CUPRINS:

1. Managementul aprovizionrii: concept, rol, atributii, trasaturi. 2. Caracterizarea, evaluarea si selecionarea furnizorilor; 2.1 2.2 2.3 2.4 Analiza nomenclatorului de resurse materiale; Analiza pieei furnizorilor; Caracterizarea furnizorilor poteniali; Evaluarea si selecionarea furnizorilor.

Prin modalitatile, de un spectru diversificat in care este condusa, organizata si coordonata activitatea de aprovizionare, chiar cu multe din imperfectiunile cu care se confrunta in prezent are ca problema principala, care trebuie sa ramana in atentia lucratorilor din acest domeniu, asigurarea de noi forme si modalitati prin care ( renuntandu-se pe cat posibil la experienta, rutina si conservatorism) sa raspunda superior si mai rapid scopului urmarit. Astfel, scopul urmarit intr-un sistem complex de aprovizionare consta in exprimarea intereselor agentului cumparator in conditii de efort minim (cheltuiala pentru tot ceea ce ar putea sa insemne asigurarea prompta la cantitatile, calitatea, sortimentele si conditiile impuse de cererea de consum (productia) uzitandu-se in orice moment de facilitatile ce pot fi create prin utilizarea informatiilor cu privire la piata de furnizare). Exprimand intensele productiei (cererea) in contact direct cu posibilitatile furnizorului (oferta), aprovizionarea se realizeaza in conditii conjuncturale sub influenta unor factori mai mult sau mai putin beneficiu dinaintea procesului in sine sau a celui care urmeaza acestuia. Mai precis, oricare dintre modalitatile procesului de aprovizionare analizat ca entitate distincata, in viziunea de la general la particular pe fondul comporatmentului de restructurare-perfectionare, impune o analiza complexa, conjuncturala, sub intensitatea si influenta factorilor care-l genereaza si il preced atat in sensul cumparator-furnizor, pentru lansarea cererii de oferta cat si in sensul furnizor-cumparator, pentru acoperirea cererii de catre oferta, bazandu-se numai pe fundamentarea in limitele intereselor si eficientei atat a cererii cat si a ofertei in sine. Interpretarea procesului de aprovizionare, in viziune de la general la particular, pe fondul restructurarii-specializarii, contribuie evident la diminuarea riscului de a gresi, indiferent sub ce forma(fundamentari, contractari-cumparariaprovizionari-depozitari) tocmai datorita faptului ca oricare dintre situatiile in care se afla aprovizionarea in sine, in cadrul componentelor sistemului global, acestea sunt actionate, analizate si interpretate in mediul conjunctural, cu raportare la sistemul sau subsistemul in care se integreaza si prin care actioneaza in scopul asigurarii productiei de bunuri si servicii consumatorilor. Procesul de aprovizionare, tratat prin prisma unor sisteme moderne de management, ofera prilejul utilizatorului de a dispune permanent de imaginea realitatii saupra utilitatii sau inutilitatii unor informatii care prin continutul lor specific, conjuga, amplifica sau perturba sistemul in sine sau poate numai partial, insignifiant. Importanta insa ramane asigurarea posibilitatilor tinerii sub control a factorilor perturbatori, (asupra carora se poate actiona transformadu-i in parte sau in totalitate in informatii pertinente, utile scopurilor pentru care se folosesc), functie de avantajele urmarite. Sigur ca in viziunea multor autori de literatura de specialitate se elaboreaza permanent metode si modalitati care asigura perfectionarea continua, din diverse puncte de vedere sau intense ale procesului de aprovizionare. Procesul de perfectionare manageriala a aprovizionarii, deosebit de complex si eficient in acelasi timp, impune ca o necesitate obiectiva, indispensabila, fara de care nu se poate vorbi de rapiditate, calitate,utilitate,

