MORFOLOGIA PROFILULUI DE SOL

Alcătuirea profilului de sol

Profilul solului - reprezintă o succesiune de
straturi deosebite ca aspect, de la suprafaţă
până la roca mamă.
Orizont genetic - este un strat paralel cu suprafaţa
terenului, care prezintă proprietăţi morfologice
diferite de cele ale straturilor supra sau subiacente

Orizont mineral - orizontul Orizont organic - orizontul

care conţine cel mult 35% format prin acumulare şi
materie organică, dacă descompunere de material
partea minerală are peste organic şi care conţine cel puţin
60% argilă sau cel mult 35% materie organică dacă
20% materie organică dacă partea minerală are peste 60%
nu conţine argilă. argilă sau cel puţin 20% materie
organică dacă nu conţine argilă.
BIOACUMULARE – A- O- T

ELUVIERE - E

ARGILIZARE - Bv
ARGILOILUVIERE - Bt

PSEUDOGLEIZARE - W

GLEIZARE - G

CARBONATOILUVIERE - Cca
 pe baza proprietăţilor morfogenetice se stabilesc însuşirile esenţiale
ale solului, geneza şi evoluţia solului, utilizare optimă şi necesitatea
lucrărilor de ameliorare.
 examinarea profilelor presupune deschiderea unei secţiuni de control
pe întreg profilul de sol, reprezentat de succesiunea de orizonturi
pedogenetice de la suprafaţă până la roca sau materialul parental.

examinarea a se face pe peretele drept

al profilului deschis la dimensiunile
corespunzătoare tipului de profil
Descrierea profilului:
A) Identificarea şi notarea orizonturilor:
Profil nr. Clasa de sol: Tipul /subtipul de sol:
I. Date generale: Localizare: Folosinţă: Suprafaţă:

II. Condiţii de mediu: Relief: Altitudine: Drenaj: Vegetaţia naturală:

Pantă: Procese de pantă: Roca:
Expoziţie: Apa freatică:
III. Descrierea morfologică şi determinarea unor
însuşiri chimice:
Ao A/B Bv C
Succesiunea de orizonturi:

Trecerea între orizonturi: treptata treptata treptata treptata

• grosimea: 0-22 22-40 40-78 78+
• culoarea: 10 YR 5/6
• umiditatea: reavan
• humus: mijlociu
• textura: lutoasa
• schelet: -
• structura: grauntoasa
• compactitatea: Moderat compact
• fisuri: =
• neoformaţiuni: Coprolite
• incluziuni: -
• frecvenţa rădăcinilor: Fparte frecvente
• conţinutul în CaCO3: -
• pH-ul: 6
• identificarea sărurilor solubile: -
IV. Grosimea profilului de sol:

V. Fertilitate şi pretabilitate:
 Date generale
• Numerotarea profilului este strict necesară pentru
localizarea lui pe hartă şi se face folosind cifre arabe, în
ordinea cronologică a descrierii profilurilor.
• Localizarea profilului trebuie să fie precisă, recomandat
este folosirea unităţilor administrative (ex.: sat Gilău, jud.
Cluj), unităţi naturale (ex.: lunca Someşului Mic), unităţi
agricole (ferme) sau unele denumiri locale (ex.: Dealul
Craiului).
• Data calendaristică situează studiul pedologic în timp,
necesar pentru aranjarea cronologică a probelor
recoltate şi evitarea confuziilor în cazul unor numerotări
greşite.
 Condiţiile de mediu
Relieful:
• Macrorelieful determină aspectul global al unui teritoriu, determină
condiţii climatice variate şi tipuri specifice de vegetaţie: stepă,
silvostepă, pădure, pajişti alpine. Se notează principalele forme de
relief, astfel:
• M – munte
• D – deal, podiş şi piemont fragmentat
• C – câmpie (inclusiv terasă), podiş şi piemont
• T – terasă în afara câmpiei
• L – luncă, câmpie de divagare, deltă, câmpie litorală
• Mezorelieful – forme de relief care sunt părţi constitutive ale
macroreliefului: culmi, coline, suprafeţe plane, versanţi, abrupturi, etc.,
formate prin procese geologice exogene. Determină structura învelişului
de sol prin manifestarea regimului hidric şi termic.
• Microrelieful – forme mici de relief de câţiva metrii pătraţi sau sute de
m2, oscilaţii ale înălţimii relative de până al 1m: movile, dune şi
interdune, doline, meandre, microrelief de gilgai, crovuri, arii
depresionare, formaţiuni torenţiale şi fluviatile (conuri de dejecţie,
ogaşe, ravene, etc.), microrelief antropic (halde), microrelief de
alunecări, relief glaciar, relief carstic, etc.
 Panta: expresie cantitativă de înclinare a unui
versant
Limite
Denumirea Grade
pantei % sexagesi
male
Expoziţia: orientarea reliefului în orizontală ≤2,0 1000'
raport cu razele soarelui, foarte slab
are importanţă în zonarea diferitelor 2,1-5,0 1001-2000'
înclinată
culturi agricole slab înclinată 5,1-10,0 2001-5000'
moderat înclinată 10,1-25,0 5001-14000'
puternic înclinată 25,1-50,0 14001-26000'
Denumire Expoziţie foarte puternic
50,1-100,0 26001-45000'
înclinată
umbrită N şi NE abruptă >100,0 >45000'

