A. Clasificarea constructiilor a.

Cladiri Sunt constructii inchise, impartite in diferite spatii sau incaperi, astfel ca in interiorul lor sa se poata desfasura diferite activitati pentru care sunt destinate si anume: locuire, productie, invatamant, ingrijirea sanatatii, odihna sau divertisment. Cladirile sunt dotate cu instalatiile necesare functionarii si confortului: apa, canalizare, electricitate, incalzire, aer conditionat, transport pe verticala. b. Constructii diferite Sunt constructii inchise sau nu: drumurile, caile ferate, podurile, tunelurile, barajele, canalele, bazinele si rezervoarele, viaductele, stadioanele, patinuarele, statiile de carburanti, constructii industriale. Principalele elemente de contructie: 1. Elemente de rezistenta Asigura rezistenta si stabilitatea contructiei, alcatuind structura de rezistenta; Sunt urmatoarele: fundatiile, zidurile portante, stalpii, grinzile, placile de planseu, sarpanta acoperisului si scarile; - Fundatia este elementul situat la baza constructiei, sub nivelul terenului natural; are rolul sa transmita terenului de fundare greutatea intregii constructii precum si incarcarile transmise de mediu; - Peretii portanti sunt elemente de rezistenta care suporta greutatea proprie precum si a celorlalte elemente si compartimenteaza cladirea pe orizontala, pe suprafete; - Stalpii sunt elemente de rezistenta verticala; - Grinzile si placile sunt elemente de rezistenta orizontale; o constructie a carei structura de rezistenta este formata din stalpi si grinzieste o structura in cadre de beton armat; - Planseele compartimenteaza cladirea pe etaje (niveluri); - Sarpanta, elementul de rezistenta al acoperisului; poate fi sarpanta din lemn sau terasa circulabila sau necirculabila; - Subsolul este partea de constructie aflata sub terenul natural ; poate fi circulabil sau tehnic ; - Scarile sunt elementele de rezistenta de circulatie care fac legatura intre niveluri sau intre exterior si interiorul cladirii;

2.

Elemente de inchidere si compartimente

Separa incaperile cladirii intre ele si interiorul cladirii de exterior. Nu au rol portant. - spaletul reprezinta portiunea de perete intre doua goluri de ferestre, de usi; - parapetul este sub golul de fereastra ; - buiandrugul se afla la partea superioara a golului de fereastra, de usa si preia incarcarile de deasupra lui; ELEMENTELE DE FINISAJ; LUCRARILE DE FINISAJ: PARDOSELILE, INVELITORILE, TAMPLARIA (inclusiv geamurile), TENCUIELILE INTERIOARE SI EXTERIOARE, ZUGRAVELILE, VOPSITORIILE SI TAPETELE, PLACAJELE, PERETII ORNAMENTALI DIN CARAMIDA DE STICLA. Peretii, tavanele si pardoselile sunt elementele pe care se aplica finisajele. Rolurile finisajelor: protectie, decorativ, ergonomic (influenteaza randamentul oamenilor in activitatea lor), asigura confortul, igiena, rezisten, uzura din circulai si exploatare, ignifug, hidrofug, izolator, anticoroziv, de inchidere. Finisajele sunt interioare si exterioare. Stratul suport executat corect conduce la realizarea unui finisaj de calitate. Instumente pentru msurat i trasat: Metru -pt. masurarea lungimilor, grosimilor, nlimilor; Dreptarul +folosete la trasarea i verificarea liniilor drepte si a suprafeelor plane.

L= 1 + 4 m Colarul echerul, vinclu - verificarea i trasarea unghiurilor drepte

Firul cu plumb cumpna - verticalitatea Nivela, bolobocul planeitatea Furtunul de nivel nivelul pe orizontala

Argument tehnic 1. Domeniile acceptate de utilizare n construcii Structurile hidroizolante se utilizeaz n urmtoarea componen: - hidroizolarea de acoperiuri necirculabile, circulabile sau terasa grdin (structur mono sau bistrat); - hidroizolarea prilor subterane de construcie (mono i/sau multistrat, funcie de presiunea apelor freatice); - hidroizolarea fundaiilor, a prilor de construcie subterane mpotriva apelor de infiltraie (monostrat); - reparaii i remedieri ale structurii hidroizolante existente (monostrat sau bistrat); - hidroizolarea de incinte (bi, rezervoare), de conducte transport lichide, cu excepia aburlui sau a apei supranclzite (monostrat); - pozate sub nvelitori (de tip igl, tabl, etc.) la acoperiuri cu pant accentuat (monostrat); - hidroizolaii sub acoperiri circulabile de orice tip gresie, ciment, asfalt, faian, etc. (monostrat). Alegerea structurii corespunztoare se va face de ctre proiectantul de specialitate, n funcie de natura lucrrii, tipul suportului i caracteristicile tehnice ale materialelor. 1. 1. Apreciere asupra produdului 1. 1. 1. Aptitudinea de exploatare

Produsele ndeplinesc cerinele din Legea nr. 10/1995 privind calitatea n construcii n ceea ce privete: - Rezisten i stabilitate Membranele bituminoase nu influeneaz rezistena i stabilitatea construciilor. - Sigurana n exploatare Produsele nu prezint n exploatare pericol pentru utilizator. - Sigurana la foc Produsele fac parte din clasa de combustibilitate C4. - Igiena, sntatea oamenilor, refacerea i protecia mediului Produsele nu conin substane duntoare mediului nconjurtor i/sau sntii oamenilor. Materialele componente ale produselor corespund condiiilor impuse de Legea 137 1995 a mediului i de Ordinul Ministerului Sntii nr. 1957 1995, nefiind toxice, poluante, nu degaj noxe, nu sunt radioactive i nu sunt cuprinse pe lista substanelor cancerigene sau potenial cancerigene. - Izolaia termic, hidrofug i economia de energie - Protecia mpotriva zgomotului 1. 1. 2. Durabilitatea (fiabilitatea) i ntreinerea produsului Criteriile de eseniale de durabilitate se refer la meninerea calitii de impermeabilitate la ap, flexibilitate la rece, stabilitate la cald, precum i la conservarea caracteristicilor mecanice. 1. 1. 3. Fabricaia i controlul Controlul calitii: Controlul calitii se face conform procedurilor de control ale fabricii, controlul la recepie a materiilor primite, controlul n curs de fabricaie.

