Professional Documents
Culture Documents
Popa”, Iași
Facultatea de Medicină Dentară
PARODONTOLOGIE I
LP II
Iași 2014
ETIOPATOGENIA AFECȚIUNILOR
PARODONTALE
INTRODUCERE
Bacteriile parodontopatogene
Bacteriile G-
- Semnificative calitativ și cantitativ la subiectul cu boală parodontală
- Localizate, în general, la nivelul sulcusului gingival sau în forma
patologică a acestuia – punga parodontală
FACTORUL DETERMINANT – PLACA BACTERIANĂ
Bacteriile pot activa celule din linia mieloidă a gazdei, care vor produce
mediatori ai inflamației precum citokinele (IL-1α, IL-1β, TNFα)
Igiena orală
Tartrul
Tartrul supra-gingival
- Situat pe partea vizibilă a dintelui
- Culoare gălbuie, mai mult sau mai puțin brună în urma diferitelor
pigmentări alimentare sau nicotinice
- Zone predispuse la formare: zonele expuse orificiilor glandelor salivare
(molari superiori și suprafețele linguale ale grupului frontal inferior)
Tartrul sub-gingival
- Se formează sub marginea gingivală
- Culoare brună-negricioasă
- Dur, aderent
FACTORI FAVORIZANȚI LOCALI
Tartrul
Leziunile carioase
Favorizează acumularea plăcii bacteriene (în special leziunile de
clasa a II-a, a IV-a sau a V-a, care vin în contact direct cu parodonțiul)
FACTORI FAVORIZANȚI LOCALI
Factori funcționali
Edentația
Absența dinților poate provoca migrări dentare (orizontale și
verticale), extruzii, modificări de poziție pe arcadă
Contactul inter-dentar pentru dinții antagoniști devine traumatic
Respirația orală
•Produsă în urma unei incompetențe labiale sau a unei obstrucții nazale
•Determină uscarea țesuturilor parodontale superficiale, exacerbând gradul
de inflamație
Anomalii anatomice
•Inserția frenurilor și bridelor prea aproape de gingia liberă poate genera
traumatisme repetate asupra parodonțiului superficial (mai ales în cazul
parodonțiului de tip fin)
•Modificările în amelogeneză pot favoriza apariția de perle de smalț (creând
zone retentive)
FACTORI FAVORIZANȚI LOCALI
Fumatul
Riscul genetic
Stressul
Fumatul
Diabetul zaharat
Diabetul este un factor de risc în dezvoltarea bolii parodontale și,
invers, inflamația parodontală exercită o influență asupra echilibrului
glicemic
Una din primele consecințe ale hiperglicemiei constă în micro-
angiopatie; glucoza prezentă în exces va reacționa cu proteinele
plasmatice, provocând acumularea de produși terminali de glicare la nivelul
pereților vasculari, modificându-le permeabiliatea și grosimea
Celulele inflamatorii vor reacționa specific cu acești produși, eliberând
citokine care vor întreține procesul inflamator
Celulele endoteliale vor reacționa, la rândul lor, cu produșii terminali,
eliberând endotelină (vasoconstrictor ce va sta la originea necrozelor
locale)
FACTORI FAVORIZANȚI SISTEMICI
Diabetul zaharat
Hormonii sexuali
Medicamentele
Leziunea inițială
Apare la 2-4 zile de la
depunerea plăcii bacteriene
Inflamație ușoară
Creșterea aportului
sangvin, ușoară secreție de
fluid gingival
PMN migrează spre
sulcus prin epiteliul
joncțional
Protecția este asigurată
de imunitatea nespecifică
secretorie și de IgA
secretate ce pot neutraliza
antigenele, cu un efect
sinergic cu alți factori de
apărare
MODIFICĂRILE INFLAMATORII PARODONTALE
Leziunea precoce
Apare la 7 zile după
depunerea plăcii bacteriene
Creștere a vascularizației
locale
Epiteliul joncțional și
sulcular formează invaginări
care devin din ce în ce mai
profunde
Crește permeabilitatea
epiteliului joncțional
Crește infiltratul
inflamator
Anumite fibroblaste încep
a degenera fibrele de colagen
Pot apărea hipercreșteri
gingivale, cu formarea de
pungi gingivale (pungi false)
MODIFICĂRILE INFLAMATORII PARODONTALE
Leziunea stabilită
Expunerea prelungită a
țesuturilor la agresiunea bacteriană
crește statusul inflamator
Epiteliul devine din ce în ce
mai permeabil
Cresc exudarea fluidului
gingival și migrarea PMN în țesuturi
Formarea edemului crește
profunzimea pungilor false
Continuă distrucția
colagenului
Numeroase plasmocite în
țesutul conjunctiv
Acest tip de leziune poate
persista luni sau chiar ani
MODIFICĂRILE INFLAMATORII PARODONTALE
Leziunea avansată
Migrarea înspre apical a epiteliului
joncțional, cu formarea de pungi
parodontale adevărate
Migrarea bacteriilor înspre apical
Pasajul antigenelor și al PMN prin
epiteliul joncțional
Neutrofilele mor, eliberând produși
proinflamatori în țesutul conjunctiv
Radicalii liberi, enzimele proteolitice
și diminuarea inhibitorilor acestora
stimulează distrucția tisulară
Atingere a parodonțiului profund, cu
liză osoasă
Populația limfocitară evoluează: LyT
devin minoritare, LyB devenind
predominante
INFLAMAȚIA GINGIVALĂ
Aspect fibrotic
Arsură chimică
(aspirină)
Gingivostomatită
herpetică
Aspect descuamativ
(arsură post-apă de gură) Aspect descuamativ
Leziunile din parodontite, spre deosebire de cele din gingivita
cronică, sunt ireversibile
Caracteristica principală: pierdere tisulară
Liza tisulară debutează la nivelul epiteliului de atașament, a cărui
porțiune coronară formează baza sulcusului gingival
Astfel, sulcusul gingival se transformă în pungă parodontală
adevărată (cu pierdere de atașament)
Dacă leziunea evoluează, vor fi afectate și țesuturile din parodonțiul
profund, inclusiv osul alveolar
MODIFICĂRILE INFLAMATORII PARODONTALE
INSTRUMENTARUL UTILIZAT ÎN
PARODONTOLOGIE
CLASIFICARE
Instrumentar parodontal
•Instrumente pentru examinare: sondele parodontale
•Instrumente pentru detartraj și surfasaj
•Instrumente pentru lustruire
•Instrumente pentru chirurgie parodontală
INSTRUMENTARUL PENTRU EXAMEN CLINIC
Identificarea instrumentului
• După design – instrumentele sunt frecvent denumite după cel care le-a
conceput (ex., chiuretele Gracey).
