capsuleaza borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim borcanele cu capace pe filet. Borcanele se pun intr-un vas cu apa (un fel de cratita mai mare, joasa) si punem apa pana le acoperim in proportie de 75-80 % ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat. In timpul fierberii vom acoperi borcanele cu o carpa umeda pentru a le mentine in aburi fierbinti. Procesul de fierbere dureaza cam 60-90 min (valorile mici pentru porumb foarte crud). 4. Porumb fiert si conservat - daca am pierdut ocazia sa ne facem conserve cand inca se gasea porumbul crud nu ne ramane decat sa fierbem porumbul uscat intr-o oala sub presiune timp de cca. 40 -60 min. la foc normal, dupa care folosim tehnologia descrisa la punctul 3. Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe tot timpul anului vom avea propriile noastre rezerve de porumb pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt verificate, cu precizarea ca timpii de fierbere la pct. 4) pot fi usor diferiti in functie si de soiul de porumb disponibil, de gradul sau de uscare. Nade crap

Reteta I Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1/2 kg seminte floarea soarelui, 1/2 kg seminte canari sau pasari mici (optional), 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500 grame) din cel ieftin, un pachet pesmet si unul de gris, 1/2 kg zahar, 5-6 oua, un borcan de miere. Compozitia se imparte in doua: semintele si boabele se pun impreuna la inmuiat, bine amestecate (fara mazare!). Ideal 48 de ore, se poate si cu 24 de ore. Cele de floarea soarelui sunt water-proof si daca nada nu se leaga bine ai sansa sa le vezi plutind prin apa la aruncare. Eu de multe ori am renuntat la ele, dar reteta originala le includea. Fainurile, zaharul si laptele praf se pot amesteca separat pana la omogenizare, evident fara oua si miere. Cu o seara inainte scot semintele muiate intr-un lighean mai mare unde incep sa le amestec cu "fainurile" pe care le adaug treptat. Acum se adauga si mazarea cu tot cu zeama. Daca mai este nevoie, adaug apa din vasul unde au fost tinute la inmuiat dar, atentie, cu zgarcenie; scopul este sa se obtina o compozitie "umeda" nu una imbibata de apa. Se amesteca bine si se

65

mai lasa ceva timp, poate fi o ora sau chiar doua pentru ca totul sa fie uniform umezit. Cel mai bine este sa se pastreze de-o parte o mica cantitate din amestecul cu faina, malai etc. care poate fi adaugat in caz ca iese o compozitie prea moale. Apoi se adauga mierea, ouale si evident se amesteca iarasi bine. Compozitia finala ideala trebuie sa arate asa: sa se vada bine boabele iar "liantul" dintre ele abia sa se ghiceasca. Si trebuie sa fie foarte tare si destul de lipicioasa. Eu momesc cu prastia si de aceea fac de seara guguloaie nu foarte mari pe care le pun separat intr-un lighean neacoperit. Daca mi-a iesit bine nada ele se mai intaresc peste noapte si pot fi usor aruncate fara sa se sfarame. O parte din nada o pastrez pentru arc. Se pune putina pe momitor, numai cat incape in interiorul arcului culisant. Tot din aceeasi compozitie mai gauresc pe balta boabe de porumb pe care le pun pe fir. Oricum, una peste alta, am observat ca nada asta atrage mai ales cteno. Crapul romanesc a venit mai rar si atunci a venit la boiles. Reteta II - formula imbunatatita Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1 kg seminte canepa, 1/2 kg seminte canari sau pasari mici, 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500 grame) din cel ieftin, un pachet pesmet si unul de gris, 300-400 grame piper pisat, 300-400 grame boia iute, 1 kg zahar, 5-6 oua. Se fierb boabele separat, cele de canepa se fierb pana pleznesc. Se lasa la racit apoi se scurg de apa si se amesteca. Prafurile si fainurile se amesteca separat pana la omogenizare apoi se amesteca cu boabele fierte. Ideea este aceeasi, in nada finala trebuie sa se vada mai ales boabele din compozitie si mai putin "liantul". Se pare ca piperul si praful de boia sunt un puternic atractant. Daca mai e nevoie de apa evident se foloseste din cea ramasa de la fiertul boabelor. Constatarea prietenului meu a fost ca daca nadea cu boabe nefierte venea crapul si manca apoi facea o pauza mult mai mare pana sa manance iarasi. Daca nadesti prea putin locul ai sanse mai putine sa atragi pestele, daca nadesti prea mult, crapul vine, mananca si pleaca. Mierea am scos-o din formula pentru ca atragea foarte mult puiet. CRAPUL PE RAU In cazul in care v-ati saturat sa mergeti la pescuit pe balti aglomerate, unde la fiecare aruncare a vecinului din dreapta riscati sa va pierdeti un ochi, unde platiti intrarea ca la discoteca pentru a asculta ultimele hit-uri pop si ca sa admirati peisajul, unde peste prinde doar paznicul la plasa, unde meseriasul din stanga se apuca sa zbiere la telefon tocmai cand incepuse sa va traga ... atunci veniti la rau. Veti avea de-a face cu ultimii crapi care au scapat din plasele monofilament ale braconierilor, caliti de pescuitul cu curent electric si selectati atent prin deversari periodice de ape reziduale. Veti avea sansa de a va masura puterile cu pesti puternici si supiciosi, capabili sa va ofere momente de neuitat si driluri care nu sunt pentru cei slabi de inima. Veti pierde monturi, veti intra pana la gat in noroi, va vor devora tantarii, dar va veti intoarce acasa cu satisfactii cel putin la fel de mari ca atunci cand ati avut o captura mai frumoasa la balta. Daca va displace sa va solicitati fizicul si nu va puteti lipsi de confortul masinii, preferand sa ajungeti cu ea pana in batla, daca obisnuiti sa sunati cu doua zile inainte ca sa vi se nadeasca locul de pescuit rezervat, daca va incanta mai mult amorteala unei zile petrecute in scaun, in asteptarea capturilor care v-au fost promise cand vi s-a taiat chitanta, daca pescuitul este pentru dumneavoastra doar un eveniment monden unde cel mai important este sa fii vazut si admirat, atunci nu va mai obositi sa cititi randurile care urmeaza ... nu sunt pentru dumneavoastra. Sunt pentru acei pescari care doresc sa faca din nou din pescuit o aventura. Localizare Fara sa am pretentia ca as spune cine stie ce noutate, un loc bun ar trebui sa indeplineasca doua conditii: sa asigure adapost si sa fie bogat in hrana. Pornind de la cele doua considerente amintite si tinand cont de comportamanetul specific al crapului, pot fi identificate anumite locatii predilecte pentru acesta. Cele prezentate mai jos raman insa date cu caracter strict orientativ si doar o buna cunoastere a apei pe care pescuiti va va putea garanta succesul. Plescaiturile inconfundabile ale crapilor pusi pe harjoana sunt probabil cel mai bun indiciu pentru a-l localiza. Nu va puteti baza insa numai pe ele pentru ca este posibil ca, tocmai in sambata in care ati reusit sa va faceti timp sa mergeti la pescuit, crapul sa nu vrea sa sara. In plus, daca sare, nu inseamna neaparat ca are si pofta de mancare. Sunt atatea povesti cu crapi care se zbenguiau in voie, ignorand insa cu desavarsire momelile, spre disperarea pescarilor. Dintre posibilele locatii, primele pe lista ar fi locurile cu apa mai calma si mai adanca. Gropanele, cuptoarele pe care curentul le sapa sunt locuri care ar trebui sa dea rezultate tot timpul anului. Deasemenea, cautati salciile cazute in apa din cauza surparii malului in general, acolo veti gasi o groapa. Nu treceti cu vederea nici zonele de varsare ale paraielor, cu apa oxigenata si bogate in hrana. Un brat mort poate fi un loc bun, mai ales in lunile mai reci. Un asmenea loc, cu apa domoala si fund malos poate da rezultate dupa o nadire corespunzatoare.

66

Alte sectoare carora ar trebui sa le acordati atentie sunt cele cu apa calma, marginite de curent puternic. Zona din imediata apropiere a curentului poate sa va ofere surprize placute, mai ales in perioadele calduroase. Crapii stationeaza aici pentru ca apa este mai oxigenata si pentru ca pot gasi hrana mai usor. Un cot al raului in care apa a adus buturugi an de an este un alt loc asupra caruia merita sa va opriti. De multe ori, intre mal si curent veti gasi un sector cu apa mai calma, unde se formeaza varteje. Aici ar trebui sa va plasati monturile, cu riscul de pierde cateva dintre ele un pret prea mic pentru o captura frumoasa. Alte posibile locatii zonele insorite din aval de picioarele de pod sau de insulite. Daca aveti sonar sau un prieten care are sonar ... va invidiez. Un sonar va va face misiunea mai usoara si va va permite sa identificati mai usor si mai precis structura albiei. In lipsa, cereti sfatul unor pescari cu experienta pe apa respectiva, faceti cateva plimbari de-a lungul portiunii pe care intentionati sa o pescuiti si incercati sa identificati locurile cele mai bune, fiti atenti la orice detaliu si notati-va concluziile. La alegerea locului de pescuit trebuie insa sa mai tineti cont si de alte aspecte. In primul rand, locul respectiv trebuie sa va permita sa aruncati. Asigurati-va ca aveti suficient spatiu la lanseuri, mai ales daca folositi bete lungi, pentru ca ultimul lucru pe care vi-l doriti este sa umpleti salciile din jur cu plumbi. Este indicat sa curatati locul cu pricina, fara insa a va lansa in veritabile operatiuni de defrisare. La urma urmei, ati venit la pescuit pentru a fi in mijlocul naturii si nu pentru a reintroduce terenuri in circuitul agricol. In cazul in care pescuiti de pe un mal inalt sau accidentat, este necesar sa aveti cel putin un loc prin care sa puteti cobori mai aproape de apa, in conditii de siguranta, pentru a putea scoate pestele cu ajutorul minciocului. Ar fi pacat sa pierdeti o captura frumoasa pentru simplul fapt ca malul era prea inalt ca sa puteti sa o scoateti sau pentru ca, desi ati plonjat impecabil, ati ratat-o. Echipament Nu cred ca are sens sa fac inca o lista cu toatele piesele de echipament necesare pentru pescuitul crapului. Dar pentru ca iarna nu-i ca vara si nici raul nu-i ca balta, echipamentul va trebui adaptat conditiilor specifice apelor curgatoare (maluri accidentate, curent, pesti puternici, obstacole submerse).

Lansetele Atunci cand va alegeti lansetele pentru pescuit in ape curgatoare trebuie sa tineti cont de o serie de aspecte deosebit de importante. In primul rand, rar va veti putea bucura de luxul unui mal curat ca in palma, care coboara lin spre apa. Malurile de pe care veti pescui sunt, de cele mai multe ori, pline de slcii sau stuf, abrupte si neregulate. Asadar, in cazul in care nu intentionati sa cositi tot stuful sau sa doborati vreo salcie, alegeti un model de 3,60m. Confratii din occident au privilegiul de a dispune de o oferta foarte larga in acest domeniu, unele firme producatoare comercializand chiar lansete special create pentru pescuitul crapului din locatii greu accesibile, de cele mai multe ori pline de vegetatie. Se numesc stalking rods (to stalk a pandi, in limba engleza), lungi de aproximativ 2,70m (9ft). O asemenea lanseta va va scuti de neplacerile inerente unor eventuale lanseuri disperate facute din copaci, fara ca lungimea mica sa ii afecteze performantele. E necesar ca lansetele sa fie de buna calitate, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa fie cele mai scumpe de pe piata. O lanseta din carbon, 2 tronsoane, mufare prin spigot, inele SIC, mai usoara, solida si bine facuta ar fi ideala. Diametrul inelelor nu are atat de mare importanta ca atunci cand pescuiti la balta, pentru ca e putin probabil ca veti avea lanseuri de peste 100m la rau, cu exceptia cazurilor in care doriti sa doborati vreo rata sau sa-i dati emotii pescarului de pe malul celalalt. Referitor la actiune, cautati o lanseta cu o actiune semi-parabolica. Ideal ar fi ca prima treime sa fie destul de moale pentru a atenua socurile unui dril prelungit, iar talonul sa fie puternic, cu o rezerva de putere suficienta pentru a putea impiedica un crap mai nervos sa se refugieze cu tot cu montura printre cioate. Lanseta ar trebui sa poata arunca greutati de pana la 100gr, deci o lanseta de 3 3 1/2lbs este perfecta. Puterea optima de lansare o veti stabili in functie de cat de puternic este curentul apei si greutatea plumbului folosit. Pentru ca de cele mai multe ori puterea de lansare nu este inscrisa pe lansetele de crap, cel mai bine este sa consultati cataloagele firmelor producatoare. Mulinetele Mulineta trebuie sa fie solida asta nu inseamna ca trebuie sa arate mai mult a troliu decat a scula de pescuit. Un

67

lucru este sigur: va fi solicitata la maxim in cazul in care veti intepa un client mai rotofei, deci asigurati-va ca puteti avea incredere in ea in timpul drilului. Numarul de rulmenti ramane la alegerea fiecaruia, insa nu cred ca o mulineta cu 12 rulmenti va va ajuta sa prindeti mai mult peste decat una cu 3, insa puteti opta pentru prima in cazul in care vreti sa faceti o bucurie unui vanzator de articole de pescuit. Nu este obligatoriu ca tamburul sa fie din aluminiu, insa ar fi bine sa fie facut cu simt de raspundere (stiu persoane care au patit beleaua si s-au trezit cu tamburul crapat in plin dril). Tamburul ar trebui sa fie suficient de mare incat sa poata primi cel putin 250m de relon de 0,35mm. In cazul in care aveti posibilitatea sa va luati mulinete cu tambur de diametru mare, nu ezitati. In afara de toate celelalte avantaje pe care asemenea mulinete vi le ofera, veti putea recupera mai mult relon pe fiecare tur de manivela decat cu o mulineta obisnuita. Acest aspect este deosebit de important mai ales atunci cand pescuiti aproape de buturugi sau alte obstacole submerse pentru ca va fi mult mai usor sa intoarceti din drum un crap hotarat sa va incurce montura in cioate. Un alt aspect important este frana. Veti avea nevoie de o frana progresiva care sa va permita sa obositi pestele fara sa suprasolicitati relonul in timpul drilurilor prelungite. Si tot aici ar trebui sa vorbim si despre bait-runner sau frana de atac. S-au purtat si inca se poarta discutii aprinse pe tema necesitatii franei de atac, fara sa se ajunga la nici o concluzie anume. Din punctul meu de vedere, frana de atac este necesara atunci cand pescuiti la rau. Marele avantaj este ca ii permite crapului sa ia momeala si sa plece cu ea fara sa sesizeze rezistenta din partea plumbului. In felul acesta, atunci cand intepati, momeala este in gura crapului, iar sansele sa il agatati sunt mult mai mari. De asemenea, in cazul in care folositi baitrunner-ul si pestele pleaca cu momeala, la dezactivarea franei de atac intra in functiune frana principala. Veti aprecia acest fapt mai ales atunci cand pescuiti intr-o zona cu multe obstacole submerse care reprezinta primul refugiu spre care se indreapta un crap intepat. Frana principala reglata mai strans va lua din elanul fugarului si veti putea actiona mult mai prompt decat in cazul cazul in care folositi o mulineta clasica si pescuiti cu frana reglata lejer. Cu o mulineta cu baitrunner nu mai este nevoie sa tineti de tambur pentru ca pestele sa nu ia prea mult fir si nici sa pierdeti timp pretios incercand sa strangeti frana pentru a nu-i permite sa se refugieze in cioate. E important sa alegeti mulineta astfel incat ansamblul lanseta - mulineta sa fie echilibrat. Cele doua pot cantari impreuna in jur de 1kg si, daca tot o sa fie nevoie sa trageti de ele in timp ce la celalat capat un crap trage si el cat poate, menajati-va fizicul si echilibrati-le astfel incat lanseta sa fie cat mai usor de manuit. Firul de crap Doar dou lucruri as avea de spus aici. Pesonal prefer firele mai elastice, tocmai pentru ca amortizeaza mai bine socurile in timpul drilului, mai ales in cazul teribilelor plecari ale crapului adus aproape de minciog. Deasemenea, prefer firele mai inchise la culoare, pentru simplul fapt ca pot vedea mai usor locul unde firul intra in apa si pot sa imi dau seama destul de exact unde imi sunt monturile, etc. Nu folosesc fire mai groase de 0,35mm. Atat timp cat lanseta este suficient de blanda, iar mulineta are o frana progresiva, un fir de calitate de 0,35mm mi se pare suficient de rezistent si asigura o prezentare discreta. Minciogul Nu se poate spune ca minciogul folosit la rau ar fi chiar atat de diferit de cel de care va serviti cu succes la balta. Cateva diferente exista insa, iar cea mai notabila este plasa. Plasa micro cu care sunt dotate minciogurile de crap nu este cea mai buna optiune atunci cand pescuiti la rau, dat fiind ca in mod sigur minciogul va fi luat de curent si va veti chinuiti mai mult cu el decat cu pestele. De aceea ar fi indicat ca plasa sa aiba ochiurile mai mari. Un maner mai lung (1,50m) si solid nu face decat sa va scuteasca de eforturi suplimentare si aventuri neplacute, mai ales atunci cand pescuiti de pe un mal accidentat sau mai abrupt. Suportii pentru lansete In general, prefer ca lansetele sa fie mai ridicate de la apa. Motivul este ca in acest fel mai putin fir sta in curent si in consecinta nu voi agata chiar toate ierburile pe care le duce apa, iar pe de alta parte forta pe care curentul o exercita asupra plumbului prin intermediul relonului va fi mai mica. De aceea folosesc suporti telescopici, mai inalti. Daca doriti neaparat sa folositi rod pod, nu aveti decat. Din puncul meu de vedere suportii reprezinta o solutie mai simpla, sunt mai versatili si mai stabili. In plus, pentru ca la rau nu aveti voie sa folositi decat 2 lansete, iar malul este suficient de moale pentru a infinge suportii, nu vad pentru ce ar trebui sa car ditamai fieroanga in spate pana la locul de pescuit. Fixati suportii bine in pamant si aveti grija ca lanseta sa fie si ea bine fixata (puteti gasi capete speciale pentru suporti rod lock - care sa va tina lanseta pe loc la o trasatura mai nervoasa). Asta daca nu vreti ca un crap mai vanjos sa va sterpeleasca bunatate de scula de pescuit in cazul in care uitati frana stransa.

68

Nada Nada pentru rau ar trebui sa indeplineasca, in principal, trei conditii: -sa fie hranitoare veti pescui in zone care sunt bogate in hrana naturala (pentru ca, in general, acolo veti gasi crapii), iar nada dumneavoastra va concura cu hrana pe care pestii o gasesc in aceste locatii; -sa aiba putere mare de atractie sa lanseze semnale suficient de puternice pentru a atrage crapii in zona nadita; -sa fie grea pescuiti in apa curgatoare si trebuie sa tineti cont de curent. Preparare Porumbul uscat se pune la inmuiat. E bine ca pentru inmuiat sa folositi apa decantata. La inmuiat eu adaug pentru 1,5 kg de porumb cam trei linguri de miere de albine. Se lasa cam 48 de ore, dupa care se fierbe in apa in care a stat, la foc mic, timp de 30min. Boabele trebuie sa se inmoaie, insa fara sa plesneasca. In ceea ce priveste biscutii pentru caini, alegeti-i pe cei mai uleioasi si mai mirositori de pe piata. Puteti sa ii macimati si sa ii faceti faina (mult succes eu am ars deja o rasnita de cafea) sau sa ii lasati sa se inmoaie in apa pana cand se unfla si se pot amesteca intr-un soi de terci. In felul acesta, biscutii isi pierd flotabilitatea si sunt usor de amestecat cu restul ingredientelor din nada. Concentratul de cereale pe care il folosesc este facut de fapt pentru puii de gaina. Pe langa porumb, grau, soia si floarea soarelui, mai contine si faina de peste si tot soiul de vitamine si minerale, ceea ce imi imaginez ca il face foarte apetisant pentru crap. Il cumpar sub forma de faina, absoarbe bine apa si ajuta la legarea nadei. Canepa se lasa la inmuiat cam 24 de ore, dupa care se pune la fiert. Eu ii adaug la inmuiat si doua lingurite de sare. Se fierbe pana cand cele mai multe dintre boabe crapa. Aroma e bine sa fie aceeasi cu cea pe care o folositi pentru momeala. Dat fiind faptul ca un crap are simturile mult mai dezvoltate decat noi, aroma nu trebuie sa fie foarte puternica pentru mine este suficient ca nada sa aiba un miros fin de vanilie. Prefer sa imi pregatesc nada de acasa. In felul acesta nada preparata va sta o noapte, timp suficient pentru ca aromele sa se distribuie uniform. Amestec intai ingredientele praf peste care torn boabele, biscuitii pentru caini inmuiati si zeama in care a fiert canepa. Amestec terciul respectiv dupa care adaug uleiul, esenta si atractantul si ... amestec din nou. Nada rezultata trebuie sa nu fie apoasa si sa se lege bine. In cazul in care nada este prea uscata, adaug din apa in care am fiert porumbul. Pe malul apei se fac bulgari mari cam cat o portocala mai sanatoasa. Pentru ca bulgarii sa fie mai grei se poate adauga pamant din musuroaiele de cartite. Nadesc la 8 10m in amonte de locul de pescuit cu jumatate din cantitatea de nada, la inceputul partidei. Apoi, la fiecare 2 ore mai arunc cate 2 3 bulgari. n cazul unei partide de pescuit de mai multe zile, nadesc dimineata si seara cu cate jumatate din cantitatea de nada. Renunt aproape in totalitate la nadirea de apel din 2 in 2 ore si arunc cativa bulgari de nada doar in perioadele de acalmie in speranta ca voi starni astfel interesul pestilor.

