MOTTO:

“Există un singur fel de a înţelege

oamenii, anume de a nu ne grăbi
să-i judecăm, ci de a trăi în preajma
lor, de a-i lăsa să se explice, să se
dezvăluie zi de zi, să se zugrăvească
ei înşişi în ei...”
(Charles Augustin Saine – Beune)
Educatia incluziva se refera la ….

….diminuarea oricarui tip de

OBSTACOL care impiedica accesul la
actul de invatare si dezvoltarea unor
scoli obisnuite care sa fie capabile sa
raspunda nevoilor tuturor elevilor
 ASPECTE CHEIE ALE EDUCAŢIEI
INCLUZIVE
• Bazată pe comunitate – şcoala reflectă comunitatea ca
întreg.

• Fără bariere – este accesibilă tuturor, atât sub aspectul fizic,

cât şi sub cel curricular, prin sisteme de sprijin şi metode de
comunicare.

• Promovează Colaborarea – prin care se înţelege

că o şcoală inclusivă lucrează cu alte şcoli, mai degrabă decât
competitiv, împotriva altor şcoli

• Promovează Egalitatea de sanse – o şcoală

inclusivă are un caracter democratic, toţi membrii având drepturi şi
responsabilităţi.
 De ce ?

• Incluziv nu inclusiv
 PORTRETUL ŞCOLII INCLUZIVE
Dimensiunea 1- Cultura
• Aceasta dimensiune se refera la masura in care
filosofia educatiei incluzive este impartasita de toti
membrii comunitatii scolare si de toti cei care intra in
scoala. De fapt, crearea culturii scolii trebuie sa
devina un proces la fel de important ca acela de
predare a cunostintelor si dezvoltare a
deprinderilor. O astfel de filosofie va putea sta apoi
la baza unor strategii si a luarii unor decizii curente
privind practica. Aceasta dimensiune se refera deci
atat la realitatea unei scoli cat si la imaginea
transmisa despre aceasta.
 Dimensiunea 2- Strategia/cultu
ra/filosofia
• Aceasta dimensiune se refera la plasarea
abordarii incluzive in inima dezvoltarii
scolare, astfel incit aceasta sa patrunda in
toate strategiile si sa nu fie privita ca o noua
strategie care se adauga la cele exstente. Se va
asigura ca atentia fata de conceptul de
educatie incluziva sa fie prezenta in toate
aspectele planificarii scolare.
 Dimensiunea 3 – Practica

• Aceasta dimensiune se refera la asigurarea

reflectarii in activitatea la clasa atat a culturii
cit si a politicilor incluzive ale scolii. Astfel,
trebuie sa se asigure ca planurile de
invatamint si modulul in care ele se aplica –in
interiorul si in afara clasei – sa incurajeze
participarea tuturor elevilor.
 Serviciile de sprijin pot lua diferite
forme:
• un profesor itinerant/resursa/mobil pregatit anume, a carui sarcina este
sa aprobe si sa asiste profesorul clasei,
• suplimentarea materialelor si formelor de sprijin,
• asistenta parintilor, alti voluntari si elevi,
• modificari ale mediului fizic, curriculum, orar si procedee de evaluare,
• provizii de formare continua pentru cresterea cunostintelor si
deprinderilor profesorilor,
• un climat scoalr pozitiv, cu manageri activi si suportivi,
• asigurarea accesului la persoanl de sprijin care asista identifivcarea si
evaluarea,
• servicii socio-educatioanale (psihologice, de sanatate, psihopedagogice
de asistenta, etc.)
• conducere si asistenta adecvata..
 „In Declaratia de la Salamanca (1994)
• se spune ca scoala obisnuita cu o orientare incluziva
reprezinta mijlocul cel mai eficient de combatere a
atitudinilor de discriminare, un mijloc care creeaza
comunitati primitoare, construiesc o societate
incluziva si ofera educatie pentru toti; mai mult ele
asigura o educatie eficienta pentru majoritatea
copiilor si imbunatatesc eficienta si, pana la urma,
chiar si rentabilitatea intregului sistem de
invatamant.”(Dezvoltarea practicilor incluzive in
scoli-Ghid managerial, MEC, UNICEF, Bucuresti,1999,
p.9)
 Cadrul legislativ în România
Extrase din Legea nr. 1/2011-Legea învăţământului care se referă la învăţământul
special;
Legea 272 / 2004 Privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Legea 448 / 2008 Privind protecția persoanelor cu handicap
HG 1251 / 2005 Privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii de învăţare,
instruire, compensare, recuperare şi protecţie socială a copiilor / elevilor/
tinerilor cu CES din cadrul sistemului de învăţământ
Ordinul 5418 / 2005 Privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a
centrelor judetene de resurse şi de asistenţă educaţională şi a regulamentului
– cadru al instituţiilor din subordine
Legea 1985/2016 privind persoanele cu ces