Memoriu tehnic organizare de antier DENUMIRE PROIECT: DOCUMENTATIE TEHNICA CONSTRUIRELOCUINTA AMPLASAMENT: STR BENEFICIAR: . ACCESUL IN INCINTA UNDE SE VA EXECUTA CONSTRUCTIA SE FACE DIN STRADA: ........................................................................................................ IN FUNCTIE DE ORDINEA LUCRARILOR DE CONSTRUCTII SE AMENAJEAZA PLATFORME PE TERENUL DISPONIBIL DIN CURTEA BENEFICIARULUI. Pentru buna functionare a lucrarilor de santier pe proprietatea beneficiarului se amenajeaza platforme de depozitare a materialelor necesare executiei, comform planului de organizare, avand in vedere sistemul constructiv fundatii continue sub ziduri si stalpi betonul va fi adus gata preparat cu CIFAROM ul; caramida pentru zidaria portanta va fi depozitata in stiva pe locul gol din spatiul casei; pe terenul din spate se vor depozita nisipul si pietrisul pentru umplutiri, armaturi, cofraje; in constructia existenta se vor amenaja urmatoarele: vestiarul pentrumuncitori; paza; magazia pentru depozitarea materialelor a caror calitate depinde de conditiile atmosferice, respectiv cimentul, varul, ipsosul. Schelele pentru laterale se vor monta numai pe interior, pe proprietatea beneficiarului. In general, aprovizionarea cu materiale, cu betoane gata preparate, cu mortarele gata preparate, se va face pe parcursul lucrarilor, cu putin timp inaintea inceperii lucrarilor respective. Se vor asigura: aprovizionarea cu apa de la conducta existenta, alimentarea cu energie electrica de la reteaua existenta (cu acordul CONEL). Daca este cazul, se monteaza un stalp pentru iluminarea pe timp de noapte, dotar cu contor si priza cu impamantare pentru sculele electrice. Pe terenul din fata este liber de constructii, se va sigura un pichet cu galeti, nicip, furtun de apa, pentru paza contra incendiilor. Se va evita ocuparea domeniului public mai mult de 24 ore. Toate materialele de prisos, rezultate din sapatura sau deteriorate vor fi transportate de catre beneficiar la groapa de gunoi a municipiului. Intocmit, ing. Victoria Dimciu, aut. 209/1996

LUCRARI DE FINISAJE A. TENCUIELI 1. Generalitati Prin tencuire se intelege operatia de acoperire a unor suprafete brute (de caramida, beton, rabit etc. ) cu un strat de mortar in stare plastica, care dupa intarire formeaza o crusta compacta si rezistenta numita tencuiala. In incaperile in care umiditatea relativa a aerului va fi mai mare (peste 60%), cum este cazul bailor, bucatariilor si al spalatoriilor, peretii se tencuiesc cu mortare bogate in ciment, asemanatoare ca reteta de preparare cu acelea utilizate pentru tencuirea fatadelor cladirilor. Tipuri de tencuieli Dupa pozitia lor in constructii, se deosebesc: -tencuieli interioare, aplicate pe suprafetele peretilor si ale tavanelor (din beton, zidarie de caramida, beton celular autoclavizat etc.). Dupa modul de finisare a stratului vizibil tencuielile sunt: decorative si obisnuite.

B. PLACAJE 1. Generalitati Placajele sunt elemente de finisaj cu ajutorul carora se realizeaza imbracarea suprafetelor exterioare (fatadelor) si a suprafetelor interioare ale peretilor. Pentru placare se folosesc placi din diferite materiale, de diferite dimensiuni, care se fixeaza pe suprafata-suport prin diferite procedee. In general, un placaj este alcatuit din trei elemente: stratul-suport, materialul de lipire si materialul de placare. Intre aceste trei elemente exista o anumita legatura care asigura aderenta placilor de placaj pe suprafata peretilor.

Alegerea placilor pentru placarea peretilor depinde de conditiile de exploatare ale acestor placaje, precum si de cerintele arhitecturale care se impun constructiilor respective. Prima conditie care se pune unui placaj pentru a avea un rol functional corespunzator, indiferent de domeniul lui de utilizare si de natura structurii peretelui pe care se aplica (zidarie de caramida, beton turnat monolit in cofraje de inventar, elemente prefabricate din beton etc.), este sa fie aderent pe suprafata acestuia, conditie care depinde atat de natura placilor placajului, cat si de natura mijlocului de lipire (mortar de ciment, pasta subtire de ciment, adezivi sintetici, etc.). Actiunea inghetului si a dezghetului asupra placajelor exterioare, cunoscuta si sub denumirea de actiunea gelivitatii, este un fenomen care se produce si asupra altor finisaje exterioare, si are un rol hotarator asupra degradarii in timp a acestor placaje. In ceea ce priveste placajele interioare aplicate in camere umede, se mentioneaza ca acestea, desi nu sunt solicitate la actiunea severa a inghetului si a dezghetului, trebuie totusi sa corespunda unor actiuni importante, de exemplu la socurile termice umede cauzate de curgerea apei fierbinte sau rece pesuprafata placajelor. O alta conditie importanta la care trebuie sa corespunda placajele este ca ele sa reziste la actiunea vaporilor de apacare, pentru placajele exterioare, capata sio mai mare importanta daca acesti vapori sunt amestecati si cu vapori proveniti din substante chimice agresive, caz in care se produce si coroziunea suprafetei placajului. Vaporii de apa, indiferent de compozitia lor, patrund prin porii suprafetei placilor si a rosturilor si pot condensa pe suprafetele reci din structura peretilor exteriori, formand asa-zisele pungi cu apa de condensare, care, daca ingheata, au acelasi efect distrugator asupra placajelor ca si apa acumulata i spatele placajelor, prin infiltrarea dinspre exterior. In afara de coroziunea chimica care poate actiona asupra suprafetei placajelor si, in unele cazuri, si asupra placajelor interioare aplicate in unele sali industriale, mai exista coroziunea datorita vantului incarcat cu particule silicioase, la care sunt supuse toate placajele exterioare, indiferent de natura placilor utilizate. 2. Tipuri de placaje Dupa materialul din care sunt executate, exista placaje din: - piatra naturala - piatra artificiala

