Definiție

 reprezintă domeniul medicinei fizice în care se

realizează schimburi de energie calorică între
organism și diverse medii, acestea declanșând reacții
de adaptare și efecte asupra aparatelor și sistemelor
organismului uman.
 aceste schimburi calorice utilizează ca vector apa, la care se
pot adăuga:
 gaze,
 co2,
 sulf
 săruri minerale,
 substanțe vegetale s.a
Factori activi
 care acționează în cadrul
acestor proceduri sunt
trei:
1. factorul termic,
2. mecanic
3. chimic.
Factorului termic
 procedurile pot fi :
 crioterapie – temperatură
în jur de 00 C,
 hidrotermoterapia
propriu-zisă între 50 si 400
C
 termoterapia peste 400 C,
- utilizează:
 vapori de apă,
 nisip,
 nămol,
 parafină.
Proprietăți fizice ale apei
I. capacitate termică
mare
 o cantitate mică de apă
transportă cantități mari
de caldură
II. termoconductibilitate
mare
 de 25 ori mai mare decât
a aerului
III. temperatură de
indiferență mare
 33 – 340
 schimburile calorice sunt
minime
Funcțiile tegumentului în cadrul
hidrotermoterapiei:
 bogată rețea vasculară cu o
dinamică vasculară foarte
accentuată. Reacțiile
vasculare de vasodilatație și
vasoconstricție sunt foarte
prompte.
 rețea de receptori mai ales
senzitivi foarte bogată pentru
toate tipurile de sensibilități.
 organ de schimb de căldură
cu mediul ambiant, căldura
fiind rezultată în cea mai
mare parte din procesele
metabolice permanente pe
baza carora se întrețin
funcțiile vitale.
Funcțiile tegumentului în cadrul hidrotermoterapiei:

1. la nivelul tegumentului
se produce secreția
sudorală, proces integrat
funcțiilor de
termoreglare.
2. tegumentul are rol
important în imunitate.
Excitația termică - efecte asupra organismului:

