Professional Documents
Culture Documents
RECUPERARE
Conf. dr. Gilda Mologhianu
Program cursuri
Deficienţele locomotorii – probleme de dependenţă ale pacienţilor în recuperare,
ergonomia şi patologiile profesionale în asistarea pacientului în recuperare
Managementul mobilizării pacientului. Manevrarea greutăţilor
Promovarea independenţei pacientului: Principii ale mişcării normale si principii
de mobilizare a pacientului
Postura şi mişcarea – reguli de ergonomie si tipuri de solicitare şi protejare
pentru echipa de recuperare (infirmieră, îngrijitoare, asistentă medicală,
fizioterapeut, doctor)
Echipamente utilizate în manevrarea pacientului imobilizat sau dependent (I):
targa cu înălţime reglabilă, dispozitive de tip hoist, sisteme de contenţie a pacientului
(banduliere, centuri), dispozitive pentru transfer, dispozitive „de alunecare”, centurile de
mers şi de manevrare a pacientului, discurile rotative
Echipamente utilizate în manevrarea pacientului imobilizat sau dependent (II):
echipamente ajutătoare pentru uzul propriu al pacientului: greutăţi de sprijin, placa de
transfer, trapez de ridicare, paturile, aparatura pentru baie si toaleta, scaunele cu rotile
Managementul (pregătirea) pacientului în scopul mobilizării sale: prizele- paturile
– noţiuni şi principii ergonomice: paturi cu înălţime reglabilă, paturi cu postură variabilă,
paturi speciale, patul clinitronic, etc.
Tehnici de mobilizare a pacientului în pat : echipamentul necesar mobilizării,
dispozitive de alunecare, manevrarea si întoarcerea pacientului in pat si in picioare,
ridicarea pacientului
Transferurile: în pat şi din pat fără a purta greutate; tehnici de mobilizare folosind
scaunele alte categorii de transferuri
Program cursuri
Aşezarea, postura şi poziţionarea pacientului
Particularităţi de ergonomie şi de realizare a mobilizării în
scopul realizării igienei pacientului şi a acţiunii de îmbrăcare-
dezbrăcare: spaţiile toaletei şi băii, caracteristicile toaletei, igiena
pacientului după realizarea toaletei, scaunele decupate, transferuri
pe/de pe toaletă
Căderea şi managementul pacientului căzut: căderea în
siguranţă, ridicarea pacientului de pe sol, pacientul cu grad scăzut
de dependenţă, pacientul cu grad crescut de dependenţă, mutarea
unui pacient cu greutate mică de pe podea în pat, mutarea unui
pacient cu greutate mică de pe podea în scaun
Managementul pacienţilor cu nevoi speciale:- ridicarea şi
transportul copiilor- managementul pacientului necooperant-
managementul pacientului confuz /speriat- managementul
pacientului agresiv şi ostil- managementul pacientului cu dublă
amputaţie a membrelor inferioare- managementul pacientului
hemiplegic- managementul spasticităţii
Ridicarea si manevrarea greutatilor
Este o practica obisnuita in mediile medicale si
de ingrijire
1. caracteristicile greutatii
2. efortul fizic
3. caracteristicile mediului in care se
desfasoara munca/activitatea
4. cerintele activitatii
Caracteristicile greutatii
prea grea sau prea voluminoasa
greu/imposibil de manevrat sau dificil de a
fi prinsa intr-o priza stabila
instabila
pozitionata astfel incat sa fie tinuta sau
manevrata la distanta de trunchi sau cu
aplecarea sau rasucirea trunchiului
prezinta risc lezional, prin forma si
consistenta
Efortul fizic
suprasolicitant
realizat doar prin rasucirea trunchiului
realizat in cursul unei miscari neasteptate
a trunchiului
realizat intr-o pozitie instabila a corpului
Caracteristicile mediului contextual
spatiu redus, in special pe verticala (instabilitate)
podea cu denivelari, suprafete alunecoase
inaltime si distanta necorespunzatoare pentru
manevrare – postura riscanta (aplecare, flexie
exagerata a coloanei vertebrale etc.)
