Definiţia sănătăţii (OMS):

Bunăstare completă fizică, psihică şi socială şi nu

doar absenţa bolii sau a handicapului.

Starea de sănătate are patru determinaţii:

-Comportamente
-Mediu
-Biologia umană
-Îngrijiri de sănătate
Definiţia sistemului de sănătate:
Ansamblul elementelor şi relaţiilor care influenţează
starea de sănătate a indiviziilor şi populaţiilor. Sistemul
îngrijirilor de sănătate reprezintă doar un subsistem al
acestuia , cuprinzând ansamblul resurselor umane,
materiale, financiare şi informaţionale utilizate în
combinaţii variabile pentru a produce îngrijiri şi servicii
care au ca scop îmbunătăţirea şi menţinerea stării de
sănătate.
Diferenţa dintre starea de sănătate prezentă şi cea
ideală dezirabilă reprezintă o nevoie de intervenţie.
Eficienţa sistemelor de sănătate:
- Nu risipesc resursele
- Produc fiecare rezultat cu un cost cât mai
redus
- Produc tipurile şi cantitatea de rezultate pe
care oamenii le valorizează cel mai mult
I. Modelul cu plată voluntară din buzunar

Plata directă a tranzacţiilor directe între

consumatorii şi furnizorii de servicii
medicale.
Plata serviciilor depinde de capacitatea
de plată
 II. Modelul de asigurare voluntară cu
rambursarea pacienţilor
- Plata directă, per act a furnizorilor
- Competiţie între companiile de asigurare
- Prime în funcţie de riscurile individuale
- Nu există legături între furnizori şi asiguratori
- Rambursarea banilor pacienţilor pentru
serviciile medicale acoperite de poliţele lor de
asigurare.
 III. Modele de asigurare obligatorie cu
rambursarea pacienţilor
- Plata directă a medicilor de către pacienţi
- Prime obligatorii în funcţie de venituri
- Fonduri de finanţare care nu sunt în
competiţie
- Nu există conexiuni între furnizori şi
finanţatori
- Rambursarea cheltuielilor făcute de
pacienţi
- Coplăţi
 IV. Modelul de asigurare voluntară
contractuală.
- Servicii furnizate liber pacienţilor asiguraţi
- Competiţie între companiile de asigurare
- Plata per act sau capitaţie
- Competiţia între furnizori este dirijată de asiguratori şi
numărul de pacienţi individuali
- Opţiunea consumatorilor este de obicei restrânsă de
contractele încheiate cu anumiţi furnizori
- Asiguratorul are atât stimulentul cât şi mijloacele de a
negocia serviciile economice, dar şi de calitate bună
pentru consumatorii care cotizează
 V. Modelul public contractual
-Contribuţii obligatorii legate de venituri
-Plata per act sau capitaţie, prin intermediul
fondurilor de asigurare către furnizori
independenţi
-Terţul plătitor este un organism public, care
are relaţii contractuale cu furnizorii
- Metoda de plată este independentă de
calitatea muncii prestate
VI. Modelul de asigurare voluntară cu integrare
între furnizor şi asigurator

- Servicii furnizate liber pacienţilor

- Competiţie între asiguratori
- Prime voluntare
- Plata prin salarii şi bugete prospective
- Libertatea pacientului de a alege medicul
este limitată de alegerea companiei de
asigurare
 VII. Modelul de asigurare obligatorie cu
integrare între furnizare şi asigurare

- Terţi plătitori organizaţi în organisme

finanţatoare publice, de obicei autorităţile
publice centrale sau locale
- Finanţate prin contribuţii legate de venituri,
obligatorii
- Plata medicilor se face de obicei prin
salarii şi bugete prospective