Abuzul de substanţe

Curs 9
 Adicţia
 droguri
 tutun
 Alcool

 Adicţia este starea produsă de consumul

repetat de substanţe naturale sau sintetice, prin
care persoana devine dependentă fizic şi psihic.
Spunem despre o persoană că este adictivă
dacă este un consumator excesiv şi regulat.
 Dependenţa poate fi de două
feluri:
1. Fizică – stare în care organismul s-a adaptat la prezenţa
unei substanţe, iar pentru funcţionarea sa normală simte
necesitatea de a şi-o încorpora în ţesuturi. Dependenţa
fizică are două caracteristici:
 Toleranţa – persoana adictivă care a devenit dependentă fizic
are o toleranţă din ce în ce mai mare la substanţa respectivă.
 Sevrajul – starea fizică şi psihică neplăcută de anxietate,
nelinişte, iritabilitate, greaţă, migrene, tremor, halucinaţii, când
substanţa respectivă lipseşte
2. Psihică – se referă la nevoia pe care o simte persoana
de a ingera substanţa respectivă pentru efectul ei plăcut.
 DEPENDENŢA DE DROGURI:
 Se cunosc 11 clase de substanţe psihoactive al
căror uz poate induce tulburări mentale
organice.
 Acestea sunt: alcoolul, amfetaminele, cofeina,
cannabisul, cocaina, halucinogenele,
inhalantele, nicotina, opiaceele, phencyclidina şi
sedativele (cunoscute şi sub denumirile de
hipnotice sau anxiolitice).
 Deşi multe dintre aceste substanţe au de
asemenea şi o utilizare medicală, în
circumstanţe de nesupraveghere ele pot cauza
tulburări mentale organice.
 Utilizarea în exces a substanţelor psihoactive
crează două tipuri de dependenţă:

 dependenţă organică (ele modifică compoziţia

chimică a neurotransmiţătorilor sau chiar
înlocuiesc aceşti neurotransmiţători, determinân
organismul să fie dependent fiziologic de
consumul lor regulat);
 dependenţă psihologică (prin stările de reverie
şi detaşare de realitate pe care le provoacă,
determină persoana să dorească din ce în ce
mai mult să le consume).
 SIMPTOME ALE DEPENDENŢEI
DE DROGURI
 Este extrem de important să putem identifica din timp
cazurile de elevi care utilizează droguri. Din acest motiv
voi furniza în continuare o listă de simptome ce apar în
cazul abuzului de substanţe.
 Trebuie precizat însă că dacă un copil prezintă oricare
dintre aceste simptome, acest lucru nu înseamnă
neapărat că este dependent de droguri. Unele dintre
aceste simptome se pot datora stresului, depresiei sau
altor probleme. Ele trebuie însă să ne atragă atenţia în
special dacă persistă sau dacă se produc în combinaţie.
 Cheia identificării copiilor şi adolescenţilor dependenţi de
droguri este schimbarea. Profesorii trebuie să observe
orice schimbare semnificativă în înfăţişarea fizică a
copilului, la nivelul personalităţii, atitudinilor sau
comportamentului.
 Semne fizice:

 Pierderea sau scăderea apetitului, orice schimbare la

nivelul obiceiurilor alimentare, scăderi sau creşteri în
greutate ce nu pot fi explicate.
 Mers încetinit sau nesigur, coordonare slabă a
mişcărilor.
 Insomnie, treziri la ore nepotrivite, trândăveală.
 Ochi roşii şi umezi; pupile mai mari sau mai mici ca de
obicei; privire în gol.
 Palme reci şi umede; mâini tremurătoare.
 Faţă umflată, roşie sau palidă.
 Miros de substanţe în respiraţie, pe corp şi pe
haine.
 Hiperactivitate, vorbit excesiv.
 Îi curge nasul, tuşeşte.
 Semne de înţepături pe braţe, picioare sau fese.
 Greaţă, vomitat, transpiraţii excesive.
 Tremur ale mâinilor, picioarelor sau capului.
 Puls neregulat.
 Semne comportamentale:
 Schimbări la nivelul atitudinilor/personalităţii fără alte
cauze identificabile.
 Schimbări la nivelul prietenilor, noi prietenii, evitarea
bruscă a vechiului grup de prieteni; nu vrea să
vorbească despre noii prieteni; prieteni cunoscuţi ca
consumatori de droguri.
 Schimbări în activităţi sau hobby-uri.
 Ia note mai mici, chiuleşte, întârzâie la şcoală.
 Schimbări de obiceiuri acasă; pierderea interesului în
familie sau în activităţile familiei.
 Dificultăţi de concentrare a atenţiei: uitare.
 Lipsa generală a motivaţiei şi energiei; atitudinea de “nu-
mi pasă”
 Stimă de sine scăzută.
 Hipersensibilitate, izbucniri temperamentale,
comportament refractar.
 Dispoziţie proastă, iritabilitate, nervozitate.
 Comportament prostesc şi zăpăcit.
 Paranoia.
 Nevoie excesivă de intimitate.
 Comportament secretos şi suspicios.
 Minciună cronică.
 Nevoie neexplicată de bani; furt de bani sau obiecte.
 Schimbări ale obiceiurilor de îngrijire personală.
 Posesiune de accesorii legate de droguri.
 EDUCAŢIA ANTIDROG ÎN
ŞCOALĂ