- placi ceramice smaltuite sau nesmaltuite - faianta sau majolica - lemn valorificat superior - placi de polimeri Dupa pozitia in constructii, placajele pot fi: - interioare, executate pe pereti pe intreaga inaltime a acetora sau sub forma de lambriuri inalte de 1,5 1,8 m in interiorul cladirilor (cu placi de faianta, placi de gresie, placi ceramice smaltuite sau de sticla colorata, placi de lemn valorificat superior, inobilate, etc.); aceste placaje se aplica pe pereti in special in incaperi in care umiditatea relativa a aerului este mai mare de 60% (bai, bucatarii, spalatorii, Sali de dusuri, bai publice, laboratoare, magazine alimentare, etc.); - exterioare, aplicate pe fatadele cladirilor partial sau pe intreaga suprafata (din placi smaltuite si nesmaltuite, placi de piatra naturala, placi de beton, placi de sticla colorate, etc. ) Dupa modul de prindere a placilor de placaj pe suprafata peretilor, se deosebesc placaje din: - placi aplicate cu mortare si paste; - placi prinse cu carlige sau alte legaturi metalice, cu sau fara adaos de mortar; - placi tesute odata cu zidaria de rezistenta, aplicate cu mortar sau prinse cu legaturi metalice; - placi lipite cu adezivi.

C. PARDOSELI

1. Generalitati Pardoselala este un element de constructie complex, care se aplica peste planseul de rezistenta al incaperii respective, cand sub aceasta se gaseste alta incapere, sau direct pe pamant, cand sub incaperea respectiva nu exista subsol. Pardoseala are rolul de a prelua si transmite planseului solicitarile provenite din circulatie si depozitare, si de a contribui la asigurarea confortului si la finisarea incaperilor. Structura unei pardoseli cuprinde straturile prezentate in continuare: - imbracamintea pardoselii stratul superior, de finisare, denumit si imbracaminte, are rolul sa preia solicitarile la care este supusa pardoseala in exploatare si sa le transmita stratului-suport. Pe acest strat se circula si este solicitat la uzura, de aceea se mai numeste si strat de circulatie sau strat de uzura. - Stratul-suport acest strat are rolul sa repartizeze sarcinile primite de la imbracaminte si sa le transmita planseului sau, in cazul pardoselilor executate direct pe pamant, terenului de fundare. Cand stratul suport este asezat pe un strat fonoizolant, elastic, el trebuie sa reziste singur tuturor solicitarilor la care este supusa pardoseala. Rolul stratului-suport poate fi indeplinit si de planseul de rezistenta, cand acesta este finisat corespunzator, avand fata superioara plaa sau orizontala. - straturile de izolare fonica, termica si hidrofuga stratul de izolare fonica se prevede numai la pardoselile asezate peste planseele despartitoare intre incaperi suprapuse, la cladiri de locuit si social-culturale si numai cand sunt necesare masuri de izolare fonica. El este alcatuit dintr-unmaterial elastic, care are rolul sa mortizeze zgomotele care vin in contact cu suprafata pardoselii, sau pe acelea care produc si se transmit prin pardoseala.

Stratul de izolare termica se prevede in cadrul planseelor asezate peste ganguri, logii, pivnite neincalzite sau atunci cand sunt necesare conditii de confort termic superior. Stratul de izolare hidrofuga se foloseste mai ales in cazul pardoselilor solicitate la actiunea directa a apei sau a lichidelor agresive, care se scurg sau stagneaza pe

suprafata imbracamintii: de asemenea, se executa la pardoselile asezate direct pe pamant, cand se impun masuri deosebite de etanseitate sau cand imbracamintea pardoselii este realizata dintr-un material sensibil la umiditateori este constituita dintr-un material impermeabil, care nu permite evaporarea apei ce se infiltreaza din pamant, prin capilaritate. La pardoselile asezate pe pamant nisipos se renunta, uneori, la stratul de izolare hidrofuga impotriva umiditatii care se ridica din teren, prin capilaritate; protectia hidrofuga se realizeaza, in acest caz, numai printr-un strat de rupere a capilaritatii. - stratul de egalizare, completare, panta sau de poza se executa pentru: nivelarea defectelor de planeitate ale stratului situat dedesubt, completarea diferentei de inaltime dintre diferitele structuri de pardoseli, realizarea pantei sau pozarea imbracamintilor constituite din placi. - Stratul de rupere a capilaritatii in cazul pardoselilor asezate direct pe pamant, pentru a impiedica ascensiunea, prin capilaritate, a umiditatii din teren, izoland astfl pardoseala se actiunea distructiva a acesteia. Rolul functional al pardoselilor depinde de diversele solicitari la care este supusa o pardoseala. Aceste solicitari depind de: felul cladirii, destinatia incaperilor in care se monteaza, respectiv de procesul tehnologic care se desfasoara in incapere. 2. Tipuri de pardoseli Pardoselile sunt de o mare varietate de tipuri, in functie de: materialul utilizat pentru realizarea imbracamintii lor, domeniul lor de utilizare si rolul lor functional in cladiri. Domeniul de utilizare a diferitelor pardoseli - Pardoselile din pamant se utilizeaza in: subsoluri cu circulatie redusa, podul cladirilor, constructii provizorii, constructii auxiliare de la gospodarii agricole, anumite depozite, hale de turnare, forje. - Pardoselile din piatra naturala se utilizeaza in: magazii, depozite de acizi, remize de utilaje, atelierele si halele constructiilor industriale cu circulatie grea si unde sunt socuri dinamice importante. - Pardoselile de piatra artificiala nearsa si pardoselile din piatra artificiala arsa, placi de gresie, placi ceramice, se utilizeaza in: incaperi de trecere si de

circulatie intensa, laboratoare, incaperi umede, atelierele si halele constructiilor industriale fara circulatie grea si uzura importanta. Pardoselile din materiale bituminoase se utilizeaza in: subsoluri, magazii, spalatorii, depozite cu circilatie usoara, depozite de acizi, ateliere si hale industriale, constructii pentru industria electrotehnica, etc. Pardoselile din lemn se utilizeaza in: baraci, magazii, depozite, podul cladirilor, magazii, depozite cabane, etc. Pardoseli din parchet: in inaperi de locuit, birouri etc. Pardoselile din materiale plastice se utilizeaza in: incaperi de locuit, birouri, Sali de biblioteca etc. D. TAMPLARIA DE CONSTRUCTII 1. Generalitati

Tamplaria deconstructii (ferestrele si usile)inchide golurile din peretii interiori si exteriori si asigura circulatia intre incaperi, luminarea si aerisirea lor naturala. Lucrarile din tamplarie constau din: confectionarea elementelor de tamplarie (din lemn sau metal), montarea acestora in golurile lasate special in pereti si etansarea si finisarea acestora. Tamplaria este alcatuita dintr-o parte fixa, denumita toc si din parti mobile, denumite foi sau canaturi la usi si cercevele la ferestre. La ramele tocurilor si ale cercevelelor, laturile verticale se numesc montanti, latura orizontala de sus, traversa iar cea de jos prag. Usile interioare au de obicei tocuri fara prag, iar rigiditatea ramei se obtine prin ingroparea in pardoseala a capetelor montantilor.