Incluziunea: Contextul românesc oferă:

• dreptul tuturor la educaţie şi şansele unui acces egal
• copiilor cu CES: sprijin suplimentar pentru a invăța în şcolile obişnuite
• Școli speciale ca o alternativă, numai atunci când şcolile obişnuite nu pot face
o ofertă adecvată
• Finanţarea va viza individul, indiferent de tipul de şcoală
 Regulamentul de organizare şi funcţionare a
unităţilor de învăţământ preuniversitar

• Art.10. (2) Unităţile de învăţământ primar şi gimnazial sunt obligate

să şcolarizeze, cu prioritate, în limita planului de şcolarizare aprobat,
elevii care au domiciliul în aria de cuprindere a unităţii de
învăţământ respective. Înscrierea se face în urma unei solicitări
scrise din partea părintelui / tutorelui legal.
• (3) Părintele/tutorele legal are dreptul de a solicita
şcolarizarea fiului/fiicei sale la o altă unitate şcolară de învăţământ
primar sau gimnazial decât cea la care domiciliul său este arondat.
Înscrierea se face în urma unei solicitări scrise din partea părintelui
/ tutorelui legal şi se aprobă de către consiliul de administraţie al
unităţii de învăţământ la care se solicită înscrierea, în limita planului
de şcolarizare aprobat, după asigurarea şcolarizării elevilor aflaţi în
aria de cuprindere a şcolii respective.
Şcoala este primitoare pentru toată lumea.
Şcoala caută în mod activ să-şi dezvolte relaţiile cu
comunitatea locală.
Diversitatea elevilor este privită ca o resursă de valoare.
Educatorul/Învățătorul/Profesorul îşi cunoaşte şi își
valorizează elevii, în mod egal.
Părinţii sunt valorizaţi în mod egal.
Cadrele didactice sunt valorizate în mod egal.
Elevii ştiu ce să facă atunci când au o problemă și se sprijină
reciproc.
Cadrele didactice se sprijină reciproc în rezolvarea
problemelor.
Cadrele didactice se implică în luarea deciziilor.
Persoanele se adresează unele altora în moduri care confirmă
valoarea lor individuală.
Cadrele didactice colaborează în mod real cu părinţii.
Se adresează tuturor elevilor

Necesită mobilizarea pentru eliminarea

barierelor din calea învăţării

Participarea oricărui elev sau tânăr, nu doar a

acelora despre care se spune că au nevoie de un
sistem de învăţământ special

Participare cu drepturi depline indiferent de

rasă, clasă socială, sex sau condiţie socială
INTEGRARE
asimilarea elevului în cadrul învăţământului
normal
(elevul se adaptează şcolii)

INCLUZIUNE
şcolile şi sistemul educaţional se schimbă
(şcoala se adaptează nevoilor elevului)
 DIFERENȚE între
ABORDAREA TRADIŢIONALĂ
-Prioritatea o constituie “elevii buni”.
-Dacă un elev se confruntă cu
bariere în învăţare, deoarece părinţii
săi nu au urmat o şcoală şi îl
încurajează să lipsească de la
şcoală sau nu poate face faţă
curriculum-ului sau este paralizat de
emoţii sau înfruntă alte situaţii… este
problema elevului.
-Şcolile sunt judecate după
rezultatele obţinute de cei mai buni
elevi (de ex. la olimpiade).
-Cei mai buni profesori instruiesc
cei mai buni elevi.
ABORDAREA INCLUZIVĂ
-Toţi elevii sunt consideraţi la fel
de importanţi;
-Colaborează cu părinţii şi cu
comunitatea pentru a îmbunătăţi
frecvenţa şi a reduce abandonul;
-Creează un mediu afectiv pozitiv
în care elevii au încredere în
profesorii lor şi care se adaptează
la nevoile elevilor;
-Şcolile sunt judecate după
progresul înregistrat de toţi
elevii;
Cei mai buni profesori sunt
aceia care pot obţine rezultate
bune cu toţi elevii
 Contează PROGRESUL FIECĂRUI ELEV:

