Titlul I CONCURENTA COMERCIALA

Capitolul I NOTIUNI INTRODUCTIVE 1. Dreptul concurentei. Definitie. ntr-o acceptiune extensiva, dreptul concurentei comerciale este definit ca fiind totalitatea normelor juridice care reglementeaza competitia pe piata ntre agentii economici. Scopul concurentei nu este altul dect cstigarea si mentinerea clientelei. O alta definitie, asemanatoare, considera ca dreptul concurentei reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza raporturile stabilite n urma savrsirii unor acte ce ating functia sociala a concurentei sau reprezinta o amenintare pentru aceasta. Prin acte ce aduc atingere concurentei se au n vedere att actele care au ca efect limitarea sau anihilarea functiei sociale a concurentei ( restrngerile de concurenta) ct si actele ce pot denatura concurenta (concurenta neleala) . Aceste definitii acopera cteva aspecte : 1. agentii economici au dreptul de a participa la competitia libera ; 2. mijloacele prin care clientela este cstigata si mentinuta sunt reglementate prin norme specifice ; astfel de mijloace sunt publicitatea, politica de preturi, modalitatile de vnzare etc.... 3. pot fi aduse restrngeri concurentei att prin acte neloiale ct si prin practici de monopol, necompetitive.

Criticile aduse acestor enunturi privesc faptul ca includ si norme care traditional tin de dreptul comercial, al proprietatii intelectuale s.a.. ntr-o opinie restrictiva, dreptul concurentei este identificat fie cu dreptul antitrust, adica totalitatea normelor juridice care au ca scop reprimarea practicilor monopoliste sau abuzive pe piata, fie cu dreptul concurentei neloiale. Nici aceasta definitie nu este cea mai completa, ea excluznd n ambele cazuri aspecte ale competitiei comerciale. n concluzie, dreptul concurentei comerciale este ansamblul normelor juridice care au ca obiect reglementarea raporturilor aparute n urma savrsirii unor acte ce aduc atingere competitei economice sau constituie pentru aceasta o amenintare. n opinia noastra el contine normele care: a. creza cadrul dezvoltarii unei piete libere ; b. reglementeaza modalitatile de exercitare a competitiei ; c. creaza conditiile pentru o concurenta loiala si o claritate a informatiilor furnizate consumatorilor; d. lupta contra diverselor abuzuri concurentiale: discriminare nejustificata, ruperea brutala a raporturilor contractuale, clauze abuzive n contracte. Normele juridice ce l alcatuiesc au att caracter substantial ct si caracter procedural, cele substantiale avnd datoria de a preveni distorsionarea pietei libere, iar cele procedurale de a stabili competenta institutiilor cu atributii n domeniu si mijloacele de actiune pentru stoparea practicilor anticoncurentiale. 2. Obiectul dreptului concurentei Obiectul dreptului concurentei comerciale l formeaza relatiile juridice existente pe piata n strnsa legatura cu competitia dintre agentii economici. Relatiile juridice mentionate pot fi oneste si atunci sarcina normelor de dreptul concurentei este de a le mentine astfel sau pot fi neloiale, abuzive si atunci norma juridica intervine.

Lupta pentru cstigarea pietelor si a clientelei capata uneori accente dure, peste limitele impuse de o activitate economica normala. Agentul economic puternic l poate elimina de pe piata pe cel slab prin practici monopoliste sau neloiale si astfel concurenta comerciala libera dispare (de exemplu, refuzul unui puternic agent economic de a furniza anumitor distribuitori accesoriile pentru un produs poate capata caracterul unui abuz de pozitie dominanta). Pentru unii autori obiectul dreptului concurentei l formeaza functia sociala a concurentei economice, protectia intereselor individuale ale participantilor la viata economica. n concluzie, dreptul concurentei comerciale are drept obiectiv mentinerea unui echilibru normal, rational, pe o piata n care concurenta libera este de multe ori nteleasa n sensul libertatii totale (de a face ce vrea). 3. Caracterele dreptului concurentei comerciale n momentul de fata dreptul concurentei apare ca fiind n sistemul romnesc de drept - o disciplina n formare. Doctrina franceza apreciaza ca dreptul concurentei constituie o componenta esentiala a dreptului economic, finalitatea lui fiind respectarea regulilor jocului pietei. De altfel, dreptul concurentei este direct influentat de teoriile economice despre concurenta, economie de piata si liber schimb. Caracterul pluridisciplinar al dreptului concurentei este nca pregnant, el avnd strnse legaturi cu dreptul civil, dreptul comercial, sau cel al proprietatii intelectuale. Reglementarile care formeaza dreptul concurentei privesc de regula agentii economici, ca pe entitati juridice ce desfasoara constant o anumita activitate. S-a afirmat n consecinta, ca dreptul concurentei este un drept profesional. 4. Deosebiri ntre dreptul concurentei si alte ramuri de drept

a) Dreptul concurentei se deosebeste de dreptul comercial prin urmatoarele: dreptul concurentei contine reglementari cu privire la fapte care scapa de sub reglemetarea dreptului comercial. De ex.: denigrarea rivalului, confuzia provocata cu produsele acestuia. n timp ce dreptul comercial reglementeaza modul de desfasurare a activitatii agentilor economici dreptul concurentei acopera doar aspectele legate de felul n care acestia se comporta pe piata, n ideea ca aceasta sa ramna nedistorsionata . Altfel spus, daca dreptul concurentei are ca finalitate imprimarea unui anumit comportament agentilor economici, dreptul comercial impune statutul activitatii acestora. b) Se contureaza tot mai bine si n doctrina romneasca opinia -preluata din cea straina - conform careia dreptul concurentei se delimiteaza de dreptul consumatorului. Parerile exprimate n doctrina romneasca sustin autonomizarea dreptului consumatorului . S-au avut n vedere urmatoarele argumente : finalitatile urmarite sunt diferite (dreptul consumatorului urmareste protectia acestuia pe cnd cel al concurentei asigurarea unei concurente eficiente), aparitia unor reglementari tot mai numeroase n domeniu etc.. Legislatiile altor state au ales solutii diferite : n Germania dreptul consumatorului este nglobat n cel al concurentei, pe cnd n Franta si Suedia cele doua ramuri a existenta autonoma. Fara a critica aceasta din urma opinie consideram ca n Romnia, n momentul de fata, cadrul legislativ n domeniu se limiteaza la prea putine reglementari si deci nu se poate vorbi de un drept al consumatorului. 5. Istoric 5.1. Aparitie

Principiul liberei concurente a fost consacrat n 1791 n Franta, cnd prin lege au fost abolite corporatiile si impusa libertatea comertului si industriei. La mijlocul secolului al XIX-lea, a aparut necesitatea limitarii libertatii de concurenta atunci cnd aceasta era exercitata abuziv. La nceput, temeiul juridic pentru sanctionarea concurentei neloiale a fost gasit n codurile civile. n Franta si Italia acest lucru a fost o creatie a jurisprudentei, pornindu-se de la principiul raspunderii delictuale. n Imperiul German, n secolul al XIX-lea (1896), apare o lege speciala care avea drept scop reprimarea concurentei neloiale. Datorita practicii ostile care a continuat sa aplice dispozitiile codului civil privind raspunderea pentru daune, n 1909 intra n vigoare o lege care avea drept principiu de baza ideea ca oricine savrseste, n schimburile comerciale, acte de concurenta contrare bunelor moravuri, poate fi obligat la ncetarea acestora si plata de daune. n secolul al XX-lea n Franta apar primele norme speciale, coerente n materie de concurenta : - Ordonanta nr. 45-1483/1945 reglementa fixarea preturilor, blocarea lor, prevedea masuri de etichetare afisare si stocare; - Ordonanta din 28 septembrie 1967 modifica art 59 al ordonantei de mai sus, interzicnd: toate actiunile concertate, conventiile, ntelegerile exprese sau tacite, coalizarile sub orice forma, avnd ca obiect sau putnd avea ca efect, mpiedicarea exercitarii liberei concurente, prin fixarea artificiala a preturilor sau introducerea de obstacole n revnzare. n pofida tuturor aceste reglementari, n dreptul francez, concurenta neloiala nu este prevazuta n nici un text de lege, fiind o constructie doctrinara si jurisprudentiala. n prezent, tarile U.E. beneficiaza de o reglementare unitara oferita de Tratatul privind crearea Comunitatii Economice Europene care, n art.3, prevede, printre activitatile

Comunitatii, instituirea unui sistem care sa asigure n piata comuna o competitie nedistorsionata. 5.2. Istoricul reglementarilor ce privesc concurenta n Romnia Legislatia romna n materia concurentei a parcurs de la aparitie si pna n prezent mai multe etape: 1. Actele neloiale de concurenta au fost supuse odata cu intrarea n vigoare a Codului civil regimului acestuia, respectiv art. 998-999 C.civ.. Astfel, fondul de comert era aparat de principiul conform caruia nimeni nu poate produce o paguba fara a o acoperi. 2. Perioada ante si interbelica a adus reglementari specifice dreptului concurentei: - Legea asupra comertului ambulant din 1884 ; - Legea concurentei neloiale din 1932 care reglementa doar fapte de concurenta neloiala constnd n confuzie si false indicatii de provenienta ; - Decretul pentru reglementarea si controlul cartelurilor din 1937; - Legea nr. 26 din 1939 privind acordurile monopoliste. 3. Perioada 1945-1989 a fost una n care neexistnd concurenta nici reglementarile amintite sau altele noi nu si mai aveau rostul. De altfel chiar si dreptul comercial s-a aflat ntr-un con de umbra. 4. Dupa 1990 odata cu competitia economica au aparut si normele ce o reglementeaza : - Constitutia garanteaza libertatea comertului si protectia concurentei loiale n art. 134. - Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, modificata prin Legea nr. 298/2001; - Legea nr. 21/1996 a concurentei ; - Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat. - Legea nr. 143/1996 privind ajutorul de stat;

n privinta comertului international si a concurentei pe pietele internationale Romnia a fost nevoita sa respecte ntotdeauna regulile acceptate prin conventii internationale : - Conventia de Uniune de la Paris din 1838 (revizuita n 1911, 1958 si 1967) pentru protectia proprietatii industriale cuprinde dispozitii referitoare la concurenta neloiala (art. 10 bis). - Reglementarile General Agreement on Tariffs and Trade (GATT) au fost ratificate n mare parte de Romnia : 1. Acordul de baza al GATT ce sanctiona subventiile la export; 2. Codul anti-dumping din 1980 reglementeaza n prezent relatiile comerciale internationale Toate acordurile GATT au urmarit reprimarea dumpingului. Acesta presupune vnzarea unei marfi pe piata externa pe o piata externa la un pret mai mic dect valoarea normala a acestuia. Aceasta practica, considerata neloiala deregleaza piata producatorilor interni, fapt ce a impus instituirea unor taxe anti-dumping egale cu diferenta dintre pretul cerut n tara importatoare si valoarea produsului din tara exportatoare. - Rezolutia adoptat de Adunarea Generala a O.N.U. : Ansamblul de principii si de reguli echitabile convenite la nivel multilateral pentru contrelul practicilor comerciale restrictive ; fiind vorba de o rezolutie a O.N.U., aceasta nu are caracter de obligativitate. Capitolul II NOTIUNEA DE CONCURENTA COMERCIALA 1. Sens general Prin concurenta n general se ntelege o confruntare ntre tendinte adverse, ea presupunnd dupa caz att cstig ct si pierdere.

n Introducere la Primul Raport al Politicii Competitiei, Comisia Europeana scria: "Competitia este cel mai bun stimulant al actiunii economiei de vreme ce garanteaza cea mai larga libertate de actiune posibila dintre toate. O politica activa a competitiei n conformitate cu prevederile Tratatului stabilite de Comunitate face mai usoara adaptarea ofertei si cererii la dezvoltarea tehnologica." Cu ajutorul aparatului decizional descentralizat, competitia permite ntreprinderilor sa-si mbunatateasca eficienta n mod permanent, conditie "sine qua non" pentru o mbunatatire sigura a nivelului de trai si a perspectivei fortei de munca n tarile Comunitatii.Ca urmare, competitia este vazuta ca o asigurare pentru perfectionarea pietii comune stipulata n Tratat ca o adevarata piata. n al doilea rnd, competitia contribuie la crearea si pastrarea pietii care este comuna de vreme ce ntareste prevederile Tratatului, mergnd spre ndepartarea barierelor ntre economiile statelor membre. Ar fi inutila ncercarea de a crea o piata unica fara frontiere interne pentru bunuri, persoane, servicii si capital, asa cum este cerut de art. 8 EEC daca izolarea pietelor nationale ar fi mentinuta efectiv prin practici restrictive asupra ntreprinzatorilor sau prin politici de ajutorare, oferind avantaje competitionale industriei nationale. Asa cum vom vedea, pentru ca un acord sau o practica sa aiba obiect sau efect asupra unei parti a pietii comune implica o ncalcare serioasa a regulilor competitiei. 2. Sens economic n relatiile economice, concurenta a fost privita ca "mna invizibila" care asigura, n lipsa oricarei interventii statale, concordanta dintre cerere si oferta. Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) a definit concurenta ca fiind " situatia de pe o piata n care firme sau vnzatori se lupta n mod independent pentru a cstiga clientela cumparatorilor, n scopul de a atinge un

obiectiv economic, de exemplu, profituri, vnzari si/sau mpartirea pietei." O alta definitie o priveste ca fiind o libera competitie ntre agenti economici, care ofera pe o piata determinata produse sau servicii ce tind sa satisfaca nevoi asemanatoare sau identice ale consumatorilor, cu scopul de a asigura existenta sau expansiunea comertului lor. Si alti autori au apreciat ca este necesara referirea la scopul concurentei atunci cnd aceasta este definita. n prezent, concurenta defineste o anumita organizare a activitatii pe piata si tipul de comportament al agentilor economici. Acesta este la acest moment pur individualist, fiecare urmarind atingerea tintei, profitul maxim, prin cstigarea si mentinerea clientelei. Dupa cum se poate observa din toate aceste definitii concurenta presupune : piata, confruntare, clientela, profit. Piata este spatiul de ntlnire a partenerilor sau a furnizorilor cu cumparatorii , a vnzatorilor cu consumatorul final. Modul de comportare a agentilor economici n acest spatiu (confundat de multe ori cu o arena) este n general unul de lupta, de confruntare. n mod logic, scopul lor este victoria si cstigarea a ct mai multor clienti fideli. Confruntarea presupune domenii apropiate de activitate care fac ca agentii economici sa se ntlneasca pe piata. n concluzie, concurenta este confruntarea dintre agentii economici cu activitati similare sau asemanatoare, exercitata n domenii deschise pietei, pentru cstigarea si conservarea clientelei. 3. Principiile care guverneaza concurenta comerciala 3.1.Principiul libertatii comertului Articolul 134 din Constitutie prevede : Economia Romniei este economie de piata. Statul trebuie sa asigure : a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea

cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie (...). . Libertatea comertului se manifesta pe doua directii : libertatea de ntreprindere si libertatea de exploatare. Libertatea de ntreprindere presupune dreptul pentru toate persoanele, fizice sau morale, de a desfasura activitati comerciale sau industriale, de a nfiinta noi entitati economice ori de a achizitiona altele. Practic, avem de a face si cu o manifestare a principiului libertatii contractuale, avnd n vedere modul de nfiintare a unei societati comerciale (act constitutiv). Fiind o valoare constitutionala, libertatea de a ntreprinde, trebuie respectata att de Parlament, ct si de administratie, ca orice alta libertate publica. Libertatea de exploatare se manifesta prin dreptul comerciantului de a administra societatea astfel cum el doreste. n conditiile legii el poate intra n relatii economice cu alti agenti economici sau poate decide singur ce face cu partile sale sociale. 3.2. Principiul liberei concurente Reglementarea libertatii de concurenta este ea nsasi un paradox: n fapt o libertate totala nu poate fi asigurata a priori dect prin absenta oricarei reglementari. Experienta demonstreaza ca absenta normelor juridice n domeniu nu numai ca nu mentine o concurenta libera, dar chiar stimuleaza practici neloiale sau restrictive de concurenta. Principiul liberei concurente consta n libertatea conferita agentilor economici de a utiliza n mod liber mijloacele si metodele de cstigare si mentinere a clientelei , precum : publicitatea, actiunile promotionale, calitatea, renumele, pretul, reteaua de distributie etc.... Unii autori au utilizat, pentru a defini aceasta atitudine a agentilor economici, notiunea de conduita competitiva .

Principiile enumerate sunt indisolubil legate, existenta unuia fara a celuilalt fiind imposibila. Mai mult, ambele bazndu-se pe libertate nu trebuie privite absolut, fiind de multe ori limitate ca aplicare, ori chiar eliminate. Printre limitarile aduse principiului liberei concurente se afla : 1. reglementarea accesului la anumite activitati economice, avnd n vedere n special monopolul de stat; 2. conditiile de mentinere a echilibrului economic a ntreprinderilor; exista reglementari care afecteaza direct echilibrul economic si privesc comertul exterior, creditul, regimul investitiilor straine, etc... 3. instaurarea de catre legislator a unor conditii discriminatorii n favoarea anumitor ntreprinderi cum ar fi, avantaje fiscale, reesalonari la plata impozitelor etc... 4. dirijismul si protectionismul economic, disimulate n masuri aparent n concordanta cu principiul liberei concurente, cum ar fi standardizarea si urbanismul comercial, care de multe ori mascheaza operatiuni oneroase n favoarea anumitori actori ai vietii economice. 5. conventiile de restrngere a concurentei. 3.3. Libertatea preturilor Principiul libertatii de formare a preturilor este statuat de Legea concurentei care n art. 4 alin. 1 prevede:"preturile produselor si tarifele serviciilor si lucrarilor se determina in mod liber prin concurenta, pe baza cererii si ofertei". Principiul libertatatii de stabilire a preturilor este afirmat si indirect n textul art. 134 din Constitutie, decurgnd din principiul libertatii comertului. Preturile si tarifele practicate n cadrul unor activitati cu caracter de monopol natural sau al unor activitati economice, stabilite prin lege, se stabilesc si se ajusteaza cu avizul Ministerului Finantelor Publice, cu exceptia celor pentru care, prin legi speciale, sunt prevazute alte competente.

Capitolul III FORME ALE CONCURENTEI COMERCIALE 1. Clasificare n functie de conditiile istorico-economice si de performanta ntlnim: A. Concurenta pura si perfecta este prototipul dogmatic al confruntarii pe piata caracterizat prin atomicitate, omogenitate, transparenta, pluralitate de optiuni si neinterventia statului. B. Concurenta eficienta este modelul real ce tine seama de factorii care influenteaza existenta si intensitatea acesteia, factori precum : concentrarea si puterea agentilor economici, interventia statului n economie, s.a.. Dupa cum este acceptata sau nu de lege ori conventii: A. Concurenta permisa se bucura n principiu de libertate, aceasta neechivalnd cu exercitarea arbitrara a libertatii, cu abuzul. Competitia trebuie sa se desfasoare cu buna credinta si cu respectarea regulilor impuse de lege. B. Concurenta interzisa Prin exceptie de la principiul liberei concurente, exista domenii care se sustrag competitiei fie n temeiul legii, fie prin conventie. Sunt practic domenii nchise concurentei : piata muncii, monopolul statului, s.a.. 2. Concurenta pura si perfecta 2.1. Definitie. Trasaturi. Concurenta pura si perfecta este prototipul dogmatic al concurentei, conceput n secolul al XIX - lea, ce pune accent pe functiile acesteia pe piata, n principal pe cea de echilibrare a cererii si ofertei. Atomicitatea presupune un numar mare de comercianti care actioneaza independent, fara a avea o putere economica peste medie, marfa rulata fiind relativ mica.

Aceasta are ca efect imposibilitatea influentarii, prin detinerea ofertei sau a cererii, a pretului. Omogenitatea presupune o calitate apropiata a produselor (servicii, marfuri) pe care agentii economici le ofera. Transparenta implica accesul complet al consumatorului la toate datele referitoare la un produs. Pluralitatea de optiuni rezulta din numarul nelimitat de posibilitati de alegere ntre produsele existente pe piata. Neinterventia statului echivaleaza cu libertatea concurentei. Mobilitatea factorilor de productie presupune o adaptare rapida a agentului economic la evolutiile conjuncturale ale pietei . Concurenta pura si perfecta nu mai poate fi ntlnita dect foarte rar n economia contemporana, deoarece componentele amintite nu pot fi reunite. Atomicitatea exista doar n putine domenii: comert cu amanuntul, legumicultura, productia artizanala. n economia contemporana tendinta este de concentrare a ntreprinderilor. Lupta pentru realizarea unor produse ct mai calitative a facut ca si omogenitatea sa subziste numai pentru putine produse, ca de ex. materiile prime. Informarea clientului, transparenta, cu toate instrumentele legale existente ramne un deziderat. Simpla afisare a pretului reprezinta doar o informare minima. Cu toate acestea notiunea de concurenta pura si perfecta nca mai naste dispute. Adeptii acesteia sustin ca n conditii de concurenta completa, economia functioneaza cu eficienta cea mai nalta posibila . Opinia contrara, mai aproape de realitate n momentul de fata, este rezumata de ideea ca definitia concurentei pure si perfecte nu a fost o definitie care sa descrie realitatile ci una care sa produca rezultate ideale .

2.2.Trecerea de la atomicitate la concentrare Secolul al XIX-lea a reprezentat pentru tarile industrializate punctul de plecare a rapidelor dezvoltari economice dar si nceputul procesului de concentrare a ntreprinderilor. Practic, odata cu disparitia atomicitatii, concurenta pura si perfecta pierde tot mai mult teren n detrimentul asa numitei concurente eficiente (workable competition). Tendinta de concentrare a ntreprinderilor era mai accentuata n perioadele de criza, cnd ntreprinderile puternice le absorbeau pe cele concurente aflate n prag de faliment. Concentrarea se realizeaza din punct de vedere economic pe trei cai: concentrare orizontala - reunirea firmelor cu profil similar (vezi industria de autoturisme). concentrare verticala - coordonarea activitatii ntre ntreprinderi aflate pe trepte diferite de productie si distributie. concentrare conglomerata - presupune desfasurarea unor activitati economice diferite fara legatura ntre ele. 3. Concurenta eficienta 3.1. Notiune. Conditii de existenta. n conditiile concentrarii, atomicitatea disparnd, se vorbeste de concurenta eficienta sau practicabila. Concurenta eficienta a fost definita ca fiind modelul real de competitie ce tine seama de factori economici precum dimensiunea pietei, nivelul de concentrare a agentilor economici, comportamentul si rezultatele acestora. Existenta concurentei eficiente presupune ntrunirea urmatoarelor conditii: a. piata sa fie deschisa tuturor agentilor economici; b. agentii economici sa aiba libertate de actiune pe piata;

c. consumatorii sa se bucure de libertate n alegerea marfii sau a agentului economic cu care colaboreaza. Asa cum s-a aratat anterior n Uniunea Europeana, reglementarile comunitare doresc mentinerea unei competitii nedistorsionate, asa cum precizeaza art. 3 al Tratatului de Creare a C.E.E. Formularea textului este nerealista, deoarece distorsionarea presupune devierea de la competitia perfecta, ori aceasta nu mai este ntlnita pe piata. Ceea ce trebuie protejat este competitia efectiva, adica mentinerea unei concurente suficiente pentru ca agentii economici sa fie eficienti si sa supravietuiasca. 3.2. Intensitatea concurentei Notiunea de concurenta eficienta (efectiva) este una flexibila, intensitatea concurentei depinznd de structura economica a pietelor sectoriale vizate. Aceasta va fi apreciata ca suficienta sau nu de autoritatile nationale sau, dupa caz, comunitare. Printre criteriile de determinare a intensitatii concurentei se afla: numarul si nivelul de concentrare a agentilor economici pe o piata; comportamentul agentilor economici (onestitate, buna credinta); rezultatele obtinute de competitori. Gradul scazut de intensitate a concurentei sau inexistenta acesteia, conduc la aparitia oligopolului, oligopsonului, monopolului si a monopsonului. 1. Oligopolul este acea forma a concurentei care presupune existenta unui numar relativ redus de vnzatori. Probleme apar cnd acestia sunt ntreprinderi puternice, existnd riscul fuzionarii sau a unui comportament similar n vederea mpartirii pietei, fixarii pretului etc.... 2. Oligopsonul este forma de concurenta caracterizata de un numar redus de cumparatori. Si n astfel de cazuri apare riscul comportarii acestor ctiva agenti economici unitar n vederea eliminarii concurentei celorlalti cumparatori.

3. Monopolul a fost definit ca fiind situatia de fapt existenta pe o piata, caracterizata de prezenta unui singur agent economic producator sau vnzator al unui anumit bun. 4. Monopsonul este situatia de fapt existenta pe o piata caracterizata prin unicitatea consumatorului. Cazurile de monopson sunt mult mai rar ntlnite, comparativ cu cele de monopol. 4. Domenii deschise concurentei. Concurenta permisa 4.1. Clasificare Concurenta permisa, asa cum a fost definita anterior, este cunoscuta sub doua forme : concurenta licita si ilicita. Faptul ca ntlnim concurenta ilicita, potrivit acestui criteriu de clasificare, n cadrul concurentei permise, nu trebuie sa conduca la ideea ca ea este una acceptata pe piata. Granita dintre concurenta licita si cea ilicita este uneori dificil de trasat. Practic, concurenta ilicita este doar o forma "deteriorata" a concurentei licite. De altfel, criteriul care a condus la aceasta clasificare era acela al acceptarii de lege sau conventii a concurentei. ntradevar, nici concurenta ilicita nu este acceptata de lege si de accea poate ar trebui analizata ca parte a concurentei interzise. Distinctia este urmatoarea : daca n unele domenii concurenta este total interzisa, n altele ea exista si numai atunci cnd se manifesta abuziv, devenind una ilicita, intervine norma represiva readucnd climatul concurential la unul normal. Avnd n vedere considerente de ordin practic, precum acela ca forma ilicita rezulta din practicarea abuziva a celei licite, apreciem ca oportuna tratarea concurentei ilicite ca forma deteriorata a celei permise. 4.2. Concurenta licita 4.2.1. Conditii pentru existenta concurentei licite Si-au propus sa protejeze concurenta licita urmatoarele legi: - Legea nr.11/1991care instituie pentru comercianti obligatia de a exercita activitatea cu buna credinta, respectnd uzantele

cinstite si respectnd interesele consumatorilor si cerintele concurentei loiale. - Legea nr. 21/1996 are drept scop protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal, n vederea promovarii intereselor consumatorilor - Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat are ca scop reglementarea modalitatilor de autorizare, acordare, control, inventariere, monitorizare si raportare a ajutorului de stat, n vederea crearii si mentinerii unui mediu concurential normal. Mediul concurential loial este caracterizat prin libertatea de actiune a operatorilor economici manifestata pe mai multe palnuri: alegerea domeniului n care se plaseaza capitalul, stabilirea strategiilor proprii etc. Mecanismul economiei de piata se bazeaza pe legea cererii si ofertei, pretul fiind axul central. Acesta si ndeplineste misiunea de regulator al pietei numai daca mediul concurential este unul normal. Trasaturile mediului concurential normal - n care se poate vorbi despre o concurenta loiala - sunt: 1. existenta mai multor producatori si cumparatori; 2. oferta diversificata pentru acelasi produs astfel nct sa existe posibilitatea unor multiple optiuni; 3. decizia n stabilirea pretului sa apartina exclusiv agentilor economici; 4. rolul statului n domeniu sa se manifeste pe planul legiferarii si supravegherii, n nici un caz prin intermediul pretului; 5. capacitatea agentilor economici de a se adapta rapid la cerintele pietei; 6. pe lnga obiectivul fundamental al operatorilor economici (maximizarea profitului) sa se asigure consumatorului si produse si servicii de calitate. n concluzie, pentru a exista si se manifesta concurenta licita este necesara ntrunirea urmatoarelor conditii : a. comportamentul concurential sa existe la modul concret si la un nivel de intensitate acceptabil ;

b. agentii economici sa actioneze pe piata cu buna credinta, ceea ce presupune intentia de a nu vatama interesele altora sau credinta eronata dar scuzabila ca atitudinea este una conforma cu legea; c. o atitudine bazata pe uzante corecte si cinstite a agentilor economici (legea fixeaza limitele dincolo de care uzantele sunt ilegale : concurenta neloiala si practicile restrictive) ; d. competitia sa se desfasoare n domenii deschise acesteia ; e. absenta actelor de infidelitate calificate de lege drept concurenta neloiala ; acestea presupun legaturi ntre persoane ce au acces ntr-o ntreprindere la informatii esentiale, si concurentii acesteia. Se pot afla n aceasta situatie salariatii si auxiliarii comertului, asociatii, administratorii s.a..Datorita periculozitatii lor actele de infidelitate au fost considerate - n parte - att de lege ct si de doctrina ca acte de concurenta neleala . f. piata transparenta. 4.2.2. Modalitati de exercitare a concurentei licite 1. Marketingul Ansamblul de tehnici si metode care permit fundamentarea pe baze stiintifice a deciziilor economice pornind de la nevoile cumparatorilor, denumit marketing, recomanda urmatoarele directii pentru cstigarea pietei: - spre produs, pentru a-i spori atractivitatea si calitatile prin elemente precum: design, ambalaj, marca etc. - spre piata pentru alegerea celei mai bune cai de distributie. Aceasta poate fi realizata prin legatura directa ntre producator si consumator sau indirect prin canale specializate. - spre pret, pentru ca presiunea concurentei sa nu afecteze profitul. - spre promovare, prin campanii de informare a cumparatorului asupra calitatilor produsului sau serviciilor. 2. Promovarea vnzarilor si clientela

Publicitatea consta n ansamblul mijloacelor de expresie, cu efect colectiv ce tind sa dezvaluie notorietatea unei marci sau produs si larga lor difuzare . Prin publicitate, Directiva nr. 84/450/CEE din 10.09.1984 ntelege orice forma de comunicare facuta n cadrul unei activitati comerciale, industriale, artizanale, sau liberale n scopul promovarii bunului sau produsului. Concluzionnd, publicitatea este o actiune de comunicare prin toate canalele, adresata publicului si are drept obiectiv influentarea psihicului uman, orientnd consumatorul spre un anumit produs. Pentru a-si atinge acest obiectiv publicitatea trebuie sa aiba caracter ofensiv si sa se realizeze pe termen lung. Un act de publicitate contine dupa caz, titlu, text, slogan, colorit, mesaj, si eticheta produsului. Din principiul libertatii comertului deriva si libertatea publicitatii comerciale. Astfel, comerciantii pot initia campanii publicitare pentru a spori difuzarea produselor. Pe lnga efectele pozitive, pentru comercianti, a fost criticata deoarece amplifica artificial nivelul concurentei si determina consumatorul sa ia decizii gresite, fara o argumentatie logica. Libertatea de publicitate exercitata n limite normale nu atrage raspunderea pentru daunele produse prin scaderea vnzarilor. Limitele sunt fixate de lege si apreciate de instanta. Promovarea vnzarilor este operatia cu caracter concurential care cuprinde totalitatea actiunilor limitate n timp si spatiu n scopul cresterii clientelei. Ea este adresata doar unui public limitat, acela care este interesat de produs. Instrument principal l reprezinta oferirea de cadouri sau premii. Cadoul se ofera tuturor persoanelor, premiile numai acelora care cumparnd obtin si produsul. Ca principiu, orice agent economic este liber sa ofere cadouri si premii clientilor sai. Legea nr. 11/1990 prevedea nainte de ultima modificare, interdictii n domeniu, precum acordarea de premii prin tragere la sorti, s.a..

