Rezolvare subiecte biogeografie 1.

Relaiile biosferei cu celelalte geosfere; limitele biosferei Ca tiin geografic, biogeografia tinde s identifice raporturile care exist intre populaiile vegetale i animale cu celelalte fenomene si procese care au loc in inveliul geografic (atmosferic. acvatic si terestru). Biogeografia imbrieaz un domeniu vast de probleme, din care se pot desprinde trei direcii mari de cercetare in domeniul plantelor i animalelor: ecologia, corologia i biocenologia. Ecologia studiaz relaiile ce se stabilesc intre organismele vii i mediul inconjurtor, raporturile de interactiune i de influent reciproc existente intre organisme i mediu. Corologia studiaz rspndirea diferitelor specii, genuri, familii de organisme, arealul pe care acestea il ocup i modul in care Pmantul este regionar din punct de vedere floristic i faunistic. Biocenologia constituie partea biogeografiei care se ocup cu studiul comunitilor vegetale i animale( biocenozelor), privite sub diferite aspecte: organizare, componen taxonomic, dinamic i repartiie geografic pe suprafaa Globului. Frontiera superioar a biosferei este conditionat de intensitatea critic a radierii solare, letal pentru organismele vii. In atmosfer, viata se desfasoara mai intens la limita inferioara a acesteia (partea inferioara troposferei). Densitatea cea mai mare a organismelor vii se plasez pn la inaltimea de 50-70 m. Frontiera inferioar a biosferei in litosfera ajunge pan la cea mai profund zon a pturii sedimentare. Este o limit teoretic,deoarece din cauza absentei fisurilor deschise si a hranei, este rar atins. Limita maxim pan la care pot aiunge formele de viata in hidrosfer corespunde celor mai mari adncimi oceanice (11 034m). Frontierele biogeochimice ale biosferei sunt insa imprecise, deoarece sunt foarte dinamice.Datorita miscarilor tectonice verticale, substantele biogene se scufunda la mari adancimi, care nu pot fi exact determinate. 2. Definii noiunile: biotop, biocenoz, ecosistem, biom, biosfer, vegetaie Biotop = mediul georafic in care traieste u grup de plante si de animale in conditii omogene. Biocenoz = totalitatea organismelor vii, care populeaz un anumit mediu, formand cu el un totunitar. Ecosistemul =Ansamblul format din biotope si biocenoz , in cadrul caruia se stabilesc relatii stranse, atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici. Biomul = comunitatea ecologica formata din mai multe ecosisteme similare. Biosfera = invelis al Pamantului in care se desfasoara viata Vegetatie = totalitatea plantelor dintr-o regiune, zona, ar distribuite si associate dupa anumite conditii naturale. 3. Factorii abiotici ai mediului i influena lor asupra organismelor: lumina, temperatura, umiditatea, solul, relieful, vntul, focul Influena luminii asupra organismelor

