Professional Documents
Culture Documents
ARSURILE
B.Arsura de gradul II
- degajarea energetic distruge toate straturile epidermului,
chiar unele celule din stratul germinativ bazal, dar las intact
membrana bazal ;
- glandele sebacee, glandele sudoripare i aparatul pilosebaceu
nu sunt afectate; ele vor forma, ulterior, insulele de epitelizare
care vor grbi vindecarea;
- flictena de gradul II, prin lezarea plexului vascular
subdermic si extravazare plasmatica importanta:
baza epiteliala continua
inconjurata de o zona de eritem;
continut lichidian sero-citrin, niciodata hemoragic;
risc septic, datorita deschiderii ductelor glandelor sebacee si
sudoripare in mediul inchis, neaerat, proteic al flictenei;
Vindecarea
este
secundar
("per
secundam
intentionem), prin proliferare excentric a bonturilor
piloglandulare (epitelizarea dureaza mai mult de trei
saptamini), cu constituirea de cicatrici (frecvent
vicioase) si instalarea unor sechele locale funcionale de
amploare variabil.
C2) Arsura distruge dermul aproape complet respectnd
numai o lam dermic profund (deservit de plexul
capilar dermic profund) :
Stratul de esut afectat este prea gros si fora hidraulic
nu-l poate ridica pentru a forma o flictena si apare
escara intradermic, subire, elastic, alb si hidratata.
D. Arsura de gradul IV
- afectarea tegumentului in toata grosimea sa (epidermul i
dermul n totalitate) si chiar tesuturile mai profunde (grasimea
subcutanata, aponevroze, muschi) ;
- toate resursele de epitelizare din plag sunt distruse,
restitutio ad integrum fiind imposibila;
- leziunea caracteristic este escara de gradul IV (alb sau
bruna).
a. escara moale, alb : pe fond de edem intens, care poate
antrena tulburri ischemice in regiunile inextensibile dintre
fascii, la nivelul extremitilor;
b. escara indurat, brun (brun, rou nchis sau neagr), ca
urmare a coagulrii complete a esuturilor (n expunerile
prelungite, vor fi afectate progresiv grsimea din hipoderm i
esuturile subiacente - aponevroze, muchi etc);
Fiziopatologia arsilor
Se produc o serie de perturbari fiziologice, a caror intensitate
e in functie de gravitatea agresiunii si de rezerva functionala a
organismului, atit la nivel local cit si la nivel general.
A) Leziunea local de arsur. La acest nivel se produc
pierderi de lichide n afar (plasmoragie) att din masa
circulant, ct i din spaiile interstiiale. In cadrul ei se
descriu (din punct de vedere anatomo-patologic) trei zone
concentrice:
I. Zona de coagulare (sau zona plgii de arsur) :
1. lezarea ireversibila prin efect termic a tuturor structurilor,
inclusiv a vaselor capilare;
2. fluxul sanguin capilar absent;
3. profunzimea e determinata de temperatura si de durata
expunerii ;
B. Sindromul respirator se
fenomenele de hipoxie, prin:
caracterizeaz
prin
D. Sindromul neuroendocrin:
1. initial, efecte de compensare a hipovolemiei eliberare crescut de catecolamine (adrenalin i
noradrenalin), ACTH i glucocorticoizi ;
2. ulterior, fenomene de epuizare eliberare ADH,
aldosteron i hormoni tiroidieni.
Toate aceste modificri neuroendocrine initiale se
resfrng si asupra:
- circulaiei (tahicardie, hipertensiune arteriale),
- respiraiei (tahipnee, hipercapnee)
- functiei renale (oligurie, glicozurie).
E. Sindromul metabolic :
1. afectarea tuturor sectoarele metabolismului
intermediar, energetic i catabolic, inclusiv hormonii,
vitaminele, enzimele, ionii i apa ;
2. acidoza metabolic cauzat de hipoxie ;
3. in faza imediata postagresiva, predomina
catabolismul, cu un consum mare al rezervelor
energetice, pierderi mari de lichide i care vor duce la
denutriia grav din faza de oc cronic ;
uoar
(4-21
zile)
B. Complicatii
Complicaiile arsurilor sunt generale i locale.