eficienta la parametrii de inalta performanta, introducerea, dezvoltarea si perfectionarea continua a informaticii si utilizarea mijloacelor tehnice de evidenta si calcul electronic, in intregul sistem. Calitatea, competitivitatea, ritmul, competenta, profesionalimsul, performantele la nivelul cerintelor pot fi atinse numai in conditiile unei aprovizionari care, prin insasi continutul problematic, impune agentului economic regula unei permanente evaluari a intregii sale activitati, ocazie cu care isi mentine treaza vocatia de a fi in concordanta, raspunzand intocmai cerintelor propriilor interese. 1. Managementul aprovizionarii: concept, rol, atributii, trasaturi. Aprovizionarea cu resursele de materiale si de energie necesare reprezinta in conceptia noastra un proces economic complex prin care se realizeaza stabilirae nevoilor materiale ale productiei, organizarea circulatiei si utilizarea judicioasa si completa a resurselor materiale, reducerea continua a consumurilor de materii prime, materiale, combustibili si energie, folosirea intensiva a capacitatilor de productie, atragerea in circuitul economic si in consumul productiei de noi resurse materiale, cresterea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante si pe aceste cai, sporirea eficientei activitatii fiecarei entitati economice, prin cresterea tot mai sustinuta a profitului acesteia. Totodata, activitatea de aprovizionare reprezinta un proces dinamic, in care deplasarea mijloacelor de productie de la furnizori la beneficiari se realizeaza in mod continuu, pe baza tesutului viu de relatii economice dintre intreprinderi, concretizate in programele de aprovizionare si contractele economice de livrare, necesitate obiectiva a desfasurarii neintrerupte a procesului de fabricatie. Caracterul dinamic al acestei activitati se manifesta atat in etapa de programare, de planificare a aprovizionarii, cat mai ales in cea de realizare efectiva. In etapa de programare, caracterul dinamic al aprovizionarii se manifesta printr-o permanenta corelare cu indicatorii celorlalte activitati ( productie, investitie, vanzare), astfel incat, in diferitele momente de elaborare, sa se obtina variante diferite ale planului de aprovizionare, intr-un cadru permanent si complex de optimizare. In etapa de realizare efectiva a aprovizionarii, caracterul dinamic al acestei activitati se manifesta prin legaturile permanente, operative si intretesute dintre beneficiari si furnizori pentru respectarae obligatiilor asumate prin contractele economice, pentru livrarea si primirea cantitatilor de materiale prevazute, organizarea transporturilor acestora si decontarea costurilor, precum si pentru reglarea operativa a aprovizionarii, solutionarea anomaliilor pot aparea pe parcurs cu deosebire pentru prevenirea intreruperilor in ritmicitatea si continuitatea aprovizionarilor. Intr-o formulare sintetica, aprovizionarae resurselor de materiale reprezinta activitatea prin care se asigura elementele materiale necesare consumului productiei, in volumul, structura si la termenele care sa sprijine o activitate continua si la capacitate maxima, cu un profit cat mai ridicat, a unitatilor economice.