Monturi Primul sfat pe care l-am primit referitor la monturile de crap pentru ape curgatoare a fost sa fie cat mai simple. Naveti decat sa folositi bucle, anouri care culiseaza si alte minunatii de genul acesta, pentru ca raul vi le va umple oricum de namol si ierburi, incat veti petrece mai mult timp curatandu-le decat pescuind. In plus, nu trebuie sa uitati ca din momentul in care montura intra in apa si pana cand se aseaza pumbul, curentul va poate incurca forfacul si nimic nu e mai neplacut decat ca dupa o ora de asteptare in care te tot intrebi de ce nu trage sa scoti montura facuta martisor. Accesoriile pe care le folositi la realizarea monturilor ar trebui sa fie mai robuste. Carligele pe care le folositi trebuie sa fie de incredere, mai solide, bine ascutite si rezistente. Ar fi pacat sa scapati un peste mai frumos pentru simplul fapt ca nu a rezistat carligul si s-a dezdoit. De asemenea, ganditi-va cam cum arata albia raului si imaginati-va cam ce are de indurat carligul dumneavoastra la fiecare recuperare. Eu prefer sa folosesc un singur carlig pentru ca m-am convins pe propria-mi piele ca al doilea nu face decat sa ma incomodeze in dril, agatandu-se de cele mai multe ori. Monturile le fac pe fir textil, pentru ca este mult mai suplu si mai rezistent decat monofilamentul, se camufleaza mai bine pe fundul apei (mai ales daca este un fir scufundator) si nu trezeste suspiciuni din partea pestilor. Totodata, trebuie cautat un fir rezistent la abraziune pentru ca veti pescui in zone cu pline de crengi buturugi, scoici ceea ce

69

poate conduce la deteriorare rapida a acestuia. Pentru monturi folosesc textil de 0,20 0,25mm, inchis la culoare, rezistent si suficient de gros pentru a nu se incurca chiar atat de usor. Monturile sunt simple, cu fir de par pe care montez momeala. Carligele le leg cu nodul Knotless (nodul fara nod) pentru ca este rezistent, iar la intepare carligul se va roti cu varful in jos, infingandu-se de cele mai multe ori in buza inferioara a crapului. Nu las mai mult de 1cm intre momela si tija carligului, insa distanta optima o veti stabili in functie de marimea carligului si marimea momelii si, de ce nu, de preferintele personale. Important este ca distanta dintre carlig si momeala sa fie suficient de mare astfel incat acesta sa aiba libertate de miscare pentru a se putea roti si infinge in buza crapului. In incercarea de a scapa de carasii care faceau tot posibilul sa-mi fure boabele de porumb din montura, am aplicat o solutie prezentata in unul dintre numerele revistei Aventuri la Pescuit. E vorba de mai multe boabe de porumb (eu pun 8, si porumb in lapte si preparat) care sunt insirate pe o bucata de fir textil sau ata mai tare. Capetele atei se innoada, manunchiul de boabe se leaga de un inel care la randul lui se leaga de firul de par. Momela este astfel prea mare pentru caraseii hamesiti care ma innebuneau inainte si, cred eu, mult mai atragatoare pentru crap. Forfacul are maxim 30cm si la capat il leg de un vartej cu nodul Grinner. Pe forfac pun o bucata de varnis negru, mai rigid, de 5 cm lungime si 2mm diametru pe care il trag peste capatul vartejului. Varnisul respectiv are rolul de a tine forfacul departe de firul principal in timpul lansarii, ceea ce ajuta la evitarea incurcaturilor. Folosesc plumbi de 85gr, ficsi, plati, in forma de para, cu vartej. Plumbul trebuie sa fie cat mai stabil in curent pentru ca un plumb plimbat de apa de colo pana colo nu face decat sa sperie pestii, sa va incurce montura si sa va bataie inutil varful lansetei. Greutate optima pentru plumb o veti stabili in functie de curent, puterea optima de aruncare a lansetei si de tipul de montura pe care o folositi (pentru o montura cu autointepare veti avea nevoie de un plumb mai greu care sa permita carligului sa intre cat mai adanc in buza pestelui). Pentru plumb folosesc montura cu plumb pierdut. Din punctul meu de vedere, aceasta montura prezinta un mare avantaj atunci cand pescuiesc in zone pline de obstacole submerse in momentul in care plumbul se agata (este singurul care se poate agata in timpul drilului), agrafa speciala cu care este prins ii va permite sa se desprinda, eliberand din nou linia si evitand pierderea pestelui. Trebuie doar sa probati montura si sa va asigurati ca plumbul de desprinde atunci cand trageti de el pentru ca altfel o folositi doar de palmares. Varnisul pe care il veti utiliza la realizarea monturii ar trebui sa fie cat mai subtire pentru a sigura o prezentare cat mai discreta. Varnisul cu pricina nu numai ca va va proteja firul pe portiunea care este cea mai solicitata, ci va impiedica in acelasi timp si incurcarea forfacului in jurul firului principal. De aceea este recomandat ca lungimea lui sa fie cel putin egala cu lungimea forfacului. Cu un plumb culisant pe un tub flexibil sau rigid puteti realiza simplu o montura culisanta. Avantajele acestei monturi ar fi, pe de o parte, faptul ca este foarte sensibila si veti sesiza orice muscatura, iar pe de alta parte, ca nu se va incurca atat de usor. Daca doriti sa transformati montura culisanta intr-una cu autointepare este suficient sa montati un varnis siliconic cu un capat peste tubul de la plumbul culisant, iar in celalalt capat sa introduceti vartejul de care este legat forfacul. In momentul in care crapul ia momeala si da sa fuga, plumbul va face carligul sa patrunda in buza pestelui - preintepare. Vartejul iese din varnis iar montura devine culisanta. Sesizati trasatura, intepati ... Momeli Probabil una dintre cele mai eficiente momeli ramane celebra rama. Problema cu ramele este ca nu sunt deloc selective ca momeala. Riscati sa dati peste un card de carasei infometati care sa va devoreze momeala, lasandu-va de fiecare data cu carligul gol. Pe de alta parte, rama e cea care in final va poate salva de o partida fara nici o captura. Aceleasi dezavantaje le are si mamaliga, insa primul meu ciortan a fost prins la mamaliga. Pe de alta parte, de multe ori mamaliga mi-a adus singura captura dupa o zi intreaga de pescuit. O alternativa buna la mamaliga ar fi porumbul in lapte. Fara a fi nici el din cale afara de selectiv, il gasiti gata conservat, cu tot felul de arome. Eu il folosesc cu precadere pe cel cu aroma de vanilie care aparent place mai mult. In borcanul cu boabe pun o lingurita de miere si cam 3 ml de esenta de vanilie si il las peste noapte sa isi traga aroma. Il folosesc pe hair-rig, cate 3 4 boabe. Porumbul in lapte nu place insa numai crapului si de multe ori m-am trezit cu boabele furate de pe montura de vreun caras mai smecher. Solutia a fost fie sa intercalez boabe de proumb preparat printre cele de porumb in lapte sau sa folosesc doar porumb preparat pe hair-rig. Porumbul preparat pentru momeala il iau din cel pregatiti pentru nada. Dupa ce fierbe, aleg doi pumni de boabe

70

mai aratoase, avand grija sa nu fie crapate. Pe acestea le pun intr-o solutie simpla care sa le creasca puterea de atractie care este preparata din: zeama din cea in care a fiert porumbul; miere; aroma; atractant. Boabele stau in solutie peste noapte, iar dimineata sunt gata de folosit.

Pescuitul

crapilor pe timp rece

Pescuitul pe timp de iarna, la copca, constituie un adevarat deliciu pentru multi pescari care se inarmeaza cu 2-3 undite adecvate acestui gen de pescuit si luand cateva libelule pornesc spre gheata ce ascunde pestele mult visat. Pana acum vremea nu a tinut cu acesti pescari oferindu-le in schimb serioase partide de pescuit la crap, atat in balti dar mai ales in Delta Dunarii unde au fost capturate exemplare mari de crap in cursul lunii ianuarie 2001. Intro zi am asistat la o discutie intre cativa pescari care povesteau ca in Delta Dunarii, intr-o singura zi, un grup de pescari au avut ocazia sa aiba pana la 8 intepaturi/om la crap intr-un perimetru relativ redus, din jurul unei gropi. Captura cea mare, dar nu si singura, a fost un crap de 18 kg. Momeala preferata a fost "ciorchinele" de rame rosii. In mod similar au fost semnalate cazuri si in balti din apropierea Bucurestiului. De exemplu, la balta Frunzanesti II, carasi ca palma (200-250 g) au pus gura la libelule, la undita, fiind prinsi de bastinasii care asteptau, ca de obicei, rosioara, babusca, bibanul - pesti specifici sezonului. Capturarea acestor pesti, mai putin activi in mod normal in acest sezon, se datoreaza in mod evident anotimpului foarte bland din acest an. Exista mai multe ipoteze care explica fenomenul prelungirii toamnei cu inca circa o luna doua datorita efectului de sera si a distrugerii stratului de ozon din diferite regiuni ale lumii. Este greu sa cuantificam efectul acestor fenomene grave asupra climei dar cert este ca ceva se intampla. Interesant este ca si in ultimii doi ani au fost semnalate cazuri cand au fost prinsi la copca crapi si carasi. In toate cazurile pe care le cunoastem, pestii nu au opus rezistenta prea mare, fiind in general scosi cu destula usurinta din apa rece. Daca in iernile blande, cand temperatura este de la 1..14 C, capturarea unui crap la rama este explicabila, mai greu de explicat este comportamentul crapilor cand apa este inghetata, daca ar fi sa luam in seama statisticile mai vechi. Poate ca asistam la un proces de adaptare a acestor specii de pesti la apa rece si nu ar fi exclus sa apara pe piata lansete speciale pentru pescuitul crapilor la copca. Asadar, stimati prieteni, daca mergeti la pescuit iarna luati-va si ceva ustensile pentru pescuitul crapului, la copca sau de la mal, pentru ca puteti avea frumoase surprize. Se pare ca, din acest punct de vedere, iarna e ca vara (contrazicind un classic in viata: basescu). PESCUITUL CU PETE VIU n apele interioare triesc unele specii de peti denumite n mod obinuit peti rpitori, datorit obiceiului lor de a ataca ali peti mici pentru a se hrni. Acestei grupe i aparin pstrvul, tiuca, bibanul, mihalul, cleanul, somnul, alul i avatul. Toi aceti peti fac, desigur, obiectul unui tip special de pescuit, acela care exploateaz instinctul lor vorace i-i ndeamn s atace momeala vie - un alt pete mic care le este oferit. Din vremuri ndeprtate, forma aceasta de pescuit este cunoscut de pescarii din toat lumea i, pe drept cuvnt, se poate spune c tehnicile mai moderne sunt doar o variant a sistemelor vechi folosite pentru capturarea unor exemplare mari. ntlnim referiri precise n legtur cu aceste sisteme n scrierile multor autori, ncepnd cu Oppianos i pn la Isac Walton. Cercetnd aceste mrturii, pescarii de astzi au reuit s perfecioneze tehnicile pn la obinerea unor rezultate cu adevrat remarcabile. n textele vechi putem citi ntr-adevr i recomandarea de a ncerca capturarea unor tiuci mari legnd de labele unui boboc (de ra) o ancor solid, n sperana c rpitorul l va ataca. Astfel, mai aflm c un boitean foarte mic, fcut s

71

se mite n straturile mijlocii ale apei, l determin s mute pn i pe cel mai prudent dintre clenii din ru. Fiecare pagin din acest volum mai conine i recomandri pentru cele mai potrivite sisteme de capturare ale rpitorilor, sisteme care, n esen, se dovedesc foarte asemntoare cu cele folosite astzi. Nu ntotdeauna se pot gsi tiuci sau bibani dispui s atace; petele trebuie aat, trezindu-i-se instinctul de vntoare; s se fac deci n aa fel nct s nu refuze momeala oferit chiar dac nu este flmnd. Exist aadar o tehnic special de pescuit, care comport o cunoatere aprofundat a uneltelor necesare pentru a o practica, a momelilor folosite, a modului de a le pstra, de a la transporta i de a le ntrebuina. UNELTELE Varga: Folosind petiori vii, pescarul sportiv poate practica dou forme de pescuit, anume o activitate de ateptare n sperana c un rpitor observ momeala i o atac, sau o activitate de micare, n timpul creia pescarul urmeaz s-i caute capturile i s le conving s nface petiorul. Fiind vorba de dou tipuri de pescuit complet diferite, va trebui neaprat s dispunem de uneltele specifice pentru fiecare dintre ele, deoarece n primul caz, chiar dac vergile sunt lungi i grele, nu provoac inconveniente, n timp ce n al doilea caz e necesar s dispunem de unelte uoare care s permit o deplin libertate n micri. S examinm, deci, mai nti vergile pentru pescuitul de ateptare. Nu le putem numi n sens propriu vergi pentru pescuitul de fund, deoarece momeala, adic petiorul, trebuie s se poat mica i deci s se roteasc la o anumit distan de fund. Numai n astfel de cazuri se poate vorbi de un adevrat pescuit pe fund, dar numai cnd momeala este inut ancorat ntr-o anumit poziie, cu ajutorul unui plumbaj greu. Fiind vorba deci de un pescuit care nu impune mari deplasri, se vor putea alege i vergi grele. Dac odinioar erau construite din bambus solid, actualmente se prefer folosirea unor modele mai uoare, din fibr de sticl. De aceea avem posibilitatea s alegem ntre vergile cu mulinet i vergile simple. Primele sunt, desigur, cele mai indicate deoarece, pe lng faptul c permit explorarea unei zone mai ntinse de ap, dau posibilitatea unei lupte mai eficace cu acele exemplare enorme, din pcate foarte rare, care accept uneori momeala vie. Totui, i pentru modelele de lanset folosite n acest caz, se impune o submprire. Pentru aceia care pescuiesc n ape curgtoare sunt mult mai utile vergile lungi i grele (preferina este dictat de necesitatea de a folosi uneori plumbaj chiar i de peste 50 g), n timp ce pentru pescuitul n lacuri i bli, unde se folosete mai ales o plut de susinere i deci un plumbaj uor, varga trebuie s fie, de asemenea, lung, dar mai uoar i deci nzestrat cu o mai mare elasticitate i flexibilitate. In concluzie se poate spune c pentru pescuitul n ruri este indicat o varg de bambus prevzut cu inele de conducere a firului, n timp ce pentru apele stttoare este mai bun un model din sticl tubular. n ceea ce privete vergile fixe, dei n momentul de fa sunt folosite foarte puin, trebuie s precizm c este necesar s fie foarte lungi i foarte solide. O varg bun de bambus sau o varg din sticl tubular de circa 6 m poate ns s le fie foarte util acelora care se dedic n special capturrii bibanului n lacuri i bli. Dup cum se poate deduce, aceste vergi nu sunt de tip special i este foarte uor ca printre uneltele fiecrui pescar s se afle una sau mai multe de acest fel. Mai complicat este poate cutarea unei vergi potrivite pentru pescuitul din micare. Dac este adevrat c pentru a pescui la biban din barc ne putem folosi foarte bine de o varg pentru lansare uoar sau mijlocie, tot att de adevrat este c pentru a ncerca capturarea unor tiuci mari se impune folosirea unor vergi mai puternice i mai solide. Tot pentru a simplifica am putea spune c pescarul din micare are nevoie de dou vergi pentru lansare (lansete): una uoar pentru peti de talie mijlocie, adic pn la greutatea de 1 kg, i una grea, pentru exemplarele mai mari. Pescuind din barc, va trebui s preferm vergi scurte, n timp ce de pe mal, de cele mai multe ori, este potrivit s folosim o varg lung, care s ne permit s dominm capturile cu priceperea necesar pentru a evita s se bage n denivelrile fundului i ale malurilor. n orice caz va fi necesar s folosim vergi cu rigiditate diferit n funcie de specia de pete cutat. Din moment ce am vorbit despre rigiditatea vergi, s examinm motivele care recomand alegerea, innd seama i de aceast caracteristic. n primul rnd trebuie s amintim c majoritatea capturilor nu au o greutate prea mare; ntr-adevr, un biban de 500 g, sau un clean de 1 kg sunt deja considerai de mrime important, deci pentru aceste specii varga poate fi flexibil, pentru a evita ruperea firului cu care se ncearc capturarea. tiuca ajunge s treac uor de 3 kg, de aceea este necesar o varg mai rigid, care s permit o manevr de recuperare destul de ferm; somnul poate avea talii i mai mari. Mai trebuie s inem seama i de rezistena maxilarelor sau a pereilor bucali ai diferiilor peti. Un biban sau un clean nu pot fi tratai cu violen, pentru c au gura foarte delicat ce se sfie uor, deci pentru acetia sunt necesare vergi flexibile, n timp ce tiucile au maxilarele solide, astfel nct pot fi scoase cu fermitate sin ap. n afar de aceasta, duritatea cerului gurii la aceti peti este att de mare nct este nevoie de o nepare ferm pentru a reui s ptrund crligul; O astfel de nepare viguroas se realizeaz n mod corect numai cu o varg suficient de rigid. S ncercm deci s stabilim care este deosebirea dintre o varg rigid i o varg flexibil. De obicei pescarii spun c un vrf este flexibil cnd diametrul su la capt nu depete 2-3 mm; o astfel de dimensiune indic faptul c unealta se ndoaie cu deosebit uurin la traciune, descriind un arc foarte pronunat cnd este supus la efort. O varg prevzut cu un vrf de dimensiune mai mare dect cea menionat va fi mai rigid, dei rigiditatea propriuzis este caracteristic vergilor care se ndoaie numai dac sunt solicitate la un efort de multe kilograme. Mulineta: i pentru aceste unelte este valabil, parial, ceea ce s-a spus mai nainte referitor la vergi. ntr-adevr, nu exist mulinete concepute n mod special pentru pescuitul cu pete viu. Se folosesc deci modelele obinuite, alese dup criterii specifice. Se poate spune c cele grele pot fi folosite cu succes numai pentru acele tipuri de pescuit care impun folosirea unui plumbaj de peste 30 g, din cauza proprietilor lor de rezisten la uzur i a unei mai mari capaciti de traciune, n timp ce modelele uoare i mijlocii se preteaz la toate celelalte forme de pescuit. Firete, pescarul trebuie s aleag cu pricepere, deoarece cu siguran c nu se poate folosi cu eficien o mulinet micron

72

pentru pescuitul tiucilor mari, chiar dac se folosete plumbaj de numai 3 g; aceasta deoarece o unealt de acest fel nu permite tragerea ferm a unui exemplar care dup nfigerea crligului se zbate cu toat puterea. O mulinet foarte mic poate servi cel mult la capturarea bibanilor de talie mijlocie. Dat fiind dificultatea alegerii, pescarul va opta pentru modelele de tip mijlociu, care datorit caracteristicilor lor pot fi indicate pentru mai multe ntrebuinri. ntotdeauna vor fi mulinete cu bobin fix, ntruct att cele rotitoare simple ct i cele care multiplic de 4 ori necesit lanseuri prea violente, care ar pune n pericol integritatea petiorilor folosii ca momeal. Firul: Trebuie mprit n dou pri. Prima, adic aceea care rmne nfurat pe mulinet i care nu este niciodat n contact cu petele si a doua, adic struna, care adeseori ptrunde n gtul capturii. Referitor la prima poriune, vom spune pe scurt c aceasta trebuie s fie aleas proporional cu talia i deci cu greutatea capturilor pe care presupunem c le vom face, i, pe ct posibil, de o culoare care s se potriveasc perfect cu mediul i apa n care va fi cufundat. De obicei, la pescuitul cu pete viu, nu se insist prea mult n alegerea firului. Astfel, pentru biban, se folosesc de preferin fire cu diametrul maxim de 0,20, n timp ce pentru tiuc sau somn se ajunge chiar i pn la 0,40, dei dimensiunea medie care trebuie s se foloseasc n acele locuri n care exemplarele mari sunt numeroase este cuprins ntre 0,30 i 0,35. Struna ns trebuie s fie examinat mai amnunit. Pentru unii peti se impun caliti deosebite, care fac necesar folosirea unor materiale speciale. Deoarece numrul petilor rpitori nu este mare, s examinm alegerea acestei foarte importante pri a uneltelor, de care poate depinde chiar i rezultatul aciunii de pescuit, n funcie de fiecare rpitor. S ncepem cu tiuca, considerat rpitor prin excelen. Are o gur prevzut cu mai multe serii de dini foarte ascuii, ndoii napoi, cu care reuete s reteze un fir de orice seciune, n afar de cazul cnd firul trece printre un dinte i altul fr a fi retezat. Pescarii au ncercat toate mijloacele: nfurnd firul de nailon cu o li subire de cupru, n aa fel nct l fceau rezistent, pstrnd totui o flexibilitate foarte bun; ncercnd cu pr de cal sau cu nailon rsucit, cu sperana c firul nu va fi retezat de dinii rpitorului, ncercnd s pescuiasc chiar i cu fir de mtase mpletit. Dup ncercri repetate s-au dat btui i au trecut la srme de alam, de cupru, de oel. Aceasta din urm a fost apoi adoptat definitiv. Srma de oel simpl prezint ns gravul inconvenient c este casant cnd prinde cte o ndoitur greit, de aceea se folosesc mpletiturile subiri, strune foarte bune din mai multe fire avnd uneori un diametru chiar i de numai 0,10 mm i o rezisten de circa 2 kg. Vopsite n culori opace pentru a se asorta cu vegetaia, aceste srme se pot nnoda i lega ca orice fir. n ncheiere vom mai meniona doar c pentru a lega perfect strunele metalice la un crlig sau la o ancor este ntotdeauna mai bine s lipim legtura cu cositor sau s fixm nodul cu ajutorul unei nfurri uoare cu fir de mtase, vopsit apoi cu lac de nitroceluloz. n ultimul timp s-au obinut rezultate foarte bune confecionnd strune formate din mai multe fire sintetice subiri rsucite. n condiii speciale de lumin i de limpezime a apei sunt mai puin vizibile i, cnd muc, petele le vede mai puin dect vede un fir mai rigid i cu diametrul mai mare. Sunt utile mai ales cnd trebuie s se foloseasc diametre mai mari de 0,25. Bibanul, cu firea sa destul de naiv, se arat uneori deosebit de bnuitor, mai ales n unele locuri, aa nct adeseori suntem obligai s-l pescuim cu fire fine, care fac recuperarea lung i problematic. Cleanul atinge maximum de suspiciune; ntr-adevr, reuim s-l pescuim cu succes numai cu strune sub 0,15. S mai adugm c numai n ap perfect limpede accept momelile vii; Putem deci uor s ne dm seama ct dificultate prezint capturarea sa. Pluta: constituie o mare dificultate pentru pescar la pescuitul cu pete viu. Rpitorul atinge momeala vie, poate o i ucide printr-o muctur, apoi, simind rezistena plutei, d drumul przii. S-ar putea obiecta c pentru a evita inconvenientul este suficient s se foloseasc o plut uoar, care s se scufunde cu uurin. Dar o asemenea plut nu ar rezista nici mcar la traciunea momelii vii. Poate fi folosit numai n cazul pescuitului cu peti vii mici i probabil aceasta explic motivul pentru care bibanul i cleanul sunt capturai cu oarecare uurin cu acest sistem. Procednd n ordine, s examinm mai nti, iar, tiuca. Pentru capturarea sa este nevoie de o momeal vie (oblete, caras, boitean, babuc, roioar mic), lung de 5 - 10 cm, dar aceast momeal, n ciuda dimensiunilor sale reduse, reuete s scufunde cu uurin orice plut n form de fus. Din aceast cauz muli folosesc mingi de ping-pong din celuloid, care sunt foarte rezistente la scufundare, sau dopuri mari (de damigene). S-a mai ncercat s se nlture acest neajuns folosind plute speciale din material plastic prevzute cu o gaur n partea de sus, n aa fel nct de ndat ce tiuca trage pentru prima oar, se umplu complet cu ap i devin deci practic lipsite de rezisten. Acestea sunt mai rare. Mai potrivit poate este sistemul de a lega la fir dou sau trei plute n serie, astfel nct rezistena s se mpart, dar sistemul acesta este valabil numai pentru apele de mic adncime, n care nu este necesar s se foloseasc pluta culisant. Folosirea acesteia din urm se impune, dup cum am vzut deja, cnd distana dintre momeal i plut depete lungimea vergii, adeseori chiar i de dou sau de trei ori. Pluta culisant propriu-zis, care culiseaz pe toat lungimea firului i care este oprit n partea de jos de un alt suport mic, este indicat pentru clean, dup cum vom vedea mai departe, dar devine imposibil de folosit pentru tiuc, deoarece petiorul care trage n jos sfrete prin a se bga n algele de pe fund. Nu rmne, aadar, dect vechiul sistem al plutei voluminoase, cu dimensiunea i profilul alese n aa fel nct petele momeal s se poat scufunda doar cu mare greutate. Cnd se va scufunda ferm, nseamn c tiuca a atacat cu siguran momeala. Pentru alu nu se folosete aproape niciodat pluta iar cnd se folosete - se folosesc momeli mici care pot fi susinute i de plute foarte sensibile fr a alarma petele. Dac pescuitul are lor n ap curgtoare, muctura este att de violent nct orice plut dispare dintr-o dat sub ap. Pentru biban momeala este ntotdeauna foarte mic, un oblete de cel mult 5 cm; de cele mai multe ori, ns, se