Premiile constau n facilitati si gratuitati oferite cumparatorilor n urmatoarele forme: - premii permise implicit si nediferentiat precum oferirea la un numar de produse cumparate a unui a n mod gratuit ; - premii acceptate de lege sau uzante comerciale precum oferirea de obiecte de publicitate, sau esantioane inscriptionate : gratuit ; - premii platite precum soldurile, reducerile, etc.... Clientela comerciala a fost definita ca fiind: - ansamblul de persoane care uzual se aprovizioneaza sau apeleaza la serviciile unui anumit agent economic; - o valoare economica, prin relatiile ce se stabilesc ntre titularul fondului de comert si persoanele, care si procura marfurile si serviciile de la comerciantul respectiv . n aceasta opinie clientela este unul din cele mai importante elemente incorporale ale fondului de comert. Sunt ntlnite pe piata mai multe tipuri de clientela. Clientela autonoma sau personala apare ca urmare a unor relatii economice constante ntre agentul economic si beneficiarii sai, ultimii avnd caracterul unei clientele proprii, atrasa n virtutea obisnuintei si a ncrederii. Clientela angajata include toate persoanele care au calitatea de client n temeiul unor contracte de aprovizionare. Clientela derivata presupune o suprapunere "de teritorii comerciale" ale unor agenti economici cu activitati diferite. Astfel de situatii pot fi ntlnite n gari, aerogari, magazine universale, unde clientela stabila a acestora poate deveni si clientela operatorilor economici ce desfasoara alte activitati. Pentru a aprecia daca ne aflam n prezenta unei clientele autonome sau derivate se au n vedere conditiile concrete n fiecare caz. Distinctia poate capata importanta din punctul de vedere al dreptului concurentei atunci cnd n interiorul unor astfel de teritorii suprapuse sunt savrsite fapte anticoncurentiale (de ex. deturnarea clientelei ).

Clientela comuna apare n cazul retelelor de distributie, sau concesiune unde calitatea de titular al fondului de comert si n special al clientelei, revine att celui care a organizat distributia, ct si celui care opereaza efectiv pe piata. Datorita problemelor de ordin practic ce apar, s-a formulat concluzia ca exista numai clientela proprie, urmnd a se delimita dupa caz competitorii titulari ai acesteia. Clientela ocazionala este formata din consumatorii care intra rar si fara continuitate n relatii comerciale cu firma. Raportul dintre clientela si fondul de comert este baza celor doua moduri de a defini clientela , amintite mai sus, si presupune ntr-o opinie relatia parte-ntreg , iar n alta, independenta totala (clientela rezultat al functionarii fondului de comert) . Fondul de comert a fost definit ca fiind un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale, pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, n scopul atragerii clientelei si implicit, obtinerii unui profit . De altfel, art. 1(1) lit. c al Legii nr. 11/1991 prevede ca, n ntelesul acesteia " constituie fond de comert ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (marci, firme, embleme, brevete de inventii, vad comercial), utilizate de un comerciant n vederea desfasurarii activitatii sale." Desi clientela nu este mentionata explicit, avnd n vedere caracterul exemplificativ al enumerarii, se subntelege apartenenta ei la fondul de comert. Clientela ne apare ca fiind cauza determinanta a activitatii comerciale. Astfel, desi initial ea nu exista n fondul de comert, ulterior devine o valoare economica inclusa n fondul de comert, care se dovedeste a avea o compozitie variabila n functie de necesitatile comertului. n concluzie, ne raliem opiniei care sustine teoria apartenentei clientelei la fondul de comert, aceasta fiind o valoare economica protejata prin mijloace ce tin de dreptul concurentei.

Dreptul ce priveste clientela si conservarea acesteia nu se ncadreaza nici n categoria drepturilor reale si nici n aceea a drepturilor de creanta. Aceasta deoarece de clientela nu se poate dispune (ca n cazul dreptului real) n orice mod si produce efecte fata de terti (lucru care nu se ntmpla n cazul dreptului de creanta). Dreptul de a dobndi si mentine clientela este considerat ca o manifestare a unei noi categorii de drepturi incorporale , caracterizate prin "exclusivitatea de care se bucura titularul" . 5. Domenii nchise concurentei. Concurenta interzisa 5.1. Notiune Concurenta interzisa sau neautorizata este aceea care face obiectul restrictiilor formale rezultate din lege sau contract. Aceasta distinctie clasica a fost ntre timp criticata, astazi reprosndu-i-se a fi fondata mai degraba pe un criteriu formal dect pe continutul notiunii n cauza. Daca legislatorul intervine pentru a interzice practici considerate anticoncurentiale (abuzul de pozitie dominanta) sau restrictive de concurenta (preturi impuse, practici discriminatorii), n cazul concurentei interzise nu mai vorbim de o restrngere a libertatii de a utiliza acele practici, ci de o suprimare totala a acestei libertati. Exista cteva domenii de activitate sustrase concurentei. n astfel de domenii concurenta, fie si cea neloiala, este interzisa cu desavrsire n temeiul unui contract sau al legii. Principalele domenii n care concurenta nu este permisa sunt : monopolul statului, piata muncii, raporturile comerciant-prepus, interdictii contractuale (clauzele de neconcurenta). 5.2. Monopolul de stat Monopolul este privilegiul exclusiv de a vinde un bun, a fabrica un produs, a presta un serviciu, fara ca alte organisme sau ntreprinderi sa ofere n acelasi spatiu geografic bunuri sau servicii identice.

Monopolul presupune interventia expresa sau implicita a puterilor publice pentru a asigura exclusivitate celui caruia i-a fost conferita. Aceasta interventie are loc n primul rnd prin intermediul legii. Prin monopol de stat Legea 31/19966 (privind regimul monopolului de stat) ntelege dreptul statului de a stabili regimul de acces al agentilor economici cu capital de stat si privat, inclusiv producatori individuali, dupa caz, la activitatile economice constituind monopol de stat si conditiile de exercitare a acestora. Activitatile economice care constituie monopol de stat nu pot fi efectuate de agenti economici cu capital de stat sau privat dect pe baza de licenta eliberata de Ministerul Finantelor. Aceasta este o autorizare acordata de stat n baza careia titularul ei poate sa produca, sa prelucreze, sa comercializeze, ntr-o anumita cantitate si calitate produse care fac obiectul monopolului de stat. Sunt incluse prin lege ntre activitatile care constituie monopol de stat: a) fabricarea si comercializarea armamentului, munitiilor si explozibililor; b) producerea si comercializarea stupefiantelor si a medicamentelor care contin substante stupefiante; c) extractia, producerea si prelucrarea n scopuri industriale a metalelor pretioase si a pietrelor pretioase; d) producerea si emisiunea de marci postale si timbre fiscale; e) fabricarea si importul, n vederea comercializarii n conditii de calitatea alcoolului si a bauturilor spirtoase distilate; f) fabricarea si importul, n vederea comercializarii n conditii de calitate a produselor din tutun si a hrtiei pentru tigarete; g) organizarea si exploatarea sistemelor de joc cu miza, directe sau disimulate; h) organizarea si exploatarea pronosticurilor sportive. n astfel de domenii consideram concurenta interzisa, avnd n vedere ceea ce presupune concurenta (piata sa fie deschisa

tuturor agentilor economici; agentii economici sa aiba libertate de actiune pe piata; consumatorii sa se bucure de libertate n alegerea marfii sau a agentului economic cu care colaboreaza) si doua din prevederile Legii nr. 31/1996: - art. 8 interzice agentilor economici care intermediaza, depoziteaza sau desfac produse ce fac obiectul monopolului de stat sa se aprovizioneze de la alti producatori sau importatori dect cei autorizati prin licenta; - art. 10 : preturile si tarifele maximale la produsele si serviciile ce intra n sfera monopolului de stat sunt supravegheate de Guvern, cu avizul Oficiului Concurentei. 5.3. Serviciile de utilitate publica Principiul general aplicabil pentru serviciile publice este cel al neinterventiei pe piata. Aceasta presupune ca persoanele juridice publice nu pot interveni ca actori n viata economica dect pentru a satisface un interes general, cum ar fi utilitatile publice. Legea 326/2001 reglementeaza existenta serviciilor publice de gospodarie comunala care cuprind totalitatea activitatilor si actiunilor de utilitate si de interes local, desfasurate sub autoritatea administratiei publice locale, avnd drept scop furnizarea de servicii de utilitate publica. Reglementarea n materie se doreste a avea un rol pozitiv n materia concurentei, cel putin la nivel de principiu. Astfel, n art. 5 se prevede ca serviciile publice de gospodarie comunala se organizeaza si se administreaza cu respectarea principiului asigurarii mediului concurential. 5.4. Domenii sustrase concurentei comerciale prin conventie 5.4.1.Notiune n unele situatii, partile si limiteaza singure autonomia de vointa, consimtind pe cale de conventie sa se abtina de la a face acte de concurenta partenerului. Acest lucru se concretizeaza prin inserarea unor clauze care sa-l oblige pe partener sa renunte la competitie, cel putin pe o perioada determinata de timp. Astfel de clauze sunt permise n masura n care nu

contravin principiului libertatii comertului consacrat de art.134 din Constitutie. Angajamentele sau clauzele de neconcurenta sunt deci, obligatii pe care si le asuma o parte de a nu realiza o activitate determinata ( nu neaparat comerciala) n defavoarea celeilalte parti. n practica sunt ntlnite clauze de interzicere a concurentei n urmatoarele situatii: nstrainarea unui fond de comert, nchirierea unui spatiu comercial, concesiunea exclusiva pentru distribuire de marfuri, n contractele individuale de munca, s.a..... 5.4.2. nstrainarea unui fond de comert Cumparatorul unui fond de comert si ia de regula o minima masura de precautie pentru cazul n care vnzatorul ar dori sa nceapa o activitate similara n apropiere. Atunci cnd se nstraineaza un fond de comert, clientela se divide , o parte urmnd vnzatorul la noul sediu, iar alta revenind cumparatorului. Daca vnzatorul si va deschide o afacere similara n apropierea cumparatorului, acesta nu ar mai avea nici o sansa, toata clientela ramnnd fidela vnzatorului fondului de comert. Interzicndu-se desfasurarea unei activitati similare n apropierea cumparatorului fondului de comert, se creaza un cadru normal de desfasurare a activitatii comerciale, acesta pierznd, n lipsa unei astfel de clauze, clientela. 5.4.3. nchirierea unui spatiu comercial Din acelasi motiv este acceptata n contractele de locatiune, ca fiind n concordanta cu principiul liberei concurente, clauza prin care locatarul se obliga sa nu nchirieze ulterior n apropiere un spatiu cu aceeasi destinatie. O astfel de clauza nu vine dect sa ntareasca obligatia legala ce revine locatorului de a garanta, potrivit art. 1420 pct. 3 C.civ., linistita si utila folosinta a bunului de catre locatar. Altfel spus, chiar n lipsa unei clauze de neconcurenta, reglementarea din Codul civil interzice orice acte care ar putea

afecta folosinta utila a bunului, locatorul fiind obligat sa se abtina de la orice fapt personal, care ar putea produce acest lucru . Literatura franceza considera ca locatorul nu poate folosi restul proprietatii de o maniera dezavantajoasa pentru locatar. Astfel se aprecia ca nchirierea pentru deschiderea unui alt magazin n apropierea celui deja existent e de natura a crea probleme si de a tulbura folosinta utila a primului locatar. 5.4.4. Concesiunea exclusiva pentru distribuire de marfuri n cazul concesiunii exclusive pentru distribuire de marfuri, att furnizorul, ct si distribuitorul (daca doreste) se angajeaza, primul sa nu livreze n zona respectiva produsul si altor firme, iar al doilea sa nu se aprovizioneze dect de la furnizor. La vnzarea exclusiva clauza de neconcurenta presupune ca furnizorul sa livreze un produs ntr-o regiune geografica stabilita, numai catre un anumit cumparator. Existenta unei clauze de neconcurenta n contractul de cumparare exclusiva presupune obligatia cumparatorului de a cumpara numai de la un anumit furnizor. n discutie fiind acorduri de exclusivitate poate apare problema unor preturi n neconcordanta cu piata. Astfel, concurentii pot interveni indirect la fixarea preturilor n contractele de distrbutie atunci cnd partile acestuia prevad una din urmatoarele clauze : - clauza ofertei concurente ("clause anglaise"), care permite coborrea pretului fixat si alinierea sa la cel al concurentei ; - clauza pretului de piata, care permite partilor sa se refere nu numai la pretul unui concurent ci si la cel mediu, folosit de un grup de concurenti. Pentru a se proteja debitorul obligatiei de neconcurenta poate sa se foloseasca indirect de concurenti, insernd n contract una clauzele de mai sus. Asumarea unor astfel de clauze de neconcurenta nu trebuie sa vina n contradictie cu reglementarile privitoare la practicile

abuzive si restrictive de concurenta ( Legea nr. 21/1996 privind concurenta). Este posibil ca n spatele unei clauze de neconcurenta sa se regaseasca intentia de a elimina anumiti competitori, astfel ca, un comportament coordonat n acest sens, poate intra sub incidenta legii mentionate. 5.4.5. Clauza de neconcurenta n vnzarea imobiliara Clauza de neconcurenta poate apare ntr-un contract de vnzare imobiliara ca o clauza prin care se interzice cumparatorului sa exercite o anumita activitate comerciala dupa achizitionarea imobilului. Valabilitatea unei astfel de obligatii este ndoielnica avnd n vedere interzicerea "contractelor perpetue" . Altfel spus, daca nu este prevazuta durata prohibitiei clauza este ilegala. n acest sens se pronunta si jurisprudenta franceza, anulnd de exemplu o clauza (ca fiind nelimitata n timp) prin care se interzicea societatii cumparatoare, att timp ct va avea proprietatea, sa exploateze terenul vndut pentru a deschide o benzinarie. 5.4.6. Clauza de neconcurenta si cesiunea portofoliului de asigurari Prin portofoliu de asigurari se ntelege totalitatea sau o parte din contractele de asigurari ncheiate de un asigurator. Agentii de asigurari pot ceda portofoliul lor, iar n cazul n care societatea de asigurari pentru care lucreaza refuza acest lucru, ei pot obtine o indemnizatie compensatorie. De regula, actul de cesiune contine o clauza de neconcurenta prin care cedentul se obliga sa nu continue activitatea anterioara astfel nct cesionarului sa i profite achizitionarea portofoliului. 5.4.7. Conditii de valabilitate a clauzelor de neconcurenta si inter-pretarea lor Clauzele de neconcurenta trebuie sa ndeplineasca pentru valabilitate urmatoarele conditii: existenta unui interes legitim al beneficiarului ei; clauza nu trebuie sa aduca atingere grava libertatii de vointa a partii care si-o asuma.

Scopul clauzelor de neconcurenta este mentinerea unei competitii oneste, fara practici abuzive. Beneficiarului unei astfel de clauze i se da dreptul de a supravietui pe piata. n lipsa ei, clientela dispare, fie urmnd vnzatorul fondului de comert, fie prefernd comerciantul vecin ultim venit. n oricare din clauzele prezentate consideram ca exista un interes legitim al beneficiarului ei: cstigarea si mentinerea clientelei, adica supravietuirea. Criteriile de apreciere a gravitatii cu care este restrnsa vointa partii care si asuma obligatia sunt de ordin temporal si teritorial. Se cere ca respectiva clauza sa aiba aplicare limitata n timp, cele perpetue fiind ilicite. n Franta de exemplu, valabilitatea unor astfel de clauze a fost limitata, printr-o lege din 14 octombrie 1943, la 10 ani. Totodata se considera ca obligatia trebuie sa priveasca numai un teritoriu limitat. Interpretarea clauzelor de neconcurenta se face avnd n vedere vointa reala a partilor. n acest sens s-a decis, printr-o interpretare extensiva, ca n contractul de vnzare-cumparare trebuie subnteleasa existenta clauzei de neconcurenta. S-a avut n vedere art. 1339 C. Civ. conform caruia vnzatorul nu se poate sustrage pe cale conventionala de la raspunderea pentru evictiunea datorata unui fapt personal. ntr-adevar, fapta vnzatorului care atrage clientela fondului de comert vndut poate fi privita ca o tulburare echivalenta cu evictiunea. Aceeasi este situatia si n cazul nchirierii unui fond de comert, avnd n vedere art. 1420, alin.3.. Totusi, n acest din urma caz jurisprudenta mai noua , a mbratisat ideea ca nu trebuie subnteleasa obligatia locatorului de a proteja locatarul de un eventual concurent. 5.4.8. Transmiterea drepturilor si obligatiilor ce rezulta din contractul ce contine o clauza de neconcurenta Problemele care apar n cazul unei modificari a raportului juridic sunt : daca noul creditor beneficiaza n continuare de clauza de neconcurenta si daca noul debitor este

tinut sa respecte ntru totul contractul, inclusiv clauza analizata. n primul caz, succesorii universali si cei cu titlul universal prelund o universalitate, vor prelua n totalitate si activul, deci vor fi creditori ai obligatie de neconcurenta. De exemplu, titularul unui fond de comert, creditor al obligatiei de a nu desfasura n apropiere o activitate similara, vinde la rndu-i fondul de comert ; noul cumparator este si el creditor al obligatie de neconcurenta . Discutii exista cnd e vorba de succesorii cu titlu particular, opinia la care ne raliem fiind aceea ca, de regula are loc o transmitere a tuturor drepturilor si pe cale de consecinta acestia devin creditori ai clauzei de neconcurenta. Obligatia de neconcurenta nu se transmite succesorilor universali si ai celor cu titlu universal avnd n vedere caracterul intuitu persoanae al acesteia. Acelasi este si cazul succesorului cu titlu particular. Totusi, jurisprudenta franceza vorbeste de o transmitere a obligatiei catre succesorul cu titlu particular daca el a colaborat cu debitorul initial cnd acesta era n viata. 5.7.12. Sanctiunile ncalcarii obligatiei de neconcurenta Sanctiunile ncalcarii obligatiei de neconcurenta sunt : 1. obligarea debitorului, sub amenintarea amenzii civile, la ncetarea activitatii care contravine clauzei de neconcurenta; temeiul juridic este art. 1076 C. civ. care prevede posibilitatea creditorului de a "cere a se distrui ceea ce s-a facut, calcnduse obligatia de a nu face...". Astfel, creditorul poate cere instantei oprirea activitatii ce ncalca clauza de neconcurenta. Fiind vorba de o obligatie de a face (oprirea activitatii), potrivit art. 5803 C. pr. civ., daca aceasta nu poate fi ndeplinita dect de debitor, el va fi constrns la ndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile n favoarea statului. Pentru acoperirea prejudiciului creat prin ntrzierea executarii creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese.

2. n temeiul art. 1073 C. Civ., creditorul poate cere acoperirea prejudiciului creat; 3. fiind vorba de o neexecutare a unei obligatii contractuale poate fi solicitata n temeiul art 1020 si 1021 C. civ. rezolutiunea contractului ce contine clauza de neconcurenta. Efectele admiterii actiunii presupunnd repunerea partilor n situatia anterioara, atrage desfiintarea cesiunii fondului de comert, a contractului de locatiune, a celui de distribuire exclusiva etc....

TiTLUL II CONCURENTA NELOIALA

Capitolul I ACTELE DE CONCURENTA NELOIALA 1. Notiune. Izvoare. 1.1. Notiune. Conditii. Actul de concurenta este orice act susceptibil de a contribui la promovarea desfacerii produselor unei societati comerciale n detrimentul desfacerii produselor alteia . Actul de concurenta poate exista: independent de avantajul personal al autorului actului; (acesta poate sa nu aiba nici un avantaj);

independent de momentul n care si va produce efecte. - fara o egalitate de forta economica. Actul de concurenta nu este n sine neleal, capatnd un astfel de caracter numai daca sunt folosite mijloace incorecte, reprobabile. Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale defineste n art. 2 ca fiind concurenta neleala orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite n activitatea comerciala sau industriala. Drept exemplu, este mentionata ca fiind contrar uzantelor cinstite utilizarea n mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutarii unilaterale a contractului, prin abuz de ncredere, incitarea la delict, achizitionarea de secrete comerciale de catre terti care cunosc ca achizitia implica practici neloiale. Asa cum rezulta din textul legii un act este neloial daca este contrar uzantelor cinstite. Totusi, pentru ca un act de concurenta sa fie calificat neloial si instanta sa admita o actiune n concurenta neloiala (n fond o actiune n raspundere civila delictuala) trebuie ntrunite urmatoarele conditii, nu nsa ntotdeauna n mod cumulativ : 1. existenta raportului de concurenta; 2. prejudiciul; 3. fapta ilicita; 4. vinovatia; 5. reaua-credinta; 6. legatura de cauzalitate. 1.2. Istoricul reglementarii Primele reglementari ale concurentei neleale au fost considerate, ntr-o prima etapa (mijlocul sec. al IX-lea), cele privitoare la raspundere existente n codurile civil. Reglementarea care a consacrat protejarea mpotriva concurentei neleale este Conventia de Uniune de la Paris pentru protectia proprietatii industriale. Aceasta, ncheiata n 1883 si ratificata de Romnia n 1924, prevede n art. 10 bis, ca fiind act de concurenta neleala "orice act de concurenta

contrar uzurilor cinstite n materie industriala si comerciala" si prin urmare sunt interzise: - orice fapta de natura a crea confuzie cu activitatea si produsele concurentului; - afirmatiile false ce urmaresc a discredita activitatea concurentului; - indicatiile sau afirmatiile susceptibile de a induce publicul n eroare n privinta fabricarii, calitatii sau cantitatii marfurilor produse de concurent. Legea privind reprimarea concurentei neleale edictata n Romnia n 1932 raspundea obligatiilor asumate prin Conventia de la Paris. Chiar n primul articol al ei actul de concurenta neleala era definit ca fiind ntrebuintarea n comert a unei firme, embleme, desemnari speciale sau ambalaj, de natura a produce confuzie cu drepturi legitime, dobndite anterior. Articolele 2 si 3 prezentau cazurile de concurenta neleala: falsele indicatii asupra originii produselor, utilizarea fara drept a denumirilor geografice de origine. Printre sanctiunile prevazute de Legea din 1932 se afla amenda penala pentru actele savrsite cu intentie. Se putea solicita (art. 9) sechestrarea marfurilor sau luarea unor masuri provizorii, iar ulterior vnzarea acestora. Totodata tribunalul putea decide publicarea hotarrii n presa pe cheltuiala celui vinovat ( art. 11). Desi n concordanta si cu reglementarile de dupa 1945, Legea pentru reprimarea concurentei neleale a fost abrogata n 1973. n prezent, este n vigoare Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, modificata si completata de Legea nr. 298/2001. 2. Clasificarea actelor de concurenta neleala 2.1. Clasificare O prima clasificare , pe care o retinem, distinge ntre urmatoarele categorii de acte de concurenta neleala:

a. mijloace de confuzie ce pot privi numele si formele societatilor comerciale, semnele distinctive ale produselor, imitarea unui concurent etc.; b. mijloace de dezorganizare interna a unei societati concurente prin distrugerea publicitatii, divulgarea secretelor de fabrica, coruperea salariatilor; c. mijloace de denigrare; O alta clasificare grupeaza actele neleale n trei categorii: - acte de concurenta inadmisibila: exploatarea muncii altuia, oferta sub pretul concurentilor, coruperea personalului etc...; - acte de concurenta sugestiva: publicitatea mincinoasa, imitarea si uzurparea semnelor distinctive s.a., - concurenta de forta: denigrarea, reclama personala, deturnarea clientelei etc.... 2.2. Acte de concurenta neloiala enumerate de lege Legea nr. 11/1991 defineste n art. 4 si 5 actele considerate de concurenta neleala si le sanctioneaza cu amenda sau nchisoare. Astfel potrivit art. 4 al Legii nr.11/1991 sunt contraventii si se sanctioneaza cu amenda: a) oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte; b) divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamntul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si ntr-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite; c) ncheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unor prestatii n mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori cu care comerciantul ar urma sa ncheie contracte asemanatoare; d) comunicarea sau raspndirea n public de catre un comerciant de afirmatii asupra ntreprinderii sale sau

activitatii acesteia, menite sa induca n eroare si sa i creeze o situatie de favoare n dauna unor concurenti; e) comunicarea, chiar facuta confidential, sau raspndirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor/serviciilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al ntreprinderii concurente; f) oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana n dauna unui concurent; g) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela n cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant; h) concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant n scopul nfiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant n scopul dezorganizarii activitatii sale. Articolul 5 al Legii nr. 11/1991 apreciaza drept acte neloiale si le sanctioneaza ca fiind infractiune: a) folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant; b) punerea n circulatie de marfuri contrafacute si (sau) pirat, a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce n eroare consumatorul asupra calitatii produsului (serviciului); c) folosirea n scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete n legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente n scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi;

d) divulgarea unor informatii prevazute la lit. c), cu exceptia situatiilor n care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului n care s-au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale n comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente; e) divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti, fara consimtamntul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial; f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de catre persoane apartinnd autoritatilor publice, precum si de catre persoane mputernicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta n fata autoritatilor publice; g) producerea n orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vnzare sau vnzarea unor marfuri ori servicii purtnd mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare - si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului, n scopul de a-i induce n eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari. Avnd n vedere definitia data de Legea nr. 11/1991 actului de concurenta, se poate afirma ca nu este obligatoriu ca pentru a fi n prezenta unui act de concurenta neloiala trebuie ca acesta sa se regaseasca n art. 4 al aceleiasi legii. Este suficient sa fie vorba de un act sau fapt contrar uzantelor cinstite n activitatea industriala si de comercializare a produselor de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii . De aceea n cele ce urmeaza vor fi analizate, potrivit clasificarii lui Paul Roubier, toate tipurile de acte neloiale, doar unele ncadrndu-se n prevederile Legii nr.11/1991.

3. Mijloacele de confuzie 3.1. Notiune. Riscul de confuzie si mijloacele de confuzie Mijloacele de confuzie au drept scop crearea de confuzie, clientela putnd fi derutata si atrasa , profitndu-se de reputatia concurentului. Ele mbraca forma unor acte sau fapte contrare uzantelor cinstite prin care se urmareste : - inducerea n mintea consumatorului a ideii ca produsele sau serviciile provin de la concurentul celui care le savrseste ; - crearea unei legaturi ntre cele doua oferte pentru a deturna clientela. Prin risc de confuzie n sens restrns se ntelege riscul de confuzie asupra originii produselor sau serviciilor. Prin risc de confuzie n sens larg se ntelege confuzia constnd n ideea gresita ca ntre doua ntreprinderi exista o legatura economica. Un act are caracter neloial atunci cnd creaza un risc de confuzie apreciabil si nu confuzii ntmplatoare. Aprecierea riscului de confuzie se face avnd n vedere mai multe criterii. a) Un prim criteriu n aprecierea riscului de confuzie este raportarea la consumatorul cu atentie mijlocie, nivel mediu de inteligenta, educatie si impresia produsa acestuia. Instantele au n vedere notorietatea semnului distinctiv si faptul ca de regula atentia consumatorului este mai mare n cazul bunurilor de valoare. b) Un al doilea criteriu n stabilirea riscului de confuzie are n vedere numarul de consumatori expusi riscului de confuzie. c) Grupul tinta al ofertei comerciantului ( specialisti, farmacisti etc...) este si el un element de stabilire a existentei riscului de confuzie. d) Riscul de confuzie se determina si n functie de natura semnului distinctiv . Acesta poate, ca urmare a unei utilizari mai vechi si a campaniilor mediatice, sa fie mai puternica, mai cunoscuta. Cu ct semnele distinctive sunt mai putin cunoscute, mai slabe, riscul de confuzie scade.

Producerea confuziei nu este absolut necesara pentru existenta concurentei neloiale, fiind suficienta crearea riscului. De asemenea, nu orice confuzie asupra unui produs sau servicii echivaleaza cu savrsirea unui act neloial. Mijloacele de confuzie, calificate ca fiind acte de concurenta neloiala, sunt grupate astfel : 1. mijloace care produc confuzie cu privire la firma si emblema; 2. imitarea marcii ; 3. imitarea publicitatii unui concurent ; 4. imitarea produselor altuia si substituirea marfurilor ; 5. imitarea aspectului exterior al unei ntreprinderi. Doctrina a cuprins toate aceste fapte sub umbrela notiunii generale de parazitism , care pleaca de la ideea ca orice apropiere nejustificata a muncii altuia trebuie sanctionata. El a fost definit ca fiind comportamentul prin care un agent economic se plaseaza n siajul concurentului, profitnd de eforturile si know-how-ul acestuia. Parazitul cauta sa se afle n permanenta n umbra concurentului pentru beneficia de experienta si renumele acestuia fara investitii proprii. Parazitismul se prezinta sub doua forme. Prima, concurenta parazitara, vizeaza situatia unei ntreprinderi care se comporta ca un parazit n raport cu o alta cu care se afla n situatie de concurenta. Ne aflam n prezenta unui act parazitar "de fiecare data cnd un concurent a beneficiat de efortul industrial, comercial, publicitar si promotional al unui alt comerciant". A doua forma, manopere parazitare, este ntlnita n cazul agentilor economici care nu sunt n raport de concurenta. Ele rezulta din exploatarea fara drept a investitiilor si cunostintelor unui ntreprinzator neconcurent. n acest caz actiunea n concurenta neloiala nu este admisibila n absenta clientelei comune si a riscului de confuzie. Instantele pot deroga de la aceasta regula, atunci cnd situatia o impune. Un exemplu mediatizat n Franta sustine libertatea de apreciere a

judecatorului; este cazul parfumului "Champagne" , n care Curtea de apel din Paris a declarat comportament parzitar si "deturnant de notorietate", utilizarea denumirii de origine "Champagne", ca nume al unui parfum. n cele doua forme ale sale teoria parazitismului a extins domeniul actiunii n concurenta neloiala, n Franta vorbinduse de o extindere necontrolata a parazitismului n jurisprudenta. Cu toate acestea faptele parazitare se pot plasa ntre domeniul concurentei neloiale stricto sensu si cel al drepturilor de proprietate industriala (aparate prin actiunea n contrafacere) . O alta problema care apare n cazul parazitismului este dovedirea prejudiciului. Este foarte dificil sa dovedesti existenta unui prejudiciu creat de parazit atta vreme ct el sta n umbra celui puternic economic si ncearca sa fure din clientela acestuia. El va invoca ntotdeauna dreptul sau la dezvoltarea afacerii sale si imposibilitatea cuantificarii prejudiciului. De aceea, acoperirea acestuia se face cu "titlu de pierdere a sansei la o evolutie favorabila", concept care nu mai utilizeaza ideea de prejudiciu cuantificabil. Desi jurisprudenta franceza a utilizat foarte mult teoria parazitismului, se vorbeste n ultima perioada de un recul al acesteia. Se da drept exemplu n sustinerea acestei idei o decizie a Curtii de Apel din Paris, care a apreciat ca "simplul fapt al copierii unei prezentari a altuia nu constituie un act de concurenta culpabil, principiul fiind ca un bun care nu face obiectul unui drept de proprietate intelectuala, poate fi liber reprodus". Avnd n vedere stadiul economiei romnesti si nevoia de reguli clare, apreciem ca teoria parazitismului este utila, un eventual recul ale ei putnd interveni numai dupa ce va fi aplicata si si va face datoria n impunerea unui comportament concurential, asa cum s-a ntmplat si n Franta.

3.2. Mijloace care produc confuzie cu privire la firma si a emblema Legea nr. 11/1991 sanctioneaza n art 5 lit. a ca fiind infractiune "folosirea unei firme ..., unei embleme... de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant" Firma este un element de individualizare a comerciantului si consta n numele sau denumirea sub care acesta este nmatriculat n registrul comertului, si desfasoara activitatea si sub care semneaza. n cazul comerciantului persoana fizica firma coincide cu numele comerciantului. Datorita caracterului de individualizare n activitatea comerciala firma se caracterizeaza prin noutate. n consecinta, atunci cnd exista risc de confuzie cu o firma deja nregistrata, Oficiul registrului comertului, refuza nregistrarea. n momentul n care aceasta are loc, cu respectarea principiului noutatii, comerciantul dobndeste un drept de proprietate incorporala asupra ei. Cu alte cuvinte, prin nregistrare se asigura exclusivitatea folosintei pe o anumita raza teritoriala n functie de solicitarea comerciantului. Emblema este un element de individualizare facultativ si consta n semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen. Daca o ntreprindere nu poate avea dect o firma (obligatoriu), ea poate avea n schimb attea embleme cte magazine de desfacere are. Continutul emblemei poate fi un semn sau o denumire. La rndul lor, semnul poate fi o figura grafica (animal sau figura geometrica) iar denumirea un nume propriu sau o formulare fantezista. La fel ca si firma, emblema trebuie sa aiba caracter de noutate, dar spre deosebire de prima, ea poate fi nregistrata la registrul comertului si fara a avea acest caracter. Dreptul asupra emblemei se dobndeste deci prin prioritate de folosinta.