 Educaţia antidrog este mult mai eficientă

atunci când elevii se simt liberi să-şi
împărtăşească ideile şi să pună un număr
cât mai mare de întrebări.
 De asemenea, este esenţial ca profesorii
să le furnizeze elevilor informaţii corecte
referitoare la abuzul de droguri şi efectele
sale secundare.
 De aceea, profesorul care doreşte să aducă în discuţie
la ora de dirigenţie această problemă va avea mai mult
succes dacă:
 va crea un climat în care elevii să aibă încredere să se apropie
de el, să-şi exprime sentimentele şi să pună întrebări;
 le va da tuturor elevilor posibilitatea să vorbească – adesea cei
care tac au întrebări de pus şi simt că nu au timp să le
împărtăşească celorlalţi;
 îşi va demonstra interesul faţă de elevi şi de preocupările lor,
punând întrebări potrivite;
 va asculta tot ce are de spus elevul înainte de a formula un
răspuns;
 întotdeauna va lăsa “uşa deschisă” pentru conversaţii viitoare şi
comunicare.
 Tehnicile de ascultare
 Îneducaţia cu scop preventiv în domeniul
abuzului de droguri un rol important îl au
de asemenea tehnicile de ascultare.
 Cheia este de a asculta cu atenţie şi de a
auzi cu adevărat ceea ce spune elevul.
Aceasta implică:
 A fi conştient de comunicarea
nonverbală

 A asculta cuvintele care sunt communicate, dar

în acelaşi timp a fi conştient de comunicarea
nonverbală care însoţeşte aceste cuvinte.
 Foarte importanţi sunt indicatorii nonverbali care
simbolizează teama, furia sau vina, care ne pot
ajuta să înţelegem dacă, prin modul în care
conduce discuţia, el reuşeşte să le fie cu
adevărat de ajutor elevilor.
 A asculta cu atenţie.
 Este foarte important ca profesorul să-l
privească în ochi pe elev.
 Aceasta îl ajută pe elev să creadă că profesorul
ascultă cu adevărat ceea ce spune el, că îl
înţelege şi că pentru profesor mesajul lui este
important.
 Profesorul trebuie să fie conştient de propriul
comportament nonverbal atunci când îi ascultă
pe elevi, cum ar fi tendinţa de a se încrunta
atunci când dezaprobă ceva şi de a zâmbi
atunci când aprobă.
 A asculta fără a întrerupe.
 Dacă întrerupem pe cineva atunci când
acesta încearcă să înţeleagă sau să se
facă înţeles sau încearcă să-şi exprime
sentimente în legătură cu ceva foarte
important, înspăimântător sau provocator
de vină, poate duce la un blocaj
comunicaţional şi este posibil ca acesta să
nu mai poată exprima exact gândul cel
mai important.
 A asculta fără a judeca.
 Pentru ca elevii să înveţe prin comunicare
deschisă este necesar să le permitem să
vorbească şi să-i ascultăm atunci când vorbesc.
 De regulă, elevul este mai preocupat exact de
acele gânduri care îl pot determina pe profesor
să răspundă judicativ.
 Este foarte important ca elevul să nu se simtă
judecat, deoarece se poate bloca comunicarea.
 A asculta fără a da sfaturi.
 A da sfaturi este de regulă cea mai uşoară
modalitate de a face faţă unei probleme
complexe.
 Elevii care se confruntă cu o problemă
psihologică atât de serioasă cum este
dependenţa de droguri au nevoia să examineze
fiecare aspect şi de cele mai multe ori nu vor
răspunde unor soluţii rapide şi aparent banale.
 Comunicarea cere timp.
 A da sfaturi adesea scurt-circiutează circuitele
acestui proces şi îl poate bloca.
 ADAPTAREA MESAJELOR
LA PARTICULARITĂŢILE DE
VÂRSTĂ ALE ELEVILOR
 Şcolarul mic:
Când încercăm să ajutăm un copil de vârstă şcolară mică să facă faţă
unei lumi care utilizează alcool, tutun şi droguri trebuie să luăm în
consideraţie următoarele:
 Ei trec de la dependenţa totală de părinţi la dependenţa împărţită
între părinţi şi grupul de aceeaşi vârstă.
 Ei sunt foarte preocupaţi şi centraţi pe propriul corp, aflat în plin
proces de creştere, motiv pentru care răspund foarte bine la
informaţii legate de sănătate, nutriţie şi exerciţii fizice.
 Ei au tendinţa să vadă lucrurile în alb sau negru. Viaţa şi jocul lor
sunt guvernate de reguli. Legalitatea şi moralitatea au înţelesuri
foarte puternice pentru copiii de această vârstă.
 Ei privesc oamenii şi mesajele aşa cum vor ei să fie şi nu neapărat
aşa cum sunt în realitate. De aceea, pot fi uşor influenţaţi de
reclamele la alcool şi tutun.
 Şcolarul mijlociu (clasele V – VIII):