semiumbrită E şi NV

însorită S şi SV

semiînsorită V şi SE
Procese de pantă: se menţionează eroziunea (eoliană sau sub
acţiunea apei), deplasările de teren, depuneri de materiale (natura şi
grosimea depunerilor).
Aspectul suprafeţei solului:
• înmlăştinirea (saturarea cu apă a orizontului de la suprafaţă),
• prezenţa crăpăturilor (mai accentuate în condiţiile unei texturi fine)
• prezenţa crustelor - strat de sol îndesat, dur şi casant, de 1-2 cm
grosime
• acoperirea terenului cu pietre şi bolovani (care nu sunt fixaţi în sol),
• roca masivă la suprafaţa solului (fixată adânc în sol)

Altitudinea: se notează în metrii Denumire Limite (m)

iar în cazul suprafeţelor erodate extrem de mică <100
sau pe terasele aluviale se notează foarte mică 101-200
şi cota relativă (ex: terasă +10 m)
mică 201-400
submijlocie 401-600
mijlocie 601-800
mare 801-1200
foarte mare 1201-1800
extrem de mare 1801-2000
excesiv de mare >2000
 Vegetaţia naturală
• tipul formaţiei vegetale: pădure, fânaţ, livadă, etc.
• speciile dominante şi caracteristice, în ordine: arbori, arbuşti şi plante
ierboase (denumire ştiinţifică sau populară);
• gradul de acoperire a solului.
Plante calcicole: apar pe solurile calcaroase sau cu substrat calcaros

Anemone pulsatilla Cornus sanguinea Cotoneaster integerrima

Rosa pimpinellifolia Galium odoratum Polygonatum verticillatum

Plante higrofile: indicatoare de soluri cu exces de umiditate

Juncus glaucus
Tussilago farfara
Phragmites communis
Typha latifolia

Myosotis sylvatica
Carex remota
Equisetum sylvaticum Equisetum maximum
 Plante indicatoare ale reacţiei solului
• Specii slab acidofile (pH = 6,8–6,0):

Athyrium filix-femina Ranunculus carpaticus

Scrophularia nodosa
Dentaria glandulosa

Pulmonaria rubra
Campanula abietina
Stellaria nemorum Symphytum cordatum.
 • Specii moderat acidofile (pH = 6,0–5,0):

Asperula odorata Galium Schultesii. Corallorhiza trifida

Dentaria bulbifera
• Specii puternic acidofile (pH = 5,0–4,5):

Deschampsia caespitosa
Polystichum lonchitis Moneses uniflora
 • Specii excesiv acidofile (pH = 4,5–4,0):

Genistella sagittalis
Luzula luzuloides
Vaccinium myrtillus
Calamagrostis arundinacea

Lycopodium selago Rhytidiadelphus triquetrus

 • Specii gigante acidofile – cresc pe soluri cu pH sub 4,0:

Nardus stricta Bruckenthalia spiculifolia

Polytrichum commune
Vaccinium vitis-idaea

Deschampsia flexuosa Sphagnum sp

Luzula sylvatica
• Specii bazifile (alcalinofile) – cresc pe soluri cu valori ridicate ale
pH-ului (pH = 6,8–8,5):

Plante indicatoare de sărături:

Bupleurum falcatum Salicornia herbacea

Suaeda maritima

Salsola soda
Atriplex littorale Puccinellia distans
Grosimea orizonturilor

Se măsoară în centimetrii, de sus în jos la

orizonturile minerale, imediat sub stratul de
ierburi (ex: A = 0-30cm) şi de jos în sus la
orizonturile organice O şi T, de la limita
orizontului mineral în sus (ex: T = 30-0 cm).
 Culoarea

