ANATOMIA ŞI BIOMECANICA

ARTICULAŢIILOR COLOANEI
VERTEBRALE
 ANATOMIA ARTICULAŢIILOR
COLOANEI VERTEBRALE
Articulaţiile coloanei vertebrale se clasifică în:
• articulaţiile corpilor vertebrali (intersomatice)
• articulaţiile apofizelor articulare
• articulaţiile lamelor vertebrale
• articulaţiile apofizelor spinoase
• articulaţiile apofizelor transverse
Articulaţiile corpilor vertebrali
Sunt amfiartroze (articulaţii
semimobile).
Suprafeţele articulare sunt
reprezentate de faţa articulară
inferioară a unui corp
vertebral şi de faţa articulară
superioară a corpului vertebral
subiacent. Suprafaţa articulară
are formă uşor concavă.
Datorită incongruenţei, între
suprafeţele articulare se
interpune discul intervertebral.
Acesta are o structură fibro-
cartilaginoasă, fiind alcătuit la
periferie din inelul fibros iar în
centru din nucleul pulpos.
 Arc vertebral
Fateta articulara costala
Lig. Costotransversar Coasta
superior

Corp vertebral

Lig. Longitudinal Lig. intertransversa

anterior

Lig. Radial al Lig. flavum

capului coastei

( vedere laterala ) ( vedere posterioara )

Articulatii intersomatice
Capsula articulară şi ligamentele: între cele două
corpuri vertebrale se află capsula articulară care
solidarizează corpurile între ele. Capsula este
întărită la exterior de
ligamentul vertebral
comun anterior şi
ligamentul vertebral
comun posterior,
care se întind pe toată
lungimea coloanei
vertebrale. Articulatiile intersomatice
( vedere laterala-sectiune)
 Articulaţiile apofizelor articulare
Sunt articulaţii plane ce permit
numai simpla alunecare a
suprafeţelor articulare una faţă
de cealaltă.
Suprafeţele articulare sunt
reprezentate de apofizele
articulare.
Aparatul capsulo-ligamentar
este format dintr-o capsulă
foarte subţire; în regiunile
toracală şi lombară, capsula
este întărită de un ligament
posterior. Sinoviala este foarte
laxă.
• Articulaţiile apofizelor articulare joacă rolul
unui adevărat ghid al mişcărilor, limitând
deplasarea excesivă a vertebrelor una faţă
de alta. Pentru fiecare vertebră există
două articulaţii apofizare superioare şi
două inferioare

Articulatia costo-vertebrala
 Articulaţiile lamelor vertebrale
• Între lamele vertebrale nu există articulaţii
propriu-zise. Ele sunt unite prin
“ligamentele galbene”, alcătuite din fibre
conjunctive elastice.
• Structura lor elastică permite apropierea şi
îndepărtarea lamelor vertebrale una faţă
de alta, în timpul mişcărilor coloanei
vertebrale
 Articulaţiile apofizelor spinoase
• Apofizele spinoase sunt unite prin două
ligamente interspinoase, situate între baza
apofizelor spinoase şi vârful lor şi ligamentul
supraspinos, situat la nivelul vârfului
apofizelor spinoase şi întinzându-se de-a
lungul întregii coloane.
Articulatiile coloanei vertebrale
 Articulaţiile apofizelor transverse
Apofizele transverse sunt unite prin
ligamentele
intertransversare,
care se întind de la
baza apofizelor
până la vârful lor.
 BIOMECANICA ARTICULAŢIILOR
COLOANEI VERTEBRALE

