la inceputul secolului al XX-lea. Prima data a fost pronuntat in lucrarea de pionierat a lui Edward A. Ross,iar,peste un timp, de cele mai distinse firui ale istoriei timpurii din sociologia americana:Ernest Burgess,Charles Horton Cooley,Robert Park,W.I.Thomas. Hobbes a fost intrebat cum actorii umani individuali, ghidati doar de propriile lor interese,ar putea coexista sub forma unei societati ordonate,care respecta legea. Raspunsul lui a fost ca ascultarea de lege a fost rezultatul faptului ca actorul uman interesat de sine vine sa recunoasca perspectivele sarace ale supravietuirii sale in lumea fara lege. Cu toate acestea, pe masura ce Europa feudala a renuntat la revolutiile industriale,americane si franceze,a devenit progresiv mai clara fata de ganditorii sociali ai zile,asftel incat,indiferent de argumentele filosofilor,ordinea sociala Hobbes a aparat in mod inevitabil dezintegrarea. Marx,Durkheim si Weber pot fi intelese ca eforturi pentru a explica natura noii oridini sociale care inlocuia feudalismul si o descriere a modului in care noua ordine sociala a rezistat. Pentru ei, problema ordinii sociale sau a controlului social, a fost o problema despre modul in care societatile moderne ar putea influenta membrii lor pentru a vedea propriile lor intere ca fiind mai mult sau mai putin compatibile cu interesul colectiv al societatii lor. Aceasta problema a devenit fuzionata destul de devreme cu intrebari privind problemele sociale ale orasului ce a devenit cunoscut sub numele “Scoala de Sociologie a Orasului Chicago”. Intelegerea timpurie a Scolii din Chicago a controlului social a ramas important pana in aceasta zi.Cu toate acestea,ea a fost rafinata si rivalizata de o varietate de alte abordari care poarta discutii. Un nivel oarecum mai inalt de rafinament teoretic a fost introdus in studiul controlului social de catre Talcott Parsons si studentii sai. Parsons a sustinut ca societatile diferentiate pe scara larga genereaza orice numar de mecanisme prin care sa gestioneze rolul inevitabil si ambivalente introduse de complexitatea vietii moderne. Etnometodologii au descoperit o vasta colectie de tehnici de interactiune prin care controlul social este exercitat in setarile formale cat si informale sociale,variind de la laboratoare la mese in familie. Teoriile conflictuale ale controlului social s- au opus vehement pretentiilor precum ca controlul social poate fi definit fie in contrast cu controlul coercitiv, fie ca poate reflecta consensul liber realizat al societatii in ansamblu. Subgrupurile din cadrul societatii vor avea in mod inevitabil diferita convingeri despre ce fel de lucruri merita reglementare, eforturile de control social actuale nu pot reflecta niciodata convingerile fiecaruia. Conform teoreticienilor marxistici, controlul social este cel mai bine inteles ca o colectie de masuri intreprinse in interesul clasei economice dominante. Pe scurt,controlul social este vazut ca un proiect multifunctional formulat si orchestrat de cei puternici din punct de vedere economic,pentru a asigura mentinerea puterii lor si adesea pentru a acumula mai mult. În timp ce se opune reducerii evidentă în unele analize marxiste, lucrarea lui Michel Foucault a contribuit enorm la înțelegerea noastră critică a controlului social prin rafinarea înțelegerii noastre asupra puterii. Potrivit lui Foucault, această concepție a relației dintre putere și cunoaștere este foarte problematică deoarece nu reușește sa aprecieze măsura în care puterea, atunci când aceasta este exercitată în mod eficient, este mai degrabă seducătoare decât coercitiva. Foucault a insistat că puterea nu este pur și simplu represivă, dar eminamente productivă,si că dovada tendințelor sale represive trebuie interpretate în lumina obiectivelor pozitive. Cătresfârșitul vieții sale, aprecierea lui Foucault cu privire la măsura în care noi, ca indivizi jucam un rol activ, mai degrabă decât pasiv, în Controlul social exercitat asupra noastră a fost in continua crestere.