Professional Documents
Culture Documents
Neagoe Basarab a fost domnitorul Țării Românești între anii 1512-1521. Născut în familia boierească a
Craiovesșilor ca fiu al lui Pârvu Craiovescu sau Basarab Țepeluș cel Tânăr, Neagoe Basarab l-a înlocuit pe Vlad
1
cel Tânăr dupa ce acesta din urmă a respins tutela Craioveștilor, fiind apreciat pentru abilitățile și competențele
sale.1
A încercat să stabilească legături cu Veneția și Statul papal oferindu-se să medieze disputa între
ortodoxism și catolicism cu scopul de a unii lumea creștină împotriva pericolului otoman.
A făcut numeroase donații bisericilor și mănăstirilor nu numai din Țara Românească cât și celor din
Peninsula Balcanica.
Neagoe Basarab a scris în limba slavona una dintre cele mai vechi operere literare din Țara Românească,
numita “Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie ”, unde atinge diferite domenii cum ar fi filosofie,
diplomație, etică și morală.
Domnia de noua ani a lui Neagoe Basarab a continuat politica de centralizare a statului feudal din vremea
lui Radu cel Mare(domnitor al Țării Românești în perioada 1495 - 1508). Autoritar cu boierii din familiile rivale
Craioveștilor (a tăiat capul lui Bogdan, a călugărit cu forța pe logofatul Blagodescu și a însemnat la nas pe un
pretendent la tron). Trăgea în țeapă ca Vlad Țepeș sau ca tatăl său pe negustorii necinstiți spânzura pe hoți,
ceea ce nu l-a împiedicat ca și pe Stefan cel Mare, să fie un domnitor religios. A patronat tipărirea
Evangheliarului (carte care cuprinde cele patru evanghelii) slavon al lui Macarie (primul meșter tipograf din Țara
Românească) și a construit biserica episcopala a Curții de Argeș.2
Urcat pe tron în ianuarie 1512 în condiții tulburi Neagoe Basarab a reușit în decursul celor nouă ani de
domnie să supună și să stăpânească în interior rivalitățile și ambițiile, iar în afară să impună Țării Românești
un prestigiu cum nu o mai făcuse nici un domn înaintea lui. A avut relații prietenești cu toate statele, a participat
la proiecte de cruciadă obtinând în același timp garanții care să-l pună la adăpost. Poziția sa demna atât în
fața Imperiului Otoman cât și în fața țărilor vecine avea doua temeli trainice: o economie înfloritoare sprijinită
direct de domn și o armată evaluată chiar de el la 40.000 de ostași, ceea ce era o forță apreciabilă ținând cont de
teritoriul țării.
http://en.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab
1
*** Istoria literaturii române, vol I,ediția a doua, București, 1970, editura Academiei
2
*** Învățăturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, București, 1970, editura
4
Minerva, p.41
4
Capitolul II, Despre frica și dragostea lui Dumnezeu. Critica ipocriziei religioase și morale a
contemporanilor de toate rangurile este incisivă. Reversul criticii este îndemnul la ridicarea mai presus de
interesele și grijile materiale spre contemplarea divinității.
Capitolul III intitulat în originalul slavon Scrisoarea lui Neagoe voievod către oasele maici sale Neaga și
ale fiilor săi Petru și Ioan și ale fiicei sale Anghelina. Cuvănt de umilintă. Este o cuvantare prin care fiul face
elogiul mamei si lamentație la mormintele copiilor săi morți la vârstă fragedă.
Capitolul IV este intitulat Pilda pentru ceia ce fac milostenie și pentru viața lumii acestia. Din cartea lui
Varlaam. Cuvântul al 7- lea. Tema capitolului exprimată în partea de titlu este formată din două momente: o pildă
completată printr-o disertație (expunere în care se tratează o problemă în mod ştiinţific şi amănunţit) despre
milostenie și o a doua parte “despre viața lumii aceștia”5
Capitolele V și VI sunt în întregime laice și sunt destinate urmașilor săi domnești.
Capitolele VII si VIII cuprind sfaturile asupra cum trebuie să se comporte domnul în toate împrejurările;
cum să stea domnul la masă, cum să vorbească cu boierii, cum să vorbeasca cu soliile străine, ce atitudine să
aibă față de turci, cum să meargă la război, cum să se poarte în pribegie.
Capitolul IX, Cuvânt pentru judecată îmbină o concepție personală asupra dreptății cu sfaturi practice
despre modul în care trebuie să procedeze domnul atunci cănd judecă diferite pricini ale supușilor săi.
Capitolul X, Învățătura... ca să fie milostivi și odihnitori este compus din două părți în prima parte
numeroase sfaturi axate pe ideea că domnul trebuie să-și exercite generozitatea astfel încât să-l simtă si să-l
știe toți că el este stăpânul și autoritatea cu boierii și fără a da favoruri.
Capitolele XI si XII sunt adresate fiului său Teodosie și urmașilor lor. Sunt capitolele finale ale Învățăturilor
prin care urmașii sunt sfătuiți să domnească cu blandețe, să se sfătuiască cu ceilalți alegând sfatul cel bun.
Deasemenea sunt îndemnați să se smerească fiindcă pe acela care nu se smerește îl smerește Dumnezeu.
Ultimul capitol din Învataturi este un epilog al Învățăturilor scris poate de alta persoană și adăugat apoi
cărții lui Neagoe. Această ultimă parte a cărții este o etopee (gen literar cultivat de antici care și de bizantini care
consta în a-ți închipui ce ar spune o anumită personă într-o anumită situație).
În anul 1885 B.P. Hașdeu publica în revista Arhiva istorică a României trei dintre cele mai importante
capitole din Învățături. În acel articol el numea Învățăturile: „falnic monument de literatura, politică, filosofie la
5
Ibidem, p.45
5
străbunii noștri” și îl compara pe Neagoe cu împăratul roman Marc Aureliu ”Neagoe Basarab, acest Marc
Aureliu al Țării Romînești, principe artist și filosof, care ne face a privi cu uimire, ca o epocă excepțională de
pace și de cultura în mijlocul unei întunecoase furtune de mulți secoli, scurtul interval dintre anii 1512-
15216”,autor al cugetărilor ”către sine însuși”
Învataturile lui Neagoe alcătuiesc pentru cultura româneasca veche un autoportret moral al poporului
nostru plasându-se în rândul capodoperelor noastre din toate timpurile, unii istorici considerându-l pe Neagoe
Basarab cel mai mare scriitor român până la Mihai Eminescu.
Însușindu-și comparația lui Hașdeu, savantul rus A.I. Iațimirski, în articolul “Un Marc-Aureliu român și
învățăturile sale” publicat în 1905 în “Buletinul secției de limbă și literatură rusă al Academiei de științe”
considera că opera domnului roman lasă cu mult în urmă creația similara de la începutul secolului al XII –lea a
cneazului Vladimir Monomahul. Și pentru savantul bulgar Stoian Romanski, autor în 1908 al primei monografii
asupra “Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, această operă este ce-a mai buna pe care ne-o
oferă literatura în limba slavonă din vremea aceea”7.
Pentru literature românească veche Învățăturile lui Neagoe constituie prima opera de compoziție si
inspirație românească. Originalitatea ei e mai pronunțată decât aceea a cronicilor în slavonă care se mulțumesc
sâ nareze faptele istorice. Avem de-a face cu o primă scriere original românească.
6
Dan Zamfirescu, Contributii la istoria literaturii române vechi, București, 1981, Editura
Științifică și Enciclopedică, p.91.
7
Ibidem, p.99-100
6