1. Complicaiile generale
- cardiovasculare
- trombo-embolice
- pulmonare
- renale
- digestive
- infectioase
- neuropsihice
2. Complicaiile locale :
- infectia plagii arse
- cicatrici si sechele functionale de amploare variabila:
cicatrici hipo- sau hiperpigmentare, hipertrofice,
cheloide, cu implicatii estetice sau funcionale;
distrugeri de organe (ureche, nas, buze, degete etc.);
retracii la plicile de flexie, redori articulare, retracii
tendinoase cu implicatii asupra functiei regiunii
aatomice respective;
- cancerizarea cicatricelor sau a ulceraiilor cronice
dupa arsuri care au afectat tegumentul in toata grosimea
ulcerul Marjolin;
Tratamentul general
1. Reechilibrarea hidroelectrolitic prompta si precoce,
pentru prevenirea ocului hipovolemic i a insuficienei
renale
Cantitatea de lichide necesara n primele 24 de ore din
momentul accidentului este n raport cu greutatea
pacientului, suprafaa ars i gradul arsurii i se
calculeaz dup formula :
2 x % suprafata arsa x masa in kg + 2000 ml
Tratamentul local
- toaleta rapid i ct mai complet posibil a
tegumentelor i a plgilor arse cu ap i spun
Obiective:
aseptizarea plgii de arsur,
diminuarea pierderilor
tulburrilor ischemice,
lichidiene
prevenirea
diminuarea durerii,
grbirea detarii escarelor,
favorizarea i stimularea fenomenelor de reparare local
si prevenirea infeciei
Arsurile de gradul I
se badijoneaz cu alcool 70
spray-uri de tipul Bioxiteracor.
Arsurile de gradul II
excizia flictenelor,
se badijoneaz cu alcool
Arsurile de gradul III
superficiale: acelai tratament ca cele de gradul II i se
epitelizeaz pn n 3 sptmni.
profunde: grefare, dup excizia sau eliminarea escarei
Arsurile de gradul IV
dupa prelucrarea primara a plagii, exista 2 atitudini
terapeutice posibile:
a) excizie-grefare precoce (modern)
b) grefarea plagii dupa granulare (clasic)
ARSURILE CHIMICE
multiple mecanisme :
1. aciune de deshidratare asupra esuturilor cu care vin n
contact (acizii),
2. aciune de saponificare a grsimilor (bazele),
3. fenomene de intoxicaie sistemic (leziuni hepatice i
renale),
aceste reactii chimice sunt in general exoterme, astfel ca
leziunilor chimice produse prin mecanism direct li se
adauga si cele determinate de degajarea locala de caldura
Etiopatogenie
A. Acizi:
tari anorganici (clorhidric, sulfuric, azotic, fluorhidric, fosforic)
slabi organici (acetic, oxalic, carbonic);
B. Baze:
tari (hidroxidul de sodiu i potasiu)
slabe (hidroxidul de calciu);
C. Anhidride
D. Fosforul metalic;
E. Peroxizi: cel mai frecvent fiind peroxidul de hidrogen
(perhidrol);
F. Substane fotosensibilizante: anilin, etc
1. Acizii anorganici
- deshidratarea brutal a esuturilor, precipitarea proteinelor cu
degajare de cldur; produc necroze de coagulare cu efect
limitat
Clinic
escara uscata, de culoare variabil (galben-negru), situata pe o
suprafa edemaiat i nconjurate de un halou congestiv.
Acidul fluorhidric este cel mai coroziv:
necroza de coagulare,
formeaz sruri cu calciul i magneziul, cu potenial distructiv
n profunzime, pn la consumarea tuturor ionilor de fluor (se
neutralizeaz prin injecii i.v. cu Ca gluconic).
Tratamentul local
Indeprtarea agentului chimic i splare, cu jet de ap in
cantitati mari si timp indelungat a zonei interesate, atat la
locul accidentului, cat si ulterior la spital.
- exceptie fac arsurile cu var nestins (CaO) unde se recomanda
curatirea uscata a tegumentelor.
In cazul arsurilor cu acid fluorhidric se fac infiltraii cu calciu
gluconic diluat sau se injecteaz i.v. (2%).
In arsuri cu fosfor se spal regiunea cu soluie 1% de CuSO4
pentru perioade scurte (este toxic hepatic) i se fac excizii cu
grefare imediat.
Dupa toaleta primara, plaga arsa se panseaza sau se expune la
aer.
