Dezvoltarea

constituţională a
Republicii Moldova
Constituţia Republicii Moldova este Legea ei
Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care
contravine prevederilor Constituţiei nu are putere
juridică.

Pentru ca să obţină acest titlul “Suprem”, ea a trecut prin

următoarele faze:
1. De la 1831 până la primul Război Mondial
a)Regulamentele organice
Regulamentul organic a fost votat de Adunarea Obştească
şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1832. Astfel în Moldova a
apărut idei moderne privitoare la organizarea de stat. Acest
act consacra domnia electivă.. Domnitorul numea în
dregătorii, având putere executivă, de asemenea păstra
calitatea de judecător suprem, fruntea Divanului domnesc,
ca instanţă de apel.

A fost format Sfatul Administrativ şi Adunarea Obştească

extraordinară care avea ca atribuţii alegerea domnului.

Cadrul juridic creat de acest act era puţin favorabil

dezvoltării constituţionale. Prin compoziţia lui, obişnuitele
adunări obşteşti nu constituiau o arenă în care să se
înfrunte clase cu interese fundamentale opuse sau partizani
şi adversari ai aplicării regulilor regimului
parlamentar. Separaţia puterilor era abia schiţată.
b) Proclamaţia de la Izlaz
Inspirată din Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului, Proclamaţia din 1848 de la Islaz
prevedea că domnul urma nu numai să fie ales de Adunarea Generală reprezentativă a
tuturor stărilor, ci să fie responsabil în faţa acesteia.
După înfrângerea din 1848 a revoluţiei din Moldova şi Muntenia, prevederile de drept
constituţional ale regulamentelor organice au fost modificate prin Constituţia de la Balta –
Liman, încheiată cu Rusia şi Turcia la 1 mai 1849, Adunările obşteşti fiind înlocuite cu
divanuri formate din boieri numiţi de domn.
c) Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris şi Constituţia României din 1866
După unirea Moldovei şi Valahiei într-un stat unic – România, o importanţă constituţională
a avut statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris, iar mai apoi, Constituţia din 1866.
În baza statutului dezvoltător al Convenţiei de la Paris, domnitorul a adoptat o serie de legi
în scopul de a realiza importante reforme în ţară. La 30 iunie 1866, după modelul
constituţiei belgiene, este votată de Parlament Constituţia României, sancţionată de
domnitor la 1 iulie 1866. Prin esenţa sa constituţia este modernă şi democratică.
Constituţia consacră în chiar primul articol că: „Principatele Unite Române constituie un
singur stat indivizibil, sub denumirea de România”
Constituţia consfinţea principii constituţionale progresiste moderne şi de asemenea
monarhia constituţională pe baza separaţiei puterilor. Puterea legislativă se exercita
colectiv de Domn şi de Reprezentanţa naţională, care se împarte în două adunări: cea a
deputaţilor şi senatul. Puterea executivă era exercitată de domn cu sprijinul miniştrilor.
Puterea judecătorească era exercitată de curţi şi tribunale, adică de organe speciale
judecătoreşti, constituite în baza legii.

Constituţia din anul 1866 a suferit o serie de modificări. Pentru perioada istorică adoptării ei,
Constituţia din 1866 a fost una din cele mai liberale din Europa şi a constituit un puternic
instrument juridic pe calea modernizării ţării în spiritul revendicărilor democratice.
 2. Perioada interbelică
a) Constituţia României din anul 1923

• La sfârşitul lunii martie 1923 noua constituţie a fost votată, promulgată şi publicată la 29 martie.
Constituţia cuprindea 8 titluri şi 138 de articole. Aproximativ 60 % din textul Constituţiei din 1866 a
fost preluat de noua constituţie.
• Constituţia din 1923 a garantat drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ca libertatea constituţiei, a
presei, a întrunirilor, dreptul la asociere, egalitatea tuturor în faţa legii, libertatea individuală,
inviolabilitatea personală şi a domiciliului, secretul corespondenţei, dreptul la învăţământ, dreptul
de a alege şi de a fi ales, dreptul la petiţionare, dreptul de a-i reclama în justiţie pe funcţionarii
publici. Constituţia garanta proprietatea de orice natură, proclama dreptul la vot universal, egal
direct şi cu scrutin secret. Consfinţea ca formă de guvernământ monarhia constituţională cu regim
democratic parlamentar.
• Constituţia din 1923 a înscris principiul supremaţiei legii şi al statului de drept, organizând
controlul constituţionalităţii legilor şi contenciosul administrativ.
• Modalitatea de revizuire demonstrează că Constituţia din 1923 a fost concepută ca o constituţie
rigidă, revizuirea putea fi înfăptuită printr-o procedură specială. Asupra iniţiativei de revizuire a
constituţiei trebuiau să se pronunţe toate trei ramuri ale puterii legislative.
 b) Constituţia din 1938