Când încercăm să intervenim pozitiv în viaţa unui elev de această

vârstă este foarte important să-l ajutăm să obţină controlul situaţiilor
nu să fie controlat de acestea. De aceea, este foarte important să
păstrăm în permanenţă în minte ce anume îi motivează pe aceşti
copii:
 Ei sunt adesea controlaţi de moment, având tendinţa ca mai întâi să
acţioneze şi abia apoi să gândească. De regulă alegerile făcute de
ei sunt dictate de ce anume este bun pe moment.
 Ei sunt foarte interesaţi de corpul lor şi de aparenţă, de cum să
devină mai puternici sau mai atractivi. Acest interes poate duce la o
deschidere naturală spre a învăţa despre efectele negative asupra
sănătăţii provocate de alcool, tutun şi alte droguri.
 Au o tendinţă crescută de a-şi asuma riscuri, de a-şi testa limitele,
de a încălca regulile sau chiar de a cocheta cu moartea. Le place
pericolul şi adesea cred că sunt invincibili.
 Ei pot gândi abstract şi sunt suficient de conştienţi de propriul viitor
pentru a vedea beneficiile educaţiei şi modul în care
comportamentul lor poate avea consecinţe pe termen lung.
 Ei încep să vadă “nuanţele de gri” şi să recunoască faptul că
problemele morale complexe nu pot fi întotdeauna definite în alb sau
negru. Sunt influenţaţi mai mult de propria capacitate de a face
judecăţi morale decât de opiniile celor care au puterea sau
autoritatea să le spună ce să creadă şi cum să se comporte.
 Ei sunt implicaţi în relaţii de prietenie. Prin prietenie îşi explorează
lumea, îşi testează modalităţile de a fi şi de a se comporta, şi îşi
crează sentimentul de apartenenţă şi identitatea. Este foarte
important ca părinţii, profesorii şi alţi adulţi să-i ajute să înveţe cum
să-şi dezvolte prietenii sănătoase, pozitive şi cum să respingă
prieteniile nesănătoase.
 Ei vor să crească, dar nu ştiu întotdeauna cum să facă acest lucru
cu succes. Au nevoie de adulţii din viaţa lor pentru a le răspunde la
întrebări, pentru a-i ajuta să-şi rezolve problemele şi în general
pentru a le servi drept modele de comportament sănătos,
responsabil şi matur.
 Liceanul (clasele IX – XII):
 Informaţiile privind prevenirea dependenţei de droguri
trebuie să fie reale, bazate pe fapte, din care
adolescentul să tragă concluzii privind pericolele şi
efectele pe termen lung ale acestui comportament.
 Profesorii trebuie să ţină cont de câteva aspecte atunci
când comunică cu elevii de liceu despre abuzul de
substanţe:
 Ei au nevoia să înveţe continuu şi să practice cum să
facă faţă presiunii grupului de aceeaşi vârstă; de
asemenea, ei trebuie să înţeleagă motivele reale pentru
care trebuie să spună “nu” comportamentelor de risc.
 Ei au nevoia să li se permită să ia decizii
independent şi să-şi asume responsabilitatea
pentru alegerile care îi afectează pe ei sau pe
alţii.
 Ei au nevoia să ştie, ca cetăţeni, că sunt
responsabili să transforme comunitatea într-un
loc mai bun şi mai sigur de viaţă.
 Le place să exploreze diferitele laturi ale
problemelor, să examineze interpretări variate şi
să-şi justifice acţiunile ca alegeri morale corecte.
 FUMATUL
 Tutunul a fost folosit iniţial numai în scop medical. Abia
după 1600 începe să fie folosit şi de plăcere.
 Între 1900 şi 1960 s-a înregistrat o curbă ascendentă în
ceea ce priveşte consumul de tutun, vârful fiind
reprezentat de anii ’60, când în SUA fumau 53% dintre
bărbaţi şi 34% dintre femei. După 1960 s-a înregistrat o
reducere considerabilă, astăzi în SUA fumând
aproximativ 30% dintre bărbaţi şi 28% dintre femei.
 Fumatul corelează cu standardul economic scăzut,
gradul redus de şcolarizare şi venituri mici.
 Putem vorbi despre fumat:
 Intens (peste 25 ţigări pe zi)
 Moderat (10 –20 ţigări pe zi)
 Uşor (sub 10 ţigări pe zi)