73

folosete ... sau ..., peti momeal care practic nu reuesc s scufunde nici o pan, astfel c alegerea plutei nu prezint probleme. Dac este necesar s se pescuiasc n larg i deci s se foloseasc o plut mai voluminoas din cauza unui lestaj mai greu, practic nu exist probleme deoarece urmeaz s se captureze peti mai naivi, care nu dau prea mare atenie rezistenei plutei. Clenii, n schimb, sunt att de bnuitori nct dau drumul oricrei momeli care le opune oarecare rezisten. Crligul: pentru pescuitul cu peti vii se pot folosi crlige de toate felurile; ncepnd de la obinuitele modele Crystal, pn la ancore cu dou sau trei vrfuri. Pentru capturile de talie mijlocie (biban i clean) se folosete de obicei crligul Crystal simplu, de mrime destul de mare, innd seama att de dimensiunile petelui pe care dorim s-l capturm, ct i de acelea ale momelii folosite. Trebuind s luptm cu peti mai robuti, ca de exemplu cu tiuci, este preferabil s se foloseasc un crlig de tip forjat sau acele crlige speciale albe cu tija foarte lung i cu ndoitura perfect conturat. n cazul acesta, crligul poate fi ales chiar i de nr. 1, pentru c este vorba de prins peti care au o deschiderea a gurii foarte mare. Ancorele pot avea dou, trei i chiar patru vrfuri. n afar de aceasta pot fi cu profil unic, cnd cele dou vrfuri sunt aezate n acelai plan, uneori uor divergente. Tot n cazul ancorelor putem gsi modele prevzute cu dou crlige lungi i unul mai scurt care servete la fixarea petelui momeal, precum i modele prevzute cu un fel de ac folosit pentru a consolida prinderea momelii. Acul este introdus sub piele, pe partea lateral a petelui momeal. n ara noastr se folosesc de obicei ancore cu trei crlige identice, n timp ce n alte ri sunt foarte folosite modelele cu un crlig mai mic sau ndoit sub un unghi fa de tij pentru c, pe lng fixarea mai bun a petelui viu i meninerea n via o mai mare perioad de timp, sunt mai puin observate de rpitori, care atac deci momeala cu mai mult ncredere. De obicei crligele simple se monteaz pe strune din fir, dar n unele cazuri, de exemplu pentru pescuitul la tiuc, trebuie s fie legate la o strun metalic. n cazul acesta, deoarece au o pan de tip normal, trebuie s se procedeze la o montare special. Fiind vorba de un sistem foarte simplu, l explicm pe scurt. Struna metalic este sprijinit pe tija crligului i trece ce circa 3 cm dincolo de ndoitur; se nfoar cu o srm subire de cupru ars ncepnd de la pan i pn la ndoitura crligului. Se ndoaie apoi o srm de oel n partea de sus la contactul legturii deja fcute i se repet legtura cu srma de cupru n sens invers, fixnd-o ns lng pan printr-un nod strns cu o penset. Pentru a asigura inerea crligului este suficient s se acopere legtura din cupru cu cteva pensulri cu un lac de nitroceluloz foarte gros, dar este preferabil, desigur, s se efectueze o lipitur uoar cu cositor pe toat lungimea nfurrii. Pentru a fi siguri c cositorul face priz, este nevoie s se foloseasc un acid special pentru suduri i ntruct acidul ar putea ataca att crligul ct i struna, este absolut necesar s splm perfect zona lipit, ungnd-o apoi cu un strat subire de ulei lubrifiant. Aezate n pliculee din hrtie parafinat sau din plastic, crligele astfel pregtite pentru folosire nu-i modific calitile un timp ndelungat. Ancorele se leag foarte simplu la strunele metalice, ntruct este suficient s se rsuceasc oelul dup urechiu i s se fixeze legtura cu o pictur de cositor. Unii obinuiesc s lege crligele simple la srma de oel folosind nu srm de cupru, ci un fir de mtase rsucit. Metoda este, desigur, mai simpl, ns srma tinde s taie legtura; n cazul capturrii unor tiuci de talie mare, exist pericolul ca mtasea s fie retezat i captura s scape. n acelai mod n care s-a fixat ancora la srm, la captul opus al strunei se aplic vrtejul sau un inel mic, care servete la legarea agrafelor cu vrtej. Pentru toate aceste tipuri de legtur ns, majoritatea pescarilor folosesc cu ncredere produse gata confecionate. Plumbajul: lestajul care se folosete la pescuitul cu pete viu variaz mult n funcie de cerinele reclamate de fiecare form de pescuit practicat. Poate consta dintr-o serie de bile mici despicate, utile pentru echilibrarea unei plute mici, dintr-un plumb greu de form prismatic, folosit la pescuitul tiucii pe fund n ape curgtoare, sau dintr-o oliv simpl care culiseaz pe fir. n funcie de petele cutat, locul i activitatea de pescuit, greutatea lestajului va fi modificat, astfel nct poate trece de la cteva fraciuni de gram pn la 100 de grame i chiar mai mult. n general, n apele stttoare, greutatea nu este prea mare, chiar i atunci cnd momeala trebuie s se ancoreze solid pe fund; circa 20 g sunt suficiente pentru a trage n larg i n adnc petele viu i, n plus, greutatea e suficient pentru a mpiedica momeala s deplaseze firul de la locul dorit. Folosind o plut sau pescuitul prin aa-zisul sistem cu recuperare, lestajul este i mai redus, astfel c n majoritatea cazurilor este suficient o greutate de 5-10 g. n apele curgtoare, n special n cele repezi, lucrul este cu totul diferit; aici este necesar ca momeala, ajuns pe fund, s rmn complet nemicat n pofida forei curentului apei. Iat c se impune necesitatea unor greuti cu adevrat mari, mai ales dac ncercm s capturm rpitori care triesc la adncimi mari, foarte agitate. Acelai pescuit cu plut necesit un plumbaj greu, ntruct trebuie evitat ca nvolburarea apei s ridice momeala de pe fund sau de la adncimea la care se pescuiete. n afar de greutate trebuie s tim s alegem i tipul plumbajului, deoarece se pot realiza plumbaje de aceeai greutate prin sisteme diferite. La pescuitul cu plut fix pe fir, sistemul de distribuire a greutii, mprind-o n multe bile mici, este cel mai bun. Acest sistem nu se poate aplica dac pluta este culisant. nainte de toate lansarea devine dificil din cauza numeroaselor bile i, pe lng aceasta, momeala coboar pe fund cu o vitez foarte redus ceea ce poate constitui, n unele cazuri, un inconvenient. Se impune deci folosirea unui plumbaj grupat, adic format dintr-o singur greutate, aplicat la o distan potrivit de momeal; un plumbaj format n acest mod va fi observat cu uurin de ctre peti, aa nct este preferabil s se foloseasc un plumbaj care s culiseze pe o

74

poriune limitat de fir, n aa fel nct atunci cnd un pete muc, s nu-i observe imediat ineria. De obicei n cazul acesta plumbajul este format dintr-o oliv gurit care culiseaz ntre dou bile despicate aezate la o distan de circa 50 cm una de cealalt i care au funcia de opritor att n partea de sus ct i n partea de jos. Pescuind pe fund se poate folosi un plumbaj aezat la captul firului; ntotdeauna este fix i servete bineneles la acele aciuni de pescuit n care petele viu trebuie s rmn nemicat pe fund ntr-un loc anume. Sau poate culisa pe fir i, n acest caz, se folosete n general la tipurile de pescuit cu recuperare. n ambele cazuri lestajul const dintr-un singur plumb. Accesorii: puine unelte pot fi considerate accesorii speciale pentru pescuitul cu pete viu. Cel mai important este acel triunghi metalic, confecionat din srm de oel, cruia i se spune pater noster. Servete pentru a ine la distan firul cufundat perpendicular, momeala i n acelai timp, fiindc se poate roti, i ofer petiorului libertatea de micare. De obicei accesoriile de acest fel sunt denumite seturi pentru tiuci i se pot cumpra n diferite mrimi. Se fixeaz pe fund la cca. 50 cm de fund, n aa fel nct petele viu s se poat mica foarte aproape de fundul apei. n ape stttoare, deasupra lui pater noster se aplic o plut sferic mare, vopsit n negru, astfel nct s asigure o poziie perfect vertical a firului; pe lng aceasta, pluta d posibilitatea de a nu se ntinde firul, aa nct cnd un pete muc, nu se simte rezistena vrfului vergii. Acelai scop l au i vrtejurile cu trei urechi de legare, confecionate fie n form de triunghi, fie n form de T. Ultimele se gsesc mai uor n comer. Legnd struna de urechea lateral, se poate evita rsucirea momelii pe firul principal, astfel nct se va forma un ansamblu care are n partea de jos plumbajul legat la o poriune de fir, lateral struna cu crligul i momeala, iar n partea de sus firul mulinetei. Pentru pescuitul n ape bogate n alge mai exist nite plute mici numite susintoare, care se fixeaz pe fir naintea plutei propriu-zise. Au o lungime de cca. 1 cm, sunt cilindrice, cu diametrul de aproximativ 5mm. Scopul lor este de a ine firul ridicat la suprafaa apei, de aceea pe acesta se fixeaz dou sau trei, la circa 50 de centimetri una de cealalt. MOMELI Teoretic, orice pete mic poate servi la capturarea unui rpitor, ns exist specii care sunt mai indicate, datorit caracteristicilor lor specifice. Vom enumera n continuare, n ordine alfabetic, aceste specii; pe lng aceasta, se vor arta, n general, rpitorii pentru care ele se dovedesc mai eficace. Babuca: n lacuri, n canale i n bli, este o momeal foarte apreciat de ctre tiuci i dac are talia mic, adic dac nu trece de cca. 6 cm, i de ctre biban i Micropterus Salmoides. Deoarece babuca are tendina de a se ascunde n vegetaia acvatic, trebuie s fie folosit la oarecare distan de alge ori de trestii, sau pescarul trebuie s se foloseasc de mijloace cu care s mpiedice momeala s se ascund printre obstacole. Dup ce este prins n crlig nu face multe micri i, dac este agat de buz, dup scurt timp se las s atrne inert. Este nevoie aadar s se nlocuiasc des sau s se mite din cnd n cnd firul pentru a le revitaliza. Babutele de talie mijlocie se prind de obicei de spate cu ajutorul unei ancore de mrime proporional cu dimensiunile lor. Aceti peti se captureaz uor cu undia la locul de pescuit i, deoarece necesit o cantitate foarte mic de oxigen, pot fi transportai foarte uor. Boara: poate fi pescuit cu vergi uoare, plute foarte sensibile i crlige microscopice prinznd pe ele buci de rm sau larve de musc. Cnd este nevoie s avem la dispoziie o cantitate mai mare se folosete plasa, acest pete fiind considerat ca o momeal foarte bun pentru avat i alu. Deosebit de populate n boare sunt apele linitite, unde se poate face o rezerv suficient, fr prea mult pierdere de timp, folosind metoda cu sticle mari, pe care o vom explica mai departe. Ca toi petiorii vii, i boara are nevoie de ngrijiri pentru a rmne n via, de aceea va trebui ca recipientul cu momeal s fie inut n ap curent sau cel puin s se schimbe apa foarte des. n afar de avat, este o momeal foarte bun i pentru bibani i tiuc. Trebuie prin cu finee de cele dou buze n crlige cristal, de la nr. 5 la nr. 8. Caracuda: este unul dintre petii cei mai folosii ca momeal de ctre pescari, ndeosebi pentru capturarea tiucii, somnului i alului. Este foarte rezistent pe crlige. Se preteaz pentru pescuitul pe fund precum i pentru acela n straturile mijlocii ale apei, dar nu este recomandabil s se foloseasc n locurile cu multe plante acvatice, din cauza tendinei lui de a se ascunde printre acestea. Se prinde n crlig de buz, sau dup nottoarea dorsal, dac este de mrime mijlocie. Obletele: obleii mici, cu lungimea de maximum 4 cm sunt foarte eficieni pentru pescuitul bibanului; obleii ceva mai mari sunt potrivii n schimb pentru clean, n timp ce exemplarele i mai mari servesc numai la pescuitul tiucii, alului i avatului. Pentru capturarea obleilor mici, se poate folosi o varg prevzut cu crlige mici sau o plas cu ochiuri foarte mici i dese. Fiind foarte delicai, obleii pot fi meninui n via numai schimbnd ncontinuu apa din recipientul n care sunt pstrai sau avnd grij de a face o oxigenare permanent cu ajutorul unui aparat special. n sezonul rece transportul lor este mult mai uor dect n sezonul cald, perioad n care mor n numr mare. Obletele se prinde de buz pe un crlig simplu sau pe o ancor; doar pentru pescutul cleanului se prefer prinderea de coad. Porcuorul: este foarte apreciat ca momeal natural pentru pescuitul bibanului i al cleanului. Poate fi prins n canele i n gropi cu ajutorul unei plase cu ochiuri foarte mici cu care se scotocete pe fundul apei. Porcuorii stau ascuni n nisip i n ml, mai ales n apropierea algelor. Datorit rezistenei lor pot fi pstrai un timp ndelungat ntr-un recipient ncptor, inut la rcoare i ntr-un loc

75

ntunecos; singura precauie pe care trebuie s o avem n vedere este de a schimba des apa sau de a lsa un curent slab de intrare i de ieire, asigurnd o primenire lent dar continu. Cu porcuorul se pescuiete razant pe fund sau cu firul prevzut cu plut; petiorii trebuie s fie prini de cele dou buze ntr-un crlig subire, de mrime proporional cu talia lor. Pentru a fi manevrai este indicat s fie nfurai uor ntr-o crp. Roioara: ambele varieti de roioar, adic roioara comun i roioara cu pan roie, sunt foarte potrivite pentru pescuitul tiucii. Fiind vorba de momeli destul de mari, este necesar s le prindem n ancore destul de mari, care de obicei sunt fixate de spinarea petelui. Roioara se mai poate monta pe unelte speciale, prevzute cu dou sau trei ancore, n aa fel nct s avem certitudinea c atunci cnd tiuca atac oricare parte a corpului petiorului, se va aga cel puin ntr-un vrf. Lungimea preferabil a roioarelor care se folosesc ca momeal este cuprins ntre 7 i 10 cm; cele mai mari pot servi pentru a ncerca capturarea unor exemplare mai mari. Dac dorim s avem rezultate bune, pescuitul cu roioara trebuie s aib loc la oarecare distan de vegetaia acvatic, deoarece petele acesta are obiceiul de a-i cuta refugiul printre alge. n mod obinuit roioarele se captureaz direct la locul de pescuit, ns datorit nsuirilor lor de rezisten, pot fi transportate cu destul uurin. Soretele: numai petii foarte mici din aceast specie, nu mai lungi de circa 3 cm, sunt eficace pentru pescuitul bibanilor, i uneori chiar i al tiucilor mici. Se captureaz cu varga sau cu plasa la locul de pescuit i se prind de spinare cu un crlig de nr. 5 -7. Prins astfel, soretele continu s se agite mult timp. Aceast momeal vie nu d rezultate bune n toate apele: n lacuri ns, unde soretele se afl n numr mare, adeseori se dovedete foarte bun. iparul: este o momeal foarte potrivit n pescuitul somnului, datorit uurinei cu care poate fi reperat, ca i datorit rezistenei sale i transportului uor. n plus, acest petior, dac este prins cu delicatee n crlig, triete i se mic ore ntregi, evitnd ca pescarul s controleze n continuu vitalitatea momelii. De obicei iparul se prinde n crlig de buz, dac este mic, sau de spinare dac este de talie mijlocie. Unii folosesc sisteme mai complexe de prindere n crlig, bazate pe folosirea a dou sau trei crlige care sunt agate pe prile laterale sau n apropierea cozii. Contrar unor preri, nu este un pete potrivit pentru toate apele; ntr-adevr, dac apa este opac, e slab vzut de ctre somn i este indicat deci s ncercm cu peti-momeal cu solzi mai strlucitori. n afar de aceasta nu se preteaz pentru pescuitul n locurile pline cu vegetaie acvatic pentru c se ascunde imediat n aceasta, de aceea folosirea sa este limitat la pescuitul n straturile mijlocii ale apei, cu fir susinut de plut, sau n locurile cu fundul liber de obstacole. Zvrluga: pete foarte mic, cu lungimea de aproximativ 10 cm, care se folosete n special ca momeal pentru somn i alu. Zvrluga triete n ruri i lacuri de es, ascuns printre pietre i avnd o culoare nchis foarte mimetic (variabil n funcie de mediul nconjurtor). Se poate captura cu undia prevzut cu crlige mici n care se prin rme, sau cu plase i chiar cu mna, scotocind pe fundul apei. Pescuitul stiucii Pescuitul stiucii cu peste viu Pescuitul stiucii cu pestisori vii se practica foarte frecvent la noi in tara datorita rezultatelor bune obtinute dar si a costului relativ scazut al acestui tip de momeala. Problema folosirii optime a cirligului in muntura cu pestisor viu este cruciala in mentinerea "viului" in viata, cu mobilitate ampla, in a usura inghitirea nadei si in reusita fazei de intepare. Intotdeauna alegeti acul in raport de marimea pestisorului (pentru un triplu nr. 3 sau 4 utilizati pestisor de 8 cm). Stiuca ataca prada lateral in 90% din cazuri, iar daca acul este prea protuberant fixat pe spatele pestisorului, inghititura poate fi refuzata. In cazul cirligului triplu se impune fixarea atenta a acestuia in spatele pestelui de obicei lasindu-se liber doar unul dintre cele 3 brate ale "ancorei". Deosebit de eficienta poate fi intrebuintarea unui ac simplu, cu un brat, de marime adecvata, mult mai discret pe spatele nadei cu conditia sa fie corect fixat. Utilizarea unui cirlig dublu cu bratele in echer cu momeala vie este de asemenea excelenta. Pozitionarea triplului, cirligul cel mai des utilizat in pescuitul stiucii, se face in spatele capului, usor anterior innotatoarelor pectorale struna fiind scoasa in spatele aripioarei dorsale.

76

Procedeul de fixare a pestelui este urmatorul: 1. 2. 3. 4. Se tine pestele cu capul spre noi; Se inteapa ferm in punctul 1 cu un ac; Se scoate acul in punctul situat in spatele aripioarei dorsale pina cind ochetele iese afara; Se fixeaza ancora in corpul pestelui si se leaga struna.

Naluci compuse la pescuitul stiucii in ape curgatoare Nalucile compuse se folosesc cu succes la pescuitul stiucii in riuri si fluvii. Perioada optima incepe spre sfirsitul lunii octombrie, pe oglinzi de ape usor tulburi. La primele semne de crestere stabila a apelor intra in actiune lingurile metalice. Constructia monturii cu naluci compuse este prezentata in fig. urmatoare:

Variantele de monturi sunt sugerate in fig. de mai jos.

Lingurile rotative utilizate de noi cu rezultate deosebite sunt: Aglia, Aglia Long nr. 4, 5 sau Giant Killer.

Retinem ca: o o o o o o Recuperarea lenta este cheia succesului; Schimbarea nalucilor in functie de debitul si adincimea apei: Paletele lungi convin in ape curgatoare; Paletele late se comporta excelent in curenti slabi; Paletele "aripi de fluture" sunt excelente in iazuri linistite; La capatului strunei de otel (kevlar) utilizati un virtej;

Naluci oscilante in S sau "Sinclops" Mepps nr. 3, 26 gr. model universal; pentru curenti puternici cca. 70 gr. Retinem ca:

77

o o

Un pescuit corect cu naluca oscilanta inseamna a simti bataile si maturarile laterale ale nalucii; Cercetati zonele transversale si aval - transversale in raport cu malul unde pescuiti pentru ca sunt zone cu randament maxim.

Pescuitul stiucii la lingura In fiecare an in noiembrie, pescuiti stiuca in iazuri. Pentru ambianta, lumina superba de toamna imbratisind frunzarisul padurii sau al stufarisului face ca frumusetea pescuitului sa nu fie umbrita de risul agresiv al soarelui in prag de iarna. In iazuri cu malurile impadurite, folosind naluci metalice rotative sau oscilante bine alese ca marime si greutate, conditiile sunt extrem de favorabile.

Cutia cu linguri trebuie sa contina: Pentru apa adinca: rotativa Lusox Mepps (cirlig imbracat cu lina, cu plumb vapor in cap) nr. 3 si 4. rotativa Aglia "foaie de salcie" Mepps nr. 3 si 4; Crack Wool Red Flock Daiwa 22 g; oscilanta Eira Rublex 30 g, Effzett DAM 22 ppina la 30 g.

Pentru suprafata: rotativa Aglia Mepps paleta unghie si Winner Mepps nr. 3 si 4; Ondex Rublex 5 si 7 g; oscilanta Atom ABU Garcia 12 g; rotative si oscilante DAM foarte colorate.

Varga: putere (actiune) 10-30 g; Fir nylon 0.26-0.30 mm si struna de otel (kevlar ...).

78

Posturi in iaz: 1 si 2 - pe oglinda lacului si din foisor pe timp rece; 3 - pe linga malul insulitei pe timp rece; 4- stufaris, papura pe vreme blinda; 5 si 6 -coada lacului si la nuferi in zile caldute; 7- ponton in toate sezoanele.

STIUCILE... LA NALUCI MARI La ghicitoarea cine sunt MARI, RELE si URATE?... sigur ca pescarii pot da prompt un raspuns: stiucile. Pescuitul stiucilor cu naluci mari reprezinta o aventura unica pe care si-o doreste fiecare dintre noi. Sa vedem in continuare de ce avem nevoie pentru a ne implini acest vis, aceasta nesatietate in devenire pentru unii dintre noi, luand ca reper pescuitul similar din Marea Britanie, explicat pe intelesul nostru de expertul Mick Brown.

Sculele necesare Mulinete: Prezentarea cea mai naturala a marilor naluci in pescuitul stiucilor se poate realiza utilizand o mulineta din categoria multiplicatoarelor (mulinete cu tambur mobil). Cu cat raportul de recuperare a firului este mai mare, cu atat viteza de recuperare, rapida, va ajuta la o mai comoda manuire a nalucilor (prin mulinare mai inceata). Shimano Calcutta 251 si Shimano Corsair 401 au devenit deja standarde in domeniul pescuitului cu naluci mari din categoria jerkbaits. Alte mulinete bune sunt considerate si multiplicatoarele Abu Anti-Backlash 5601B, rapida Masterline Toothy Critter TC60L si seria recent imbunatatita a Daiwa Milionaires. Ca stil alternativ, pot fi folosite mulinetele baitcaster din care remarcam Shimano Curado 201 la aproximativ 100 lire sterline. nsa, firma Masterline produce un Six Shooter bait-caster care la pretul de numai 40 lire sterline reprezinta un adevarat chilipir. Abu Eon 6601c poate fi luata si ea in consideratie, mai ales ca exteriorul imbracat in material moale (cauciucat) creaza o senzatie foarte placuta mainii pescarului. Lansete: Ideal este sa te afli in posesia a doua lansete: una pentru nalucile cu adevarat mari de tipul jerkbaits/rubbers si cealalta pentru naluci mai mici precum small jerks/rubbers si bucktails. n general, pentru lucrul cu nalucile uriase, vei cauta o lanseta cu lungimea intre 1,95m si 2,10m (6,1/2 7feet) si cu actiune de varf. Lansetele vor fi din categoria casting, ce au ca specific acel pinten pe scaunul mulinetei, pinten ce foloseste la o mai buna stabilitate a lansetei in mana la lansare, prin agatarea lui cu degetul aratator. Deoarece lucrarea jerkbait-urilor consta in (timpul 1) smuncirea scurta a varfului lansetei inspre in-jos si (timpul 2) ridicarea lui, consecutiv cu mulinarea si anularea burtii proaspat formate a firului (dupa care urmeaza o noua smucitura), lanseta trebuie sa fie moale in portiunea de mijloc, cu o actiune de varf gen fast action pentru naluci de marime medie si varf foarte rigid pentru nalucile foarte mari.