In literatura de specialitate, ca si in practica economica si in normativele uzuale sunt utilizati frecvent termeni similari ca:achizitionare, aprovizionare, cumparare,alimentare. Fiecare dintre acesti termeni are, insa o semnificatie diferita. Astfel, achizitionarea reprezinta un angajament financiar, de cumparare a unor resurse materiale sau produse, fiind o tranzactie monetara efectiva. Formele prin care se realizeaza achizitionarea de catre agentii economici au devenit, relativ, unitare; se foloseste uneori si forma de cerere mobila ( sau repetabila) atunci cand un articol trebuie aprovizionat continuu, in mod constant, sau cand solicitarea trebuie repetata. In raport cu achizitionarea, aprovizionarea are un continut mai larg, achizitionarea este doar un moment al procesului de aprovizionare cu materiale si echipamente tehnice. Achizitionarea, ca o componenta a activitatii de aprovizionare, este precedata, de exemplu, de actiunile de determinare a nevoilor, de stabilirea dimensiunii acestora si a momentelor cand sunt necesare ( care declanseaza actiunea de emitere a cererii sau a comenzii) si este urmata de negocierea conditiilor de furnizare, de aducere efectiva a resurselor materiale. In sfarsit, alimentarea reprezinta o actiune de finalizare a procesului de aprovizionare, prin trecerea in consum a resurselor materiale aduse-sosite de la furnizori. Alimentarea se desfasoara deci, numai in interiorul unitatii economice prin trecerea materiilor prime dim depozite la punctele de prelucrare-consum in concordanta cu programele elaborate in prealabil. Alimentare se incadreaza deci in sistemul logistic al aprovizionarii care cuprinde, printre altele, fluxul si sistemul de transport intern. Particularitatile si specificitatile economiei de piata cu deosebire cele ale perioadei de tranzitie catre economia de piata, creeaza conditii noi de desfasurare pentru toate procesele economice. In mod deosebit, procesul de aprovizionare este influentat in cele mai intime relatii si determinari, cu deosebire, de catre urmatorii factori prezenti in mediul economic si geografic al tarii noastre: Realizarae resurselor prin relatii directe cerere-oferta intre agentii economici, ceea ce presupune creserea gradului de incertitudine, de risc in vanzarea-cumpararea produselor in conditii de concurenta; Accentuarea gradului de instabilitate a preturilor in perioada de tranzitie si cu deosebire la materiile prime clasice, de baza, determinate atat de caracterul limitat al acestor resurse, cat si de anumite evenimente conjuncturale; Activizarea, in tot mai mare masura, a politicilor nationale de protejare a resurselor materiale si energetice limitate sau greu regenearbile, a celor strategice; Realizarae unui nou cadru general de actiuni bazat pe autonomia agentilor economici in asigurarea si gestionarea resurselor, in vanzarea rezultatelor productiei. Aceasta presupune punerea in functiune a intregului instrumentar tehnic si metodologic, a tuturor factorilor implicati in gasirea celor mai eficiente cai de asigurare materiala si de livrare a produselor, de penetrare pe pietele de materii prime si de produse, de

modernizare si innoire a structurii de fabricatie, de imbunatatire a sistemului de gestiune a resurselor, de cointeresare- stimulare a lucratorilor, de intarire a disciplinei in munca; Accentuarea schimbarilor frecvente, la intervale scurte de timp, in structura si dimensiunea cererilor pentru consum si implicit in oferta de resurse materiale si energetice; Amplificarea cercetarii stiintifice, a mutatiilor de ordin tehnologic pentru crearea de noi materii prime si produse inlocuitoare, extinderea utilizarii de noi resurse si purtatori de energie, valorificarea superioara a tuturo resurselor materiale si energetice; Aplicarea unor startegii si masuri speciale pentru crearea de rezerve proprii pe lunga durata, care sa protejeze agentii economice in caz de penurie sau fluctuatii nefavorabile de pret la resursele materiale. In acelasi timp, piata resurselor materiale de utilizare productiva care reprezinta totalitatea relatiilor de vanzare-cumparare dintre agentii economici furnizori si beneficiari, pentru asigrarea continuitatii proceselor lor de productie se particularizeaza prin urmatoarele elemente: 1. numarul cumparatorilor, dar si al ofertelor este relativ nelimitat; 2. dependenta pietei resurselor materiale de utilizare productiva de politica de investitii sub dublu aspect: pe de o parte creste permanent nevoia de bunuri industriale, iar pe de alta parte se asigura baza materiala de realizare a acestor nevoi; 3. in cadrul pietei resurselor de utilizare productiva deciziile de cumparare sunt rezultatul unor hotarari colective; 4. cumparaturile se desfasoara pe baza de performante. Aceasta implica din partea utilizatorilor existenta unor perioade distincte determinate de negocierea prealabila, lansarea comenzii, incheierea si realizarae contractului. In acelasi timp, aceste cumparari reprezinta cantitati mari, aprovizionari de loturi importante de resurse materiale, necesare agentului economic pe o perioada mai mare de timp; 5. in conditiile trecerii la economia de piata libera, piata resurselor materiale de utilizare productiva se caracterizeaza prin aceea ca atat ofertantii cat si purtatorii cererii sunt agenti economici autonomi, iar circulatia bunurilor respective au un caracter deschis, dar cu un regim specific. Cererea are in acest caz un caracter ferm si formeaza obiectul unor contracte economice, de asemenea ferme.