La nivelul regnului animal, lumina influeteaza : coloritul, ritmul activitatii, bioritmurile zilnice si sezoniere care duc la diapauza insecteloor, reproducerea psarilor si mamiferelor, nprlirea si acumularea grsimilor, hibernarea unor mamifere. Pentru marea majoritate a speciilor vegetale si animale, lumina reprezinta un factor ecologic fundamental, cu impact direct asupra morfologiei, fiziologiei si comportamentului acestora. Procese fiziologice influentate de lumina: Asimilatia clorofiliana toate speciile vegetaleau nevoie de lumina pentru procesul de fotosinteza Evapotranspiratia asigura circulatia substantelor minarale de la radacina catre Frunze, unde are loc elaborarea hranei. Caracteristi morfologice influentate de lumina: Cresterea si forma plantelor: plante crescute in semiintuneric sau umbrire intense au tulpini lungi,subtiri, frnze slab dezvoltate (alb-galbui) Modelul architectural al formatiunii vegetale reprezinta rezultatul adaptarii deferentiate la lumina a speciilor Influenta luminii asupra animalelor La nivelul regnului animal, lumina influenteaza : coloritul, ritmul activitatii, bioritmurile zilnice si sezoniere care duc la diapauza insectelor, reproducerea pasarilor si mamiferelor, hibernarea unor mamifere. Existenta speciilor animale in conditii foarte diferite de iluminare este posibila datorita adaptarii particulare ale acestora, respectiv: Coloratia de dezagregare in desene si tonul peisajelor si oualor la multe pasari, la reptile si la unele mamifere. Homocromia permanenta apare in medii bine definite cromatic (polare, desertice, medii acvatice cu trasparenta ridicata a apei). Fitominarea capacitatea organismelor animale de a imita aspectul unor elemente ale speciilor vegetale.Ete foarte importanta pt unele organisme in contextual relatiilor bilaterale de protectie a speciilor Culoarea de avertizare sfideaza dusmanul printr un colorit vizibil, strident, scopul fiind de aparare( intalnit in special la reptile). Temperatura si influenta sa asupra organismelor vii Majoritatea organismelor suporta temperature ce variaza intre 0 si 50 grade C.Foarte putine specii suporta temperature mult mai coborate sau mult mai ridicatet decat valorile mentionate anterior. Specii adaptate la temperaturi foarte scazute: alge rosii care traiesc pe gheturi; specii de pesti si amfibieni care rezista la temp sub 0 grade C Specii adaptate la temperature foarte inalte: in deserturi tropicale, in Pacific (bacterii care suporta 300-400 grade C) , in zona gheizerelor. In functie de toeranta fata de variatiile de temperature, organismele vii se impart in 2 categorii: Curiterme (suporta variatii de temp) Stenoterme( adaptate la temperature constante)

Adaptari la temperature ale plantelor 1. Adaptari morfologice la temperature scazute dispunerea ramurilor la suprafata solului, rezultand forme pitice cresterea sub forma de pernita semisferica sau covor formarea tulpinilor si a ramurilor in sol, la suprafata aflandu-se decat frunzele si florile 2. Adaptari morfologice la temperature ridicate: Formarea unei paturi de perisori la baza tulpinii Dispunerea pe vericaa a frunzelor, parallel cu razele soarelui Adaptari fiziologice la temperature scazute acumularea in cellule a zaharurilor si sarurilor secretarea unor pigmenti diferiti in functie de anotimp Adaptari fiziologice la temperature ridicate dezvoltarea suberului, ca tesut isolator de protectie

3.

4.

Adaptari la temperatura ale animalelor In functie de toleranta fata de variatiile de temperature, ca si plantele, organismele animale se impart in 2 categorii: 1. Euriterme 2. Stenoterme: a) megaterme b) psichrofile Adaptari morfologice, fiziologice si comportamentale ale animalelor: 1. Adaptari morfologice la temperature scazute: Prezenta unei blani groase Tesut adipos bine dezvoltat Culoare inchisa a corpului 2. Adaptari comportamentale: Aglomerarea indivizilor Cautarea microhabitatelor mai calde in altitudine Saparea de galerii 3. Adaptari fiziologice: Hibernarea

Influenta umiditatii asupra organismelor Apa reprezinta un constutuient fundamental al organismelor vii. Unele organisme contin foarte multa apa (peste 90%- tomatele, pepenii). Marea majoritate a plantelor isi obtin apa din franjurile si porii solurilor sau di panza freatica. Datorita faptului ca nivelul piezometric variaza de la o regiune la alta, plantele si au dezvoltat diverse radacini in scopul accesarii resurselor de apa din sol.