79

Recomandam calduros lansetele specialistilor britanici in domeniu: Fox Luremaster 7 feet si St. Croix Musky PM 6ft 10in. Pentru nalucile cu adevarat monstruoase avem nevoie de lansete mult mai rigide si ceva mai scurte (intre 6feet6,1/2feet adica 1,80m-1,95m). Recomandam: Fox Predator Jerk si St. Croix Musky PM, amandoua in variantele de 6feet (1,80m). Monofilamente si multifilamente Aproape in marea sa majoritate, pescuitul cu naluci mari se efectueaza cu multifilament ca fir principal. Multifilamentul ofera un mai bun contact al pescarului cu naluca sa, datorita elasticitatii foarte scazute (3-4%) fata de cea a monofilamentului (20-30%) si isi dovedeste cu adevarat eficienta in cazul manevrelor nalucii, precum: smucituri in jos, scurte zvacnituri laterale sau in sus si in jos si false si maturari. Avantaj si la inteparile pestelui, unde vom avea mai putine rateuri. Pescarul ce foloseste multifilamente poate constata personal cata sensibilitate va capata lanseta sa, transmitand mainii chiar si cele mai fine obstacole pe care le va intalni naluca pe parcursul evolutiei subacvatice. Cu cat raportul diametru/rezistenta al multifilamentului este mai bun, deci cu cat folosim fire mai subtiri si mai puternice (decat monofilamentele), cu atat creste distanta de lansare a nalucii. Nici macar nu trebuie sa incarci tamburul mulinetei in totalitate; adesea 40 sau 50 metri de multifilament pusi in continuarea a catorva zeci de metri de monofilament de 5-7kg rezistenta este suficient (insa asigura-te ca ai inde-ajuns multifilament pentru cele mai lungi aruncari pe care le efectuezi). Si aminteste-ti sa-ti verifici periodic multifilamentul, ca in cazul chiar si celor mai mici scamosari-despletiri sa-l inlocuiesti prompt cu unul nou. Multifilamentul mai are si avantajul ca la acelasi diametru cu monofilamentul provoaca o mult mai mica frictiune a inelelor la lansare, ceea ce inseamna pe langa distante mai mari de lansare a nalucilor si o uzura mai mica a inelelor in timp. Desi pretul multifilamentelor este piperat pentru multi dintre noi (la prima vedere), sa remarcam faptul ca durata de viata a acestuia o intrece de cateva ori pe cea a monofilamentului, ceea ce inseamna ca, in timp, pretul se va amortiza, ba chiar vom constata ca utilizarea multifilamentului este, in timp, mai ieftina decat cea a monofilamentului. Recomandam pentru naluci medii-mari, multifilamente de 20-23kg rezistenta precum Power Pro si Newtech Power Cable 9 de la Harris Angling. Mai recentul Rapala Thermic braid ofera rezultate remarcabile. n cazul nalucilor foarte mari, multifilamentul de aprox. 30-35 kg rezistenta e singura solutie avantajoasa (Power Pro). Forfacuri otelite (strune metalice) Pentru marile naluci unica optiune e constituita de strunele foarte rezistente. Cu cat struna va fi mai solida (rigida) va transmite mai bine nalucii si miscarile dorite de pescar precum zvacnirile etc. Strunele pentru naluci mari trebuie sa aiba lungimea intre 30-45cm si sa fie deci bine construite (solide) din materiale de calitate, rezistente (vartejuri/agrafa de 40kg rezistenta, etc.). Agrafa de care e prinsa naluca trebuie sa fie bine rotunjita la punctul de contact (cu naluca) pentru a oferi acesteia lejeritate la schimbarile de directie adesea imprimate de pescar. Alt echipament necesar Cel mai important echipament este acela care ne asigura recuperarea nalucilor in bune conditii, fara a le distruge si fara a provoca vatamari partenerului de distractie, stiuca: clestele degorjor cu maner lung (pliers in engleza). Recomand eliminarea pintenilor de pe bratele ancorelor nalucii, prin tasare cu un patent; aceasta ne va ajuta la obtinerea unei foarte usoare degorjari a ancorei, in special in cazurile nefericite in care naluca este inghitita adanc (nu va fie teama de rateuri, ancora are trei brate!). De asemenea, NU recomand abordarea acestui gen de pescuit celor care abia fac primii pasi in pescuitul cu naluci. E bine sa se inceapa cu naluci mai mici si pesti pe masura, precum bibanii, clenii, etc. Manusa de protectie va va servi cu incredere in ceea ce priveste protejarea mainii de eventualele accidente produse la

80

scoaterea pestelui din apa, sau la degorjare. Vesta de salvare constituie insa poate cel mai important echipament care va proteja in mod nemijlocit viata dumneavoastra in cazul pescuitului din barca. A nota ca purtarea acesteia este obligatorie in cazul pescuitului din barca in Marea Britanie. Nota: La pescuitul din barca nu are nici o importanta faptul ca stiti sa inotati; multi pescari buni inotatori s-au inecat datorita hainelor de pe ei care s-au ingreunat de apa si i-au tras la fund. Un alt lucru interzis cu desavarsire in Marea Britanie este si purtatul cizmelor sold sau piept la pescuitul din barca, din aceleasi motive. Mai mult, in cazul rasturnarii in apa, fara vesta de salvare nu veti putea efectua concomitent cele doua operatiuni principale: salvarea vietii dumneavoastra prin inot si salvarea sculelor pretioase. Tipuri de naluci mari JERKBAITS si TWITCHBAITS Adeseori pescarii asociaza denumirea de jerkbait (momeala smuncita in traducere motamo) in mod eronat cu cea de naluca mare, universala. Dupa cum spune si denumirea, aceasta naluca nu produce nici un tip de actiune la simpla mulinare si dragare a ei prin patura de apa. Ceea ce o pune in valoare (o aduce la viata) este numai smuncirea ei provocata de pescar. Actiunea ei in apa va tinde sa simuleze miscarile unui peste ranit, aflat in agonie. Nici chiar cele mai letargice stiuci nu rezista unor astfel de momeli, ba s-a constatat ca dragarea lor in patura de suprafata a unei ape de 6 m adincime aduce prompt stiuca la suprafata tocmai de pe fund. Twitchbaits-urile (momeli zvicnite) sunt ca si jerkbait-urile momeli ce necesita a fi lucrate de pescar. Modele uzuale: Odyssey Pig si Suick Thriller. Unele din naluci plutesc in repaos, altele se scufunda, acestea din urma oferind si o actiune de adincime. n ultimii ani cele cu actiune de adincime s-au rafinat si inovat atit de mult incit au ajuns sa imite prin forma pesti specifici de adincime, aflati in meniul stiucii. Distributia centrului de greutate va face distinctie intre nalucile scufundatoare si cele mai slabe in calitati scufundatoare. Acestea (cele scufundatoare) sunt lucrate mai degraba cu smunciri scurte si recuperari lente, decit cu smunciri lungi si recuperari mai rapide precum in cazul celor de suprafata. Modele uzuale: dolphins, Dave Kelbricks Runt, Loz Harrops Darter, Jim McDonoughs Slapper, Cobbs Countdown si Crazy Shad.

Anumite twitchbait-uri, dupa cum le spune si numele, pot fi lucrate excelent prin mulinarea in scurte zvicniri si prin miscari minime si subtile ale virfului lansetei. Smuncirea lor excesiva va duce la disturbarea echilibrului acestora. Modele uzuale: Loz Harrops Jackal, Loz Harrops Darter, Jim McDonoughs Glider, Aces Dorky si noul Fox Belly Up.

81

gdfgfgdfgdgdg

Topwater lures (naluci de suprafata) Reamintim, unele din nalucile de suprafata sunt bucati de lemn sau plastic lipsite de viata fara actiune pre-fabricata, iar punerea lor in valoare se face prin smunciri in jos ale virfului lansetei urmate de recuperari rapide ale burtii firului, naluca deplasindu-se in salturi, dintr-o parte in alta, precum un ciine strunit in lesa. Alte naluci de suprafata au actiune pre-fabricata, adica simpla lor dragare prin apa produce miscarile dorite, datorita elicelor incorporate, ori altor elemente precum barbetele, ventuzele poper-elor. Acestea sunt create cu scopul de produce disturbari in patura de suprafata a apei (improscari, bolboroseli, etc.). Cel mai teribil de eficace model s-a dovedit in timp a fi Fox Detonator construit de Dave Kellbrick.

hjhjhjhj jhjhj

Soft plastics (plasticuri moi) Acestea au un succes mai mare in rindul pescarilor, poate si pentru faptul ca sunt simplu de lansat si de lucrat in apa, de fapt prin numai simpla mulinare. Datorita cozilor care intra in miscare singure la dragarea lor si datorita moliciunii plasticului constructiv (in comparatie nalucile din materiale dure, de plastic dur sau lemn) acestea prezinta avantaje. Sunt rapitori care scuipa imediat nalucile dure, dar care insa sunt mult mai dispusi sa retina si sa inghita o naluca moale. Modele uzuale: Bulldawgs de la Musky Innovations, Castaic Swimbaits. Unele abia aparute, mari, sunt: Sprog de la Zoota Lures si Sandra Grubs a francezilor de la Delalande.

82

hh

hg

Pull baits (naluci dragate) Acestea sunt naluci mari care seamana cu jerkbait-urile, dar care pe linga smuciturile imprimate de pescar sunt capabile de miscari proprii (datorita cozilor stil twister). Se pot lucra prin smucituri urmate de mulinari si pauze scurte.

Modele uzuale: Fox Demon a lui Dave Kellbrick si Hell Tail a lui Ace Lures.

Hybrids (hibrizi) Ultima serie de hibrizi aparuta este cea combinatie voblere-plasticuri moi, precum Invader de la Musky Innovations. Posibilitatile de lucrare a acestora sunt mai vaste: smuncite, dragate, etc. Un alt hibrid eficient este si Sosy Lure de la Delalande, care prezinta multiple articulatii si care par adevarate fiinte vii in miscare; atrag cu predilectie stiucile de dimensiuni mai mici, denumite de englezi jacks. Alti hibrizi cu design similar sunt si flexibilele naluci ale lui Mike Bowen din Redditch. Aceasta serie este aproape indestructibila (ca rezistenta a materialelor) si virtual impenetrabila pentru dintii taiosi ai stiucilor. Bucktails si spinnerbaits Bucktails au drept caracteristici constructive o paleta rotativa in fata si o coada colorata, stufoasa. Sunt naluci de suprafata si se lucreaza prin lansare si franare/mulinare in forta ca sa permita crearea unui val de suprafata pe parcursul deplasarii lor. Spinnerbait-urile sunt de adancime, si se lucreaza prin recuperari lente ale firului si dragarea lor pe fundul apei. Sunt foarte comod de utilizat, deci. Modele uzuale: Fox Viper al lui Dave Kelbrick ca bucktails si Coathangers de la Ace Lures ca spinnerbaits. Plugs (voblere) mari Acest gen de naluci este poate cel mai vast, avand la dispozitie pentru ales o bogata gama. Specificul e constituit de barbeta frontala a carei unghi de inclinatie determina adancimea de evolutie. Au corpuri flotante, grele-scufundabile, flotabil-neutre, dintr-o bucata sau doua (cu articulatii) etc.

83

Modele uzuale, de succes: Rapala Super Shad Rap, Chubby al lui Dave Kelbrick, Butcher Depthraider, Manns Stretch si Nilsmaster Invincible.

gff

<= voblere (plugs)

Culori, modele (de imitatie) Biban reprezinta alegerea ce mai frecventa in cele mai multe ape; Rosioara sau culoare Argintie minunate pentru ape clare sau usor tulburi. De remarcat argintiul utilizat pe conditii de vreme foarte insorita; Portocaliu succese foarte bune; Rosu si Alb in combinatie par a avea eficienta universala; Negru Nemaipomenite pentru pescuitul de suprafata, in special la amurg si pe intuneric; Purpuriu sunt favoritele pe care le garanteaza ca succes Dave Kelbrick. Sunt foarte vizibile in ape adanci (deci recomandate). Galbene cu sanse universale; Vargate sau inflacarate stil Firetiger este o combinatie de galben si verde cu vergeturi negre. Garantat productive. Albastru si Argintiu in combinatie bune in anumite ape, insa cu adevarat teribil de prinzatoare in altele.

84

Unde le gasim (nalucile) Harris Angling tel. 01692 581208, web-site: www.harrisangling.co.uk; Friendly Fisherman proprietarul Andy Lush este expert si va poate oferi sfaturi. Tel.01892 528677; Dave Lumb va ofera o foarte larga gama de plasticuri moi soft plastic si jerkbaits-uri artizanale, unele unicat, sau foarte greu de obtinut din alte parti. Tel. 01772 812036, web-site: www.dlst.co.uk; The Tackle Shop al lui Neville Fickling. Tel. 01427 613002; Sovereign Superbaits au cateva serii exclusive pe langa faptul ca au si o gama larga din cele uzuale. Tel. 01825 890010. Cine le fabrica Fox: Serii in continua crestere, din care recomandam Chubby Shads si jerkbait-urile lui Dave Kelbrick. Tel.0208 501 0921; Masterline: Au serie personala numita Toothy Critter la naluci, si drepturi de distributie a produselor Rapala in UK. Tel. 01684 292557; Ace Lures: e in proprietatea unor firme gigant de fly-fishing (pescuit musca), Gordon Griffiths tackle company, si de altfel fac si strune otelite si accesorii pentru construitul artizanal al nalucilor. Tel. 02476 440859; Mike Bowen: face plasticuri moi. Tel.01527 452983; Jim McDonough: produce Slapper si Glider (sunt jerkbait-uri) la comanda. Tel. 0121 705 5161; Loz Harrop: produce fantasticele naluci Jackals si Twitchers. Tel.01704 231532.

Stiuca ... la momeli injectate

Tehnica:

85

Desigur ca, cea mai spectaculoasa metoda de a prinde stiuci este utilizarea nalucilor, sau lure fishing" cum o numesc englezii, tehnica ce se preteaza de minune pentru apele din majoritatea lacurilor. Insa nu totdeauna stiuca este dispusa sa atace o momeala activa, precum naluca, ba mai mult, iarna, odata cu scaderea temperaturii si implicit a metabolismului stiucii, sportul cu artificiale intra si el intr-o faza de hibernare. Cati pescari nu au abandonat o zona abundand in stiuca, in lipsa muscaturilor la naluci, pe motivul ca balta n-are peste!", cand de fapt trebuia doar schimbata metoda de pescuit?! In astfel de zile, pescarii englezi sunt nevoiti sa apeleze la alte tehnici, menite sa le revigoreze activitatea pe malul baltii. Avand in vedere ca in majoritatea lacurilor din Anglia pescuitul cu momeli vii (ex. rosioare) este interzis, singura alternativa ramasa este deadbaiting"-ul, adica pescuitul cu peste mort (macrou, smelt, rosioara, etc. intregi sau jumatati).

Desi pescuitul cu peste mort aduce in peste 60% din cazuri stiuci in mincioc, sortand pestii cei mai mari si in special femelele, vor exista zile cand stiuca nu va putea fi usor scoasa din apatie. In astfel de zile, diferenta dintre un pescuit de succes si un esec va consta in simpla utilizare a uleiurilor atractante, injectate cu seringa in corpul momelei noastre (pestele mort). De fapt, ce inseamna aceste oily deadbaits" (pesti morti uleiati" -in traducere motamo) si ce rezultate notabile pot aduce in pescuitul stiucii... este intrebarea la care vom gasi un raspuns in cele ce urmeaza.

Expertul: Dave Kelbrick este unul dintre marii specialisti englezi in domeniul stiucaritului cu naluci, numeroasele sale articole pe aceste teme facand deja inconjurul lumii prin intermediul Internetului sau al revistelor de specialitate. Mai mult, este si unul din consultantii firmei Fox, firma-monstru sacru in industria ustensilelor de pescuit sportiv a Angliei.

86

Dave a avut parte el insusi de experiente neplacute, cand stiuca refuza sa atace nalucile oferite, asa ca a inceput sa pescuiasca, alternativ, si cu pesti morti (deadbaits) la pluta, sau pe fund, lestat. Datorita faptului ca in sezonul rece sunt zile cand stiuca nu musca absolut deloc, Dave a venit cu aceeasi inovatie pe care alti pescari englezi o folosesc deja de ani buni in cazul pescuitului in ape tulburi (unde vazul stiucii este anihilat): injectarea momelilor cu uleiuri atractante puternic mirositoare, cu arome de... peste: anghila, macrou, somon, etc. Nu este nici de mirare si nici un secret ca rata capturilor sale s-a imbunatatit considerabil, insa Dave Kelbrick a avut ideea sa testeze aceasta metoda in apele reci, limpezi precum ginul, in care stiuca nu se aventureaza lesne. Inca din start, Dave, fiind un pesimist convins, nu se astepta la nici un rezultat remarcabil, deoarece din experientele proprii anterioare, o apa extrem de limpede si rece era cea mai de nedorit situatie pentru orice pescar de pe mapamond (exceptand poate pescarii de salmonide). In ultima experimentelor efectuate, Dave a prins in conditii similare stiuci si la naluci, si la pesti morti, insa procentajul capturilor la peste mort injectat cu ulei atractant a fost... covarsitor. Experimentul: Iata deci cum s-a desfasurat experienta sa inedita: el a pescuit de la egal la egal cu partenerul sau de barca, acesta din urma utilizand peste mort neinjectat, in timp ce Dave a utilizat pesti morti injectati din plin cu uleiuri de anghila si macrou, si in paralel, a mai folosit si naluci. La prima iesire pe apa limpede precum ginul", Dave a prins la momeala injectata o prima stiuca de aproximativ 10kg si o a doua de 7kg. Dar a prins si una de 6kg la naluca... Aceasta in timp ce partenerul sau a avut un esec lamentabil, la momeli ne-injectate, necapturand nici macar un singur peste. Dave a pus aceasta prima situatie pe seama norocului si a hotarat sa continue testarea. Asadar peste o saptamana s-a aflat din nou, pe acelasi loc, cu acelasi partener si cu acelasi sistem de a pescui. La aceasta a doua sesiune de pescuit, Dave a capturat o stiuca de aproximativ 10 kg, altele doua in bransa a 5-6kg bucata, si a unui pui de stiuca (jack-pike), toate la momeli injectate. Partenerul sau a capturat un singur pui de stiuca, adica ceea ce noi romanii cu umor numim pix". Au urmat si alte partide, pana aproape de sfarsitul primaverii, cand apele incep sa prinda din nou culoare. Dave a reusit intotdeauna sa captureze cele mai multe si mai mari stiuci, la momelile sale injectate. Anul urmator, de la inceputul sezonului rece, Dave a reluat sirul experimentelor sale, rezultand un procentaj de 70% din totalul capturilor -pesti prinsi specific doar la momeli injectate-, restul de 30% din capturi fiind realizate la pesti morti neinjectati si respectiv, foarte rar, la naluci (artificiale). Dave chiar putea sa anticipeze muscatura stiucii prin pelicula de ulei ce se ridica instantaneu la suprafata apei cand stiuca isi insfaca, si in unele cazuri molfaia, prada.

87

Concluzia: Concluzia finala este ca, intr-o apa extrem de limpede, in care stiuca ar fi trebuit in mod normal sa se ghideze mai mult dupa simtul vazului, simtul mirosului s-a dovedit a domina si coordona comportamentul stiucii vis-avis de prada. Asadar o momeala abundent injectata cu uleiuri atractante va scoate din amorteala pana si cea mai adormita stiuca. Dave insusi a fost uluit de eficacitatea metodei... Pentru anul urmator Dave isi propune sa experimenteze influenta uleiurilor atractante, injectate, nici mai mult nici mai putin decat in nalucile sale (artificiale grele: plastice moi sau dure).

Alte experimente? Probabil ca da. Un pescar intuitiv si cu imaginatie precum Dave Kelbrick va continua fara doar si poate seria experimentelor sale. Inca de pe acum intuieste efectul pe care l-ar putea avea aceste uleiuri atractante injectate cu pestii morti dragati prin apa (este o alta metoda de succes englezeasca, o combinatie intre pescuit cu naluci si cel cu pesti morti la static, numita wobbled baits"). Eu... autorul articolului de fata, promit ca va voi tine la curent cu descoperirile lui Dave. Ce pacat insa ca prea multi pescari romani se incapatineaza in pescuitul cu naluci al stiucii in Delta, ignorand sau nefiind in cunostinta de cauza referitor la aceasta atat de eficace metoda de pescuit la bucata" sau peste mort" cum o mai denumim noi popular. Incercati asadar metoda lui Dave si faceti cunoscute rezultatele voastre si celorlalti pescari. Poate ca incet vom reusi sa daramam mitul conform caruia stiuca se prinde cu succes numai la artificiale!

Pescuitul la somn

88

Pescuitul somnului este foarte indragit de numerosi pescari datorita, poate in primul rand, misterului care pluteste in jurul acestui peste. Nu de putine ori capturile de somn sunt de-a dreptul spectaculoase, fiind capturate in ultimii ani exemplare de somn ce depasesc 45 kg. O astfel de captura record a fost inregistrata in lacul Fundeni Frunzanesti, captura care a castigat trofeul Carligul de Aur acum cativa ani. Cea mai importanta captura (la pescuit sportiv) se pare ca provine tot din acea balta si are in jur de 65 kg. Din relatarile locuitorilor comunei Fundeni, balta are in prezent exemplare foarte mari de somn, unele care ar putea depasi 80-90 kg. Pe inserate, cand localnicii vin pe malul baltii sasi cheme orataniile (rate si gaste) de pe luciul apei, multi au asistat la adevarate vanatori duse de monstrii adancurilor care faceau sa dipara uneori 2-3 rate in cateva clipe, sub privirile neputincioase ale stapanilor. Marele avantaj al acestor monstri il constituie stufurile plutitoare din aceste balti, adevarate fortarete pentru somni in campaniile de recoltare a pestelui. Pescuitul somnului da rezultate remarcabile noaptea, in special in intervalele orare 20.00 - 24.00 respectiv 03.00-06.00. Recunoscut ca sanitar al baltilor, somnul este atras de carnea usor alterata; ficatul de porc si intestinele de pasare sunt cel mai des utilizate ca momeli. De cele mai multe ori principiul "momeala mare-captura mare" este respectat. Pentru exemplarele de 10-15 kg rezultate bune se obtin si cu brotacei. Carligul folosit (simplu sau triplu) trebuie sa fie mare si rezistent, somnul avand gura larga, lacomia acestuia facand ca prada sa fie inghitita cu totul. Somnul este atras de sunetele joase, pescarii lipoveni utilizand in acest sens o uneala numita clonc, de forma unei linguri incovoiate care prin lovirea de luciul apei produce un zgomot asemenator cu cel al destuparii unei sticle de sampanie. Undele de frecventa joasa, chiar de intensitate mica, au proprietatea ca se pot propaga la distante mari si sunt foarte provocatoare pentru somnii uriasi. Am vazut constructii artizanale de generatoare de sunete de joasa frecventa, utilizate pe post de greutate, care au dat rezultate remarcabile la ademenirea somnilor. Difuzorul utilizat este de constructie speciala (are diametrul mic dar poate genera sunete de joasa frecventa). Acesta este conectat la un generator elecronic de frecventa joasa (max. 150 Hz). Firul utilizat pentru prinderea somnului trebuie sa fie rezistent. Pentru exemplarele mari se utilizeaza fire de 04. - 0.6 mm sau chiar mai mult. Firele textile sunt din ce in ce mai preferate la pescuitul exemplarelor mari. Varga trebuie sa fie rezistenta (actiune 100-300g) iar mulineta trebuie sa fie masiva, cu un angrenaj deosebit de rezistent. In rest, pescuitul somnului nu necesita o tehnica prea sofisticata, fiind asemanatoare cu cea a pescuitului la crap. Singurul lucru pe care este bine sa-l retineti este acela ca, deseori, somnul agatat se ascunde dupa obstacole sau intra sub stuf, de unde nu-l veti mai scoate; din primul moment al agatarii somnul trebuie manevrat cu atentie. Un alt aspect interesant este acela ca somnul odata intepat lupta cu indarjire iar cand simte ca este invins se baga in namol luand forma de secera. Daca fundul baltii este malos atunci este greu sa-l convingeti sa plece. Exemplarele mai mici sunt trase ca un galos; cele mari insa... pot ramane acolo. Unii pescari, inzestrati cu barca, pleaca pe fir incercand sa determine pestele sa se ridice din namol. De cele mai multe ori ramanem cu impresia ca firul este agatat. O tehnica mai putin cunoscuta de pescari este aceea ca somnul "ancorat" in namol poate fi usor scos la plimbare tensionand firul dupa care il vom ciupi precum coarda unui pian. Vibratiile inalte produse de aceasta manevra deranjeaza foarte tare pestele scotandu-l din namol fara mult efort. Somnul mai musca bine si la rama alba de pamant (buchet de rame) preferand si buchetul de virmusi si uneori chiar si mamaliga. Acest din urma caz este relativ rar; in multe situatii mamaliga era inghitita de un carasel care devenea la randul lui momeala pentru somn. In apele curgatoare (Dunare in speta), latura de peste rapitor a somnului este mult mai pronuntata. Aici se pot prinde exemplare frumoase la naluci. Somnul se gaseste foarte des sub straturi foarte mari de apa; atunci trebuie alese nalucile cele mai mari si mai grele: MUSKY KILLER, GIANT KILLER, GIANT LUSOX, SYCLOPS 3 (lipiti doua palete No. 3 sau luati modelul din plumb pentru mare). Ca perioada optima de pescuit la somn, statisticile personale sau ale unor publicatii de specialitate indica perioada de inceput si de sfarsit de vara. Randamentul maxim este dat in luna iunie, mai ales perioada 15-30 iunie, in functie de factorii climatici aceasta extinzandu-se pana la jumatatea lunii iulie. Hrana din abundenta, dupa perioadele de hibernare din iarna si de reproducere din primavara, face ca somnul sa fie lacom si foarte activ. In lacul Frunzanesti (bazinul 2) pescari nesportivi au avut in perioada mentionata partide in care au capturat cu lanseta pana la 60 de exemplare de somn pe seara, in greutate de 0.5- 12 kg/buc.. Tehnica de pescuit la somn este in general simpla si poate fi dobandita usor intr-o singura partida de pescuit. Secretul la pescuitul somnului este sa nu va grabiti sa intepati pestele decat cand acesta trage hotarat.