În 1938, regele Carol al II-lea a emis o nouă constituţie

ne ţinând seama de procedura de modificare, care a
fost întărită pe cale plebiscitară. Ea a marcat trecerea
de la sistemul parlamentar la sistemul autoritar cu
supremaţia executivului. Deşi parlamentul continua să
acţioneze, rolul puterii executive s-a intensificat, ca
adus la înlăturarea principiului separaţiei puterilor în
stat şi concentrarea puterii politice în mâinile regelui.

Potrivit acestei constituţii, regele era nu numai titularul

puterii executive, ci şi al celei
legiuitoare. Reprezentanţa naţională, alcătuită din
Camera Deputaţilor şi Senat, era un simplu instrument
cu ajutorul căruia el urma să-şi exercite această putere.

Constituţia din 1938 a fost suspendată la 5 septembrie

1940. La 31 august 1944, Prin Decret regal, era
restabilită acţiunea constituţiei din 1923 şi se sublinia
că se restabilesc drepturile românilor recunoscute de
constituţia din 1866 şi 1923, astfel subliniindu-se o
veche tradiţie constituţională, punându-se capăt
regimului dictatorial.
 3. Constituţiile socialiste
a) Constituţia R.A.S.S.M. din 1925

• La 10 mai 1925 Congresul al IX-lea al Sovietelor din întreaga Ucraină a

întărit Constituţia R.A.S.S.M. şi a introdus modificări respective în
Constituţia R.A.S.S.M. Congresul I al Sovietelor din Moldova a adoptat
Constituţia R.A.S.A.M. la 23 aprilie 1925.
• Constituţia cuprindea 48 de puncte expuse în şapte capitole şi anume:
prevederile generale, organele supreme ale puterii de stat, Sovietul
Comisarilor Norodnici, organele puterii locale, bugetul R.A.S.S.M., stema şi
steagul. Constituţia din 1925 nu se referea la drepturi şi libertăţi, ceea ce nu
este compatibil cu denumirea de constituţie modernă.
• Conform acestei constituţii sistemul judiciar era compus din judecătoriile
norodnici organizate în teritoriu, Judecătoria Principală, ce activa în baza
regulamentului său şi Judecătoria Supremă a U.R.S.S., ca instanţa
superioară care exercită un control în general, inclusiv şi administrativ.
• Ea a consfinţit prin lege dictatura prolitariatului, bazată pe alianţa clasei
muncitoare şi ţărănimii, determinând rolul conducător al Partidului
Comunist. Constituţia R.A.S.S.M. din 1925 a instaurat baza de organizare a
puterii muncitorilor şi ţăranilor într-un sistem unic de organizare
reprezentativă – sovietele de deputaţi ai ţăranilor şi ai Armatei Roşii.
 b) Constituţia R.A.S.S.M. din 1938
• În baza renovării constituţionale a U.R.S.S. (1936), la 6 ianuarie 1938 a fost adoptată noua constituţie a
R.A.S.S.M., care avea 11 capitole şi 114 articole cu patru capitole mai mult decât cea din 1925.
Capitolele noi se refereau la orânduirea socială, drepturile şi obligaţiile cetăţenilor, sistemul electoral,
procedura de modificare a constituţiei.
• În organizarea puterii de stat n-a realizat principiul separaţiei puterilor, ci pe cel al unicităţii puterilor.
Organele erau împărţite în categorii, între care se stabileau relaţii de subordonare, din treaptă în treaptă,
până la organul suprem – Sovietul Suprem. Sovietul Suprem nu era unicul organ legislativ,de oarece
actele referitor la modificarea constituţiei, la împărţirea administrativ – teritorială, trebuieau confirmate din
partea organelor ucrainene.
• Proclamând cetăţenilor drepturi, Constituţia concomitent le-a înaintat şi anumite îndatoriri: executarea
legilor, respectarea disciplinei de muncă, atitudinea onestă faşă de datoria obştească, stima faţă de
regulile de convieţuire socială, păstrarea şi consolidarea proprietăţii socialiste.
c) Constituţia R.S.S.M. din 1941
Următoarea etapă în evoluţia constituţionalismului în Moldova se referă la formarea Republicii Sovietice
Socialiste Moldoveneşti şi adoptarea Constituţiei R.S.S.M. din 1941. Trăsăturile de bază şi principiile
acestei constituţii se caracterizează prin continuitatea prevederilor Constituţiei U.R.S.S. din 1936,
Constituţiei R.S.S.U. din 1937, cât şi ale Constituţiei R.A.S.S.M. din 1925 şi 1938.
• Ca organe supreme ale puterii de stat, constituţia menţiona Sovietul Suprem şi Prezidiul Sovietului
Suprem, ambele aveau putere legislativă şi, parţial, executivă. Sovietul Comisarilor Norodnici – Guvernul
R.S.S.M., era caracterizat ca organ suprem şi de dispoziţie al puterii de stat format de Sovietul Suprem
al R.S.S.M. şi în fruntea căruia se află preşedintele lui.
• Ca organe locale, Constituţia arată Sovietele locale, organele alese în baza dreptului electoral universal,
egal, direct cu scrutin secret.

