POVESTEA LUI MOS NICOLAE

A fost odata ca niciodata (si cate astfel

de cazuri nu mai sunt si azi?), o familie
de oameni saraci. Traiau undeva,
izolati, intr-o cascioara saracacioasa,
intr-o poiana.

 Erau: tatal, mama si o fetita de vreo 5 anisori.

Erau saraci, si parintii isi faceau reprosuri
multe, fiecare in gand, pentru faptul ca nu-i
pot oferi fetitei o bunastare si stabilitate
materiala.Era in miez de iarna. Afara ninsese
si o patura alba de nea acoperea valea si
dealurile din jur.

Era in miez de
iarna. Afara
ninsese si o
patura alba de
nea acoperea
valea si dealurile
din jur. Peste
vale se vedea
satul alaturat, cu
casele acoperite
de aceeasi
zapada,
dar pe cosurile carora iesea un fum care lasa de inteles
ca acolo e cald Parintii acestei fetite nu puteau sa-i
fere decat un minim de caldura, cat sa nu inghete de
frig, dar o inconjurau cu toata dragostea de care erau in
stare. O iubeau mult

Intr-o zi, fetita vine

imbujorata acasa si o
intreaba pe mama ei:
Mama, cine e mos
Nicolae?. Mamei i s-a
pus un nod in gat. Stia
ca de raspunsul ei
atarna deceptia fetitei.
I-a spus ca acest mos
Nicolae e un batran,
care vine la copiii
cuminti, in seara de 5
decembrie, asta seara,
si le lasa acestora in
cizmulite cate un
cadou.

 Dar, continua
mama, pentru ca
noi stam departe
de sat, e posibil
ca mosul sa nu
vina la noi. I-a
spus aceste
lucruri si a intors
fata in alta
parte, pentru ca
fetita sa nu
zareasca
lacrimile de
neputinta care
izvorasera in ochii mamei la gandul ca nici
macar o bomboana nu poate pune in
ghetutele fetitei ei

 Fetita nu a
asteptat alte
explicatii. A
izbucnit in
aplauze si a
zis: A! Cu
siguranta va
veni si la noi.

Si ca sa fiu sigura ca nu o sa treaca pe langa casa, o

sa las ghetutele afara in seara asta!
Mama nu a mai continuat. Ce putea sa ii spuna
fetitei?

 Stia ca, a doua zi, copila va fi atat de dezamagita, si in

Jjjjj discutiile cu copiii de varsta ei va fi cu atat mai
deceptionata cand va afla ca la altii mosul a venit

In seara aceea
fetita s-a culcat
fericita, in
asteptarea
cadoului de a
doua zi, iar
parintii au
adormit tristi si
plansi
Noaptea a trecut
ca oricare alta.

S-a facut dimineata. Primul gand al fetitei, cand s-a

trezit, a fost sa sara din pat si sa alerge afara, la
ghetute, sa vada ce i-a adus mosul, in timp ce mama
ii incalzea lapticul - sursa de hrana datorata unei
caprite care era una din putinele averi materiale ale
familiei.

Parintii s-au pregatit sufleteste cu cuvinte de

dragoste, sa-si linisteasca copila care va veni
dezamagita cu cizmulitele goale, dar Stupoare!

Fetita a venit imbujorata, fericita, dansand de

fericire in piciorusele desculte si strangand la
piept cizmele pline de zapada. S-a apropiat
de parinti si le-a zis: Mami, tati, uite, vezi,
mosul nu m-a uitat!

Uite ce mi-a adus! Si

parintii s-au privit
consternati unul pe celalalt,
apoi amandoi s-au uitat la
cizmulitele din care a iesit
ceea ce initial parea doar
zapada: un capsor mic de
pisoi, un ghem alb de blana,
care peste noapte gasise
putina caldura in cizmulitele
fetitei, si se adapostise acolo
pana catre dimineata.

Si acum a iesit de acolo cu un mieunat

slab, simtind mirosul de lapte cald din
odaie.