Pentru a vorbi de imitare literatura franceza cere ndeplinirea conditiei situatie de concurenta, care presupune ntrunirea n mod cumulativ a urmatoarelor conditii : - specialitatea ntreprinderii ; riscul de confuzie apare numai n cazul activitatilor similare ; - raspndirea geografica a numelui comercial ; ntinderea teritoriala a protectiei este limitata la zona n care folosirea numelui comercial sau a unei embleme identice ar conduce la confundarea ntreprinderilor . Avnd n vedere conditiile de mai sus a fost considerat act neloial, utilizarea n materie de comert electronic a unui cod de acces sau a numelui de domeniu al unui tert, pentru a se insera ntr-o activitate comerciala existenta si similara, cu scopul de obtine profit din renumele tertului. n aprecierea riscului de confuzie datorat utilizarii unor nume comerciale sau embleme asemanatoare se au n vedere deci, natura ntreprinderii, clientelei si notorietatea. n concluzie, constituie concurenta neloiala utilizarea cuvintelor cu putere distinctiva din numele comercial. De regula, confuzia se produce datorita adaugarii la un nume comercial cunoscut a unor alte cuvinte. 3.3. Imitarea marcilor si riscul de confuzie Legea nr. 11/1991 sanctioneaza n art 5 lit. a ca fiind infractiune "folosirea unei...marci..."de natura sa produca confuzie aceea folosita legitim de un alt comerciant. Marca este un semn distinctiv, ce are rolul de a diferentia produsele, lucrarile, si serviciile, unei persoane fizice sau juridice, garantnd calitatea constanta a lor si este susceptibil a face obiectul unui drept exclusiv, ce apartine drepturilor de proprietate industriala. Semnele care pot fi nregistrate ca marci sunt: cuvintele, simbolurile figurative, combinatiile de culori, sloganurile, literele, forma produsului, culoarea produsului sau ambalajului.

Dreptul la marca se dobndeste prin nregistrare la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci. Prin aceasta se asigura protectia marcii, fiind prohibita utilizarea ei fara drept . Dreptul la marca a fost ncadrat n categoria drepturilor intelectuale , n continutul sau intrnd: dreptul exclusiv de a folosi marca si dreptul de a interzice folosirea aceluiasi semn de catre altii. n doctrina si practica s-a facut distinctie ntre uzurparea directa, prin utilizarea unei marci identice si imitarea unei marci, care presupune o reproducere a trasaturilor esentiale a acesteia n vederea crearii unei confuzii cu aceea originala. Aceasta nseamna ca o marca beneficiaza de o dubla protectie: una ce tine de dreptul proprietatii intelectuale si una de dreptul concurentei. Astfel, utilizarea unei marci sau embleme de un concesionar, dupa expirarea contractului de concesiune, a fost considerata ca o ncalcare a dreptului de proprietate industriala, angajnd si raspunderea contractuala, si nu un act de concurenta neloiala ( care presupune imitarea marcii). Jurisprudenta romna antebelica a considerat ca exista imitare ori de cte ori se stabileste ca ntre marca nregistrata si aceea contrafacuta sunt asemanari de natura a crea confuzie, pentru unii posibile iar pentru altii inevitabile. n aprecierea riscului de confuzie trebuie avute n vedere raspndirea teritoriala si notorietatea marcii. Desi legea romna (Lg. nr. 11/1991) nu mentioneaza expres marca printre elementele protejate n art. 5 lit.a, trebuie interpretat ca fiind subnteleasa n expresia "denumiri speciale" si pe cale de consecinta ocrotita. n concluzie, reprezinta concurenta neloiala utilizarea unei marci asemanatoare, ori a avantajelor create de o marca deja cunoscuta, daca s-a creat nsa si un risc de confuzie apreciabil. Jurisprudenta franceza este frecvent sesizata cu litigii privind o marca reputata care, fara a fi reprodusa identic, a fost imitata dupa cume se va vedea n cele ce urmeza.

Imitarea unei marci, care este un act neloial, poate avea loc prin : a) asemanare fonetica; de exemplu: Sunlake-Sunslik (marca nregistrata anterior), Paris Voyage-Paradis Voyage (marca nregistrata); Pastis 42-Pastis 51 (marca nregistrata anterior); utilizarea ca nume de domeniu pe Internet "Galeries Lafayette.com" a fost apreciata ca o imitare a unei marci nregistrate ; b) asemanare vizuala; de exemplu: sticle de acelasi model, cu etichete n aceeasi culoare, pentru produse de acelasi gen. n 1932 Tribunalul Ilfov considera concurenta neleala fapta prtului de a fi colorat benzina pe care o vindea, imitnd marca societatii "Unirea" nscrisa la tribunal sub denumirea de "autobenzina albastra" si "benzina albastra". c) analogie; de exemplu: Miss Rouge-Miss Blanche (marca anterioara); d) contrast; de exemplu: Curtea de Casatie din Paris decidea n 1966 ca marca "La vache serieuse" prin contrastul cu aceea mai cunoscuta "La vache qui rit" creeaza impresia originii comune, deci prezenta risc de confuzie. e) efectul sonor; n cazul marcilor verbale, riscul de confuzie poate apare fie datorita efectului sonor, fie lecturarii. Tribunalul din Bruxelles constata n 1982 ca sloganul (marca) "Lada, votre meilleur achat" era raspndit de mult timp, iar formula "Subaru, votre meilleure achat" e de natura a crea confuzie legata de marca Lada. f) imitarea prin echivalent ; presupune traducerea cuvntului care formeaza marca nregistrata. n concluzie, " chestiunea de a sti daca imitarea este susceptibila de a produce confuzie o rezolva judecatorul." 3.4. Imitarea inventiilor, a indicatiilor geografice si a desenelor industriale Legea nr. 11/1991 sanctioneaza n art 5 lit. a ca fiind infractiune "folosirea unei inventii, indicatii geografice, unui

desen sau model industrial... de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant". a) Inventia este considerata ca implicnd o activitate inventiva daca, pentru o persoana de specialitate n acel domeniu, ea nu rezulta n mod evident din cunostintele cuprinse n stadiul tehnicii. Inventia este susceptibila de aplicare industriala daca obiectul ei poate fi folosit n cel putin un domeniu industrial, agricol, sau oricare altul. Atunci cnd pe lnga aceste doua conditii inventia este si noua ea poate fi brevetata. Nu au caracter brevetabil ideile, descoperirile, teoriile stiintifice, metodele matematice, programele de calculator, retetele culinare sistemele urbanistice etc.... Protectia inventiei se asigura n principiu prin procedura de brevetare, finalizata cu eliberarea de catre Oficiul de stat pentru Inventii si Marci. a brevetului. Acesta confera titularului dreptul de a interzice tertilor sa efectueze fara autorizatia sa urmatoarele acte: - pentru produse: fabricarea, comercializarea, oferirea spre vnzare, folosirea, importul, sau stocarea n vederea comercializarii, oferirii spre vnzare sau folosirii; - pentru procedee sau metode: folosirea acestora. Nu avem de a face - cu toate ca asa pare - cu o protectie identica a inventiei (oferita de Legile nr. 11/1991 si 64/1991): - Legea privind brevetele de inventii considera infractiune de contrafacere "fabricarea, folosirea sau punerea n circulatie fara drept a obiectului unui brevet de inventie" ; - Legea nr. 11/1991 n art. 5 lit.a sanctioneaza "folosirea unei inventii... de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant". Dupa cum se observa, intentia legiuitorului a fost n primul caz interzicerea folosirii fara drept a inventiei, pe cnd n cel de al doilea evitarea riscului de confuzie. Interpretnd textul art. 5 al Legii nr. 11/1991 rezulta o a doua diferenta : folosirea inventiei poate sa se ntemeieze (sau nu) pe un drept, dar

pentru a fi infractiune trebuie, n mod necesar, sa fie de natura a produce confuzie cu aceea folosita legitim de un alt comerciant. Cealalta reglementare ( care prevede infractiunea de contrafacere) vorbeste doar de folosirea fara drept. n concluzie, avem de a face cu o dubla protectie a inventiei, una ce tine de dreptul proprietatii intelectuale si alta ce tine de dreptul concurentei neloiale. b) Indicatiile geografice sunt mpartite n doua categorii: denumiri de origine si indicatii de provenienta. Denumirile de origine sunt mentiuni care indica locul fabricarii unor produse de calitate datorita conditiilor naturale ale solului, climei, etc... . Dreptul de a utiliza o denumire de origine are deci o baza geografica si istorica, fiind titlul care garanteaza calitatea de origine a unui produs pusa n valoare n mod special. Indicatia de provenienta este o mentiune cu privire la locul unde un produs a fost realizat, fara a fi o garantie de calitate (cum este cazul denumirii de origine). Este deci act neloial si infractiune, folosirea unei indicatii geografice care poate conduce la confuzie cu aceea utilizata legitim de un alt comerciant. c) Prin desen si model industrial Legea nr. 129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale, ntelege "aspectul nou al unui produs avnd o functie utilitara." Desenul industrial este un aranjament de trasaturi sau culori care reprezinta imagini avnd un sens determinant, fiind si un element de ornamentatie care da obiectului aspect inedit si specific. Modelul industrial este o forma plastica, materializata, spre deosebire de desen, n spatiu, precum o sculptura, o macheta etc.... Noutatea presupune ca anterior cererii de nregistrare la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci desenul sau modelul industrial nu a mai fost facut public n tara sau strainatate, pentru aceeasi categorie de produse. Caracterul industrial al

desenului sau modelului rezida n aceea ca obiectul la care se aplica poate fi reprodus ori de cte ori este necesar. Si n cazul desenelor si modelelor industriale exista o dubla protectie: - una oferita de Legea nr. 129/1992 , care n art. 42 sanctioneaza reproducerea sau folosirea fara drept ca infractiune de contrafacere; - una oferita de Legea nr. 11/1991 care sanctioneaza folosirea ( cu sau fara drept) a desenului sau modelului industrial de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de u alt comerciant. 3.5. Imitarea mijloacelor publicitare Articolul 5 lit. g al Legii nr. 11/1991 considera infractiune: "producerea n orice mod (...), oferirea spre vnzare sau vnzarea unor marfuri/ servicii purtnd mentiuni false privind (...) alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi, mijloacele publicitare - si alte asemenea (...), n scopul de a-i induce n eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari." Venind sa transpuna Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene, Legea nr. 158/2008 defineste publicitatea nselatoare ca fiind publicitatea care, n orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce n eroare persoanele carora i se adreseaza ori care iau contact cu aceasta si care, din cauza caracterului nselator, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciaza ori poate prejudicia un concurent. Caracterul nselator se poate datora si imitarii, conditii n care trebuie vazute dispozitiile mentionate mai sus si finalitatea urmarita de actul susceptibil de o calificare neloiala. Publicitatea nselatoare capata caracter mincinos atunci cnd se distanteaza de imitare si nu contine niciun element adevarat. Ideea publicitara n sine nu este protejata. Cnd se manifesta nsa sub forma unui sloganul publicitar, ea poate

face obiectul unui depozit si n consecinta va fi protejata ca o marca. Utilizarea ideii publicitare a altui comerciant poate conduce la aparitia riscului de confuzie, prin legatura pe care publicul o poate face ntre sloganul publicitar si o anumita ntreprindere. De aceea se poate recurge la actiunea n concurenta neloiala ori de cte ori preluarea unei idei publicitare a creat risc de confuzie. Imitarea mijloacelor publicitare ale altuia este concurenta neloiala si atunci cnd produce o depreciere a valorii acesteia, chiar si n absenta riscului de confuzie. Astfel, o metoda publicitara cunoscuta poate pierde din impact si valoare atunci cnd o utilizeaza comercianti ale caror produse sunt de calitate ndoielnica. n practica, s-a considerat ca reprezinta concurenta neleala imitarea servila, prin preluarea n detaliu a ideii publicitare, imitarea tangentiala care coroborata cu alte fapte prezinta risc de confuzie, contrafacerea unor obiecte si copierea reclamei facute acestora s.a.. Exemplificnd, readucem n atentie o dezbatere veche privind publicitatea n materia detergentilor. ntr-un litigiu opunnd doua grupuri internationale, instanta a trebuit sa cerceteze daca tema publicitara a uneia a fost copiata de cealalta ntr-un mod neloial. n speta, instanta trebuia sa spuna daca "seule Lava lave aussi blanc sans bouillir" putea fi considerata ca o imitare a sloganului notoriu " Persil lave plus blanc". Principiul n materie este ca o idee publicitara, fie ea si originala, nu este susceptibila n sine de apropiere, ideile fiind n domeniul public. Solutia instantei a fost una criticabila, deciznd ca exista n speta o imitare a ideii publicitare (albul). Criticile privesc opinia instantei ca temele soc trec prin mintea mai multor potentiali clienti, fiind posibila confuzia. Ori, a afirma ca publicul nu reuseste sa identifice un produs prin numele

fabricantului si marca, ci prin sloganul publicitar este fara sustinere n activitatea comerciala. Cu toate aceste critici, concluzia care se impune este ca utilizarea unei teme publicitare timp ndelungat creaza un reflex care duce cu gndul la marca, sloganul sau imaginea capatnd putere distinctiva, motiv pentru care ele sunt protejate pe cale actiunii n concurenta neloiala. Parazitismul poate apare n materie de publicitate sub forma ratasarii parazitare. Aceasta consta n raportarea la publicitate sau realizarile altuia n scopul de a profita de reputatia acestuia. De regula, ratasarea este ntlnita n afirmatii ce sustin n materialele publicitare ca un produs are aceleasi calitati ca produsul concurentului. Afirmatiile de acest gen pot usor deveni nsa si mijloc de denigrare printr-o comparatie negativa cu produsul concurentului. Ratasarea parazitara poate fi ntlnita sub urmatoarele forme: 1. referiri la calitatea produsului firmei concurente, prin afirmatii de genul (de acelasi tip, calitate etc.). 2. referiri la destinatia produselor sau serviciilor, presupune utilizarea n publicitate a numelui comercial al firmei careia i sunt destinate: (de ex. n cazul pieselor de schimb, al consumabilelor etc.) 3. referiri la relatiile dintre ntreprinderile concurente de genul: specialisti ce au lucrat pentru fost asociat al n ultimul caz, al prezentarii calitatii de fost asociat, sau de fost angajat , se au n vedere ntotdeauna circumstantele spetei, deoarece un act precum cele mentionate pot avea si caracter licit atunci cnd nu sunt facute repetat si fara motiv (abuziv) . 3.6. Imitarea produselor altuia si substituirea produselor Potrivit Legii nr. 11/1991 reprezinta concurenta neloiala, fiind si infractiune:

- "folosirea unor topografii ale unui circuit integrat, (...) sau unui ambalaj de natura a produce confuzie cu cele folosite de alt concurent." - art. 5, lit.a; - "punerea n circulatie de marfuri contrafacute si /sau pirat, a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce n eroare consumatorul asupra calitatii produsului (serviciului)" - art. 5, lit. b. - "producerea n orice mod (...), oferirea spre vnzare sau vnzarea unor marfuri/ servicii purtnd mentiuni false privind (...) alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor, sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare - si alte asemenea (...), n scopul de a-i induce n eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari."- art. 5 lit. g a) Prin circuit integrat Legea nr. 16/1995 privind protectia topografiilor circuitelor integrate ntelege un produs alcatuit dintr-un ansamblu de componente active si pasive, inclusiv interconexiunile, care fac parte n totalitate sau partial din corpul sau suprafata unei piese materiale, produs care este destinat sa ndeplineasca o functie electronica. Topografia unui circuit integrat este dispunerea tridimensionala a elementelor acestuia, din care cel putin unul element activ. Protectia topografiei unui circuit integrat se asigura att prin nregistrarea la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci , ct si prin prohibitia instituita de Legea nr. 11/1991. b) Punerea n circulatie a unor produse contrafacute presupune imitarea fidela a unor produse apreciate si cunoscute pe piata, putndu-ne afla n prezenta mai multor acte de concurenta neloiala : folosirea unei marci, a unei firme etc.... Dupa cum s-a aratat, n marea majoritate a cazurilor produsele sunt protejate prin legi speciale privind inventiile, drepturile de autor etc.... De aceea s-a sutinut imposibilitatea utilizarii actiunii n concurenta neloiala . Avnd n vedere nsa riscul de confuzie si caracterul reprobabil al imitarii

produselor, s-a admis si reglementat, protejarea acestora prin mijloace de dreptul concurentei. Opinia s-a impus n special n materia ambalajelor si a etichetelor, pornind de la principiul ca orice comerciant trebuie sa evite utilizarea unor ambalaje ce pot crea confuzie. Caracterul exceptional al utilizarii actiunii n concurenta neloiala a fost acceptat si de Curtea Suprema de Justitie care a retinut ca " prta nu s-a manifestat culpabil, cu scopul de a stimula comertul propriu n dauna comertului efectuat de reclamanta, astfel ca n mod corect instanta de apel a concluzionat ca faptele nu prezinta caracter de neloialitate, neputndu-se retine o disimulare prin imitatie sau prin alte indicatii, chiar daca culorile folosite se aseamana, fiind astfel exclus riscul de a confunda produsele puse n comercializare." Pentru a putea pretinde existenta concurentei neloiale reclamantul trebuie sa dovedeasca similitudinea ntre produsele proprii si cele ale imitatorului precum si confuzia creata ntre ele. n aprecierea riscului de confuzie se au n vedere: gradul de originalitate, identitatea clientelei, destinatia produsului n cauza. Un element determinant n calificarea unei imitari ca act neleal este caracterul sistematic al acestuia. Cu ct reproducerea produsului este mai consecventa cu att caracterul neleal este mai pregnant. Pentru anumite produse nu se poate pune problema imitarii sanctionabile, datorita imperativelor tehnice, normativizarii si standardizarii. Forma functionala (de exemplu un robinet al unui bazin) poate fi reprodusa daca aceasta este indispensabila n obtinerea rezultatului propus. Imitarea prin abuz de ncredere presupune dobndirea de catre imitator n timpul unor negocieri a cunostintelor necesare imitarii unui produs. Un astfel de act neleal se suprapune de regula cu violarea unui secret de fabrica. Substituirea produselor poate crea confuzie n rndul cumparatorilor care vor achizitiona alte bunuri dect cele

dorite. Ea e ntlnita de regula n materia produselor farmaceutice si a bauturilor unde se recomanda produse cu calitati asemanatoare n locul celor solicitate de client. Un astfel de act nu are caracter neleal dect n masura n care este sistematic si urmareste deturnarea clientelei spre un anumit comerciant. 4. Mijloacele de dezorganizare interna a unei ntreprinderi 4.1. Exploatarea muncii si organizarii altuia Exploatarea muncii si organizarii altuia este prezenta sub forma: 1. violarii secretelor de fabrica; 2. atragerea personalului. 3. utilizarea bunurilor si resurselor financiare n interesul altor comercianti, ori n interes personal 4.1.1. Violarea secretelor comerciale Sunt sanctionate de Legea nr.11/1991 ca acte neloiale si contraventii: - art. 4. lit. b: "divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamntul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si ntr- un mod contrar uzantelor comerciale cinstite;" - art. 4 lit. f : "oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit-de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, (...)"; - art. 5 lit. c: "folosirea n scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete n legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente n scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi";

- art. 5 lit. d: "divulgarea unor informatii prevazute la lit. c), cu exceptia situatiilor n care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului n care s- au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale n comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente"; - art. 5 lit. e: " divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti, fara consimtamntul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial"; Articolul 298 C. Pen. sanctioneaza divulgarea unor date sau informatii care nu sunt destinate publicitatii de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor sau de orice alta persoana ca fiind infractiune Protectia secretelor de fabrica este asigurata n principal prin dispozitiile continute de legislatia penala sau a muncii, dar si de prevederile de mai sus ale Legii privind combaterea concurentei neloaiale. Legea nr. 11/1991, modificata, defineste secretul comercial ca fiind "informatia care, n totalitate sau n conexarea exacta a elementelor acesteia, nu este n general cunoscuta sau nu este usor accesibila persoanelor din mediul care se ocupa n mod obisnuit cu acest gen de informatie si care dobndeste o valoare comerciala prin faptul ca este secreta, iar detinatorul a luat masuri rezonabile, tinnd seama de circumstante, pentru a fi mentinuta n regim de secret; protectia secretului comercial opereaza att timp ct conditiile enuntate anterior sunt ndeplinite". Conditiile existentei secretului comercial sunt: a) inaccesibilitatea la informatie (absenta publicitatii) , presupune o bariera informationala relativa. Astfel, n aprecierea inaccesibilitatii legea are drept criterii: necunoasterea sau "dificultate" n obtinerea informatiei ( nu este usor accesibila).

Caracterul inaccesibil dispare odata cu raspndirea informatiei ntr-un cerc extins , ajungnd si la cunostinta unor persoane straine de mediul din care provine. De exemplu, reproducerea unor informatii ntr-o revista de specialitate face sa dispara caracterul secret. b) vointa si interesul n pastrarea secretului, presupune luarea unor masuri organizatorice care sa tina informatia secreta. Atunci cnd s-a ajuns n posesia secretului prin mijloace de buna-credinta se presupune ca nu mai exista vointa de a pastra secretul si nu ne aflam n prezenta infractiunii de divulgare de informatii care nu sunt destinate publicitatii, sau a celor subsumate generic sub denumirea de divulgare a secretului comercial. n concluzie, dupa cum rezulta din legea mentionata violarea secretului comercial poate avea loc prin: 1. divulgarea de catre un salariat fara vreun avantaj pentru acesta; fostul angajat are obligatia de a respecta secretul si dupa ncheierea contractului de munca, chiar daca nu exista o clauza de neconcurenta. 2. coruperea salariatului; 3. obtinerea si divulgarea datelor ce constituie secret comercial transmise autoritatilor publice; 4. abuz de ncredere. 4.1.2. Atragerea personalului ntreprinderii concurente Potrivit Legii nr. 11/1991 sunt acte neloiale : - art.4 lit. a: "oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte;" - art. 4 lit. g: "deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela n cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;" - art. 4 lit. h : "concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant n scopul nfiintarii unei societati concurente care

sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant n scopul dezorganizarii activitatii sale." Ademenirea salariatului unui concurent consta n atragerea n ntreprindere a salariatului legat printr-un contract de munca de o firma concurenta, pentru a o priva pe acesta din urma de un angajat competent si pentru a profita de cunostintele obtinute de acesta la fostul sau servici. De regula este utilizata pentru a preveni un astfel de act o clauza de neconcurenta. Atragerea personalului ntreprinderii concurente nu constituie n sine un act neloial, capatnd acest caracter atunci cnd are drept scop dezorganizarea activitatii concurentului. Printre criteriile de apreciere a caracterului actului sunt functia salariatului , competenta profesionala si relatiile pe care acesta le-a stabilit cu clientii. n acest din urma caz se va aprecia daca nu exista riscul ca o parte din clientela sa urmeze angajatul la noua firma. De altfel, legea vorbeste de "deturnarea clientelei", aceasta presupunnd ncalcarea obligatiei generale prevazuta de art. 1 al Legii nr. 11/1991, aceea de exercitare a activitatii cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite. Altfel spus, n sensul art. 4 lit. g, nu este concurenta neloiala situatia n care o parte din clientela urmeaza angajatul la noul loc de munca datorita calitatilor acestuia si nu datorita manoperelor de deturnare ale angajatului ori noului angajator. n caz de atragere a salariatului, noul angajator si salariatul sunt solidar tinuti sa repare prejudiciul. Dupa cum se poate observa legiuitorul a urmarit n toate cele trei cazuri sanctionarea unor fapte ce conduc la dezorganizarea activitatii concurentului si preluarea clientelei acestuia. n practica au fost considerate neloiale si sanctionate ca atare: 1. angajarea n interval de 3 ani a 5 din cei 10 salariati ai concurentului; 2. oferirea unui salariu dublu; 3. incitarea la denuntarea unui contract.

Rezumnd, se poate spune ca atragerea personalului ntreprinderii concurente are loc prin: coruperea salariatilor, utilizarea functiei avute anterior la o ntreprindere n scopul deturnarii clientelei, angajarea salariatilor n scopul dezorganizarii activitatii concurentului . 4.1.3. Utilizarea bunurilor si resurselor financiare n interesul altor comercianti, ori n interes personal Articolul 266 pct. 2, al Legii nr.31/1990 prevede ca "Se pedepseste cu nchisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care: (...) 2. foloseste, cu reacredinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea, ntrun scop contrar intereselor acesteia sau n folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate n care are interese direct sau indirect". n aparenta prohibitia reglementata nu ar viza un act de concurenta neloiala. Totusi, folosirea bunurilor sau creditului de care se bucura o societate mpotriva intereselor ei, este de natura afecta proprietatea societatilor comerciale si de a le dezorganiza activitatea. De aceea, chiar Curtea Constitutionala a decis ca "incriminarea n discutie are ca scop si prevenirea faptelor de concurenta neloiala, expresie a obligatiei statului de a asigura protectia concurentei loiale." Sunt numeroase cazurile n care administratorul sau asociatul folosesc, sub o forma sau alta, patrimoniul ori creditul societatii comerciale n scopuri contrare acesteia, n interesul lor personal sau al altor societati comerciale la care au interes, direct sau indirect (ei sau rudele ori apropiati ai lor sunt actionari, asociati, membri ai organelor de conducere, salariati etc. la aceste societati). Aceasta atitudine reprezinta o forma de abuz de ncredere n dauna societatii comerciale pe care o conduc, administreaza sau reprezinta si fiind contrara uzantelor cinstite e calificata concurenta neloiala. Sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a articolului analizat Curtea Constitutional a apreciat "ca scopul

incriminarii si sanctionarii comportamentului neloial si abuziv al fondatorului, administratorului, directorului, directorului executiv sau al reprezentantului legal al societatii comerciale este ocrotirea patrimoniului societatilor comerciale, indiferent de forma lor de organizare, mpotriva faptelor nelegale ale celor mentionati". 4.2. Obstacolele n calea functionarii unei ntreprinderi Pot reprezenta acte de concurenta neloiala prin atingerea modului de functionare a unei ntreprinderi: a. obstacolele n calea publicitatii unui concurent (de exemplu: ruperea afiselor publicitare, acoperirea lor sistematica); s-a considerat obstacol n calea publicitatii fapta prtului de a trimite felicitari prin care anunta clientii ca acorda reducere pe baza unor bonuri de reducere emise de un magazin concurent. b. obstacolele materiale n activitatea concurentului Actele de dezorganizare pot privi: circuitele comerciale ale concurentului (prin deturnarea comenzilor etc.) sau retelele de comercializare ale concurentului. Se pune problema daca fapta unu tert de a se aproviziona si a revinde un produs, care n mod normal este difuzat numai printr-o retea de distributie exclusiva, este sau nu concurenta neloiala. Jurisprudenta franceza a cunoscut o evolutie inconsecventa, considernd initial ca este concurenta neloiala fiind vorba de o violare a obligatiilor contractuale de catre un distribuitor care a permis achizitionarea, n numar mare, a unor produse de catre un tert pentru a le vinde n afara retelei. Pornind de la principiul relativitatii efectelor contractelor, nu se poate interzice, la modul absolut, dreptul unui cumparator de a revinde produsele care potrivit unui contract de distributie exclusiva se vnd numai printr-o anumita retea. Atta vreme ct produsele sunt distribuite n scopul revnzarii (cazul produselor alimentare, cafea, bauturi) nu se poate vorbi de concurenta neloiala. Daca partile au avut n vedere ca bunurile sa fie vndute numai printr-o anumita retea de

magazine , tocmai pentru a proteja renumele marcii (cazul unor bunuri de valoare: ceasuri, bijuterii) ne aflam n prezenta unui act de concurenta neloiala, fiind o comercializare fara drept a unei marci ( de exemplu, cazul Paco Rabanne) . c. obstacole n comercializarea produsului (de exemplu: lipirea de afise sau distribuirea de materiale publicitare n fata magazinului concurentului); d. manopere de deturnare a clientelei (de exemplu: expedierea publicatiei proprii tuturor abonatilor revistei concurente ; aceasta fapta nu este n sine un act neleal, potrivit legii romne). Toate aceste categorii de fapte au doar un caracter potential neloial, fiind sanctionate doar daca sunt ntrunite conditiile legii: sa fie savrsite cu rea-credinta si contrare uzantelor cinstite. Dintre cele patru tipuri prezentate primul si ultimele doua se pot ncadra n limitele textului art.4, lit.d, e ale Legii nr. 11/1991: comunicarea sau raspndirea de catre un comerciant de afirmatii menite sa induca n eroare si sa-i creeze o situatie de favoare. 5. Mijloace de denigrare 5.1. Notiune Legea nr. 11/1991 sanctioneaza ca fiind contraventii urmatoarele fapte: - art. 4 lit. e: "comunicarea, chiar facuta confidential, sau raspndirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor/serviciilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al ntreprinderii concurente;" Denigrarea este actul ndreptat mpotriva bunului renume al concurentului, produselor sau serviciilor sale. Ea se realizeaza prin raspndirea n scopul cstigarii clientelei a unor afirmatii de natura sa afecteze reputatia concurentului. Ea consta n lansarea unui neadevar sau discreditarea unui concurent ori a

produselor sale. Daca n cazurile anterioare se urmarea exploatarea valorilor unei ntreprinderi, n acest caz se ataca direct aceste valori. Conditia esentiala ca denigratul sa fie desemnat sau sa fie posibila recunoasterea sa. Atunci cnd afirmatia priveste un numar mare de ntreprinzatori fiind imposibila individualizarea lor, actiunea n concurenta neloiala nu poate fi utilizata (pna n acest moment ). Nu este relevant modul de raspndire a afirmatiei: anunturi, imagini TV etc. S-a considerat, de exemplu, ca e de natura a prejudicia reputatia firmei, difuzarea unei scrisori unui numar de 15 posibil clienti. Poate constitui concurenta neloiala chiar si o afirmatie reala, atunci cnd scopul urmarit este unul ilicit, ca de exemplu deturnarea clientelei. Denigrarea poate fi directa sau indirecta, caz n care rezulta o comparare cu produsele altui concurent. n acest caz nu este ntotdeauna usor de distins ntre dreptul legitim la informare si denigrare. "Denigrarea" nu are caracter neloial atunci cnd se prezinta sub o forma umoristica si caricaturala . Astfel, nu a fost considerat ca denigrator mesajul unei societati de transport cu ferryboat-ul la adresa unei societati de exploatare a tunelului de sub Manche (Franta), n care se spunea: " anul este un tunel lung si de aceea trebuie parcurs la suprafata; acesta a fost si este pretul pentru care noi intram sub pamnt, nu pasagerii". Acest mesaj a fost considerat de instanta ca "fiind exprimat mai mult umoristic dect agresiv, avnd un caracter moderat". 5.2. Obiectul denigrarii Un comerciant poate n mod legitim sa-si laude marfa, dar nu are dreptul sa o faca n detrimentul altora. Denigrarea poate avea ca obiect: - concurentul nsusi ca persoana fizica sau juridica; de exemplu: incompetenta profesionala, afirmatii defaimatoare de utilizare a unor copii ilegale, piratate, afirmatii de genul " mari probleme financiare aparute n urma unui control";

- elemente ale personalitatii concurentului: apartenenta la o religie, secta sau organizatie, nationalitate, rasa a sa ori a clientilor. Atunci cnd nu exista raport de concurenta ntre denigrator si denigrat, acest din urma poate apela la dispozitiile Codului penal n materia insultei (art. 205) sau calomniei (art. 206). - activitatea ntreprinderii, a produsele, a serviciile, a preturile si a metodele comerciale. 5.3. Mijloace de denigrare Printre mijloacele de denigrare se afla: 1. divulgarea de informatii inexacte; 2. divulgarea de informatii exacte (proba veritatii nu nlatura caracterul neloial) ; 3. informatii privind procese pe rol sau condamnari (este permisa publicarea hotarrii atunci cnd ea este dispusa de instanta); 4. denigrarea fara desemnarea concurentului vizat atunci cnd acesta este usor identificabil. Termenul "denigrarea prin omisiune" a fost utilizat pentru a desemna practica ce consta n anuntul ca produsul sau serviciul concurentului nu are aceleasi calitati ca ale vnzatorului. Constituie denigrare sloganul " n farmacii cumparati cosmetice sigure" (ce presupune nesiguranta celor vndute n alta parte) sau afirmatia primul compot proaspat (lucru neadevarat atta vreme ct el a fost refrigerat fiind de altfel o conserva). 5. denigrarea colectiva; ideea de denigrare prin omisiune ca act neleal nu poate fi utilizata dect daca starea pietei permite identificarea concurentului. n ipoteza n care nici un concurent nu a fost clar identificabil, jurisprudenta franceza a admis n favoarea sindicatelor profesionale existenta unei denigrari colective; exemplul ar trebui preluat n primul rnd de comercianti si n al doilea rnd de instantele din Romnia, avnd n vedere ca se recunoaste de Legea nr. 11/1991(art. 8) organizatilor

profesionale dreptul de a face sesizare n vederea punerii n miscare a actiunii penale. 5.4. Denigrarea si compararea Denigrarea indirecta se prezinta de cele mai multe ori sub forma reclamei comparative, care presupune identificarea n mod explicit sau implicit a concurentului sau serviciilor sale. Aceasta mbraca de regula forma unei confruntari, a unei comparari, a preturilor si calitatii produselor. De exemplu, caracterul comparativ ilicit a fost retinut ntr-o sentinta a Tribunalului comercial din Bruxelles n 1980, care a decis ca sloganul publicitar "Un litru si jumatate la pretul unui litru" folosit de Pepsi-Cola, implica o comparatie datorita faptului ca n Belgia sunt mai cunoscute sticlele de un litru de Coca-Cola. Reclama comparativa poate fi aparent obiectiva, fiind imposibila verificarea afirmatiilor sau chiar exacta n continut. n toate tarile U. E. a existat n timp o reglementare a diferitelor forme de publicitate, n vederea protejarii interesului public. n unele tari, precum Anglia, Danemarca, Franta,Olanda reclama comparativa a fost licita. Astfel, dreptul britanic si irlandez nu interzice dect publicitatea defaimatoare, legea daneza permite din 1974 publicitatea comparativa n masura n care este respectat adevarul si loialitatea, iar jurisprudenta olandeza a facut dovada unei atitudini pozitive vis--vis de publicitatea comparativa. Legiuitorul francez, reglementnd permisiv publicitatea comparativa, a avut n vedere o comparatie obiectiva care sa nu priveasca dect caracterele esentiale, semnificative, pertinente si verificabile ale bunurilor de aceeasi natura aflate pe piata. n acest sens s-au prevazut si conditiile de valabilitate a publicitatii comparative: 1. nu este autorizata dect daca e loiala, veridica si nu e de natura sa induca n eroare. Nici o comparare nu poate avea drept obiect principal atragerea de avantaje din notorietatea altei marci si nici nu poate prezenta produsele sau serviciile ca o imitare a altora nregistrate.