Sau:
 Regulat
 Ocazional
 Pasiv
 De ce se fumează:

I. Factori de iniţiere:
1. Factori sociali:
 Presiunea grupului la vârsta adolescenţei
 Tendinţa adolescentului de a prelua
modele
 Factori de învăţare socială – recompensa
experienţei
2. Factori psihologici:
 Teoria psihanalitică – explică fumatul prin persiostenţa
stadiului oral
 Erickson – pentru fumat sunt specifice 2 stadii de criză:
10-12 ani (încercarea de a depăşi sentimentul de
inferioritate) şi 12-18 ani (criza de identitate)
 Eysenck
 Extravertul are un nivel de activare redus şi deci este în căutare
de stimuli; este mai susceptibil de a deveni fumător;
 Introvertul are un nivel de activare crescut – reticenţă la stimulii
externi.
3. Factori psihobiologici – explică fumatul prin
caracteristici biochimice şi genetice.
 II. Factori de menţinere:
 Modelul psihofarmacologic explică menţinerea
fumatului prin consecinţele psihologice pozitive pe
care le are, pe calea modificărilor biochimice.
 Modelul psihologic – explică menţinerea fumatului
prin obţinerea unor stări afective pozitive sau prin
reducerea stărilor afective negative.
 Modelul social – scoate în evidenţă aceiaşi factori
care contribuie şi la iniţierea fumatului.
 Modelul biologic – explică menţinerea fumatului prin
diferenţa ale gradului de dependenţă – unele
persoane sunt mai vulnerabile la dependenţă.
 Fumatul şi sănătatea

 Tutunul conţine:
 CO – împiedică oxigenarea ţesuturilor
 Gudronul – substanţă cancerigenă
 Nicotina – substanţa care crează dependenţă
 Date statistice:
 Fumatul cauzează anual în jur de 320.000 de
decese.
 Cauze:
 Boala cardiovasculară
 Cancerul (pulmonar, de buze, laringe,
esofag, pancreas, rinichi, vezică)
 Boli pulmonare cronice obstructive
(bronşita)
 Reduce speranţa de viaţă
 Controlul fumatului:
 Prevenirea:
 Politic – taxe
 Comunităţi – interzicerea
 Social – imaginea
 Individual – conştientizarea
 Renunţarea:
 Hipnoza
 T. comportamentală
 T. cognitivă
 Grup de suport
 ALCOOLUL
 Consumul de alcool este înregistrat încă dinainte de
antichitate.
 Alcoolul a fost descoperit prin lăsarea unor băuturi dulci
să fermenteze.
 Sec. 18 – mişcări puritanice de origine religioasă au
început să considere consumul de alcool ca fiind un
păcat.
 1920 – SUA, Germania – perioada de prohibiţie – a
determinat o creştere a consumului de alcool, dar şi a
violenţei şi criminalităţii.
 Astăzi în SUA există aprox. 11 mil. alcoolici (5% din
populaţia SUA).
 Consumul de alcool poate fi:

 Social – majoritatea persoanelor

 Abuz
 băutori (problem drinkers) – persoane care
au o toleranţă redusă la alcool şi beau zilnic;
 alcoolici – persoane care au o toleranţă
crescută la alcool; rar sunt în stare de
ebrietate, dar nu pot întrerupe consumul de
alcool.
Criterii în definirea alcoolismului
(după DSM-IV):
 nevoia de consum zilnic
 consum mai mare decât media
 consumul de spirtoase
 dificultatea de a reduce consumul sau de a renunţa – are dorinţa de
a reduce, dar nu poate
 tentative de abstinenţă temporară
 perioade de intoxicaţie
 amnezia evenimentelor din perioada de intoxicaţie
 perturbarea activităţii socio-profesionale (absenteism, pierderea
slujbei, violenţă, etc.)
 continuarea consumului în exces
 persistenţa acestor caracteristici minim 1 lună
Factori de risc pentru alcoolism:
1. Alcoolismul are o componentă genetică
 60% dintre alcoolici au taţi alcoolici şi 46% au
mame alcoolice
 în 1950 s-a realizat un studiu în Suedia – au fost
luaţi în evidenţă toţi copiii adoptaţi şi s-a stabilit
câţi provin din taţi alcoolici şi au fost crescuţi în
familii normale
 38% dintre copiii care proveneau din taţi alcoolici şi
au fost crescuţi în familii normale au devenit alcoolici
 doar 18% dintre copiii proveniţi din familii nealcoolice
şi crescuţi în familii alcoolice au devenit alcoolici
 Deci riscul ereditar este de 3 ori mai mare.
 2. Factori sociali
 Presiunea socială – norma este de a consuma alcool
 Copilul remarcă corelaţia dintre consumul de alcool şi emoţiile
pozitive
 Adolescentul va încerca să consume alcool pentru a-şi dovedi
independenţa şi opoziţia faţă de adult.
 Cale de a fi acceptat în grup
 Cale de ajustare la anxietate
 Conturarea identităţii
 Simbol al trecerii de la adolescenţă la maturitate
 Adultul – condiţionare operantă:
 Întărire pozitivă: de bucurie, etc.
 Întărire negativă: reducerea nivelului de stres, uitarea gândurilor
triste, etc.
 În anumite culturi a accepta să bei cu cineva este un semn de
afecţiune (participi la bucuria sau durerea lui).
 3. Factori individuali (de personalitate)

 Stima de sine scăzută

 Sensibilitate deosebită la criticismul
social
 Nevoia de putere (alcoolismul este
adesea însoţit de agresiune)
Efectele psihofiziologice ale
alcoolului:
 Faze:

 Stimulare (activare SNC)

 Reducerea activităţii SNC – taciturn,
mohorât, deprimat, sentimente de
devalorizare a eului propriu – poate duce
la suicid
 Anestezia SNC – nemaiputând suporta
faza 2, persoana continuă să bea şi se
anesteziază
 Consecinţele alcoolismului:
1. Efectul social:
 absenteism profesional, pierderea slijbei
 violenţă, criminalitate
2. Boli:
 ciroză
 cancer (ficat, pancreas, esofag)
 deteriorări ale creierului – se asociază cu malnutriţia şi lipsa de
vitamine
 boli cardiovasculare – hipertensiune
3. Decese:
 10% din decesele cauzate de diferite boli se datorează direct
alcoolismului
 50% din totalul accidentelor de maşină
 alte accidente (căderi, sinucideri, incendii)
 Tratamentul alcoolismului
 19% - remisii spontane – renunţă la
consumul exagerat de alcool
 Paşii tratamentului:
 Dezintoxicarea – sub supraveghere medicală
 Psihoterapie
 Psihoterapia
 Introspectivă – ajutarea persoanei să identifice
cauzele, să se cunoască mai bine pe sine, să
accepte că are nevoie de ajutior
 Comportamentală – tehnicile aversive – 3 tipuri
în alcoolism:
 substanţe chimice
 şocuri electrice
 de tip imaginativ (verbal)
 Tehnici multimodale – combină tehnicile
aversive cu tehnici de relaxare
 Şansa de succes a psihoterapiei
este mai mare cu cât:

 persoana este tânără

 istoricul alcoolismului este scurt
 statut socio-economic stabil
 nu a avut simptome de sevraj
 nu şi-a propus ca scop abstinenţa totală, ci
consumul controlat