• Caracteristică specifică generată de tipul de solificare

• determinată de componentele solului:
Humusul= culori închise, negru, brun, brun gălbui, brun roşcat
Argila, silicea, carbonatul de calciu = culori deschise, albe sau
cenuşiu albicioase
Oxizi de fier divers hidrataţi – de la roşu la gălbui.
Compuşii reduşi ai fierului – culori vineţii – albăstrui
Oxizii şi hidroxizii manganului – culori închise (negre, brune)
Mineralele primare (praf, nisip) – de la alb la roz.
• În stare umedă culorile sunt mai închise
• Nu se determină culoarea dimineaţa devreme sau seara târziu, în
stare uscată şi umedă.
• Se utilizează sistemul Munsell care stabileşte gama de culori
posibile pornind de la trei variabile:
• Nuanţa sau culoarea dominantă spectrală – se
bazează pe roza culorilor care are în centru cenuşiul
neutral N şi radial 5 culori principale, de bază notate
R (red), Y (yellow), G (green), B (blue), P (purple) +
5 culori intermediare (YR, RP, etc.). Culorile de bază
se împart în 10 trepte, notate cu cifre arabe de la 1
la 10 şi care se aşează înaintea iniţialelor culorilor
de bază (ex: 10 YR, 5YR, etc.).
• Valoarea sau gradul de strălucire a culorii, se
reprezintă pe verticala stângă a fiecărei planşe, în
trepte de la 0 pentru negru pur la 10 pentru albul pur.
Culoarea se deschide de la baza planşei în sus, cifra
5 arătând o valoare medie.
• Croma sau intensitatea culorii şi corespunde culorii
spectrale dominante la care se adaugă o anumită
cantitate de cenuşiu, ce descreşte de la stânga la
dreapta. Notarea se face pe orizontal începând de la
0 până la 20 (valoare care de obicei nu se atinge).
• sistemul Munsell cuprinde 7 planşe generale şi o
planşă combinată (solurile pseudogleizate şi
gleizate)
• determinarea culorii se face pe fiecare orizont al
profilului de sol
 Ruperea agregatelor de sol Umezirea
agregatelor de sol Compararea cu
sistemul Munsell

Petele
• Culoarea: in sistemul Munsell
• Frecventa petelor: indicator 208
• Marimea: indicator 209
• Forma: indicator 210
• Delimitarea: indicator 211*
• Contrastul: indicator 212*
Alte observatii - unde este cazul se mentioneaza ex.:
reflexele culorilor (metalic, auriu, etc)

* numai in cazul studiilor pedologice in detaliu, pentru cercetari speciale

 Umiditatea solului
• influenţează diferite caractere morfologice
• depinde de condiţiile meteorologice, regimul apelor
freatice, proprietăţile fizice ale solului, vegetaţia
acoperitoare, etc.
stări de umiditate:
 uscate -care nu lasă o senzaţie de umezeală şi care pot fi tari la
pipăit sau imposibil de sfărâmat între degete, friabile când dau un
praf uscat sau mobile dacă sunt nisipuri.
 reavene – care nu umezesc mâna când sunt apăsate sau strânse
ci lasă numai o uşoară senzaţie de răceală sau umezeală.
 jilave – care umezesc mâna la apăsare sau strângere dar nu lasă
să se vadă apa.
 umede – care umezesc bine mâna la strângere, lasă să se vadă
apa dar nu picură. Solul argilos este plastic şi lipicios.
 ude – care sunt complet sau aproape complet saturate cu apă.
Luat în mână şi strâns lasă să picure apa.
 Proprietăţile fizice ale solului

• gradul de mărunţire a particulelor coloidale şi

proporţia acestora în alcătuirea solului.
Sisteme de fracţiuni granulometrice
Sistemul ATTERBERG Sistemul KACINSKI Sistemul CHIRIŢĂ
Argilă< 0,002 mm Argilă< 0,001 mm Argilă coloidală < 0,001 mm.
Praf 0,02 - 0,002 Praf: fin 0,005 - 0,001 Argilă necoloidală 0,002 - 0,001
Nisip fin0,2 - 0,02 Mediu 0,01 - 0,005 Praf : fin (mic). 0,01 - 0,002
Nisip grosier 2,0 - 0,2 Mare 0,05 - 0,01 Praf mijlociu 0,02 - 0,01
Pietriş. 20 - 2 Nisip: fin 0,25 - 0,05 Praf mare 0,05 - 0,02
Pietre 200 - 20 Nisip mediu 0,50 - 0,25 Nisip: foarte mic 0,1 - 0,05
Bolovani > 200 Nisip grosier 1,00 - 0,50 mic 0,2 - 0,1
Pietriş 30 - 1 Nisip grosier: mijlociu.0,5 - 0,2