2. comunicarea prealabila a publicitatii comparative; nainte de orice difuzare, anuntul comparativ trebuia transmis catre cei vizati cu o perioada cel putin egala cu aceea prevazuta de lege, pentru a putea permite acestora o riposta comerciala sau sesizarea instantei. Ordonanata din 23 august 2001 a suprimat obligatia de a comunica naintea difuzarii anuntul comparativ. 3. compararea preturilor este permisa daca publicitatea priveste produse identice, vndute n aceleasi conditii, cu indicarea perioadei n care pretul ramne neschimbat. n dreptul romn ea a avut caracter ilicit sub regimul Legii nr. 11/1991 doar atunci cnd se ncadra n limitele art.4, lit.d si e al Legii nr. 11/1991. Potrivit literaturii de specialitate reclama comparativa a fost permisa n Romnia n urmatoarele cazuri: - legitima aparare , ce presupune riposta indispensabila la un atac al concurentului; daca victima poate apela la instanta, se admite ca legitima aparare nu e un motiv pentru a permite reclama comparativa; - informatia este oferita la cererea clientului cu conditia sa fie corecta si conforma adevarului; - este necesara n vederea prezentarii avantajelor ofertei proprii. Odata cu intrarea n vigoare a Legii nr. 158/2008 privind publicitatea nselatoare si comparativa s-au reglementat, implementnd o directiva a U.E., si cazurile n care publicitatea comparativa este permisa, stabilind ca este legala cnd: a) nu este nselatoare, potrivit dispozitiilor art. 3 lit. b) si ale art. 5 din prezenta lege, precum si ale art. 5-7 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor n relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor; b) compara bunuri sau servicii care raspund acelorasi nevoi ori sunt destinate acelorasi scopuri;

c) compara, n mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esentiale, relevante, verificabile si reprezentative ale respectivelor bunuri ori servicii, care pot include si pretul; d) nu discrediteaza sau denigreaza marcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activitati ori situatia unui concurent; e) n cazul produselor cu denumire de origine, se refera, n fiecare caz, la produse cu aceeasi denumire; f) nu profita n mod neloial de reputatia unei marci, a unei denumiri comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente; g) nu prezinta bunuri sau servicii ca imitatii ori reproduceri ale bunurilor sau serviciilor purtnd o marca ori o denumire comerciala protejata; h) nu creeaza confuzie ntre comercianti, ntre cel care si face publicitate si un concurent sau ntre marci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunuri ori servicii ale celui care si face publicitate si cele ale unui concurent. Reproducerea de catre un comerciant a unor teste favorabile, efectuate de organisme independente, nu este concurenta neloiala daca se face n ntregime, fara trunchieri. Aprecierea actului ca neloial sau loial se face cu mai mare atentie daca organismul nu este suficient de independent. Nu trebuie neglijata posibilitatea ca o astfel de reproducere sa se transforme n publicitate superlativa, devenind act neloial. O reclama comparativa care nu se ncadreaza n prevederile art. 6 al Legii nr. 158/2008 este sanctionata de aceasta ca fiind contraventie. Constatarea acesteia se face de catre reprezentantii Ministerului Economiei Si Finantelor la sesizarea oricarei persoane care are un interes legitim, inclusiv C.N.A. . Dreptul a sesiza o presupusa existenta unei reclame comparative ilegale s prescrie n termen de 3 luni de la data la care persoanele care au un interes legitim au luat cunostinta de anuntul publicitar dar nu mai trziu de 6 luni de la data aparitiei acesteia.

Fiind vorba de sanctionarea unui act contrar uzantelor cinstite, credem ca partea prejudiciata se poate adresa instantei judecatoresti pe calea actiunii n concurenta neloiala, respectnd nsa termenul de prescriptie stabilit de Legea nr.11/1991, de un an de la data la care a fost cunoscuta fapta, dar nu mai mult de 3 ani de la data savrsirii. 5.5. Reclama superlativa Consta n afirmarea unei calitati sau pozitii unice pe piata, de regula sub forma "cel mai bun". Catalogarea acestui tip de reclama ca ilicita este controversata. n principiu se considera ca un concurent are dreptul sa-si laude produsul sau serviciul att timp ct nu cade sub incidenta art.4, lit.d al Legii nr. 11/1991. Exemplele din dreptul comparat sunt de natura a oferi elemente de delimitare a granitei dintre caracterul licit si cel ilicit al reclamei superlative: - n Franta s-au considerat licite afirmatii de genul: "fara rival", deoarece nu cuprindea referiri la concurent, precum si formulele " cea mai buna calitate la cel mai bun pret" apreciate ca fiind exgerari inocente; - cnd aprecierea superlativa se raporteaza indirect la produsul concurentului, ea capata caracter neloial; de exemplu, afirmatia de genul "ata de cusut X este cea mai buna" a fost considerata (n Germania) concurenta neloiala, avnd n vedere ca nu mai exista dect un singur concurent, subntelegndu-se n sloganul respectiv o referire directa la acesta. Reclama superlativa capata caracterul unei publicitati mincinoase atunci cnd n continutul sau nu existe elemente fundamentate n realitate. 5.6. Publicitatea mincinoasa Publicitatea mincinoasa este definita ca fiind actul unui comerciant sau producator care, pentru a cstiga clientela, face afirmatii contrare adevarului, cu privire la firma sa, produsele sau serviciile sale.

Conform art. 4 lit. d al Legii nr. 11/1991 este act neloial si contraventie: "comunicarea sau raspndirea n public de catre un comerciant de afirmatii asupra ntreprinderii sale sau activitatii acesteia, menite sa induca n eroare si sa i creeze o situatie de favoare n dauna unor concurenti". Legea nr. 158/2008 privind publicitatea nselatoare si publicitatea comparativa interzice n art. 4 publicitatea nselatoare. Pentru a determina daca publicitatea este nselatoare trebuie sa se ia n considerare toate aspectele acesteia, n special orice informatie continuta de aceasta cu privire la: a) caracteristicile bunurilor sau serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de executie, compozitia, metoda si data fabricatiei bunurilor ori a prestarii serviciilor, daca acestea corespund scopului lor, destinatia, cantitatea, parametrii tehnico-functionali, originea geografica sau comerciala, rezultatele asteptate ca urmare a utilizarii lor ori rezultatele si caracteristicile esentiale ale testelor sau ale controalelor efectuate asupra bunurilor ori a serviciilor; b) pretul sau modul de calcul al pretului si conditiile n care se distribuie bunurile ori se presteaza serviciile; c) natura, atributiile si drepturile comerciantului care si face publicitate, cum ar fi: identitatea si bunurile sale, calificarile si detinerea drepturilor de proprietate industriala, comerciala sau intelectuala ori premiile si distinctiile acestuia. Potrivit articolului 38 al Legii nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor: "Activitatea de publicitate sau de reclama nu va putea fi folosita de catre sau n numele unui asigurator ori intermediar n asigurari, daca, direct sau indirect, induce n eroare sau poate induce n eroare ori ascunde sau prezinta denaturat adevarul fata de asigurati ori fata de potentialii asigurati, n ceea ce priveste activele asiguratorului, structura sa organizatorica, situatia financiara, vechimea, pozitia pe piata asigurarilor, conditiile de asigurare sau orice alt aspect relevant."

Persoanele fizice sau juridice, asociatiile si organizatiile care au un interes legitim, Consiliul National al Audiovizualului pot sesiza Ministerul Economiei si Finantelor care are atributii de constatare si sanctionare a contraventiilor n materie de publicitate mincinoasa si comparativa. n situatia n care Ministerul Economiei si Finantelor dispune ncetarea publicitatii nselatoare comunica decizia CNA care poate sa opreasca de la difuzare spot ul publicitar. Decizia data de MEF poate fi contestata n contencios administrativ. Dreptul de a sesiza eventuala savrsire a unei fapte ce reprezinta publicitate nselatoare se prescrie n 3 luni de la data la care persoanele care au un interes legitim au luat cunostinta de anuntul publicitar, dar nu mai trziu de 6 luni de la data aparitiei acesteia. n dreptul francez, cele mai ntlnite cazuri de inducere n eroare sunt indicatii inexacte cu privire la: natura si calitatile produselor sau serviciilor, preturile si circumstantele vnzarii, importanta si vechimea ntreprinderii, obtinerea de titluri si medalii etc.... n astfel de cazuri este la aprecierea judecatorului daca un consumator obisnuit, cu cunostinte de nivel mediu si impartial, ar putea fi indus n eroare de publicitatea mincinoasa (se poate recurge la avizul camerelor de comert si industrie). n analiza unor astfel de fapte sunt utilizate urmatoarele doua prezumtii: a. clientela este influentata de afirmatiile publicitare mincinoase; atunci cnd afirmatia este n mod evident falsa aceasta prezumtie are caracter absolut; daca afirmatia este ambigua, se analizeaza impactul acesteia asupra consumatorului. b. o afirmatie de natura a induce n eroare presupune culpa celui ce o face. Metoda cea mai frecvent ntlnita n jurisprudenta straina este afisarea pretului lnga un pret fictiv barat ca semn de reducere a pretului, ori utilizarea formulei "la pret de fabrica". Daca

astfel de date sunt exacte, ele nu reprezinta concurenta neleala. Desi astfel de exemple sunt numeroase n activitatea comerciala romneasca, actiunile n instanta sunt aproape inexistente.

Capitolul II SANCTIONAREA CONCURENTEI NELOIALE Sanctionarea concurentei neloiale se face prin mijloace: - de drept penal, legea calificnd unele acte neloiale ca fiind infractiuni; - de drept civil, prin actiunea n concurenta neloiala; - contraventionale . 1. Infractiunea de concurenta neloiala prevazuta de Legea nr. 11/1991 1.1. Obiectul juridic Obiectul juridic general al infractiunii prevazuta de Legea nr. 11/1991 l constituie relatiile sociale care privesc desfasurarea normala a activitatilor economice Obiectul juridic special l constituie ocrotirea activitatilor industriale sau comerciale mpotriva procedeelor ilicite de captare a beneficiarilor prin inducerea n eroare a acestora . 1.2. Obiectul material Infractiunea examinata are un obiect material, ce poate consta n: - produsele purtnd desene, modele industriale, embleme, ale altui comerciant; - materialele publicitare si ambalajele care imita concurentul; - marfurile contrafacute sau pirat; - rezultatele unor experimentari;

- marfurile, serviciile purtnd mentiuni false privind marcile, brevetele de inventie, indicatiile geografice, originea si caracteristicile. 1.3. Subiectul infractiunii Infractiunea prevazuta de Legea nr. 11/1991 poate fi savrsita de orice persoana, care este n majoritatea cazurilor un concurent. Participatia este posibila att n forma pluralitatii de subiecte active nemijlocite (coautori), ct si n forma pluralitatii de subiecte active mijlocite (instigatori, complici). Subiectul pasiv principal este statul, iar cel secundar orice persoana afectata, inclusiv consumatorul. 1.4. Latura obiectiva Infractiunea de concurenta neloiala presupune savrsirea uneia din urmatoarele actiuni: a) folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj b) punerea n circulatie de marfuri contrafacute si (sau) pirat, c) folosirea n scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete n legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente n scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi; d) divulgarea unor informatii prevazute la lit. c), cu exceptia situatiilor n care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului n care s-au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale n comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente; e) divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti, fara consimtamntul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial;

f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de catre persoane apartinnd autoritatilor publice, precum si de catre persoane mputernicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta n fata autoritatilor publice; g) producerea n orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vnzare sau vnzarea unor marfuri ori servicii purtnd mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare - si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului. n cazul de la lit. a nu este vorba de folosire ilicita a unor semne distinctive protejate ale altuia, ceea ce ar reprezenta infractiune de contrafacere, ci folosirea semnelor distinctive ale altuia n scopul crearii de confuzie. Pentru a fi realizata latura obiectiva a infractiunii trebuie ndeplinite cteva conditii esentiale: - n cazul actelor de la lit. a cerinta esentiala este ca acestea sa fie de natura a crea confuzie ; - comercializarea sanctionata de lit. b, trebuie sa aduca atingere titularului marcii si sa induca n eroare consumatorul asupra calitatii produsului; - scopul folosirii rezultatelor despre care vorbeste lit. c trebuie sa fie unul comercial; - actele sanctionate la lit. g trebuie sa fie facute n scopul de a-i induce n eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari. Urmarea actiunilor care alcatuiesc elementul material este crearea unei situatii prejudiciabile activitatilor economice, prin folosirea unor procedee neleale n cstigarea si mentinerea clientelei. 1.5. Latura subiectiva

Infractiunea se savrseste cu intentie directa legea cernd n unele cazuri ca fapta sa aiba drept urmare inducerea n eroare consumatorilor, comerciantilor sau beneficiarilor. Nu este necesar nsa ca scopul urmarit sa fi fost realizat. 1.6. Consumarea Tentativa nu este pedepsita. Infractiunea este consumata n momentul savrsirii oricaruia dintre actele prevazute de textul art. 5. Sanctiunea este nchisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda de la 25 000.000 lei la 50.000.000. 1.7. Aspecte procedurale Actiunea penala se pune n miscare la plngerea partii vatamate ori la sesizarea Camerei de comert si industrie sau a altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor mputernicite de Oficiul Concurentei. n legatura cu acest text s-a ridicat problema daca prin "plngerea partii vatamate" se ntelege "plngerea prealabila". Raspunsul este unul pozitiv, aflndu-ne n prezenta unui caz special n care opereaza att principiul disponibilitatii ct si principiul oficialitatii avnd n vedere posibilitatea de a introduce plngerea de catre organizatiile profesionale, camera de comert si industrie sau persoanele mputernicite de Oficiul Concurentei (actiunea penala se pune n miscare din oficiu). Partea vatamata trebuie sa introduca plngerea n termen de 2 luni de la data cnd a cunoscut faptuitorul. Competenta cu judecarea plngerii este, potrivit art. 7 al Legii nr. 11/1991, tribunalul locului savrsirii faptei sau n a carui raza teritoriala se gaseste sediul prtului sau inculpatului, iar n lipsa sediului competent este tribunalului domiciliului prtului sau inculpatului. n literatura juridica s-a sustinut ca intentia legiuitorului a fost ca prin tribunal sa se refere la "instanta" si deci competenta ar fi judecatoria. Ideea nu a fost mpartasita nici

de doctrina, nici de practica , competenta solutionarii cauzei revine tribunalului. Prin completarea adusa de Legea nr. 298/2001, se acorda puteri de investigatie n aplicarea legii, Oficiului Concurentei, puteri care sunt cele prevazute de art. 39-46 ale Legii nr. 21/1996. Se subntelege deci ca se extind atributiile Oficiului Concurentei si la practicile concurentiale neloiale, nu numai la cele anticoncurentiale. Aceasta nseamna ca la primirea unei cereri sau plngeri denuntnd o practica neloiala , Consiliul Concurentei, respectiv Oficiul Concurentei, examineaza daca aceasta prezinta suficient temei de fapt si de drept pentru a justifica dispunerea pornirii unei investigatii. n urma acesteia Oficiul Concurentei poate sesiza instanta, punnd n miscare actiunea penala. 2. Infractiunea de concurenta neloiala reglementata de art. 301 din Codul penal Textul de lege, amintit mai sus, are aplicare n mica masura datorita caracterului derogator al legii speciale (Lege nr.11/1991) . Avnd n vedere ca art. 301 C.pen. este n vigoare, dupa cum s-a aratat anterior , el va fi analizat si n cele ce urmeaza . Obiectul juridic special l formeaza relatiile sociale care privesc relatiile economice, interesele producatorilor si consumatorilor fata de punerea n circulatie a unor produse de origine si calitate necorespunzatoare. Obiectul material l constituie bunurile asupra carora se actioneaza n vederea punerii n circulatie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false sau aplicarii pe produsele puse n circulatie a unor mentiuni false privind brevetele de inventii. Autor al infractiunii poate fi orice persoana. Este posibila participatia sub forma coautoratului, instigarii sau complicitatii.

Subiect pasiv principal este statul, avnd n vedere ca este afectata n primul rnd economia iar statul are n acest domeniu obligatii constitutionale. Subiect pasiv secundar poate fi o persoana fizica sau juridica care este producator sau comerciant, precum si consumatorul. Situatia premisa o constituie existenta unor produse care poarta denumiri de origine sau indicatii de provenienta reale sau mentiuni reale privind brevetele de inventii, nume comerciale ori denumirea unor organizatii comerciale ori industriale. Latura obiectiva are ca element material urmatoarele modalitati: a) fabricarea sau punerea n circulatie a unor produse care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false. Fabricarea presupune activitatea de confectionare a unui produs. Punerea n circulatie consta ntr-un act prin care se introduce n comert produsul care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false. b) aplicarea pe produsele puse n circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii. Aplicarea presupune nscrierea unor mentiuni, prin stampilare, stantare, pe eticheta sau ambalaj. c) folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert ori industriale odata cu punerea n circulatie a unor produse. Elementul material al laturii obiective nu poate fi deci dect o actiune. Urmarea imediata o reprezinta crearea unei stari de pericol pentru relatiile sociale ocrotite, afectnd agentii economici aflati n concurenta dar si consumatorii. Infractiunea se realizeaza cu intentie directa si n scopul inducerii n eroare a beneficiarilor cu privire la calitatea, denumirea, provenienta etc... a produsului.

Infractiunea se consuma n momentul realizarii actiunii care formeaza elementul material si producerii urmarii imediate. Daca infractiunea mbraca forma continuata, ea se consuma n momentul ncetarii ultimului act. Tentativa nu se pedepseste. Pedeapsa este nchisoarea de la o luna la doi ani sau amenda. 3. Actiunea n concurenta neleala ca actiune n responsabilitate delictuala 3.1. Natura juridica. Caractere Actiunea n concurenta neloiala si gaseste fundamentul, pe de o partea, n protejarea dreptului la clientela (care nu este un veritabil drept subiectiv), iar pe de alta parte, n faptul generator de raspundere civila, constnd ntr-un abuz de drept - potrivit unei opinii - sau n ncalcarea unei obligatii legale pentru comerciant. De-a lungul timpului au existat mai multe opinii cu privire la natura juridica a acestei actiuni: doctrina franceza a considerat-o un fel de actiune reala, ntre actiunea posesorie si cea n revendicare ce protejeaza un drept de proprietate ; mijloc de apararea fondului de comert, teza comercialista; n prezent ea e calificata ca fiind o actiune n responsabilitate delictuala de tip de special, deoarece se apropie foarte mult de actiunea de raspundere delictuala iar prin reglementarea speciala si prin raporturile reglementate, ea capata un caracter special . Fundamentul actiunii ramne att n jurisprudenta romna ct si n cea franceza articolele reglementnd raspunderea civila delictuala: 998 C.civ. romn si art. 1382 C. civ. francez. De altfel, legea 11/1991 face trimitere la aceasta, prevaznd n art.9, ca atunci cnd una din faptele prevazute de art.4 si 5 cauzeaza daune patrimoniale sau morale, cel

prejudiciat este n drept sa se adreseze instantei competente cu actiune n raspundere civila corespunzatoare. Actiunea n concurenta neloiala are urmatoarele caractere: - este una n realizarea unui drept mbracnd n principal forma actiunii de interzicere, prin care se cere instantei sa oblige pe prt sa se abtina de la anumite fapte; - caracter reparator atunci cnd s-a creat un prejudiciu patrimonial ori moral, sau cnd au fost nsusite n mod ilicit documente confidentiale. 3.2. Conditiile de admisibilitate a actiunii n concurenta neloiala. 3.2.1 Consideratii generale Plecnd de la opinia unanim acceptata astazi ca actiunea n concurenta neloiala este una n raspundere civila, discutii au aparut cu privire la necesitatea ndeplinirii tuturor conditiilor cerute pentru ca aceasta sa fie angajata: fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si vinovatia. Solutia si opiniile doctrinare n acest sens sunt criticabile. Pentru crearea unei stari de confuzie, de exemplu, nu e nevoie de existenta prejudiciului, iar o actiune n concurenta cu scopul de a interzice fapta este justificata. Cu toate acestea, este de mentionat decizia Curtii Supreme de Justitie care stabilea ca "avnd n vedere elementele concurentei neloiale (fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si vinovatia persoanei raspunzatoare) nu se poate retine culpa prtei n imprimarea unui simbol pe pungi. (...) deoarece prta nu s-a manifestat culpabil cu scopul de a stimula comertul propriu n dauna comertului reclamantei." Deoarece prin actiunea n concurenta se poate solicita ncetarea, nlaturarea actului neloial sau "despagubiri pentru daunele pricinuite", n functie de caracterul actiunii conditiile de admisibilitate ale acesteia sunt diferite, fara a fi necesara ntrunirea cumulativa a tuturor elementelor. 3.2.2. Fapta ilicita

Potrivit dreptului civil, fapta ilicita este orice fapta prin care, ncalcndu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinnd unei persoane. n practica judecatoreasca, fapta ilicita a fost apreciata n mod extensiv n sensul ca ea poate afecta nu numai un drept subiectiv dar si interesele anumitor persoane. n cazul actiunii n concurenta neloiala a fost admisa, aproape unanim, opinia lui P. Roubier, ca ea sanctioneaza ncalcarea unei obligatii si nu a unui drept. Opinia contrara sustine ca actul de concurenta neloiala constituie ncalcarea dreptului asupra fondului de comert si asupra clientelei. Ceea ce este important n calificarea unui act ca neloial este natura mijloacelor utilizate, care sunt apreciate fie prin prisma moralei si a principiilor generale de drept, fie prin raportare la uzantele cinstite. Astfel, fundamentul sanctionarii actului neloial difera n functie de sistemul legislativ: 1. teoria formalista pleaca de la ideea ca se ncalca o dispozitie speciala ; 2. sistemul francez sanctioneaza actul neloial ca fiind o ncalcare a unei obligatii morale, iar jurisprudenta a fost consecventa n aplicarea principiului raspunderii civile delictuale; 3. fundamentul poate fi ncalcarea unei obligatii sociale, avnd n vedere definirea concurentei neloiale de catre Conventia de Uniune la Paris pentru protectia proprietatii industriale defineste concurenta neloiala prin raportare la uzantele cinstite . Sistemul romn este unul mixt, mbratisnd att teza formalista - prin sanctionarea unor fapte (prevazute n art 4 si 5 ale Legii nr. 11/1991) - ct si ideea ncalcarii unei obligatii sociale , legea romna definind concurenta neloiala la fel ca si Conventia de la Paris. Avnd n vedere ca un act este considerat ilicit numai cnd este contrar legii si se ncalca un drept subiectiv, iar n cazul concurentei neloiale nu se ntmpla acest lucru, actiunea n

concurenta trebuie privita ca o modalitate a celei n raspundere civila delictuala. Astfel, pentru promovarea unei actiuni n concurenta nu trebuie sa se savrseasca neaparat o fapta ilicita n sensul dreptului civil, ci un act reprobabil, contrar uzantelor cinstite. De altfel, fapta ilicita ( n sensul de ncalcare a unui drept subiectiv) este sanctionata penal de lege n art. 5. Printre practicile concurentiale cinstite se afla: pregatirea marfurilor pentru vnzare prin ambalare, etichetare, sondarea pietei, participarea la trguri, reclama comerciala etc... Practica judecatoreasca s-a pronuntat si ea n acest sens, aratndu-se ca "mprejurarea ca art.9 din lege, care se refera la raspunderea civila, face trimitere la faptele prev.in art.4 si 5 (contraventii si infractiuni), nu este de natura a conduce la ideea ca sesizarea instantei civile trebuie sa se faca numai dupa ce fapta a fost constatata ca fiind contraventie sau infractiune, asa cum eronat a retinut instanta de fond. A accepta un asemenea punct de vedere ar nsemna pe de o parte a face inutile disp.art.3 din lege, ce reglementeaza distinct cele trei raspunderi (civila, contraventionala sau penala) iar pe de alta parte, din nici o dispozitie a legii nu rezulta conditia ca pentru a sesiza instanta cu actiunea n raspundere civila, fapta trebuie constatata n prealabil, contraventional sau penal." Avnd n vedere ca actiunea n concurenta neloiala este o modalitate a celei n raspundere delictuala, conditia existentei unei fapte ilicite nu trebuie ndeplinita stricto sensu, fiind suficienta savrsirea unui act reprobabil, contrar uzantelor cinstite. 3.2.3. Prejudiciul Prejudiciul ca element al raspunderii civile delictuale consta n rezultatul, n efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savrsite de o alta persoana (un animal sau lucru) . n cazul actiunii n concurenta, prejudiciul nu poate fi ntotdeauna cuantificat el constnd n ndepartarea clientelei si

scaderea cifrei de afaceri, deci o scaderea a profitului. Pierderea clientelei poate fi relativa, clientii trecnd la un alt fond de comert, sau absoluta n cazul n alterarii imaginii si pierderii ntregii clientele . n practica pot fi ntlnite doua situatii: a) n cazul actiunii n concurenta prin care se cere ncetarea unor acte neloiale si nu obligarea la daune-interese, nu este necesara existenta si dovedirea unui prejudiciu. b) atunci cnd se solicita acordarea de daune-interese se pune problema cuantificarii prejudiciului patrimonial sau moral despre care vorbeste art. 9 al Legii nr. 11/1991. n dreptul civil romn, prejudiciul trebuie sa fie cert, actual sau viitor. Prejudiciul eventual n opinia majoritara nu justifica acordarea de despagubiri. n dreptul concurentei s-a sustinut, n jurisprudenta franceza si unii autori, ca o actiune n concurenta, prin care se cer daune, poate fi admisa n prezenta unui prejudiciu eventual sau chiar daca el este inexistent. Astfel, Y. Eminescu afirma ca prejudiciul eventual este considerat suficient n cazul actiunii n concurenta neloiala. T. R. Popescu apreciaza de asemenea ca "victima poate sa ceara justitiei sa faca sa nceteze faptele ce constituie concurenta si despagubiri chiar pentru un prejudiciu eventual (afectarea clientelei) sau moral." Solutia este, n opinia noastra, una intermediara. Nu se poate sustine acordarea despagubirilor pentru un prejudiciu eventual deoarece - pe lnga longevitatea principiului n dreptul civil - s-ar da nastere la arbitrariu si abuzuri procesuale. Dupa cum s-a aratat, prejudiciul care apare n cazul unui act neloial este afectarea clientelei, prejudiciu care, n opinia noastra, daca exista el are caracter cert, el fiind sigur att n privinta existentei, ct si n privinta posibilitatii de evaluare. Acesta din urma este probabil motivul pentru care sa apreciat ca ne aflam n prezenta unui prejudiciu eventual, desi cuantificarea se poate face printr-o expertiza care sa

stabileasca diferenta dintre cifrele de afaceri avute anterior si ulterior savrsirii actului neloial. Aceasta este si opinia Curtii Supreme de Justitie care a decis ca "instanta de fond avea obligatia sa puna n discutia partilor necesitatea efectuarii unei expertize tehnico-contabila, asa cum obligau dispozitiunile art. 129 si 130 din Codul de procedura civila, expertiza care trebuia sa stabileasca daca tarifele practicate de prta pe anumite trasee sunt socotite inechitabile n raport cu cele practicate de societatea reclamanta, care apar ca disproportionate fata de serviciile efectuate si costurile reale de productie. Un asemenea exces de comportament, abuziv al ntreprinderii care practica preturi inferioare celor de cost, n scopul de a elimina concurentii, ar fi justificat scopul penetrarii pe piata, prin destabilizarea competitorilor, care nu izbutesc sa suporte rabaturi corespunzatoare n favoarea propriei clientele. La fel, trebuia stabilita prin aceasta expertiza perioada n care s-a manifestat comportamentul abuziv al societatii prte si daca n aceasta perioada aceasta a suferit pierderi." Un altfel de prejudiciu se poate datora folosirii rezultatelor unor experimente sau divulgarii unor secrete ( art. 5 lit c,d,e, al Legii nr. 11/1991), caz n care dovedirea existentei sale si cuantificarea este mai usoara. Concluzionnd, actiunea n concurenta neloiala prin care se cer despagubiri, este admisibila numai cnd prejudiciul este cert (actual sau viitor), deoarece afectarea clientelei este un prejudiciu sigur ca existenta si evaluabil atunci cnd ea s-a produs n realitate. Pe de alta parte daca nu exista un prejudiciu material cert, ci doar un risc de confuzie, se poate utiliza actiunea n ncetare si se mpiedica ndepartarea clientelei. Mai mult, art. 9 al Legii nr. 11/1991 permite celui prejudiciat sa solicite daune morale atunci cnd i este afectata credibilitatea. Ideea repararii daunelor morale a fost ntr-o prima etapa respinsa categoric de doctrina socialista. n momentul de fata,