In cazul arsurilor profunde, de grad III-IV, se practica exciziagrefare precoce
Mecanism:
Vasoconstricie
trasudare
edem i flictene
ntr-un stadiu evolutiv ulterior, vasoconstricia este nlocuit de vasodilataie paralitic, ceea ce a
condus i la definirea degerturii ca o boal a vasodilataiei.
nucelolizare a cristalelor
multiplicarea cristalelor
oc osmotic
Factori favorizanti:
A. factori intrinseci (biologici):
- varsta: susceptibilitate crescuta la varstele extreme
(copii, batrani);
- antrenamentul individual (rezistenta crescuta la
alpinisti, schiori);
- tarele organice asociate: afectiuni cardio-vasculare, boli
vasculare periferice,
- sindroame posttrombotice, denutritia, alcoolismul,
fumatul ;
- expunerea la frig in antecedente face ca leziunile sa se
instaleze mai rapid si cu intensitate mai mare.(vezi
eritem pernio)
B. factori extrinseci:
- imbracamintea neadecvata, prea stramta (jeneaza
circulatia), hainele umede;
- conditii care ingreuneaza circulatia locala, la nivelul
extremitatilor (ortostatism prelungit, calatorie cu
gambele atarnate);
- consumul de alcool, prin vasodilatatia periferica creste
pierderea de caldura, iar starea de ebrietate favorizeaza
expunerea inconstienta la frig
Semne clinice
Clasificare:
Degeratura de gradul I (degeratura edematoasa):
- initial,albirea tegumentului si senzatia de maini sau picioare
inghetate
- la cateva ore de la incetarea actiunii frigului si reincalzire, la
nivelul zonelor expuse se constata:
- tegumente edematoase, rosii-violacei;
- parestezii (senzatie de arsura, intepaturi, prurit sau chiar
dureri lancinante), determinate de suferinta anoxica a
terminatiilor nevoase periferice.
Aceste fenomenele sunt spontan, dar lent reversibile.
Vindecarea se produce in 7-10 zile, cu descuamarea
tegumentelor.
Complicatiile degeraturilor:
1. infectioase:
- tesuturile necrozate si mediul proteic si nearat al flictenelor
sunt medii de cultura favorabile dezvoltarii germenilor
A. locale:
- abcese, celulite, limfangite, adenoflegmoane;
- gangrena gazoasa cu anaerobi;
- tetanosul;
B. generale:
- septicemii
- determinari septice secundare (infectii plerupulmonare,
endocardite, abcese cerebrale, etc);
2. vasculare:
- sindroame de ischemie periferica,
- arterite obliterante;
3. distrofice:
- edem cronic, modificari de culoare (eritrocianoza),
hiperhidroza;
- retractii musculare si tendinoase;
4. nervoase: nevralgii, cauzalgii, sensibilitate crescuta la
frig;
5. degenerarea maligna
Tratamentul local:
incalzirea rapida prin imersie in apa la 40-42C a extremitatilor
afectate pana cand acestea devin eritematoase (aprox. 30 min);
profilaxia infectiilor: toaleta plagii, badijonaj cu solutii antiseptice,
pansament steril;
ridicarea flictenelor, asistarea delimitarii si eliminarii escarelor;
incizii de decompresiune, in cazul leziunilor constrictive;
incizia si debridarea colectiilor purulente;
zonele ischemice secundar afectarii microcirculatiei
intotdeauna mult mai intinse decat leziunile aparente;
sunt
HIPOTERMIA SISTEMICA
Reprezinta scaderea temperaturii centrale a organismului sub
35 C.
Organismul uman prezinta 2 compartimente :
1. central (cap, gat, torace, abdomen), avand un regim
homeoterm, cu temperatura medie de 37C;
2. periferic (tegumente, muschi, reteaua vasculara) cu rol de
invelis protector.
Mecanismele de reglare a homeostaziei termice centrale:
- reducerea pierderilor de caldura prin vasoconstrictie
periferica;
- intensificarea termogenezei prin cresterea metabolismului
bazal;
Semne clinice
Reactia organismului uman fata de temperatura scazuta a
mediului ambiant este bifazica.
1. Faza reactiva (temperatura centrala 37-33C):
- intensificarea metabolismului
hipercatecolaminemie;
energetic
bazal,
Clinic:
- tremor, agitatie psiho-motorie;
- tahicardie, tahipnee, cresterea TA;
- vasoconstrictie periferica, racirea extremitatilor cu un
gradient termic intre centru si periferie de cca 10C.