Traseul apei prin orificiile de scurgere intr-un ansamblu toc-cercevea precum si elementele principale ale acestui tip de ansamblu

1. Tipuri de elemente de tamplarie Elementele de tamplarie din constructii (ferestrele si usile) sunt de mai multe tipuri. Din punct de vedere al sistemului de lacatuire (al numarului de cercevele) si al numarului randurilor de foi de sticla (geamurilor) ferestrele pot fi: - Simple, dintr-un singur rand de cercevele intre interior si exterior; - Duble, cu doua randuri de cercevele intre interior si exterior;

Ferestre duble cu cercevele cuplate, la care ambele randuri de cercevele se deschid spre interior. Dupa modul de manipulare, numarul de canaturi si sensul deschiderii, usile pot fi: - pivotante sau obisnuite, cu deschidere stanga-dreapta sau batante, in unul, doua sau mai multe canaturi; - rotitoare (tamburele), care au patru canaturi articulate pe un singur ax, in jurul caruia se rotesc; - glisante, la care foile intra lateral in tocurile care au montati dublii.
-

Debitarea si armarea tocurilor

E. ZUGRAVELI, VOPSITORII SI TAPETE 1. Generalitati Fata vazuta a suprafetelor de zidarie tencuita de beton, ori a tamplariei de lemn sau de metal se finiseaza prin acoperire cu un strat care, in functiile de solutiile si de natura materialelor folosite, poate fi: zugraveala, vopsitorie sau tapet. Zugravirea este operatia de acoperire a suprafetelor tencuite sau din beton cu un strat subtire format dintr-o solutie cu lianti de apa colorata cu pigmenti de apa. Vopsirea este operatia de acoperire a unor suprafete tencuite, din lemn sau din metal, cu un strat subtire dintr-o compozitie omogenizata formata din cel putin un element colorant si unul peliculogen, preparate cu uleiuri naturale sau sintetice, ori cu materiale pe baza de polimeri. Atat aplicarea zugravelilor cat si a vopsitoriilor necesita pregatirea in prealabil a suprafetelor-suport, prin curatirea si slefuirea lor, precum si prin aplicarea unui strat de grund, care are rolul de a asigura aderenta intre stratul vizibil si suprafatasuport.

Tapetarea este operatia de aplicare, prin lipire, pe suprafata peretilor interiori a unor fasii de hartie tratata special sau din materiale plastice, cu fata vazuta colorata si, in unele cazuri, decorata. Lucrarile de zugraveli si vopsitorii se executa la interiorul si la exteriorul constructiilor si au urmatoarele functii: - de protectie impotriva ruginii - de protectie contra focului - de protectie contra umezelii - de igiena - decorativ - ergonomic

2. Tipuri de zugraveli si vopsitorii

Dupa natura elementelor intrebuintate la prepararea compozitiei (liantul si diluantul), zugravelile si vopsitoriile se clasifica in tipurile prezentate in continuare: - varuielile (spoielile) cu lapte de var simple si colorate au ca liant varul stins sub forma de lapte de var, care are rol si de pigment alb. Se utilizeaza atat in exteriorul cat si in interiorul cladirilor, aplicandu-se suprafete tencuite sau tratate cu glet de var si direct pe caramida sau beton la constructii de locuinte , social-culturale, industriale si agrozootehnice. Varuielile se mai aplica si pe suprafete de lemn, pentru dezinfectare sau ignifugare. - Zugravelile in culori de apa pe baza de clei animal au ca liant cleiul si se prepara pe baza de huma sau caolin si pigmenti rezistenti. Se

intrebuinteaza numai la finisarea interioara a incaperilor cu umiditate relativa sub 60% pe suprafete tencuite si gletuite, la constructii civile si industriale, la constructii agrozootehnice si la lucrari provizorii. - Zugravelile in culori de apa pe baza de silicati au ca liant silicatul de potasiu si silicatul de sodiu, sub forma de sticla solubila. Se utilizeaza in special la finisarea suprafetelor exterioare si la ignifugarea constructiilor de lemn , pentru protectia contra incendiilor si putrezirii. - Zugravelile in culori de apa pe baza de cazeina se pot aplica direct pe suprafete tencuite cu mortar de var, pe beton sau caramida. - Zugravelile cu solutii apoase de rasini sintetice. Datorita calitatilor pe care le prezinta (aderenta buna pe straturilesuport, rezistenta buna la actiunile agentilor exteriori, durabilitate in timp si rezistenta mare la uzura), aceste zugraveli au un domeniu larg de utilizare, foflosindu-se la constructii civile si industriale in medii neacide, la interior si la exterior pe suprafete din beton sau tencuiala discruita, pe suprafete gletuite cu glet de ipsos sau de var-ipsos, cu exceptia celor din metal si din lemn. vopsitoriile in ulei au ca liant uleiul vegetal sau un inlocuitor sintetic. Se folosesc atat la interiorul cat si la exteriorul cladirilor si se pot aplica pe: suprafete tencuite, gletuite, zidarii de piatra, lemn, metal etc. - lacuirile se realizeaza prin aplicarea unei pelicule de lac. Se utilizeaza la finisarea suprafetelor de lemn sub forma de lacuri pe baza de ulei, lacuri pe baza de derivati celulozici, lacuri de bitum sau lacuri pe baza de alcool (serla). - Emailarile se executa prin aplicarea unei pelicule de email. Emailurle sunt lacuri colorate cu un pigment, pelicula rezultata fiind opaca. Sunt utilizate pentru protctia suprafetelor metalice contra coroziunii. - Ceruirile se executa prin aplicarea unui mastic de ceara de albine dizolvata in terebentina sau benzina. Se utilizeaza la finisarea elementelor de lemn a caror structura ramane vizibila si sub forma de start protector si cu luciu peste baituri si chiar peste vopsitorii de ulei. - Baituirea se executa cu baituri care sunt alcatuite din materii vegetale colorate ce se dizolva in apa sau alcool. Se aplica numai pe lemn, la lucrarile interioare, sunt transparente sau pot sa coloreze suprafata pe care se aplica, imitand coloritul unor esente superioare Dupa aplicarea lor pe pereti in diferite solutii sau tehnologii, zugravelile, vopsitoriile si tapetele, trebuie sa corespunda unor conditii tehnice legate de comportarea in exploatare, privind aspectul si durabilitatea
-

