Evaluarea și aspecte ale intervenției

psihologice în balbism
Evaluare
 Se analizează debitul verbal și se calculează procentul de silabe
bâlbâite. Trebuie numărate silabele bâlbâite şi raportate la
totalul silabelor pronunţate, după formula:
(silabe bâilbâite/silabe pronunţate) X 100 = % silabe
bâlbâite
 Silaba pronunțată, cât și cea bâlbâită se cuantifică o singură
dată, chiar dacă se repetată de mai multe ori.
 Evoluţia balbismului pe parcursul săptămânilor se poate
realiza cu ajutorul unui grafic în care pe axa Ox se vor trece
săptămânile, iar pe axa Oy se va trece procentul de silabe
bâlbâite.
Evaluare
 În funcţie de severitatea balbismului, acesta se poate clasifica
în următoarele forme:
• uşoară 3 – 5% silabe bâlbâite
• medie 6 – 10%
• severă 11 – 15%
• foarte severă > 15%
Intervenţie
Abordarea terapeutică trebuie să fie
multidimensională:
1) Trainingul legat de luarea la cunoştinţă.
2) Respiraţia regularizată .
3) Creşterea gradată a debitului.
4) Restructurarea cognitivă.
5) Practica în grup.
6) Atitudinile părinţilor.
Tehnici de ordin comportamental
 1. Trainingul legat de luarea la cunoștință include:
 Conștientizarea balbismului.
În general, balbicii nu sunt conștienți decât de 28%
din perturbările lor de tip balbic. Această conștientizare
facilitează diminuarea balbismului. La început, terapeutul
îi dă subiectului definiția balbismului și îi semnalează
prezența acestuia. Acesta trebuie să își identifice
conduitele balbice. Această fază a terapiei continuă până
când subiectul identifică 80% din bâlbâieli pe parcursul a
două ședințe consecutive.
Tehnici de ordin comportamental
2. Regularizarea respirației, care include următoarele activități:
 Evidențierea inconvenientelor. Subiectul enumeră inconvenientele și
frustrările determinate de balbism.
 Antrenamentul într-o metodă de relaxare. Subiectul se relaxează la
începutul fiecărei ședințe, adoptând o poziție destinsă, închide ochii
și respiră profund și lent.
 Anticiparea balbismului. Subiectul face o pauză în momentul în care
prevede bâlbâiala.
 Excluderea tensiunii musculare. Subiectul încetează să vorbească în
timpul bâlbâielii. Expiră și inspiră lent, destinde mușchii pieptului și
gâtului și emite cuvintele dorite.
 Antrenamentul corectiv. Subiectul exclude tensiunea musculară la
indicația terapeutului.
Tehnici de ordin comportamental
 Antrenamentul preventiv. Dacă subiectul anticipează
bâlbâiala, practică excluderea tensiunii musculare.
 Suportul social. Subiectul explică membrilor familiei și
prietenilor noile sale obiceiuri de limbaj. Solicită
apropiaților să comenteze progresele sale și să-i
reamintească să utilizeze metoda.
 Exerciții de expunere în public. Subiectul caută și infruntă
situații dificile, pe care le evita înainte.
 Exerciții postterapie. Subiectul este încurajat să continue
tratamentul.
Tehnici de ordin comportamental
3. Creșterea gradată a debitului verbal.
 Această fază a terapiei este introdusă pe parcursul a două ședințe.
 La început, subiectul vorbește cu o viteză de 50 SPM, utilizând
respirația regularizată. Pentru atingerea acestui obiectiv,
terapeutul cronometrează câteva eșantioane din conversația
pacientului său. La această viteză, fiecare cuvânt este pronunțat
lent, ceea ce facilitează abilitatea verbală.
 Dacă subiectul menține această viteză și emite până la 3% SB în
timpul a două ședinte consecutive, debitul verbal va fi crescut la
75 SPM. Această creștere este menținută până când subiectul
atinge debitul verbal obișnuit, dar cu până la 3% SB în timpul a
două ședinte consecutive.
Tehnici de ordin comportamental

