ALOIMUNIZAREA DE SARCIN

A efectuat:Antoci Natalia
Masterat anul 1
 Sarcina este o stare si un statut in sine! Este
unul dintre acele momente in care te simti
rasfatata, iubita, protejata, devii o prioritate nu
numai in ochii partenerului, dar si ai societatii in
general. Nu-i de mirare ca incepi sa te obisnuiesti
cu o asemenea situatie a lucrurilor, doar vorbim
de o perioada de 9 luni!
 Incompatibilitatea grupelor sanguine atunci cand
vine vorba de preconceptie nu inseamna ca
parintii nu au acelasi fenotip, ci ca nu au acelasi
Rh. O mare parte din indivizii umani au Rh
pozitiv, adica au prezenta pe suprafata
hematiilor o structura identificata de specialisti.
 Multa lume stie de existenta Rh-ului pozitiv si
negativ, se mai stie si ca daca mama are Rh
negativ pot aparea unele probleme in timpul
sarcinii, hai sa vedem ce e cu acest factor RH.

Sistemul factorului Rh este legat de prezenta in

sange a unor proteine specifice, 85% din oameni
au aceste proteine si atunci sangele lor are factor
Rh pozitiv, la 15% din oameni insa lipseste, si ei
au Rh negativ.
 Sangele cu Rh negativ este rar si scump. Factorul
Rh are de aceea o mare importanta cand este
vorba de o transfuzie.
Deoarece globulele rosii ale persoanelor Rh
negative nu contin factor Rh, sangele acestora
poate fi transfuzat la persoanele Rh pozitive fara
nici o teama, caci lipsind factorul Rh, nu pot lua
nastere nici anticorpii (aglutinina anti-Rh).
Dar in cazul unei transfuzii cu sange de la o
persoana Rh pozitiva, la o persoana Rh negativa,
in corpul acestei persoane se produc in mod
artificial anticorpi anti-Rh care, cu ocazia unei a
doua transfuzii cu sange Rh pozitiv, produc
aglutinarea globulelor rosii ale donatorului, cu
complicatii grave.
 Sistemul ABO cuprinde patru grupe sanguine 0(I),
A(II), B(III) si AB(IV). Cu exceptia grupei 0(I),
globulele rosii contin o substanta cu rol de antigen
numita aglutinogen, iar cu exceptia grupei AB(IV),
sangele uman contine alta substanta cu rol de
anticorpi (aglutinina).

Exista trei gene alele in sistemul ABO (A, B si O) cu

transmitere mendeliana; A si B sunt alele
codominante, iar O este o alela recesiva. Aceste trei
gene determina patru fenotipuri: A, B, AB si O,
indivizii cu fenotip A sau B putand fi heterozigoti
(AO, respectiv BO) sau homozigoti (AA, respectiv BB).
 Cunoasterea grupelor sanguine este esentiala
pentru terapia transfuzionala. Astfel indivizii
care nu prezinta anumite antigene eritrocitare
pot produce aloanticorpi atunci cand sunt expusi
la sange care contine aceste antigene in
transfuzii sau in timpul sarcinii.
Boala hemolitica a nou-nascutului si reactiile
transfuzionale hemolitice imediate sau intarziate
sunt produse de anticorpii care interactioneaza
cu antigenele eritrocitare.
 Importanta aglutininelor anti A si B

Grupele sanguine sunt determinate in functie de

antigenele gasite in celulele sanguine. Antigenele
sunt proteine ce se gasesc la suprafata celulelor
sanguine si care stimuleaza producerea
anticorpilor.