 determină eliberare de acetilcolină

stimulând fibrele nervoase
parasimpatice.
 acțiunea excitației mecanice constă
pe de o parte prin acțunea de
împingere în sus conform legii lui
Arhimede, deci munca depusă de
organism în sensul împingerii
coloanei de apă va fi mai mica, dar
munca depusa contra coloanei de
apă va fi mai mare.
 - Presiunea hidrostatică care se
dezvoltă pe zonele compresibile
determinând scăderea
circumferinței segmentelor și
creșterea presiunii în interiorul
acestora.
Efectele excitației mecanice în cursul imersiei asupra
aparatelor și sistemelor
 La nivel respirator:
 Scăderea tensiunii la
nivelul țesutului elastic
pulmonar – risc major
pentru cardiaci, apar
condiții de stază
pulmonară și consecutiv
scade circulația
coronariană.
 alterarea schimburilor de
gaze la nivel alveolo-
capilar.
 modificări în dinamica
respiratorie.
Efectele excitației mecanice în cursul imersiei asupra
aparatelor și sistemelor
 La nivel circulator:
 Crește circulația venoasă
mai ales în venele mari –
trunchiurilor venoase
 Crește frecvența cardiacă și
ampliația ventriculară
 Scade rezistența vasculară
periferică prin vasodilatație
cu consecințe asupra
tensiunii arteriale, în special
a celei minime(diastolică)
Efectele excitației mecanice în cursul imersiei asupra
aparatelor și sistemelor
 Acțiunea asupra sistemului
nervos periferic.
 Crește excitabilitatea;
 Dacă acțiunea este prelungită
apare efectul sedativ
Efectele excitației mecanice în cursul imersiei asupra
aparatelor și sistemelor
 Acțiunea asupra SNC
 Efecte calmante
utilizând factori termici
calzi
Efectele excitației mecanice în cursul imersiei asupra
aparatelor și sistemelor
 Reacție dermo-vasculară
 - vasoconstricție reactivă
foarte scurtă (10-20sec.);
 - hiperemie activă datorită
dilatației și dacă
temperatura este mare;
 - hiperemie pasivă
niciodată cianotică,
întotdeauna roșie,
Parametrii circulatori care se modifică în timpul
procedurilor de hidrotermoterapie
 Rezistența vasculară periferică,
 Viteza de circulație a sangelui,
 Travaliul cardiac (efort cardiac
exprimat prin frecvența cardiacă
și TA).
 Există o reacție diferită a TA.
 - TA maximă (sistolică) la început
scade, ulterior crește.
 - TA diastolică are tendințe de
scădere.
 În cazul aplicațiilor calde
amplitudinea tensională
(diferența dintre maximă și
minimă) are tendința de creștere
Reguli de aplicare a procedurilor de
hidrotermoterapie
 Dacă apa este mai rece, așa cum se
impune în cazul programelor
kinetice în jurul temperaturii de
indiferență sau ușor depașită, NU se
aplică pe tegumente reci. Este
necesară o încălzire prealabilă.
 La finalul oricarei proceduri calde
este obligatorie o scurtă procedură
de răcire.
 Procedurile de hidrotermoterapie
nu sunt indicate în nici un caz de
insuficienta de orice fel.
 Se pot aplica în afectiuni cronice,
compensate numai sub tratament
eficient.
 Pacienții trebuie întrebați dacă și-au
luat medicamentele!!!
Zona periferică tegumentară și subtegumentară.
 Funcții:
 joacă rol de tampon termic,
între temperatura centrală a
organismului care trebuie să
rămână permanent constantă
și temperatura mediului.
 joacă rol de izolator caloric
variabil dependent de
amploarea rețelei vasculare.
 este un puternic receptor
caloric.
Răspunsurile fiziologice la cald
 sunt modificările circulatorii
periferice.
 căldura determină creșterea debitului
circulator periferic care va determina
creșterea frecvenței cardiace până la
100-120/min sau mai mult la
temperaturi mai mari.
 debitul circulator poate crește de 3-4
ori față de normal. TA prezintă o
amplitudine variabilă în funcție de
temperatura apei, rezistenta vasculară
periferică scade la 1/3 sau ¼ din nivelul
bazal ceea ce uneori impune
mobilizarea volumelor sangvine din
circulația viscerală, în consecință apare
o puternică vasoconstricție viscerală,
cel mai afectat teritoriu fiind cel
bronhopulmonar.
Particularitățile de reacție ale individului de care se ține
seama pe tot parcursul procedurii.
 Dpdv al reacției la
factorul termic, există
doua tipologii umane
diferite de reacție:
 - microkinetic – care în
repaus are extremitățile
reci și tendința la
vasoconstricție
 - macrokinetic – în
rapaus are extremitățile
calde și este transpirat.
Microkineticul
 Reguli de aplicare ale  răspunde greu la factorii
factorului termic: termici, efectul care se
 orice aplicare de factor obține este mai mic, dar
termic rece sau răcoros persistent.
necesită preîncălzire,  Cardiovascular
pentru a nu se aplica pe
 crește debitul cardiac,
vase goale și a induce
riscul de vasospasm  TA sistolică este
cvasinormală,
 nu se face hipertermie
(temperaturi înalte)  TA diastolicaă scade foarte
pentru că răspunsul brusc puternic.
cu spasm vascular poate
duce la colaps.
Macrokineticul
 răspunsul la factorul  Hiperemia cutanată este
termic este intensă și uniformă
 rapid,  Creșterea temperaturii
 intens cutanate este mare cu
 Scurt tendința de a se apropia
 cardiovascular de temperatura centrală.
 FC creste foarte mult și
rapid,
 TA sistolică crește,
 TA diastolică scade.
 Vasodilatația brutală poate
determina durere
Impactul climatic în realizarea
procedurilor de terapie fizică
 bioclima este de 3 mari
tipuri:
1. bioclima excitant
solicitantă de câmpie
cu varianta de litoral
între 0-35 m altitudine.
2. bioclima sedativ
indiferentă de cruțare
caracterizată de indici de
stres foarte mici cu
solicitări de adaptare
mici.
3. clima tonică
stimulantă montană.
Elemente caracteristice bioclimei excitant
solicitante în general:
 temperatura medie este mare
 umezeala relativ mică mai ales
vara
 nebulozitate scazută
 - durată de strălucire a soarelui -
mare (peste 2000 ore/an,
300/vara)
 - viteza vântului mică
 - regim precipitații redus
 - presiunea atmosferică medie -
constantă vara
 Bioclima excitant solicitantă de
litoral - caracteristici
asemanatoare
 Deosebiri:
 - virajul termic intre anotimpuri
nu este foarte brutal
 - temperatura aerului este mai
scazuta vara si mai mare iarna,
comparativ cu locatiile de
campie, datorata brizei marine,
 - umezeala este mai mare in
litoral,
 - cantitatea de precipitatii este
mica,
 - vantul este de regula
permanent (4-5m/s)
Bioclima sedativ indiferentă de cruțare