2.Caracterizarea, evaluarea si selectionarea furnizorilor 2.1 Analiza nomenclatorului de resurse materiale 2.2 Analiza pietei furnizorilor 2.3 Caracterizarea furnizorilor potentiali 2.4 Evaluarea si selectionarea furnizorilor Eficienta si eficacitatea relatiilor stabilite cu anumiti furnizori depind, alaturi de modul de gestiune a acestora, si de calitatea partenerului ales. In general nu exista un furnizor ideal, aceasta presupune ca se va alege acel partener care asigura cele mai bune conditii de valorificare a oportunitatilor consumatorilor, intr-un anumit context economico-social. De asemenea, nu toti furnizorii au comportamente identice in situatii identice, acestea depinzand de pozitia furnizorului pe piata, de resurse care constituie obiectul relatiilor de vanzare-cumparare, de interesele pe termen scurt dar mai ales mediu si lung al acestora. Rezulta ca eforturile de analiza ca si modalitatile de actiune trebuie sa fie alese in functie de interesele economice ale consumatorului, dar si de pozitia furnizorului in raport cu acesta. In al doilea rand, un furnizor se impune sa fie caracterizat din diverse puncte de vedere, pentru a-l putea aprecia cat mai real, dar eforturile de analiza in general sunt foarte costisitoare si de multe ori nu se justifica prin rezultatele ce se estimeaza a fi obtinute. Raspunsul la aceasta dilema presupune, ca o etapa preliminara a eforturilor de evaluare, selectionare, segmentare a pietei ( a furnizorilor) dar si a propriului nomenclator de resurse, prin care sa se poata obtine o gradare a eforturilor, respectiv o eficienta maxima a activitatii de caracterizare, evaluare si selectionare a furnizorilor. 2.1.Necesitatea gruparii(segmentarii) resurselor necesare a fi aprovizionate rezulta cel putin din urmatoarele cauze: impactul diferit pe care il au resursele asupra activitatii; s-a observat ca acestea pot fi grupate in resurse putine si cu impact mare, respectiv in resursele numeroase si cu impact mic, asupra eficientei activiatii; luarea in calcul a tuturor resurselor, care in majoritatea cazurilor sunt de ordinul miilor, este foarte costisitoare, daca nu imposibi de realizat. Guparea resurselor presupune deci existenta unor criterii, respectiv a unor metode de grupare. In segmentare (grupare) pot fi folosite criterii unice sau criterii multiple de caracterizare in functie de necesitatile de analiza. Dintre criteriile ce pot fi avute in vedere enumeram: -importanta economica; -importanta cantitativa;

-importanta pietei de pe care se asigura; -importanat strategica. Aceasta analiza are in vedere faptul ca furnizorul este un producator care stie ca este periculos sa se bazeze pe un singur produs si pe un singur client. Deci el propune o gama de produse pentru o grupa de clienti, situatie ce impune segmenatarea pietei pentru evidentierea grupelor strategice de furnizori ce se caracterizeaza prin comportamente asemanatoare. Analiza pietei furnizorilor poate fi facuta dupa diverse criterii dintre care mentionam: -dupa importanta pe care furnizorii o au pe piata; -dupa importanta pe care furnizorii o detin in satisfacerea necesarului de resurse pentru un anumit consumator; -dupa concordanta dintre obiectivele majore ale furnizorului pe o anumita perioada si cerintele consumatorului; Alegerea furnizorilor potentiali(dupa primele doua criterii) cu care este oportun sa se desfasoare relatii de aprovizionare, respectiv pentru care sa se efectueze analize si sa se fundamenteze strategii, se va face diferit in functie de criteriile folosite. Gruparea dupa concordanta dintre interesele furnizorilor si cele ale consumatorilor au drept scop identificarea furnizorilor ale caror interese corespund cu cele ale consuamatorilor; asemenea situatie este favorabila pentru consumator, deoarece se pot astepta servicii foarte eficiente din partea furnizorilor. Un alt avantaj alunei asemenea grupari consa in identificarea posibilitatilor de actiune pentru asigurarea acestei concordante, sau macar in crearea posibilitatilor de cunoastere a viitorului, prin anticiparea conduitei furnizorului. 2.3. Caracterizarea furnizorilor potentiali. 2.2.

