Atmosfera

 Atmosfera desemnează învelișul

de aer sau
alte gaze al Pământului
 Atmosfera planetei noastre este
practic 100 % gazoasă, fiind
compusă din aer, conținand însă și
urme de substanțe solide și lichide
fin divizate. Atmosfera este numită
uneori „aer”.
 Atmosfera de astăzi a Pământului
conține azot în proporție de
aproape78,2 %, oxigen 20,5 %,
argon , dioxid de carbon, ozon și
alte gaze, praf, fum, alte particule
în suspensie, aerosoli, etc.
Straturile atmosferei
 Atmosfera terestră are o masă
de cca 4,9 · 1018 kg și este
alcătuită in funcție de
temperatură din mai multe
straturi, partea superioară a
fiecărui strat terminându-se cu
o zonă de așa-numită „pauză”:
• Troposfera între 0 km deasupra
munților înalți, 7 km în
zona polară și 17 km la tropice
(inclusiv tropopauza). Ea are o
grosime medie de ≈11 km. Aici,
în stratul inferior al atmosferei,
au loc
fenomenele meteorologice.
• Stratosfera între 7 - 17 până la
50 km (inclusiv stratopauza)
• Mezosfera între 50 și 80 km
(inclusiv mezopauza)
• Termosfera numită și „ionosferă”
între 80 și 640 km; denumirea de
„termo-” este legată de creșterea
relativ bruscă a temperaturii cu
altitudinea, iar cea de „iono-” de
fenomenul de ionizare a atomilor
de oxigen și azot existenți, care
astfel devin buni conducători
de electricitate și au influență
asupra transmisiilor radio.
• Exosfera între 500 și 1.000 km
până la cca 100.000 km, cu o
trecere treptată la spațiul
interplanetar.
Oxigenul
 Oxigenul se găseşte în cantitate relativ constantă, deoarece există un echilibru între
producere şi consum. Formarea oxigenului se realizează în cursul procesului de
fotosinteză ce are loc în timpul zilei sub influenţa radiaţiei solare (în medie, un hectar
de pădure produce anual aproximativ 2500 kg de oxigen).
 Variaţii ale oxigenului în aerul atmosferic se pot întâlni în anumite situaţii, şi ne referim
şi la creşterea concentraţiei, nu doar la scădere. Oxigenul atmosferic scade în
încăperile aglomerate cu aer intens viciat sau fântâni şi exploatări miniere.
Concentraţia oxigenului atmosferic scade proporţional cu altitudinea şi cu gradul de
rarefiere al aerului. Creşterea concentraţiei de oxigen se produce atunci când este
administrat artificial: terapie medicală, scafandrii sau aviatori.
 Pentru persoanele antrenate, hipoxia poate fi tolerată mai uşor. Este cazul piloţilor de
avioane de vânătoare, ale căror organisme sunt obişnuite cu efortul intens şi pot
compensa lipsa oxigenului.
 Expunerea organismului la concentraţii crescute de oxigen este, în general, bine
tolerată. Oxigenul devine nociv dacă este administrat în concentraţii foarte crescute şi
la presiune mare. Inhalarea de oxigen pur la presiune normală şi pe timp limitat
produce scăderea numărului de respiraţii.
Importanta atmosferei
Precipitaţiile atmosferice provoacă organismului uman stări de
disconfort accentuat. La fel şi vântul puternic.
Pentru a se apăra de efectele negative generate de parametrii fizici ai
aerului atmosferic, omul este nevoit să facă eforturi pentru
confecţionarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte, pentru construirea
locuinţelor şi clădirilor care adăpostesc instalaţiile şi activitaţile umane,
cu sisteme de climatizare foarte costisitoare. De altfel, însăşi
diferenţierea teritorială a activităţilor agricole, cu o anumită repartitie a
plantelor de cultură şi a anumitor tehnologii agrare, este determinată de
variaţia condiţiilor climatice de pe suprafaţa terestră.
Însăşi ritmicitatea sezonieră a activităţii în agricultură şi din unele
ramuri industriale (de exemplu, înindustria zahărului, în cea a
conservelor de legume şi fructe etc.) este determinată de climă, prin
succesiunea anotimpurilor.
La rândul său, şi omul exercită importante influenţe asupra atmosferei.
Astfel, prin arderi, el consumâ cantităţi enorme de oxigen din atmosferă
şi produce, în schimb, dioxid de carbon. în felul acesta, el contribuie la
modificarea compozitiei atmosferei. Faptul în cauză poate provoaca şi
o încălzire globală a atmosferei (climatică), datorită rolului
termoregulator al dioxidului de carbon.
Dar, din diferite activităţi industriale şi din transporturi, omul degaja
(deversează) în atmosferă şi alte substanţe, dintre care unele nocive
pentru el însuşi şi pentru alte vieţuitoare. Dintre acestea, pot fi
menţionate monoxidul de carbon (CO), dioxidul de sulf (SO2),
hidrogenul sulfurat (H2S), fluorul, acidul fluorhidric, diverse hidrocarburi
etc.