• După număr– fiecare instrument are un număr care îi dă o identificare exactă
(ex., chiureta Gracey 13/14)
Fiecare instrument are un mâner, o tijă și o parte activă (sau două părți active)
INSTRUMENTARUL PARODONTAL
MÂNERUL
Mânerul servește la priza instrumentului într-o poziție cât mai adecvată, cu un
minim de oboseală
Tija instrumentului
Tjele pot fi drepte sau angulate, pentru o aplicare
optimă a instrumentului pe suprafața de instrumentat
Tija simplă (dreaptă) – are un singur unghi;
instrumente indicate pentru zona anterioară
Tija complexă – are mai multe unghiuri; indicate
pentru zona posterioară
PARTEA ACTIVĂ
Utlizată pentru:
•Sondajul pungilor parodontale
•Determinarea atașamentului parodontal
•Determinare sângerării gingivale
•Determinarea prezenței tartrului subgingival sau a anomaliilor de suprafață
subgingivală
Partea activă este calibrată (în mm) iar vârful este rotunjit pentru a nu răni
țesuturile parodontale
O sondă parodontală:
• Nu trebuie să traumatizeze țesuturile
• Trebuie utilizată ca instrument de măsurare și detectare
• Trebuie să fie standard
INSTRUMENTARUL PARODONTAL
Sonda parodontală
Control al presiunii
deficitar
Electronică Datele sunt înregistrate Cost ridicat
automat
Lipsa exercițiului pentru
Control vizual operator
Presiune constantă
SONDAJUL PARODONTAL
Scopuri:
Se pot evalua:
-Pierderea de atașament
-Înălțimea gingiei atașate
-Nivelul crestei osoase și a topografiei leziunii
-Gradul de afectare a zonei de furcație
-Sâgerarea gingivală
-Topografia pungilor parodontale
-Clasificarea pungilor parodontale
SONDAJUL PARODONTAL
Pierderea de atașament
Reper: joncțiunea smalț-cement
Profunzimea pungii constă în distanța dintre baza pungii parodontale și
marginea gingiei libere
Repere:
Pierderea de atașament = distanța dintre baza pungii și joncțiunea smalț-
cement
Recesiunea gingivală = distanța dintre marginea gingiei libere și JSC
Dacă există recesiuni și pungi parodontale, dimensiunea recesiunii +
profunzimea pungii formează pierderea totală de atașament
MODIFICĂRI DE VOLUM
Situații
Marginea gingiei libere acoperă coroana anatomică (pungi false)
Pierderea de atașament = profunzimea la sondaj minus distanța dintre marginea
gingiei libere și JSC (dacă sunt egale, pierderea de atașament este zero)
A: pungă parodontală cu
3 pereți osoși;
B: pungă parodontală cu
2 pereți osoși;
C: pungă parodontală cu
un perete osos
A B
C D
Gingia atașată
= distanța dintre linia muco-gingivală și proiecția pe suprafața externă a bazei
sulcusului/pungii parodontale
Înălțimea gingiei keratinizate (înălțimea totală) este distanța dintre linia muco-
gngivală și marginea gingiei libere (cuprinde gingia liberă + gingia atașată)
GINGIA ATAȘATĂ = ÎNĂLȚIMEA TOTALĂ – PROFUNZIMEA LA SONDAJ
SONDAJUL PARODONTAL
LEZIUNILE DE FURCAȚIE
Sonda parodontală se
inseră paralel cu axul lung al
dintelui, până se resimte un
minim de rezistență
6 puncte per dinte:
DV
CV
MV
DO
CO
MO
SONDAJUL PARODONTAL
SONDAJUL PARODONTAL
SONDAJUL PARODONTAL
ERORILE DE SONDAJ