• Coloana vertebrală, în ansamblu, poate

executa 5 tipuri de mişcări: flexie/extensie,
înclinare laterală dreapta-stângă/
circumducţie/ rotaţie
 Flexia. În mişcarea de flexie, coloana
vertebrală se înclină înainte, în plan medio-sagital. În
timpul acestei mişcări, partea anterioară a discului
intervertebral se subţiază, se aplatizează, în timp ce
partea posterioară creşte în înălţime.
Din punct de vedere al ligamentelor, toate
ligamentele vertebrale sunt puse în tensiune, cu
excepţia ligamentului vertebral comun anterior, care
se relaxează.
În timpul flexiei, coloana vertebrală se comportă ca o
pârghie de gr. III, în
care punctul de sprijin se află la nivelul articulaţiei
sacro-vertebrale, rezistenţa corespunde extremităţii
superioare a coloanei şi forţa este reprezentată de
muşchii abdomenului şi de muşchiul psoas.
 Extensia. În mişcarea de extensie , coloana
vertebrala se înclină înapoi, în plan medio-sagital .
În comparaţie cu mişcarea de flexie, extensia este
mult mai redusă ca amplitudine.
În timpul extensiei, partea posterioară a discului
intervertebral se subţiază, în timp ce partea
anterioară a acestuia creşte în înălţime. Ligamentul
vertebral comun anterior este pus în tensiune şi
toate celelalte ligamente vertebrale se relaxează.
Ca şi în mişcarea de flexie, în mişcarea de extensie,
coloana vertebrală se comportă ca o pârghie de gr III
, punctul de sprijin şi rezistenţa rămânând aceleaşi şi
forţa fiind reprezentată de muşchii spinali.
 Înclinarea laterală. Mişcarea de înclinare laterală a
coloanei vertebrale se realizează în plan frontal .
Ea poate fi dreaptă sau stângă. În această mişcare, discul
intervertebral se turteşte de partea spre care se face
înclinarea şi îşi măreşte înălţimea de partea opusă.
Mişcarea de înclinare laterală este limitată de ligamentele
inter-transverse de partea opusă înclinării şi de contactul
dintre apofizele transverse de aceeaşi parte cu înclinarea .
În această mişcare, coloana vertebrală se comportă tot ca
o pârghie de gr III, cu punctul de sprijin şi rezistenţa
aceeaşi ca în flexie şi extensie, singura deosebire fiind
forţa, care este reprezentată în acest caz, de muşchii
spinali de aceaşi parte cu înclinarea laterală.
 Rotaţia. Poate fi executată fie la dreapta, fie
la stânga. Se realizează în
urma unei torsiuni a discurilor intervertebrale, la
nivelul unei singure articulaţii intervertebrale.
Mişcarea de rotaţie este foarte limitată, aproape
imperceptibilă. Efectuată la nivelul întregii coloane,
amplitudinea ei devine apreciabilă, realizându-se
printr-o sumare a mişcărilor de rotaţie, ce se fac la
nivelul fiecărei articulaţii intervertebrale.
Axul în jurul căruia se efectuează acest tip de
mişcare este axul longitudinal al coloanei
vertebrale.
 Circumducţia. Rezultă din succesiunea
mişcărilor de: flexie/extensie/înclinare laterală
dreaptă/înclinare laterală stângă.
În timpul acestei mişcări, coloana vertebrală descrie
un con cu baza orientată superior (cranial) şi vârful
orientat inferior (caudal), acesta corespunzând
articulaţiei lombo-sacrate.
Cele trei regiuni mobile ale coloanei vertebrale:
regiunea cervicală, toracală şi lombară, nu participă
în mod egal la diferitele mişcări ale acesteia.
Cea mai mobilă regiune este regiunea cervicală,
urmează regiunea lombară şi apoi regiunea
toracală.
Muşchii motori ai coloanei vertebrale
1. Muşchii flexori ai coloanei vertebrale:
marele drept anterior al abdomenului, marele şi
micul oblic, abdominali, psoasul,
sternocleidomastoidianul, scalenii şi lungul
gâtului.
2. Muşchii extensori ai coloanei vertebrale:
marele dorsal, sacro-
lombarul, interspinoşii, supracostalii, angularul
şi spleniusul
 3. Muşchii flexori laterali ai coloanei
vertebrale: sacro-lombarul, pătratul lombar,
supracostalii, angularul, transversul gâtului,
scalenii şi intertransversarii gâtului.
4. Muşchii rotatori de aceeaşi parte, ai
coloanei vertebrale: dorsalul lung, spleniusul,
fasciculul superior al lungului gâtului şi micul
oblic abdominal.
5. Muşchii rotatori de partea opusă, ai
coloanei vertebrale: transversul spinal, fasciculul
inferior al lungului gâtului şi marele oblic
abdominal