Sistemele radiculare ale platelor in patru mari categorii: sistemu pivotant, sistemul ramifiat, sistemul cu extensiune laterala si sistemul radiar intensive sau fasciculat. 1. Sistemul pivotant (cu extensie verticala) este specific mediilor cu deficit de umiditate, unde nivelul piezometric se afla la mari adancimi (lucerna, saxanul) intalnit in medii aride si semiaride 2. Sistemul ramificat , specific plantelor care ocupa areale suprapuse regiunior cu umiditate variabila (frasin, pir); intalnit in mediile cu umiditate variata 3. sistemul cu extensie laterala, intalnit la numerose specii din climatul arid.Radacinile se dezvolta pe orizontala, in imediata apropiere a suprafetei solului (cactusi); intalnitin mediile cu deficit de umiditate 4. Sistemul fasciculat este specific diferitelor specii de rogozuri Evapotranspiratia - proces fiziologic dependent de umiditate Prin procesul de evapotranspiratie se creeaza un circuit permanent al apei intre sol si planta; prin intermediul sistemului radicular, plantele absorb apa din sol, iar prin intermediul aparatului foliator, sub influenta directa a luminii si temperaturii, aceasta este eliminate in atmosfera. Rolul apei pentru organismele animale Ca si plantele, animale au nevoie de apa pentru indeplinirea functiilor vitale.Acestea isi procura apa necesara atat din sursele prezente in mediul lor de viata (izvoare, rauri, lacuri, balti, mlastini, mari, oceane) , cat si din plantele cu care se hranesc. Clasificarea animalelor in functie de relatia lor cu apa: Hidrobionte = traiesc exclusive in mediul acvatic (pesti, baleen, delfini) Higrobionte = isis desfasoara o parte din activitate in apa si o parte pe uscat (broasca testoasa de uscat, vidra, morsele, castorul) Troglobionte = in medii mai umede de tipul pestilor (lilieci, insecte) Xorobionte (dromaderul, camila cu doua cocoase, broaste balon, reptilele)

Influenta invelisului edafic (solului) asupra organismelor Factorii edafici care influenteaza existenta si dezvoltarea organismelor vii sunt reprezentati de totalitatea caracteristicilor fizico-chimice alle solurilor. Este cel mai recent strat al scoartei terestre rezultat din interactiunea roca-relief-climatorganisme vegetale si animale-timp. Fertilitatea solului este determinate de continutul de substante organice (humus). Importanta invelisului edafic: Solul reprezinta suportul dezvoltarii speciilor vegetale

Este rezorvor de substante nutritive

Categorii de plante independente de sol: Plante parazite nu realizeaza asimilatie clorofiliana, ele extragandu-si substantele nutritive din corpul speciilor vegetale sau animale pe care le paraziteaza (mana vitei de vie, vascul, torelul care paraziteaza lucerna) Plante saprofite se hranesc pe seama resturilor organice aflate in descompunere (putregaiuri, frunze aflate in descompunere) Plante epifite folosesc drept support corpul altor specii vegetale (orhideele)

Influenta factorilor geomorfologici (reliefului) si influenta lor asupra organismelor Altitudinea determina etajarea speciilor Expozitia versantilor Procesele morfologice (alunecari de teren, creep) Panta (versantii hogback 90 grade) Depresiuni bine inchise favorizeaza inversiuni de temperature si de vegetatie

Factori abiotici cu actiune mecanica asupra organismelor vii Vantul Prin viteza si frecventa, vantul poate exercita o actiune mecanica insemnata asupra invelisului vegetal. Extinderea in altitudine a formatiilor forestiere este limitata adesea de vanturile puternice, al carui impact asupra strsturilor arboricol si arborescent este materializat prin desfolieri. Influenteaza evapotranspiratia ,distruge vegetatia, limiteaza extinderea in latitudine si altitudine a zonelor si etajelor de vegetatie. Focul Sursa incendiilor poate fi naturala sau antropica.Acesta se poate declansa spontan in mediile afectate de seceta prelungita, in care vegetatia deshidratata intens se poate aprinde la cea mai mica scanteie sau pot fi cauzate de fulgere. De cele mai multe ori, omul este responsabil de producerea incendiilor , pe care le declanseaza in mod deliberat sau involuntar. Ecosistemele afectate s-au adaptat noilor conditii. In special in cadrul padurilor naturale, pe termen mediu si lung, incendiile pot avea ca effect cresterea biodiversitatii, prin crearea unui spectru mai larg de habitate de-a lungul succesiunilor vegetale. 4. Plante indicatoare de lumin, temperatur, umiditate, pH, compoziie chimic, textur i structur a solurilor

Categorii de plante indicatoare de lumina: Heliofile: indica medii cu intensitate ridicata a luminii (iarba campului, colilia, pinul, salcamul) Heliosciofile = suporta o oarecare umbrire (afinul)

Plante ombrofile = adaptate la umbrire intense ( rodul pamantului)