1. Astfel, zugravelile trebuie sa se prezinte sub forma unor suprafete

uniforme ca nuanta, fara granule de pigmenti, netede, fara pete, dungi, scurgeri, cojiri, fisuri sau corecturi, care sa iasa in relief pe fondul general. Zugravelile trebuie sa fie rezistente la lumina si sa adere bine pe suprafata suport, astfel incat, la atingerea lor cu mana, vopseaua sa nu se stearga. Zugravelile executate pe suprafete exterioare trebuie sa fie rezistente la actiunea apei, sa nu fie spalate de ploi. 2. La vopsitorii, suprafata vopsita trebuie sa fie acoperita cu un strat uniform, continuu si neted, fara a lasa sa se vada prin el straturile inferioare . 3. Suprafetele tapetate trebuie sa fie perfect plane si netede, fasiile de tapet sa fie bine lipite pe toata suprafata, fara sa prezinte basici de aer, incretituri sau alte defecte. Rosturile dintre fasii sa fie perfect verticale, bine pasuite, iar desenul a doua fasii alaturate sa fie in continuare, astfel incat rostul sa fie cat mai putin vizibil.

TEHNOLOGIA EXECUTARII ZUGRAVELILOR, VOPSITORIILOR SI TAPETELOR

Definitia si rolul zugravelilor, vopsitoriilor si a tapetelor in constructii Fata vazuta a suprafetelor de zidarie tencuite sau de beton, ori a tamplariei de lemn sau de metal se finiseaza prin acoperire cu un strat, care, in functiile de solutiile si de natura materialelor folosite, poate fi zugraveala, vopsitorie sau tapet. Zugravirea este operatia de acoperire a suprafetelor tencuite sau din beton cu un strat subtire format dintr-o solutie cu lianti de apa (var, clei, silicati, cazeina etc.) colorata cu pigmenti de apa. Vopsirea este operatia de acoperire a unor suprafete tencuite, din lemn sau din metal, cu un strat subtire dintr-o compozitie omogenizata (vopsea), formata din cel putin un element colorant (pigmentul) si unul peliculogen (liantul), preparate cu uleiuri naturale sau sintetice, ori cu materiale pe baza de polimeri. Tapetarea este operatia de aplicare, prin lipire, pe suprafata peretilor interiori a unor fasii de hartie tratata special sau din materiale plastice, cu fata vazuta colorata si, in unele cazuri, decolorata.

Montarea tapetului

Lucrarile de zugraveli si vopsitorii se realizeaza la interiorul si exteriorul constructiilor si au functiile: - de protectie impotriva ruginii - de protectie contra focului - de protectie contra umezelii - de igiena - decorativ - ergonomic Materialele intrebuintate pentru prepararea amestecurilor pentru lucrarile de zugraveli si vopsitorii sunt: liantii, pigmentii, solventii, diluantii si materialele ajutatoare. 1. SCULE SI DISPOZITIVE UTILIZATE LA EXECUTAREA ZUGRAVELILOR SI VOPSITORIILOR Zugravelile si vopsitoriile se pot executa manual sau mecaizat, utilizandu-se o serie de scule si dispozitive. Pentru executarea manuala se folosesc: - bidinele dreptunghiulare sau rotunde din par de porc (cu par scurt) sau de cal (cu par lung), cu coada scurta sau lunga, pentru zugravit si vopsit

pensule obisnuite pentru vopsitorii de ulei, rotunde si plate si pensule late, pentru finisarea ultimului strat de vopsea

- tufere de par si de cauciuc, utilizate pentru finisarea ultimului strat de vopsea - role de cauciuc, pentru executarea diferitelor desene - spacluri pentru aplicarea si netezirea chiturilor - sabloane pentru vopsitorii decorative Pentru executarea mecanizata a zugravelilor si vopsitoriilor se folosesc aparate de pulverizat, care functioneaza pe principiul pulverizarii fine a materialului cu ajutorul aerului comprimat. La executarea zugravelilor se utilizeaza aparate de pulverizat, tip vermorel, cu actiune intermitenta sau cu actiune continua. La executarea lucrarilor de vopsitorie se folosesc aparate de pulverizat de tipul pistol pulverizator cu rezervor propriu. 2. PREGATIREA SUPRAFETELOR-SUPORT PENTRU ZUGRAVIT SI VOPSIT Calitatea zugravelilor si vopsitoriilor este determinata in mare masura de modul in care au fost pregatite suprafetele respective de tencuiala, lemn sau metal. Din aceasta cauza, in procesul de executie a zugravelilor si vopsitoriilor trebuie acordata o atentie deosebita pregatirii suprafetelor-suport, intrucat remedierea ulterioara a unor defectiuni se executa in conditii dificile si cu rezultate incerte. Suprafetele tencuite care se pregatesc in vederea zugravirii sunt acoperite, de obicei, cu un glet de var, iar suprafetele care se pregatesc in vederea vopsirii trebuie sa fie acoperite cu un glet de ipsos. La pregatirea suprafetelor-suport se deosebesc urmatoarele operatii: curatirea suprafetei prin scoaterea cuielor, desfacerea fisurilor si astuparea lor, scoaterea pungilor de rasina, curatirea nodurilor si aschiilor, curatirea de rugina, de grasimi si de pete, razuirea si netezirea, frecarea cu piatra de slefuit sau cu hartie sticlata; curatirea de praf si trasarea si marcarea liniilor de reper verticale si orizontale In cazul suprafetelor acoperite cu tencuieli vechi, care au mai fost zugravite sau vopsite, se verifica in primul rand, prin ciocanire, aderenta tencuielilor la suport. Portiunile care suna a gol se inlatura cu ciocanul si se repara prin tencuire, dupa ce locul a fost bine umezit. Straturile vechi de zugraveala, daca sunt subtiri si bine prinse de tencuiala, se curata pri spalare cu apa calda cu bidineaua. Cand pe o tencuiala, care a fost vopsita cu ulei, urmeaza sa se aplice zugraveli, vopsitoria se indeparteaza prin ardere cu lampa, sau prin frecare in doua directii cu perii de sarma. Acelasi procedeu se aplica si la curatirea de vopsea a suprafetelor metalice. Operatiile de pregatire a suprafetelor se executa in general manual; operatiile de curatier si frecare se pot executa si mecanizat, prin suflare de nisip, cu ajutorul aparatelor de sablat si prin frecare cu perii mecanice. In afara de procedeele manuale si mecanizate de curatire a suprafetelor, se pot utiliza se procedee fizico-chimice, care indeparteaza peliculele vechi de vopsea, straturile de vopsea, straturile de rugina etc. , prin decaparea cu solutii acide sau alcaline, care se aplica pe suprafetele respective.