Pietre > 30 Mare 1,0 - 0,5

f. mare 2,0 - 0,1

 Textura
Textura lutoasa
nisipoasa
(mijlocie)
(grosiera)

Textura argiloasa
(fina)
Aprecierea conţinutului de schelet conform I.C.P.A.
Solul Schelet %
sol fără schelet <5
sol slab scheletic 6 – 25
sol moderat scheletic 26 - 50
sol puternic scheletic 51 - 75
sol excesiv scheletic 76 – 90
pietrişuri > 91

Aprecierea volumului edafic conform I.C.P.A

Clase de volum edafic Volum edafic %
extrem de mic <10%
foarte mic 11-20%
mic 21-50%
mijlociu 51-75%
mare 76-100%
foarte mare 101-125%
extrem de mare 126-150%
excesiv de mare >150%
= modul de grupare a particulelor de sol formând agregate
= tipul de structură, mărimea elementelor structurale, gradul de
dezvoltare al structurii
• componenta solidă = particulele elementare de sol şi spaţiul lacunar
= golurile umplute cu aer sau apă
• diferă de la un orizont la altul, este specifică orizonturilor genetice
Tipuri de structură
1. Monogranulară: grăunţi minerali nelegaţi
 2. Masivă: masa unui orizont sau a unei părţi dintr-un orizont
apare ca un monolit în care nu se recunosc agregate
structurale ci numai particule elementare cimentate cu un
liant

3. Glomerurală: agregate structurale de formă sferoidal-cuboidă,

poroase, caracteristică orizontului Am .
4. Grăunţoasă: agregate structurale sferice aşezate mai îndesat,
caracteristică solurilor intens cultivate.
4. Poliedrică angulară: elementele structurale egal dezvoltate
pe direcţia celor trei axe rectangulare, feţe plane, delimitate
de muchii ascuţite, aşezate îndesat rezultând un aspect
colţuros (angular)

5.Poliedrică subangulară: asemănătoare cu cea angulară dar cu

muchii rotunjite. Bv
6. Sfenoidală: caz particular de structură poliedrică angulară,
agregatele structurale având axul lung înclinat între 100 şi 600
faţă de orizontală (ex.: la vertisoluri)
 7. Prismatică: agreatele sunt alungite, orientate vertical, cu
feţe plane, muchii ascuţite iar capetele prismelor
nerotunjite. Bt

8. Columnară: asemănătoare cu cea prismatică dar capetele

agregatelor structurale sunt rotunjite (ex.: la orizontul Btna)
9. Foioasă sau lamelară: agregate sub formă de plăci sau
lamele, orientate orizontal. Specifică orizonturilor El, Ea,
solurilor tasate, cu hardpan
Lamelara

Primatica

Masiva
 Clase de compactitate
Denumire Criterii

Foarte afânat Nu opune rezistenţă al pătrunderea cuţitului

Afînat Cuţitul pătrunde cu uşurinţă în sol, fără efort

Slab compact Cuţitul pătrunde uşor în sol pe cîţiva cm, cu

efort mic
Moderat Cuţitul pătrunde greu în sol pe 2-3 cm prin
compact împingere puternică

Foarte Cuţitul nu pătrunde în sol, săparea solului se

compact face cu ranga sau tîrnăcopul
Neoformaţiunile solului
• acumulări locale de diferiţi constituenţi ai solului
• importante în clasificarea, diagnoza şi caracterizarea genetică şi
productivă a solului.
Neoformaţiunile de natură chimică
• Săruri uşor solubile de culoare albicioasă, sub formă de eflorescenţe,
pete şi cruste fine, vinişoare şi pseudomicelii, cristale mari sau puncte
albe.
• Carbonatul de calciu, de culoare albă sau alb murdar, sub formă de
dendrite, scurgeri, cruste, vinişoiare, tubuşoare, concreţiuni moi sau tari,
septorice, strate de carbonat sau marnă.
• Gipsul, eflorescenţe de culoare albă, pete albe sau cruste, cristale în
formă de coadă de rîndunică sau de lance.
• Oxizi de fier, aluminiu, mangan şi fosfor, eflorescenţe şi pelicule de ocru,
pete ruginii, puncte brune şi pete de oxizi de mangan, bobovine, de
culoare ruginie, brună sau neagră
• Compuşii feroşi, pelicule cenuşii închise, pete albăstrui şi în formă de
limbi, acumulări albicioase care la aer devin albăstrui şi brune.
• Silicea, pulbere albă sau cenuşie la suprafaţa elementelor structurale,
pete şi limbi albicioase sau vinişoare care străbat elementele structurale
mari.
• Formaţiuni mixte organo – minerale, pete brune, lucioase, scurgeri
brune închise, pelicule brune şi negre pe feţele elementelor structurale.
 Neoformaţiuni biogene = acumulări sub acţiunea faunei şi vegetaţiei
• coprolite, material trecut prin tubul digestiv al râmelor.
• Crotovine, vechi galerii ale animalelor din sol umplute cu material
pămîntos provenit din alt orizont, specifice solurilor din zona de
stepă şi silvostepă. Se notează adîncimea, forma, frecvenţa şi
caracteristicle materialului de umplutură.
• Cervotocine, canale de rîmă sau insecte mici, sinuoase şi
întortochiate, pline cu coprolite
• Cornevine, canale de rădăcini umplute cu materiel humifer
• Pelote şi noduri, grăunciori rezultaţi din activitatea furnicilor
• Pete de humus, culori mai închise observabile în secţiunea unor
orizonturi sărace sau fără humus