Pescuitul salaului

89

Pescuitul salaului la rima serpeasca Salaul se pescuieste la pestisor mort sa viu si mai putin cunoscut la rima groasa denumita si rima serpeasca. Deoarece tehnica pescuitului la pestisor este tratata pe larg in cadrul articolului Pescuitul stiucii, aceasta fiind valabila si pentru salau, prezentam in continuare citeva sfaturi si observatii utile pentru pescuitul salaului la rima serpeasca. 1. 2. Pescuitul salaului la rima manevrata da rezultate bune cam pe tot timpul anului chiar si cind cresc apele; Materialul utilizat este practic identic cu cel folosit la tehnica pescuitului cu peste exceptind varga care trebuie sa aiba virf mai putin rigid pentru a propulsa cu suplete rima fara ca aceasta sa se rupa. Varga va avea lungime de circa 3 m, putin mai scura pentru pescuitul din barca, cu o actiune de 10-30 g; Mulineta este cu tambur fix, avind o greutate de max. 350-400 g, prevazuta cu circa 200 m nylon fluorescent de 0.26 mm. Recuperarea mulinetei trebuie sa fie de 75-90 cm fir/ tura. Eficacitatea optima se obtine prin evitarea oscilatiilor in timpul mulinarii, deci este recomandabila o mulineta cu cit mai multi rulmenti, bine echilibrata; Montajul se compune dintr-un forfac de 0.24 mm si 30 - 50 cm lungime. Cirligul triplu va fi nr. 6 sau 8 (functie de grosimea rimei). Forfacul va fi legat la linie printr-un virtej-agrafa nr. 2. Plumbajul va consta dintr-o alica de 8-15 g strinsa pe agrafa. O alta solutie consta in a suprima forfacul si a fixa un cirlig simplu nr. 4-8 pe ochetele agrafei lestate deja. Legati un fir de cupru pe ochetele acului si treceti firul prin rima pentru a o rigidiza;

3.

4.

5. 6.

Modul de pescuit nu este complicat. Dupa lansare trebuie controlata coborirea care intinde firul intre virf si luciul apei (vezi fig. de mai jos); Animatia se compune dintr-o succesiune de trageri delicate intrerupte de oprire si de tremuraturi. Virful vergii lucreaza vertical si lateral. Daca rima este corect inserata in triplu sau acul cu sirma de cupru, ea executa un dans de atractie, facind circumvolutii si oscilatii;

7.

8. 9.

Muscatura are loc la decolarea rimei dupa o asezare pe fundul apei. Acesta, in general, se manifesta brutal printr-o tragere prompta. Intepati rapid si cautati minciogul pentru ca, prin aceasta tehnica de pescuit, prada poate fi apreciabila; Cunoasterea locurilor poate fi esentiala pentru reusita dvs.. Trebuie sa cunoasteti eventualii arbori cazuti, gropanele etc.; In lacuri si iazuri salaul se poate gasi oriunde; prospectarea metodica este importanta. La nevoie intrebati pescarii care cunosc topologia apei mai bine ca oricine;

90

10. In riuri exista locuri privilegiate: prundisuri, funduri nisipoase, in aval de stilpii podurilor, linga malurile abrupte.

Pescuitul la avat Pentru aceasta perioada din sezon (septembrie, octombrie si chiar noiembrie) va recomand un pescuit foarte frumos si foarte spectaculos: pescuitul la avat. Daca sunteti pescari exclusiv de placere si nu cautati cantitati si scoatere din peste incercati acest pescuit pe Dunare sau pe alt rau mare (Olt, Mures, Somes etc). Aici nu numai ca nu va streseaza nici un paznic cu domnu taxa si cu miscatul apei dar puteti sa gasiti pe toata lungimea raurilor locuri unde sa nu va inghesuie nimeni si sa stati linistiti o zi intreaga. Nu mai spun ca pe linga avati putei sa mai loviti si un somn, o stiuca, o vaduvita sau o scrumbie. Daca alegeti Dunarea in zona de granita nu uitati sa va inregistrati la unul din pichetele de graniceri sau si mai bine sa va faceti un permis de granita. Avatul mananca aproape toata ziua si are un stil de viata unic printre pestii nostrii. Traieste numai in ape curate si se hraneste in special cu pesti albi de suprafata (obleti si alte natii de maruntis) pe care ii ataca cu viteza forte mare, ii izbeste cu coada si apoi urmareste pestisorii dezorientati si nauciti. Echipamentul pe care il folositi trebuie sa fie foarte bine adaptat conditiilor de pescuit pe care le practicati.

Firul. Nu se justifica un fir mai gros de 0,18-0,20 deoarece avatul chiar daca musca de va trec toate transpiratiile oboseste destul de repede si nu pune prea mari probleme la scos. Daca folositi fir textil pot sa va spun ca pe o apa foarte limpede am avut rezultate slabe adica multe urmariri fara atac. Lanseta. Eu folosesc o lanseta de 2,14 m si putere 3.5 - 14 g si ma impac foarte bine in lanseu cu toate nalucile de la voblere de 3g la oscilante de 15g. Mulineta. Va recomand o mulineta mai rapida ( minim 5:1 raport). Cele mai bune rezultate le-am avut la rotative BerTi (Flash nr3) si Martin Panther (Silver Fly Tail nr6), la oscilante Goldstar, BerTi, Blue Fox si Little Clio (5-7 cm si grele) si la voblere mici si rele adica cu bataie foarte marunta si rapida. Cautati rupturile de mal, pragurile, involburarile de apa, copacii cazuti si alte obstacole unde maruntisul se aduna in locurile ferite de curent si unde avatii ataca violent (se vad de la distanta). Ca tehnica lansati in aval la 45 de grade fata de mal si recuperati in ritm vioi si jucaus mentinind naluca in stratul de suprafata al apei. Daca apa este prea rece si nu vedeti carduri de obleti cautati platouri de 3-4 m adincime sau praguri mari ferite de curent unde acestia se retrag. In continuare va voi prezenta cateva naluci irezistibile pt avat. Rotativele: Martin Fly Tail nr 4 culoare argintie (si paleta si corp) si musca de pe ancora portocalie cu fulg maro. La acelasi model de lingurita dar fara musca pe ancora am prins semnificativ mai putin. Mosca Mosquito marimile 3-5 indiferent de culoare fulgului (galben, rosu, negru) si cu paleta argintie si aurie. La

91

rotative va recomand cu toata caldura folosirea unui antirasucitor caci la vitezele care le prinde rotativa in curent sigur faceti firul peruca. Naluca Ciudata (nu asta e numele ei de firma): este formata dintr-un cap de plumb, cu doi ochi rosii, gaurit longitudinal si 6 fulgi, 3 albi si 3 albastri de 5-6 cm lungime, legati de capul de plumb. Treaba e simpla se trece firul prin cap si se leaga un carlig sau o ancora. Nu stiu de unde se poate cumpara o asemenea naluca (eu am gasit cateva in targ) asa ca va rog daca vedeti pe undeva anuntati-ma si pe mine. Oricum cred ca se pot truca destul de usor pe un cap de twister nr 1. Numai eu stiu de cate ori m-a salvat naluca asta de "gherla". Oscilantele: Nimic nu poate inlocui o oscilanta atunci cand avatul sta la mare distanta de mal si trebuie sa lansezi peste 50m. BerTi de 3-7 cm lungime, argintate si nikelate, Blue Fox Pixie de oz, ABU Toby de 10g, Crocodil si Little Clio sunt favoritele mele. Voblerele: Rapala Suspending 6 si 8 (SB)sunt deosebit de eficace in orice sezon. Yo Zuri Pin's Minnow Laser de 5si 7 si LX-Minnow de 6,6 si 8,8 au facut prapad printre avatii de Dunare.

Twisterele: Sunt foarte prinzatoare mai ales intr-o apa rece primavara devreme si chiar iarna!!! Nu-i credeti pe cei care spun ca iarna avatii se ascund "undeva" si nu mananca.Avatii sunt la locul lor in apa si este adevarat ca mananca mai putin ca vara (stiti aia cu vara si iarna) dar daca le gasiti groapa tot va alegeti cu ceva senzatii. Mustele: Nu am pescuit atat de mult la avat la musca sa pot da sfaturi asa ca luati urmatoarele drept niste constatari la primele vederi. Cele mai bune muste s-au dovedit a fi cele de cca 3-5 cm albe si din fulg de ratoi pestrit facute de Legance. Campioana a fost un exemplar cu ochi miscatori si cu ceva sclipicios legat peste pene. Lansati in amonte si tineti firul in permanenta intins animind putin mustele cu smucituri scurte **Un alt aspect foarte important este agitatia pe maluri cand pescuiti. Cautati locuri mai putin batute si pastrati o liniste desavarsita. Nu va agitati aiurea pe maluri, nu tipati de bucurie la primul peste daca nu vreti sa fie si ultimul. Avatul este un peste de suprafata care se ghideaza foarte mult dupa vaz si va asigur ca vede foarte bine ce se misca in afara apei.

Pescuitul la chefal Pescuitul la mare este un gen de pescuit deosebit de spectaculos, pe care majoritatea dintre noi avem posibilitatea sa-l practicam doar cateva zile pe an, in special vara, in concediu pe litoral. Speciile de pesti care se pot pescui la mare sunt numeroase. Cu toate acestea, pescuitul chefalului este deosebit de apreciat atat datorita spectaculozitatii sale, cat si datorita valorii economice ridicate a acestei specii de peste. Pescuitul chefalului se practica atat in larg, cu barca, cat si pe tarm, in special pe diguri.

Chefalul este un peste de culoare alba, cu solzi argintii, svelt, cu forma fusiforma. Este un peste foarte energic, cu vederea agila si se hraneste cu mici vietuitoare, moluste si pesti. In general chefalul umbla in bancuri, la adancimi

92

variabile, in functie de marimea exemplarelor (exemplarele mici se pot observa cu usurinta in zonele de suprafata, in timp ce exemplarele mari cutreiera zonele mediane sau de fund). Nu va pot preciza care este marimea maxima pana la care poate creste un chefal dar se prind curent exemplare de 10-12 kg. Chelfalul se poate pescui tot timpul anului, rezultatele cele mai bune intregistrandu-se in perioada august septembrie. In zonele de tarm, chefalul se hraneste intens in special dimineata, incepand cu orele matinale pana la orele 9.30-10.00 si seara - dupa ora 16.00. In afara acestui interval orar capturile inregistrate au frecventa mai redusa. Pescuitul chefalului se poate face cu lanseta sau cu undita. Cu lanseta se pescuieste uzual la pluta. Fara a fi o regula, montura se prezinta ca in fig alaturata. Se recomanda ca pluta va fi suficient de mare, nu foarte grea, cu antena lunga si viu colorata (galben, portocaliu si alb) cu corp de culoare mai inchisa pentru a evita atacurile pescarusilor care pot confunda pluta cu un peste. Pluta va fi prevazuta la partea inferioara cu un inel metalic bine fixat de corpul sau, inel prin care vom trece firul liniei pe care aceasta va culisa usor. Opritorul poate fi o perla din plastic fixata pe linie deasupra agrafei, cu care legam montura de linia principala. La baza fiecarui carlig se poate monta cate o perla flotoare care va ridica carligul si-l va agita, sub actiunea curentilor de apa. In cazul apelor mai agitate (dar nu numai), se poate pescui cu succes si cu monturi normale, la fund. Cele mai bune rezultate se obtin la pescuitul cu taparine (vezi figura de mai jos). Taparinele sunt monturi prevazute cu multe), in carligele fiecare carlig la care atasam folie argintie) (imita utilizarea altor folosim fulgii, eficienta fiind pestilor vizati, taparina, recuperari mai de preferinta mulineta cu

mai multe carlige (5-10 carlige sau chiar mai functie de preferinta. De regula taparinele au legate de linie prin cate un forfac de 3-5 cm. Pe se leaga cate un mic fulg alb, preferabil de rata, mici materiale stralucitoare (fasii subtiri din pentru a ademeni pestii prin stralucirea sa reflexiile solzilor pestilor). In acest caz, momeli naturale nu mai este necesara. Daca nu putem utiliza momeli naturale, cea mai rama de mare. In functie de marimea medie a carligele sunt nr. 4-6. Atunci cand pescuim cu pescuitul consta in lansari repetate si lente, deci este un pescuit dinamic. Lanseta este de cel putin 3 m, ideal peste 4.5 m lungime, cu tambur de capacitate medie si mare.

La pescuitul la fund sau cu pluta se recomanda utilizarea momelei naturale, proaspate, cele mai bune rezultate obtinandu-se la rama de mare sau la scoica. Chefalul mic se mai prinde uneori si la miez de paine. Desi majoritatea pescarilor prefera sa pescuiasca cu rame de mare, care sunt oferite de particulari la preturi destul de ridicate, daca vizati capturile mai mari (peste 300 g/buc) personal va recomand sa folositi scoicile. Anul acesta am pescuit la chefal in zona Eforie Nord, zona digului mic (primul de la debarcader spre Belona, digul situat la 45 grade fata de linia plajei). In prima partida digul era plin de pescari, utilati cu lansete zdravene si cu undite lungi. Marea era destul de calma. Eu imi luasem din fuga doar o undita de 4,5 m din bambus, cu fir de 0.3 mm si carlige cu tija lunga, marimea 6. Pe la ora 16.30 am scos cateva scoici si m-am instalat intre 2 pescari, veniti de dimineata, care erau ancorati bine de doi stafilopozi, blocand accesul altor pescari pretendenti. Deoarece dotarea mea era modesta, am fost acceptat cu usurinta sa pescuiesc "langa picioarele lor". Secretul meu era insa momeala si

93

marimea apei. Spun secret pentru ca nu era prima data cand inregistram succese in fata altor pescari, in conditii aparent identice sau chiar defavorabile mie. Am pescuit pe fundul apei folosind ca momeala scoica mare (formam o biluta de cca. 3 cm diamentru, pe care nu o foloseam mai mult de 15 minute). In timp ce pescarii vecini capturau guvizi mici si chefali cat degetul, la rama de mare, spre stupoarea lor dupa numai un minut am scos un chefal de cca. 350 g. Nu a trecut un minut si scot un al doilea exemplar, identic. Aveam in acel moment cele mai frumoase capturi dintre toti iar numarul acestora avea sa cresca incat, dupa mai putin de 2 ore de pescuit, aveam peste 3 kg de chefal. Nu le-am divulgat celor din jur secretul meu dar nici nu i-am impiedicat sa ma spioneze. Unul dintre vecini a venit sa masoare apa (distanta dintre carlig si pluta), a dat langa pluta mea (ajungand pana la limita de 10-15 cm) si tot eu prindeam, spre uimirea acestora. Era si pentru mine o dovada in plus ca momeala joaca un rol foarte important la pescuitul chefalului. La un moment dat pescarul vecin m-a copiat intocmai, reusind sa scoata un exemplar frumos dar si ultimul deoarece nu intelesese totusi ca scoica trebuia schimbata mai des in cazul pescuitului stationar, unde aroma momelei este foarte important pentru chefal. Asadar, daca sunteti in concediu si vreti sa faceti o partida de pescuit chefal cat mai reusita, este bine sa tineti cont de urmatoarele observatii: -la pescuitul stationar, cu undita sau lanseta, folositi momeli naturale (scoici mari, proaspete) de care insa va puteti dispensa in cazul pescuitului dinamic (cazul taparinelor); -exemplarele mari vaneaza in zonele mai adanci; -unde sunt chefali mici vor veni si chefalii mari, daca apa este, evident, suficient de adanca; -de cele mai multe ori este valabil principiul: momeala mare, captura mare; -scoica folosita trebuie sa fie proaspata si se agata in carlig de partea carnoasa, mai tare si nu se va folosi prea mult timp (max. 20 min in cazul cand pestii mici nu o toaca); -alegeti perioadele optime de pescuit, respectiv dimineata si seara; -deoarece bancurile de chefali sunt intr-o continua miscare, sonarul se poate dovedi deosebit de util (in lipsa acestuia este bine sa observam vecinii si sa vedem in ce zona s-au prins primele exemplare pentru a anticipa directia de deplasare a bancului). Daca este nevoie ne mutam si noi locul; -chefalul vede foarte bine asa ca este bine sa evitam sa ne agitam prea tare, mai ales cand pescuim la undita, aproape de tarm; -in cazul pescuitului la undita, cu momeala mare, trasatura chefalului este foarte usor de deosebit de ce a guvizilor, fiind intr-o prima faza asemanatoare cu a carasului: pluta este tremurata usor, cu tendinte repetate de a fi mai degraba ridicata decat scufundata. Nu va grabiti, acum chefalul doar adulmeca momeala. Dupa cateva tentative acesta nu se va sfii sa puna pluta pe lat si eventual s-o scufunde hotarat, moment in care nu va ramane decat sa-l scoateti din apa. Atentie, chefalul, pe cat de subtirel pare, pe atat de energic si alunecos este. Pe dalele sau stafilopozii acoperiti de alge se poate aluneca foarte usor daca sunt depuneri de alge umizite de apa marii. Accidentele prin alunecare (chiar daca nu sunt grave pot fi destul de neplacute) pot fi usor evitate presarand nisip in zona unde stati cu picioarele. Si nu in ultimul rand, daca aveti o partida mai putin reusita si veti prinde pui de chefal de 7-8 cm, faceti nobilul gest si lasati-l in apa pana anul viitor cand va fi suficient de mare ca sa va poata oferi o cina pe cinste.

Pescuitul la guvizi

94

Observ ca toata lumea este interesata in special de capturi mari. Este adevarat, satisfactiile pe care ti le ofera capturarea unui crap mai mare de 3kg (ce sa mai vorbim de un salbatic romanesc de 10kg.) sunt de neegalat (mie, cel putin, dupa mai bine de 30 ani de cind mi-a intrat aceasta boala in singe, inca imi mai danseaza genunchii charleston timp de 5-10 min. dupa ce il vad pe dinsul in juvelnic). Totusi... Satisfactii deosebite ti le ofera si pescuitul la "baboiasi", in special in lunile februarie-martie cand platicutele, bibanii si rosioarele sunt deosebit de hraparete. De multe ori nici nu mai ai timp nici sa mai improspatezi momeala pe cirlig, si de altfel nici nu prea ai de ce, atita timp cit dinsii se multumesc si cu coaja de rima. Dar, mai exista un pestisor in tara noastra, care nu prea este bagat in seama de catre pescarii de apa dulce, dar care in perioada 15 Martie-01 Mai devine deosebit de activ si care poate oferi satisfactii deosebite tuturor pescarilor, de la incepator, la mare maestru. Aduc in discutie guvidele din Marea Neagra. Este o placere sa-l pescuiesti in aceasta perioada (mai ales ca se intra in prohibitie la apele de ses si colinare). Este perioada in care poti pescui de regula 3kg/h, daca marea nu este agitata. Guvidele mai are un mic secret pentru care merita sa-l pescuiesti, secret pe care nu il cunosc nici unii locuitori ai litoralului. Are niste icre colosale, de marimea celor de stiuca, galben-aurii si foarte, foarte gustoase. Se pot consuma prajite (dar este pacat), salata de icre (numai de guvide sau in amestec cu icre de ciprinid) sau sarate, pe piine cu unt. Am convingerea ca acei dintre dumneavoastra care le-au gustat odata, vor dori ca in fiecare primavara sa stringa cel putin 1kg de icre pentru iarna ce vine. Durerea este ca iti trebuiesc cam 8-9 kg de femele pentru 1kg de icre si iti cam piere cheful cand iei pestele la curatat. Pentru acei care nu au pescuit niciodata guvizi, vreau sa adaug citeva cuvinte despre habitatul si obiceiurile lor. De regula, guvidul sta ascuns sub pietre, de unde pandeste, iese si ataca prada (alevini, sprot sau guvizi tineri), culege resturi de scoici aduse de curenti si unde ulterior se refugiaza. In perioada de depunere a icrelor, aproximativ 20 aprilie-05 Mai, iese de la piatra in zone nisipoase sau cu piatra alba (fara alga). Aceste zone pot fi usor recunoscute dupa culoarea deschisa a apei. Dupa depunerea icrelor, apa incalzindu-se, guvidul migreaza catre ape mai adinci, de unde revine pe la inceputul lunii octombrie, cind apa se mai raceste la mal. Daca veti dori ca in aceasta primavara sa incercati un pescuit la mare, imi face placere sa va descriu tehnica mea, pentru a prinde cit mai mult peste. Oricum, guvidul este atit de activ in perioada de depunere a icrelor, incat oricine il poate pescui (conteaza insa si cat si in cat timp). Folosesc o lanseta de 30-60g, mulineta de marime 50 sau 60 cu recuperare cit mai rapida, fir de 0,35mm (bune si stifturile din bazare, avind in vedere ca uzura mulinetei si a firului este foarte rapida la acest pescuit). Pescuiesc numai la pluta plimbatoare (vezi fig. urmatoare). Pluta poate tine o greutate de 30g de plumb, avand in vedere ca uneori este necesara o lansare la o distanta de 20-30m de dig sau ca se pescuieste uneori la o adincime de 7-10 m. Montura este pe un fir de 0,35mm, doua cirlige nr.4 (de preferat mustad argintate), cu o greutate de 30g intre cirlige. Adincimea apei se regleaza prin deplasarea nodului culisant in lungul cimpului. Deasupra ochiului de care se prinde montura, pe cimp, se face un nod pescaresc din alt fir, astfel incit, in caz de agatare si rupere, sa nu se piarda pluta. Momeala: midie, scoica alba (nu cunosc denumirea stiintifica), rama rosie de gradina (cat mai mare, groasa si suculenta), rama neagra (f.f. buna), sprot proaspat sau sarat. La utilizarea midiei si a sprotului exista dezavantajul ca trebuie inlocuita momeala dupa fiecare captura, ceea ce nu este necesar in cazul celorlalte momeli ( se castiga timp pretios). Inainte de a incepe pescuitul, observati apa. Alegeti locul unde apa este mai deschisa la culoare, lansati si trageti pluta catre zona mai intunecata (daca observati astfel de zone). In acest caz se cheama ca momeala a ajuns la "cap de piatra" si se afla in zona in care locuieste, de regula, guvidul . Intai lansati mai la distanta, potriviti apa astfel incat pluta sa

95

stea inclinata, si apoi aduceti pluta catre mal, mutand-o cate 1-1,5 m. Urmariti daca exista locuri unde aceasta se indreapta. Cautati in acest mod zonele mai adinci aflate intre pietre, la fundul apei. Acolo se afla dinsul adunat. Repetati miscarea si mai la stinga, si mai la dreapta, pentru a gasi locul cel mai bun si pentru o mai buna cunoastere a fundului apei in zona in care pescuiti. Dupa ce v-ati ales locul in care veti lansa, pentru o mai buna prezentare a momelii pe fundul apei, mariti apa la pluta pana ce aceasta va sta inclinata, apoi micsorati apa numai atat cat sa se indrepte pluta. Veti pierde cu toate aceste proceduri aproximativ 10 min., daca nu cunoasteti locul dinainte, dar merita.