3. PRELUCRAREA SUPRAFETELOR PENTRU ZUGRAVIT SI VOPSIT Dupa operatia de pregatire a suprafetelor urmeaza, in ordine tehnologica, faza de prelucrare a lor, prin: grunduire, chituire, spacluire si slefuire. Scopul acestor operatii de prelucrare este sa netezeasca suprafata si sa-i uniformizeze absorbtia, astfel ca stratul de zugraveala sau vopsitorie sa adere binesi uniform pe suprafata-suport, sa fie omogen si fara pete. Prelucrarea suprafetelor-suport are o importanta deosebita asupra calitatii zugravelii sau vopsitoriei si a durabilitatii lor, aceasta prelucrare fiind determinata de numarul operatilor de prelucrare, starea si calitatea suportului si natura lucrarii finite. 4. APLICAREA STRATULUI VIZIBIL LA ZUGRAVELI Zugravelile sau spoielile se executa in doua sau trei straturi, dupa nevoie, astfel ca sa se obtina o culoare uniforma pe toata suprafata. Inainte de a se aplica, compozitia de zugravit, care se prepara pe santier in diverse vase metalice, se agita si apoi se strecoara printr-o sita deasa, pentru a elimina eventualele impuritati. Compozitia trebuie agitata periodic si in timpul lucrului, pentru a avea o consistenta uniforma. Fiecare strat se aplica numai dupa uscarea celui precedent. Dupa uscarea fiecarui strat de zugraveala, cu exceptia ultimului, se procedeaza la o noua reparare a eventualelor mici defectiuni locale, ce devin vizibile prin aplicarea zugravelii, dupa care se slefuieste suprafata si se aplica stratul urmator de zugraveala. Zugravelile se pot executa manual sau mecanizat. Zugravirea manuala se executa cu ajutorul bidinelelor; pentru intinderea straturilor se poarta bidineaua pe directii perpendiculare; la plafoane, ultimul strat se executa pe directia luminii, iar la pereti in sens orizontal, pentru a fi mai putin vizibile dungile lasate de bidinele. Zugravirea manuala la pereti se realizeaza concomitent de catre doi zugravi, unul executand zugravirea partii superioare a peretului, de pe scara dubla, iar celalalt, zugravind, de pe pardoseala, partea inferioara a peretelui.

Alcatuirea si tehnologia de executie a tencuielilor simple Tencuielile simple sunt acelea la care suprafata tencuita trebuie sa fie plana, verticala, respectiv orizontala, iar fata vazuta, driscuita. Aceste tencuieli numite si tencuieli driscuite sunt cele mai des intrebuintate si se folosesc atat in interior cat si exterior. Tencuielile simple sunt alcatuite din trei straturi: sprit, grund si stratul vizibil. Principalele operatii ce se executa la aceste tencuieli sunt legate tocmai de realizarea celor 3 straturi si precedata de trasarea suprafetelor.
A. Trasarea suprafetelor

Trasarea cuprinde doua operatii: punctarea, executarea stalpisorilor (fixarea reperelor). Punctarea consta in aplicarea pe suprafata de tencuit a unui numar de martori realizati din mortar, astfel ca fata acestori martori sa corespunda cu fata grundului care urmeaza sa se aplice. Intre martori se executa stalpisori care servesc pentru nivelarea grundului. Pentru executarea acestor operatii la pereti interiori, in partea de sus a acestora, la o distanta de 20 cm de la tavan si 20 cm de la peretele vecin, se bate in rostul de zidarie in cui, astfel ca floarea lui sa ramana inafara peretelui cu 1-1,5 cm. Pe floarea acestui cu se tine lipita sfoarea firului cu plumb, lasand greutatea cumpeneisa atarne aproape de pardoseala. Alaturi de sfoara, cu 20 cm de pardoseala, se bate un al doilea cui, pana ce floarea lui atinge sfoara. Dupa baterea celor doua cuie, se controleaza grosimea tencuielii de-a lungul sforii. Daca, din cauza neregularitatii zidului, grosimea obtinuta depaseste in multe locuri pe cea normala de 2 cm, se bate atat cuiul de sus cat si cel de jos, astfel ca sa se obtinao grosime de tencuiala cat mai mica, mergand in unele locuri chiar pana la 0,5 cm. Intre aceste doua cuie, se mai bate in acelasi mod inca un cui la mijlocul distantei. Se repeta operatiile si in cealalta margine a peretelui. Intre cuiele de langa tavane se tine intinsa o sfoara de floarea cuiului si se bate in lungul sforii, la 1-2 m, cate un cui pana ce floarea acestuia atinge sfoara. In acelasi mod se procedeaza si intre cuiele intermediare, precum si intre cuiele de langa pardoseala. In jurul tuturor acestor cuie se aplica turte de mortar, nivelandu-se pana la floarea cuiului, formand astfel asa numiti martori. Martorii se mai pot face lipind cu mortar langa cui, in pozitie orizontala, o bucata de sipci la nivelul florii lui.

Alcatuirea si tehnologia de executie a tencuielilor brute La unele elemente de constructie nu se cere rezolvarea prin tencuiala a problemei estetice, ca de exemplu la calcane, pereti despartitori in pod si in boxele pivnitei. In aceste cazuri, tencuielile se executa mai simplu, fara vreo grija pentru obtierea unor suprafete planesi verticale, atentie dandu-se numai acoperirii cu mortar a intregii suprafete de tencuit si asupra grosimii tencuielii. Mortarul se aplica manual prin aruncarea pe suprafata de tencuit cu tanciocul, cu mistria sau cu farasul mortarul din targa de mortar sau din lada containerului. Uneori mortarul din lada se pune intai pe o mahala patrata de pe aceasta se ia cu mistria si se arunca pe tavan sau pe perete.

caracteristici tencuieli decorative

NORME DE TEHNICA A SECURITATII MUNCII PENTRU LUCRARILE DE TENCUIELI

La executarea lucrarilor de tencuire trebuie respectate o serie de norme de tehnica a securitatii muncii. Lucrarile de tencuire interioara ca si lucrarile de ipsosarii in interiorul incaperilor, trebuie sa se execute de pe schele interioare sau podine asezate pe capre deplasabile. Folosirea scarilor duble este permisa numai pentru executarea lucrarilor mici de tencuire. Lucrarile de tencuire exterioara trebuie executate de pe schele metalice sau din lemn, schele suspendate sau schele mobile.