Categorii de plante indicatoare ale unui anumit regim termic: Plante megaterme, adaptate la o temperature medie anuala de peste 20 grade C (palmierii) Plante mezoterme , cu adaptari la temperature medii anuale care variaza intre 15 si 20 grade C (maslin, castan, stejar de pluta, stejar vesnic verde) Plante mictroterme, include grupa celor care rezista la temperature medii anuale cuprinse intre 0 si 15 grade C. Plante hechistoterme adaptate la temperature anuale scazute, < sau egale cu 0 grade C Categorii de plante indicatoare de umiditate includ: Plante hidrofile, legate nemijlocit de mediul acvatic (ciuma balii, nufarul alb, trestia de balta) Plante higrofile, indica prezenta solurilor cu exces de umiditate (salcia alba, bananierul, aninul, diferite specii de rogoz) Plante mezofile , reprezinta grupul de plante care ocupa o pozitie inttermediara intre plantele higrofile si cele xerofile ( trifoiul rosu, iarba campului, piuul) Plante xerofile , adaptate mediilor cu deficit de umiditate (canctusii)

Categorii de plante indicatoare de pH Plante acidofile, adaptate solurilor cu pH acid ( roua cerului, planta carnivora) Plante bazifile care prefera solurile bogate in carbonate (stejarul pufos,, lucerna) Plante neutrofile sut adaptate solurilor cu pH cuprins intre 6,8 7,2 (ochiul sarpelui)

Categorii de plante indicatoare de saruri minerale continute in sol : Plante halofile, prefera solurile halomorfe (brnca, chiurlanul) Plante nitratofile, intalnite pe solurile bogate in nitrati (boz, spanac porces, urzica) Plante calcifile raspandite pe solurile bogate in carbonat de calciu sau pe stanci calcaroase (floarea de colt) Plante care indica o concentratie ridicata a unor substante minerale in sol (plante zincofile, magnezifile, indicatoare de beriliu, silicifile)

Categorii de plante indicatoare de structura si textura solurilor Plante psamofile, adaptate la solurile nisipoase (garofita de nisip, volbura de nisip) Plante casmofile, formeaza in general flora stancariilor, dominate de liicheni si briofite dar si de conifere.

Plante litofile se dezvolta pe soluri neevoluate, alcatuite din pietris (specii talofite de alge si licheni)

5. Factorii biotici ai mediului i influena lor asupra organismelor: relaiile interspecifice legate de aprare, nutriie, reproducere (fitogene, zoogene, biogene) Factorii biotici = multitudinea relatiilor intra si interspecifice care se manifesta in cadrul unei biocenoze. Relatiile intraspecifice se manifesta intre indivizii aceleiasi specii si pot fi: In interesul individului => competitia pt hrana In interesul speciei => reproducerea, protejarea speciei Relatiile interspecifice reprezinta trasatura fundamentala a oricarei biocenoze, care determina o anumita organizare a sistemului, orienteaza actiunea selectiei, determina ritmurile acesteia. Relatiile interspecifice se stabilesc atat intre reprezentanti ai aceluiasi regn, cat si intre specii din regnuri diferite. Dupa apartenenta la regn a speciilor, se disting: Relatii fitogene (planta-planta) simbioza :lianele, orhideele, iedera Relatii zoogene (animal animal) mutualism: bivolul si cotofana, crocodilul si pasarea dentist Relatii biogene (planta-animal) mutualism: relatii de polenizarre;parasitism: relatii intre ierbivore,frugivore, granivore, nectarivore si plantele consummate

Relatii legate de nutritie Reprezinta cea mai importanta legatura intre populatiile unei biocenoze.Forma acestor relatii este variata: Commensalism Competitie pentru hrana Parasitism Pradatorism Continutul legaturilor trofice, indifferent de natural or, este acelasi :fiecare populatie devine o veriga in transferul si transformarea substantelor si energiei in biocenoza si ecosistem. 6. Mijloace de diseminare activ; exemple

Este caracteristica indeosebi regnului animal, deoarece organismele animale poseda mijloace de locomotive mai mult sau mai putin performante.Cele ma avantajate sunt speciile caracterizate prin viteza mare de zbor, alergare sau inot.(lastunul mare, porumbeii salbatici, randunelele)