Daca schmbati zona in care lansati nu ezitati sa potriviti din nou apa la pluta, fundul marii fiind, in general, foarte variat ca adincime. Daca dupa ce ati stabilit zona in care veti pescui, pestele nu musca in maxim 2-3 min, ceva este in neregula. Ori momeala nu este pe fundul apei si atunci potriviti inca o data apa la pluta, ori locul nu este bun si atunci nu ezitati sa va mutati, ori pestele nu maninca (lucru pe care il veti observa uitindu-va la ceilalti pescari) si atunci "aveti putintica rabdare", sigur isi va da drumul dupa un timp destul de scurt. Daca pestele maninca bine (trage imediat sau aproape imediat ce se indreapta pluta), nu ezitati a schimba locul ori de cite ori frecventa muscaturilor scade sub 1 min, mai ales daca din acel loc ati prins mai mult de 3-4 kg. Daca doriti sa prindeti masculi (guvizi mai mari), pescuiti la "cap de piatra " sau pe "placa de piatra" (zona cu apa mai inchisa la culoare). Daca doriti sa prindeti femele (mai mici ca dimensiune, dar cu icre), pescuiti in zone in care apa este mai deschisa la culoare. Cum deosebiti masculii de femele? Masculul este in general mai inchis la culoare, este mai mare, are capul mai masiv si gura mare. Femelele sunt mai mici, au capul mai ascutit, gura mica si sunt albicioase pe burta. Pentru cei ce doresc sa pescuiasca guvizi, la greutate, nu la pluta, vreau sa-i sfatuiesc ca legarea carligelor sa fie scurta, la 4-5 cm de struna, primul cirlig de deasupra plumbului sa cada pe plumb, iar al doilea cirlig sa fie prins cit mai jos posibil, atat cat sa nu se incurce cu primul. Aduc aceasta precizare deoarece am vazut destui pescari de apa dulce care doreau sa prinda guvizi cu monturi pe care le foloseau de obicei, primul carlig fiind legat deasupra plumbului la 2025cm si al doilea cu inca pe atata mai sus. Nu prea se oboseau guvizii sa urce pana la momeala. Pentru cei ce vor dori sa-si confectioneze singuri o pluta plimbatoare, avand in vedere ca cele din comert sunt destul de costisitoare si nu intodeauna se gasesc plute ce pot fi lestate cu mai mult de 30g de plumb, iar la o zi de pescuit se pot pierde 3-5 plute (sau niciuna), voi descrie modul in care le confectionez eu (vezi figura urmatoare).

96

Material : pluta sintetica (greu de gasit), lemn de balsa (si mai greu de gasit), talpa de la papucii turcesti (din cei colorati aflati in bazar; alegeti model cu talpa cit mai tare). Pentru a confectiona corpul plutei, se taie o bucata de material, cu latura de aproximativ 2,5 cm. Corpul se formeaza, foarte usor, cu putina indeminare, la un polizor, rotind bucata de material in jurul axei sale. Antena se confectioneaza din betisoare sau tubulete de plastic (se gasesc la librarii). Tubuletul se incalzeste usor la un cap si prin rasucire intre degete, se obtine forma ascutita. Se practica un orificiu in capatul corpului plutei, cu o sula sau o sirma ascutita, pe care o tinem in mina stinga, iar cu corpul plutei in mina dreapta, se impinge usor acesta catre sirma ascutita, rasucindu-l totodata in jururl axei sale, in ideea de a obtine un orificiu coaxial cu corpul plutei.

97

In orificiul astfel obtinut se introduce tubuletul de plastic. Similar, se introduce in capatul liber al tubuletului, o bucata de material, pe care ulterior o modelam la polizor, pentru a obtine forma de la capatul antenei. Cele doua inele se confectioneaza din sirma de cupru de 0,6-0,7mm. Sirma se roteste, de exemplu, in jurul unui ac de cusut mai gros, se modeleaza ca in figura, se introduc in corpul plutei si ulterior se matiseaza. Inelul de jos se va fixa cit mai apropiat de baza, iar cel de sus cam in locul in care iese pluta din apa (loc ce se poate afla prin lestarea plutei cu greutatea dorita si probare intr-un vas cu apa). Pentru frumusete, mai introducem o bucata de tubulet in partea inferioara a corpului plutei (asta ca sa se mire colegii de pescuit cum am reusit sa gaurim pluta pe toata lungimea). Se vopseste dupa gust, reviste, cat de buna avem vederea, sau nu se vopseste deloc daca am ales papucii viu colorati. Experimentul solunar - rezultate si concluzii

Cu aproximativ un an in urma a fost lansat proiectul public intitulat "Experimentul solunar", care si-a propus sa verifice teoria mult controversatelor solunare. Aceasta teorie, a solunarelor, este manipulata in fel si chip de autorii unor articole publicate in carti si reviste, in care se afirma ca solunarele acestora sunt cele mai bune. La polul opus, unii autori spun ca solunarele nu au nici o relevanta, relativ la reusita unei partide de pescuit. Realitate insa poate fi departe de toate aceste ipoteze. Oare predictiile solunarului sunt demne de luat in calcul cand mergem la pescuit ? Si daca da, cum putem sti daca un solunar este calculat corect ? Iata cateva intrebari al caror raspuns il vom afla impreuna in paginile urmatoare. Cu un an in urma, site-ul Pescuitul.ro si-a propus sa incerce sa inlature acest mister. Nimeni nu contesta corectitudinea relatiilor matematice, determinate stiintific si unanim acceptate, care descriu traiectoria lunii fata de planeta noastra. In functie de faza in care se afla, luna exercita asupra oricarei vietati o anumita influenta. Singurul lucru care ramane de vazut este daca intre activitatea pestilor si fazele lunii exista o corelatie pertinenta. Similar fenomenelor de masa, economice sau sociale, fenomenul solunar nu poate fi perceput corect de catre un singur individ, in baza rezultatelor obtinute in cateva zeci de partide, prestate adesea in conditii nedeterminate. Ca in cazul tuturor fenomenelor de masa, compuse din cazuri particulare - unele chiar contradictorii - dar care dau o rezultanta total diferita de cea perceputa de un individ, legitatile care stau la baza solunarului nu pot fi verificate decat printr-o singura metoda, aceea a cercetarii statistico-matematice, abordare pe care noi am facut-o prin intermediul site-ului, in cadrul Experimentului solunar. Experimentul solunar s-a desfasurat pe durata unui an, timp in care peste 2600 de pescari din toata tara, vizitatori ai site-ului, ne-au furnizat circa 4100 de observatii empirice, care cuprindeau date despre capturile prinse - sau lipsa acestora, localitatea, ora, starea vremii, existenta unor fluctuatii ale nivelului apei. Toti acesti factori enumerati anterior sunt factori perturbatori, care trebuiesc luati in seama in cercetarea fenomenului solunar. Intr-o prima faza, aceste observatii empirice au constituit o baza de date cu informatii primare, care au fost prelucrate si analizate cu scopul de a elimina acele informatii care nu puteau fi considerate relevante pentru acest experiment (informatii incomplete, nesigure sau contradictorii). In final a rezultat o colectie de 1740 de date, care au fost analizate prin procedee specifice de cercetare statistica. In acest sens, datele au fost impartite in cca. 400 de serii statistice de date omogene, in scopul de a surprinde si interpreta influenta separata a "solunarului" si respectiv a factorilor meteorologici si umani asupra sanselor de pescuit. Ca factori umani amintim "umblatul la apa" si hranirea pestilor in timpul sedintelor de pescuit sportiv, de catre administratorii baltilor . In ultima faza a experimentului s-a recurs la metodele de analiza specifice statisticii inferentiale, in care s-a urmarit stabilirea unei corelatii intre predictiile solunarului si rezultatele obtinute la pescuit, tinand cont de factorii perturbatori, reprezentati de conditiile meteo (temperatura, vant, presiune atmosferica) si interventiile umane (variatia nivelului apei si respectiv furajarea pestilor de catre administratori). Cu acest prilej au fost efectuate si o serie de observatii cu privire la intensitatea legaturii functionale dintre acesti factori perturbatori si sansele la pescuit. Pentru a nu reinventa roata, am recurs la compararea rezultatelor reale cu predictiile a 5 solunare, generate cu ajutorul unor programe (uzual folosite in Romania) sau preluate din revistele romanesti. Rezultatele analizei generale au aratat ca dintre cele 5 variante analizate una este caracterizata de un coeficient de corelatie r = 0.86. Pentru celelalte variante, r este cuprins intre 0.50-0.25. Ca sa explicitam, acest coeficient (r) reprezinta

98

un indicator al intensitatii legaturii dintre doua fenomene: unul este cel real (dedus din datele experimentale, furnizate de pescari) iar celalalt este unul teoretic, prezis de solunar. Fara sa intram prea mult in amanunte stiintifice, tinand cont si de numarul de observatii statistice (1740 in cazul nostru), mentionam ca pentru valori superioare pragului r=75% corelatia dintre doua fenomene este buna si foarte buna iar cand este depasit pragul de 95 % acesta legatura devine practic functionala. Din motive lesne de inteles, nu vom incerca sa comentam solunarele analizate ci ne vom indrepta atentia catre solunarul considerat si adoptat de noi ca optim, cu r=0.86, solunar prezentat si in site-ul nostru www.pescuitul.ro. In graficul de mai jos este prezentata, in marimi relative, situatia comparativa dintre rezultate si previziuni. Marja de eroare este de max. (+ /-) 5 %. Dupa cum se poate observa, in conditii normale, prinderea unor capturi importante, ca frecventa si marime, este intr-o corelatie foarte stransa cu previziunile solunarului astfel ca peste 70 % dintre "trofee" au fost prinse in perioade optime previzionate, capturi care nu au lipsit nici in perioadele cu previziuni mai sumbre, ponderea acestora fiind insa cu mult mai mica. Ca indicatori cantitativi si mai apoi calitativi, au fost folosite frecventa capturilor si marimea medie a acestora la un moment dat.

Nota: Sansele prezise cat si rezultatele experimentale (capturile prinse) sunt convertite in marimi medii relative si exprimate grafic cu ajutorul calificativelor F.B. - Foarte bine, B - Bine, M -Mdii, S -Satisfacator si N - Nesatisfacator. In toate cazurile sistemul de conversie a fost acelasi (matrice unica de conversie). Daca pana acum nu puteam argumenta stiintific veridicitatea solunarelor, rezultatele obtinute intr-un experiment public, cu participarea a 2600 de pescari, confirma ca solunarul este demn de luat in seama iar predictiile, in conditii normale, se verifica in proportii semnificative. Si totusi pestele nu se lasa prada cand vrea solunarul, puteti afirma ! Multi dintre noi am fost in zile de optim, dupa previziunile solunarului, dar nu am prins mai nimic ! Sa vedem care este explicatia. Predictiile solunarelor trebuie interpretate in contextul factorilor externi obiectivi: conditii meteo, variatia nivelului apei etc.. Este posibil ca intr-o zi cu predictii favorabile, dar cand paznicul plimba apa sau vremea este nefavorabila pescuitului, sa nu prindem nimic, iar intr-o zi pesimista din punctul de vedere al previziunilor solunarului, insa cu nivelul apei stabil si vreme buna, sa prindem peste frumos. Ajungem la a doua directie a cercetarii noastre, anume cum separam efectul "solunar" de efectele cumulate ale celorlalti factori, respectiv atmosferici si umani. Pentru aceasta au fost constituite mai multe serii de date omogene, urmarindu-se separarea influentelor individuale ale factorilor externi (pentru cei interesati, mentionam ca s-a folosit o varianta a metodei de cercetare statisticomatematica denumita metoda suprafetelor de raspuns). Nu vom intra in amanunte tehnice. Pentru o intelegere mai usoara, influentele factorilor amintiti mai sus au fost reprezentate grafic in figura urmatoare.

99

In graficul de mai sus s-a considerat cazul ideal cand toti factorii mentionati in abscisa au valori optime pentru pescuit, in ipoteza utilizarii nadei si momelei potrivite. Cum trebuie sa interpretam aceste ponderi ? Dupa cum puteti observa, in conditii optime de pescuit, solunarul nu depaseste 8 % ca nivel de importanta, situatie in care aproape ca predictiile sale nici nu mai conteaza. Dar, in cele mai multe cazuri, situatia nu sta cum ne-am dori si constatam ca apa este "plimbata", vantul nu bate, presiunea este in scadere etc.. In acest caz, nedorit dar frecvent intalnit, sansele la pescuit sunt determinate de factorii favorizanti care mai raman, solunarul putand deveni un factor important in salvarea partidei. Din observatiile facute, rezulta clar ca influenta cea mai mare asupra rezultatelor la pescuit o are stabilitatea nivelului apei, urmata la mica distanta de presiunea atmosferica (privita din punct de vedere al nivelului si mai ales al variatiei acestuia). Pentru baltile de ses cu intindere mica (controlate de administratori), cea mai benefica perioada la pescuit este cea din cursul saptamanii, respectiv de miercuri pana vineri, cand graficul variatiei de nivel inregisteaza un palier caracterizat de o viteza de variatie a nivelului apei de cel putin 3 ori mai mica decat cea inregistrata in perioada de week-end.

Experimentul solunar - rezultate si concluzii Vantul si soarele au, de asemenea, influente foarte importante, aici impunandu-se o analiza separata asupra careia nu insistam la nivel de detaliu. Ploaia de vara este favorabila in cele mai multe situatii. In general, la pescuitul cu lanseta, un vant usor - mediu (6 - 15 km/h) este foarte benefic datorita rolului sau in oxigenarea apei si de punere in miscare a

100

hranei din apa. Daca apa este prea linistita iar musculitele, semintele si ierburile stau la suprafata, pestii mananca frecvent la supratafa. Cand vantul bate din fata este foarte bine. Soarele este foarte benefic la orele matinale iar norii sunt benefici, in anotimpurile calduroase, la orele de pranz. Ajungem, in sfarsit, la capitolul solunar care are o influenta mai mica decat factorii amintiti mai sus, insa deloc de neglijat daca vizam prinderea unui trofeu. Interesant este ca aceasta influenta este, procentual, usor superioara in raport cu activitatea de furajare a pestilor de catre administratori in timpul partidelor de pescuit. Concluzii finale: Fenomenul "Solunar" este un fenomen real si poate contribui decisiv la succesul unei partide de pescuit; Efectul "Solunar" este doar unul dintre factorii care contribuie la succesul sau insuccesul unei partide asa incat acesta trebuie analizat in stransa legatura cu ceilalti factori de influenta (meteorologici si umani); Solunarul poate fi definit ca un calendar al apetitului pestilor pe care il luam din reviste sau il generam cu ajutorul calculatorului. Multe solunare sunt gresit determinate asa incat nu luati totul de bun. Oricine poate realiza un solunar si cu greu poti dovedi ca acesta este sau nu corect; Experimentul a aratat ca solunarul este acelasi atat pentru pestii pasnici cat si pentru cei rapitori, nefiind sesizata o deferenta de comportament intre cele doua grupe de pesti, raportat la predictiile solunarului.

Calendarul pescarului

Deoarece conditiile climatice nu sunt aceleasi in toti anii, ar fi imposibil sa se indice cu precizie ce pesti se vor prinde intr-o anumita perioada a anului si la ce momeli anume. Este insa sigur ca pescuitul va fi cu atat mai fructuos cu cat temperatura apei este mai apropiata de temperatura optima de hranire a pestelui cautat (scobarul 11 C, linul 16 C, stiuca 17 C, crapul 19 C , pastravul fantanel 10-12 C, pastravul curcubeu 14-19 C, babusca, cleanul, mreana, obletul, platica, rosioara 15 C etc.). In anii cu clima normala pot fi luate in consideratie indicatiile acestui calendar. IANUARIE Acum pestii pasnici si rapitori se gasesc la apa adanca, cu functiile vitale reduse la minimum. Indiferent cat de frig ar fi afara sa nu uitam ca la nivelul fundului apei temperatura este de min. 4 C (pentru un lac cu cel putin 2 m adancime sau chiar mai putin) datorita anomaliei pe care o prezinta densitatea apei in raport cu temperatura (densitatea maxima corespunde lui T = 4 C, deci "apa grea" este la fund). Totusi, in zilele insorite sau de moina, pescuitul poate da rezultate atat la copca cat si in apa libera. Babusca, in zilele insorite sau de moina, poate fi pescuita la fundul apei cu rame mici rosii, virmusi si mai ales libelule (viermi rosii de namol); Bibanul - la copca sau in apa libera poate fi pescuit la pestisor viu sau mort "jucat", ori dandineta, langa palcurile de stuf si radacini. Cu lanseta, pe timp friguros, sansele sunt slabe; sunt indicate naluci mici, oscilante, care permit o recuperare lenta; Carasul- se poate prinde la copca cu libelule, viermusi, rame; Cleanul - cade rar, la paine si branza topita, pe fundul apei, in locurile cu curent slab. In lacuri putin tulburi se pescuieste cu pestisor viu, sange inchegat, intestin de pasare, maduva de vaca; Mreana - se prinde foarte rar la buchet de viermusi, pe fund; Obletul - se poate pescui cu destule sanse la libelule, viermusi intre ape (spre fund), in locurile expuse la soare si adapostite; Porcusorii (pentru momeli vii) pot fi capturati usor cu rame mici, pe fund, in raurile inca libere; Scobarul - cade rar (cu exceptia iernilor blande cand se pot face partide de pescuit excelente), la cocolos de paine, viermusi, rame; Salaul - rar la copca, cu pestisori vii sau dandineta de forma lunguiata; Stiuca se prinde la copca, cu pestisor viu, la fund, ori cu dandineta. In apa libera la lanseta cu naluci, recuperate foarte incet deasupra fundului si pe langa maluri, insistandu-se mai mult in acelasi loc.

La mare pot fi pescuiti guvizi, la fund, cu scoici, garizi, rame.

101

FEBRUARIE In aceasta luna, pescuitul sportiv da rezultate mai ales in lacurile cu expunere sudica, adapostite de vanturile din nord si est. La pescuitul lansat se pot obtine capturi frumoase cu naluci mari, oscilante, recuperate lent in apele putin adanci pe langa perdele de stuf. Pentru babusca si oblet - corespund indicatiile lunii ianuarie; Bibanul- cade la copca ori in apa libera cu rame rosii, pestisori vii sau dandineta, pe langa maluri, radacini, stuf. La lanseta cu naluci mici, albe, recuperand incet si neregulat; Carasul -se pescuieste cu libelule, rame, viermusi; Cleanul- cand apa nu este intunecata, se prinde inca la distanta, cu peste viu, sange inchegat, intestine de pasari; Crapul, linul, platica - sunt inca inactivi. Catre sfarsitul lunii sunt posibile unele rezultate in rauri, in lacurile linistite, cu rama rosie, la fund; Stiuca- cu exceptia perioadelor de reproducere, constituie principalul obiectiv al acestei luni: la copca sau in apa libera, cu peste viu, linguri mari, dandineta, voblere recuperate incet; Mreana- cade si mai rar ca in ianuarie, cu rama rosie - mare, la fundul apei; Pentu scobar si salau - idem ianuarie;

La mare se pot pescui guvizi. MARTIE Datorita marilor variatii ale temperaturii, directiei si intensitatii vantului, precum si a nivelului, limpezimii si culorii apelor, pentru pescuit sunt inca indicate portiunile insorite si adapostite. Se obtin rezultate bune la pescuitul lansat. La avat -se obtin unele rezultate cu peste viu (oblet) si naluca mica, rotativa alba, intre ape; Babusca si obletul -incep sa se prinda normal, in zilele frumoase si cu paste (mamaliga, paine); Bibanul este activ, pescuindu-se mai ales cu rama. La lanseta cu naluci mici, de preferat rotative; Carasul, crapul, linul si platica, desi nu devin cu adevarat activi decat in aprilie, pot fi prinsi si in aceasta luna, cu momeli animale (rame, buchet de viermusi sau libelule) pe fund, la apa putin adanca; Cleanul nu mai poate fi pescuit la distanta ca in februarie, decat atunci cand raul este la nivelul normal. Uneori musca pe fund la rama, sorici de porc, branza topita; Mreana -se prinde foarte rar, la rama, branza topita; Rosioara- catre fund, cu libelule si viermusi; Scobarul- cade bine, la fund, cu viermusi, rame rosii, paine; Somnul de talie mica la rama; Salaul -cu peste viu, destul de frecvent; Stiuca -se prinde frecvent cu peste viu si la lanseta, cu naluci recuperate incet; Vaduvita -cu momeli animale, la fund, pe langa arbori cazuti si alte ascunzatori;

La mare - guvizii. APRILIE In aceasta luna pescuitul da rezultate la aproape toti pestii datorita cresterii temperaturii apei, aparitiei vegetatiei subacvatice si larvelor. La jumatatea lunii de regula pescuitul intra in prohibitie. Pentru avat- ramane valabila valabila remarca facuta la luna precedenta; Babusca si obletul continua sa prefere libelula, viermusul de carne dar incep sa cada si la paste (mamaliga, paine); Pescuit excelent la biban si stiuca, cu peste viu. La lanseta se obtin rezultate de-a lungul perdelelor de stuf si in coada lacurilor si iazurilor; Carasul, crapul, linul si platica isi manifesta prezenta prin bule de aer ce apar la suprafata apei. Continua sa prefere momelile animale (rame, viermusi ...). Crapul mai cade si la mamaliga; In apa limpede cleanul cade la sange inchegat, insa este tentat si de un buchet de viermusi pe carlig triplu; Mreana prefera inca branza topita; Rosioara se prinde bine cu libelule, viermusi; De regula in aceasta perioada scobarul se reproduce, asa ca pescuitul nu da rezultate;

102

Somnul mic musca la rama in apele curgatoare; La salau se obtin unele rezultate la peste viu; Vaduvita -continua sa muste inca la momeli animale dar si la mamaliga; exemplarele mari -cu naluci.

La mare - guvizi. MAI In aceasta luna pescuitul este de regula oprit. La mare se pescuiesc guvizi, cambula - langa tarm, pe fund, cu hamsie. IUNIE In a doua jumatate a lunii prohibitia se ridica. Aceasta luna este una dintre cele mai bune perioade de pescuit. Rezultatele sunt cam la fel in toate orele zilei. Totusi, instabilitatea barometrica din aceasta perioada provoaca si numeroase insuccese. In aceasta perioada bradisul este abundent in multe balti, fiind greu de utilizat lansetele. Avatul se pescuieste cu peste viu, naluci mici rotative (albe sau galbene); se poate incerca si cu musca artificiala la marginea suvoaielor; Babusca si obletul- se prind, ca si pana acum, cu libelule, muste, viermusi, rame si paste (paine, mamaliga); Bibanul si stiuca -continua sa muste la peste viu, insa mai in larg, in preajma vegetatiei, precum si la naluci, catre suprafata. La lanseta sansele pescuitului scad pe masura incalzirii apei; Carasul, crapul, linul si platica se prind cu momeli animale, dar spre sfarsitul lunii cele vegetale dau rezultate mai bune. Bulele de aer indica drumul pe care-l parcurg pestii prin vegetatia subacvatica in plina dezvoltare; Cleanul -se intalneste la marginea suvoaielor din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor inalte, acoperite de vegetatie arborescenta. Cade la muste artificiale mari si paroase, rosii si negre, greieri, lacuste, carabusi, precum si la dude si cirese; Mreana -incepe sa se prinda mai frecvent la larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant, lipitori cu ventuzele taiate, cuburi de branza veche, de branza topita si mai ales greiere (momeala indicata pina in septembrie); Obletul - la viermusi, paine, musca de casa; Platica - cu boabe de grau, paine, paste; Rosioara- pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala; Scobarul -se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga; Somnul -musca cu lacomie la tipar, broaste, lipitori, rame mari -pe apa tulbure; prefera orele matinale si seara; Salaul- la peste viu si la bucati de peste, pe langa maluri, radacini, la apa adanca; Vaduvita -se prinde mai ales catre mijlocul zilei, la fund, cu mamaliga, rusalii, rame, viermusi, cosasi si carabusi.