Cand nu exista schele, tencuirea glafurilor exterioare ale ferestrelor trebuie realizata de pe podine imprejmuite, asezate pe console, trecute in afara prin golul ferestrei respective, sau de pe schele suspendate, sistem leagan. Pigmentii vatamatori sanatatii oamenilor (miniu de plumb, galbe de crom, oxid sau acetat de cupru etc.) nu sunt folositi la prepararea mortarelor colorate necesare lucrarilor de tencuire. Zilnic, inainte de a incepe lucrul, la fiecare schimb trebuie controlate utilajele, presiunea aparatelor de tencuit utilizate la executarea mecanizata a lucrarilor de tencuire. Este interzisa executarea lucrarilor de tencuire cu aparate defecte sau la presiuni mai mari decat presiunea maxima indicata in fisele tehnice respective si pe placardele de la locurile de munca. Locurile de munca unde se executa tencuirea mecanizata trebuie sa fie legate printr-un sistem de semnalizare acustica sau optica de punctul de lucru al mecanicilor. Inainte de inceperea lucrului aparatele de tencuit se verifica. Rezultatele incercarilor sunt consemnate intr-un proces-verbal. In timpul functionarii aparatelor de tencuit este interzisa indoirea furtunului sau ajustarea stuturilor. Daca tencuielile proaspete se usuca cu instalatii mecanice pe baza de raze infrarosii sau cu cosuri de cocs, accesul muncitorilor in aceste incaperi este interzis. In cazuri speciale, se permite accesul, numai dupa ce acestia au fost dotati cu masti contra gazelor. In procesul de aplicare a mortarului, injectorul trebuie sa fie la o distanta de 1-1,5 m de la suprafata care se tencuieste, sub unghi de 90.

masina de tencuit aparat tencuiala fina

Principii de excutare si cerinte de calitate Lucrarile de placare sunt in general pretentioase, ele necesitand o executie corecta, cu respectarea tuturor regulilor tehnologice. La reusita calitativa a placarilor au un rol hotarator gradul de calitate a muncitorilor si asigurarea unor materiale corespunzatoare, sortate atent, inainte de punerea in opera. Intrucat placajele alcatuiesc uprafete rigide si nu pot prelua deformari fara sa crape sau sa se deslipeasca, este necesar ca stratul-suport sa fie dur si cu faza de tasare practic incheiata.

In caperea in care urmeaza sa se monteze placajele trebuie sa aiba tencuielile terminate, stratul-suport al pardoselii executat si tocurile tamplariei sa fie montate; de asemenea, este necesar ca instalatiile de tot felul sa fi probate anterior executarii placarii, pentru a nu interveni completari sau reparatii ulterioare. La suprafetele exterioare supuse placarii trebuie asigurata montarea, in prealabil, a tutuor tocurilor de ferestre si usi-balcon, controlandu-se corecta lor axialitate, verticalitate si orizontalitate la cotele proiectate. Evntualele piese din otel aparente sau ingropate superficial se vor introduce cu cel putin 3 cm in stratul-suport, acoperindu-le cu mortar de ciment sau beton. Obiectele sanitare sau de alta natura se vor prinde pe dibluri sau pise mecanice acre se monteaza in stratul-suport inaintea excutarii placajelor. Strapungerile si orice sparturi in peretelesuport trebuie efectuate inainte de inceperea placarii. Principalele cerinte de calitate ce se impun placajelor sunt urmatoarele: - aderenta cat mai buna de stratul sport - suprafata plana si verticala - umplere corecta cu mortar a rosturilor dintre placi, precum si a zonelor de legatura cu restul suprafetei peretelui sau cu pardoseala, astfel inca sa nu se produca infiltratii in spatele placajului. - Aspect si colorit uniform, cu respectarea desenului indicat de proiectant; la obtinerea acestora contribuie in primul rand omogenitatea materialelor folosite, precum si asigurarea constantei de grosime si linearitatii rosturilor dintre placi.

EXECUTAREA PLACAJELOR 1. Executarea placajelor de faianta Pe straturile-suport brute, pe suprafete de beton, zidarie de caramida sau panza de rabit, faianta se monteaza prin intermediul unui strat de mortar de ciment. Pe suprafetele de beton netede, pe fasii din beton celular autoclavizat, precum si pe tencuieli in faza de grund, faianta se aplica prin lipire cu adezivi sintetici. a. Pregatirea stratului-suport b. Trasarea suprafetelor Inainte de aplicarea faiantei, stratul-suport se uda abundent Placile se monteaza in randuri orizontale, incepand de la colturi, de la stanga spre dreapta si de la plinta in susu. Faiantarul aplica cu mistria pe dosul fiecarei placi un strat de mortar gros de 2,5 cm, astfel incat sa acopere cel putin 2/3 din suprafata; apoi se fixeaza placa pe perete prin apasare cu mana si o usoara ciocanire cu manerul mistriei. Stratul de mortar din spatele suprafetei placate nu trebuie sa creeze un camp continuu, spre a se evita consecintele fenomenului de contractie a mortarului.

Rosturile orizontale trebuie sa fie uniforme si cu grosime de cel mult o,5 mm. Rosturile verticale, in grosime de maxim 1mm, pot fi in continuare (rost pe rost) sau intercalate (tesute).

eav n canelur bloc MultiGips podea La racordarea placajului cu tencuiala se folosesc placi cu o muchie rotunjita, iar la colturile campului placat, placi cu doua muchii rotunjite. Pentru completari la colturi si pentru obtinerea teserii rosturilor verticale sunt necesare fractiuni de placa care se taie folosindu-se dispozitivul de ghidat si masurat si taietorul de diamant; unii meseriasi folosesc dispozitivul cu rola. Muchia rezultata din taietura se rectifica printr-o usoara ciocanireiar apoi se rectifica printr-o usoara ciocanire si apoi se slefuieste cu piatra adeziva. Pentru inconjurarea unor elemente de instalatii este necesar sa se practice gauri la marginea placii de faianta, cu ajutorul unui ciocan ascutit. Gaurile mici se executa cu masina de gaurit electrica, placa de faianta fiind asezata pe un pat de nisip. Dupa circa 12 ore de la terminarea montarii, timp in care stratul de mortars-a interit, se curata resturile de mortar de pe suprafata placilor folosind o carpa aspra si uda.