variatia inaltimii de lucru (necesita manevrarea
greutatii la diferite nivele)
pozitionarea necorespunzatoare a plantelor pe
suprafata de lucru (podea, plan inclinat etc)
temperatura, umiditatea, ventilatia
necorespunzatoare
Cerintele activitatii
efort fizic prelungit sau prea frecvent (cu ecou in
special asupra coloanei vertebrale)
pauza/odihna necorespunzatoare
ridicare cu greutate excesiva / la inaltime prea
joasa / pe distanta prea lunga
activitati in care succesiunea ridicarilor,
transferurilor si altor actiuni nu poate fi
modificata de persoanele care realizeaza efortul,
pentru a-l alterna cu odihna si corectarea
posturii
Factori de risc in managementul
mobilizarii pacientului (I)
Flexie genunchi
Mainile sa fie la nivelul greutatii
Coloana extinsa
Aplecarea usoara deasupra greutatii (pentru o
prehensiune buna)
Mentinerea umerilor in aceeasi directie cu
soldurile
Prinderea ferma a greutatii
Ridicarea lenta a greutatii
Postura
corespunzatoare
Postura
corespunzatoare
Postura
corespunzatoare
Postura
corespunzatoare
Principii privind mobilizarea
pacientului
Personal Asisenta
De ingrijire medicala
Pacient
Familie
Medic
Echipamente si mod de lucru
Utilizarea corecta a inaltimii de lucru pentru a reduce
oboseala/fatigabilitatea si pentru a promova o buna
postura (in ortostatism, suprafata de lucru ar trebui sa fie
la aproximativ 5 cm sub planul cotului aflat in flexie; in
sezand, evitati ridicarea umerilor sau miscarile de
abductie a umerilor cu coatele flectate)
Configurarea echipamentelor si a accesoriilor in aria de
lucru si eliminarea elementelor inutile
Organizarea unei zone de lucru, astfel incat cele mai
utilizate echipamente si accesorii sa fie la indemana
Plasarea elementelor utilizate mai frecvente in zone usor
accesibile, chiar deasupra sau sub inaltimea suprafetei
de lucru
Echipamente si mod de lucru
Utilizarea dispozitivelor de minimizare/economisire a
muncii, cum ar fi aparatura electrica
Transportarea pe rotile a echipamentelor grele
Planificarea activitatilor permitand pauze de odihna
Alternarea sarcinilor dificile cu cele mai usoare de-a
lungul zilei sau in cursul saptamanii
Utilizarea unei biomecanici corespunzatoare: o baza
larga de sustinere; utilizarea ambelor hemicorpuri;
pastrarea obiectelor in apropierea corpului; mai degraba
impingerea, decat tragerea obiectelor; alternarea
pozitiilor si miscarilor pentru evitarea oboselii).
Activitatile de imbracare-
dezbracare
Scop
Invatarea pacientului a se imbraca si
dezbraca singur, in mod independent.
Echipamente
- articole de imbracaminte adaptate
- echipamentele adaptative
Activitatile de imbracare-
dezbracare
Imbracaminte lejera, usoara (camasi, boxeri,
bluze, pantaloni) sunt mai usor de imbracat
decat hainele stramte;
greutatea redusa permite utilizarea extremitatii
mai slabe;
Articole de imbracaminte cu deschidere anterior
(camasi, sutien, fusta) mai usor de fixat, mijloace
de fixare ce pot fi imbracate sau dezbracate
partial prin nasturi, velcro;
Bluze/tricouri la baza gatului sau “en coeur”nu
trebuie fixate (incheiate).
Activitatile de imbracare-
dezbracare
Se recomanda:
Pantaloni / fuste cu elastic in talie trebuie intinse
pentru a fi imbracatenu trebuie fixate/incheiate cu
nasturi sau fermoar;
Pantofi fara toc, mocasini, articole de imbracaminte
cu inchidere tip Velcro (evitarea cizmelor sau a
ghetelor) usor de incaltat/descaltat usor de fixat;
Cravate, esarfe- dupa ce sunt puse au noduri
nesigure si stranse;
Dispozitivele de inchidere tip Velcro
(“arici”)Bucle/inele (brida, gaica)Inele sau dispozitive
de facilitare a utilizarii fermoarlor (“Zipper pull/ring”),
nasturi pentru mansete.
Adaptari
Se folosesc in locul altor dispozitive de inchidere piesele
tip Velcro ce pot fi imbinate si raman fixate
Cu cat articolele de imbracaminte sunt mai grele, sau cu
cat ele trag mai tare de dispozitivul de fixare, este nevoie
de un Velcro mai mare
Pot fi prinse cu ajutorul unor mijloace de asistare a
imbracarii (“dressing stick”) sau cu mana sau cu degete
rigide trebuie introduse in interiorul hainei
Dispozitive care se atasaza fermoarelor sunt mai usor de
prins decat fermoarele obisnuite
Pot fi dificil de atasat sau de indepartat
Largirea deschiderii manecii pentru a facilita imbracarea
si dezbracarea fara a descheia nasturii.