In cazul plantelor, diseminarea activ presupune adaptari si dispozitive mecanice prin care acestea isi imprastie semintele.Acest fenomen este intalnit la specii precum: plesnitoarea, slabanogul. 7. Mijloace de diseminare pasiv; exemple Diseminarea pasiva foloseste ca intermediari agenti din mediul abiotic si biotic,precum: vantul, apa, diferite specii de animale, omul. Disemniarea cu ajutorul vantului anemocoria = vantul transporta la mari distante sporii ciupercilor si ai ferigilor, semintele unor fanerogame (ciulinele, papadia, plopul). Vantul poate transporta si unele organisme animale: paienjeni, insecte, iar in timpul tornadelor chiar si pesti. Disiminarea cu ajutorul apei hidrocoria = plantele care folosesc apa pentru disiminarea semintelor prezinta dispositive pentru plutire si impotriva putrezirii. (nufar, nuca de cocos, stanjeneii de balta). Disiminarea prin intermediul animalelor zoocoria = plantele au dispositive de prindere, fructe lipicioase : zmeura, ciresele; animale parasite :purici, paduchi, plosnite. 8. Caracteristici ale arealelor biogeografice i ale centrului biogenetic Arealul biogeografic reprezinta suprafata ocupata de reprezentantii unui anumit rang taxonomic: specie, gen, familie etc Principalele caracteristici ale arealelor biogeografice sunt: centrul biogenetic, marimea, forma, vechimea, densitatea indivizilor in cadrul arealului. Centrul biogenetic reprezinta locul de pe suprafata terestra in care ia nastere o specie sau punctual initial al unui areal biogeografic, din care reprezentantii unei specii se raspandesc prin diferite mijloace de diseminare. 9. Categorii de areale dup mrime Dupa marime, arealele biogeografice se diferentiaza in: Areale cosmopolite, cu dimensiuni care potcorespunde unei intrebi mase continentale, mai multor continente, unuia sau mai multor bazine oceanice.Sunt specifice ragurile taxonomice superioare :papadia, patlagina, cucul, soimul calator, balena albastra; Areale endemice cu dimensiuni reduse adeseala la cativa kilometric patrati sau chiar metri patrati; lotusul caspic 10. Categorii de areale dup vechime Dupa vechime, arealele biogeografice se diferentiaza in: Foarte vechi, cu origini in era primara, secundara sau tertiara, cand aceste specii erau larg raspandite, mentinandu-se pana in prezent prin procesul de conservare (ferigine arborescente din I-lele Juan Fernandezz, arboreal mamut, arboreal rosu Areale recente: care nu au avut timpul material pentru a-si extinde arealul de raspandire (garofita Pietrei Craiului) - Neoendemice - Endemice progresive

11. Categorii de areale dup form, cu privire special asupra arealelor disjunctive Categorii de areale dupa forma: Areale disjunctive, cu caracter fragmentar sau insular , datorita urmatoarele cauze: dinamica maselor continentale si oceanice, aparitia unor bariere de natura climatica, orografica, hidrologica sau a diferitelor tipuri de amenajari ale mediilor naturale, responsabile de despaduriri in masa, desecari, poluari .Ex: specii disjuncte Tapirul terrrestris(Amazonia). Areale circumterestre, au aspect de banda ce inconjoara globul terestru, in limitele unui anumit tip de climat; pozitia geografica si forma acestora reprezinta rezultatul adaptarii speciilor la un anumit potential termic . 12. Pdurile tropicale umede: localizare geografic, condiii ecologice, caracteristici biogeografice, specii endemice pentru faciesurile sud-americane, africane, asiatice. In zona interpropicala, se desfasoara unul dintre cele mai mari ansambluri forestiere ale lumii. Domeniul padurii dense ecuatoriale este situate in trei mari mase continentale: America, Africa si Indonezia . Conditii ecologice Temperaturi medii anuale ridicate, constant peste 20 grade C Insolatie intense, evapotranspiratie ridicata Recipitatii medii anuale depasesc 1 500 1 700mm Microclimat mai uniform in interiorul padurii, cu variatii termice aproape inexistente Solurile au in general varste foarte mari si sunt bogate in oxizi de fier si sunt acide Stratul arbustiv este edificat de specii ombrofile Stratul ierbaceu cel mai stab dezvoltat Caracteristici Spectrul bioformelor = aprox 70% din speciile padurii tropicale sunt fanerofite In mod obisnuit, ecosistemul padurilor pluviale adaposteste cca 40 de specii de arbori/ha, insa nr acestora poate ajunge si la 100. Cele mai raspandite familii, ai caror reprezentanti vegeteaza in padurile dense tropicale sunt: familia Palmae, Euphorbiceae, Moraceae, Myrtaceae, Miliacee etc Forme particulare ale lumii vegetale Lianele Epifitele Plante parasite si saprofite Plante semiparazite Lumea animala este variata.Organismele prezinta adaptari morfologice si fiziologice.(ex: maimutele, furnicarul arboricol, vulpea zburatoare.