 4. Restructurarea cognitivă. Aceasta are ca scop

corectarea cognițiilor negative, inadecvate ale
subiectului. Acesta își exprimă gândurile sale negative și
automate cu privire la balbismul sau în diferite situații
sociale. Cu ajutorul terapeutului, el evaluează
dimensiunile iraționale și inhibitorii. Formulează noi
gânduri raționale și productive, care facilitează reducerea
anxietății sociale.
 Gânduri iraţionale Gregory
(1993)
 1. „Când mă bâlbâi, locutorii normali mă percep ca fiind anormal
şi mi-e ruşine”.
 2. „De obicei, oamenii par surprinşi sau jenaţi atunci când mă
bâlbâi. Dar sunt surprinşi şi dacă îmi schimb în vreun fel evident
modul de a vorbi. Nu pot suporta să văd pe faţa lor nici
dezaprobare şi nici surpriză.”
 3. „Problema bâlbâielii este respingătoare şi nu ar trebui să fie
niciodată abordată în public sau în timpul unui interviu pentru
angajare” (Sursa acestei afirmaţii rezidă în faptul că acasă nu s-a
vorbit niciodată despre bâlbâială.)
 Gânduri iraţionale Gregory
(1993)
 4. „Oamenii normali cred că persoanele bâlbâite sunt instabile din
punct de vedere psihic şi nu ar trebui să fie niciodată angajate în
vreun post, chiar dacă au cele mai înalte calificări. Dacă sunt
încadrat pe un post l-aş putea pierde dacă aş lăsa să se vadă că
mă bâlbâi şi nici n-ar trebui să fac efortul să mă mai prezint la un
alt interviu.”
 5. „Trebuie să învăţ să vorbesc perfect, ca oamenii normali, adică
foarte repede şi cu pauze mici.”
 6. „Nimeni nu trebuie să-şi dea seama că sunt într-o perioadă de
schimbare a vorbirii mele. Sunt jenat şi tulburat atunci când
cineva remarcă ceva în legătură cu felul meu de a vorbi, chiar
dacă vorbesc fluent.”
 7. „Nu pot vorbi dacă mi-e teamă.”
 Gânduri iraţionale Gregory
(1993)
 8. „Oamenii normali nu se gândesc la modul cum
vorbesc, deci nici eu nu ar trebui să o fac.”
 9. „Oamenii normali nu se antrenează ca să vorbească;
de aceea, când voi învăţa să vorbesc corect, nici eu nu
va trebui să mai exersez.”
 10. „Locutorii normali nu simt niciodată tensiune sau
sentimente de nesiguranţă când vorbesc. Şi pentru
mine ar trebui să fie la fel.”
Tehnici de ordin comportamental
 5. Practica în grup. Se recomandă alcătuirea unor
grupuri terapeutice formate din balbici, în scopul
generalizării beneficiilor terapiei, sugestii noi pentru
depășirea situațiilor dificile, învățarea unor noi strategii
de rezolvare a problemelor, precum și antrenamentul
abilităților sociale.
Tehnici de ordin comportamental
6. Consilierea părinților
Câteva atitudini esențiale în raport cu copilul cu balbism:
 evitarea blamării copilului în timpul ezitărilor;
 evitarea întreruperii copilului în timp ce vorbește;
 evitarea finalizării cuvintelor sale înainte ca acesta să o facă;
 evitarea finalizării frazelor sale;
 evitarea anticipării a ceea ce copilul încearcă să spună;
 evitarea chestionării copilului fără oprire sau fără a-i acorda
timp de răspuns;
 evitarea corectării constante a comportamentului verbal al
copilului, critica diminuată;
Tehnici de ordin comportamental
 acordarea de laude în cazul în care se exprimă cu o mai bună
fluiditate;
 orientarea interesului spre copil, când copilul li se adresează,
arătând atenție și interes față de ceea ce spune copilul;
 diminuarea propriului debit verbal – vorbirea lentă;
 utilizarea unui limbaj simplu;
 identificarea și modificarea împrejurărilor în care copilul ezită
mai mult să vorbească;
 încurajarea copilului de a vorbi în timpul situațiilor care îi
facilitează un bun debit verbal.
 Farmacoterapia
Farmacoterapia folosită cel mai adesea în tratarea
balbismului include următoarele tipuri de
medicamente:
 miorelaxante/decontracturante;
 anxiolitice și sedative;
 antidepresive.
 Concluzii

Terapia cognitiv-comportamentală asociată cu tehnici

logopedice poate duce la ameliorarea semnificativă a
balbismului.
În cazuri mai dificile este folosită și farmacoterapia.
Este esenţială munca în echipă din care să facă parte
psihologul sau psihiatrul psihoterapeut, logopedul,
familia şi şcoala.