 temperatura aerului este  sunt indicate inclusiv

moderată,
 umezeala relativă -
medie moderată,
 nebulozitatea - medie,
 viteza vântului este mică.
tratamente la subiecți cu
suferințe la limita
decompensării.
Ape minerale din categoria apelor oligominerale (Felix)
și ape clorurosodice (Eforie)

 Apele oligominerale, sunt  se utilizează sub două

ape cu mineralizare mică forme:
de substanțele minerale  cura internă – de baut
dizolvate sunt în  cura externă – balneație
concetrații de sub 1g/l, CO2
sub 1g/l.
 Cura externă – imersie la
 Apele oligominerale pot fi
bazin sau cadă – în:
 termale (acratoterme) –
 suferințe ale apartului
Felix,
locomotor,
 reci (acratopege) – Valea
 sistem nervos,
Oltului.
 boli dermatologice
Cura externă
 Funcționează prin efect:
 termic,
 mecanic
 chimic
 Determină stimularea hemodinamică și metabolică.
 Efectele sunt cu atât mai mari cu cât apa este mai
concentrată.
 Este bine ca băile să se utilizeze pentru programe
kinetice,
 durata nu trebuie să depașească 15-30 min,
 după care se indică repaus de cel puțin 2 ore.
 Caracteristicile apelor oligominerale
(acratice) de Felix
 Indicate pentru  efectele curei externe cu ape
 afecțiuni locomotorii, acratoterme sunt:
 efecte antialgice,  sedativ,
 sedative,  antispastic,
 antispastice,  resorbtiv,
 decontracturante,  de regenerare celulară
 vasodilatator  se indică în:
 trofice.  boli ale aparatului locomotor,
degenerative
 Factorul termic 
 posttraumatice,
 determină spalarea, deci impactul  boli ale aparatului locomotor
presiunii hidrostatice. inflamator cronice dar nu in puseu
 Factorul chimic  poliartrita
 crește permeabilitatea,  spondilita la cel putin o luna de la
ultimul puseu,
 accentuează resorbția edemelor,
 sechele ale bolilor SNP(periferic).
Apele clorurosodice (sărate) – Eforie
 caracterizate de concetrația
clorurii de sodiu de peste 1g/l,
 în Marea Neagră concentrația
este de 15g/l, clasându-se în
grupa apelor concentrate.
 Efectele dezvoltate de curele
externe:
 efect termic
 descărcare de greutate mai
important decât în cazul
apelor oligominerale
 - chimic.
 Efectele produse sunt:
 efect ergotrop – de inviorare
 scaderea hiperexcitabilității
nervoase – calmează reacțiile
exagerate.
 echilibrarea termoreglării periferice
 echilibrarea tulburărilor
neurovegetative.
 sunt indicate in:
 afectiuni locomotorii de tip
degenerativ,
 aparticulare,
 posttraumatic,
 inflamator
 afecțiuni ale SNC și SNP