Faciesurile In functie de gradul de inundabilitate, padurile dense tropicale prezinta faciesuri diistincte; astfel, in padurile ecuatoriale din Amazon se gasesc: Varzeas sau paduri permanent inundate, care in genera insotesc cursul de apa Igapo (padure temporar inundata) corespunde zonelor mlastinoase Ceja reprezinta faciesul padurii tropicale unede de altitudine Padurea galerie este o prelungirea padurilor tropicale umede, in lungul unor rauri ce traverseza savanna. 13. Pdurile mediteraneene caracteristici biogeografice Regiunea subtropicala mediteraneeana ocupa o suprafata relative restransa, situandu-se pe tarmurile nordice si sudice ale Marii Mediterane, Peninsula Italica, tarmurile vestice si sudice ale Anatoliei,Pensinsula Balcanica. Conditii ecologice: Se dezvolta in conditiile unui climat cu ierni in general reci, umede si veri calde, secetoase Temperaturile medii anuale variza intre 5 12 grade C, iar cea a lunii iulie variaza intre 22 si 28 grade C. Solurile pe care se dezvolta acest timp de vegetatie sunt de tip terra rosa, gogate in argile, dezvoltate pe calcare si solurile brune de padure mediteaneene. Cantitatea ce mai mare de precipitatii cade iarna, intre 500 si 700 mm. Adaptari ale speciilor vegetale: Calificativele utilizate pentru padurile mediteraneene, respective sclerofile, durisilvae sau xerofile pun in evidenta caracteristicile acestei specii: Frunze mici, coriacee.Adaptate unor conditii ecologice de seceta pe timpul verii. Faciesuri In cadrul vegetatiei mediteraneene au fost identificate 2 faciesuri distincte: padurile mediteraneene- formatie vegetala primara si tufarisurile mediteraneene- formatii vegetale secundare. Compozitie floristica Sunt alcatuite din specii semperviriscente de foioase si conifere si arbori cazatoare, dominante fiind specii de quercinee. Ex: stejarul vesnic verde sau stejarul de stanca, stejarul de pluta, conifere din genurile Pinus,Abies si Cedrus. Stratul arborilor are densitate redusa, in cadrul sau aparand specii arbustive si subarbustive ca: ficusul, laurul, cimbrul, rosmarinul, ienuparul, iarba neagra etc. 14. Tufriurile mediteraneene caracteristici Intr un context climatic marcat de puternice contraste, defrisari, incendii, pasunatul turmelor de ovine si capre su excercitata presiuni importante asupra ecosistemelor forestiere, deosebit de fragile; in timp, acestea au fost inlocuite pe mari suprafete de formatiuni vegetale secundare, denumite tufisuri sau tufarisuri mediteraneene.

Maquis-ul este raspandit pe tarmul Nordic al Mediteranei si in Corsica; a rezultat in urma defrisarilor succesive si a pasunatului intensive. Compozitia floristica: laur, maslin salbatic, mirt si mai rar, stejar de pluta. Garriga = reprezinta o formatiune de tufarisuri secundare scunde, situate pe roci calcaroase si marnoase.Specii dominante: rosmarinul; mai rar, palmierul pitic,; stejarul de kermes. Frigana, raspandita inn Grecia, tarmul Asiei Mici, unde formeaza asociatii de arbusti cu tepi.(dafinul, leandrul, maslinul si plante spinoase) Tomilarele = arbusti cu inaltime mijlocie , in cadrul carora domina :levantica, cimbrul