In final, se procedeaza la umplerea rosturilor dintre placi cu lapte de ciment alb, eventual cu adaos de colorant. Operatia se efectueaza folosind o pensula cu peri moi si un spaclu din material plastic. c. Aplicarea placajelor. Panourile de placi ceramice se aplica in randuri orizontale, ordinea de montare fiind de jos in sus sau de sus in jos, in functie de liniile de racordare obligate. Astfel, daca plinta pardoselii este deja montata, aplicarea panourilor va incepe de la aceasta in sus. L fatade se aleg rosturi de lucru in zonele unde continuitatea suprafetei este rupta de profile, balcoane sau schimbarea tipului de finisaj. Grundul trebuie sa fie suficient de intarit, insa sa aiba o umiditatede 5-6 %, ceea ce practic se obtine prin stropire, apa nefiind imediat absorbita. Panourile de placi se lipesc pe un strat de 3-5 mm grosime din pasta de ciment cu adaos de 25% var pasta. Stratul se intinde pe portiuni de pana la 4 m suprafata, adica atat cat se poate lipi pana la intrarea cimentului in priza. Inainte de a fi aplicate, panourile de placi ceramice se introduc intr-un vas cu apa, timp de circa 30 s. Panoul se indoaie in jumatate cu hartia spre interior, spre a se evita ruperea hartiei. De obicei, se prefera folosirea tavii cu gratar metalic. Dupa udare, fiecare panou se pensuleaza pe spate cu lapte de ciment, apoi se aplica peste pasta de ciment, dezdoind jumatatea care a fost pliata. Urmeaza apoi o indesare prin batere usoara cu ajutorul batatorului de stejar. Dupa 15-30 min de la aplicare, hartia de pe fata panoului se uda cu ajutorul unui burete imbibat in apa si se dezlipeste. Apoi se verifica orizontalitatea marginii randului, corectand eventualele denivelari, prin batere cu batatorul. De asemenea, se indreapta prin ciocanire placutele care au iesit di planul vertical al fetei placat si se rectifica portiunile neliniare ale rosturilor, printro usoara presare exercitata cu mistria. In cazul in care pe lungimea peretelui nu intra u numar intreg de panouri, se folosesc benzi taiate din panouri. Daca nu incape un numar intreg de placi taiate cu clestele sau cu rola, ruperea pe linia de taiere fiind realizata cu ciocanul 30 g. Dupa placarea unei portiuni de perete, se umplu rosturile cu lapte de ciment alb sau colorat, u adaos de Aracet E50, in proportie de 20% din greutatea cimentului, folosind o pensula cu prul moale sau un spaclu din material plastic. Placajele se monteaza numai la temperaturi ce depasesc +5 C, aceasta limita minima trebuind sa fie mentinuta cel putin 14 zile de la aplicare. d. Receptia lucrarilor. La preluarea lucrarilor terminate se verifica: uniformitatea coloristica, inlocuindu-se panourile de nuante sau modele diferite planeitatea suprafetei, tolerantele fiind aceleasi ca la placajele de faiante liniaritatea si uniformitatea rosturilor. 2. Executarea placajelor din piatra naturala Placile din piatra naturala se aduc la santier taiate la dimensiunile necesare si cu fata prelucrata. Placile pot fi de dimensiuni uniforme sau sa corespunda unui anumit apareiaj stabilit de proiectant prin desene. Pe santier pot apare ca necesare mici ajustari de laturi care se realizeaza cu

dalti si ciocane de lemn pentru cioplit, precum si cu pietre abrazive pentru slefuit canturile prelucrate. Placajul se traseaza prin montarea unui dreptar de lemn la nivelul superior al suprafetei supuse placarii, care se scoate pana la fata finita a peretelui. Stratul-suport al placajului (peretele) poate fi din beton sau zidarie de caramida. Se folosesc tehnologiile de montare prezentate in continuare. a. fixarea placilor in mortar (incepand cu randul de la pardoseala, de la stanga spre dreapta) b. fixarea mixta a placilor (cand inaltimea suprafetei placate este mare, solidarizarea placajului cu peretele se realizeaza prin mortar si piese metalice.) c. Fixarea cu spatii libere (daca se utilizeaza piese de legatura mai puternice, se elimina umplerea interspatilor cu mortar, ceea ce conduce la evitarea unor fenomene de degradare a placajelor calcaroase din cauza infiltratiilor ce pot proveni dinspre peretele-suport.) d. Executarea placajului simultan cu zidaria (cand placajul este mai gros de 80 mm, se asaza mai intai un rand de placi, apoi se ridica zidaria din spate, in rosturile careia se inglobeaza direct piesele metalice de solidarizare. Lucrarile de placaje din piatra naturala necesita o temperatura de cel putin +10 C, care va fi mentinuta 15 zile dupa montare. Placajele din piatra naturala se receptioneaza cu multa exigenta, urmarindu-se ca: - suprafata placata sa nu contina placi denivelate mai mult de 1 mm fata de planul de ansamblu - rosturile sa fie coliniare si uniforme, admitandu-se tolerante de cel mult 1 mm deviere de fiecare placa si 1,5 mm diferenta de grosime. 3. Executarea placajelor din placi de sticla tip opaxit, din portelan de sticla sau din placi de gresie ceramica Placajele din placi de sticla sau portelan de sticla se folosesc in cladiri industriale. Cele de gresie ceramica se utilizeaza , de asemenea, in constructii industriale, pentru protectii antiacide, sau im cladiri reprezentative, pentru decorari. 3. Executarea placajelor cu placi rigide din policlorura de vinil Se folosesc la placari de suprafete interioare. Fiind sensibile la degradari produse de alte procese tehnologice, se recomanda ca ele sa fie aplicate dupa ce toate lucrarile de finisare a incaperii au fost terminate, inclusiv zugravirea tavaului si a portiunilor de pereti ce nu se placheaza.