UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

SPECIALIZAREA PROTECȚIA CONSUMATORULUI
ȘI A MEDIULIU

EPIDEMIOLOGIE ȘI SĂNĂTATE PUBLICĂ

- HEPATITELE A ȘI B –

Coordoator: Şef lucr. dr. ing. Rusu Micșunica

Student: Bândiu Claudiu, PCM IV

SUCEAVA, 2018
 I. Introducere

Hepatita este o boala infectioasa de natura virala, microbiana sau toxica a ficatului care consta
in distrugerea celulelor hepatice. Exista mai multe forme ale bolii ca: Hepatita A, Hepatita B, Hepatita C,
Hepatita D, Hepatita E, Hepatita F, Hepatita G. Indiferent de agentul cauzal, boala se manifesta la
inceput prin simptome nespecifice, uneori febra usoara, lipsa apetitului, emeza (greturi, vomitari),
scaderea randamentului fizic si psihic, ca si dureri abdominale, urina devine de culoare inchisa, fecalele
de culoare deschisa si apar forme icterice.

Afectiunea consta in iflamatia ficatului corelata cu o infectie virala. Leziunile ficatului din
cursul hepatitelor virale sunt cauzate de doua tipuri de atingene care se conjuga: o atingere directa prin
virus si o atingere indirecta prin reactie imunitara, anticorpii pacientului, produsi pentru a apara
organismul impotriva virusului, atacand si propriul ficat.

Boala produce de regula in final ciroza, sau cancer de ficat. Dupa incindenta bolii, Romania se
afla printre primele locuri in Europa, din cauza costului ridicat al tratamentului, conform programului
Casei Nationale de Sanatate, numai 1% din bolnavi sunt tratati cu medicatie antivirala
 HEPATITA A
Hepatita A (denumita
anterior hepatita infectioasa) a
fost mai intai diferentiata
epidemiologic de hepatita B,
care are o perioada de
incubatie lunga.
Dezvoltarea testelor serologice
a permis diagnosticul definitiv
al hepatitei B. In anii '70,
identificarea virusului si
dezvoltarea testelor serologice
a contribuit la diferentierea
hepatitei A de alte tipuri de
hepatite non-B.
HEPTAITA B
Primele cazuri inregistrate
de „hepatita serica” sau hepatita B
se crede ca au fost cele aparute in
urma administrarii vaccinului
impotriva variolei continand limfa
umana, la muncitorii din porturi in
Germania in 1883. La inceputul si
la mijlocul secolului 20, hepatita
serica a fost depistata in mod repetat
la cei care utilizau ace si seringi
contaminate. Rolul sangelui ca
vehicul pentru transmiterea
virusului a fost accentuat inca o data
in 1943, cand Beeson a descris
icterul care se constatase la sapte
pacienti care primisera transfuzii de
sange.
 II. Sursa si purtatorii de agenti patogeni

HEPATITA B HEPATITA A

Desi in conditii de Hepatita A este cauzata de

laborator si alte primate au infectia cu HAV, un virus ARN
lipsit de invelis care este clasificat
fost infectate, infectia HBV ca picornavirus. A fost izolat pentru
afecteaza numai omul. Nu prima ora in 1979. Omul este
este cunoscuta existenta singura gazda naturala, desi in
gazdelor sau vectorilor conditii de laborator au fost
infectate cateva primate non-umane.
animali sau insecte, virusul In functie de conditii, HAV poate fi
fiind detectat in toate stabil in mediul inconjurator timp
secretiile si excretiile de luni de zile. Virusul este relativ
stabil la niveluri scazute de pH si
organismului uman. temperaturi moderate, dar poate fi
inactiv la temperaturi ridicate
(185°F [85°C] sau mai mult),
formalina, si clor.
 III.Receptivitate/nereceptivitate, rezistenta, imuntate, fond
imunitar, populational
HEPATITA B
Conform OMS, exista aproximativ
2 miliarde de persoane infectate cu HBV,
240 milioane cu infectie cronica iar
780.000 mor anual din cauza acestei
patologii (130.000 prin hepatita acuta si
650.000 prin ciroza sau cancer).6 Hepatita
virala B este o importanta problema de
sanatate publica si prin potentialul de
cronicizare, cu evolutie spre ciroza
hepatica si carcinom hepatocelular,
transmiterii facile prin contactul cu sangele
sau alte fluide biologice (HBV este de 50-
100 de ori mai infectios decat HIV-ul in
caz de intepatura accidentala cu ac
contaminat – ceea ce-l transforma intr-un
permanent pericol profesional pentru
personalul medical), transmiterii
perinatale, sexuale si mai nou, cresterii
prevalentei in randul consumatorilor de
droguri.
HEPATITA A
Transmisa prin ingestie
de alimente sau apa
contaminate sau prin contact
direct cu persoana infectata, se
poate manifesta epidemic, pe
fondul deficientelor de igiena
personala si a sanitatiei
precare. La nivel mondial, se
estimeaza un numar de 1,4
milioane de cazuri noi anual si,
desi nu se cronicizeaza, poate
genera pierderi economice
semnificative si consecinte
sociale in comunitatile afectate.
Distribuția geografică a Hepatitelor A și B
 IV. Factori generali ai evolutiei procesului epidemiologic