acordarea despagubirilor pentru un prejudiciu nepatrimoial apartine instantelor, care au libertate totala n aprecierea existentei si ntinderii prejudiciului. Repararea prejudiciului se face potrivit principiului general al repararii integrale de catre autor, care va acoperi att prejudiciul efectiv - damnum emergens - ct si beneficiul nerealizat - lucrum cessans. n principiu repararea se face n natura (de exemplu restituirea documentelor confidentiale potrivit art. 6 al Legii nr. 11/1991), iar cnd nu mai este posibil prin echivalent. Alineatele 2 si 3 ale art. 9 din Legea nr. 11/1991 stabilesc raspunderea solidara a comerciantului cu salariatul sau, care a savrsit actul de concurenta neleala n exercitiul atributiilor sale, precum si a persoanelor care au cauzat mpreuna prejudiciul. 3.2.4. Legatura de cauzalitate Prejudiciul trebuie sa se datoreze faptei concurentului, fara o legatura de cauzalitate neputnd obliga pe cineva la despagubiri pe care nu le datoreaza. Problema legaturii de cauzalitate se pune numai n cazul actiunii n concurenta neloiala prin care se cere acoperirea unui prejudiciu, nu si atunci cnd aceasta urmareste ncetarea unor acte. n materia concurentei comerciale stabilirea legaturii de cauzalitate este mai greu de facut dect n dreptul civil, avnd n vedere multitudinea relatiilor economice pe care cel ce invoca un prejudiciu le are pe piata. Nu este usor de stabilit daca o fapta care poate avea caracter neloial a creat prejudiciul sau acesta se datoreaza unor elemente de conjunctura existente pe piata. Dintre criteriile propuse pentru determinarea raportului de cauzalitate cel mai raspndit n literatura este sistemul cauzalitatii necesare. Potrivit acestuia, cauza este fenomenul care precednd efectul, l provoaca n mod necesar. Nu sunt

deci n raport de cauzalitate cu prejudiciul acele fapte care au reprezentat numai conditii pentru desfasurarea actului neloial cauzator de paguba. Instantele judecatoresti au inclus si aceste conditii n categoria factorilor contributivi, cu rol cauzal. n practica, pentru a stabili care din faptele produse au avut rolul de a cauza prejudiciul se apeleaza de cele mai multe ori la expertize contabile sau de alta natura, prin care se urmareste delimitarea, pe baza probelor administrate, a cauzelor principale , secundare sau concomitente, care au determinat producerea prejudiciului. n concluzie, judecatorul este suveran n a aprecia elementele furnizate de comerciantul reclamant si poate retine o atenuare a responsabilitatii concurentului daca factorii care au concurat la pierderea clientelei sunt diversi 3.2.5. Vinovatia Concurenta neloiala este, datorita naturii mijloacelor utilizate, o forma speciala de conduita culpabila. Astfel, un act neloial presupune el nsusi existenta unei forme de vinovatie. Pornind de la acest principiu, s-a pus problema daca este suficienta culpa, ca forma de vinovatie, sau trebuie sa existe rea-credinta, practic un element intentional. Doua au fost ideile exprimate: - concurenta neloiala presupune rea-credinta (intentie) si - concurenta neloiala culpabila care exista si n lipsa elementului intentional, amndoua fiind sanctionabile. n materia dreptului concurentei prin rea-credinta s-a nteles intentia de a crea un prejudiciu prin acapararea clientelei n mod neloial. Aceasta nseamna ca un concurent actioneaza cu rea-credinta atunci cnd cunoaste ca fapta sa este contrara uzantelor cinstite si urmareste ca prin ea sa preia clientela altuia. n sistemul romn de drept, buna credinta se prezuma, potrivit art. 1899 alin. 2 C.civ.. Culpa este forma de vinovatie care presupune doar usurinta (autorul apreciaza fara temei ca nu se va crea risc de

confuzie) sau neglijenta (autorul actului nu prevede rezultatul faptei desi putea sa o faca). Reaua credinta este considerata de regula o conditie importanta a concurentei neloiale. Astfel, s-a decis ca "reaua credinta nu a fost dovedita, motivarea instantei cu privire la acest aspect este redusa la actul ncheiat de Camera de Comert si Industrie care doar "apreciaza" ca prta nu-si acopera costurile cu ncasarile ceea ce "ar ncalca uzantele comerciale obisnuite", fara a verifica si a dovedi ca preturile practicate de prta sunt inferioare pretului de cost, n scopul eliminarii concurentilor." Solutia care trebuie aleasa n aprecierea actului neloial, din punct de vedere al vinovatiei, este una nuantata: 1. Cazul actiunii n concurenta neloiala prin care se cere acoperirea prejudiciului a) Atunci cnd se savrseste un act neloial pentru a carui existenta chiar legea prevede intentia (de exemplu: cazul infractiunilor prevazute de art. 5 al Legii nr. 11/1991), reauacredinta este intrinsec legata de actul respectiv. b) Cnd este vorba doar de producerea unui risc de confuzie ( de exemplu utilizarea unor semne distinctive), elementul intentional nu intra n discutie, fiind necesara doar culpa. Aceasta a fost si solutia instantei supreme romne care a decis, avnd n vedere culpa, ca " prta nu s-a manifestat culpabil, cu scopul de a stimula comertul propriu n dauna comertului efectuat de reclamanta, astfel ca, n mod corect instanta de apel a concluzionat ca faptele nu prezinta caracter de neloialitate, neputndu-se retine o disimulare prin imitatie sau alte indicatii, chiar daca culorile folosite se aseamana, fiind astfel exclus riscul de a confunda produsele puse n comercializare. c) Jurisprudenta franceza a admis uneori actiunea n concurenta chiar si n lipsa culpei n cazul reproducerii servile a unor produse si desene industriale neprotejate prin depozit. Solutiile au fost criticate pe buna dreptate, avnd n vedere ca,

n ciuda caracterului special al actiunii n concurenta neloiala, aceasta este o modalitate a celei n raspundere delictuala, care nu poate exista fara notiunea de vinovatie. De fapt, lipsa culpei ar putea fi interpretata ca fiind n sensul respectarii obligatiei legale de exercitare a comertului cu buna-credinta. 2. Cazul actiunii n ncetarea unui act care creaza risc de confuzie, fara sa se fi produs un prejudiciu Atunci cnd lipseste prejudiciul s-a afirmat ca reaua-credinta este un element indispensabil al actiunii n concurenta neloiala . Opinia este criticabila, cel putin dintr-un punct de vedere: n cazul actiunii n concurenta prin care se cere interzicerea unui act care creaza risc de confuzie, aceasta poate fi admisa si n prezenta doar a culpei sau chiar n absenta acesteia. De exemplu, un comerciant mpacheteaza produsele n ambalaj identic cu al concurentului, fara a cunoaste existenta acestuia sau a produsului. O actiune ncetare este perfect admisibila, pentru ca fara sa vrea riscul de confuzie exista. n concluzie, chiar daca n majoritatea cazurilor actul neloial se savrseste cu rea-credinta (intentie), sunt si cazuri n care pericolul de confuzie se realizeaza fara intentie, actiunea n concurenta fiind admisibila. 3.2.6. Raportul de concurenta O conditie prealabila pentru a fi angajata raspunderea pentru prejudiciul creat este ca actul neloial sa se fi savrsit ntr-un raport de concurenta. Sunt n raport de concurenta persoanele, care, exercitnd o activitate comerciala sau industriala, se adreseaza aceleiasi clientele ori domeniul de activitate este unul similar sau identic. Exista si exceptii, cum este cazul afectarii bunului renume prin utilizarea numelui comercial , cnd nu se cere existenta unui similaritati a domeniului de activitate. Conditiile pentru existenta raportului de concurenta sunt urmatoarele:

1. activitatile comerciale sau industriale identice (similare) sa fie efectiva; 2. actul sa fie savrsit n scop de concurenta, obiectiv si subiectiv el sa fie savrsit n scopul de a face concurenta, de a cstiga clientela. Nu este obligatoriu sa existe o concordanta totala ntre activitatile subiectilor si nici ca aceasta sa fie obiectul principal al lor de activitate. 3.2.7. Concluzii Actiunea n concurenta neloiala este una fondata pe art. 998 C.civ. si pe art. 6 si 9 ale Legii nr. 11/1991 fiind modalitate a actiunii n raspundere civila delictuala. Elementele care trebuie ntrunite pentru admiterea actiunii n concurenta neloiala sunt apreciate cu un liberalism care de multe ori a fost criticat: - fapta ilicita trebuie privita lato sensu, fiind una contrara uzantelor si care produce risc de confuzie; - cnd se solicita despagubiri este necesara dovedirea prejudiciului si a legaturii dintre actul neloial si acesta. Prin exercitarea acestei actiuni se urmareste n concluzie ncetarea actului de concurenta neleala si, daca e cazul, repararea prejudiciului cauzat. Aceasta din urma va fi n principal una n natura, prin restabilirea situatiei anterioare, interzicerea n viitor a actelor de concurenta neleala si suprimarea sau distrugerea materialului care a servit la savrsirea actelor de concurenta neleala. Prejudiciul patrimonial poate fi reparat si prin obligarea la plata unor despagubiri banesti. 3.3. Aspecte procesuale. Dreptul la actiune l au att persoanele fizice, ct si persoanele juridice care exercita un comert sau o activitate industriala, cu conditia ca ntre autor si victima sa existe un raport de concurenta.

n cazul n care actul de concurenta neleala constituie o infractiune, cel pagubit se va putea constitui parte civila n procesul penal, conf.art.14, Cod procedura penala. Articolul 9 al Legii 11 prevede posibilitatea exercitarii actiunii n concurenta atunci cnd s-a savrsit o fapta prevazuta de art. 4 si 5. Aceasta dispozitie lasa deschisa calea actiunii de drept comun n cazurile care nu cad sub incidenta articolelor citate ceea ce presupune ntrunirea conditiilor necesare pentru angajarea raspunderii civile delictuale aratate anterior. Dovada concurentei neleale se face potrivit dreptului comun, prin toate mijloacele, sarcina probei revenind, n principiu, reclamantului. Competenta n judecarea actiunii n concurenta neleala revine, conf. art.7, al Legii 11/1991, tribunalului judetean n raza caruia s-a savrsit fapta sau se afla sediul prtului sau inculpatului. n lipsa unui sediu, competenta revine tribunalului de la domiciliul prtului sau inculpatului. Legea se aplica potrivit art.14 si strainilor care savrsesc acte de concurenta neleala pe teritoriul Romniei. Dreptul la actiunea civila n concurenta neleala, avnd un obiect patrimonial se prescrie, potrivit art.12 al Legii 11/1991, prin trecerea unui an de la data la care cel lezat a cunoscut sau trebuia sa cunoasca dauna si pe cel care a cauzat-o, dar nu mai trziu de 3 ani de la savrsirea faptei. Atunci cnd actul de concurenta constituie infractiune, partea lezata va putea introduce actiunea n reparatiune, fie la instanta civila, fie la instanta sesizata cu judecarea actiunii penale, prin constituirea ca parte civila. Cnd instanta civila a fost prima sesizata, reclamantul poate reveni asupra alegerii sale, daca hotarrea n actiunea civila na fost nca pronuntata. Dupa acest moment, parasirea instantei civile nu mai este posibila, chiar daca hotarrea pronuntata na ramas definitiva. Chiar si n cazul n care reclamantul si mentine alegerea n favoarea instantei civile, aceasta va suspenda judecarea

litigiului pna la pronuntarea instantei sesizate cu judecarea infractiunii de concurenta neleala. Daca cel lezat si-a exercitat dreptul de alegere n favoarea instantei penale care este sesizata si cu judecarea actiunii civile, se pot pronunta urmatoarele solutii: 1. n caz de condamnare, achitare sau ncetare a procesului penal, instanta are dreptul, fie sa se pronunte prin aceeasi hotarre asupra actiunii civile si judecarea ei ntr-o alta sedinta. 2. n caz de achitare pentru inexistenta unuia din elementele constitutive ale infractiunii sau existenta a unei cauze de nlaturare a caracterului penal al faptei, instanta poate obliga la repararea daunelor, potrivit legii civile. 3. n caz de achitare pentru ca fapta nu este prevazuta de legea penala ori de pronuntare a ncetarii procesului n lipsa unei conditii prevazute de lege, instanta penala nu solutioneaza actiunea civila, iar partea vatamata se poate adresa, prin actiune separata instantei civile. Practica interbelica exprima opinia aplicarii si unor sanctiuni specifice, precum publicarea hotarririi. Astfel, Tibunalul Ilfov decidea n 1931 ca cererea partii lezate de a se publica n ziare, pe cheltuiala prtului, hotarrea de condamnare constituie o reparatiune necesara a reputatiei proprietarului marcii uzurpate si o prevenire a consumatorilor de a nu mai cumpara produsul purtnd marca imitata. Ideea a fost preluata n Legea 11/1991 care prevede posibilitatea, n art.11, ca instanta sa dispuna publicarea hotarrii n presa. n concluzie, atunci cnd instanta constata existenta unui act de concurenta neleala, va putea dispune: obligarea comerciantului la ncetarea si nlaturarea actului, precum si la plata daunelor pricinuite (art.6); sechestrarea marfurilor si vinderea lor dupa distrugerea falselor mentiuni (art.10); publicarea hotarririi pe cheltuiala faptuitorului.

TITLUL III PRACTICI RESTRICTIVE DE CONCURENTA. MONOPOLISMUL

C apitolul I NOTIUNI INTRODUCTIVE 1.Evolutia reglementarilor n dreptul antimonopolist Comportamentul ntreprinzatorilor - agenti economici - poate ridica si alte tipuri de probleme dect cele analizate n capitolele anterioare. Prima, se refera la acordurile restrictive sau la practicile care implica un grad de legatura ntre ntreprinzatori independenti din punct de vedere economic . Al doilea tip de probleme apare atunci cnd un singur ntreprinzator, sau un grup de ntreprinzatori, atinge o pozitie destul de puternica, pentru o piata data, astfel nct constrngerile normale ale procesului competitiv nu mai functioneaza. Legea comunitara o numeste "pozitie dominanta", iar legea engleza "situatie de monopol" si

reprezinta un pericol pentru ceilalti operatori de pe piata, pentru clientii si furnizorii lor. Ei pot, sa-i ndeparteze din afaceri pe participantii de pe aceeasi piata, sau sa le produca pierderi financiare grave. Un mod de a evita acest pericol este prevenirea cresterii economice a ntreprinzatorilor dincolo de un punct anume si distrugerea a ceea ce poate duce la asa ceva. O alta abordare presupune ncercarea de a regulariza comportamentul ntreprinzatorului dominant, puterea publica intervenind pentru a compensa absenta competitiei efective. n perioada de dupa 1990 au existat doua etape legislative distincte n materia practicilor restrictive. Prima, a fost marcata de ncercarile de a reaseza sistemul economic pe baze liberale, izvorul initial de drept fiind reprezentat de Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea ntreprinderilor de stat ca regii autonome si societati comerciale, care era aplicabila doar agentilor economici cu capital de stat. n 1996 este promulgata si publicata Legea nr. 21 a concurentei care si-a propus drept scopuri protectia, mentinerea si stimularea concurentei si promovarea intereselor consumatorilor. Ambele teluri au caracter foarte general, astfel ca, cel putin la nivel de principiu se urmareste mai mult dect prevenirea si reprimarea monopolismului. Legea concurentei contine reglementari grupate n 7 capitole, care analitic pot fi mpartite n doua sectiuni ce au profiluri diferite (lasnd la o parte dispozitiile generale si cele finale). O prima parte contine normele de fond care definesc practicile anticoncurentiale (art. 5-10) si concentrarea economica (art. 11-16), precum si pe cele care instituie procedura de investigare, decizie ( cap. V) si aplicare a sanctiunilor (cap. VI). A doua parte contine normele referitoare la organizarea si functionarea Consiliului Concurentei si a Oficiului Concurentei (cap. IV). Avnd n vedere continutul si telurile mentionate este evident ca titulatura legii ( "Legea concurentei") este prea

larga, n fapt ea reglementnd numai situatiile de monopolism, nu si pe cele de concurenta neloiala sau modul de acordare a ajutorului de stat. Pe lnga Legea nr. 21/1996 si alte izvoare legislative au rolul de a evita practicile restrictive de concurenta: Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat, Legea nr. 143/1996 privind ajutorul de stat s.a.... Consiliul Concurentei este institutia care prin atributiile sale vegheaza la respectarea prevederilor Legii 21/1996. El este format din 10 membri numiti de Presedintele Romniei pe 5 ani, la propunerea Comisiilor economice ale celor doua camere ale Parlamentului. Printre atributiile Consiliului Concurentei, prevazute de articolul 27 al Legii 21/1996 se afla: - ia decizii pentru cazurile de ncalcare a Legii 21/1996; - certifica pe baza investigatiilor efectuate si a dovezilor prezentate ca nu exista temei pentru interventia sa; - ia decizii de acordare a dispenselor de exceptari individuale de ntelegeri sau practici concertate; - asigura aplicarea deciziilor proprii; - efectueaza investigatii utile pentru cunoasterea pietei; - sesizeaza guvernul de existenta situatiilor de monopol etc..... 2. Domeniul de aplicare al reglementarilor antimonopoliste 2.1. Domeniul de aplicare rationae persoanae al Legii nr. 21/1996 Dispozitiile Legii nr. 21/1996 se aplica, dupa cum se arata n art. 2: a) agentilor economici sau asociatilor de agenti economici persoane fizice sau juridice avnd cetatenia respectiv nationalitatea romna sau straina. Legea nu prevede nici o definitie a conceptului de agent economic utilizat n acest context pentru scopurile legii concurentei. El a fost descris ca fiind mai larg dect conceptul de persoana si pare ca se extinde la orice entitate ce activeaza economic. Participarea la activitatea economica trebuie

nteleasa n sens larg, fiind acoperite nu numai producerea si distributia de bunuri, dar si asigurarea serviciilor. Astfel, o asociatie sau fundatie care exista numai pentru scopuri noneconomice, dar care se angajeaza n anumite operatii de natura comerciala va fi, pna la un punct un agent economic. Societatile acceptate ca agenti economici acopera un spectru larg de forme legale: societati cu raspundere limitata, societati pe actiuni, societati n comandita, parteneriate. Si persoanele fizice pot fi agenti economici n sensul legii concurentei (de exemplu: cntaretii de opera care fac contracte cu televiziuni pentru interpertarile lor). La capatul celalalt se afla regiile autonome si societatile comerciale cu capital majoritar de stat. Prin agent economic n sensul Legii nr. 21/1996 se ntelege deci, un ansamblu organizat de resurse, fara o forma juridica determinata anume, (persoana juridica, fizica sau un grup al acestora) care functioneaza ca o unitate economica independenta si care realizeaza o activitate economica pe o baza durabila . Asociatiile de agenti economici presupun acordul liber de vointa n sensul crearii unei noi entitati, care implica autonomia membrilor si mentinerea statutului initial, astfel ca fiecare si pastreaza personalitatea juridica. Din acest motiv legea stabileste ca atunci cnd agentii economici se grupeaza ca grup, coalitie, bloc, federatie s.a., ncalcnd prevederile acesteia, sanctiunile vor fi aplicate fiecarui agent economic avnd n vedere principiul proportionalitatii. b) organelor administratiei publice centrale sau locale, n masura n care acestea prin deciziile emise sau prin reglementarile adoptate, intervin n operatiuni pe piata, influentnd direct sau indirect concurenta, cu exceptia situatiilor cnd asemenea masuri sunt luate n aplicarea altor legi sau pentru apararea unui interes public major. Aceasta dispozitie a legii a fost criticata pe buna dreptate, deoarece exced sfera unei legi ce are drept scop sa

previna comportamentele sau structurile monopoliste, destinatarii neputnd fi dect agenti economici. 2.2. Domeniile de aplicare rationae materiae ale Legii nr. 21/1996 Potrivit art. 2 pct. 1 legea se aplica "actelor si faptelor care au ca efect restrngerea, mpiedicarea sau denaturarea concurentei", fara a face referire la exercitarea abuziva a concurentei, care formeaza obiectul concurentei neloiale. Regulile prevazute de Legea nr. 21/1996, cu privire la concurenta, se aplica, n general, tuturor sectoarelor economiei cu exceptia cazurilor n care sunt mentionate derogari n alte articole ale acesteia. Astfel, ea nu se aplica: - pietei muncii si relatiilor de munca; - pietei monetare si pietei titlurilor de valoare, n masura n care libera concurenta pe aceste piete face obiectul unor reglementari speciale. Excluderile de mai sus, prevazute de art. 2 pct. 4, permit ca pe cele doua piete agentii economici sa se comporte inclusiv ntr-un mod care, potrivit legii concurentei, ar fi restrictiv de concurenta. 2.3. Aria teritoriala de aplicare a Legii nr. 21/1996 Legea nr. 21/1996 se aplica actelor si faptelor care pot avea ca efect restrngerea, mpiedicarea sau distorsionarea competitiei, savrsite pe teritoriul Romniei sau n afara teritoriului atunci cnd produc efecte pe teritoriul Romniei. Reglementarea mentionata se adauga celei a Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, fiind considerata astfel inutila , care prevede ca actele "care provoaca restrngeri nelegitime liberei concurente sunt supuse legii statului pe a carui piata s-a produs rezultatul daunator". Regula conflictuala introdusa prin art 2. pct. 3 din Legea nr. 21/1996 are drept model art. 85 al Tratatului privind crearea CEE. n ambele cazuri ntrebarea este aceeasi: ct de departe poate merge jurisdictia extrateritoriala cu privire la

concurenta ? Pentru a raspunde la acesta ntrebare sunt avute n vedere trei argumente. n primul rnd, este general acceptat pe plan international ca un stat are dreptul la jurisdictie cnd activitatea care a nceput n strainatate este adusa pe teritoriul propriu, principiul fiind cunoscut ca principiul teritoriului real. n al doilea rnd , s-a aplicat n Uniunea Europeana de catre institutiile acesteia "doctrina agentului economic", care presupune aplicarea prevederilor Tratatului n materie de concurenta companiei mama aflata ntr-o terta tara, dar care are un subsidiar ntr-un stat membru. n al treilea rnd si cel mai controversat argument, baza pentru aplicarea extrateritoriala a legilor concurentei este asazisa doctrina a efectelor, doctrina regasita si n prevederile legii romne. n mare, doctrina sustine ca un stat are dreptul la jurisdictie n ceea ce priveste activitatile n strainatate ale companiilor non-nationale cnd acestea au consecinte n teritoriul statului respectiv. Evolutia acestor teorii n aplicarea extrateritoriala a legislatiei n materia concurentei a condus si la un raspuns oferit de Curtea de Justitie Europeana care a dezvoltat o noua formulare a testului pentru jurisdictie: doctrina implementarii care sustine ca factorul decisiv l reprezinta locul unde este implementat acordul restricitiv de concurenta. Revenind la formularea legii romne trebuie concluzionat ca ea are aplicare extrateritoriala atunci cnd actele sau faptele restrictive de concurenta savrsite n afara teritoriului tarii au efect n interiorul acestuia, putndu-se utiliza astfel doctrina efectelor. 2.4. Aria temporala de aplicare a Legii nr. 21/1996 Legea nr. 21/1996 a fost adoptata de cele doua Camere ale Parlamentului n februarie 1996, fiind promulgata o luna mai trziu n Decretul nr. 59 din 8.04. 1996 si publicta n Monitorul Oficial, partea I, nr. 88 din 30.04. 1996. Intrarea n vigoare a avut loc potrivit art. 73 n doi pasi:

a) de la publicare devin aplicabile prevederile referitoare la nfiintarea noilor organe administrative, Consiliul Concurentei si Oficiul Concurentei; b) la 30.01.1997 au intrat n vigoare reglementarile de fond. n intervalul de 9 luni dintre cei doi pasi cadrul legal a fost ntregit de regulamente si instructiuni, acte normative subsidiare care priveau autorizarea concentrarilor economice, regimul dispenselor, procedura notificarilor, constatarea faptelor cu caracter monopolist etc.... Din perspectiva nchiderii provizorii a capitolului de negociere cu U.E. privind Concurenta, ct si din aceea a largirii acesteia trebuie spus ca Legea nr. 21/1996 va avea o durata limitata de aplicare n timp. De fiecare data cnd U.E. a fost marita un nou set de acorduri au fost initiate de la data accesului noilor membrii. Capitolul II ACORDURILE MONOPOLISTE 1. Tipuri de practici anticoncurentiale Practicile anticoncurentiale se clasifica n doua categorii, distinctie provenind din Tratatul de la Roma din 1957: 1. ntelegerile monopoliste urmaresc acapararea pietei sau a unui segment determinant al acesteia de catre unul sau mai multi agenti economici cu scopul bine determinat de a restrnge, distorsiona sau elimina concurenta. n aceasta categorie sunt incluse: - ntelegerile ntre agentii economici; - deciziile de asociere; - practicile concertate. 2. Abuzul de pozitie dominanta presupune detinerea de catre un agent economic a unei pozitii pe piata ce l face sa aiba o independenta totala de comportament si puterea economica de

a actiona pe piata fara a tine seama de initiativele concurentilor, legate de productie, preturi si distributie. Concentrarea economica este un fenomen economic care poate genera att efecte benefice pe piata, dar si rezultate anticoncurentiale si se realizeaza prin orice act juridic care realizeaza transferul proprietatii sau folosintei asupra bunurilor, drepturilor si obligatiilor unui agent economic. Ea poate rezulta fie ca urmare a fuziunii, fie prin dobndirea de catre aceleasi persoane a capitalului sau a unor active ale altor agenti economici. Controlul concentrarilor economice are drept scop evitarea distorsionarilor competitiei, nepermitnduse dobndirea unei pozitii de monopol de care un agent economic poate ulterior abuza. Sunt considerate acorduri monopoliste urmatoarele practici anticoncurentiale si interzise de art.5, paragraful 1, al Legii nr. 21/1996: "orice ntelegeri exprese sau tacite ntre agentii economici sau asociatii de agenti economici, orice decizii de asociere sau practici concertate ntre acestia, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrngerea, mpiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romneasca sau pe o parte a acesteia, n special cele care urmaresc: a) fixarea concertata, n mod direct sau indirect a preturilor de vnzare sau de cumparare a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor si a oricaror alte conditii inechitabile; b) limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor; c) mpartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, a volumului de vnzari si achizitii sau pe alte criterii; d) aplicarea, n privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocnd, n acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj n pozitia concurentiala; e) conditionarea ncheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipulnd prestatii suplimentare

care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au nici o legatura cu obiectul acestor contracte; f) participarea, n mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte; g) eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau mpiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici. precum si ntelegerile de a nu cumpara de la sau a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila." Articolul 5, paragraful 1, are n vedere problema interactiunii dintre competitie si deciziile n afaceri ale participantilor la aceasta. Strategia articolului o reprezinta interzicerea unor interferari ntre rolul si efectele concurentei si diversele categorii de decizii ale agentilor economici, furniznd nsa si o cale de scapare pentru acordurile care, n ciuda caracterului lor anticoncurential, sunt considerate ca fiind benefice din punct de vedere economic. 2. Conditiile necesare pentru aplicarea art.5 (1) al Legii nr. 21/1996 2.1. Comportamentul cooperativ al pietei Tinta prohibitiei din art. 5 (1) este comportamentul cooperativ al unor agenti economici pe o anumita piata. El nu se aplica unui acord ntre o companie mama si un subsidiar, caz n care cel din urma nu se bucura de o libertate reala pentru a hotar modul de a actiona pe piata. Articolul nu se aplica nici relatiei dintre membrii unui grup de subsidiari care opereaza sub controlul strns al companiei mama. n aceste cazuri, elementul de consens ntre participantii independenti, comportamentul cooperativ pe piata lipseste, acordul echivalnd de fapt cu o distributie de sarcini ntr-o entitate economica unica. Acelasi este si cazul acordurilor din cadrul unei agentii n care agentul actioneaza n numele si pentru beneficiul mandantului sau, neprelund nici un risc al tranzactiilor asupra lui. Un astfel de agent care lucreaza pentru mandantul

sau este privit ca un auxiliar ce formeaza parte integranta a agentului economic si trebuie sa ndeplineasca instructiunile sale, fiind doar un angajat. Din acest motiv un acord realizat de un agent cu privire la necomercializarea de bunuri ce pot concura cu cele ale mandantului nu se va supune n aceste mprejurari art. 5 (1). 2.2. Forme de cooperare Articolul 5 (1) al Legii nr. 21/1996 se refera la trei forme de cooperare care pot fi interzise: ntelegeri ntre agentii economici, decizii de asociere si practici concertate. Vom analiza fiecare din aceste forme chiar daca liniile de demarcatie ntre ele sunt mai mult de interes teoretic. 2.2.1. ntelegeri ntre agentii economici ntelegerile ntre agentii economici sunt, n sensul legii, orice fel de acorduri ncheiate cu intentia de a coordona comportamentul lor pe piata. Aceasta presupune asumarea explicita a unor obligatii de catre una sau mai multe parti, obligatii ce se pot ncadra ntr-unul din cazurile mentionate n art.5 (1). Potrivit unei opinii prin "ntelegere" trebuie sa se aiba n vedere "acorduri, decizii de asociere sau decizii ale asociatilor de ntreprinderi, dupa caz, si practici concertate". Termenul "ntelegere" se refera, avnd n vedere si textul Tratatului ("agreements"), dar si enumerarea din art. 5 , doar la acorduri, care pot avea una din formele prevazute de art. 54 al legii: angajament, conventii sau clauze contractuale. Sensul este acesta tinnd cont si ca legiuitorul a distins ntre "ntelegere" si celelalte doua forme de practici anticoncurentiale, decizii de asociere si practici concertate. Din perspectiva legii nu exista nici o restrictie cu privire la modalitatea actului juridic sau a formei acestuia, astfel ca pentru a exista o ntelegere n sensul art. 5 al Legii nr. 21/1996 este necesar ca agentii economici: - sa-si fi exprimat vointa ntr-un mod determinat;

