RELAȚIA DINTRE MOTIVAȚIA, SATISFACȚIA ȘI

PERFORMANȚA ÎN MUNCĂ A ANGAJAȚILOR

 Deși munca este, de cele mai multe ori,
asociată cu necesitatea obținerii mijloacelor de
supraviețuire, munca este legată și de:

- presiunea socială
- nevoia de afiliere, de prietenie
- dorința de independență
- nevoia de dezvoltare personală prin intermediul
muncii
- nevoia de a lua decizii și de a avea inițiativă
- nevoia de recunoaștere în cadrul organizației.
 “Totalitatea motivelor, a considerațiilor sau a
mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe
cineva să efectueze o anumită acțiune sau să
tindă spre anumite scopuri.” (sursă: DEX)

Are trei componente:

- direcția
- efortul
- persistența
 Motivația intrinsecă – factorii autodeterminați
care îi infuențează pe oameni să se comporte
într-un mod anume sau să se deplaseze într-
o direcție anume.

 Motivația extrinsecă – ceea ce se face cu

oamenii sau pentru ei, în ideea de a-i motiva.
 “Satisfacția este starea afectivă de bine a
subiectului manifestată la obținerea unui succes
sau ca urmare a împlinirii unei trebuințe, atingerii
scopului, creșterii performanței calitative a
acțiunilor sale.” (Constantinescu, 2014)

Angajați satisfăcuți in cadrul unei organizații

înseamnă:
- reducerea fluctuației,
- îmbunătățirea continuă a cunoștințelor profesionale,
- creșterea productivității.
 Atât motivația, cât și satisfacția se
raportează împreună la performanța
activității pe care o pot influența, fie
pozitiv, fie negativ

Starea de
Motivație și satisfacție satisfacție/insatisfacție
– dublă cauzalitate: este un indicator al
cauză și efect motivației

Motivație – Satisfacție
 În relația dintre motivație și performanță,
motivația este elementul ce determină și
influeanțează performanța.

Aici pot interveni însă fenomenele de

supramotivare sau submotivare, care au efecte
negative asupra performanței.