Echipamente ajutatoare pentru
imbracat
Carligul pentru incheierea nasturilor(“button aid
hook”)
Echipamente pentru incaltarea sosetelor (“sock
donner”)-reduc/minimizeaza flexia la nivelul
soldului si coloanei lombare la incaltarea
sosetelor
Sireturi elastice (“elastic shoe laces”)Nu trebuie
legate
Suport pentru calcaie (“heel guard”)Se
potriveste perfect peste tocul pantofului;
Echipamente ajutatoare pentru
imbracat
”sock donner”
”dressing stick”
Echipamente ajutatoare pentru
imbracat
“shoe horn”
Echipamente ajutatoare pentru
imbracat
Este necesara evaluarea completa a cerintelor
individuale legate de imbracaminte.
Poate fi necesara aplicarea unor dispozitive medicale
(accesorii), cum ar fi ciorapii medicinali elastici
antiembolism, dispozitive pentru drenarea si colectarea
urinii cu fixare la nivelul membrului inferior (folosite la
pacientii cateterizati, in timpul zilei sau peste noapte),
chiloti / absorbante / scutece / cearsafuri (aleze) pentru
incontinenta la adulti / copii, dispozitive pentru pacientii
stomizati (cu stome de evacuare, de alimentare, de
asistare a functiei respiratorii) - pungi colectoare, cleme
de inchidere, huse, centuri de sustinere.
Pacientul trebuie invatat sa-si aplice si sa utilizeze
aceste dispozitive, pentru a creste participarea la planul
terapeutic.
Activitatile de imbracare-
dezbracare
Dupa Hopkins si Smith (1993), dizabilitatea
(incapacitatea) de imbracare a extremtiatii superioare
poate rezulta din incapacitatea:
de ajunge si a introduce bratul in maneca si de a ridica
imbracamintea deasupra capului sau in spatele gatului
de a prinde si a trage camasa la spate, pentru a se imbraca sau
dezbraca
de a manipula dispozitivele de fixare (nasturi, fermoar etc)
de a ridica articolele de imbracaminte mai grele
de a participa la sarcini, de a percepe relatia spatiala dintre
articolele de imbracaminte si segmentele corpului si de a
intelege si invata sa foloseasca metodele adaptative.
Activitatile de imbracare-
dezbracare
Dupa Hopkins si Smith (1993), dizabilitatea
(incapacitatea) de imbracare a extremitatii inferioare
poate rezulta din incapacitatea de a:
ajunge la nivelul piciorului (de a se apleca)
de a sta in picioare pentru a trage pantalonii peste solduri
de a prinde si a trage imbracamintea si de a imbina si fixa
elementele articolelor de imbracaminte (prin fermoare, nasturi,
capse etc)
de a manipula sireturi, fermoare, capse si nasturi
de a participa la sarcini, de a percepe relatia spatiala dintre
articolele de imbracaminte si segmentele corpului si de a
intelege si invata sa foloseasca metodele adaptative.
Recomandari generale legate
de imbracare
Asigurarea intimitatii pentru imbracare.
Incurajarea pacientului de a-si alege propriile articole de
imbracaminte.
Evitarea articolelor de imbracaminte prea stramte sau
rigide, cu cusaturi grele la pacientii cu tulburari senzitive
si/sau de mobilitate (locomotorii).
Asezarea hainelor in ordinea in care acestea vor fi
necesare.
Asigurarea timpului necesar pacientului pentru a se
imbraca singur.
La pacientii neurologici se incepe cu imbracarea
membrului paretic.
Inceperea imbracarii din pat, pentru a reduce/minimiza
tulburarile de echilibru in sezand sau pentru minimizarea
oboselii la pacientii cu hipotonie/slabiciune.
Evaluarea fortei musculare (MRC-
Medical Research Council )
Forta 5(normala):muschiul poate executa
miscarea pe toata amplitudinea contra unei forte
exterioare (rezistenta opusa de testator), egala
cu valoarea fortei normale. Aceasta,,normalitate"
este apreciata prin comparatie cu segmentul
opus, sanatos, sau, daca si acesta este afectat,
pe baza experientei testatorului, care va tine
seama de virsta, sex, masa musculara, gradul
de antrenare fizica a pacientului etc. De obicei
testatorul nu opunerezistenta pe toata
amplitudinea de miscare, ci la punctul cursei
maxime.