- sa-si fi manifestat intentia comuna de a se comporta pe piata ntr-un mod care restrnge concurenta. Avnd n vedere aceste conditii, ntelegerile pot fi: - exprese (constatate pe un suport) sau tacite, atunci cnd mbraca forma "gentlmen's agreement"; - orizontale cnd agentii economici sunt prezenti pe acelasi segment de piata si verticale cnd pietele sau nivelurile acesteia sunt diferite. Practica a ridicat problema libertatii consimtamntului n momentul realizarii ntelegerii, n orice forma ar fi aceasta. Facnd aplicarea dreptului comun n materia conventiilor s-a apreciat ca att timp ct consimtamntul a fost viciat, agentul economic nu trebuie sanctionat pentru practica anticoncurentiala, acest lucru putnd fi nsa facut n momentul n care se continua aplicarea acordului si dupa ce el realizeaza nelegalitatea acestuia. n toate cazurile practicile monopoliste pot fi savrsite numai de agentii economici care au puterea de a-si determina singuri comportamentul concurential . Se poate afirma deci, ca "ntelegerile" din art. 5 (1) acopera orice tip de acord prin care intentia de a coordona comportamentul pe piata este manifestata printr-o acceptare explicita a obligatiilor, moral sau juridic, de catre una sau mai multe parti. 2.2.2.Deciziile de asociere Expresia utilizata de Legea nr. 21/1996, "decizii de asociere" a fost constant criticata , datorita modului n care a fost preluata din Tratatul de la Roma din 1957, precum si a sensului pe care aceasta l are. n primul rnd, avnd n vedere textul Tratatului de la Roma: "toutes dcisions d'associations d'entreprises" respectiv, "decisions by associations of undertakings", formula corecta ar fi fost "decizii ale asociatiilor de ntreprinderi", cu att mai mult cu ct aceasta se regaseste n Acordul european

de asociere si alte acorduri ncheiate de Romnia cu Comunitatile Europene. n al doilea rnd, sensul de fond al formulei "decizii de asociere" nu presupune nici o ncalcare a regulilor concurentiale, deoarece decizia de asociere echivaleaza doar cu o manifestare initiala de vointa, n sensul asocierii si nu o punere n practica prin care s-ar crea efecte juridice; acestea se produc doar n momentul acordului final al agentilor economic. Din aceste motive s-a afirmat ca "sintagma decizii de asociere este total straina de adevaratele fapte cu natura monopolista, genernd inevitabile confuzii" , n realitate, deciziile deosebindu-se de actul initial de creare a asociatiilor. mpartasind acest punct de vedere, care presupune interpretarea art. 5(1), trebuie mentionata si opinia care acorda valoare juridica sensului ad litteram al expresiei analizate . Potrivit acesteia este posibil ca legiuitorul sa fi avut n vedere: - inexistenta asociatilor profesionale puternice, care sa impuna reguli de conduita, si - mpiedicarea agentilor economici de a se asocia n scopul savrsirii practici anticoncurentiale. Aceasta interpretare ar impune ca, potrivit legislatiei actuale, sa fie sanctionati agentii economici care se asociaza n vederea savrsirii unor practici restrictive de concurenta, nu si a deciziilor asociatiilor agentilor economici care au acelasi scop. De altfel, o decizie prin care mai multi agenti economici se asociaza, intra mai degraba sub incidenta prohibitiei "ntelegerilor ntre agentii economici" instituita de art. 5 si analizata anterior. Pentru a reveni la sensul initial si corect al expresiei, art. 5(1) trebuie interpretat n sensul ca el interzice deciziile cu caracter anticoncurential luate de organele de conducere ale unei asociatii de agenti economici, decizii obligatorii pentru toti membrii acesteia.Un exemplu tipic l-ar constitui rezolutia unei

asociatii comerciale care stabileste termenii standard n care membrii pot face afaceri. Factorul decisiv n intrarea unei decizii sub incidenta art. 5(1) l reprezinta capacitatea asociatiei de a influenta comportamentul membrilor. Astfel, deciziile se pot prezenta att sub forma unor acte de vointa obligatorii pentru asociati dar si sub forma unor recomandari , atunci cnd acestea au rolul de a coordona comportamentul agentilor economici. n mod obisnuit un numar de asociatii comerciale se grupeaza ntr-o asociatie mai mare, de exemplu, Asociatia Nationala a Importatorilor de Autoturisme. Deciziile acestor grupuri pot intra ca "decizii ale asociatiilor de de agenti economici" sub incidenta art. 5 (1). 2.2.3. Practicile concertate a) Conceptul de practica concertata Practicile concertate constau n comportarea similara si coordonata a unor agenti economici, n absenta oricarei ntelegeri, urmarind mpiedicarea, restrngerea sau denaturarea concurentei. Curtea de Justitie a U.E. a definit practica concertata ca fiind o forma de coordonare ntre agentii economici care, fara sa atinga stadiul n care un acord propriu-zis sa fi fost ncheiat, stabileste cu buna stiinta o cooperare practica ntre ele, din cauza riscurilor concurentei. Cheia n determinarea unor criterii de stabilire a existentei practicilor concertate o reprezinta principiul general cu privire la concurenta si anume: orice operator economic trebuie sa-si hotarasca independent politica pe care intentioneaza sa o aplice pe piata. Conditia comportamentului independent nu i priveaza pe agentii economici de posibilitatea de a se adapta n mod inteligent conduitei existente sau viitoare concurentilor sai. n temeiul principiului enuntat se exclude n mod strict orice contact direct sau indirect ntre astfel de agenti economici, contact ce ar avea drept obiect sau efect influentarea conduitei

pe piata a unui concurent sau dezvaluirea unui astfel de concurent a conduitei pe care s-au hotart s-o adopte pe piata. Conceptului analizat nu corespunde n nici un caz sensului de acord. Singurul criteriu acceptat este "contactul" care, n mod normal, va implica un act constient de comunicare: una din parti furnizeaza informatii impartiale celeilate parti, iar aceasta trebuie sa fie constienta ca informatiile i erau destinate. De exemplu, se poate vorbi de un contact care sa conduca la o practica concertata atunci cnd: - A comunica o decizie de afaceri lui B; - A si B au un numar de clienti comuni astfel ca fiecare va afla repede n timpul negocierilor ce conditii ofera cealalta parte; aceasta nu va echivala cu un contact ntre A si B dect daca exista dovezi ca si-au folosit clientii pentru a obtine fiecare informatii; - B are diverse ntlniri n care dezvaluie pretul si cifrele de productie concurentilor sai. Legea nr. 21/1996 nu contine prevederi referitoare la numarul agentilor economici necesar pentru a ne afla n prezenta practicilor concertate, fiind importanta puterea acestora de a afecta mediul concurential normal. b) Dovada practicii concertate Dovedirea unei practici concertate este de cele mai multe ori o sarcina dificila. Trebuie sa se aiba n vedere distinctia, ntre comportamentul coordonat pe piata al agentilor economici si comportamentul paralel la care s-a ajuns n mod independent. Acest paralelism acceptat poate avea ca rezultat exercitarea dreptului de a se adapta hotarrilor concurentilor, pe care comerciantul le poate afla n timpul afacerilor obisnuite. Dovezile directe ale contactului relevant ntre parti pot fi disponibile sub forma de scrisori, telexuri, nregistrari ale convorbirilor telefonice sau ale ntlnirilor. Atunci cnd dovezile directe lipsesc sau sunt neconcludente, se vor avea n vedere dovezile circumstantiale, adica interferentele dintre actiunile partilor din perspective conditiilor de pe piata n

discutie. Trebuie sa se dovedeasca deci, ca nu exista nici o explicatie plauzibila a comportamentelor partilor, alta dect existenta unei practici concertate ntre ele. Printre atitudinile avute n vedere ca dovada indirecta a practicilor concertate se afla: ncetarea livrarilor de marfa n mod concomitent, cresterea preturilor la un produs n acelasi timp pe o piata cu producatori puternici si relativ numerosi , divizarea pietei s.a.... Niciodata o dovada directa a concertarii ntre doi agenti economic nu va fi luata n considerare pentru a dovedi si comportamentul paralel al celui de al treilea, cu att mai mult atunci cnd nu a existat nici un contact ntre ultimul si primii doi. Totusi, cnd exista o retea contractuala, precum o retea de distributie, si pentru unii dintre membrii se poate face dovada ca aplica practici concertate, nu mai e nevoie de multe dovezi pentru a stabili ca si alti membrii au fost implicati. 2. 3. Afectarea concurentei Articolul 5 (1) al Legii nr. 21/1996 se refera la ntelegeri, decizii sau practici "care au ca obiect sau pot avea ca efect restrngerea, mpiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romneasca". 2.3.1. "Au ca obiect sau pot avea ca efect" Aceasta sintagma trebuie privita avnd n vedere conjunctia "sau", scopul precis al acestor tipuri de acorduri fiind determinat prin examinarea termenilor sai, n contextul particular n care au fost ndepliniti. Daca se observa ca scopul, n caz de ndeplinire, atrage dupa sine restrngerea, mpiedicarea sau denaturarea concurentei ntr-un grad destul de mare, atunci nu e necesar sa se continue si sa se arate ca acesta a fost de fapt rezultatul. Totusi, unde implicatiile unui acord asupra concurentei sunt mai putin clare, va fi necesara efectuarea unei analize a conditiilor economice pentru piata relevanta pentru a evalua masura reala a orientarii impactului advers.

Prin art. 5 (1) al Legii nr. 21/1996 se reafirma regula consacrata n art. 2 potrivit careia nu este necesar sa se produca consecintele negative ale unei practici anticoncurentiale, fiind suficienta intentia exteriorizata. Curtea Suprema de Justitie a confirmat si ea regula deciznd ca " nu este necesar sa se fi produs imediat efecte pagubitoare cuantificabile asupra unui alt agent economic, care eventual a facut sesizarea, ci intereseaza daca actele sau faptele pot avea ca efect restrngerea, mpiedicarea sau denaturarea concurentei, deci afectarea mediului concurential normal" . Avnd n vedere sintagma analizata se pot identifica urmatoarele categorii de acorduri care au ca obiect sau pot avea ca efect restrngerea, mpiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romneasca: - care nu au produs nca rezultate, existnd nsa aceasta intentie; - care au afectat concurenta sau exista posibilitatea rezonabila de a se ntmpla acest lucru; - care si produc efectele dar fara ca partile sa intentioneze acest lucru; asa cum s-a aratat, n acest caz acordul intra sub incidenta art. 5 (1) din momentul n care partile realizeaza consecintele acordului . 2.3.2."Restrngerea, mpiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romneasca" n mod foarte precis nimeni nu poate face distinctia ntre restrngerea, mpiedicarea sau denaturarea concurentei. Cei trei termeni exprima, cu diferite accente, ideea de baza a modificarii concurentei pe piata romneasca: - restrngerea consta n nlaturarea cel putin a unui element care defineste un mediu concurential normal (de exemplu fixarea preturilor); - mpiedicarea presupune o actiune prin care este blocata intrarea pe o anumita piata a unuia sau mai multor concurenti;

- denaturarea presupune orice alt tip de comportament dect cele mentionate, care afecteaza concurenta efectiva. Pentru a avea efect juridic aceasta sintagma, ca parte a art. 5(1) e necesara ndeplinirea a doua conditii. O prima conditie este existenta concurentei efective pe piata romneasca n discutie. Att timp ct nu exista un mediu concurential normal, nici acordurile ntre agentii economicii nu pot avea ca scop sau efect modificarea acestuia. A doua conditie presupune existenta unui ntelegeri, decizii sau practici concertate, denumite generic acorduri (desi practica concertata nu presupune un acord) care sa afecteze mediul concurential ntr-un mod semnificativ, pronuntat. Se au n vedere att acordurilor dintre agentii economici care opereaza la acelasi nivel n procesul de productie si distributie (acordurile orizontale), ct si acordurile dintre agentii economici care opereaza la niveluri diferite (acordurile verticale). Cel mai important si dificil lucru l reprezinta constatarea caracterului restrictiv semnificativ, denaturant de concurenta, al acordului. De-a lungul timpului institutiile comunitare europene si nu numai, au fost chemate sa gaseasca criterii n determinarea dimensiunilor n care concurenta efectiva a fost afectata. Printre criteriile identificate se afla: regula motivului, regula de "minimis", criterii obiective de apreciere prevazute de legiuitor (de exemplu art. 8 alin. 1 al Legii nr. 21/1996). a) Regula motivului Regula si are originea n dreptul american, unde US Sherman Antitrust Act nu contine nici o posibilitate de exceptare a unui acord restrictiv de la prohibitiile prevazute de lege. n conformitate cu aceasta regula se ia n considerare impactul total al acordului asupra concurentei pe piata respectiva. Aceasta implica n particular identificarea oricaror efecte proconcurentiale, puse n balanta cu efectele anticoncurentiale. Un exemplu l reprezinta promisiunea unui vnzator al unei afaceri de a nu concura n viitor cu

cumparatorul sau, pentru un pret rezonabil. Totusi, trebuie acceptat ca "regula motivului" nu poate fi folosita pentru justificarea comportamentului care restrictioneaza concurenta. Importanta ei n legea americana antitrust este explicata de absenta oricarei cai de exceptare de la prohibitie a unui acord restrictiv, benefic din punct de vedere economic. Acolo unde aplicarea regulii conduce la permiterea unui acord n conformitate cu Actul Sherman, aceasta se va ntmpla datorita faptului ca acordul e judecat n balanta ca nefiind restrictiv din punct de vedere competitional. n U. E. regula motivului a fost aplicata cu inconsecventa, n primul rnd datorita posibilitatii de a utiliza criteriile obiective si procedura legala de exceptare de la interdictia la care sunt supuse practicile restrictive. Totusi, Curtea de Justitie a U.E. decidea de exemplu: "sunt cereri legitime, cum ar fi mentinerea unui comert specializat capabil sa furnizeze servicii specifice cu privire la produsele de nalta calitate si tehnologie, care pot justifica o reducere a concurentei preturilor n favoarea concurentei legate de alti factori dect pretul" . Regula motivului, ca metoda analitica consta n concluzie, n cntarirea argumentelor pro si contra cu privire la diferite forme de concurenta. b) Regula "de minimis" Pentru ca art. 5(1) sa se aplice, acordul n discutie trebuie sa aiba ca obiect sau efect diminuarea concurentei, iar impactul actual sau potential asupra concurentei sa fie apreciabil. Regula "de minimis" reprezinta un aspect specializat al regulii motivului si potrivit ei conditiile din art. 5 (1) cu privire la concurenta trebuie ntelese prin referirea la mprejurarile actuale ale acordului, astfel ca, un acord nu e supus interzicerii din art. 5 cnd are un efect nesemnificativ pe piata, lundu-se n considerare pozitia slaba pe care persoanele n cauza o au pe piata produsului n discutie. Sunt interzise deci numai acordurile care au un apreciabil impact asupra concurentei normale. Termenul cantitativ

"apreciabil" lasa loc la interpretari, astfel ca s-au adaugat si elemente de obiectivitate. De exemplu, testul de apreciabilitate oferit de o Nota a Comisiei C.E.E. consta n doua criterii: a) produsele care fac obiectul acordului (si alte produse ale agentilor economici), considerate de clienti ca fiind echivalente din punct de vedere al caracteristicilor, preturilor si folosirii nu trebuie sa reprezinte mai mult de 5% din piata totala pentru aceste produse; b) n partea afectata a pietei comune cifra de afaceri anuala a agentilor economici n cauza nu trebuie sa depaseasca 200 mil. de ECU. Legea romna a prevazut si ea un criteriu obiectiv de apreciere a gradului de afectare a concurentei, n sensul "apreciabil": agentii economici sa aiba o cifra de afaceri peste un plafon minim, ce poate fi modificat la intervale nu mai mici de 6 luni prin ordin al Presedintelui Consiliului Concurentei si o cota de piata de peste 5% (art. 8 alin. 1 al Legii nr. 21/1996). n concluzie, ntelegerile, deciziile sau practicile concertate mpiedica, restrng sau denatureaza concurenta atunci cnd influenteaza comportamentul liber pe piata al unuia sau mai multor agenti economici si atunci cnd au, sau pot avea un impact apreciabil asupra competitiei pe o anumita piata. 3. Lista practicilor anticoncurentiale interzise de art. 5 al Legii nr.21/1996 Exemplele de acorduri, n special cele care pot restrictiona concurenta sunt date n art. 5 (1) . Totusi, dupa cum rezulta din cele aratate anterior ca, n functie de mprejurari, multe acorduri, n afara celor mentionate expres, se vor supune acestui articol. Prin expresia "n special cele care urmaresc" se pune n evidenta caracterul clar exemplificativ si nu limitativ al enumerarii. Elementele din lista sunt tranzactii comerciale importante care, pot atrage atentia Consiliului Concurentei fie datorita lor, fie datorita termenilor asociati cu ele. nainte de a ncepe o tranzactie de acest gen, agentul economic trebuie sa ia

n considerare cu atentie orice incompatibilitate posibila cu art. 5 (1) avnd n vedere att scutirile n bloc n bloc si ct si a celor individuale. a. Fixarea concertata, n mod direct sau indirect a preturilor de vnzare sau de cumparare a tarifelor, rabaturilor, adaosurilorlor si a oricaror alte conditii inechitabile (art. 5 alin. 1lit.a) Fixarea concertata a preturilor presupune acordul a cel putin doi agenti economici care, stabilind preturile, vin n contradictie cu principiul libertatii de formare a acestora (art. 4 alin. 1 al Legii nr. 21/1996). Efectul unei asemenea practici nu poate fi unul benefic, nici macar atunci cnd se fixeaza preturi mici, deoarece regula cererii si ofertei nu functioneaza. Dealtfel, fixarea tarifelor este o practica anticoncurentiala per se , Curtea Suprema de Justitie avnd prilejul sa se pronunte n acest sens, statund ca:"prin stabilirea tarifelor n cadrul unor negocieri colective si aplicarea ulterioara, cu consecventa a acelor tarife, reclamanta a savrsit o practica anticoncurentiala, n sensul textului legal precitat. (...) o atare practica anticoncurentiala este ilegala per se si nu trebuie sa fie demonstrate efectele sale negative asupra unui mediu concurential normal ci este suficient sa se faca dovada existentei practicii." n unele situatii acorduri care sa fixeze preturile sunt permise, jurisprudenta franceza validnd de exemplu, acordurile cu privire la preturi (exceptie de la principiul libertatii de stabilire a pretului) atunci cnd este vorba de articole purtnd o marca apreciata, recunoscnd dreptul titularului de impune un pret pentru a conserva valoarea marcii sale. Fixarea concertata a altor conditii inechitabile consta n aplicarea unor conditii comerciale incoerente tertilor, conditii care difera n functie de interesele partilor la ntelegerea restrictiva. Deoarece legea nu exemplifica, este la aprecierea

practicienilor sa stabileasca daca s-au aplicat conditii inechitabile. b. Limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor (art. 5 alin. 1 lit. b) presupune reducerea intentionata, sau dirijarea : - volumului de marfa produsa; - fluxului de produse care se ndrepta spre partenerii comerciali; - cercetarii, n sensul introducerii unor metode noi de productie; - felului n care sunt plasate resursele financiare. Dintre tipurile de ntelegeri care ar avea ca obiect una din situatiile de mai sus, acordurile pe orizontala sunt cele care ar produce cele mai grave efecte anticoncurentiale. n schimb cele pe verticala, avnd si efecte pozitive pentru consumatori pot beneficia de exceptarea prevazuta de lege . c. mpartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, a volumului de vnzari si achizitii sau pe alte criterii Piata de desfacere este reprezentata de spatiul geografic n care au loc operatiunile de distribuire a unor produse, ori servicii, sau cercul de consumatori a acestora. De asemenea, sursa de aprovizionare poate fi privita si ea, att ca zona geografica, ct si subiectiv, ca agent economic furnizor. De exemplu, mpartirea rutelor aeriene de catre doua companii de transport au fost apreciate de Consiliul Concurentei ca intrnd sub incidenta art. 5(1) lit. c. d. Aplicarea, n privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocnd, n acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj n pozitia concurentiala Conditiile pentru ca un acord sa intre sub incidenta acestei prevederi sunt: aplicarea unor conditii inegale partenerilor la prestatii echivalente si crearea prin aceasta a unui dezavantaj partenerilor comerciali.

Prin sintagma "conditii inegale la prestatii echivalente" se ntelege aplicarea unui tratament diferentiat partenerilor, n conditiile n care acestia si asuma obligatii de aceeasi natura ca si ceilalti. Consiliul Concurentei a apreciat ca ntelegerea ntre organizatorul unei licitatii si unul din participanti, prin care acesta din urma cstiga licitatia, oferind un pret mai mic la care se adauga compensarea cu o datorie anterioara, intra sub incidenta textului analizat deoarece ceilalti ofertanti au fost n dezavantaj, ei neputnd sa ofere nici o compensare. ntr-un caz identic aceasta ncadrare a fost mentinuta de Curtea Suprema de Justitie aratndu-se ca "agentii economici au beneficiat de tratamente diferite (...). Avnd n vedere ca acea compensatie avea ca obiect despagubiri datorate pentru alte lucrari executate n mod necorespunzator, organizatorul ar fi trebuit sa respinga contraoferta agentului economic, avnd tot interesul sa accepte oferta cea mai avantajoasa pentru sine." e. Conditionarea ncheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipulnd prestatii stuplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au nici o legatura cu obiectul acestor contracte; Conditionarea mentionata de text reprezinta o limitare a principiului libertatii contractuale, n realitate aflndu-ne nu n fata unui contract negociat, ci a unuia de adeziune existnd clauze prestabilite. Acestea trebuie sa nu aiba legatura cu obiectul contractului nici prin natura lor, nici conform uzantelor comerciale. f. Participarea, n mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte Pentru a ne afla n fata acestei practici anticoncurentiale, conditia primordiala este ca licitatia sa ndeplineasca toate celelalte conditii de valabilitate, n caz de nulitate a acesteia trucarea ramnnd fara obiect.

Prin sintagma "participare n mod concertat" s-a avut n vedere colaborare a cel putin doi agenti economici, care n mod intentionat fac oferte nereale n scopul favorizarii altor participanti; n acest caz, si oferta agentului economic care a profitat este tot una trucata. n cazul mentionat mai sus att Consiliul Concurentei, ct si Curtea Suprema de Justitie, au decis ca licitatia n urma careia s-a acceptat o oferta care continea un pret mai mic plus o compensare cu o datorie anterioara, intra sub incidenta art. 5 (1) lit. d) , g) si nu sub aceea a literei f), neavnd "relevanta daca valoarea ofertei facuta de agentul economic adjudecatar era mai avantajoasa n absenta contraofertei, dect cea a agentului economic concurent, avnd importanta faptul ca pe piata licitatiei nu au fost asigurate de catre organizator conditii egale de acces la obiectul acesteia pentru ambii participanti" . g. Eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau mpiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici precum si ntelegerile de a nu cumpara de la sau a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila Textul continut de art. 5(1) lit. g contine mai multe feluri de comportamente anticoncurentiale, legiuitorul ncercnd astfel sa acopere o plaja ct mai mare fapte: - eliminarea de pe piata a altor concurenti presupune nlaturarea de pe piata a agentilor concurentilor; - limitarea sau mpiedicarea accesului pe piata consta n instituirea unor bariere pe o piata relevanta astfel ca nu orice concurent poate intra pe aceasta; - limitarea sau mpiedicarea libertatii exercitarii concurentei este o formulare foarte generala care poate singura acoperi oricare din celelalte scopuri prevazute de lege ca intrnd sub incidenta prohibitiei; - ntelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila,

presupun pe lnga existenta unei ntelegeri si absenta oricarei motivatii legata de uzantele unui comert onest. Consiliul Concurentei a apreciat ca un contract privind salubrizarea ncheiat ntre Consiliul General al Municipiului Bucuresti si S.C. Rebu S.A., prin care aceasta devenea unicul prestator al serviciului respectiv, intra sub incidenta art. 5 (1) lit. g. 4. Acorduri restrictive de concurenta exceptate. Cooperarea permisa 4.1. Notiune Exista multe forme cooperare, inclusiv sub forma acordurilor, ntre agentii economici, care nu ameninta mentinerea concurentei efective, n timp ce acestea pot aduce o varietate de beneficii economice cum ar fi acumularea experientei sau reducerea costurilor. Ar fi n dezavantajul consumatorilor daca agentii economici, n special cei mici si medii, ar fi mpiedicati de la asemenea activitati de teama nejustificata a ncalcarii art. 5 al Legii nr. 21/1996. Chiar si acordurile care restrng concurenta n mod apreciabil pot aduce totusi avantaje economice semnificative. Sistemul romn de drept ofera posibilitati unui acord restrictiv ce serveste anumite obiective importante ale politicii publice sa scape interzicerii. Respectnd conditiile art. 5 alin. 2, prevederile art. 5 alin. 1 pot fi declarate de neaplicat oricarui acord sau categorie de acorduri. Functia acestei reglementari este de a crea o balanta ntre mentinerea unei concurente reale si posibilele avantaje pe care astfel de acorduri le-ar putea aduce. Potrivit art. 5 alin 2 al Legii nr. 21/1996 pot fi exceptate de la interdictia stabilita la alin. (1) ntelegerile, deciziile de asociere sau practicile concertate care ndeplinesc cumulativ conditiile de la lit. a)-d) si una dintre conditiile de la lit. e), dupa cum urmeaza:

a) efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrngerea concurentei provocate de respectivele ntelegeri, decizii de asociere sau practici concertate; b) beneficiarilor sau consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui realizat de partile la respectiva ntelegere, decizie de asociere sau practica concertata; c) eventualele restrngeri ale concurentei sunt indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate, iar prin respectiva ntelegere, decizie de asociere sau practica concertata partilor nu li se impun restrictii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la lit. e); d) respectiva ntelegere, decizie de asociere sau practica concertata nu da agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici posibilitatea de a elimina concurenta de pe o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor la care se refera; e) ntelegerea, decizia de asociere sau practica concertata n cauza contribuie sau poate contribui n mod semnificativ la: ameliorarea productiei ori distributiei de produse, executarii de lucrari ori prestarilor de servicii; - promovarea progresului tehnic sau economic, mbunatatirea calitatii produselor si serviciilor; - ntarirea pozitiilor concurentiale ale ntreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna; - cresterea gradului de competitivitate a produselor, lucrarilor si serviciilor romnesti pe piata externa; - practicarea n mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori. Puterea de a acorda scutiri individuale, n ceea ce priveste acordurile restrictive este rezervata Consiliului Concurentei prin art. 5 alin. 3. Pentru unele categorii de acorduri Consiliul Concurentei poate, prin regulament, acorda scutiri n bloc, care de regula se refera la acordul de distribuire exclusiva, cumparare exclusiva, acordarea licentelor si, specializarea, cercetarea si dezvoltarea etc..

4.2. Criterii de exceptare de la interdictia art. 5 (1) 4.2.1. Beneficiul economic Primul criteriu pozitiv identifica n termeni largi un numar de beneficii economice care furnizeaza motive pentru a nu aplica art. 5 (1). Acordul trebuie sa contribuie la mbunatatirea productiei, distributia de bunuri sau la promovarea progresului tehnic si economic. Aceasta nu nseamna ca e suficient ca doar partile acordului sa aiba avantaje. Testul de baza n aplicarea criteriului beneficiului economic este obtinerea unui avantaj ce trebuie sa l depaseasca pe cel existent fara restrictionarea concurentei, sa reprezinte n mod obiectiv o mbunatatire a situatiei care exista oricum. ntrebarea cu privire la contributia la progresul economic, n concordanta cu art. 5 (2), poate fi pusa doar n cazuri exceptionale, cnd concurenta libera nu e capabila sa produca cel mai bun rezultat economic, astfel ca vor fi acceptate si restrngeri ale concurentei. n conversarea balantei delicata ntre beneficiile ce rezulta din acord si nevoia de a mentine o concurenta reala, un rol important e jucat de limitele temporale ale exceptarii. Acordurilor li se da o perioada de timp suficienta pentru a produce rezultatele asteptate, mai ales n cazul unor acorduri de cercetare si dezvoltare sau unor asociatii de producatori n cazul unor produse care nu sunt nca prezente pe piata. n ciuda perioadei de valabilitate limitata, multe scutiri vor produce modificari permanente n strategia pietii, acordurile specializate prin natura lor putnd provoca o cotitura decisiva n afacerile partilor. n plus cnd perioada de scutire s-a terminat, ea poate fi rennoita de Consiliu, desi nu n mod necesar n aceeasi termeni. Conditiile acordarii unei scutiri vor fi concepute sa se asigure ca beneficiile sunt obtinute ntradevar si ca concurenta nu sufera prejudicii. Un exemplu ar fi obligatia de a raporta din cnd n cnd progresul realizat.

Asa cum se poate astepta mbunatatirile n productie au rezultat din acordurile ce permit partilor sa se specializeze n arii particulare de productie sau care pot duce la o colaborare n domeniul cercetarii si dezvoltarii. Tipic pentru aceste mbunatatiri ar fi: o reducere a costurilor sau o crestere a productivitatii datorita economiei realizate; sporirea randamentului, a calitatii si a gamei de bunuri prin modernizarea fabricilor sau centralizarea productiei si planificarii; evitarea duplicatelor proiectelor de cercetare si dezvoltare, oferind o mai buna sansa obtinerii unui rezultat util si reducnd timpul necesar pentru aceste acorduri licentelor pentru patente si know-how si acordurile cu privire la asociatiile de producatori contribuie la mbunatatirea productiei prin permiterea unei mai largi exploatari a inventiilor si proceselor. Acordurile de distributie au fost cteodata considerate benefice pentru productie, de exemplu, acolo unde au existat prevederi despre schimbul de informatii dintre producator si distribuitor. Exemplele obisnuite de acorduri ce produc mbunatatiri productiei sunt distributiile exclusive, si trgurile comerciale. n cazul acordurilor de distributie exclusiva, avantajele recunoscute sunt: o mai usoara patrundere pe piata (n special pe cele straine), continuitatea furnizarii, o mai buna promovare a bunurilor, mentinerea stocurilor corespunzatoare si organizarea de servicii dupa vnzare. Participarea rationala la trguri comerciale poate mbunatati distributia prin aducerea periodic la un loc, a ntregii game de productie dintr-un sector dat, oferind o privire de ansamblu si scutindu-i pe producatori de cheltuieli mari pentru prezentarea productiei n mai multe evenimente mici. Deoarece progresul economic ar putea fi interpretat ca un termen atotcuprinzator, la care sa se apeleze cnd se doreste exceptarea unui acord care nu ndeplineste toate conditiile

pentru acest lucru, se iau n calcul si avantajele sociale atunci cnd se aplica art 5(2) . 4.2.2. Beneficiul consumatorilor Un al doilea criteriu pozitiv are n vedere obtinerea de catre consumatori a unei parti din beneficiul rezultat prin restrictionarea concurentei. La prima vedere, folosirea termenului de "consumator" sugereaza numai public consumator sau ultim consumator. O asemenea constatare, totusi, ar avea ca efect limitarea severa a sferei posibilelor exceptari deoarece n multe cazuri partile acordului nu pot face nimic pentru a asigura conditii necesare. De exemplu, de cele mai multe producatorii vnd prin intermediari si nu pot garanta ca acestia vor trece mai departe beneficiul acordat, chiar daca ei fac aceasta. Din aceste motive, legea romna, spre deosebire de Tratatul de la Roma vorbeste de "beneficiari sau consumatori" Conditia "avantaj corespunzator" implica doua ntrebari: ce se ntelege prin avantaj si cum poate fi sigur Consiliul Concurentei ca acesta ajunge efectiv la consumator ? Raspunsul la prima ntrebare e strns legat de tipul de mbunatatire pe care o tinteste acordul: mbunatatirea din productie sau promovarea progresului tehnic va rezulta de obicei dintr-un produs mai ieftin si mai bun; mbunatatirea n distributie va duce la o mai buna furnizare si alegere a produselor. Raspunsul la a doua ntrebare nu poate fi niciodata foarte complet, deoarece nimeni nu poate oferi certitudini. Se poate avea n vedere de exemplu ca partile vor continua sa fie supuse concurentei altor competitori. Legea ofera totusi cteva prghii de control a modului n care "avantajul" ajunge efectiv la beneficiar: - stabilirea prin decizia de acordare a dispensei a obligatiilor (art. 5 alin. 6); - revocarea dispensei atunci cnd circumstantele n care a fost acordata s-au modificat (art. 5 alin. 8).