-se notează contrastul faţă de fond, delimitarea petelor (clară, difuză, etc), forma,
mărimea, scurgerile sau limbile.

Determinarea naturii chimice a constituenţilor:

carbonaţii de calciu şi magneziu = tratare cu HCl
sărurile uşor solubile:
= clorurile + azotat de argint n/10 acidulată cu acid azotic => precipitat alb care se
înegreşte la lumină
= sulfaţii + clorură de bariu n/10 acidulată cu acid clorhidric => precipitat alb
= carbonatul de sodiu + fenoftaleină 1% => roz sau roşie
 Incluziunile nu sunt legate de procesele de solificare, ajung în masa solului pe
cale mecanică, întâmplător
• materialele antropogene:
• garbice: deşeuri organice
• spolice: materiale pamântoase rezultate din activităţile
• urbice: materiale pământoase conţinând resturi de materiale de
construcţii şi resturi ale activităţii umane (cioburi, moloz, etc.) în
proporţie d p este 35% din volum
• mixice: material mineral de sol amestecat cu rocă subiacentă şi
eventual moloz şi deşeuri în care se observă fragmente de
orizonturi diagnostice nearanjate
• reductice: deşeuri care produc emisii de gaze (metan, CO2) care
determină condiţii de anaerobioză în materialul de sol.

Frecvenţa rădăcinilor şi activitatea faunei din sol

•răspândirea rădăcinilor influenţează regimul de umiditate şi limita de aeraţie,
caracterul orizontului cu humus, adâncimea de apariţie şi manifestare a
neoformaţiunilor.
•Se notează: grosimea şi frecvenţa rădăcinilor, cantitatea (uscare, cântărire şi
raportare la 100 g sol), natura rădăcinilor (fibroase, fasciculare, etc) şi lungimea lor.
•Se notează vieţuitoarele din sol, permanente sau temporare, activitatea lor. Prezenţa
viermilor indică aciditate (viermele sârmă).
Carbonaţii
• se determină prin tratarea probei de sol cu
acid clorhidric 10%
• se noteaza şi determină prezenţa şi
intensitatea efervescenţei: slabă (s),
moderată (mo), puternică (pt), foarte
puternică (fpt).
• se marchează pe profil limita superioară
(adâncimea) la care apare efervescenţa.
 REACŢIA SOLULUI

neutră H+ = OH-

acidă H+ > OH-

alcalină H+ < OH-

Identificarea sărurilor uşor solubile
Proba de sol se introduce într-o eprubetă, se adaugă apă distilată
(raport sol apă distilată 1:5), se agită timp de 1-5 minute după care
se lasă să se limpezească. Se filtrează suspensia obţinută în trei
eprubete (câte una pentru fiecare determinare).
Cloruri - filtratul uneia dintre eprubete + 2-3 picături de soluţie
acidulată de azotat de argint 0,1n precipitat alb de clorură de
argint: urme de cloruri când apare o uşoară tulbureală albă;
cantităţi moderate sau mari de cloruri când apare un precipitat
brânzos. Dacă lichidul rămâne limpede şi incolor, clorurile lipsesc.
Sulfaţi: se tratează filtratul unei alte eprubete cu 2-3 picături de clorură
de bariu acidulată precipitat alb de sulfat de bariu
În lipsa sulfaţilor filtratul rămâne limpede şi incolor.
Carbonatului de sodiu : tratarea filtratului din cea de a treia eprubetă
cu 1-2 picături de fenolftaleină 1%
culoare liliachii intensa iar lipsa acestei sări prin formarea unui
precipitat de culoare albă.
• Natura sărurilor solubile din sol se poate stabili şi datorită gustului
apei freatice care este sălciu atunci când apa conţine sulfaţi şi sărat
atunci când conţine cloruri.