La om au fost identificate 26 sisteme de grup

sanguin cu 228 antigene.
 Exista doua aglutinine: anti-A si anti-B. Venirea
in contact a antigenelor A si B cu aglutininele
respective (anti-A si anti-B) produce aglutinarea
(alipirea una de alta) globulelor rosii. Este deci
foarte important ca atunci cand se fac transfuzii
de sange sa nu se intalneasca antigenul A cu
anticorpii anti-A si antigenul B cu anticorpii anti-
B.
 Antigenele la bebelusi

Anti-A si anti-B sunt de obicei detectabili la 3-6

luni dupa nastere, iar la varsta de 5 ani titrul
anticorpilor atinge maximul si se mentine in
toata perioada adulta. Anticorpii anti-A si anti-B
sunt prezenti si la cei cu variante A sau B slabe.

Nou-nascutii nu au de obicei o cantitate

semnificativa de anti-A si anti-B in plasma, cu
exceptia celor nascuti din mame aloimunizate, la
care pot fi prezenti in circulatie anticorpi IgG de
la mama care au traversat placenta.
 K. Landsteiner si A.S. Wiener semnalau in anul 1940
faptul ca in serul iepurilor imunizati cu eritrocitele
maimutei Macaccus Rhesus aglutineaza eritrocitele a 85 %
dintre oameni. Initial s-a descoperit existenta unui antigen
comun maimutelor si oamenilor denumit factorul D, dar
ulterior s-a descoperit si existenta altor antigene ( C,c, D,
E,e), controlate de sase gene organizate in trei perechi de
alele si anume : Cc,Dd, Ee. Dintre acestea cel mai puternic
este antigenul D si corespunde factorului Rh clasic. In
clinica, numai prezenta sau absenta acestui antigen este
determinata si importanta pentru transfuzii sau evolutia
cursului unei sarcini. Celelalte tipuri, din punct de vedere
imunologic incerte, marcheaza diferente individuale utile
pentru investigatiile genetice sau stabilirea paternitatii.
Determinarea antigenului D ( grupei sanguine Rh) este
utila deoarece in cazul transfunziilor incompatibile in acest
sistem pot apare accidente transfuzionale care conduc la
hemoliza intravasculara acuta.
 Aloimunizarea in sarcina este echivalenta cu
aloimunizarea in sistem Rh si este datorata unei
incompatibilitati fetomaterne in grupul sanguin Rh.
Daca o femeie Rh D- este fecundata de catre un barbat Rh
D+ in serul ei vor apare anticorpi anti-D care pot provoca
hemoliza si grave tulburari fatului RhD+, fenomene care
pot conduce chiar la moartea acestuia.
In cazul sistemului Rh organismul nu dezvolta anticorpi
naturali, astfel sensibilizarea imuna are loc dupa expuneri
repetate la antigenii sistemului respectiv. De aceea, prima
sarcina evolueaza de obicei fara probleme.
Dupa cum am precizat mai sus organismul uman nu
elaboreaza in mod normal anticorpi anti-D; cand insa
acestia exista au un pronuntat caracter citotoxic intrucat
actioneaza asupra unei singure celule tinta ( eritrocitele
Rh+).
 Imunizarea in sarcina este determinata de
patrunderea unei mici cantitati de eritrocite
fetale Rh D+ in circulatia materna in timpul
travaliului. Anticorpii aparuti persista mult
timp, iar daca concetratia acestora este mare, la
urmatoarea sarcina, traverseaza placenta, trec in
circulatia fetala unde vor distruge eritrocitele
fetale. In consecinta in organismul fetal se
instaleaza o anemie severa , cunoscuta sub
denumirea de boala hemolitica a nou-nascutului.
In astfel de situatii, se poate administra
profilactic anticorpi- anti RhD care vor liza
celulele RhD+ evitand sensibilizarea mamei.
 La cea mai mica banuiala ca s-a declansat boala
hemolitica la fat, mama se va afla sub control medical
si se va alege momentul optim pentru nastere, de
obicei la 35-37 saptamani.

Laptele mamei care este la a 2-a nastere trebuie si el

verificat intrucat anticorpii pot ajunge la copil si pe
aceasta cale.

Toate femeile cu Rh negativ, pot face dupa prima

sarcina (sau primul chiuretaj) imunoglobulina anti
Rh.