Aceasta etapa este esentiala pentru stabilirea furnizorilor potentiali si realizarea ei presupune: Caracterizarea furnizorului ca producator de resurse; Caracterizarea furnizorului prin resursele oferite; Caracterizarea conditiilor oferite de furnizor(pret, calitate, credite); Caracterizarea managementului furnizorului.

2.4.Evaluarea si selectionarea furnizorilor. Momentul de evaluare si selectionare a furnizorilor este esential, deoarece practic acum se defineste piata pe care se va desfasura activitatile de asigurare materiala.

Daca analiza pietei furnizorilor permite identificarea furnizorilor potentiali a comportamentelor specifice de pe aceasta piata, evaluarea si selectionarea furnizorilor permite stabilirea celor mai eficiente surse pentru activitatea de asigurare materiala. Astfel, in etapa de analiza a pietei furnizorilor se reuseste o selectie preliminara pe baza careia se poate restrange oferta de dezvoltare a unor analize aprofundate si specifice. In cadrul etapei de evaluare si selectionare a furnizorilor au loc selectia efectiva, dar nu finala a furnizorilor.Realizarea acestei activitati de selectie presupune deci existenta unor criterii specifice de analiza pe baza carora sa se poata obtine o evaluare corecta a fiecarui furnizor. 2.4.1. Criterii de evaluare a furnizorilor. In primul rand trebuie remarcat faptul ca in aceasta etapa are loc o dezvoltare a criteriilor de evaluare folosite in analizele anterioare avand in vedere multiplele aspecte sub care poate fi caracterizata activitatea de asigurare materiala si deci la care trebuie sa raspunda un furnizor. De exemplu, G.W.Dickson in urma unui studiu efectuat in SUA ca aproximativ 92.3% din chestionati folosesc in jur de 23 criterii de apreciere pe o scara de evaluare de la 1 la 4. Apreciem ca de mare utilitate este insa gruparea pe grade de importanta a acestor criterii. Astfel, a fost identificata urmatoarea grupare a criteriilor folosite: Criterii foarte importante: calitatea; Criterii de importanta mare: timpul de satisfacere a comenzilor, performantele trecute, pretul, pozitia financiara; Criterii de importanta medie: adaptabilitatea, reputatia, competenta manageriala, importanta afacerilor trecute Criterii de importanta scazute: posibilitatea unor acorduri de reciprocitate. 2.4.2. Metode de evaluare si selectionare a furnizorilor. Aprecierea furnizorilor dupa o multitudine de criterii ne conduce la concluzia logica ca cele mai fezabile sunt metodele multicriteriale. Dintre aceste metode, avand in vedere scopul urmarit ca si raportul efect/cost, considerand ca recomandabile sunt cele ce se bazeaza pe maximizarea utilitatii totale. Aplicarea unor asemenea metode presupune stabilirea unor scari de importanta a fiecarui criteriu; stabilirea unei scari de evaluare a fiecarui furnizor, dupa fiecare criteriu. Stabilirea importantei acordate fiecarui criteriu trebuie sa aiba in vedere in primul rand aspectele ce se doresc a fi puse in valoare si siguranta aprecierii ce poate fi facuta dupa un anumit criteriu. Aici avem in vedere ca o apreciere incerta careia i se acorda o importanta foarte mare poate sa duca la obtinerea unor rezultate neconforme cu realitatea.

In al doilea rand in vederea cresterii sensibilitatii analizelor efectuate criteriile folosite trebuie detaliate prin subcriterii specifice, dar a caror importanta trebuie sa se incadreze in importanta acordata criteriului din care face parte. In ce priveste felul de noatre a importantei suntem pentru aprecierea procentuala, astfel incat suma notelor acordate tuturor criteriilor sa fie egala cu 100. Exemplificam cu o situatie caracteristica unei piete foarte riguroase in satisfacerea cerintelor de adaptabilitate ( o ntreprindere producatoare de pantofi care doreste sa-si dezvolte exportul). Criteriile folosite in acest caz pot fi: -capacitatea tehnica 20 -timpul de livrat 10 -capacitatea de a produce 20 -costul de aprovizionare 15 -capacitatea manageriala 15 -capacitatea de adaptare 20.