HEPATITA A
Hepatita de tip A este cauzata, in general, de
igiena precara a mainilor si a alimentatiei si
poate fi prevenita prin vaccinare.
Boala are răspândire universală, cu evoluţie
endemică - sporadică, pe care se grefează
croşete epidemice, mai ales în sezonul de
toamnă-iarnă şi cu o periodicitate la 5-6 ani.
Epidemiile pot fi de contact (mai ales în
colectivităţi), hidrice sau alimentare.
Morbiditatea predomină în mediul urban, la
grupa de vârstă 1-14 ani şi la sexul masculin.
sub varsta de 5 ani, riscul de a deveni purtător este
de cca 90%, iar cel de cronicizare este de 25-80%.
HEPATITA B
Hepatita B este o afectiune virala si
infectioasa, care se transmite in special prin
sangele unei persoane infectate.
Virusul este prezent în sânge și țesuturi, se
elimină prin salivă, lacrimi, secreții genitale, care
sunt și principalele căi de transmitere ale bolii; se
poate transmite de la mamă la copilul nou născut
în timpul sarcinii.
Din 100 de bolnavi adulți cu hepatită acută B, 95
se vindecă , 5 fac hepatită cronică, și 2 mor prin
complicații ale hepatitei cronice (ciroză sau
cancer de ficat).
Dacă hepatita acută B a fost făcută în copilărie,
Dacă hepatita acută a fost contractată în perioada
de adult, riscul de cronicizare este mult mai mic
3-10%.
 V. Forme de manifestare
HEPATITA A
Multe persoane infectate sunt
asimptomatice sau au simptome usoare,
greu de sesizat. Persoanele mai in varsta
au mai probabil simptome decat copiii.
Simptomele apar de obicei in saptamanile
2-6 dupa infectie si de regula dispar de la
sine, in timp. Cele mai frecvente sunt:
greata, varsaturi, diaree (mai ales la
copii), febra usoara, pierderea poftei de
mancare, eruptii cutanate, oboseala, icter,
cu colorarea in rosu a urinei., durere in
partea dreapta a abdomenului, sub coaste.
Daca varsaturile sunt severe, poate aparea
deshidratare, manifestata prin: astenie
fizica, confuzie, incapacitate de
concentrare, puls rapid, dureri de cap,
iritabilitate, scaderea cantitatii de urina.
Simptomele dureaza de obicei mai putin
de 2 luni, dar pot ajunge si la 9 luni
HEPATITA B
Hepatita B acuta se poate manifesta prin
semne si simptome care apar la aprox. 12 sapt de la
infectare, variind de la usoare la severe. Insa, la
majoritatea copiilor si la unii adulti nu apar niciun
fel de semne si simptome, desi virusul exista in
organism, poate provoca afectarea functiei
hepatice si poate fi transmis altor persoane.De
aceea, este important sa faceti testul pentru
depistarea acestui virus daca aveti motive sa
credeti ca ati fost expus(a) sau daca faceti parte din
vreuna din categoriile de risc (enumerate mai sus).
Simptomele initiale pot fi nespecifice, precum
febra, simptome asemanatoare gripei, dureri
articulare. Pacientii pot resimti lipsa poftei de
mancare, greata, varsaturi, slabiciune, oboseala,
durere abdominala (in special in partea superioara
dreapta a abdomenului), icter (ingalbenire) al pielii
si al ochilor, urina inchisa la culoare.
 VI. Supraveghere epidemiologica
HEPATITA A
- supravegherea cazurilor de hepatita
virala A se face conform HG 589/2007.
Fiecare caz va primi un cod la prima sa
raportare pe Fisa Unica de Raportare