4.2.3. Acordul sa nu impuna partilor restrictii care nu sunt indispensabile Primul criteriu negativ este acela ca dispensa nu poate fi acordata acordurilor restrictive de concurenta care merg dincolo de ceea ce e absolut necesar pentru a atinge obiectivele considerate benefice. Pentru formele comune ale acordurilor restrictive, a fost de exemplu clar ca protectia mpotriva concurentei directe de la furnizorul nsusi sau de la alti distribuitori numiti pe un teritoriu concesionat, este acceptata ca fiind pretul pentru asigurarea securitatii realizarii obligatiilor sale de catre un distribuitor exclusiv. ntr-un acord de specializare, obligatia de a cumpara exclusiv de la cealalta parte, va trece testul daca cumparatorul poate accepta oferte mai favorabile de la o a treia parte. n ceea ce priveste acordul de cercetare si dezvoltare, delicatetea relatiei dintre parteneri poate justifica marea varietate de restrictii, incluznd si obligatia de a nu realiza aceste activitati nici independent, nici cu o a treia parte. 4.2.4. Lipsa posibilitatilor de a elimina concurenta pe o parte substantiala a pietei n cauza Ultima conditie pentru acordarea dispensei este aceea ca acordul sa nu dea partilor posibilitatea de eliminare a concurentei n ceea ce priveste o parte substantiala a produselor n chestiune. Aceasta reprezinta n principiu, o limita dincolo de care consideratiile unei politici economice generale, nu pot sa aiba ntietate asupra mentinerii concurentei efective pe piata produselor sau serviciilor la care se refera acordul. n analizarea conditiei trebuie determinata n primul rnd piata n cauza. Acest lucru se realizeaza prin identificarea gamei de produse ce concureaza cu cele afectate de contract, lund n considerare aria geografica a ofertelor, dar si celelalte criterii utilizate n delimitarea pietei relevante, precum factorul timp. De exemplu, ntr-un acord de cercetare delimitat

n timp concurenta reapare odata cu mplinirea termenului pentru care s-a acordat dispensa. Doctrina si practica precizeaza ca, de regula un acord care satisface n mod clar celelalte criterii de acordare a dispensei prevazute n art. 5 (2) nu poate esua n ceea ce-l priveste pe acesta. 5. Modalitati de acordare a dispensei 5.1.Exceptari individuale Dispensa individuala de la prohibitia art. 5(1) se poate acorda numai printr-o decizie a Consiliului Concurentei ca urmare a unei notificari a ntelegerilor si deciziilor de asociere. Doua critici au fost aduse Legii nr. 21/1996 n privinta exceptarilor individuale. Prima se refera la obligatia de notificare a acordului. Avnd n vedere ca n legislatia comunitara ea nu exista, sensul introducerii exceptarilor de grup, precum si aspectele birocratice, s-a afirmat ca obligatia n cauza este inutila, contribuind la cresterea rolului birocratic al Consiliului Concurentei. Pe de alta parte critica a fost apreciata nentemeiata, avnd n vedere tranzitia economica dificila si lipsa educatiei n domeniul concurentei. n opinia noastra, necesitatea obligatiei de notificare se datoreaza n primul rnd sistemului romn de drept , caruia se poate spune ca i este specifica "autorizarea prealabila" , controlul anterior al ndeplinirii unor conditii legale. Desi poate pentru disciplinarea agentului economic s-ar putea pretinde mentinerea acestei obligatii, din ratiuni de uniformizare a legislatiei, credem ca ntr-o perspectiva apropiata ea va dispare. O a doua critica are n vedere exprimarea pleonastica a legiuitorului, care, prelund formulele traduse din Tratatul de la Roma, utilizeaza n sensuri diferite termenii "dispensa" si "exceptare", desi n limba romna ele sunt sinonime . Dupa primirea cererii Consiliul Concurentei poate solicita informatii suplimentare si atunci cnd din examinarea

preliminara rezulta posibilitatea acordarii exceptarii se vor parcurge urmatori pasi : - se publica rezumatul cererii pentru ca n 30 de zile de la publicare tertii sa si prezinte punctul de vedere; - raportorul desemnat cu investigarea si participarea la dezbateri cu tertii poate formula concluzii favorabile si atunci Consiliul Concurentei emite decizia de exceptare sau, daca tertii au rezerve el va continua procedura de investigare; - dupa terminarea audierilor dispuse si dupa examinarea opiniilor partilor cu privire la raportul de investigatie Consiliul Conurentei va emite o decizie motivata de acordare sau de refuz de dispensa. 5.2. Exceptari n bloc 5.2.1. Notiune Un acord care altfel ar putea fi interzis n conformitate cu art. 5 (2) va scapa automat (cu conditia criticata a notificarii) de acest lucru daca ndeplineste conditiile unui regulament de scutire pe categorii. Partile ce se intra n aceste categorii de acorduri sunt scapate de incertitudinea si ntrzierea oferite de scutirile individuale; acest drum ramne deschis pentru cei care nu se ncadreaza n nici o categorie. Regulamentul din 3 aprilie 1997 privind acordarea exceptarii pe categorii de ntelegeri, decizii de asociere, ori practici concertate de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. 1 din Legea concurentei nr. 21/1996 prevede n art. 1 categoriile de ntelegeri, susceptibile de a fi exceptate de la aplicarea prevederilor art. 5 alin.1: 1. acorduri pentru distributie exclusiva; 2. acorduri pentru cumparare exclusiva; 3. acorduri de cercetare- dezvoltare; 4. acorduri de specializare; 5. acorduri pentru transfer de tehnologie si/sau Know-how; 6. acorduri de franciza; 7. acorduri de distributie, service si piese de schimb n perioada de garantie si postgarantie, pentru autovehicule;

8. acorduri n domeniul asigurarilor. Desi art.1 al Regulamentului nu a fost abrogat, el necesita o alta abordare, avnd n vedere modificarile aduse acestuia, prin "Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 n cazul ntelegerilor verticale", astfel ca acordurile de distributie, cumparare, cele privind autovehiculele si franciza vor fi privite ca acorduri verticale. 5.2.2. Exceptari n bloc acordate ntelegerilor verticale Prin ntelegere verticala n sensul avut n vedere n cele ce urmeaza se ntelege orice acord sau practica concertata intervenita ntre doi sau mai multi agenti economici, care opereaza n scopul ndeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lantului productie-distributie si care privesc conditiile n care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse ori servicii. O prima mare categorie de ntelegeri exceptate sunt, potrivit art. 7 al "Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 n cazul ntelegerilor verticale", ntelegerile verticale convenite ntre agenti economici a caror cota de piata (furnizor sau cumparator, dupa caz) nu depaseste 30% vor beneficia de exceptare pe categorii, iar ntelegerile verticale convenite ntre agenti economici a caror cota de piata (furnizor sau cumparator, dupa caz) depaseste 30% pot beneficia de exceptare individuala n conformitate cu prevederile "Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind practicile anticoncurentiale". O a doua categorie exceptata priveste, conform art. 4(1) al "Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 n cazul ntelegerilor verticale", orice acord sau practica concertata intervenita ntre doi sau mai multi agenti economici, care opereaza n scopul ndeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lantului productiedistributie si care privesc conditiile n care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse ori servicii.

Aceasta exceptare se mai aplica si: - ntelegerilor verticale ncheiate ntre o asociatie de agenti economici si membrii sai, sau ntre o astfel de asociatie si furnizorii sai daca toti membrii asociatiei sunt comercianti en detail de produse si nici unul dintre acestia, mpreuna cu grupul de agenti economici din care face parte nu realizeaza o cifra de afaceri totala anuala mai mare de 50 miliarde lei (art. 4 alin. 2 al Regulamentului); - ntelegerilor verticale care contin dispozitii cu privire la acordarea drepturilor de proprietate intelectuala catre cumparator, sau a dreptului de utilizare a acestora de catre cumparator, cu conditia ca dispozitiile respective sa nu constituie chiar obiectul principal al acelor ntelegeri si sa fie legate n mod direct de utilizarea, vnzarea sau revnzarea de produse ori de servicii de catre cumparator sau de catre clientii sai (art. 4 alin. 3 al Regulamentului); Exceptarea continuta de art. 4 (1) al "Regulamentului" nu se aplica: a) ntelegerilor verticale convenite ntre agenti economici concurenti; totusi exceptarea opereaza atunci cnd agentii economici concurenti convin asupra unei ntelegeri verticale nereciproce si ndeplinesc una dintre urmatoarele conditii: 1) cifra de afaceri anuala totala a cumparatorului nu depaseste 100 miliarde lei; 2) furnizorul este un producator si un distribuitor de bunuri, n timp ce cumparatorul este un distribuitor care nu fabrica produse concurnd produsele ce fac obiectul acordului; 3) furnizorul este un prestator de servicii prezent pe mai multe niveluri de comercializare, n timp ce cumparaorul nu furnizeaza servicii concurente la nivelul la care cumpara serviciile prevazute n acord. b) ntelegerilor verticale care, direct sau indirect, separat ori mpreuna cu alti factori aflati sub controlul partilor, au ca obiect : restrngerea libertatii cumparatorului de a-si determina pretul de vnzare, restrictionarea teritoriului sau a clientelei n care si catre care cumparatorul poate vinde

produsele sau serviciile care fac obiectul acordului , restrictionarea convenita ntre un furnizor de parti componente si un cumparator care le utilizeaza n procese de fabricatie, care limiteaza libertatea furnizorului de a vinde partile componente ca piese de schimb catre consumatori finali, prestatori de reparatii sau alte servicii, neabilitati de catre cumparator pentru prestarea acestor servicii conexe, s.a. . c) nici uneia dintre urmatoarele obligatii convenite prin ntelegeri verticale: 1) orice obligatie directa sau indirecta de nonconcurenta, cu durata nedeterminata sau mai mare de 5 ani; 2) orice obligatie directa sau indirecta care determina cumparatorul ca dupa expirarea ntelegerii sa nu fabrice, sa nu cumpere, sa nu vnda sau sa nu revnda produse ori servicii public; 3) orice obligatie directa sau indirecta care determina membrii unui sistem de distributie selectiva sa nu vnda produsele anumitor furnizori concurenti. Procedura de acordare a exceptarii pe categorii presupune notificarea acordului catre Consiliul Concurentei , care n termen de 60 de zile va comunica agentilor daca ntelegerea verticala ndeplineste conditiile "Regulamentului" pentru exceptare. n 30 de zile de la raspunsul negativ partile pot fie sa renegocieze acordul pentru a ndeplini conditiile, fie sa declanseze procedura exceptarii individuale. 5.2.3. Exceptari n cazul acordurilor de cercetare dezvoltare Acordul de cercetare si dezvoltare pna la stadiul de aplicare industriala, dar fara a-l include pe acesta este printre formele permise de cooperare recunoscute de "Regulamentul din 24 mai 2002 privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. 1 din Legea concurentei nr. 21/1996" Articolul 3 din "Regulament" scoate de sub incidenta interdictiei art. 5(1) trei clase de acorduri: acelea pentru cercetare comuna si dezvoltarea produselor sau a proceselor si exploatarea comuna a rezultatelor; acelea pentru exploatarea

comuna a rezultatelor dezvoltarii si cercetarii ndeplinite n comun, sub un acord anterior ntre parti; si acelea pentru cercetare si dezvoltare comuna fara o exploatare ulterioara. Potrivit art. 5 al "Regulamentului" acordul trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii pentru a beneficia de exceptare : - cercetarea si dezvoltarea comuna trebuie realizata sub un program care sa defineasca obiectivele si cmpul de actiune; - toate partile trebuie sa aiba acces la rezultatul cercetarilor si daca nu va fi exploatat n comun, fiecare dintre ele trebuie sa fie libere sa exploateze rezultatele n mod independent; - orice exploatare n comun trebuie sa fie limitata la rezultate care sunt protejate de dreptul la proprietate intelectuala sau care constituie know-how, iar rezultatul trebuie sa fie decisiv pentru producerea produselor din contract sau pentru aplicarea proceselor din contract. Acolo unde doua sau mai multe parti concureaza n producerea de produse care pot fi mbunatatite sau nlocuite de produse din contract, exceptarea opereaza numai daca segmentul lor de piata nu depaseste 25%. Articolul 7 al "Regulamentului" contine si acordurile de cercetare neacoperite de exceptare precum cele care au ca obiect restrictionarea libertatii agentilor economici participanti de a efectua activitati de cercetare-dezvoltare n mod independent sau n cooperare cu terte parti ntr-un domeniu nelegat de obiectul acordului de cercetare-dezvoltare sau, dupa finalizarea cercetarii-dezvoltarii, n domeniul la care se refera acordul ori ntr-un domeniu conex . 5.2.4. Exceptari n cazul acordurilor de specializare Printr-un acord specializat fiecare parte renunta la productia de produse specifice, lasndu-i pe altii sa-si concentreze atentia n acest domeniu. Renuntarea reciproca este adesea nsotita de acordul de distributie reciproca exclusiva, astfel nct partile vor avea o livrare asigurata pentru bunurile ori serviciile specificate . Beneficiile probabile

ale specializarii n termenii unei eficiente mbunatatite trebuie puse n balanta cu consecintele ncetarii concurentei dintre cele doua parti. Cu ct partile sunt mai puternice, cu att este mai mare piata afectata si cu att mai serioase vor fi consecintele. Politica "Regulamentului din 24 mai 2002 privind acordarea exceptarii acordurilor de specializare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996" , este de a acorda scutire pentru acorduri specializate n termeni destul de generosi ce se supun pragurilor generale proiectate pentru prevenirea eliminarii concurentei n ceea ce priveste o parte substantiala a produselor n chestiune. El urmareste sa satisfaca doua exigente: sa asigure protectia eficienta a concurentei si sa ofere agentilor economici o siguranta juridica adecvata/ Problema unei restrictionari a concurentei se pune numai daca partile la un astfel de acord detin mai mult de 20% din piata relevanta. n conformitate cu art. 3, exceptarea de la interdictia art. 5(1) al Legii nr. 21/1996 se aplica acordurilor n care partile accepta reciproc obligatia: a) sa nu produca anumite produse, dar sa lase alte parti sa le produca; b) sa produca anumite produse, dar numai n comun. O obligatie nereciproca de a nceta productia este stipulata de Regulament, n sensul ca una din parti se abtine de la a fabrica anumite produse si se angajeaza sa le cumpere de la un agent economic concurent, acesta din urma angajndu-se sa fabrice si sa furnizeze aceste produse Exceptarea n cauza se acorda si acordurilor de cumparare si comercializare, n conditiile art. 5 al "Regulamentului". Exceptarea prevazuta la art. 3 nu se aplica acordurilor care, direct sau indirect, au ca obiect: a) fixarea preturilor la vnzarea produselor catre terte parti; b)limitarea productiei

sau a volumului vnzarilor, sau c) mpartirea pietelor sau a clientilor. Procedura exceptarii este asemanatoare cu cele deja prezentate, presupunnd notificarea, potrivit anexei la "Regulament" si decizia Consiliului Concurentei n termen de 60 de zile. 5.2.5. Exceptari n cazul acordurilor de transfer de tehnologie si/sau know-how Sunt exceptate, potrivit art. 27 al Regulamentului din 3 aprilie 1997 privind acordarea exceptarii pe categorii de ntelegeri, decizii de asociere, ori practici concertate de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. 1 din Legea concurentei nr. 21/1996, acordurile pentru transferul de tehnologie si/sau know-how precum: acordurile pentru licetierea de patente, de know-how, de patente si know-how si cele care cuprind prevederi auxiliare n legatura cu alte drepturi de proprietate intelectuala (marci, copyright), ncheiate numai ntre doi agenti economici ( licentiat si licentiator). Acelasi regulament contine si posibile restrictionari ale concurentei acceptate la acordarea beneficiului exceptarii ca de exemplu, obligatia licentiatorului de a nu acorda licente care fac obiectul contractului de licentiere altor agenti economici, obligatia licentiatorului de a nu exploata el nsusi tehnologia licentiata pe teritoriul licentiat etc.... 5.2.6. Exceptari n cazul acordurilor de distributie, service si piese de schimb pe perioada de garantie si post garantie, pentru autovehicule Acordurile de tranzactii exclusive n ceea ce priveste sectorul vehiculelor cu motor pot fi exceptate conform Regulamentului privind ntelegerile verticale . Obiectul exceptarii l pot forma acordurile dintre doi agenti economici, prin care una din parti se angajeaza sa furnizeze celeilalte, distribuitorul si agentii economici din sistemul de distributie autorizat, n vederea revnzarii pe piata romneasca sau pe o parte delimitata a acesteia, autovehicule noi, acestia din urma

prestnd n schimb servicii legate de distributie, service, ntretinere. Nu se vor acorda exceptari de la interdictia prevazuta de art 5(1) cnd: ambele parti sunt producatoare de autoturisme, acordurile contin obligatii privitoare si la alte produse sau servicii dect cel din domeniul autovehiculelor, acordul are drept scop mpiedicarea importurilor paralele. 5.2.7. Exceptari n cazul acordurilor n domeniul asigurarilor Acordurile de colaborare n domeniul asigurarilor sunt exceptate de la interdictia prevazutp de art. 5 (1) al Legii nr. 21/1996 atunci cnd au ca obiect: stabilirea n comun a primelor de asigurarea pe baza statisticii comune sau a numarului de cereri de despagubire, stabilirea de conditii tip de asigurare si acoperirea n comun a anumitor tipuri de riscuri.

Capitolul III ABUZUL DE POZITIE DOMINANTA 1. Introducere Nivelul la care opereaza art. 6 al Legii nr. 21/1996 este acela de neutralizare a consecintelor adverse n cazul absentei concurentei efective. ntreprinzatorii dominanti si pot conduce afacerile eficient, mentinnd preturi scazute si mentinnd sau mbunatatit calitatea produselor lor; ntr-adevar, existenta unei pozitii dominante are avantaje economice importante, ca de exemplu capacitatea ntreprinzatorilor de a urma o politica curajoasa de cercetare si dezvoltare. Pe de alta parte, inexistenta presiunii concurentei poate ncuraja obiceiuri comerciale proaste: de exemplu un ntreprinzator poate alege sa-si limiteze productia si sa practice preturi mai mari dect sa-si creasca productia si sa practice preturi mai scazute.

Functia art. 6 este de a avea certitudinea ca atitudinea pe piata a ntreprinzatorilor dominanti ramne n concordanta cu obiectivele Legii nr. 21/1996. Afirmatia ca un ntreprinzator are o pozitie dominanta nu este o nvinuire n sine, ci pur si simplu nseamna ca, indiferent de motivul care a creat pozitia dominanta, ntreprinzatorul are o responsabilitate speciala de a nu permite ncalcari ale regulilor concurentiale. Altfel spus, agentii economici dominanti au obligatii legale care nu sunt impuse si celor cu o putere economica mai mica. Articolul 6 al Legii nr. 21/1996 prevede: "Este interzisa folosirea n mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romneasca sau pe o parte substantiala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comertului ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, n special, n: a) impunerea, n mod direct sau indirect, a preturilor de vnzare sau de cumparare, a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari; b) limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice n dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor; c) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocnd n acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj n pozitia concurentiala; d) conditionarea ncheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipulnd prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte; e) realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative tehnico-comerciale uzuale, n cazul produselor si serviciilor care determina nivelul general al preturilor si tarifelor n economie; f) practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, sub costuri, n scopul nlaturarii

concurentilor sau vnzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni; g) exploatarea starii de dependenta economica n care se gaseste un client sau un furnizor fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa n conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate. Pentru a fi sanctionat comportamentul unui agent economic potrivit art. 6 al Legii nr. 21/1996 trebuie sa fie ndeplinite doua conditii generale: - existenta pozitiei dominante; - un comportament abuziv al agentului aflat pe o astfel de pozitie. 2. Conceptul de pozitie dominanta Legea nr. 21/1996 nu defineste pozitia dominanta, dar ntelesul si sfera actualului concept au fost clarificate de practica Consiliului Concurentei - si binenteles de aceea a Comisiei Europene - precum si de doctrina. Definirea pozitiei dominante, care a devenit una standard, a fost adusa n discutie prima oara de Curtea Europeana de Justitie n cazul United Brands cnd s-a apreciat ca ea reprezinta : "o pozitie de putere economica de care se bucura un ntreprinzator si care i permite sa mpiedice mentinerea unei concurente efective pe o piata relevanta, prin permiterea unui comportament independent, pna la un punct, de al concurentilor, clientilor...". Astfel nteleasa, o pozitie dominanta e compatibila cu supravietuirea unei anumite concurente, fiind suficient daca ntreprinzatorul e capabil sa aiba o influenta apreciabila asupra conditiilor n care se dezvolta concurenta si sa actioneze fara a tine seama de ele.

n legislatia romna exista si o definitie legala a pozitiei dominante, ea fiind: " situatia n care un agent economic este capabil, ntr-o masura apreciabila, sa se comporte independent fata de concurentii si clientii sai de pe aceasta piata". Doctrina a definit pozitia dominanta ca fiind " o deosebita putere economica a unei ntreprinderi, ceea ce presupune din punct de vedere negativ, posibilitatea de a face abstractie de concurenta de pe piata relevanta, iar sub aspect pozitiv de a beneficia de o autonomie globala de comportament, n detrimentul celorlalti agenti economici, ct si al consumatorilor". n concluzie, un ntreprinzator se afla pe o pozitie dominanta, daca are puterea de a se comporta independent, fara a tine cont de competitori, distribuitori sau furnizori. ntreprinzatorul se afla pe aceasta pozitie cnd, datorita mpartirii pietei, combinat cu nivelul cunostintelor tehnice, al aparaturii si capitalului, el are puterea de a controla preturile, productia sau distributia ori o parte importanta a acestora. 3. Existenta pozitiei dominante Procesul de determinare a existentei unei pozitii dominante ntr-un caz particular trebuie sa urmareasca, n mod normal, doua directii: 1. definirea pietii relevante; 2. fixarea puterii pe care o are un ntreprinzator pe piata. 3.1. Piata relevanta Sintagma piata relevanta este folosita pentru a desemna cmpul de forte concurentiale n care opereaza ntreprinzatorul, la un moment dat, n cadrul raportului cerere-oferta. Din punct de vedere legal piata relevanta "cuprinde un produs sau un grup de produse si aria geografica pe care acestea se produc si (sau) se comercializeaza" . Scopul definirii pietei relevante, e de a diferentia ntre acele performante ale unor ntreprinzatori, care trebuie luate n considerare n evaluarea pozitiei dominante, si acele

performante care nu trebuie avute n vedere. Cele doua mari ntrebari sunt ct de larga poate fi gama de produse si ce distributie geografica a ofertelor trebuie acoperita de evaluare. Actualele trei criterii de determinare a pietei relevante sun: criteriul material, cel geografic si cel temporal. 3.1.1. Criteriul material sau piata produsului Definirea pietei produselor nu e totdeauna usoara. De exemplu, lucruri care sunt din punct de vedere fizic diferite, pot fi n competitie (sistemul de ncalzire domestica pe gaz sau motorina) n timp ce, pe de alta parte, lucruri care sunt asemanatoare din punct de vedere fizic nu sunt n competitie (anvelope pentru camioane si anvelope pentru autoturisme). De aceea e un avantaj pentru ntreprinzatori sa aiba definita piata produsului ct mai larg posibil, de vreme ce cu ct varietatea de produse e mai mare, cu att va fi mai greu sa se stabileasca existenta unei pozitii dominante. Piata relevanta a produsului cuprinde, potrivit Instructiunilor din Consiliului Concurentei , toate produsele care sunt considerate de cumparatori ca interschimbabile sau substituibile, datorita caracteristicilor, pretului si utilizarii date acestora. n momentul de fata exista mai multe teste care aplicate pot determina piata produsului: - testul fundamental e acela al interschimbarii produselor (produsul A poate fi nlocuit de produsul B); produsele trebuie sa fie suficient de asemanatoare astfel nct sa fie luate n considerare de consumatori sau beneficiari atunci cnd le cumpara; - flexibilitatea ncrucisata a cererii; exista flexibilitate a cererii atunci cnd creste substantial vnzarea de produse A, n momentul n care pretul produsului B creste doar putin, ceea ce dovedeste o indicatie clara a concurentei ntre produse. - un test mai ngust, al caracteristicilor speciale si al utilizatorilor, care demonstreaza ca produsele strict specializate pot fi gasite ntr-o piata

Alegerile economice ale unui consumator ar putea restrnge gama ofertelor din care sa se faca cererile viitoare. De exemplu, petrolul, gazul si alti combustibili domestici pot forma o singura piata din punct de vedere al unei persoane ce doreste montarea unei noi centrale termice, nsa numai pna la instalare. Un alt mod de delimitare a pietei relevante a reprezentat-o identificarea sub-pietelor tinta. De exemplu, pietele pentru programele saptamnale TV si revistele n care au fost publicate au constituit sub-piete distincte din piata informationala cu privire la programele TV n general. O problema diferita a fost daca piata pentru materiile prime (sau pentru produsele primare sau intermediare) poate fi considerata ca fiind separata de piata produselor finite. n conformitate cu Curtea Europeana de Justitie, materia prima poate constitui o piata relevanta de sine statatoare, dar ar putea luata n calcul n determinarea abuzului unei pozitii dominante pe acea piata, daca exista efecte anticoncurentiale care pot fi resimtite pe piata produselor derivatelor. 3.1.2. Criteriul geografic Distributia geografica a producatorilor si consumatorilor poate mpiedica concurenta efectiva ce ar exista ntre bunuri si servicii care, n alte mprejurari ar fi interschimbabile. De exemplu, un restaurant de pe autostrada poate fixa preturile ntr-o gama foarte larga deoarece clientii nu doresc sa faca un ocol n cautarea de servicii echivalente. Este deci necesar n definirea pietei relevante pentru scopurile art. 6 sa se identifice teritoriul specific n care se poate lua n considerare suprapunerea ofertei si cererii, punctul de plecare fiind aria de vnzare a ntreprinzatorului n cauza. Potrivit Intructiunilor Consiliului Concurentei , piata geografica relevanta cuprinde zona n care sunt localizati agentii economici implicati n distribuirea produselor incluse n piata produsului, "zona n care conditiile de concurenta sunt suficient de omogene si care poate fi diferentiata de arii

geografice vecine, n special datorita unor conditii substantial diferite". Factorii care se au n vedere la determinarea pietei geografice sunt printre altii: caracteristicile produselor, preferintele consumatorilor, cotele de piata ale agentilor, diferentele dintre preturile de furnizare si costul transporturilor etc.... Pentru ca doua produse sa fie pe aceeasi piata geografica nu este important locul de fabricatie, ci posibilitatea ca ele sa ajunga si sa fie cumparate de aceiasi consumatori, acestia avnd posibilitatea sa aleaga. Factorii ce tind sa promoveze izolarea geografica ar fi: lipsa mijloacelor de transport sau costul transportului calculat la valoarea produsului oferind un avantaj de necombatut producatorilor locali. Din punct de vedere geografic piata unui produs poate fi una mica (o parte dintr-o localitate, o regiune) sau una foarte mare (de exemplu o tara). Articolul 6 al Legii nr. 21/1996 prevede ca abuzul de pozitie dominanta trebuie sa afecteze "piata romneasca sau o parte substantiala din aceasta", astfel ca regula "de minimis" are din nou aplicare. Testul "o parte substantiala" nu se refera la marimea geografica a teritoriului, ci la importanta economica a pietei din aceasta zona. Pentru a determina daca un anumit teritoriu e suficient de mare astfel nct sa fie considerat o parte substantiala, trebuie luat n considerare volumul productiei si costul produsului respectiv, pretul si posibilitatile economice ale vnzatorilor si cumparatorilor. 3.1.3. Criteriul temporal Instructiunile Consiliului Concurentei privind definirea pietei relevante nu iau n calcul n vederea determinarii acesteia criteriul temporal, desi practica institutiilor comunitare europene a dovedit totusi ca n unele cazuri el este util.

Piata pe care opereaza un ntreprinzator poate fluctua din cnd n cnd, att n ceea ce priveste gama de produse ct si aria geografica acoperita si de aceea trebuie sa aiba n vedere si momentul la care se ncearca delimitarea acesteia. De exemplu piata fructelor exotice este mai mare n sezonul rece dect n cel cald, cnd exista si o oferta consistenta de fructe din productia interna. Avnd n vedere factorul timp si fluctuatiile de pe piata, un comerciant nu poate hotar politica de distribuire fara sa tina seama de clientii sai. El trebuie sa aiba n vedere ca odata ce urgenta s-a terminat, clientii si vor aminti modul n care au fost tratati n timpul acelei perioade. 3.2. Determinarea puterii economice a agentului economic. Dominanta. Printre criteriile de stabilire a dominantei se afla: cota de piata detinuta de agentii economici care actioneaza pe piata relevanta, barierele la intrarea pe piata relevanta, comportamentul agentului economic suspect de a avea o pozitie dominanta . 3.2.1. Cota de piata a) Cota de piata a agentului economic suspect de pozitie dominanta Cel mai important factor n stabilirea dominantei este cota de piata a ntreprinzatorilor pe o piata relevanta. Exista mai multe tipuri de sisteme legislative n acest domeniu : - care stabilesc o cota limita peste care apare dominanta ( Cehia, Croatia, Bulgaria); - prevederea unor cote (minima si maxima) ntre care probabilitatea sa existe dominanta este mai mare (Federatia Rusa, Slovacia); - inexistenta unor reglementari exprese privitoare la cota de piata (U.E., S.U.A., Romnia). n sistemul ales de legislatorul romn, Consiliul Concurentei a avut n vedere la determinarea cotei de piata: cantitatea vnzarilor, capacitatea de productie, valoarea

acestora s.a. . , cu accent pus pe primele doua. Astfel, ntr-o decizie referitoare la abuz de pozitie dominanta pe piata unor curele textile utilizate n industria tutunului, Consiliul Concurentei a decis ca o cota de piata de 27% nu conduce la existenta dominantei n concluzie, o parte substantiala din piata ca dovada a existentei unei pozitii dominante nu e un factor constant, iar importanta sa varieaza de la piata la piata n conformitate cu structura acestor piete, n special n ceea ce priveste productia, cererea si oferta. b) Cota de piata a altor agenti economici De multe ori poate fi de ajutor comparatia ntre cota de piata care e investigata cu marimea cotelor detinute de alti operatori pe piata relevanta. Un ntreprinzator cu o parte relativ mica din piata, de exemplu 30 - 40% poate fi ntr-o pozitie dominanta daca restul pietei este foarte fragmentat astfel nct nici unul din ceilalti participanti sa nu constituie o amenintare la independenta sa. Pe de alta parte, ntr-un oligopol unde, de exemplu, trei operatori mpart o piata ntr-un mod mai mult sau mai putin egal ntre ei, nici un ntreprinzator unic nu va fi capabil sa actioneze fasa sa ia n considerare reactiile celorlalti. Nici unul dintre ei nu poate sa fie privit ca ocupnd individual o pozitie dominanta desi ei ar putea fi priviti astfel n grup. 3.2.2. Conditiile de intrare pe piata Chiar si o parte mare a pietei poate fi afectata cnd este penetrata de concurenti noi si activi. Un exemplu l reprezinta declinul industriei britanice a motoarelor, care n anii '50 reprezenta 70% din piata mondiala, si care a fost incapabila sa faca fata concurentei producatorilor continentali si japonezi producatori de motoare mai mici. Un exemplu mai apropiat este oferit de majoritatea pietelor unor produse (agricole, zootehnice etc...) n Romnia anilor '90. O analiza atenta a pozitiei dominante ar trebui prin urmare sa se refere la avantajele de care se bucura ntreprinzatorii si la orice

dificultati pe care le-ar ntmpina noii veniti pe pietele potentiale. Barierele la intrarea pe piata (sau conditiile de intrare pe piata) sunt acele obstacole pe care agentii economici le au de depasit la intrarea pe o anumita piata. Ele pot fi: - de natura financiara: costuri de intrare ce includ investitiile initiale, publicitatea s.a.; - de natura administrativa: obtinerea de avize, autorizatii s.a.; - accesul la resurse , taxe vamale, etc.... Existenta unor bariere de intrare greu de trecut creaza n mod cert un avantaj competitorului existent pe piata, care se comporta fara teama de a pierde din clientela. Din punct de vedere al unui potential competitor principala dificultate n suprimarea unor astfel de dezavantaje este pretul de cost. Ar putea fi necesare resurse foarte mari, de exemplu, pentru a finanta cercetarea sau publicitatea concurentiala. Conditiile dificile de intrare pe o piata, crend avantaje unui agent economic, sunt deci si un factor obligatoriu avut n vedere n aprecierea dominantei acestuia. 3.2.3. Comportamentul agentului economic suspect de a avea opozitie dominanta a) Resursele financiare Capacitatea unui ntreprinzator de a-si comanda politica financiara i poate asigura libertatea de actiune. n practica i va permite sa fie la curent cu ultima descoperire din tehnica, sa se adapteze rapid la schimbarile cererilor si sa-si extinda modul de operare att vertical ct si orizontal. b) Modul de administrare si performantele ntreprinzatorilor Criteriul examinat este legat de: - starea pietei, adica trasaturile stabile ale mediului concurential n care opereaza un ntreprinzator si n conformitate cu care deciziile acestuia trebuie modificate.