Evaluarea fortei musculare (MRC)
Forta 4 (buna): reprezinta capacitatea muschiului de a
deplasa antigravitational, complet,segmentul contra unei
rezistente medii. Se procedeaza la fel ca in cazul testarii
fortei 5, darcu aplicarca unei rezistente mai mici din
partea testatorului.
Forta 3 (acceptabila): este forta unui muschi de a
mobiliza complet segmentul contra gravitatiei (fara alta
contrarezistenta). Pe acest concept al luptei muschiului
contra gravitatiei se cladeste de fapt intreg sistemul de
apreciere afortei musculare, deoarece se bazeaza pe
relatia dintre forta de presiune a gravitatiei sigreutatea
segmentului respectiv. Valoarea fortei 3 reprezinta un
adevarat prag functional muscular, care ar indica minima
capacitate functionala pentru o munca minima ce ar cere
mobilizarea, in toate directiile, a segmentelor. Aceasta
este reala pentru membrele superioare, dar nu si
pentrucele inferioare, care suporta si greutatea corpului.
Evaluarea fortei musculare (MRC)
Forta 2(mediocra): permite muschiului sa mobilizeze
segmentul, dar cu eliminarea gravitatiei. Testarea
manuala a fortei 2 cere testatorului sa stie precis cum
trebuie pozitionati pacientul si segmentul respectiv
pentru a pune in evidenta forta ,,mediocra". In general se
utilizeaza planuri de alunecare, placi de plastic,
melacart, lemn talcat etc., pecare segmentul respectiv
aluneca usor, mobilizat de forta 2.In practica clinica
exista unele situatii de granita intre gradele de forta 3 si
2. Astfel, o miscare contra gravitatiei, dar incompleta fata
de amplitudinea maxima, va fi notata cu -3(daca
totusi depaseste jumatatea amplitudini maxime) sau
cu 2+ (daca nu atinge jumatatea amplitudinii maxime).
De asemenea, daca miscarea nu este completa,
eliminind gravitatia, seva nota cu -2.
Evaluarea fortei musculare (MRC)
Forta 1(schitata): reprezinta sesizarea contractiei
muschiului prin palparea lui sau atendonului sau
observarea unei usoare tremuraturi a acestuia. Oricum,
forta 1 a unui muschi este incapabila sa mobiiizeze
segmentul. Evident, nu poate fi sesizata decit contractia
muschilor superficiali, care pot fi palpati.
Forta 0 (zero): muschiul nu realizeaza nici un fel de
contractie. Pentru muschii profunzi nu se poate face
diferentierea intre fortele 1 si 0. Aplicarea testingului
muscular pe aceasta scara este posibila doar pentru unii
muschi, in special pentru muschii principali ai membrelor
si trunchiului. De asemenea trebuie
amintitca, executind un bilant pentru un anumit
muschi, obtinem de fapt rezultatul activitatii unui grup de
muschi, din care este testat cel principal.
SCALE DE APRECIERE A
INDEPENDENTEI
(FIM = FUNCTIONAL INDEPENDENCE MEASURE) I
Måsoarå abilitatea unui pacient de a se descurca independent.
Este folositå mai ales în serviciile de reabilitare (la 72 h de la
internare,
cu 72 h înainte de externare, la 3 si 6 luni de la prima evaluare).
Scorurile variazå de la 1 (total dependent) la 7 (complet
independent):
1 = total dependent; pacientul participå cu mai pu¡in de 25% din
efortul necesar efectuårii unei activitåti.
2 = necesitå asisten¡å maximå; pacientul participå cu mai pu¡in de
50%, dar mai mult de 25% din efortul necesar efectuårii unei
activitåti.
3 = asisten¡å medie; pacientul participå cu 50-75% din energia
necesarå desfå¿urårii unei activitåti si necesitå doar ajutor sau
sustinere.
4 = asistentå minimå; pacientul participå cu peste 75% din energia
necesarå efectuårii unei activitåti si nu necesitå ajutor, ci doar
sustinere.
SCALE DE APRECIERE A
INDEPENDENTEI
(FIM = FUNCTIONAL INDEPENDENCE MEASURE) II