Totodată, din arderi sunt împrăştiate în atmosferă enorme cantităţi de
fum, iar din unele activităţi industriale sunt deversate diverse pulberi.
Particulele solide care se depun la sol sub actiunea gravitaţieisunt
denumite pulberi sedimentabile. Particulele mai fine, care plutesc în
atmosferă timp îndelungat, sunt denumite pulberi în suspensie.
Particulele foarte fine, care au dimensiuni sub 100 Micrometri,
formează aerosoli prin dispersia în aer. Si fumul se încadrează în
aerosoli.
ACTIUNEA RECIPROCA DINTRE ATMOSFERA
SI ACTIVITATILE ANTROPICE
Poluarea aerului
 Compoziția aerului nu este aceeași în orice
loc de pe planetă. Aceasta variază de la o zi
la alta și de la un loc la altul.
 Acțiunea umană asupra atmosferei
Pământului poate lua multe forme și a existat
de când oamenii au început să utilizeze focul
pentru agricultură, încălzire și gătitul
alimentelor. În timpul revoluției
industriale (secolele XVIII și XIX), poluarea
aerului a devenit o problemă majoră.
 Poluarea urbană a aerului este cunoscută
sub denumirea de „smog”. Smogul este în
general un amestec de monoxid de carbon și
compuși organici proveniți din combustia
incompletă a combustibililor fosili cum ar fi
cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile
din combustibili. În timp ce smogul
reacționează cu oxigenul, acizii organici și
sulfurici se condensează sub formă de
picături, întețind ceața. Până în secolul al XX-
lea smogul devenise deja un pericol major
pentru sănătate.
 Un alt tip de smog, cel fotochimic,
a început să reducă calitatea
aerului deasupra orașelor mari
cum ar fi Los Angeles în anii '30.
Acest smog este cauzat de
combustia în motoarele
autovehiculelor și ale avioanelor a
combustibilului care produce oxizi
de azot și eliberează hidrocarburi
din combustibilii nearși. Razele
solare fac ca oxizii de azot și
hidrocarburile să se combine și să
transforme oxigenul în ozon, un
agent chimic care atacă cauciucul,
rănește plantele și irită plămânii.
Hidrocarburile sunt oxidate în
substanțe care se condensează și
formează o ceață vizibilă și
pătrunzătoare.
 Majoritatea poluanților sunt eventual
„spălați” de către ploaie, zăpadă sau
ceață, dar după ce au parcurs distanțe
mari, uneori chiar continente. În timp ce
poluanții se adună în atmosferă, oxizii
de sulf și de azot sunt transformați în
acizi care se combină cu ploaia.
Această ploaie acidă cade peste lacuri
și păduri unde poate duce la moartea
peștilor sau plantelor și poate să
afecteze întregi ecosisteme. În cele din
urmă, lacurile și pădurile contaminate
pot ajunge să fie lipsite de viață.
Regiunile care sunt în drumul vântului
care bate dinspre zone industrializate,
cum ar fi Europa și estul Statelor Unite
și Canadei, sunt cele mai afectate de
ploi acide. Ploile acide pot să afecteze
și sănătatea umană și obiecte create
de oameni; ele dizolvă încet statui
istorice din piatră și fațade
din Roma, Atena și Londra.
Inclazirea globala
 Una din cele mai mari probleme cauzate
de poluarea aerului este încălzirea
globală, o creștere a temperaturii
Pământului cauzată de acumularea unor
gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de
carbon. Odată cu folosirea intensivă a
combustibililor fosili în secolul XX,
concentrația de dioxid de carbon din
atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de
carbon și alte gaze, cunoscute sub
denumirea de gaze de seră, reduc
căldura disipată de Pământ dar nu
blochează radiațiile Soarelui. Din cauza
efectului de seră se asteaptă ca
temperatura globală să crească cu 1,4° C
până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar
dacă această tendință pare a fi o
schimbare minoră, creșterea ar face ca
Pământul să fie mai cald decât a fost în
ultimii 125.000 ani, schimbând probabil
tiparul climatic, afectând producția
agricolă, modificând distribuția animalelor
și plantelor și crescând nivelul mării.
 Poluarea aerului poate să afecteze
zona superioară a atmosferei,
numită stratosferă. Producția excesivă
a compușilor care conțin clor cum ar fi
clorofluorocarbonații (CFC) (compuși
folosiți până recent în frigidere, aparate
de aer condiționat și în fabricarea
produselor pe bază de polistiren) a
redus stratul de ozon stratosferic,
creând o gaură
deasupra Antarcticii care durează mai
multe săptămâni în fiecare an. Ca
rezultat, expunerea directă la razele
solare a afectat viața acvatică și
terestră și amenință sănătatea
oamenilor din zonele sudice ale
planetei.
 Conform OMS (2009), circa 2 milioane
de oameni mor anual doar din cauza
poluării aerului, majoritatea în Asia.
Imagini reprezentative