PONDERE REDUSA A… PONDERE CRESCUTA A…

 Invatarii bazate pe participare activa
 Activitatii controlate de cadrul
didactic (instructiuni) vizand  Invatarii active la clasa
intreaga clasa/grupa  Activitatilor de colaborare si cooperare;
dezvoltarea clasei ca o comunitate
 Atitudinii pasive a elevilor interdependenta
 Timpului petrecut de elevi citind  Activitatilor care solicita gandirea de
manualele si bibliografia ordin superior
obligatorie  Timpului petrecut citind diverse publicatii
 Efortului profesorului de a (altele decat manualul)
acoperi superficial arii extinse  Responsabilitatii elevilor pentru invatarea
din fiecare materie proprie
 Memorarii mecanice a  Claselor eterogene d.p.d.v al abilitatilor
fenomenelor, evenimentelor si  Asistentei individuale acordate elevilor in
detaliilor functie de nevoile de invatare
 Cooperarii dintre cadre didactice, parinti,
manageri scolari si membri ai comunitatii
 Evaluarii autentice a progresului fiecarui
elev
 Ce este incluziunea în învăţământ,
practic vorbind?
• Adaptarea organizării şi proceselor şcolare astfel
încât să răspundă nevoilor elevilor
• Luarea în considerare a nevoilor întregii
comunităţi şcolare
• A nu uita că incluziunea este un proces continuu
• Înţelegerea faptului că incluziunea este
responsabilitatea tuturor
Adaptare după Elliot şi alţii, 2004
 Ce Nu este incluziunea?
• Includerea cu forţa a ceva ce nu se
potriveşte
• Sa facem oamenii să se conformeze
• Aceeaşi experienţă pentru toţi
• Idei noi, apărute mai târziu
• Strategii care sunt ţinute pe rafturi să
prindă praful
• Documentatie in exces si planificarea unei
multitudini de programe individuale
Adaptare după Elliot şi alţii, 2004
Câteva tipuri de deficiențe, mai
des întâlnite:
 COPII CU TULBURARI DIN
SPECTRUL AUTIST (TSA)

Autismul este o tulburare severă de dezvoltare, de natură

neurobiologică. Ea apare fie la naştere, fie la vârsta de 2-3 ani a
copilului, dar poate fi diagnosticată în unele cazuri chiar la 18
luni sau mai devreme.
Toti copiii cu TSA manifestă deficienţe de socializare sau / și
de comunicare verbală sau nonverbală sau / şi
comportamente repetitive şi stereotipe. Fiecare dintre aceste
simptome se manifestă în grade şi prin comportamente diferite
la fiecare copil/persoană cu autism.
Autismul poate apărea în toate tipurile de familii,
indiferent de mediu social, rasa, etnie şi este de 4 ori mai
întâlnit la băieţi decât la fete.
Cele mai mediatizate sunt cazurile de autism înalt
funcţional sau de sindrom Asperger. Dar, multe dintre
persoanele cu autism manifestă retard mental. Totodată,
ele pot avea şi alte afecţiuni asociate, ca de exemplu
epilepsie (convulsii), probleme senzoriale, probleme
gastrointestinale, tulburări de somn, depresii, anxietate,
fobii specifice s.a.
Încă nu se cunoaşte cu adevărat cauza autismului.
Cercetările demonstrează că, aşa cum există diverse grade
de afectare şi combinaţii de simptome în autism, probabil
că există şi multiple cauze.
Posibile semne ale autismului sunt când un copil:
•nu spune niciun cuvânt până la vârsta de 16 luni
•nu arată cu degetul până la vârsta de 18 luni
•nu combină 2 cuvinte până la vârsta de 2 ani
•nu răspunde la nume
•îşi pierde limbajul sau abilităţile sociale
Altele:
•are contact vizual redus
•nu ştie să se joace cu jucăriile
•aliniază jucăriile sau alte obiecte
•se ataşează de o jucărie sau de un obiect anume
•are activitati repetitive/stereotipe (deschiderea şi închiderea repetată a uşilor,
învârtitul în jurul propriei axe, fluturarea şi privitul mâinilor etc.)
•nu zâmbeşte
•nu răspunde la stimuli auditivi
•rezistenta la schimbare
•stereotipii de miscare
•tulburari de interactiune si comunicare (pot fi asociate cu retard mintal
sau NU – din cauza deficientelor specifice din spectrul autist)
 Recomandăm
• Integrarea în clasa obișnuită
• Educarea colectivului clasei și a părinților
pentru înțelegere și lucru în echipă
• Păstrarea locului în bancă
• Colaborarea intensă cu familia copilului
• Dacă este cazul și există posibilitatea, accesul
unui cadru didactic cu rol de ”umbră” a
copilului la toate activitățile din clasă și din
afara ei
 SINDROMUL DOWN