- starea actuala a ntreprinzatorului, adica organizarea generala si resursele att pentru scopurile unei anumite afaceri ct si pentru alte scopuri legate de aceste afaceri. Pe scurt, prin mod de administrare se nteleg activitatile ce le desfasoara un ntreprinzator pe parcursul afacerilor sale, de exemplu, politica de pret, iar prin performante se ntelege rezultatul actual activ, de exemplu, nivelul profitului, eficienta productiei sau calitatea si gama de produse. Modul de administrare si performanta unui ntreprinzator ar furniza cele mai bune dovezi ale existentei sau inexistentei unei pozitii dominante. Daca un ntreprinzator e capabil sa se poarte ntr-un mod sau sa obtina rezultate ce nu sunt posibile n conditii de concurenta, concluzia ar fi ca restrictiile aduse acesteia exista. Un astfel de rationament poate fi nsa echivoc, dat fiind faptul ca n practica, ar fi posibil pentru un ntreprinzator sa realizeze profituri foarte mari, sa-si limiteze productia sau sa impuna preturi discriminatorii, desi nu se bucura de o pozitie dominanta pe piata, n timp ce, pe de alta parte, un ntreprinzator ce detine monopolul si care vrea sa-si pastreze pozitia pe termen lung si poate trata clientii relativ favorabil. O practica precum scaderea pretului poate fi o indicatie a dorintei de a obtine o pozitie dominanta, mai degraba dect o pozitie de dominanta deja obtinuta. Comportamentul agentului economic trebuie sa fie independent att fata de clientii sai ct si fata de furnizori. n acest sens, Consiliul Concurentei a decis ca: - nu exista pozitie dominanta atunci cnd un agent economic e independent fata de clienti dar depinde de singurul producator de alumina ; - Trefo S.A. se afla pe o pozitie dominanta pe piata srmei tari mate pentru cuie, desi detinea doar 18% din piata . n concluzie, doar doavada comportamentului nu trebuie sa fie considerata ca fiind suficienta pentru a stabili existenta unei pozitii dominante.

c) Comportamentul unuia sau mai multor agenti Deoarece legea vorbeste n art. 6 de "unul sau mai multi agenti economici" a aparut problema existentei sau nu a dominantei colective. Companiile distincte din punct de vedere legal pot fi considerate ca formnd un singur agent economic daca n practica ei se supun unui control comun. Sintagma "unul sau mai multi ntreprinzatori" implica o asazisa dominanta comuna a unor firme ce nu au legatura si care prin relatiile foarte strnse pot intra att sub incidenta art. 5 dar si sub aceea a art 6 ale Legii nr. 21/1996. O astfel de pozitie dominanta trebuie sa fie delimitata de modurile paralele de administrare a agentilor economici. O pozitie dominanta colectiva poate fi stabilita pe baza urmatoarelor criterii: capacitatea agentilor economici ce se afla singuri sau mpreuna pe o pozitie dominanta de a se comporta independent pe piata si absenta unei concurente ntre acestia 4. Abuzul de pozitie dominanta 4.1. Conceptul de abuz Articolul 6 al Legii nr. 21/1996 indica faptul ca existenta unei pozitii dominante nu atrage interzicerea continuta n articol, aceasta ntmplndu-se doar daca agentul economic o foloseste abuziv. n decizia Hoffmann - La Roche, Curtea Europeana de Justitie a definit conceptul de abuz ca fiind unul obiectiv, legat de comportamentul unui ntreprinzator ntr-o pozitie dominanta, care influenteaza starea pietei, diminund-se astfel concurenta . Conceptul de abuz de pozitie dominanta presupune att comportamentul nedrept si opresiv asupra, furnizorilor, clientilor si consumatorilor, ct si atitudinea unor concurenti actuali sau potentiali ce urmaresc sa protejeze si sa ntareasca pozitia dominanta.

Articolul 6 al Legii nr. 21/1996 ntareste ideea ca nu e nevoie ca abuzul sa si produca efecte negative, fiind suficient sa existe doar intentia exteriorizata de a se comporta astfel, posibile abuzuri fiind sanctionate atunci cnd " au ca obiect sau pot avea ca efect" afectarea concurentei. Printre tipurile de abuzuri ntlnite se afla: abuzul de exploatare (preturi excesive, vnzari conditionate), abuzul de excludere (de exemplu refuzul de a trata), abuzul structural ( de exemplu preluarea concurentului) 4.2. Exemple de abuzuri 4.2.1. Reglementare Articolul nr. 6 al Legii nr. 21/1996 contine exemplele de abuzuri: a) impunerea, n mod direct sau indirect, a preturilor de vnzare sau de cumparare, a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari; b) limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice n dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor; c) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocnd n acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj n pozitia concurentiala; d) conditionarea ncheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipulnd prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte; e) realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative tehnico-comerciale uzuale, n cazul produselor si serviciilor care determina nivelul general al preturilor si tarifelor n economie; f) practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, sub costuri, n scopul nlaturarii concurentilor sau vnzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni;

g) exploatarea starii de dependenta economica n care se gaseste un client sau un furnizor fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa n conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate. Exemple de comportamente care sunt, sau pot deveni abuzive, potrivit art. 6 al Legii nr. 21/1996 sunt prezentate mai jos n mod grupat si nu n ordinea n care o face textul de lege. 4.2.2. Impunerea unor preturi incorecte a) Preturile excesiv de mari stabilite de vnzatorii dominanti Aceasta e probabil primul exemplu de abuz al unei pozitii dominante resimtit de consumatori. Totusi, nu e usor de formulat criterii practice si corecte din punct de vedere teoretic pentru a determina unde trebuie trasa o linie ntre preturile corecte si cele incorecte. Un prim criteriu extras din jurisprudenta comunitara l reprezinta comparatia ntre pretul de vnzare a produsului si costul sau de productie care n realitate si dezvolta marimea profitului. ntrebarea este daca diferenta dintre costurile de productie necesare si pretul de vnzare e excesiva ? Utilizarea acestei ntrebari test nu este ntotdeauna eficienta. De exemplu, profiturile mari pot fi rezultatul eficientei firmei, n timp ce profituri mici pot fi rezultatul ineficientei, chiar daca preturile sunt excesive. Sarcina de a stabili ct de eficient si exploateaza resursele un ntreprinzator dominant poate fi una deosebit de dificila daca nu imposibila. b) Preturi excesiv de mici stabilite de cumparatorii dominanti Un cumparator dominant poate obtine o reducere de pret ntr-o masura nerezonabila. Posibilele obiectii pot fi profitabilitatea furnizorilor si capacitatea lor de a-si extinde productia sau de a o mbunatatii, acestea putnd fi puse n pericol. Chiar si alti operatori, pe acelasi nivel al pietei,

precum si cumparatorii pot fi pusi n dezavantaj din motive care nu au nimic de-a face cu eficienta cumparatorului. c) Scaderea prea mare a preturilor (preturi de ruinare) Un vnzator dominant poate adopta o tactica a preturilor foarte joase, chiar mai joase dect costurile pentru a-si elimina concurentii cu resurse mai limitate, care nu pot sustine pe termen lung pierderile. Consumatorii vor beneficia binenteles de reducerile de pret pe termen scurt, dar risca sa se gaseasca la cheremul unui ntreprinzator dominant dupa ce acesta a cstigat o mare parte a pietii. Practicarea unor preturi mai mici dect media costurilor variabile, prin care un ntreprinzator dominant cauta sa elimine concurenta, trebuie sa fie privita ca un abuz. Un ntreprinzator dominant nu are interes sa ofere astfel de preturi dect pentru a elimina concurenta, pentru ca apoi sa le creasca din nou bazndu-se pe pozitia sa de monopol. d) Preturi discriminatorii Un ntreprinzator dominant poate ncalca art. 6 prin schimbarea diferitelor preturi n tranzactii echivalente fara o justificare obiectiva. Un abuz poate lua forma unei discriminari ntre clientii de pe aceeasi piata sau a unor politici de pret diferite (desi n unele cazuri o justificare obiectiva poate exista). Nu este obligatoriu ca respectivii clientii sa fie n competitie unul cu celalalt: cel ce plateste pret mai mare sufera un dezavantaj concurential pur si simplu, deoarece este mai putin capabil sa faca fata concurentei, indiferent din ce sfera vine. 4.2.3. Conditiile de comert necinstite si inegale n afara de determinarea nivelului de pret, un ntreprinzator dominant ncalca art. 6, atunci cnd obliga comerciantii sa accepte alti termeni care sunt nerezonabil de dificili. Sunt conditii de comert necinstite si inegale: aplicarea, n privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocnd n acest fel, unora dintre ei, un

dezavantaj n pozitia concurentiala, exploatarea starii de dependenta economica n care se gaseste un client sau un furnizor fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa n conditii echivalente. Potrivit Consiliului Concurentei un agent economic dominant s-a facut vinovat de ncalcarea art. 6 li. d , atunci cnd a conditionat service-ul post-garantie pentru echipamente achizitionate de la altii, de cumpararea unui numar minim de coli de hrtie fotografica. 4.2.4. Dreptul exclusiv de livrare Cumparatorii pot fi legati de un anume furnizor fie prin acceptarea unei obligatii directe de a cumpara toate sau cele mai multe bunuri de la el, fie prin presiunea exercitata de reducerea de loialitate a preturilor. Aceasta consta n reducerea pretului unui produs cu conditia ca beneficiarul acesteia sa formuleze o cerere foarte mare a produsului respectiv n mod constant. Practic, cel care face reducerea este cel care decide daca un cumparator este client permanent sau numai accidental. n cazul unei reduceri-tinta, reducerea de pret e conditionata de cumpararea unei cantitati de produse convenita, de la furnizorul n discutie ntr-o perioada de timp determinata. Reducerea de loialitate si reducerea-tinta trebuie distinse de reduceri cantitative, unde reducerea pretului e determinata de volumul real de bunuri cumparate de la furnizor. Reducerile cantitative nu sunt considerate anticoncurentiale din cauza pretului final mai redus platit de cumparator. Pe de alta parte, un drept de livrare exclusiv sau preferential, fie ca opereaza direct sau printr-un sistem de reduceri poate ncalca art. 6 daca furnizorul se bucura de o pozitie dominanta pe piata. Astfel, mpiedicarea distribuitorilor de a selecta liber oricnd pe baza situatiei pietei cea mai favorabila oferta si de a-si schimba furnizorii fara a suferi dezavantaje economice apreciabile, datorita unui

sistem de reduceri pus la punct de furnizor, a dus la un abuz al pozitiei dominante a acestuia din urma. 4.2.5. Refuzul de a distribui si de a trata n circumstantele n care exista un refuz al unui ntreprinzator dominant de a trata afacerile sale obisnuite, cu un alt ntreprinzator - n special de livrare de bunuri sau servicii sau de a le livra n cantitati cerute, se poate ajunge la un abuz. O asemenea conduita este sanctionata de art. 6 lit. a si g. Un ntreprinzator aflat ntr-o pozitie dominanta care vrea sa scoata productia pe piata ( aceasta beneficiind de pe urma reputatiei unei marci cunoscute si pretuite de consumatori) nu poate opri livrarea catre un client fidel care se sprijina pe practicile comerciale curente, daca comenzile acestuia nu depasesc limitele obisnuitului. Refuzul de a furniza un serviciu este ilustrat n jurisprudenta comunitara de cazul Tele-marketing. Teleshoping-ul e o tehnica prin care o reclama include un numar de telefon la care publicul ar trebui sa telefoneze pentru a obtine mai multe informatii. Compania care opera cu televiziunea RTL n Luxemburg vindea timp de reclama numai daca numarul folosit era al unei agentii, Information Publicit, care apartinea aceluiasi grup. S-a sustinut ca un astfel de comportament a fost echivalent cu refuzul de a furniza servicii de difuzare altor ntreprinzatori de acest gen. 4.2.6.Constrngerile Exemple de constrngeri n art. 6 al Legii nr. 21/1996 sunt numeroase: lit. a) ("impunerea" si " refuzul de a trata" ) , lit d) ("conditionarea"), lit. g ("ruperea relatiilor contractuale"). n principiu constrngerea presupune acceptarea, pentru ncheierea unui contract a unor "obligatii" suplimentare care prin natura lor sau n conformitate cu uzantele comerciale nu au legatura cu subiectul unor astfel de contracte. De exemplu, achizitionarea unui frigider presupune obligatia de a cumpara

lunar pachete cu mncare congelata; cumpararea unui sistem de fotocopiere include obligatia de a asigura service-ul timp de 5 ani. Chiar si includerea unei mese n pretul biletului de avion a fost analizat ca posibil exemplu de constrngere sanctionat de uzanta comerciala. Capitolul IV CONCENTRAREA ECONOMICA 1. Notiune Concentrarea economica se realizeaza prin orice act juridic care fie opereaza transferul proprietatii unui agent economic, fie permite unui agent economic, ori unei grupari de agenti economici, de a exercita o influenta determinanta asupra altor agenti economici. Transferul total sau partial de proprietate se realizeaza prin fuziune, sciziune sau marirea capitalului social. Astfel, Legea nr. 21/1996 prevede n art.11 modurile n care se realizeaza concentrarea: - fuzionarea a doi sau mai multi agenti economici; - una sau mai multe persoane care detin deja controlul cel putin asupra unui agent economic, sau unul ori mai multi agenti economici dobndesc direct sau indirect controlul asupra unuia ori mai multor agenti economici prin: luare de participare la capital, prin cumparare de elemente de activ, prin contract sau alte mijloace. Potrivit art. 13 al Legii nr. 21/1996 sunt interzise concentrarile economice care au efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante si pe cale de consecinta conduce la restrngerea, nlaturarea, sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romneasca sau o parte a acesteia. Scopul controlului concentrarilor economice de catre Consiliul Concurentei este deci de a mpiedica crearea de monopoluri

sau dobndirea de catre agentii economici a unei pozitii dominante pe piata. Concentrarea economica, conform art. 11 alin. (2) din Legea concurentei realizata prin fuziune sau achizitie, poate fi avantajoasa pentru agentii economici mici, n vederea mbunatatirii competitivitatii lor. Din acest motiv, conform art. 16 din lege, prevederile privind concentrarile economice nu se aplica dect daca, n cadrul acestei operatiuni, partile implicate totalizeaza o cifra de afaceri peste pragul de minimis prevazut de art. 15 din Lege . 2. Dobndirea controlului 2.1. Definitie Dobndirea controlului asupra unuia sau mai multor agenti economici prin mijloacele aratate poate duce la o concentrarea economica si n consecinta este supus procedurii autorizarii prealabile a Consiliului Concurentei . Potrivit art. 5 din Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice, dobndirea controlului reprezinta o forma de realizare a concentrarilor economice prin care agenti economici sau persoane fizice obtin, direct ori indirect, o influenta determinanta asupra unuia sau mai multor agenti economici ori asupra unor parti ale acestora. n sensul art. 11 din lege, pot dobndi controlul: - un agent economic (control unic); - o persoana fizica, ce controleaza deja, singura sau n comun, un alt agent economic (control unic); - doi sau mai multi agenti economici actionnd n comun ori o asociatie de agenti economici (control n comun); - doua sau mai multe persoane fizice actionnd n comun si care controleaza deja cel putin un alt agent economic (control n comun). Controlul asupra unui agent economic poate fi direct sau indirect. Cel direct este dobndit si exercitat n mod oficial. Controlul indirect se dobndeste atunci cnd detinatorul oficial al dreptului de control difera de persoanele fizice sau de

agentii economici care l detin n mod real si efectiv. De exemplu persoana fizica sau agentul economic situati n spatele operatiunii folosesc o alta persoana sau un alt agent economic oficial pentru a-si exercita controlul de fapt. ntr-un astfel de caz ne aflam din punct de vedere juridic n fata unei simulatii prin interpunere de persoane. Existenta controlului indirect se poate stabili verificnd sursele de finantare, legaturile de familie, de prietenie etc. n trei cazuri legea concurentei considera ca dobndirea controlului nu reprezinta concentrare economica: - atunci cnd controlul este dobndit si exercitat de catre un lichidator desemnat prin hotarre judecatoreasca sau de alta persoana mandatata de autoritatea publica pentru ndeplinirea unor proceduri judiciare speciale (urmarire silita, ncetare de plati, redresare etc...); - societatile bancare, institutiile de credit sau financiare, de asigurare, s.a.,a caror activitate include tranzactii si negocieri de titlu pe cont propriu sau al tertilor si care detin temporar participari la un agent economic daca nu exercita dreptul de vot iar achizitia a fost n scop de revnzare; - cnd controlul este dobndit de posibilii subiecti ai concentrarii, dar acestia nu exercita dreptul de vot aferent, dect n scopul salvgardarii valorii integrale a investitiei. 2.2. Controlul unic al unui agent economic Controlul unic se exercita, prin detinerea majoritatii drepturilor de vot sau prin detinerea unei pozitii minoritare de control. Majoritatea drepturilor de vot este conferita, n principiu de detinerea majoritatii capitalului social. O exceptie de la regula o reprezinta cazul n care, datorita unor prevederi particulare din actul constitutiv al societatii (de exemplu: algoritme de calcul al drepturilor de vot), detinerea majoritatii capitalului nu confera majoritatea drepturilor de vot. Dupa cum s-a aratat, controlul unic, exercitat de un actionar (asociat) care detine o pozitie minoritara de control, poate fi legal sau de fapt.

Controlul unic legal poate fi exercitat de catre un actionar (asociat) minoritar caruia i sunt acordate drepturi speciale, cum ar fi: - actiuni preferentiale care confera majoritatea drepturilor de vot; - puterea de a stabili strategia comportamentului comercial (cum ar fi: numirea a mai mult de jumatate din numarul membrilor organelor de conducere). Controlul unic de fapt este dobndit de un actionar (asociat) minoritar daca exista o posibilitate importanta ca acesta sa exercite majoritatea drepturilor de vot n adunarea asociatilor datorita faptului ca actiunile ramase sunt larg raspndite. ntro astfel de situatie este posibil ca toti asociatii mai mici sa fie prezenti sau reprezentati la adunarea generala a actionarilor (asociatilor). ntr-un astfel de caz stabilirea existentei controlului unic rezulta din prezenta actionarilor la adunarile generale din anii anteriori. Controlul unic de facto se mai poate dobndi de un actionar minoritar daca acesta are dreptul sa conduca activitatile unui agent economic sau sa le determine politica comerciala. 2.3.Controlul n comun Controlul n comun apare atunci cnd doi sau mai multi actionari asociati), agenti economici ori persoane fizice ncheie un acord pentru luarea deciziilor importante privind agentul economic controlat, exercitnd o influenta majora n interiorul acestuia. Aceasta nseamna puterea de a bloca actiunile care delimiteaza strategia comerciala a agentului economic controlat. Controlul n comun poate avea urmatoarele forme de realizare: - egalitatea n drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere, - drepturile de veto; - exercitarea obisnuita a drepturilor de vot.

Controlul n comun poate exista si atunci cnd nu exista egalitate n materia voturilor de control, dar asociatii minoritari au drepturi suplimentare de veto care le permit sa blocheze deciziile importante n materia strategiei firmei. Cel mai bun exemplu de control n comun este acela n care agentul economic controlat are doi actionari sau asociati care detin cote egale din capitalul social si care mpart egal drepturile de vot. Dreptul de veto, care este echivalent cu dreptul de a bloca o decizie fara a avea majoritatea, se prevede n principiu n statutul agentului economic controlat sau n acordul dintre actionari, asociati. Se pot acorda drepturi de veto actionarilor sau asociatilor minoritari pentru a proteja interesele lor financiare n respectiva societate comerciala. 3. Notificarea concentrarilor economice. Emiterea deciziilor n cazurile de concentrare economica 3.1. Notificarea Au obligatia de a notifica institutia competenta, Consiliul Concurentei: - n cazul fuziunii, participantii la fuziunea preconizata; - la concentrarea realizata prin dobndirea controlului unic, partea care dobndeste controlul; - n cazul concentrarii economice realizate prin dobndirea controlului n comun asupra unui agent economic, partile care dobndesc controlul n comun; - pentru concentrarea realizata prin nfiintarea unei societati n comun, partile care o nfiinteaza. Partile mentionate mai sus nainteaza Consiliului Concurentei notificarea n termen de 30 de zile care curga : a) n cazul fuziunilor de la data semnarii acordului de fuziune; b) n cazul dobndirii controlului n sensul art 11 (2) lit. b din lege , de la data semnarii actului juridic n baza caruia se realizeaza dobndirea controlului; c) n alte cazuri dect cele de mai sus de la data la care partile implicate au luat cunostinta de realizarea operatiunii.

n termen de 7 zile (inclus n termenul de 30 de zile) de la semnarea actului prin care se realizeaza fuziunea sau dobndirea controlului partile informeaza n scris Consiliul Concurentei cu privire la operatiunea ce urmeaza sa fie notificata. Notificarea se semneaza de catre reprezentantii legali ai partilor obligate sa formuleze notificari. Daca partile obligate sa notifice mputernicesc o alta persoana pentru reprezentare n fata Consiliului Concurentei, aceasta va depune n original mputernicirea legala, autentificata. Cnd Consiliul Concurentei constata ca o concentrare economica notificata este de interes public major va putea publica o informare privind notificarea primita, cu indicarea numelor partilor, natura concentrarii, sectoarele economice implicate si data primirii notificarii. Notificarea prezentata Consiliului Concurentei trebuie sa cuprinda: adresa de naintare, semnata de reprezentantul legal sau de persoana mputernicita, formularul de notificare, documentele justificative, dovada platii tarifului de notificare. 3.2. Criterii de admitere a concentrarilor economice Criteriile de apreciere a concentrarii economice, ca daunatoare sau nu unui mediu concurential normal, sunt: a) necesitatea de a mentine si de a dezvolta concurenta pe piata romneasca, tinnd seama de structura tuturor pietelor n cauza si de concurenta existenta sau potentiala dintre agentii economici situati in Romnia sau n strainatate; b) cota de piata detinuta de catre agentii economici n cauza, puterea lor economica si financiara; c) alternativele disponibile pentru furnizori si utilizatori, accesul lor la piete si la surse de aprovizionare, precum si orice bariere instituite prin acte normative sau de alta natura la intrarea pe piata; d) cererea si oferta pentru produsul n cauza; e) afectarea intereselor beneficiarilor; f) contribuirea la progresul tehnic.

Concentrarile economice pot fi admise, atunci cnd partile implicate n operatiunea de concentrare dovedesc ndeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: a) operatiunea de concentrare contribuie la cresterea eficientei economice, la ameliorarea productiei, distributiei sau progresului tehnic, ori la cresterea competitivitatii la export; b) efectele favorabile ale concentrarii compenseaza efectele nefavorabile ale restrngerii concurentei; c) avantajele rezultate profita n mod rezonabil consumatorilor, in special prin preturi mai reduse. 3.3. Emiterea deciziilor Consiliului Concurentei Notificarea devine efectiva la data la care a fost nregistrata la Consiliul Concurentei, exceptie facnd cazurile n care informatiile cuprinse n notificare sunt inexacte sau incomplete. n termen de 30 de zile de la data la care notificarea a devenit efectiva Consiliul Concurentei are una din urmatoarele variante; - fie emite o decizie de admitere, daca ajunge la concluzia ca operatiunea de concentrare economica notificata nu contravine legii. - fie emite o decizie de neobiectiune, n cazul n care constata ca, desi operatiunea de concentrare economica notificata cade sub incidenta legii, nu exista motive pentru a fi refuzata; analiznd posibilul impact anticoncurential pe care l are concentrarea economica notificata si atunci cnd nu exista ndoieli temeinice privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal, Consiliul Concurentei va autoriza concentrarea economica n cauza printr-o decizie de neobiectiune, astfel ca autorizarea se face fara conditii. - fie va decide deschiderea unei investigatii daca se constata ca operatiunea de concentrare economica intra sub incidenta legii si exista serioase ndoieli privind neafectarea mediului concurential normal.

Daca se decide deschiderea unei investigatii, n termen de maximum 5 luni, dupa audierea partilor si dupa evaluarea operatiunii Consiliul Concurentei va emite una din urmatoarele decizii: a) decizie de refuz cnd prin operatiunea de concentrare economica se creeaza sau se consolideaza o pozitie dominanta cu efecte anticoncurentiale; b) decizie de autorizare cnd prin operatiunea de concentrare economica nu se realizeaza o pozitie dominanta cu efecte anticoncurentiale; c) decizie de autorizare conditionata, prin care se stabilesc obligatii pentru agentii economici, necesare la autorizarea operatiunii de concentrare economica. Deciziile luate de Consiliul Concurentei referitoare la o operatiune de concentrare economica pot fi atacate n contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti n termen de 30 de zile de la data comunicarii catre parti. Consiliul Concurentei a pronuntat decizii de admitere a concentrarii economice n cazul urmatoarelor achizitii: dobndirea a 51 % din BRD ( dec. nr. 27/1999 a Consiliului Concurentei), privatizarea Dacia-Renault ( decizia nr. 203/1999 a Consiliului Concurentei), AB Volvo (decizia nr. 394 /1999 a Consiliului Concurentei), Alcim- Lafarge ( decizia nr.221/2000 a Consiliului Concurentei) s.a....

CUPRINS NOTIUNI INTRODUCTIVE 7 1. Dreptul concurentei. Definitie. 7 2. Obiectul dreptului concurentei 8 3. Caracterele dreptului concurentei comerciale 9 4. Deosebiri ntre dreptul concurentei si alte ramuri de drept 10 5. Istoric 11 5.1. Aparitie 11 5.2. Istoricul reglementarilor ce privesc concurenta n Romnia 12 NOTIUNEA DE CONCURENTA COMERCIALA 14 1. Sens general 14 2. Sens economic 15 3. Principiile care guverneaza concurenta comerciala 16 3.1.Principiul libertatii comertului 16 3.2. Principiul liberei concurente 16 3.3. Libertatea preturilor 18 FORME ALE CONCURENTEI COMERCIALE 19 1. Clasificare 19 2. Concurenta pura si perfecta 19 2.1. Definitie. Trasaturi. 19 2.2.Trecerea de la atomicitate la concentrare 21 3. Concurenta eficienta 21 3.1. Notiune. Conditii de existenta. 21 3.2. Intensitatea concurentei 22 4. Domenii deschise concurentei. Concurenta permisa 23 4.1. Clasificare 23 4.2. Concurenta licita 23 4.2.1. Conditii pentru existenta concurentei licite 24 4.2.2. Modalitati de exercitare a concurentei licite 25

5. Domenii nchise concurentei. Concurenta interzisa 29 5.1. Notiune 29 5.2. Monopolul de stat 30 5.3. Serviciile de utilitate publica 31 5.4. Domenii sustrase concurentei comerciale prin conventie 32 5.4.1.Notiune 32 5.4.2. nstrainarea unui fond de comert 32 5.4.3. nchirierea unui spatiu comercial 33 5.4.4. Concesiunea exclusiva pentru distribuire de marfuri 33 5.4.5. Clauza de neconcurenta n vnzarea imobiliara 34 5.4.6. Clauza de neconcurenta si cesiunea portofoliului de asigurari 35 5.4.7. Conditii de valabilitate a clauzelor de neconcurenta si inter-pretarea lor 35 5.4.8. Transmiterea drepturilor si obligatiilor ce rezulta din contractul ce contine o clauza de neconcurenta 36 5.7.12. Sanctiunile ncalcarii obligatiei de neconcurenta 37 ACTELE DE CONCURENTA NELOIALA 40 1. Notiune. Izvoare. 40 1.1. Notiune. Conditii. 40 1.2. Istoricul reglementarii 41 2. Clasificarea actelor de concurenta neleala 42 2.1. Clasificare 42 2.2. Acte de concurenta neloiala enumerate de lege 43 3. Mijloacele de confuzie 45 3.1. Notiune. Riscul de confuzie si mijloacele de confuzie 45 3.2. Mijloace care produc confuzie cu privire la firma si a emblema 48 3.3. Imitarea marcilor si riscul de confuzie 50 3.4. Imitarea inventiilor, a indicatiilor geografice si a desenelor industriale 53 3.5. Imitarea mijloacelor publicitare 55 3.6. Imitarea produselor altuia si substituirea produselor 57

4. Mijloacele de dezorganizare interna a unei ntreprinderi 60 4.1. Exploatarea muncii si organizarii altuia 60 4.1.1. Violarea secretelor comerciale60 4.1.2. Atragerea personalului ntreprinderii concurente 62 4.1.3. Utilizarea bunurilor si resurselor financiare n interesul altor comercianti, ori n interes personal 63 4.2. Obstacolele n calea functionarii unei ntreprinderi 64 5. Mijloace de denigrare 66 5.1. Notiune 66 5.2. Obiectul denigrarii 67 5.3. Mijloace de denigrare 67 5.4. Denigrarea si compararea 68 6. Mijloace de dezorganizare a pietei 70 6.1. Reclama superlativa 71 6.2. Publicitatea mincinoasa 71 SANCTIONAREA CONCURENTEI NELOIALE 74 1. Infractiunea de concurenta neloiala prevazuta de Legea nr. 11/1991 74 1.1. Obiectul juridic 74 1.2. Obiectul material 74 1.3. Subiectul infractiunii 75 1.4. Latura obiectiva 75 1.5. Latura subiectiva 77 1.6. Consumarea 77 1.7. Aspecte procedurale 77 2. Infractiunea de concurenta neloiala reglementata de art. 301 din Codul penal 78 3. Actiunea n concurenta neleala ca actiune n responsabilitate delictuala 80 3.1. Natura juridica. Caractere 80 3.2. Conditiile de admisibilitate a actiunii n concurenta neloiala. 81 3.2.1 Consideratii generale 81 3.2.2. Fapta ilicita 82

3.2.3. Prejudiciul 84 3.2.4. Legatura de cauzalitate 86 3.2.5. Vinovatia87 3.2.6. Raportul de concurenta 89 3.2.7. Concluzii 90 3.3. Aspecte procesuale. 91 NOTIUNI INTRODUCTIVE 96 1.Evolutia reglementarilor n dreptul antimonopolist96 2. Domeniul de aplicare al reglementarilor antimonopoliste 98 2.1. Domeniul de aplicare rationae persoanae al Legii nr. 21/1996 98 2.2. Domeniile de aplicare rationae materiae ale Legii nr. 21/1996 99 2.3. Aria teritoriala de aplicare a Legii nr. 21/1996 100 2.4. Aria temporala de aplicare a Legii nr. 21/1996 101 ACORDURILE MONOPOLISTE 103 1. Tipuri de practici anticoncurentiale 103 2. Conditiile necesare pentru aplicarea art.5 (1) al Legii nr. 21/1996 104 2.1. Comportamentul cooperativ al pietei 105 2.2. Forme de cooperare 105 2.2.1. ntelegeri ntre agentii economici 105 2.2.2.Deciziile de asociere 107 2.2.3. Practicile concertate109 2. 3. Afectarea concurentei 111 2.3.1. "Au ca obiect sau pot avea ca efect" 111 2.3.2."Restrngerea, mpiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romneasca" 112 3. Lista practicilor anticoncurentiale interzise de art. 5 al Legii nr.21/1996 115 4. Acorduri restrictive de concurenta exceptate. Cooperarea permisa 120 4.1. Notiune 120 4.2. Criterii de exceptare de la interdictia art. 5 (1) 121

4.2.1. Beneficiul economic 121 4.2.2. Beneficiul consumatorilor 123 4.2.3. Acordul sa nu impuna partilor restrictii care nu sunt indispensabile 124 4.2.4. Lipsa posibilitatilor de a elimina concurenta pe o parte substantiala a pietei n cauza 125 5. Modalitati de acordare a dispensei125 5.1.Exceptari individuale 125 5.2. Exceptari n bloc 127 5.2.1. Notiune 127 5.2.2. Exceptari n bloc acordate ntelegerilor verticale 128 5.2.3. Exceptari n cazul acordurilor de cercetare dezvoltare 130 5.2.4. Exceptari n cazul acordurilor de specializare 131 5.2.5. Exceptari n cazul acordurilor de transfer de tehnologie si/sau know-how 133 5.2.6. Exceptari n cazul acordurilor de distributie, service si piese de schimb pe perioada de garantie si post garantie, pentru autovehicule 133 5.2.7. Exceptari n cazul acordurilor n domeniul asigurarilor 134 ABUZUL DE POZITIE DOMINANTA 135 1. Introducere 135 2. Conceptul de pozitie dominanta 136 3. Existenta pozitiei dominante 138 3.1. Piata relevanta 138 3.1.1. Criteriul material sau piata produsului 138 3.1.2. Criteriul geografic 140 3.1.3. Criteriul temporal 141 3.2. Determinarea puterii economice a agentului economic. Dominata 141 3.2.1. Cota de piata 142 3.2.2. Conditiile de intrare pe piata 143 3.2.3. Comportamentul agentului economic suspect de a avea opozitie dominanta 144

4. Abuzul de pozitie dominanta 146 4.1. Conceptul de abuz 146 4.2. Exemple de abuzuri 146 4.2.1. Reglementare 146 4.2.2. Impunerea unor preturi incorecte 147 4.2.3. Conditiile de comert necinstite si inegale 149 4.2.4. Dreptul exclusiv de livrare 149 4.2.5. Refuzul de a distribui si de a trata 150 4.2.6.Constrngerile 151 CONCENTRAREA ECONOMICA 152 1. Notiune 152 2. Dobndirea controlului 153 2.1. Definitie 153 2.2. Controlul unic al unui agent economic 154 2.3.Controlul n comun 155 3. Notificarea concentrarilor economice. Emiterea deciziilor n cazurile de concentrare economica 156 3.1. Notificarea 156 3.2. Criterii de admitere a concentrarilor economice 157 3.3. Emiterea deciziilor Consiliului Concurentei 158 CUPRINS160