(FUR), iar acest cod va fi mentinut si pe
fisa de supraveghere. Codul de caz este
emis de catre DSP judetean/a
municipiului Bucuresti.
-fisa de supraveghere a hepatitei virale A
va fi completata doar pentru cazurile din
focar, dupa efectuarea investigatiei
epidemiologice si clasificarea cazului,
de catre medicul epidemiolog din DSP
judetean/ al municipiului Bucuresti.
HEPATITA B
Pentru cazurile noi ce au fost diagnosticate cu HVB
acuta:
- conform HG 589/2007 si Ord. MS 1466/2008, va
fi completata fisa unica de raportare caz de boala
transmisibila de catre furnizorii de servicii
medicale si transmisa la DSP a judetului de
apartenenta/a Mun.Bucuresti -
Serviciul/Compartimentul de Supraveghere si
Control al Bolilor Transmisibile;
- in Fisa de supraveghere a cazului de hepatita
virala B - datele clinice, rezultatul de laborator si
locul testarii vor fi completate de medicul curant
sau cel care a depistat cazul. Fisa de supraveghere
va fi trimisa impreuna cu fisa unica de raportare a
cazului de boala transmisibila catre DSP a
judetului de apartenenta a cazului (judetul in care
pacientul s-a aflat in perioada de
incubatie)/Mun.Bucuresti, urmand ca restul
informatiilor din fisa de supraveghere sa fie
completate de catre medicul epidemiolog.
 VII. Preventia
HEPATITA A
Preventia se bazeaza pe respectarea
regulilor de igiena personala, colectiva si pe
vaccinare. In unele state (Argentina, China,
Israel, Turcia, S.U.A.), vaccinarea inactivata
antihepatita A este inclusa in Programul National
de imunizare. In altele, se recomanda persoanelor
cu risc (pacienti cu patologie cronica hepatica,
calatori, etc.) sau postexpunere. In caz de
epidemie, vaccinarea este foarte eficienta cand se
aplica precoce, in comunitati mici, cu acoperire
mare in multiple grupe de varsta.
Sunt disponibile doua vaccinuri impotriva
hepatitei A inactive cu virus integral: HAVRIX
(GlaxoSmithKline) si VAQTA (Merck). Pentru a
produce fiecare vaccin, virusul adaptat la cultura
celulara este propagat in celulele fibroblaste
umane, purificat din lizat celular, inactivat cu
formalina si absorbit de un adjuvant din hidroxid
de aluminiu.
HEPATITA B
Dupa trei doze intramusculare de vaccin
impotriva hepatitei B, mai mult de 90% dintre adultii
sanatosi si peste 95% dintre nou nascuti, copii si
adolescenti (de la nastere si pana la varsta de 19 ani)
dezvolta raspunsuri imune adecvate. Cu toate aceste,
exista un declin al imunogenicitatii specific varstei.
Dupa varsta de 40 de ani, aproximativ 90% dintre
recipienti raspund la o serie de trei doze, iar pana la
60 de ani, numai 75% dintre cei vaccinati dezvolta
titruri de anticorpi. Proportia recipientilor care
raspund la fiecare doza variaza cu varsta.
Vaccinul este 80%-100% eficient in prevenirea
infectiei sau hepatitei clinice la aceia care primesc
seria completa de vaccin. Sunt necesare doze mai
mari de vaccin (de 2-4 ori mai mari decat doza
normala pentru adulti) sau un numar mai mare de
doze pentru a induce anticorpi la o proportie ridicata
de pacienti cu hemodializa; acest lucru poate fi
necesar si la persoanele cu imunitate compromisa.
Va multumesc pentru atentia acordata!