15. Pdurile nemorale ale emisferei nordice In emisfera Nordica, padurile de foioase sau nememorale se desfasoara in domeniul climatic temperat continental. Conditii ecologice Climat racoros, cu ierni nici prea severe nici prea lungi, cu veri scurte si moderate sub raport termic Anotimpurile de tranzitie joaca rol capital Perioade marcante de secete sunt inexistente Solurile sunt brune de padure, mai mult sau mai putin levigate Precipitatiile sunt abundente (500mm/an ) Modelul arhitectural Se caracterizeaza prin predminarea stratului arborilor cu frunze late, cu coronament dens si continuu vara si pierderea aparatului foliator, iarna. Spectrul bioformelor este dominat de plante fancrofite, camefite, hemicriptofite si geofite specifice stratului ierbaceu si muscinal. Stratul arbustiv ese reprezentat de specii ca: alunul, lemnul raios, murul Stratul ierbaceu este reprez de plante vernale heliofile (viorele, brebenei, anemone) si numeroase geofite sciofile

Faciesuri Europa de Vest si Centrala, estul Americii de Nord, estul Asiei Diferentele floristice intre cele trei mari faciesuri ale padurii temperate, in Europa, China, America de N, se datoreaza evolutiei lor in timp geologic. 16. Pdurile boreale Personalitatea padurilor boreale este pusa in evidenta de 3 superlative: Alaturi de padurile tropicale, reprezinta biomul cu cea mai mare extindere de pe planeta Ocupa primul loc la productia de masa lemnoasa Formeaza o centura in jurul Polului Nord

Localizare Formeaza o zona cvasicontinua in Eurasia si Amarica de Nord, intre limitele sudice ale tundrei si cele nordice ale padurilor nememorale.(aprox 75 grade 45 grade lat Nordica. Conditii ecologice: Se dezvolta in conditiile unui climat excesiv Precipitatii predomina sub forma de zapada Durata sezonului de vegetatie este scurta Solurile pe care se dezvolta sunt slab productive:podzolice, de mlastina si turboase Localizarea geografica si compozitia floristica permit individualizarea a doua faciesuri: 1. padurea boreala nord Americana 2. padurea boreala eurasiatica Lumea animala Padurea boreala reprezinta un loc de refugiu, in perioada de iarna, al unor animale de tundra: ren, elan, veverita canadiana, ciocanitoarea cu trei degete,cocosul de munte, ursul grizzly.

17. Formaii vegetale deschise: tundra, stepa, preria, pampasul

Tundra arctica Localizare: zona arctica nu atinge deplina dezvoltere decat in insulele si arhipelagurile cele mai nordice ,nordul extreme al Norvegiei si al Rusiei Spre sud, tundra este limitata sensibil cu latitudinea Cercului Polar de Nord Conditii ecologice Conditiile vitale sunt foarte aspre Temperature medie a lunii celei mai calde este de numai 5-10 grade C Precipitatiile nu depasesc 200-300 mm/an Invelisul edafic este consttuit din podzoluri si soluri mlastinoase Modelul architectural al tundrei este edificat de cel mult treo straturi de vegetatie; stratul ierbaceu si/sau muscinal, stratul subarbustiv si stratul arbustiv. Caracterul mozaic al vegetatiei permite individualizarea, de la suds pre nord, a urmatoarelor faciesuri: 1. tundra cu arbusti 2. tundra cu subarbusti 3. tundra mezofila 4. tundra xerofila 5. tundra cu muschi si licheni 6. tundra mezohidrofila 7. tundra tip camp pustiu

8. tundra tip barren 9. tundra pitroasa Spectrul bioformelor: predominante sunt hemicriptofitele si camefitele specii anuale sunt putine (Koeninglaislandica, fam. Polygonaceae, specii de Gentiana, Pedicularis Stepa Stepa defineste un peisaj edificat de ierburi din familia gramineelor, adaptate la seceta si situate la latit temperate, cu un areal sub forma de banda, extins pe directia vest- est, intre Dunarea de Jos si vestul Siberiei. Stepa eurasiatica Se desfasoara din Campia Baraganului pana in Mongolia orientala Conditii ecologice: ierburile de stepa se dezvolta in conditiile unui climat continental excesiv temperat medii anuale variaza intre 10-11 grade in Baragan,9 grade in Uucraina si 0,5 grade iin Siberia precipitatiile medii anuale variaza intre 300-600 mm/an solurille specifice apartin casei molisolurilor