La mare se prinde foarte frecvent: calcan - se prinde la adanc si pe fund, cu hamsie; cambula si guvizi. Barbuni, la mal, intre ape - cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu rame de mare; lufar, la adancime, intre ape, cu taparina si naluci; hanus la adanc pe fund, cu hamsie, aterina, guvizi; stravizi, la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina jupuita si garizi; zargan, la adanc, intre ape, cu pluta, momind cu hamsie si aterina. IULIE In general, in aceasta luna se obtin rezultate la pescuit numai in primele si ultimele ore ale zilei. La pescuitul stationar, in afara de insecte si libelule, momelile vegetale sunt aproape intotdeauna mai eficace. Avatul cade la naluca mica rotativa, alba sau galbena, la confluente; cu musca, pe sub arbori, de pe mal; Babusca- mai ales la samanta de canepa si paste; se obtin rezultate si la boaba de grau, viermisori si libelule; Bibanul- la rame, coropisnite, peste viu; la lanseta, mai rar, cu naluci mici rotative; Carasul- la rame rosie, mamaliga;

103

Cega- in Dunare si in raurile mari din Ardeal, pe fund tare, argilos sau pietros, la larve de rusalii, racusori, rame albe sau negre; Cleanul da rezultate la pescuitul pipait cu greiere, lacuste, tauni; Morunasul-se pescuieste aproape de fund cu mamaliga, rame, viermusi, sange inchegat; Mreana - la branza veche, cuburi de branza topita si mai ales la greiere (momeala indicata pana in septembrie), larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant; Crapul- la cartofi fierti, boabe de grau si de porumb conservat, paine, mamaliga; Obletul - la viermusi, paine, musca de casa; Platica - cu boabe de grau, paine, paste; Rosioara, pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala; Linul- la coada de rac, rame groase de pamant; Lipanul- cu musca artificiala aproape la toate orele zilei; Scobarul- se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga; Somnul se prinde frecvent indeosebi dimineata si seara la tipari, broscute, lipitori- mai rar in rauri; Salaul- la peste viu si la bucata de peste; Stiuca - la peste viu; mai rar la pescuitul cu naluci; Mihaltul- rar, in bulboane, la fund; Vaduvita- se gaseste mai spre suprafata unde se poate prinde cu viermusi, rame si paste.

La mare - ca in iunie cu mentiunea ca nu se mai prinde calcan. AUGUST Si in aceasta luna pescuitul da rezultate tot in primele si ultimele ore ale zilei, in apele statatoare; cand lipsa de oxigen este mai accentuata capturile sunt rare. Avatul ofera partide interesante la marginea suvoaielor si la varsarea garlelor si canalelor, cu naluci mici, rotative; un pescuit interesant si cu rezultate este cel cu musca naturala sau artificiala; Babusca- la samanta de canepa, bob de grau, paste, paine; Bibanul si stiuca - idem luna iulie; Carasul- la mamaliga, rame, viermusi; Cega - idem iulie; Cleanul -continua sa prefere greierii si cosasii. In zilele foarte calduroase se ascund in spatele diferitelor obstacole de unde, pe langa musca mare, paroasa, neagra sau rosie, poate fi scos cu un buchet mare de viermusi; Crapul - idem iulie; Linul si platica- la paine si bob de grau. Catre sfarsitul lunii, boabe de grau si viermusi ori mici rame, viermusi si rame la un loc; Mihaltul - idem iulie; Mreana - la cuburi de branza si la greier; Obletul se prinde mai ales cu paste, musca de casa, furnica inaripata; Rosioara, scobarul, somnul, stiuca, vaduvita- ca in luna iulie.

La mare - rezultate foarte bune la pescuitul la stravizi, cambula. In rest ca in luna iulie. SEPTEMBRIE Una dintre cele mai favorabile anotimpuri pentru pescuit. Pestii care in lunile iulie si august se refugiaza in ape adanci acum incep din nou sa circule, hranindu-se intens. Pescuitul da roade mai bune pe o perioada mai mare din zi. La pescuitul stationar cele mai bune rezultate se obtin dupa ridicarea cetii de dimineata iar in a doua jumatate a lunii momelile animale incep sa fie superioare celor vegetale. Capturile cu naluci devin tot mai numeroase. Luna excelenta pentru pescuitul cu musca artificiala. Avatul se pescuieste cu bune rezultate cu naluci si muste; Babusca incepe sa prefere libelula si viermusii; Bibanul continua sa cada la rama; exemplare frumoase cad la naluci mici si rotative; Carasul-la rama, viermusi, mamaliga; Cega - idem iulie;

104

Cleanul- vaneaza inca la suprafata putand fi gasit mai ales la marginea curentului din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor abrupte, acoperite cu tufarisuri; se folosesc insecte, fructe; Crapul - in aceasta luna prefera bobul de porumb cu lapte (crud) si mamaliga, perioada favorabila dupa amiaza; Linul si platica- la inceputul lunii la paine si boaba de grau, apoi la boaba de grau cu viermusi, iar mai tarziu la buchet de viermusi; Lipanul - cu muste scufundate; Mihalt - ca in lunile precedente; Mreana - branza topita, greieri; se mai pot folosi viermusi, coropisnite, lipitori; Morunasul -prefera ramele; Obletul -se prinde frecvent dimineata la libelule, viermusi, musca de casa, paste; Rosioara- la rame, viermusi, grau, paine; Scobarul - se prinde bine la paine, rame, coropisnite; Somnul se prinde inca frecvent la tipar, broscute, rame, lipitori; Salaul - aproape de mal, pe sub radacini la apa adanca, intinsuri de nisip unde se pescuieste cu tipari, bucati de peste, larve de rusalii, rame; Stiuca incepe sa cada mai des la naluci, indeosebi in ultima parte a lunii; Vaduvita - merge la apa mai adanca, la momeli obisnuite si in plus la naluci mici, riotative;

La mare se prinde frecvent hanusul, cambula, lufarul, zarganul, chefalul si mai ales guvizii; incepe sa se pescuiasca scrumbia albastra la adancime intre ape, cu taparina sau cu pluta, folosind ca momeala hamsia. OCTOMBRIE Desi vremea se raceste, temperatura apei este in general superioara celei atmosferice. Pestii raman inca activi, hranindu-se inainte de a intra in iarna. Totusi, in comparatie cu luna septembrie, pescuitul la stationar scade in intensitate. Acum pestii trebuie cautati in locurile insorite iar momelile animale sunt preferate celor vegetale. Pescuitul cu lanseta este foarte fructuos indeosebi pentru stiuca si biban. Avatul - se prinde mai bine in prima parte a lunii, apoi mai rar la naluci mici rotative; Babusca si obletul la viermusi si libelule; Bibanul la rame si naluci; Carasul la rame, viermusi si mai rar la mamaliga; Cleanul se gaseste la adancimi mai mari si merge la cuburi de branza topita; Crapul, linul si platica incep sa prefere momelile animale; in balti si iazuri mai mananca si momeli vegetale; Mreana - se prinde inca bine cu svaiter. Daca apa este limpede, merge si buchetul de viermusi si larve de rusalii. In apa tulbure rama grasa, alba si rosie sunt momelile preferate; Obletul se prinde bine cu viemusi si libelule; Rosioara prefera viermusi, libelule; Scobarul ofera in acest anotimp un pescuit rodnic la momeli vegetale si animale; Somnul mananca din ce in ce mai putin; tipari, broscute, rame; Salaul se prinde la aceleasi momeli ca si somnul dar mult mai frecvent; Stiuca merge foarte bine la peste viu si la naluci; Vaduvita - idem septembrie;

LA MARE - se pescuieste satisfacator la chefal mic, scrumbie, guvizi, lufar, scrumbie albastra. NOIEMBRIE In aceasta perioada pescuitul da cele mai slabe rezultate in an. Totusi, in acesta perioada sunt posibile surprize la rapitori. La pescuitul stationar se folosesc momelile animale ca libelule, viermusi, rame. La pescuitul lansat se folosesc naluci si ascilante recuperate incet. Babusca si obletul, in apa limpede, se prind cu libelule si viermusi; Bibanul - in apa tulbure cu rama mare, apoi cu peste viu, naluci rotative mici, dandinete; Cleanul si mreana - la fund cu rama alba; Scobarul - ca in octombrie; Stiuca se da bine la peste viu, mai ales in balti si cu lanseta la peste mort, in montura si naluci recuperate lent.

105

La mare se pescuiesc: chefal mic, guvizi. DECEMBRIE Pestii sunt retrasi la adancime, in namol, unde temperatura ramane constant 4 C. Babusca, obletul se pot prinde rar la apa libera si mai bine la copca, cu sange, libelule, viermusi; Bibanul - cade bine la copca, mai ales imediat ce ingheata apa, cu pestisor viu, dandineta. Mananca si rame, viermusi, libelule insa mai slab ca in noiembrie; Carasul - la copca rar, cu libelule, viermusi; Cleanul - la apa adanca, cu pluta sau la fund, cu sange inchegat, intestine de pasare, rame rosii, pesti vii, paine; Mreana- cade rar la rama, meduza de roca; Scobarul- ca in noiembrie; Stiuca da rezultate la copca, cu peste viu si dandineta, precum si in apa libera si adanca, cu naluci recuperate lent.

La mare - guvizi. CONCLUZII: Pentru pestii pasnici, se observa ca momeala este in general preferata in functie de varietatea de hrana naturala specifica anotimpului respectiv; astfel vara predomina momeala vegetala iar in rest cea animala. Perioada cea mai favorabila de pescuit este cea cu temparatura apei cea mai apropiata de temperatura optima de hranire a speciei respective de peste. De la an la an pot fi intalnite si abateri de la datele prezentate mai sus, dar cazurile raman totusi in categoria exceptiilor. Despre barci si motoare (Dr.biol. Petru Burian & Straulescu Mihai) Pentru a va scuti de alergatura si timp consumat cu documentarea, incercam in prezentul material sa va oferim unele informati de baza, referitoare la barci si motoare. Barca Orice pescar sportiv, viitor posesor al unei ambarcatiuni, trebuie sa cunoasca cateva elemente de baza referitoare la acestea. Mentionam ca in cele ce urmeaza vom prezenta doar notiuni legate de ambarcatiunile realizate din materiale rigide. Unele dintre aceste notiuni sunt insa valabile si pentru barcile gomflabile, despre care vom vorbi intr-un material viitor. Pentru inceput sa ne familiarizam cu cateva notiuni elementare si structurale (v. fig.1.): Prora partea anterioara a unei ambarcatiuni; Pupa partea posterioara a unei ambarcatiuni; Bordaj partile laterale ale ambarcatiunii, realizate din material lemnos, metal sau fibra de sticla; Carena partea exterioara a corpului unei ambarcatiuni, situata sub linia de plutire; Linie de plutire linia pana unde o ambarcatiune se scufunda in apa, la capacitatea de incarcarcare proiectata. La unele ambarcatiuni aceasta linie este marcata pe exteriorul bordajului, de catre producator; Etambou (oglinda) partea posterioara (pupa) a unei ambarcatiuni, de regula dreapta si deosebit de rezistenta. De el se fixeaza carma (la barcile cu rame) sau motorul exterior (outboard motor). In cazul barcilor din fibra de sticla, oglinda este de regula intarita cu o placa metalica, pentru fixarea motorului (v. fig.2.). Din punct de vedere al formei, oglinda poate fi de doua feluri: - oglinda inalta, nedecupata (A) accepta doar motor cu cizma lunga; avantaj: pot fi folosite motoare puternice => viteza mai mare, iar valul de pupa patrunde in barca doar in situatii exceptionale; - oglinda joasa sau decupata (B) accepta si motor cu cizma scurta; dezavantaj: la viteza maxima valul de pupa poate introduce apa in barca. De mentionat ca la anumite tipuri de ambarcatiuni (caiac, canoe, lotca etc.) oglinda lipseste, atat prora cat si pupa avand forma ascutita => coeficient de hidrodinamicitate maxim, deplasare mai lina fara val de

106

pupa, mai usoara si mai rapida; Chila elementul principal al scheletului unei ambarcatiuni, dispusa longitudinal la fundul acesteia, constituita dintr-o grinda rezistenta, de care se leaga etrava (la prora), etamboul sau oglinda (la pupa) si crivacele (transversal); Etrava element de rezistenta, in continuarea chilei, care inchide corpul unei ambarcatiuni la extremitatea prorei; de regula extrem de rezistent, cu ajutorul ei barca deschizandu-si drumul prin apa; Crivac (crivace) piesa de rezistenta din scheletul transversal al unei ambarcatiuni, legata de chila (in partea inferioara), de care se fixeaza bordajul; in cazul lotcilor traditionale, numarul crivacelor constituie indicativul de lungime al acestora; Copastie element de rezistenta, in care se fixeaza capetele superioare ale crivacelor, constituind o bordura rigida (din lemn, metal, etc.) la partea superioara a bordajului unei ambarcatiuni; Punte in cazul barcilor, partea acoperita a zonei prora, de extindere variabila; in cazul barcilor din fibra de sticla, in compartimentul puntii se afla unul din flotoarele obligatorii ale barcii (o masa de spuma poliuretanica) si uneori camera ancorei; Flotabilitatea sau starea de plutire este una din principalele calitati nautice ale unei ambarcatiuni. Reprezinta capacitatea acesteia de a pluti cu o incarcatura data si la un pescaj determinat de legea echilibrului dintre greutatea navei si aceea a volumului de apa dezlocuit de partea sa imersa. Acest echilibru se exprima prin formula: G = V d; in care: G = greutatea ambarcatiunii; V = volumul operei vii (carenei); d = densitatea apei; Orice ambarcatiune dispune de o flotabilitate efectiva, asigurata de volumul etans al carenei corespunzator liniei de plutire de plina incarcare i de o rezerva de flotabilitate, asigurata de spatiul etan al operei moarte, determinat de bordul liber si destinata sigurantei in navigatie pe ape agitate si in cazuri de inundare partiala. Rezultanta fortelor de flotabilitate are punctul de aplicatie in centrul de flotabilitate, care este centrul de carena. In cazul barcilor din fibra de sticla, rezerva de flotabilitate asigura plutirea barcii si in cazul rasturnarii acesteia, prin flotoarele obligatorii situate in spatiul prora, pupa si in peretele bordajului sau al carenei (cerinta obligatorie prin lege); Pescaj inaltimea de la chila pana la linia de plutire a unei ambarcatiuni. Ruliu oscilatie de rotatie laterala a unei ambarcatiuni, in jurul axei sale longitudinale; Babord partea din stanga unei ambarcatiuni (privind de la pupa spre prora); Tribord partea din dreapta unei ambarcatiuni (privind de la pupa spre prora);

Fig. 1. Notiuni si elemente structurale.

107

Fig. 2. Etamboul (oglinda). Din punct de vedere al sectiunii transversale si a pescajului, ambarcatiunile se pot imparti in trei mari categorii (v. fig.3.): 1. bordajul nu depaseste marginea exterioara a copastiei, carena este aproape plata => pescaj minim (c), stabilitate la ruliul lateral bun, optim pt. ape putin adanci, rezistenta la inaintare relativ mica; 2. bordajul depaseste marginea exterioara a copastiei, carena este mai putin plata => pescaj mediu (b), stabilitate la ruliul lateral foarte bun, rezistenta la inaintare, medie; 3. bordajul nu depaseste marginea exterioara a copastiei, forma hidrodinamica accentuata, carena este +/- ascutita => pescaj mare (a), stabilitate scazuta la ruliul lateral, rezistenta la inaintare minima; forma caracteristica barcilor de viteza.

Fig. 3. Sectiuni transversale si pescajul.

Cateva date referitoare la modelele de barci fabricate la noi: In primul rand exista mai multi producatori. Cei mai cunoscuti pentru ambarcatiuni usoare sunt cei de la Plasma, Spat, Romcraft si American Nautics. Cei de la Spat cu cei de la Plasma au fost frati despartindu-se ulterior. Astfel, foarte multe dintre produsele lor se aseamana. Modelul Laguna 480, de exp. difera prin latime si hidrodinamicitate: Spat-ul are un model mai hidrodinamic, Plasma unul mai spatios. In cele ce urmeaza vom prezenta cateva modele autohtone, dintre cele cu cel mai mare renume, specificatiile tehnice putand fi accesate pe site-urile producatorilor: 1. Laguna Minor Cert este ca poate fi folosita mai mult pe lacuri si balti, dar nu este o problema mare nici pe Dunare. Aici nu curentul apei este problema, ci vanturile care bat de-a lungul fluviului, si fac valuri de aprox. 0,5 m, poate si mai mult. Laguna minor fiind mica, nu are nici greutate, rezulta lipsa stabilitatii. Pentru Delta si canalele ei, doi oameni pescuind la spinning vor fi foarte incantati, mai ales ca doua persoane o pot lua in carca extrem de usor. 2. Laguna 480 Cea mai potrivita ambarcatiune pentru doua persoane. Merg si trei persoane foarte bine, mai ales daca aveti doar un echipament usor. Viteza maxima cu un motor de 15 CP este de 32 km/h (2 persoane) sau intre 15-20 km/h, cand este plina. Capacitatea maxima de incarcare este de 580 kg. Pentru exemplifcare, iata inventarul bagajelor de la ultima iesire in Delta: 4 persoane; 120 kg benzina; 4 rucsacuri; scule de pescuit; 2 lazi frigorifice; alte acareturi. Greutatea barcii este de aprox. 125 kg, poate fi luata pe sus de 4 persoane. Probleme sesizate in timp: - lipsa materialului de constructie; adica ar mai fi incaput vreo 2 cm de fibra de sticla in zonele cele mai expuse riscului de coliziune. - tendinta de a lua apa prin pupa.

108

3. Laguna 565 - 610 Prima varianta este facuta de Plasma, a doua de Spat. Forma este cam identica, dar necesita motorizare mai puternica. In rest, ambele modele sunt excelente. Spatiu suficient, stabilitate beton, poti dormi in ele sau pescui stand pe sezlong. Producatorul Romcraft, face barci comparabile, dar cu un grad de finisare mai ridicat, este mai atent la detalii, prin urmare si preturile sunt un pic mai mari. Pentru alte modele de barci, detalii tehnice, constructive si preturi, vizitati urmatoarele adrese: http://www.romcraft.ro/ro/romcraft_510_4.php http://www.ambarcatiuni.ro/page?page=home http://www.spat.ro Motorul Pentru inceput sa ne familiarizam cu cateva notiuni si caracteristici elementare ale motarelor exterioare (outboard engine): motor in 2 timpi (two-stroke) avantaje: greutate mica, consum mai redus, de regula rezervorul de combustibil face corp comun cu motorul, relativ usor de reparat la locul faptei, mai ieftin. Dezavantaje: putere mica, zgomot puternic, mai poluant decat motorul in 4 timpi, necesita amestec de combustibil (benzina + ulei), oferta redusa din punct de vedere al modelelor disponibile; motor in 4 timpi (four-stroke) avantaje: putere mare, silentios, functionare si in ralantin plus mers inapoi, fiabil, poluare redusa, gama foarte larga de marci, modele si dotari. Dezavantaje: greutate si consum mai mare, la majoritatea modelelor rezervor de combustibil separat de corpul motorului, reparatii doar la specialist, preturi mai mari; cizma este bratul dintre corpul motorului si elice. Functie de lungimea lui exista doua variante constructive, pentru aproape fiecare marca si model: cizma lunga (TL, engl.) si cizma scurta (TS). (v. fig.4.). Acest element constructiv este deseori scapat din vedere la achizitionarea motoarelor de barca. Intotdeauna se va alege lungimea cizmei motorului in functie de tipul de oglinda al barci pe care vrem sa o motorizam. Trebuie avute insa in vedere urmatoarele: - oglinda joasa (sau decupata), accepta atat motor cu cizma lunga cat si scurta; dezavantajul consta in faptul ca in cazul unui motor cu cizma scurta, la viteza maxima valul de pupa poate introduce apa in barca; - motorul cu cizma lunga este insa mai dezavantajos in apele de mica adancime sau cu vegetatie submersa abundenta, iar efortul si timpul de basculare, al motorului, sunt mai mari; ultimul element este important in cazul apelor putin adanci sau cu obstacole submerse, unde deseori bascularea rapida a motorului poate salva elicea (valabil mai ales pentru apele interioare).