• Sindromul Down (trisomia 21) reprezintă o afecțiune cromozomială

(o afecțiune din naștere, care este prezentă la copil încă din
momentul conceperii) cauzată de prezența unui cromozom 21
suplimentar. Cromozomii sunt structuri microscopice prezente in
fiecare celulă din fiecare țesut al organismului. Ei poartă planul
tuturor caracteristicilor pe care le moștenim. Acest plan este purtat
sub forma un mesaj codat prezent într-o substanță chimică
denumită ADN. La om, sunt 23 de perechi de cromozomi în fiecare
celulă, 46 în total. Un set de 23 de cromozomi se moștenește de la
tată iar celălalt set de 23 de la mamă.
• În țara noastră nu există o statistică, dar având în vedere faptul că la
nivel modial incidența este de aproximativ 1-800 nașteri, se poate
estima că sunt în jur de 30.000 de persoane cu trisomie 21.
 Copiii cu Sindromul Down
• fac progrese semnificative în ceea ce priveşte autonomia, în
special în perioada de creştere. Limbajul nu îi stânjeneşte în
comunicare, cãci frazele scurte sunt folosite de mulţi copii din
ciclul primar, iar limbajul nonverbal apare ca o alternativă la
cel verbal. Cititul şi scrisul sunt însuşite progresiv de copiii cu
Down, în funcție de gradul de afectare al celulelor. Ei sunt
foarte diferiți unul de celălalt, sunt afectuoși și, în general,
ascultători.
• percep dificultãţile lor. Aceasta poate duce la auto-
conştientizare şi responsabilizare, care îi poate ajuta sã
accepte şi sã înţeleagã situaţia lor, comparând dificultãtile lor
cu cele ale celor din jur. Astfel, copiii cu Down trbuie învățați
să facă față situațiilor de viață, fãrã sã fie copleşiți de
sentimentul de frustrare.
 Recomandăm să se țină cont de
Factorii care faciliteazã învãţarea:
• Utilizarea suportului vizual incluzãnd abilitatea de a învãţa şi de a folosi
semnul, gestul; abilitatea de a învãţa şi de a folosi cuvântul scris;
• formarea comportamentului şi atitudinilor în concordanta cu varsta;
• învãţarea practicã şi utilizand activitãţi manuale.

Factorii care pot opri învãţarea:

• abilitãţi motrice fine și locomotorii întârziate;
• deficienţa auditivã şi vizualã;
• deficienţã de vorbire şi vocabular;
• deficit al memoriei auditive de scurtã duratã;
• concentrare de scurtã duratã;
• dificultãţi de consolidare şi reţinere;
• dificultãti privind generalizarea, gândirea şi raţionalizarea;
• dificultãţi în succesiune.
 ADHD