Modificarea constituţiei putea fi făcută doar de Sovietul Suprem al R.S.S.M. cu două treimi din voturi.
Constituţia din 1941 permitea temporar existenţa proprietăţii private mici. Această Constituţie renunţă la
principiile universale: pluralismul politic, separaţia puterilor, supremaţia legii şi a statului de drept.
 d) Constituţia R.S.S.M. din 1978

• La 15 aprilie 1978, Sovietul Suprem al R.S.S.M. a votat în unanimitate Constituţia din 1978.
Structura acestei Constituţii era următoarea: preambulul, 10 secţiuni, care conţin 19 capitole şi
172 articole.
• În capitolul I se declară că „toată puterea în R.S.S.M. aparţine poporului”, care o exercită prin
Sovietele de deputaţi ai norodului. În art. 10 se menţiona că „baza sistemului economic al
R.S.S.M. o constituie proprietatea socialistă” sub formă de proprietate de stat, cooperatist –
colhoznică şi a altor organizaţii obşteşti, ne menţionând că această proprietate a provenit din
lichidarea proprietăţii private. În art. 13 Constituţia aminteşte şi proprietatea personală, care se
extindea asupra obiectelor de întrebuinţare curentă, casă de locuit şi economiile provenite din
muncă.
• Se prevedea cetăţenia dublă: fiecare cetăţean al R.S.S.M. este cetăţean al U.R.S.S.. Se declară
în faţa legii a tuturor cetăţenilor R.S.S.M., egalitatea în drepturi indiferent de rasă, naţionalitate,
sex, studii, religie, limbă etc.
• Constituţia din 1978 lărgea drepturile cetăţenilor, adăugând la drepturile fixate în constituţia
precedentă – la muncă, învăţătură, odihnă, asigurare socială – şi altele noi ca: dreptul la ocrotirea
sănătăţii, dreptul la locuinţă, dreptul de a se folosi de realizările culturii, dreptul de a participa la
conducerea treburilor de stat şi obşteşti, dreptul de a depune plângeri împotriva acţiunilor
persoanelor oficiale, organele de stat şi obşteşti.
 4. Etapa actuală. Constituţia Republicii Moldova din 1994

• La 29 iulie 1994 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o nouă Constituţie a

Republicii Moldova, care în termen de trei zile a fost promulgată de preşedintele
republicii Moldova şi a intrat în vigoare la 27 august 1994. Din această zi
Constituţia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978 cu toate completările şi
modificările ei a fost considerată ca fiind abrogată.
• Conţinutul normativ al constituţiei adoptate este structurat, din punct de vedere
juridic, în 151 de articole grupate în şapte titluri, unele având capitole şi secţiuni.

• La 5 iulie 2000, Parlamentul a adoptat Legea nr. l 115-XIV cu privire la

modificarea şi completarea Constituţiei RM. Modificările Constituţiei au limitat
competenţa şi rolul Preşedintelui RM în favoarea Guvernului şi a Parlamentului.
Astfel prin aceste modificări statul RM s-a transformat dintr-un stat cu model
semiprezidenţial de guvernare într-un stat cu model parlamentar de guvernare.
În special Parlamentului i s-a atribuit competenţa de a alege Preşedintele
Republicii cu votul a 3/5 din numărul deputaţilor aleşi şi a-l demite cu votul a 2/3
din numărul deputaţilor aleşi.
 Concluzii!

• După spusele d-lui Victor Puşcaş: “Orice ţară

democratică îşi doreşte o Constituţie
viabilă, care, prin autoritatea şi puterea
dispoziţiilor sale, generează sistemul de
drept şi menţine stabilitatea socială.
Republica Moldova nu face excepţie de la
această regulă.”
Mamaliga Vera
Studentă anul III,
frecvenţa zi,
Facultatea de drept
USEM