Faciesuri pusta maghiara baraganul romanesc steeple vest siberiene steeple mongolice

Diversitate floristica Compozitia floristica a pajistiilor de stepa prezinta o variatie sezoniera, in functie de temperatura si umezeala solului.Astel, primavara, umiditatea crescuta si temperaturile in crestere permit dezvoltarea unui covor vegetal bogat :Adonis, Iris, Pulstilla. 1. In pusta si baragan predomina specii de graminee, precum:paiusul, Negara si dicotiledonate:capul sarpelui, laleaua pestrita, bujorul de stepa. 2. In steeple vest siberiene predomina specii graminee diferite fata de cele europene: Stipa rubens, Avenastrum desertorum, pelinul negru 3. In steple mongolice, vegetatie este mult mai saracacioasa si cu pronuntate caractere de xerofilism Preria nord Americana Ocupa partea centrala a S.U.A. si se desfasoara pe directia nord sud , aproxim intre 55- 32 grade lat Nordica.

Conditii ecologice Influentate de altituudinea reliefului, care creste treptat de la est la vest, pana la 1500m Ierni aspre, 0 si 5 grade C, iar verile excesiv de calduroase Precipitatiile medii lunare scad de la est la vest si se reflecta in compozitai floristica Faciesuri: 1. Preria cu ierburi inalte, in est 2. Preria mixta in centru 3. Preria cu ierburi scunde, in vest Diversitatea floristica Invelisul vegetal este acoperit cu specii precum :Andropogon scoparius, A.gerardii In preria mixta se gasesc: Stipa comata, Stipa pectinata, Opuntia polyacantha In preria cu ierburi scunde, ariditatea crescuta favorizeaza aparita concretiunilor calcaroase: Artistida longiseta, Artemisia frigida

Pampasul sud American Ocupa o suprafata de peste 500 mii km patrati si se desfasoara intre 32 si 38 grade lat sudica Ocupa campia aluviala afluviului Rio de la Plata si platourile patagoneze, extinzandu-se pana la golful St. Jorge. Conditii ecologice Influenta oceanica mareste umiditatea atmosferica Cantitatile de precipitatii relative crescute sunt contrabalansate de temperature mari si evapotranspitaria potentiala este deaseamenea ridicata Temperaturile ssunt positive si in sezonul rece (8-12 grade C) Faciesuri Faciesul nord estic dominat de Stipa neesiana, desisuri de Paspalum quadrifarium, pajisti de Distichlis Faciesul sud estic predomina specii vegetative precum: Poa lanigera, P.ligularis, Stippa neesiana, Stipa tenuis

18. Domeniile aride: localizare biogeografic, condiii ecologice, specii floristice i faunistice caracteristice deerturilor boreale i australe (A.Petrov-Deerturile Terrei) In functie de pozitia geografica, deserturile se clasica in: Deserturile tropicale si subtropicale ,intre 40 grade lat Nordica si sudica Deserturi din zona temperata

Conditii ecologice Se caracterizeaza printr un regim climatic care conditioneaza celelalte componente ale mediului,respective: Precipitatii foarte reduuse cantitativ si cu character neregulat Temperature variabile de la un continent la altul, in functie de altitudine si latitudine Umiditate relative scazuta Vanturile violente intensifica fenomenul de evapotranspiratie

Modelul architectural si compozitia floristica Majoritatea speciilor floristice isi au originea in domeniile biogeografice invecinate (stepe, savane, formatii arbustive si chiar paduri). Modelul architectural al deserturilor este dominat de straturile ierbaceu, subarbustiv si arbustiv Spectrul bioformelor este dominat de plante anuale terofite si plante perene. Clasificarea deserturilor in functie de cantitatea de precipitatii si repartitia anuala a acestora: 1. 2. 3. 4. deserturi cu precipitatii in anotimpul rece (N saharei si Arabiei) deserturi cu precip in anotimpul cald (S Saharei, Somalia, Kalahari) deserturi cu precip in toate anotimpurile (desertul Gobi, desertul Namib, Patagonia) deserturi cu precipitatii intamplatoare ( sahara centrala, Arabia de S, asia centrala)