Fig. 4. Motorul si accesorii. Referitor la capacitatea motorului, respectiv volumul cilindrului in centimetri cubi (cc), trebuie avut in vedere urmatorul fapt: cu cat numarul cc. este mai mic cu atat consumul de combustibil este mai redus. La ora actuala exista modele performante, care la valori mici ale capacitatii (cc) ofera puteri mari (CP). Problema este ca aceste motoare sunt mai sensibile, fiind concepute pentru a lucra la turatii si presiuni interne mai mari, in acest fel obtinandu-se o putere mai mare. Functionand la turatii mari, uzura este mai rapida si se pare ca sunt mai putin fiabile decat motoarele cu cilindree mare si regim de functionare la turatii mai mici, adica au o viata mai scurta. Atentie deci privind modul de folosire, intretinere si respectarea reviziilor recomandate de fabricant. Sa vedem parerile unor utilizatori referitoare la aspectele: motor cu injectie sau cu carburatie (bujii clasice), respectiv viteza consum. Si aici parerile difera si voi cita din cele postate de colegii forumisti: motorul pe injectie nu prea "moare" daca-l intretii. Daca motoarele pe carburatie ar fi fost mai bune, cele pe injectie (model mai nou) nu ar fi intrat in productia de serie, nemai vorbind de poluare (postat de: mano cristi);

109

 daca folositi motorul cu predilectie in Delta, v-as sugera sa luati cu carburatie normala, datorita faptului ca benzina in Delta este foarte proasta, chiar daca puneti filtre de benzina pentru a opri impuritatiile! (postat de: Moise Marian); Voiam sa va spun ca acum cinci ani mi-am cumparat o salupa tip papuc, adusa din Germania, de viteza, (4,5/1,8/0,3 m) cu motor de 80 CP Mercury, patru cilindri, doi timpi, consum 18 litri /aprox. 60 km/h. Puneam o canistra si mergeam de aici si pana la Braila, putin pe bratul Macin si gata. Am renuntat la viteza pentru economie, am vandut-o si mi-am luat o Laguna 480, cu motor de 15 CP, Mercury /4 timpi. Consuma maxim 4 litri/h si merge tare, eu de la Dunavat si pana la Sfantu am facut, cu trei persoane si sculele de pescuit, 1 ora si 40 min. La blana cum se spune. Sunt foarte foarte multumit de ea. (postat de: Praporgicu Traian Virgiliu). Parerile sunt deci impartite, fiind de luat in calcul numeroase aspecte: costuri, fiabilitate, viteza, etc. Conform colegului Straulescu Mihai, pentru un pescar de Dunare sau Delta, iubitor de miscare si viteza, motorul cu cat este mai puternic, cu atat mai bine. Daca barca este data cu motorizare optima intre 15-25 CP (HP, engl.), mergeti pe minim 20. Cam nasol cu banii !! De exp. Laguna 480 merge perfect cu 15 CP si doua persoane la bord. La patru persoane adulte, plus bagaje, te plictisesti mergand si iei apa la fiecare trecere pe langa vreun vaporas mai ratacit. Deci, pentru Laguna 480 mergeti pe minim 20 CP. Pentru ambarcatiuni mai mari motor de minim 40 CP, iar pentru modele mai mici, minim 10 CP. Dupa mine, ideea ca un motor mic e bun, este gresita. In primul rand veti avea nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la destinatia dorita, iar tendinta de a explora si cauta locuri noi este instinctiva. Ca exemplu: cu un motor de 4 CP si Laguna 480, mergi cam....cum alergi cu spatele. Daca ai barca plina, faci o zi si o noapte...oricum e mai bine decat nimic, sau tragand la rame! Consumul de carburant este dat la ora. Avem tendinta de a minimaliza consumul, de a compara cu echivalentul la masini... 3 litri/h poate insemna mai mult din punct de vedere al pierderii de timp, decat 6 litri/h la un motor de 4 ori mai puternic, nemai vorbind de faptul ca un motor mic merge foarte greu si exista tendinta de a fi fortat. Mai exista si acvaglisarea: la un motor puternic daca partea anterioara a barcii este ridicata, frecarea cu apa este minima, pe cand la un motor mic, care impinge barca prin apa, pe toata lungimea ei, se intampina o mai mare rezistenta la inaintare, mai ales cand navigati contra curentului. Peridocul Daca v-ati cumparat barca si motor, obligatoriu veti avea nevoie si de un peridoc. Aceasta este o remorca speciala pentru transportul ambarcatiunilor prin tractare, cu automobilul din dotare. Valoarea greutatii suportate de peridoc este extrem de importanta, deoarece nu duci niciodata o barca goala. Ai de carat bagaje la greu, motor, veste salvare, etc. De regula, producatorii de ambarcatiuni livreaza si peridocurile, functie de tipul si greutatea barcii. Exista si producatori de peridocuri la comanda, dar in acest caz va trebui fie sa indicati tipul, greutatea si dimensiunile ambarcatiunii, fie sa o deplasati la cel care fabrica peridocul. Oricum, la achizitionarea unui peridoc sunt importante doua elemente de baza: a/. sa fie omologat de RAR pentru circulatia pe drumuri publice; b/. instalatia electrica sa fie etansa. Acesta din urma caracteristica va permite sa introduceti-scoateti barca din apa, prin imersarea peridocului, fara ca instalatia sa electrica sa fie afectata. Ca o parere, pentru Laguna 480 si alte modele mai mici, este necesar doar un peridoc de 450 kg (capacitate de transport). Este super de ajuns. Ca firma, recomandam dupa o cautare efectiva de trei luni, Eurometal. In loc de concluzii, parerile celor doi autori: Straulescu Mihai Incepeti cu un peridoc de 750 kg, costa 1.040 Eur. fara Tva. Barca... minim Laguna 480 cu oglinda inalta (nedecupata). Motor, minim 15 cai, cizma lunga. Pret, cca. 3.500 4.000 Eur. Ideal este insa combinatia: Laguna 565 610, motor minim 25 CP, pret, cca. 6.500 7.500 Eur. Sunt bani multi dar ... putem incerca ! Petru Burian Eu sunt un tip mai domol, pe Dunare sau in Delta nu prea stiu cand voi pescui, si sa nu uitam ca exista si alte cursuri de apa + lacuri si balti diverse si multe. De aceea eu m-as multumi si cu ambarcatiunea de mai jos !! Mai multe informatii la www.dickssportinggoods.com/sm-pelican-predato... si pentru-ca sunt iubitor de confort, sa nu uitam ca o copertina protectoare de soare si ploaie, este deseori binevenita. Pentru colegii mesteri priceputi recomand adresa urmatoare, de unde veti putea copia schitele pentru realizarea, prin forte proprii, a unei copertine practice. http://www.coverquest.com/covers/bimini/pdf/bimini.pdf

110

Despre sonare. Metode de localizare a pestilor

Cred ca orice pescar si-a dorit macar o data in viata sa poata vedea ce este sub apa, pentru a afla topologia fundului, pentru a localiza gropile cu crapi sau pur si simplu pentru a vedea daca acolo unde pescuieste sunt sau nu pesti. Cum vazul nu ne poate fi de mare ajutor, cel putin in cazul apelor din lacuri, rauri etc., nu ne ramane decat sa ne inspiram din lumea animalelor, in care metoda ecolocatiei este folosita cu eficienta deosebita. Ecolocatia se poate realiza cu ajutorul ultrasunetelor, sunete de inalta frecventa, nepercepute de urechea umana. Astazi acest lucru este perfect posibil si pentru noi cu ajutorul sonarelor. Ce sunt de fapt sonarele ? Sonarele sunt dispozitive electronice prevazute cu un senzor, denumit si traductor, de obicei dublu-cristal, care contine mai multe foite de cristal de cuartz suprapuse. Cuartzul se bucura de proprietatea ca isi modifica volumul la trecerea unui curent electric prin masa acestuia si, invers, genereaza curent cand asupra sa se exercita o presiune exterioara (efectul piezoelectric). Atunci cand il alimentam la un curent de inalta frecventa cristalul vibreaza cu acea frecventa luand nastere o unda elastica - ultrasunetele. Undele emise prin apa lovesc obstacolele, corpuri cu densitati diferite de cea a apei, fiind reflectate. Odata reflectate, o parte din acestea ajung din nou la traductor unde sunt tranformate de cristalul de cuartz (receptor) in semnal electric. Semnalul electric este prelucrat rezultand o imagine electronica, afisata pe display-ul sonarului. In functie de complexitatea sonarului, alaturi de vizualizarea pestilor aflati in zona fascicolului ultrasonic mai putem obtine si alte informatii precum viteza pestilor aflati in miscare, temperatura apei. Majoritatea sonarelor dispun de filtre care permit afisarea pestilor pe ecran pe game de dimensiuni. Mai facem precizarea ca, consecinta a unor legitati ale fizicii, undele folosite aici sunt numai unde longitudinale, emise in plan normal la suprafata traductorului. Atentie !! Bulele de aer din apa dau ecouri foarte clare si ne pot induce usor in eroare. Deci informatia trebuie verificata prin scanari repetate. Cum alegem sonarul cel mai potrivit ? In primul rand trebuie sa tinem seama de adancimea/distanta unde vrem sa facem investigatiile. Vrem sa vizualizam topologia fundului apei sau numai sa localizam pestii ? Unda ultrasonica emisa in apa are forma unui fascicol de forma conica, similara fascicolului de lumina al unei lanterne pe timp de ceata. Fascilolul poate fi bine focalizat si spunem ca "bate" departe sau poate fi mai divergent, caz in care prinde in vizor o arie mai mare dar cu rezolutie satisfacatoare doar in apropiere. In cazul sonarelor, aceasta focalizare este data de unghiul traductorului (uzual are 9, 20 si 45 grade). Sensibilitatea sonarului la o anumita distanta depinde de puterea sursei de alimentare a traductorului si de frecventa semnalului de excitare a cristalului emitor. Frecventa este un parametru similar culorii luminii; pe timp de ceata alegem faruri albastre sau de alta culoare care este mai putin atenuata de ceata. In acest caz, undele cu

111

frecventa mare dau rezolutie mare dar sunt puternic atenuate la distante mai mari, pe cand cele cu frecventa mica se propaga mai bine dar necesita surse de alimentare mai puternice (exercita o presiune sonica mai mica la aceeasi putere de emisie). Un traductor cu unghiul de 20 grade, alimentat la surse duale de 200kHz si 455 kHz, poate acoperi cam cele mai variate intrebuintari pentru pescuitul din tara noastra (pescuit din barca, de la mal, pescuit maritim). Asadar, nu cumparati orice sonar doar pentru ca scrie pe el sonar; verificati cu atentie tipul palpatorului, puterea si frecventa sursei precum si domeniul de utilizare recomandat de producator. Daca acesta corespunde intereselor dvs. puteti sa-l cumparati. Pretul unui sonar poate incepe de la cca. 100 USD pana la 600-1000 USD si chiar mai mult. Ce solutii alternative avem cand nu dispunem de acesti bani ? Sonarul este un intrument util dar inca nu este prea accesibil. Pana cand vom avea sonarul propriu trebuie sa cautam alte solutii. Unii pescari pot localiza pestii "citind" apa si utilizand toate informatiile pe care mediul ni le ofera cu atata generozitate. Dar cum asta ? Ati observat ca, atunci cand vantul bate usor, pe suprafata apei se formeaza talazuri. Exista totusi zone unde talazurile lipsesc sau sunt mult mai mici. Ce se intampla ? Revenind la notiunile de unde elastice, talazul nu este altceva decat o unda generata de vant si care se propaga pe lac. Acolo unde fundul lacului prezinta neuniformitati, mai ales gropi, unda este de regula atenuata, intr-o masura mai mare sau mai mica. Iata deci ca un "sonar" natural ne indica direct gropile si implicit zona crapilor si a somnilor. Alta solutie ar fi simturile unor pasari. Ratele si gastele domestice simt mult mai bine prezenta pestilor si de cele mai multe ori ii urmaresc. Iar rapitorii mari, in speta somnii, le urmaresc la randul lor pe ele. Multi dintre noi nu agreem prezenta acestor pasari pe langa noi dar ele ne indica de cele mai multe ori prezenta pestilor. De multe ori am ales locul de pescuit cautand cu privirea cardurile de rate care stationau si cautau hrana in apa iar rezultatele au fost superioare celor obtinute de alti pescari, mai putini stresati de aceste pasari. Aceste solutii sunt reprezentative dar sirul exemplelor poate continua. Noi insa ne oprim aici, lasandu-va pe dvs. sa experimentati si sa gasiti si alte solutii. Cresterea ramelor Dr. biol. Petru Burian, 14.05.2007

Rama, indiferent de specie, a fost si este o momeala clasica in pescuitul recreativ - sportiv. Desi la ora actuala ramele pot fi cumparate de-a gata, pentru un pescar pasionat, care sta la curte, infiintarea unei crescatorii proprii insemna un real castig pe multiple planuri: economie de bani, rame disponibile la orice ora, reciclarea ecologica a deseurilor vegetale din gospodarie si nu in ultimul rand obtinerea unui subprodus respectiv pamant pentru flori (compost), care va fi mult apreciat de consoarte. Nu intentionez sa prezint o metoda ultra stiintifica, costisitoare si care necesita multa munca, cele descrise mai jos se bazeaza in mare parte pe experienta proprie, subsemnatul beneficiind de o astfel de crescatorie multi ani, cu rezultate uimitoare. Ce crestem Este foarte important ca in crescatoria nostra sa inmultim specia Lumbricus rubellus, care este ruda apropiata cu rama de pamant (Lumbricus terestris). Numita de unii rama de litiera sau rama de frunzar ea este cunoscuta de pescarii vorbitori de engleza, sub diverse denumiri: Driftworm, Garden Worm, Angle Worm sau Leaf Worm; Unde o gasim, cum arata, ce avantaje are Lumbricus rubellus este un locuitor al solului si in special al frunzarului, la degradarea careia contribuie in mare masura. Asadar, intr-o zi frumoasa de primavara - vara, dupa o ploaie, facem o excursie intr-o padure de foioase unde vom cauta in stratul de frunze moarte de pe sol (litiera) si mai ales intre frunzele maronii, umede si lipite intre ele, un numar cat mai mare de rame. Daca vom cauta in zonele mai putin circulate, daca avem putin noroc si suntem atenti, pe un metru patrat putem gasi pana la 100 de exemplare. Le vom aduna fara a le indeparta de pe frunzele pe care le-am gasit si fara sa uitam sa adunam si 1 - 2 saci de frunzar din aceasi zona (sursa de hrana pentru inceput). Rama de frunzar seamana mult cu rama de pamant. Are un aspect lucios, de culoare purpurie sau rosu-maronie, pe partea ventrala culoarea fiind mai deschisa. Lungimea corpului este de 6 - 12 cm, cu o grosime medie de 4 - 6 mm. Apartine de viermii inelati si poseda o formatiune specifica perioadei de maturitate sexuala numita clitelum, care reprezinta o ingrosare tegumentara cu rol in reproducere (v. fig. 1 si 2). Aceasta formatiune are, impreuna cu alte caractere, un rol important in recunoasterea ei, deoarece indivizii speciei Lumbricus rubellus poseda clitelum numai pe

112

partea dorsala a corpului. Daca se face o observatie la lupa, se constata ca ea se afla situata pe inelele 26-33, caracter propriu speciei respective.

Cresterea ei a fost studiata si perfectionata in scopul obtinerii compostului, in intreprinderile de bio-reciclare a deseurilor vegetale. Spre deosebire de rama comuna (de pamant) prezinta urmatoarele avantaje: o o o o o o o o o o traieste la suprafata solului, sau aproape de suprafata; este mai putin sensibila fata de lumina, datorita pigmentarii puternice; se hraneste predominant cu resturi vegetale in descompunere; devine matura reproductiv la aprox. 179 de zile; logevitatea variaza intre 682 - 719 zile; depune 79 - 106 coconi /an /individ; iarna hiberneaza in sol, in mici caverne globulare, la mica adancime (40 - 50 cm); primavara revine la suprafata in stratul de frunzar; daca are hrana suficienta nu migreaza; prin consumarea resturilor vegetale, genereaza un compost de culoare neagra-bruna, de buna calitate.

Din punct de vedere al pescarului sportiv, nu sunt de neglijat urmatoarele aspecte: o o o o tegumentul fiind relativ gros, sta bine pe carlig; rezista mult in apa, inclusiv in apa sarata, fiind viabila si la 3-4 grade celsius; nu are miros neplacut, iar prin intepare sau rupere, nu elimina acel lichid puternic mirositor caracteristic ramei de balegar; tinut in pamantul in care a crescut, poate fi pastrat in frigider sau la temperatura camerei, cateva saptamani.

Metoda de crestere Cautam in curte (gradina) un loc umbros si relativ ferit de curenti de aer (preferabil langa un zid, gard, etc.) unde construim din scanduri sau cu zidarie usoara (BCA) un tarc direct pe pamant. Dimensiunile sunt la alegere, dar recomandabil este un volum de aprox. 2 mc, cu o inaltime de 0,7 - 0,8 m. Spatiul rezultat se imparte transversal in doua, printr-un perete despartitor din scanduri distantate intre ele la 1 - 2 cm. Depozitam in unul dintre spatii frunzarul si ramele adunate in padure, dupa care udam usor crescatoria si totul este gata. Logica celor doua spatii este simpla: vom incepe cresterea ramelor in unul dintre ele, iar cand acesta se va umple cu compost (pamant organic) vom incepe depozitarea resturilor vegetale in spatiul alaturat, ramas gol. Ramele vor migra spre sursa de hrana iar compostul rezultat, poate fi utilizat in gradina. Prin utilizarea alternativa a celor doua spatii, crescatoria poate functiona un numar mare de ani.

113

Ce vom face in continuare ? practic mai nimic. Vom avea doar grija ca in aceasta incinta sa depozitam toate resturile vegetale din gospodarie, provenite in cursul anului, respectiv: iarba cosita; frunzele si lastarii de vita de vie (daca nu a fost recent stropita cu pesticide); frunzele pomilor fructiferi, cazute toamna; toate frunzele si tulpinile legumelor etc. Dintre speciile de foioase sunt preferate in primele saptamani dupa moarte, frunzele de cires si de par, dintre speciile furajere trifoiul rosu, iar dintre resturile de legume, frunzele de ceapa. Numai frunzele de fag sunt consumate nedegradate, imediat dupa cadere. Atentie ! nu se vor depozita aici frunzele de nuc, tulpinile si frunzele de rosii si cartofi. Dintre resturile menajere, pot fi adaugate cojile de legume, fructe, produsele cerealiere. Deosebit de utile sunt cojile de oua zdrobite sau macinate fin, ele constituind un important aport de calciu. Daca este foarte cald, sau nu a ploat de mult, vom uda periodic crescatoria avand grija ca surplusul de apa sa se scurga in sol sau prin peretii de scandura. n general este de preferat sa mentinem o usoara umiditate si o reactie neutra sau slab alcalina in crescatorie, deoarece daca solul devine acid ramele raman mult mai mici, iar in caz de uscaciune excesiva ele se retrag in sol. Trebuie stiute de semenea urmatoarele: Lumbricus rubellus rezista la temperaturi limita cuprinse intre 2 si 30 gr. celsius, temperatura optima fiind de 18 - 22 gr. Sub 10 grade adultii nu mai formeaza coconi iar ritmul de crestere a formelor tinere scade. Crescatoria se acopera cu o bucata de nailon de culoare inchisa sau un covor uzat, pentru a pastra umezeala, a tine mustele la distanta si sa impiedicam evadarea ramelor din noul lor mediu de viata. Acestea vor fi la inceput foarte active (mai ales noaptea), dupa acomodare insa se vor grupa in stratul cu umezala optima, unde se vor si inmulti. O aglomerare excesiva a ramelor intr-un spatiu restrans indica faptul ca ceva nu este in regula: prea multa umezeala, mediu prea uscat, prea acid, prea cald, prea rece, prea compactat sau lipsa de aer, in ultimele doua cazuri fiind necesara afanarea masei vegetale. Daca toate conditiile de viata sunt intrunite, ramele se vor inmulti din primavara pana in toamna. Desi sunt organisme hermafrodite, ramele se inmutesc exclusiv pe cale sexuata, prin alaturarea a doi indivizi si schimb reciproc de spermatozoizi. Dupa acuplare fiecare individ va secreta la nivelul clitelum-ului o substanta numita albumina, din care se va forma coconul. Acesta are forma rotunda, culoare alba, si contine cate 8 - 10 oua, din care dupa eclozare supravietuiesc de regula 3 - 4 exemplare. Pe durata maturarii oualor, in aprox. 3 saptamani (functie de temperatura), coconul se mareste si isi schimba culoarea, devenind galben, maro si rosu in ultima etapa, cand are marimea unui sambure de strugure. La eclozare ramele tinere au culoare alba cu nuante roz. Ramele au, in sol si in afara solului, numerosi dusmani naturali. Multe rame sunt mancate in sol de cartite, soareci, gandaci si larvele acestora, iar la suprafata solului cad adeseori prada pasarilor. Daca depozitam in crescatorie o cantitate mare de fructe stricate, riscam o inmultire excesiva a musculitei de otet (Drosophila melanogaster) care nu dauneaza ramelor, dar ne poate deranja prin numarul mare de indivizi. n acest caz putem folosi o capcana simpla, realizata dintr-o sticla de plastic, astfel: in zona de mijloc a sticlei, cu un cui subtire, incalzit, facem numeroase gauri; turnam in sticla suc de fructe, bere sau vin acrit, adaugam 2 picaturi de sapun lichid si inchidem sticla cu dopul sau. Gaurile vor fi suficient de mari pentru ca musculitele sa intre in sticla atrase de hrana, dar nu vor mai gasi calea de iesire, sfarsind inecate in lichidul din interior. Pentru a avea o crescatorie eficienta vreme indelungata, trebuie sa avem grija de doua aspecte: sa asiguram permanent sursa de hrana si sa nu extragem o cantitate excesiva de rame, periclitand astfel perpetuarea populatiei.

Prevenirea accidentelor in partidele de pescuit

114

Desi este putin cam nostim sa vorbim despre accidente in timpul partidelor de pescuit, experienta arata ca acestea sunt foarte posibile daca nu suntem catusi de putin precauti. In cateva cuvinte, vom aborda 3 tipuri de accidente mai mult sau mai putin intalnite in randul pescarilor. Un prim caz asupra caruia dorim sa ne oprim este acela al muscaturilor provocate de insecte veninoase (albine), de serpi de apa sau, mai grav, de vipere. Se stie ca in zonele baltilor de ses, in apropierea padurilor, putem avea neplacuta surpriza sa gasim roiuri de albine sau de viespi gazduite de scorburi etc.. Nesansa de a irita un astfel de roi, in mod voit sau nu, se poate solda cu o serie de intapaturi care, in numar mare, pot fi letale. Mai recent se zvoneste ca putem fi victimele vaduvelor negre sau a scorpionilor din zonele de litoral. Cazul cel mai grav este al muscaturilor de vipera, sarpe veninos intalnit frecvent in zona banatului. Muscatura unui sarpe de apa nu poate fi considerata grava, in general, dar oare cum vom reactiona daca suntem alergici ? In toate cazurile mentionate la acest paragraf mai este un singur pas pana la un posibil soc anafilactic, in functie de organismul fiecaruia. Cel mai bine ar fi de stiut ca toate aceste accidente pot fi prevenite purtand haine si incaltaminte adecvate, umbland cu atentie sau evitand zonele in care ne-au fost semnalate astfel de pericole. Daca mergeti la pescuit in echipa in astfel de zone este bine sa cunoasteti cateva masuri de prim ajutor in caz de accidente, de orice natura ar fi ele si sa aveti asupra Dvs. o trusa antisoc (anafilactic) care sa contina 2 fiole de glucoza 33%, hidrocortizon hemisuccinat 1-2 fiole, vitamina C - o fiola 5 ml, 2 seringi x 20 ml, vata, spirt, garou, 1 tableta feniramin sau romergan. Dupa caz este bine sa aveti si 1-2 fiole ser antiviperin. In caz de accident grav efectuarea intravenoasa a unei doze anti-soc anafilactic (glucoza, hidrocortizon hemi., vitamina C) si administrarea pe cale orala a unei tablete de feniramin sau romergan poate salva viata victimei, cu recomandarea expresa de a se transporta de urgenta victima la un medic in cel mai scurt timp. Daca avem de-a face cu muscatura unei vipere, urmeaza administrarea serului antiviperin pentru a neutraliza toxinele veninului. Toate aceste operatiuni se recomanda a fi efectuate de catre un membru al echipei, special pregatit in acest sens sau, in cazul cel mai fericit, de catre un cadru medical. Reteta prezentata anterior are caracter informativ fapt pentru care va recomandam sa consultati un medic pentru a va instrui intr-un mod competent cu privire la masurile de prim ajutor in astfel de cazuri. Un caz relativ comun de accident il constituie insolatia ca efect al expunerii prelungite la soare a corpului descoperit si, in special, a capului. Daca doriti sa faceti plaja in timp ce pescuiti nu uitati sa va protejati pielea cu ajutorul unor lotiuni pentru plaja cu factor de protectie corespunzator. Cu cat factorul de protectie este mai mare cu atat veti fi ferit de arsurile solare si totodata de insolatie. Conditia obligatorie este ca permanent sa aveti pe cap o palarie, preferabil de culoare alba. Simptomele insolatiei sunt destul de neplacute (si pun capat fara doar si poate partidei Dvs. de pescuit) si vom aminti aici: durerile de cap, febra, senzatia de voma, uneori lesinuri. Prima masura este ca bolnavul sa fie dus la loc umbrit si racoros si sa i se dea sa bea lichide, pentru o buna hidratare. Cateva comprese aplicate pe frunte si umezirea zonei toracice cu o carpa uda pot fi foarte utile. Daca vom avea posibilitatea vom acorda bolnavului o aspirina si un paracetamol care au rol antitermic. In cazul in care bolnavul nu sufera de alte boli cronice (boli de inima, hipertensiune etc) situatia va reveni la normal, dar nu imediat. Pentru cazuri mai grave adresati-va medicului. Cazul opus insolatiei il constituie expunerea corpului la temperaturi scazute. Frigul din lunile de toamna si temperaturile extreme ale iernii pot oferi pescarilor surprize foarte neplacute. Degeraturile sunt cele mai grave complicatii si trebuiesc evitate prin folosirea unui echipament adecvat (haine calduroase, sosete din bumbac si lana, incaltaminte din piele. Retineti ca acestea se produc asupra extremitatilor corpului adica degetele membrelor, nasul si urechile. O dusca de vin fiert, un ceai pot ajuta putin dar nu reprezinta solutia finala. O dusca de tarie, nefiarta, sau o tigara fumata pot da senzatia ca te incalzesc putin dar, in realitate, nu ajuta deloc. Frigul de toamna poate fi tolerat de un organism rezistent dar este bine sa nu facem teste gratuite pe propria noastra piele. Aveti grija sa aveti la Dvs. o haina in plus si evitati sa stati prea mult cu picioarele in apa, chiar daca situatia o cere. Va asiguram ca o data ce v-a intrat frigul in "oase" partida de pescuit nu mai are sens. As incheia acest capitol dedicat temperaturilor cu o vorba din batrani care spune: "feriti capul de caldura si picioarele de frig". Despre pescuitul la copca am mai scris si cu alta ocazie, ruperea ghetii fiind accidentul cel mai grav, caz asupra caruia nu vom insista.

115