• ADHD este o tulburare comportamentală

care afectează mai ales copiii și se
manifestă prin imposibilitatea acestora de
a se concentra asupra unui anumit subiect
sau unei anumite acțiuni. Netratată, poate
avea consecințe negative pe termen lung
(psihologice, sociale, economice).
• ADHD = Attention Deficit Hyperactivity
Disorder = deficit de atenție și hiperactivitate
 ADHD
• Identificarea sau diagnosticarea ADHD este complicata, o
problema semnificativa fiind faptul ca pana in prezent nu
exista niciun test obiectiv care sa identifice biologic – prin
tomografie, imagini cerebrale sau alte tipuri de teste
medicale obiective – prezenta acestui sindrom.
• Cum pana in prezent nu exista niciun consens asupra
cauzelor, testelor sau metodelor de tratament optime. Nu
a fost identificata o cauza genetica, biologica, elemente
cuantificabile medical pentru diagnosticarea ADHD. Studiile
au relevat tipul de efecte cu care se confrunta copiii cu
ADHD: dificultati in sustinerea unor activitati sustinute, a
urmari detaliile si indicatiile, a fi atenti pe perioada
sarcinilor de lucru, impulsivitate si agitatie.
 Simptome ADHD:
Incapacitatea copilului de a-și menține atenția și aceasta este ușor
perturbată de stimulii din jur:
• ignoră detaliile
• greșește din neglijență
• își menține cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă
• pare să nu asculte atunci când cineva i se adresează direct
• nu respectă instrucțiunile
• nu termină ceea ce a început
• evită activitățile care necesită efort intelectual susținut
• este distras de zgomote exterioare
Hiperactivitatea
• aleargă sau se cațără atunci când nu ar trebui
• vorbește excesiv,
• trebuie să se ridice de pe scaun,
• este în mișcare, parcă ar fi animat de un motor.
Impulsivitatea
• răspunde înainte ca întrebările să fie complete.
• are dificultăți în a-și aștepta rândul.
• întrerupe sau deranjează alte persoane.
 Observații
• Deoarece toți copiii se comportă uneori astfel, diagnosticul de ADHD
poate fi stabilit unui copil numai de către un specialist.
• La preşcolari apar semnele hiperactivitatii motorii grosiere (ex. : alergatul
sau căţăratul excesiv), copilul este in continuă mişcare, iar neatenţia şi
impulsivitatea se manifestă mai frecvent. Predominante sunt
neastâmpărul şi neliniştea excesivă ceea ce poate conduce la eşec în
îndeplinirea sarcinilor sau la efectuarea neglijentă a activităţii repartizate.
• Copilul devine conştient de dificultăţile lui de învăţare, de izolarea sociala
în care se adânceşte, fiind adesea respins de cei din jurul său, stima de
sine scade treptat iar incapacitatea lui de a-şi susţine atenţia sau de a
menţine un interes prelungit pentru o activitate duce la plictiseala.
• Diagnosticul timpuriu este recomandat. Cum ADHD este o tulburare
complexă, procesul diagnostic impune evaluarea copilului şi a mediului
său din multe perspective, terapeutul trebuind să obţină informaţii atât de
la părinţi şi profesori cât şi prin examinarea copilului.
• Una dintre problemele de mare actualitate din şcolile noastre este
implicarea atât a cadrelor didactice cât şi a părinţilor în procesul
terapeutic.
 În concluzie, ce trebuie să faci pentru o
activitate onorabilă și de succes la clasă?
• Oferă fiecărui copil șanse egale!
• Respectă drepturile copilului!
• Acceptă în școala ta și în clasa ta pe toți copiii
care locuiesc în apropierea școlii sau care te
solicită!
• Comunică permanent cu copilul și familia,
acceptă să fiți, cu toții, parteneri în actul
educațional!
• Nu diagnostica copilul pe baza observațiilor
personale sau comparându-l cu ceilalți!
 Fă un plan de lucru cu copilul!
• Planul educaţional individualizat cuprinde
descrierea intervenţiilor prevãzute pentru
copilul cu dizabilitãţi într-o perioadã
determinatã de timp, de cãtre
educator/învãţãtor/profesorul clasei,
psiholog/cadru didactic de sprijin/specialist şi
pãrinţi. El este întocmit la începutul anului
şcolar, verificându-se şi adaptându-se periodic,
în funcție de achizițiile copilului.
 Incluziunea înseamnă
să faci lucrurile în mod
diferit
pentru a răspunde nevoilor
individului.